Poli - MyPa 3:3 (0:3)

Emoţii? Emoţiile-s pentru cardiaci, nu pentru fanii alb-violeţi într-un meci cu MyPa. Căci într-o lume în care o echipă sub-mediocră din Finlanda îţi poate da trei goluri în nici zece minute, păi cum să nu poţi reveni cu golul final poposind în minutele de prelungire ale partidei?

Primul unsprezece a conţinut, precum s-a dovedit, câteva elemente falimentare: Dukic pe dreapta, Contra mijlocaş de bandă, Mera din nou coleg cu Cisovsky şi un singur închizător în persoana lui Alexa. Aici vine puţină morală, ante-cronică, fiindcă dacă stăm să cugetăm la cât de antipatică este formula cu doi închizători şi apoi privim la rezultatul abandonării acestei abordări chiar în compania unei echipe net inferioare, păi atunci sfârşim prin a cugeta îndelung.

Dacă nu era prea clar de la început că alb-violeţii se considerau calificaţi de când au intrat pe teren şi dacă şutul periculos al lui Goga în minutul 11 a menţinut iluzia, păi atunci reuşita lui Äijälä din minutul 17 a clarificat această chestiune. Faza a fost ca urmare a unei contre a oaspeţilor, care au profitat din plin de lentoarea fundaşilor noştri centrali (Mera fusese pierdut de Ricketts cu câteva minute înainte, dar Taborda a parat), centrarea la marginea careului a fost respinsă cu capul de către portarul alb-violeţilor, dar mingea a ajuns la sus-numitul finlandez, care a înscris cu un şut plasat în poarta părăsită. Cum o lovitură nu vine niciodată singură, n-au trecut nici două minute că oaspeţii au marcat din nou: corner, Ricketts îi ia faţa lui Mera, mingea cade în careul mic, şi canadianul marchează cu bara de sus. Dacă şi în acest moment nu existau dubii sau emoţii, atunci ceea ce s-a întâmplat după alte cinci minute probabil a pus capac situaţiei: Ricketts a pornit pe o contră cu Cisovsky alături, l-a şcolit practic pe slovac, a intrat în careu şi a marcat pe lângă Taborda, ieşit ca mielul la tăiat. Mica noastră răbufnire a avut loc până în minutul 30, timp în care Contra a trimis de puţin pe lângă din liberă, şutul lui Alexa fost blocat de portar, iar cel al lui Tameş respins în corner. Apoi am căzut în letargia neverosimilităţii situaţiei, iar în afară de un aproape-autogol după o centrare a lui Goga, fazele noastre de poartă au lipsit cu desăvârşire.

La pauză Petrovic a făcut prima mutare importantă, anume l-a introdus pe Bourceanu în locul lui Dukic, Contra fiind mutat fundaş dreapta. Cei de la MyPa au fost vizibil mai defensivi, dar debutul reprizei nu a urlat "egalare". Primul avertisment a venit de la Alexa, a cărui şut de la 25 de metri a nimerit bară - în minutul 51. Bara, cealaltă acuma, a avut un rol important de jucat în prima noastră reuşită a serii, în minutul 55: mingea de la Tameş a ajuns la Magera, Magera a dat-o către Goga, Goga a şutat la colţul lung, portarul fiind bătut, dar a nimerit bara, şansa fiind de partea noastră de această dată, căci balonul i-a revenit lui Axente, care nu a iertat! Din păcate golul nu a înfierat echipa şi a fost nevoie ca oaspeţii să cedeze fizic înainte ca noi să ne apropiem din nou cu elan de poarta adversă. Intrarea lui Zicu, care a debutat cu un şut slab la prima atingere de balon, avea să fie decisivă, dar până atunci, am răsuflat uşuraţi când cu un sfert de oră înainte de final, Ricketts scăpat singur cu Taborda a tras pe lângă. Ca în ultima noastră partidă, marea ratare a adversarilor s-a răzbunat degrabă: minutul 70, pasă perfectă a lui Alexa pentru Zicu, care trage din alergare cu stângul, la colţul lung, iar portarul nu poate interveni! Ar merita poate reţinut că înainte de reuşită, Mansour şi Goga au fost aproape de gol, dar mingea nu a avut bunăvoinţa să intre. Acelaşi lucru s-a întâmplat în minutul 85, când Goga a trimis cu capul şi un jucător advers a reuşit să respingă în bară mingea care se îndrepta spre gol! MyPa putea ucide meciul pe o contră în minutul 90, dar din nou au trimis pe lângă din poziţie de singur cu portarul (e drept, lateral); iertarea aceasta avea să ne prindă bine, căci în al doilea minut de prelungire Mansour a luptat excelent pentru o minge şi a reuşit să centreze în mijlocul careului, unde nu se afla decât Cisovsky, acesta îndeplinind o oarecare formalitate cu o lovitură de cap înspre poarta goală! Bucurie maximă, extaz, etc., putea fi şi 4-3, dar Goga nu a finalizat cum s-ar fi cuvenit centrarea perfectă a lui Zicu, însă după fluierul final, acest detaliu a fost instantaneu dat uitării. Dramă maximă pentru o calificare mică, momentan, dar dramă frumoasă.

E greu să mai spui ceva înainte de a lăuda spiritul de luptă al echipei, care revine pentru a treia oară în doar patru meciuri după ce a fost condusă. Şi acuma de la 0-3. Din păcate, e clar că există un fond pe seama căruia s-a ajuns în această situaţie, şi principala problemă e lentoarea fundaşilor centrali, precum şi lipsa unui fundaş dreapta de viteză. Dukic a dezamăgit, deşi nu a făcute gafe imense, dar pur şi simplu nu a intrat în jocul echipei. Cred în continuare că acest cuplu Mera - Cisovsky nu este unul sortit succesului şi probabil ar trebui jucat şi Luchin acolo. Mi-e greu să înţeleg de ce tot improvizăm pe dreapta, când titularizarea unui jucător precum Popovici ar veni perfect pe post, şi calităţile sale principale (viteza şi driblingul) sunt croite pentru acel post. De câte ori a rămas Contra singur cu un adversar şi nu a avut ce face fiindcă nu dispune de niciuna din aceste arme?

Din păcate, efectul deciziilor lui Taborda asigură prezenţa în continuare a lui Pantilimon între buturi, căci portughezul a făcut un meci slab astăzi, ceea ce ne lasă uşor în pom cu portarii. Pe de altă parte, se recomandă în mod destul de evident un mijloc cu Alexa, Bourceanu, Tameş şi, în curând, Zicu, numai că iarăşi suntem lipsiţi de un mijlocaş stânga de meserie. Dar astea-s grijile zilei de mâine (duminică), până atunci putem savura cuminţi această calificare dramatică, aşa cum trebuie ea savurată, fără gânduri negre.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (4,5) - Dukic (5), Mera (4,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Contra (5,5), Alexa (6,5), Tameş (6), Goga (6) - Axente (6), Magera (5,5)

Schimbări:

Bourceanu (6) pentru Dukic (min 45)
Zicu (6,5) pentru Tameş (min 55)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 71)

Gânduri pentru mâine

Acuma, cu riscul de a fi acuzat că mă mut dintr-o extrem într-alta, cred că în partida de mâine cu MyPa ar trebui să evolueze mai mulţi rezervişti, precum ar trebui să se afle pe bancă şi măcar unul dintre juniorii introduşi în lot pentru această fază din Europa League. Abordarea partidei trebuie să fie aceeaşi ca în tur în ceea ce priveşte seriozitatea, dar consider că mai multe dintre rezervele noastre au capacitatea de a înlocui titularii de drept pentru această partidă.

Taborda, Luchin, Dukic, Popovic, Chiacu, Mansour şi chiar Zicu, dacă este apt fizic, ar putea să se regăsească în primul unsprezece, deşi e improbabil să o facă toţi deodată. Apoi, în cazul unui scor favorabil, nu văd de ce nu ar debuta şi, să zicem, Moroşan pe final de partidă pentru Poli.

Să-mi dau cu părerea şi pentru cum îmi imaginez că ar arăta un unsprezece mai exotic:

Taborda - Dukic, Luchin, Cisovsky, Sepsi - Chiacu, Tameş, Contra, Curtean - Axente, Mansour

Cred că va juca titular unul dintre Alexa şi Contra, pentru a avea un căpitan pe teren. Şi Contra are şanse mari pentru că nu va evolua în campionat, în timp ce Alexa a tot fost integralist.

Să sperăm la un meci plăcut cu final fericit.

Gaz Metan - Poli 2:2 (1:0)

Ghinionul e de partea noastră, cum se zice. În ciuda faptului că au controlat aproape întreaga partidă, au avut numeroase şanse de poartă şi au lovit de două ori bara, alb-violeţii nu au reuşit să se impună la Mediaş.

Prima fază importantă i-a aparţinut lui Axente, care a şutat de la 25 de metri direct în bară. Din păcate, a urmat o lovitură de pedeapsă pentru gazde în minutul 15, ca urmare a unui aşa-zis fault al lui Sepsi în careu, iar buna noastră cunoştinţă Eric a deschis scorul. Goga a fost primul care a replicat, cu o foarfecă laterală care a trecut relativ aproape de poarta lui Pleşca; apoi, în minutul 27, lovitura de cap a lui Mera a fost scoasă foarte bine de acelaşi portar medieşean, înainte ca Magera să fie tras în careu la o fază la care centralul nu a dictat nimic. Urmează o intrare cu potenţial de fault la Curtean, înainte ca Goga să iasă la rampa ratărilor pe final de repriză: mai întâi, preluare cam largă la o deschidere perfectă în careu, şi şutul merge în Pleşca; apoi un şut respins al lui Magera ajunge la Goga, acesta trage din întoarcere, dar nici plasat şi nici puternic.

În condiţiile impuse de Poli, şansele pentru un rezultat bun rămâneau palpabile la debutul reprizei secunde. O eroare gravă a lui Alexa îi permite însă lui Eric să dubleze avantajul pe tabelă, căci după ce căpitanul nostru a fost deposedat în faţa careului, brazilianul Mediaşului a tras pe lângă mai mereu neputinciosul Pantilimon. Poli a încercat să revină prin Magera, care a şutat puternic din voleu, dar mingea a trecut pe lângă, înainte ca Axente să trimită cu capul şi Pleşca să intervină din nou. Odată cu trecerea timpului, apărarea noastră s-a mai aerisit şi au început să apară contrele medieşene. În minutul 62 a avut loc o fază de avertizare, din care am scăpat fără mari pagube, dar apoi în minutul 67 Eric a ajuns în poziţie perfectă de finalizare, Pantilimon era iar plecat pe colţul opus, dar reluarea din voleu a brazilianului a trecut la un metru de bara porţii noastre. Această mare ocazie s-a răzbunat aproape instantaneu, ca la carte: minutul 71, Poparadu luptă pentru o minge, aceasta ajunge la Magera care trage de la 25 de metri şi Pleşca, în sfârşit, nu mai poate interveni! Putea fi egal zece minute mai târziu, dar portarul gazdelor a deviat în bară excelenta lovitură de cap a lui Cisovsky. Nici Magera nu a reuşit să obţină maximul din deschiderea lui Tameş, cehul alegând o centrare în locul unui şut pe poarta - asta în minutul 87. Din fericire, nimeni n-a mai putut face nimic în minutul 90, când Axente a fost găsit complet liber în careu de către centrarea lui Sepsi, şi gălăţeanul nostru a trimis imparabil cu capul pentru a restabili bine-meritata egalitate. Finalul a venit degrabă, astfel că trebuie să nemulţumim din nou cu puţin, dar jocul nostru nu arată rău deloc.

Au existat însă numeroase probleme în ceea ce priveşte evoluţia mai multor jucători. Sepsi s-a chinuit mult pe flancul stâng, Scutaru nu e chiar la locul lui pe dreapta, Bourceanu a fost total ineficient, Alexa a gafat decisiv, iar Goga a dovedit din nou că nu are ce căuta pe postul de mijlocaş dreapta. Din păcate, alternativele la aceşti jucători sunt puţine. Dacă Tameş poate şi trebuie să joace în locul lui Bourceanu, partea dreaptă se simtă încă foarte descoperită, iar singura speranţă din lot este Zicu. Despre încăpăţânarea de a-l titulariza pe Pantilimon nu mai discut, fiindcă e clar că există interese.

De cealaltă parte, Axente a fost foarte dinamic în faţă şi Magera a funcţionat cum trebuie ca legătură între mijloc şi atac. Poparadu a fost util după ce a intrat, iar Tameş a arătat că merită să fie titular - doar să aibe capacitatea fizică. Nici Curtean nu a jucat rău, deşi a avut puţine reuşite, dar a muncit mult şi a creat anumite emoţii apărării adverse. Rămâne de văzut cum va rectifica Petrovici problemele ivite după această partidă - vorba vine, se pot face anumite încercări în meciul cu MyPa. Ah, şi finalizarea, unde e finalizarea?

Poli: Pantilimon (5) - Scutaru (5), Cisovsky (6), Mera (6), Sepsi (5,5) - Goga (5), Alexa (4), Bourceanu (4,5), Curtean (5,5) - Axente (6,5), Magera (6,5)

Schimbări:

Tameş (6) pentru Curtean (min 60)
Poparadu (6) pentru Bourceanu (min 66)
Mansour pentru Goga (min 71)

Rezultatele din Cupă

Poli 2002 - Fortuna Covaci 1:0

Sannicolau Mare - Poli II 0:7

Marcatori: Ad. Ganea, Al. Popovici (2), Pătraş (2), Zaluschi şi Szalkay

Despre plecarea lui Bonfim

Din păcate, deşi nu a rămas tragedia din etapele de debut pentru Poli, Bonfim nu a avut niciodata constanţa necesară pentru a se consacra pe flancul nostru drept. Nu excela în apărare, iar apetitul său ofensiv, deşi evident, nu era suficient pentru a-l transforma într-un mijlocaş de bandă. Asta a fost de fapt mereu problema cu Bonfim, faptul că era prins între două lumi. Multe din impresiile rele despre brazilian îşi au izvorul în erorile sale defensive, erori ce aduceau aminte de Emeghara, din returul înaintea plecării sale în Ghencea - adică mari şi neiertătoare.

Implicit, echilibrul era unul fragil. Poate dacă s-ar fi încercat cu mai multă determinare repoziţionarea lui Bonfim la mijloc, succesul său ar fi fost unul mai mare, dar aşa rămân cu impresia acelor deficienţe în repliere, poziţionare, tatonare şi deposedare.

Rămâne de văzut cine îl va înlocui - dacă va fi Luchin, probabil se va ameliora situaţia defensivă (în ciuda faptului că este, din păcate, un jucător lent), dar ofensiv va fi mai mare nevoie ca înainte de un mijlocaş dreapta solid; dacă va fi Dukic, vom vedea ce ştie. Ideal, Luchin ar trebui să se regăsească alături de Cisovsky în centrul apărării, iar cineva cu un aport mai considerabil în atac ar trebui să fie pe flanc, dar acesta e idealul.

De la echipa a doua singura soluţie ar fi Dăruială, care e un jucător puternic, dar deşi joacă de două sezoane în Liga a 3-a, duce lipsă de experienţă, şi nici el nu este o forţă ofensivă de temut. Şi aşa, este un jucător foarte tânăr, la doar 18 ani, deci poate ar merita ţinut aproape - de cineva precum Contra, să zicem (deşi doar din anumite puncte de vedere).

Nu cred că în acest moment Cosmin este un înlocuitor deosebit de potrivit pentru Bonfim, dat fiind că nu are nicidecum viteza şi energia necesare pentru a face faţă unui post atât de crunt. Dar dacă va fi nevoie, e clar că poate fi folosit.

MyPa - Poli 1:2 (0:1)

Precum anticipam, a fost o partidă dificilă, chiar dacă Poli a controlat ostilităţile în marea lor parte - dacă este să ne încredem în comentariul radio.

Evidentul, totul a început ciudat, cu trecerea lui Bonfim pe tuşă şi dincolo de ea, din moment ce a fost dat cu un picior în curtea Stelei. Astfel, Luchin (la rândul lui învăluit într-un mic scandal cu impresarul Opria) a fost introdus titular, în timp ce Scutaru a fost amplasat pe stânga - în centru, Mera şi Cisovsky. Prima noastră ocazie a venit prin Goga, care a nimerit bara, iar gazdele au replicat printr-o bară de-a lor, câteva minute mai târziu. Alb-violeţii au deschis scorul prin Tameş, în minutul 35, la o fază fixă, şi cam atât a fost pentru prima repriză.

Mitanul al doilea a fost mai spectaculos, iar din păcate spectacolul a început cu o gafă a lui Pantilimon, care a facilitat egalarea celor de la MyPa. Au urmat faze de ambele părţi, ca finalmente, în minutul 75, Axente să ne readucă în avantaj cu un gol din interiorul careului. Acelaşi Axente ar fi putut mări avantajul, dar a trimis cu capul peste, iar până la final nu s-a mai întâmplat mare lucru - de fapt, e greu şi plictisitor să vorbeşti despre un meci pe care nu l-ai văzut, deci pun punct aici acestui mic sumar.

Scorul e bun, să vedem ce urmează mai departe.


Poli Timisoara 29.07.2010
Încărcat de cyb0org. - Basketball, baseball, pro wrestling and more sports videos.

Poli: Pantilimon - Luchin, Mera, Cisovsky, Scutaru - Chiacu, Alexa, Tameş, Curtean - Goga, Magera

Schimbări:

Axente pentru Curtean (min 45)
Contra pentru Chiacu (min 45)
Bourceanu pentru Tameş (min 84)

Problema defensivă

Prosport anunţa ieri că Sepsi va lipsi la meciul de Europa League, ceea ce ne lasă tare descoperiţi pe flancul stâng. Va fi interesant de auzit cum va improviza Petrovici, dar e curios faptul că în lotul pentru EL nu a fost selectat niciun fundaş stânga de rezervă - nu că opţiunile ar abunda, căci singurul jucător "de meserie" pe acel post este tânărul Sava - sau Cuciorvă, care însă nu a jucat decât la nivelul Ligii a 3-a; alternativ şi Florin Sandu a evoluat pe acea poziţie. Şi cam atât.

Sincer să fiu, am ceva emoţii vizavi de partida de mâine. Sper doar să nu avem vreo surpriză.

Poli - Gloria Bistriţa 2:2 (1:1)

Un debut mai nefast de sezon decât ne-am fi dorit, cu siguranţă, dar se văd lucruri noi, la fel cum se văd şi probleme cu care ne-am obişnuit deja.

De la început ţin să remarc că, aşa cum s-a şi declarat în presă, jocul alb-violeţilor a devenit unul mai bine împrietenit cu pasele. Drept dovadă şi prima fază de gol a partidei (de fapt, a doua după o deschidere bună a lui Magera de către Bourceanu), când Goga a trimis cu capul în portar după o construcţie impresionantă. Apoi Alexa l-a obligat pe Albuţ să pareze, dar la cornerul ce a urmat nimeni nu l-a mai putut opri pe Goga, care a recepţionat mingea dintr-o recentrare cu capul a lui Magera şi a finalizat lejer. Era minutul 11 şi speranţele îşi făceau locul undeva în adâncul minţilor întunecate.
Din păcate Bistriţa a egalat repede, reuşind o fază foarte bună, cu siguranţă exersată la antrenamente, în care Magera a fost depăşit pe flanc de mult mai agilul Ciprian Petre, iar Mureşan a înscris cu bara - minutul 19. Meciul şi-a schimbat caracterul după această reuşită, alb-violeţii fiind mai domoliţi, în timp ce oaspeţii au căpătat curaj. Drept urmare, au repetat din nou faza de la gol în minutul 33, şi practic au marcat din nou, dar reuşita a fost anulată pe motiv de fault în atac - aparent, a fost, mai ales dacă e să judecăm după maniera de arbitraj a lui Colţescu, care a fluierat tot. Poli nu a mai avut decât un şut de la distanţă prin Goga, dar Albuţ a parat fără mari probleme, astfel că scorul la pauză a fost egal.

Repriza secundă a început cu un corner pentru noi şi o lovitură de cap a lui Magera, prea puţin plasată însă pentru a-l învinge pe portar. Din păcate, cam acolo s-au terminat fazele de poartă pentru o vreme. Bistriţa a pus pericol la o fază în care Sepsi a intervenit decisiv, fiind chiar aproape de a trimite în proprie poartă. Apoi a urmat momentul minutul 70: Bonfim a fost depăşit de un atacant al Gloriei, a intervenit stângaci, şi arbitrul a dat penalty - contact a existat, deci, din nou, în spiritul consecvenţei unui arbitraj fără curaj. Coroian a transformat iar imediat după fază, Contra, intrat în repriza secundă, l-a deservit pe unul din jucătorii adverşi cu o îmbrânceala sau o lovitură, iar Colţescu a considerat că merită să fie eliminat. Şansa a avut să fie de partea noastră până la urmă, căci în minutul 73 Magera a executat foarte bine o liberă de la douăzeci de metri, iar Albuţ plecat greşit nu a mai putut interveni. Golul anulat pentru henţ la Tameş şi eliminarea lui Năstase pentru un fault urât la Goga nu au făcut să schimbe cu nimic maniera în care a decurs finalul de meci, iar de Axente ar fi pasat la lansarea lui Magera în dreapta, poate am fi avut despre ce să povestim - dar n-a făcut-o.

Egalul este în mod cert un rezultat nemulţumitor, dar a evidenţiat unde sunt marile lacune în echipe. În primul rând, Mera şi Pantilimon au fost mereu nesiguri şi uşor depăşiţi, Bonfim a comis-o din nou, în ciuda unei prestaţii decente, iar schimbările nu au ajutat cu nimic. În al doilea rând, Poparadu s-a dovedit a fi incapabil să aducă un beneficiu real jocului echipei, lăsând deci un loc liber acolo la mijloc, loc ce ar putea reveni fie lui Vrsici, dacă se rezolvă problema contractuală, fie lui Zicu. Oricum, Zicu poate intra şi în locul lui Bourceanu, când alegem să nu jucăm cu doi închizători.

Tameş, singurul nou venit care a evoluat mai mult, a jucat binişor în prima repriză, dar a dispărut în a doua. Rămâne de văzut dacă el este mult-slăvitul salvator de la mijloc - potenţial are.

Ce rămâne aşadar de zis? Am avea nevoie de încă un fundaş central, la fel cum am avea nevoie de cineva care să dinamizeze flancul stâng. În atac e greu de zis de pe acuma cum ne vom descurca - totuşi, au marcat ambii atacanţi - dar primordial va fi să găsim o piesă pentru mijloc şi una pentru apărarea, asta ca să putem spera la o echipă solidă ca valoare individuală.

Poli: Pantilimon (5) - Sepsi (6), Cisovsky (5,5), Mera (4,5), Bonfim (5) - Poparadu (5), Alexa (5,5), Tameş (5,5), Bourceanu (5,5) - Magera (6,5), Goga (6)

Schimbări:

Contra (2) pentru Poparadu (min 57)
Curtean pentru Bourceanu (min 75)
Axente pentru Tameş (min 88)

Lotul UEFA

Un mic copy-paste de pe site-ul oficial:

Portari: 29. Costel Fane Pantilimon, 99. Pedro Manuel Moreira Taborda

Fundaşi: 24. Dusko Dukic, 2. Eder Jose Oliveira Bonfim, 28. Marian Cisovsky, 13. Cristian Scutaru, 32. Ionuţ Alexandru Cuciorvă, 20. Igor Popovic, 4. Srgian Luchin, 14. Ioan Mera, 8. Laszlo Sepsi

Mijlocaşi: 15. Hristu Chiacu, 5. Dan Alexa, 10. Iulian Tameş, 7. Alexandru Curtean, 55. Alexandru Bourceanu, 31. Adrian Florin Poparadu, 34. Răzvan Adrian Dobricean, 22. Cosmin Marius Contra

Atacanţi: 11. Gueye Mansour. 17. Lukas Magera, 21. Dorin Goga, 27, Ianis Zicu, 9. Mircea Axente, 25. Vasile Bogdan Moroşan.


Întrebarea de baraj este unde se află Vrsic? Nici în lotul pentru partida de azi nu se regăseşte, ceea ce, în capul meu, nu poate indica decât că s-ar putea fi accidentat. Spun asta şi fiindcă lista pe care o avem mai sus va mai putea fi modificată în perspectiva turului următor de play-off, aşa cum poate fi modificată şi după accederea în grupe.


Altfel, aş vrea să recapitulăm puţin condiţiile pentru această listă UEFA.

Fiecare club poate trimite două liste, A şi B, către forul în cauză. Pe lista A intră maximum 25 de jucători, din care 8 trebuie să fie antrenaţi de club sau în ţară. Minimul jucătorilor antrenaţi de club este de 4.

Ce este un jucător antrenat de club, respectiv în ţară? Păi e un jucător care între 15 şi 21 de ani a evoluat minim trei sezoane (36 de luni), şi neconsecutiv, la echipa despre care vorbim/ţara despre care vorbim.

Pe lista B intră jucători născuţi după 1 ianuarie 1989, care au jucat măcar doi ani neîntrerupt la echipa de care vorbim.

P.S. De fapt, e problema contractuală cu Vrsic.

cronicavioleta.com

Deşi trebuia să o fac de multă vreme, de abia acuma m-am trezit suficient de determinat ca să o şi desăvârşesc. În câteva zile ar trebui să puteţi accesa blogul la una din adresele următoare:

http://cronicavioleta.com

sau

http://www.cronicavioleta.com

Sper să fie de bun augur această mişcare. Totodată, voi încercă să mai adaug câteva elemente de facebook, pentru cei care îşi trăiesc viaţa pe acele meleaguri.

Altfel, uitându-mă aşa la blog mi-am dat seama că atunci când am trecut pe culorile profund întunecate pe care eram, a fost o decizie de moment şi în spiritul unei temporarităţi. Din păcate aceasta s-a prelungit nepermis de mult.

Astfel, am ales un design cât de cât mai inspiraţional, deşi intenţia e ca şi acesta să fie schimbat cu unul mai Polist. Momentan m-am deservit cu ce am găsit repejor pe net.

Am reintrodus şi un mic sondaj, fascinant ca de obicei, şi sper să continue aceste schimbări magnifice până totul arată mai decent. Un început nou pentru un sezon nou, zic eu aşa.

Zicu şi Chiacu

Venirea, respectiv revenirea, a doi dinamovisti la Poli întăreşte numeric lotul. Chiacu a avut un sezon bunicel la noi anul trecut, în sensul în care a marcat o mână de goluri şi a făcut câteva partide bune. Din păcate, nu a convins, ceea face din acest transfer o mutare speculativă.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre Zicu, o mai veche pasiune a patronatului Politehnicii. Înainte de revenirea la Dinamo şi accidentarea aceea urâtă în debutul acelui sezon, nu erau mulţi jucători români care să joace la nivelul lui Zicu. Cele optsprezece partide fără gol marcat în sezonul trecut spun însă o altă poveste, una pe care am mai auzit-o de câteva ori în ultimii ani. Din păcate, dintre toţi jucătorii aduşi să redevină ceea ce au fost, niciunul nu a reuşit să o facă, deci mă văd obligat să privesc cu oarece scepticism această mutare - chiar dacă nu este lipsită de speranţă.

Oricum, deja aştept cu mare nerăbdare startul sezonului, în ciuda celor spuse cu nu prea mult timp în urmă. Sper ca această uşoară extaziere să mă ţină măcar o lună, două.

Zilele şi număratul pe degete

Cu câteva zeci de ore rămase, mi-e greu să spun unde suntem. Norocul face că prima etapă ne permite să explorăm capacităţile noastre, chiar dacă ar fi bine să nu pierdem prea mult timp cu asta.

Rămân la părerea pe care am mai declarat-o, anume că dispunem de un lot destul de bine completat numeric, care are potenţialul de a lupta pentru una din primele cinci poziţii. Ar fi frumos ca sâmbătă să începem cu măcar 10.000 de spectatori în tribune, de dragul Politehnicii şi a sezonului dificil ce ni se aşterne în faţă.

Aşteptările sunt reduse, ca urmare a insistentei retorici ce ţintuia reducerea lor, însă mă bucură prezenţa atâtor jucători crescuţi de Poli în prima echipă. Cred că aici îşi doreşte orice suporter să ajungă, la o echipă care să se afle într-adevăr acasă atunci când e la Timişoara. Las scepticismul pe mai încolo, că doar îi va veni rândul, numai că până atunci sper la cât mai multe surprize plăcute.

Hai Poli!

Amical: Poli - Ferencvaros 2:1 (0:0)

N-a mai fost Al Sadd, nici Olăroiu, dar tot o echipă acceptabilă, care a terminat pe locul 7 în campionatul vecin: Ferencvaros.

E clar deja care vor fi titularii pe care va miza Petrovici, singura diferență față de partida precedentă fiind Axente în locul lui Mansour, fiind clar că în această zonă ze poate miza pe oricare dintre atacanți.

Poli a dominat partida, dar golurile au apărut doar în repriza a doua, semn că probabil vom vedea o Poli cu finaluri în forță. Din nou un gol în urma unui corner executat de Vrsic, Magera deschizând scorul în minutul 66. E interesant de văzut care va fi atitudinea lui Petrovici față de ceh. Și în mandatul lui Sabău a fost deseori rezervă, deși a fost unul dintre cei mai buni oameni ai Politehnicii. În ultimele amicale a intrat pe parcurs, dar a și marcat. Va fi lăsat pe bancă în unele meciuri? Să vedem.

Axente a fost cel mai activ, având mai multe ratări, pentru ca într-un final să înscrie în minutul 69. Din nou o centrare, de data aceasta a lui Goga, care arată că poate fi și servant. Nou venitul Penga Ilenga a jucat și el cam 10 minute. Să fie ultimele?

Așadar, Poli încheie aproape perfect acest stagiu de pregătire, cu un singur egal care să strice seria de victorii. Au fost primite numai 3 goluri, iar Pantilimon pare mai sigur pe el. Ce-i drept, unii adversari au fost mai mult decât modești, dar să nu uităm că meciurile cu echipele mai mici contează foarte mult în campionat. S-a conturat o echipă de bază, atacanții au fost rulați și au înscris cu toții, echipa și-a recăpătat moralul.

Consider că stagiul a fost unul de succes. Rămâne doar de văzut dacă valoarea jucătorilor e adecvată pentru abordarea noului sezon. Și să nu uităm că echipa e mai mult decât suma valorilor.

Poli (prima repriză): Pantilimon, Bonfim, Popovic, Cisovsky, Sandu, Alexa, Curtean, Vrsic, Tameș, Axente si Goga.

PS: Și echipa staff-ului și-a apărat blazonul cu succes, câștigând, la limită, returul cu Unirea Urziceni, 4-3. Înțelegem că de lăudat este antrenorul cu portarii, Mariu Bratu. Bravo!

Schimbări:
Magera pentru Tameș ('45)
Mera pentru Popovic ('45)
Bourceanu pentru Curtean ('45)
Contra pentru Vrsic ('70)
Mansour pentru Axente ('75)
Dukic pentru Bonfim ('78)
Luchin pentru Cisovsky ('78)
Penga pentru Goga ('79)
Scutaru pentru Sandu ('80)
Poparadu pentru Alexa ('83)

Atacant

Cum problema unui atacant veritabil era evidentă încă de la finalul sezonului, managementul echipei a venit cu o propunere. Un jucător liber de contract, bineînțeles. Nu că ar fi rău asta, dar nu văd ce poate oferi un tânăr din liga a doua belgiană, care nu-și găsește echipă, venit și pe ultima sută de metri. Sincer să fiu, după aceste amicale, atacanții noștri s-au descurcat foarte bine. Cel puțin mie mi-au întrecut așteptările și cred că putem aborda campionatul cu ei.

Jucătorul în cauză este congolezo-belgianul Fesquet Penga-Ilenga, în vârstă de 22 de ani (în acte cel puțin), fost jucător al KVK Tienen din liga a doua belgiană. Atacantul va fi testat de antrenorul Petrovici, dar pronosticul meu este că rezultatul va fi negativ. Nu cred că vom mai ști numele său la începutul campionatului.

Dacă am dat-o în bară, asta este. A te înșela e în regulă. Nu e în regulă însă a-ți încălca promisiunile, precum Marian Iancu.

Amical: Poli - Al Hilal 3:0 (1:0)

Petrovici n-a stat mult pe gânduri și deja are pregătită o echipă de bază, similară cu cea care a intrat la începutul acestui amical. Se pare că Pantilimon a redevenit portarul numărul 1, strângând mai multe minute decât Taborda. În atac, probabil vor fi rotiți Goga, Magera, Mansour și Axente.

Primul dintre aceștia ne-a amintit din nou că este golgeterul echipei și a marcat devreme unicul gol al primei reprize, în minutul 6. Axente, intrat la pauză nu a mai înscris și în acest meci, în schimb de notat faptul că ambele goluri au fost înscrise datorită unor centrări, primul chiar în urma unui corner: Vrsic pentru Cisovsky (minutul 51) și Dukic pentru Bourceanu (minutul 77). Să sperăm că eficacitatea acestor faze să revină la nivelul de acum 2 sezoane.

O fază interesantă ar fi duelul dintre Alexa și ex-stelistul Rădoi, în urma căruia căpitanul nostru a primit galben, fiind și schimbat de Petrovici.

Într-un alt meci, o echipă formată din membri ai staff-ului Politehnicii a învins selecționata similară a Unirii Urziceni. Pentru violeți au înscris secundul Vali Velcea de 4 ori, maseurul Adrian Rus de 3 ori și team-manager-ul Daniel Stanciu o dată. Felicitări și la cât mai multe!

Poli (prima repriza): Pantilimon, Bonfim, Popovic, Cisovsky, Sepsi, Alexa, Curtean, Vrsic, Tames, Mansour si Goga.

Poli (a doua repriza): Pantilimon, Bonfim, Mera, Cisovsky, Sandu, Alexa, Contra, Vrsic, Bourceanu, Axente si Goga.

Alte schimbări:
Popovici pentru Goga ('65)
Magera pentru Vrsic ('57)
Dukic pentru Bonfim ('70)
Luchin pentru Cisovsky ('75)
Taborda pentru Pantilimon ('81)
Scutaru pentru Alexa ('84)

Încă unul

S-a dus și Claudiu Ionescu, după ce a activat un singur sezon pentru Poli. Contractul jucătorului de 27 de ani a fost reziliat pe cale amiabilă, adică ambele părți au recunoscut că este un jucător bun.... pentru Gloria Buzău. Îi dorim baftă, să ajungă la o echipă unde se va impune și să o ducă bine!

În alte știri, Curtean este apreciat de Petrovici și se pare că va miza pe tânărul jucător. Să sperăm că va fi constant la un nivel mult mai înalt decât a arătat până acum.

Iar Iancu insistă să ne arate că are o reală obsesie pentru Chiacu. Eh, fiecare în lumea lui.

Amical: Poli - Bischofshofen 15:0 (3:0)

După admonestarea de ei, poliștii și-au încordat mușchii și au reușit un zdrobitor 15-0 împotriva localnicilor din Bischofshofen, care, în lipsa zăpezii, vara se pare că se mai adună la un meci de fotbal. Doar trebuie să se pregătească și ei pentru liga a patra austriacă, nu? Da, chiar există.

Probabil că Petrovici și-a pus în cap să întreacă chiar și precedentele 3 sezoane ca număr de goluri. Pentru asta va trebui să schimbe ceva în concentrarea jucătorilor și să găsească un înlocuitor veritabil pentru Bucur. Până acum, acesta pare să se contureze sub forma tânărului Axente, care arată în aceste amicale o poftă mai mare de gol decât ceilalți coechipieri. Dar să-l vedem și în fața unor adversari mai serioși.

Goga, însă, a dorit să-și amintească că a fost golgheterul echipei, și a deschis scorul în minutul 9, apoi a reușit hattrick-ul, marcând înainte de finalul primei reprize ('43), și imediat după reluare ('46, pentru 3-0, respectiv 4-0. Celălalt gol al primei reprize a fost marcat de Curtean în minutul 37. Acesta a reușit și el un hattrick, considerat mult mai spectaculos, marcând golurile 5 și 6 ale echipei în minutele 50, respectiv 56.

Axente, cel de care vă spuneam, intrat la pauză, s-a ambiționat și el, reușind un hattrick extrem de rapid, luând la tir poarta adversă: 57, 60, 62. Scorul era 9-0, moment în care a intrat Magera pe teren și s-a trecut și el pe listă cu o dublă: minutele 70 și 75.

Această repriză a fost și prima pentru Contra de la finalul sezonului. A înscris din penalty în minutul 79, pentru ca Popovici să ducă scorul la 13-0 două minute mai târziu. Axente a ținut să fie singurul jucător cu 4 goluri în acest meci, înscriind în minutul 87, pentru ca Bourceanu să închidă tabela la atacul următor.

Sincer, nu prea înțeleg rostul acestor meciuri, mai ales că scorul nici nu e atât de remarcabil, având în vedere că Universitatea Craiova obținuse un 13-0 cu aceeași echipă ceva mai devreme. Un motiv ar fi să ridice moralul atacanților, care să zicem că era necesar. De remarcat faptul că în prima repriză s-au înscris doar 3 din cele 15 goluri, dar acest lucru e de așteptat, pentru că tot timpul rezervele sunt mai dornice de joc și de goluri. Poate ar trebui mizat mai mult pe ei, nu doar în jocurile considerate mai ușoare. Sau poate, invers, dacă nu am miza pe titulari în aceste meciuri, nu am mai avea probleme cu echipe mici.

În orice caz, următoarele meciuri sunt cu saudiții de la Al Hilal, și cu Al-Sadd-ul lui Cosmin Olăroiu. Probabil vor fi ceva mai echilibrate.

Poli (prima repriză): Pantilimon, Bonfim, Popovic, Cisovsky, Sepsi, Alexa, Curtean, Poparadu, Vrsic, Goga si Mansour.

Poli (a doua repriză): Pantilimon, Bonfim, Mera, Brezinsky, Sepsi, Alexa, Curtean, Poparadu, Contra, Goga si Axente.

Alte schimbari:
Magera, Bourceanu pentru Alexa și Poparadu ('63)
Popovici, Dukic pentru Goga și Bonfim ('67)
Cobliș, Sandu, Luchin, Scutaru ('70)

Transferuri și povești

Între timp, Latovlevici a fost vândut Stelei, amicalul cu Znojmo marcând momentul de rămas bun al fundașului față de colegii săi. Suma de transfer se vehiculează a fi de 300 000 de euro. Sperăm ca banii să fie utili clubului și jucătorul inutil adversarilor noștri.

În locul lui s-a și strecurat pe furiș un anume Andrei Sava, 19 ani, "tânăr de perspectivă", despre care știm că a fost împrumutat două sezoane la Otopeni, iar acum și-a luat Bac-ul la Timișoara. Îi urăm sincerele noastre felicitări!

În rest, Iancu e tot Iancu, ne ascultă, de acolo de sus din poziția lui, ne judecă și ne amenință că dacă vom fi tot așa necredincioși își va lua mâna de-asupra noastră și prăpădul ne așteaptă. Desigur, de vină sunt și chiar-mai-marile-decât-el autorități locale, la care este "angajat", care nu vor să-l mai plătească. La fel cum face el cu jucătorii săi.

Dar asta e altă poveste și e deja ora de somn.

Amical: Poli - SC Znojmo 3:2 (1:0)

După 10-0, un 3-2 cu o echipă de liga a doua cehă poate fi considerat un rezultat slab. Poli a jucat în mult preconizatul 4-2-3-1, în prima repriză mizându-se pe triunghiul ofensiv Magera - Vrsici - Mansour, în absența lui Goga și Tameș, cu mici probleme medicale. După mai multe ratări ale acestora, cel care a înscris unicul gol al reprizei a fost Dan Alexa, din lovitură liberă în minutul 27.

Oamenii de gol au fost salvați de Axente, care încearcă să se impună în fața antrenorului printr-un gol în minutul 51, după un assist al aceluiași Alexa, care pare în formă bună și sezonul acesta, pentru ca un fundaș - Mera, să marcheze în minutul 72.

Cehii au punctat în urma unui penalty provocat de Brezinsky în minutul 63 și a unui contraatac din minutul 83.

Probabil scorul putea fi altul, dacă ne-am fi lipsi de cunoscutele metehne: mai multă atenție la finalizare, cât și în apărare.

Următorul amical cu localnicii de la Bischofshofen, va începe curând (ora 18), rezumatul va urma mâine.

Poli (repriza I): Pantilimon - Bonfim, Igor Popovic, Cisovsky, Sepsi - Alexa, Bourceanu - Alex Popovici, Magera, Vrsici - Mansour.

Poli (repriza a II-a): Taborda - Dukic, Brezinsky, Mera, Luchin - Alexa (Sandu '60), Curtean - Poparadu, Magera (Scutaru '80), Poparadu - Axente.

Lotul pentru al doilea stagiu

Portari: Pantilimon, Taborda;

Fundaşi: Bonfim, Dukic, Luchin, Popovic, Brezinsky, Scutaru, Mera, Cisovsky, Latovlevici, Sepsi;

Mijlocaşi: Alexa, Bourceanu, Tameş, Contra (foto), Curtean, Sandu, Vrsic, Poparadu;

Atacanţi: Axente, Popovici, Goga, Magera, Mansour.


Ce se remarcă? S-o luăm pe rând.

1. Zvonitul portar Pipolo nu este în lot.
2. Revine Brezinsky.
3. Dintre mijlocaşi au fost lăsaţi acasă Ionescu şi Chiţu, a revenit Contra.
4. S-a dus şi Parks.

Nu cred că se poate vorbi de veritabile surprize. Sandu şi Poparadu au fost reţinuţi în lot după reuşitele din ultima partidă şi, probabil, pentru că suntem deficitari la închidere ca urmare a absenţei lui Dede, respectiv pe stânga - fiindcă am tot fost acolo.

Altfel, pare a fi un risc asumat abordarea campionatului cu atacanţii actuali, chiar dacă nu cred că situaţia e lipsită de speranţe.

Amical: Poli - NK Paloma 10:0 (3:0)

În timp ce Iancu iar îşi umflă pieptul după ce CJT a luat o decizie mai mult decât normală în condiţiile actuale economice, precum şi privind la performanţele din sezonul trecut al Ligii 1, alb-violeţii se distrează cu slovenii de liga a treia.

Tripla lui Tameş, dublele lui Poparadu şi Sandu şi reuşitele lui Mera, Mansour şi Axente au contribuit la proporţiile acestui scor. Evident, rezultatul nu înseamnă mare lucru, dar ca să fiu mai a dracu, ţin să remarc faptul ca doar 20% din goluri au fost marcate de către atacanţi! Nu că ar conta cu adevărat cine marchează, atâta timp cât evenimentul are loc.

Poli (repriza I): Pantilimon - Bonfim, Popovic, Cisovsky, Sepsi - A. Popovici, Alexa, Bourceanu - Tameş - Goga, Magera.

Poli (repriza a II-a): Taborda - Dukic, Mera, Luchin, Latovlevici - Curtean, Poparadu, Sandu, Vrsic - Axente, Mansour

Amical: Poli - NK Maribor 0:0

Ocazii şi ratări în această primă partidă amicală, dar şi nişte prime tentative de stabilire a unui prim unsprezece. Astfel, Poli a trimis în teren următorii jucători:

Pantilimon - Bonfim, Cisovsky, Popovic, Latovlevici - Tameş, Alexa, Curtean, Sepsi - Goga, Magera

Se remarcă, în primul rând, revenirea lui Pantilimon şi Bonfim. Sper doar ca dorinţa vădită de a-l promova pe Panti să nu stea în calea justeţii în ceea ce priveşte determinarea primului portar al echipei: lui Taborda nu i se poate imputa nimic în acest retur, în timp ce Panti, chiar şi în puţinele partide pe care le-a jucat a dat dovadă de multă nesiguranţă.

Bonfim a făcut meciuri bune, aşa cum a făcut şi meciuri mai puţine reuşite, dar a dovedit că poate fi util echipei, deci mi se pare de bun simţ păstrarea lui în lot. Flancul stâng arată interesant la rându-i, iar speranţa mea este că Latovlevici şi Sepsi vor conlucra bine, ceea ce este esenţial, în primul rând, pentru succesul defensiv al acestei formule. Misterioasă prezenţa lui Curtean la mijloc, dar este o posibilitate ca el să fie înlocuit de Vrsici, care a ieşit mult în evidenţă în repriza a doua - asta dacă nu cumva se va trezi Goga scos din echipă de el. Alături de sloven au mai jucat:

Taborda - Dukic, Luchin, Mera, Sandu - Popovici, Scutaru, Poparadu, Ionescu - Vrsic, Axente

Deci o formulă tânără, din care am avea nevoie de câţiva jucători să (re)confirme, asta pentru a avea o echipă cât mai completă. Lor li se alătură absenţii de acuma două zile, nume precum Bourceanu, Kozak şi Mansour.

Momentan ne aflăm încă în faza de aşteptare. E clar că nu suntem nici aproape de tam-tam-ul epic care se face la Steaua în această perioadă, dar poate e mai bine aşa. Vorba lui Iancu, să acţionăm punctual.

Vaga impresie abstractă

Urmărind, aşa, mai mult cu coada ochiului ce se întâmplă în Liga 1, trebuie să remarc că dacă nu cumva Petrovici se dovedeşte a fi un antrenor excepţional, vom avea o sarcină extrem de grea în a ne situa mai sus de locul cinci. Vaslui, CFR Cluj, Steaua şi chiar Rapid s-au întărit consistent, în timp ce Dinamo a adus un antrenor care, de bine şi de rău, cunoaşte cum să obţină succesul în condiţiile adverse din Gropiţă.

Nu vreau să par deosebit de pesimist - din contră, îmi pun mari speranţe de la tinerii care s-au alăturat lotului - dar perspectiva este clar aceasta. Este prea devreme pentru concluzii absolute, din acest motiv insist ca cele scrise mai sus să nu fie considerate drept ceva mai esenţial decât o vagă impresie abstractă.

Lotul pentru primul stagiu

Portari: Pedro Taborda, Costel Pantilimon, Andrei Cobliş

Fundaşi: Eder Bonfim, Dusko Dukic, Srgian Luchin, Marian Cisovsky, Igor Popovic, Ioan Mera, Cristian Scutaru, Laszlo Sepsi, Iasmin Latovlevici

Mijlocaşi: Dan Alexa, Alexandru Bourceanu, Alexandru Curtean, Iulian Tameş, Alexandru Popovici, Adrian Poparadu, Dare Vrsic, Marian Chiţu, Claudiu Ionescu, Florin Sandu

Atacanţi: Dorin Goga, Gueye Mansour, Lukas Magera, Winston Parks, Mircea Axente


Se remarcă absenţa lui Contra şi a lui Brezinsky, precum si prezenţa jucătorilor reveniţi de la alte echipe. În principiu, numeric măcar, suntem acoperiţi. Valoric mai complicat. Să vedem cine rămâne.

Înlocuitorul lui Bucur

Până se luptă Ștefan cu analiza jucătorilor, mă gândeam să aduc în discuție un subiect pe care l-am tot amânat de ceva vreme, încă dinainte sfârșitului de sezon, și anume problema atacanților. Poate așa îl voi motiva și pe el să se pună pe treabă. :D

În analiza sa, se întreba dacă e paradoxală prezența golgheterului Goga în topul celor mai slabi jucători din retur. Eu nu cred că e din cauza așteptărilor, ci chiar aceasta a fost prestația lui. Golurile sale din tur au fost grație unor centrări bune sau faze fixe, 2 dintre ele fiind in acel 6-0 cu Ceahlăul. În retur, când ar fi trebuit să îl înlocuiască pe Bucur, lumina reflectoarelor au fost pe el, scoțând în evidență adevărata sa față. Fundașii lui Inter (Curtea de Argeș, să fie clar) au fost ca un zid pentru el. La sprint nu cred că a reușit să ia pe nimeni. Poate cu defensive mai slabe, cum ar fi cele ale lui Dinamo sau Steaua, a reușit să mai dribleze vreun jucător. După ce mingea i-a revenit cu noroc din acesta, bineînțeles. Iar cireașa pe tort a pus-o în ultimul meci în care nici nu putem spune că a fost în nota echipei, pentru că a fost mult sub ea. Indolență, dar nu putem accepta scuza lipsei de interes de la cel pe umerii căruia a fost pusă moștenirea lui Gigel Bucur. Multe meciuri în care e practic invizibil, rareori are motivația să vină după minge. Vreo asemănare cu Gigel Bucur? Eu nu prea văd vreuna. Din păcate.

Chiar și Cociș a părut mai atacant decât Goga, deși a avut timp mai scurt la dispoziție. Din păcate timpul acesta nu se va prelungi și la sezonul viitor. Parks seamănă cel mai mult cu Bucur. Îi place să dribleze ceva mai mult, dar e și ceva mai lent, iar indolența lui în fața porții (şi nu numai) este mult mai mare. Costaricanul, dacă va continua la Poli, cred eu că se va impune mai greu ca golgeter, poate mai mult ca servant.

Magera e un atacant mai atipic. Are un șut mai tot timpul moale, dar are un simț foarte bun și poate să apară oricând la finalizare. Dar tot mai mult se remarcă prin ajutorul pe care îl aduce la construcție. Cred că îi va fi foarte greu noului antrenor să îl integreze cât mai bine în echipă.

Pentru mine, un lucru e clar. Avem nevoie de un atacant veritabil, care să poată să bage mingea în poartă atunci când e nevoie. Dacă la începutul sezonului ne spuneam că sunt prea mulți, în ultimele meciuri am ajuns să jucăm doar cu Magera, care după cum spuneam mai sus, nu e tocmai un atacant de careu. Să fie soluții ultimii 2 rămași pe listă?

Mansour a avut neșansa accidentărilor care l-au ținut departe de teren. Pare că s-a mai maturizat, dar încă nu e sigur dacă are un viitor clar la echipă, dacă nu cumva reușește să devină mare fotbalist peste vară. Dar, având în vedere că Iancu a închis prăvălia pentru transferuri, e foarte posibil să-l vedem pe senegalez mai des decât credeam.

Sau să fie Axente marea vedetă? Nu știu ce să zic, decât să așteptăm primele meciuri.

Cam cu ăștia mergem la atac. Va fi de ajuns? Doar timpul ne va spune.

Rezumat retur şi sezon 2009/2010

Iată că am ajuns şi eu aici, cu nişte cifre şi statistici, în general nesimpatice. În mod, aş spune, surprinzător, numărul meciurilor bune făcute de echipă nu trece de patru: Dinamo, Oţelul, Urziceni şi, bineînţeles, Alba Iulia. Implicit, media notelor s-a împotmolit la 5,56, a doua cea mai mică medie pe care am înregistrat-o de când am început să ţin aceste statistici (retur 2005-2006).

Ca sezon, media de 5,63 este mai slabă ca cele din ultimele două sezoane - normal, considerând poziţia finală şi pretenţiile actuale. Destul de trist, dar cred că am depăşit deja această fază a regretului.

Cele mai multe meciuri a jucat Goga (30), urmat de Bourceanu şi Alexa (29) şi de Bonfim (28). Dacă prezenţele lui Alexa sunt de înţeles, în condiţiile în care a fost practic cel mai bun jucător al echipei în acest sezon, Goga şi Bourceanu au fost mult mai puţin constanţi, trecându-şi în cont un retur neaşteptat de slab.

Golgheterii echipei au fost următorii:

1. Dorin Goga - 12 goluri
2. Lukas Magera - 9 goluri
3. Gigel Bucur - 8 goluri
4. Hristu Chiacu - 4 goluri
5. Răzvan Cociş, Cosmin Contra - 3 goluri
6. Arm. Karamyan, Ioan Mera, Gueye Mansour - 2 goluri
7. Jan Kozak, Alexandru Bourceanu, Srgian Luchin, Winston Parks, Dan Alexa, Claudiu Ionescu - 1 gol

Pase de gol:

1. Eder Bonfim - 7 pase de gol
2. Lukas Magera - 5 pase de gol
3. Art. Karamyan, Dorin Goga - 4 pase de gol
4. Laszlo Sepsi, Winston Parks - 3 pase de gol
5. Stelian Stancu, Claudiu Ionescu, Jan Kozak, Cosmin Contra, Dan Alexa - 2 pase de gol
6. Marian Chiţu, Dare Vrsic, Dare Nibombe, Gigel Bucur, Răzvan Cociş, Hristu Chiacu, Gueye Mansour, Alexandru Bourceanu - 1 pasă de gol

Aceste statistici iau în considerare doar partidele din campionat.

Cu privire la retur, acestea au fost cele mai bune, respectiv cele mai proaste partide:

1. Poli - Alba Iulia (6,33)
2. Dinamo - Poli (6,00)
3. Poli - Urziceni (5,96)
4. Poli - Oţelul (5,95)
   

Cele mai proaste:

1. Poli - Gaz Metan (4,42)
2. Poli - FC Braşov (5,08)
3. Ceahlăul - Poli (5,18)
4. Poli - Internaţional Curtea de Argeş (5,19)

Iar în ceea ce priveşte întreg sezonul, lucrurile arată după cum urmează.

Cele mai bune partide:

1. 1. Gaz Metan - Poli (6,42)
2. Poli - Alba Iulia (6,33)
3. Poli - Dinamo (6,32)
4. Poli - Ceahlăul (6,07)
5. Poli - Rapid (6,00)
6. Dinamo - Poli (6,00)
   

Cele mai slabe partide:

1. Poli - Gaz Metan (4,42)
2. Poli - FC Braşov (5,08)
3. Oţelul - Poli (5,14)
   
4. Ceahlăul - Poli (5,18)
5. Poli - Internaţional Curtea de Argeş (5,19)
6. Poli - Steaua (5,21)
   

Aş spune că se remarcă problemele avute cu echipe "mediocre", ceea ce ne-a şi ţinut în spate în multe momente când am fi putut urca sus în clasament. Oricum, frumoase victoriile cu Dinamo, precum şi meciurile câştigate la scor cu Gaz Metan, Alba Iulia şi Ceahlăul.

Cât despre jucători, prea puţini s-au remarcat pozitiv în acest retur.

1. Pedro Taborda (6,05)
2. Cosmin Contra (6,00)
   
3. Dan Alexa (5,93)
4. Laszlo Sepsi (5,85)

Surprinde prezenţa pe prima poziţie a lui Taborda? Poate. Dar Taborda are beneficiul notelor de portar, care de regulă sunt mai mari atâta timp cât nu ia gol, astfel că la un top ajustat, Contra ar fi, de drept, cel mai bun jucător al returului. Mi se pare corect, din moment ce prezenţa lui pe teren a fost mereu de beneficiu, fie prin acţiuni de joc, fie prin atitudine.

Faptul că trei din cei patru jucători din top sunt jucători nou instalaţi în primul unsprezece e oarecum interesant şi, în mod normal, ar fi fost de bun augur, dacă jucătorii importanţi ai turului nu ar fi fost transferaţi sau nu ar fi fost într-o formă slabă. Magera, Nibombe, Bourceanu, Bonfim au căzut toţi sub 5,70, în timp ce Bucur a părăsit echipa. Ca să nu mai spun că Bourceanu şi Bonfim se numără printre cei mai slabi jucători ai returului.

1. Alex Curtean (5,10)
   
2. Jan Kozak (5,31)
   
3. Eder Bonfim (5,38)
4. Ioan Mera (5,39)
   
5. Winston Parks (5,40)
   
6. Dorin Goga (5,41)
7. Alexandru Bourceanu (5,43)

Paradoxală prezenţa lui Goga, golgheterul echipei, în acest top? Poate e o reflecţie a speranţelor pe care l-am avut de la el, iar în lipsa lui Bucur, faptul că Goga a înscris la fel de mult în retur ca în tur evidenţiază că cel din urmă nu a putut să-şi asuma rolul dorit. În rest, îngrijorătoare căderea lui Bonfim şi Bourceanu, greu de explicat mai ales în cazul fostului jucător al Oţelului.

Per ansambul sezonului, statistica jucătorilor arată astfel:

Top:

1. Pedro Taborda (6,04)
2. Dan Alexa (6,00)
3. Cosmin Contra (6,00)
4. Lukas Magera (5,85)
5. Laszlo Sepsi (5,85)

Flop:

1. Alex Curtean (5,07)
2. Florin Maxim (5,31)
3. Jan Kozak (5,31)
4. Hristu Chiacu (5,32)
5. Ioan Mera (5,34)
6. Costel Pantilimon (5,5)

Cel mai îngrijorător fapt e că ne putem baza, constant, doar pe o mână de jucători. Restul stau într-o medie nedeosebită a prestaţiilor, ceea ce nu ne ajută deosebit de mult. Iar tăcerea momentană pe piaţa de transferuri ar putea da de gândit. Dar să vedem, antrenorul defineşte regula jocului.

Sper să revin în viitorul apropiat cu o analiză a fiecărui jucător. Sper.

Habemus antrenor

După mica agitaţie cu posibila numire a lui Moldovan, toată lumea pare fericită că decizia luată în final a fost de a-l angaja pe Vladimir Petrovici, fostul antrenor al Stelei Roşii Belgrad. Născut în 1955, Petrovici a jucat fotbal la nivel înalt tot la clubul din capitala Iugoslaviei (niţel la Arsenal, Nancy, etc.), şi a mai antrenat cu succes în China, pe Dalian, precum şi pe reprezentativa naţională a ţării.

Ca să calmeze agitaţia cauzată de numirea unui antrenor interesant, Iancu a anunţat că nu sunt bani pentru transferuri. În practică, nu sunt convins că e nevoie, dacă se reţine mare parte a lotului de anul trecut, cu nişte mici adăugiri dintre jucătorii fără contract, precum şi un atacant mai feroce.

Sunt curios să aflăm ce fel de om este Petrovici.

Viitorul apropiat

Mă tot chinui să mă motivez să fac rezumatele de final de sezon, să scriu câte ceva despre cele două transferuri anunţate, poate să mai speculez niţel despre viitorul antrenor, dar am succes minim. Obosesc adesea încercând să ignori scandalurile marca Iancu, dar într-un fel mă simt şi blazat după acest sezon care s-a asemănat foarte mult cu tiparul femeii care te plimbă cu zăhărelul, ca la capăt să te lase aşteptând, a nu ştiu câta oară, la restaurant. Şi, aşa cum e cu femeile astea, când totul pare mult mai complicat decât este, ţi-e imposibil să te repoziţionezi la o distanţă sănătoasă.

Evident, Poli e oricând mai mult decât atâta - a clamat el, sărbătorindu-şi ziua de naştere de unul singur în barul din cartier. Dar uneori e la fel de greu de iubit.

Obiectiv

Ciudat, dar de data asta nu prea mă stresez cu cine va fi următorul antrenor. Cu unele excepții, mi-e indiferent, iar din cei trei preconizați până acum, nu mă încântă în mod special nici unul.

Cred că sezonul viitor conducerea are un obiectiv mult mai important de îndeplinit. Și anume să readucă publicul aproape de echipă. Audiența pe stadion a ajuns la cote inacceptabile, iar cei prezenți nu sunt niciodată mulțumiți. Pe lângă faptul că e o atmosferă deranjantă, este și malefică echipei. Care e ordinea? Rezultatele aduc publicul, sau publicul aduce rezultatele?

Vreau să cred că timișorenii nu tânjesc după trofee. Este mult mai important să avem o echipă cu continuitate, care să reprezinte orașul, dar mai ales, spiritul său. Rezolvarea palmaresului ar fi un prim pas, dar e nevoie de mai mult. Publicul trebuie atras și, după cum a fost demonstrat, rezultatele nu sunt un factor dominant. Din păcate, departamentul de marketing al clubului e practic inexistent. În timp ce CFR-ul apare în reclame la TV, Poli e mai degrabă cunoscută pentru întârzierile la plăți față de angajații săi. În al doilea rând, conducerea pare că nu poate să construiască o atmosferă lucrativă nici în cadrul clubului.

Personal, vreau să văd o echipă care crește, să fie același antrenor cel puțin 2 ani, să avem jucători care să fie și idoli, nu neapărat vedete, și să avem un club cu care ne putem identifica. Dacă această din urmă condiție nu e îndeplinită, stadionul nu se va mai umple niciodată.

După cum am mai spus, momentan nu ne regăsim. Când o vom face, vom avea și o direcție.

Hai Poli!

Schimbări, schimbări

Demisia lui Sabău de astăzi, bine-venită cum este ea, nu promite să reîmprospăteze speranţa, aşa cum se întâmplă de obicei atunci când se aduce în discuţie schimbarea. Vehiculat drept cel mai probabil înlocuitor al său este Maurizio Trombetta, fostul antrenor al CFR-ului, dar se mai discută şi de Piţurcă sau Bergodi.

Preferinţa mea, în măsura în care contează, este cel din urmă, dar rămâne de văzut ce părere au Stanciu şi Chivorchian. Ca de obicei, acesta va fi cel mai important transfer al verii; ar fi bine să nu începem prost.

Simeria - Poli II 2:0

Scor final.

Poli - FC Braşov 1:2 (0:2)

După deviza "dacă joci prost, fă-o până la capăt", alb-violeţii au pus punct acestei stagiuni extrem de iritante în ultima ei parte cu o nouă înfrângere pe teren propriu, ca urmare a unui joc fără tărie şi, în multe momente, fără talent.

Braşovenii aveau deja două goluri avantaj după un sfert de oră, ca urmare a improvizaţiilor făcute în apărarea noastră. Mai întâi Luchin a strâns spre Brezinsky la un doi contra doi, mingea a ajuns la atacantul liber pe cară acesta îl părăsise, iar în ciuda intrării sale hotărâte, fundaşul nostru nu a reuşit decât să devieze mingea în poartă. Apoi, Maxim slab pe stânga permite unui jucător să se desprindă din marcajul său, iar acesta, găsit fiind liber, nu putea să rateze. Din păcate replica noastră a întârziat să apară, iar în afară de un şut de la distanţă al lui Magera şi o lovitură de cap scoasă de pe linia porţii, nu ne-am mai creat alte şanse. De remarcat din nou şuturile aiurea ale lui Curtean.

Repriza secundă am fost mai decişi, dar fără inspiraţie în faţa careului advers. Oaspeţii au avut întâi un şut mişelesc spre poartă, dar Taborda a fost la post, înainte ca Curtean să trimită slab cu capul din poziţie ideală. Şi aşa, golul nostru a venit destul de repede, nou intratul Chiacu deviind cu capul o centrare a celui mai bun jucător de astăzi, Răzvan Cociş. M-am văzut sceptic cu privire la calitatea sa, dar nu a dezamăgit în aceste ultime etape. O şansă bună de egalare a avut Goga în minutul 74, când Magera a prelungit bine, dar atacantul nostru nu a reuşit să treacă de Mincă din poziţie de unu la unu. Introducerea lui Mejia a dinamizat jocul nostru, numai că ocaziile le-au avut braşovenii pe contră: Sburlea, în două rânduri, fiind blocat de excelentul Taborda. La ultima fază a meciului Magera şi Cociş au tras în portar din doar câţiva metri, pecetluind soarta unei partide de tristă amintire, ca destule altele.

E bine că a luat sfârşit acest sezon, totuşi, neplăcut, în ciuda momentelor bune pe care le-a adus cu sine. Astăzi Poli a fost blazată, mai ales în prima repriză, iar improvizaţiile lui Sabău cu Bourceanu fundaş dreapta şi Sepsi mijlocaş nu au dat niciun randament - din contră, au dat "anti-randament". Ziceam că remarc jocul lui Cociş, mereu prezent la recuperare, mereu prezent în atac şi din păcate cam atât este cu adevărat de apreciat. Mejia s-a mişcat binişor, Magera şi Alexa au muncit mult, cam la fel şi Bourceanu, Curtean a avut câteva faze reuşite, dar şi numeroase erori în joc, în timp ce Goga a dezamăgit din nou. Despre apărare nu vreau să comentez, fiindcă astăzi s-a simţit formula atipică utilizată în primul unsprezece.

Rămâne să vedem ce va fi în continuare. Eu nu îl susţin pe Sabău, pentru că nu îmi inspiră încredere că ar şti ce face şi nu cred că victoriile cu Dinamo şi eliminarea Şahtiorului, chiar şi prestaţiile solide din grupele EL, reprezintă fundamentul pentru echipa clădită la Timişoara. Dacă ar face-o, am fi discutat în alţi termeni.

Poli: Taborda (6) - Bourceanu (5), Luchin (4,5), Brezinsky (4,5), Maxim (4,5) - Curtean (4,5), Alexa (5,5), Cociş (6), Sepsi (5) - Magera (5,5), Goga (4,5)

Schimbări:

Chiacu (5,5) pentru Maxim (min 45)
Mejia pentru Goga (min 74)

Avancronică: ultima etapă 2009-2010

Din punct de vedere al clasamentului la frunte, nu mai sunt multe de clarificat, doar locurile 3, 4 si 5. Poli, Steaua și Vaslui sunt umăr la umăr, cu câte 59 de puncte fiecare, avantaj Steaua, care are rezultate directe favorabile. Ca miză, după calculele mele, sunt două locuri de turul 3 contra unuia de turul 2 în Europa League. Cum Vasluiul, prin prezența sa în finala Cupei, și-a asigurat prezența în turul 3, mai rămâne compitiția între noi și Steaua. Adică obiectivul nostru este să îi întrecem. Pentru asta, trebuie să scoatem un rezultat mai bun ca ei. Sau mai precis, dacă vom câștiga, Steaua trebuie să nu câștige ca să trecem peste ei. Iar dacă am face un egal, Steaua trebuie neapărat să piardă.

După cum vedeți, nu soarta nu depinde în totalitate de noi, așa că scopul ar trebui să fie doar un joc bun, așa zisa ultima impresie în fața fanilor. Avem probleme de lot, aparent banca de rezerve va avea și locuri libere, dar Sabău ne asigură că poate alinia o echipă care să poată câștiga. Și îi dau dreptate. Mai rămâne doar de văzut dacă chiar vor câștiga. Teoretic, Brașovul nu are motivație. Personal, nu cred că se mai poate repeta performanța din urmă cu un an, nici cea de la sfârșitul turului. Brașovul are absențe importante. La acestea se mai adaugă și avantajul terenului propriu și statistica favorabilă nouă. În mod normal, ar trebui să câștigăm.

Sper să ne putem bucura de o zi frumoasă și de un fotbal frumos. Să terminăm acest sezon cu capul sus.

Hai Poli!

Pandurii - Poli 0:0

Poli a jucat slab luni, mai ales prin prisma rezultatului. De-a lungul partidei aveam mereu impresia că ar trebui şters pe jos cu Pandurii, care erau extrem de firavi în defensivă şi lăsau mai mereu mijlocul liber, dar în ciuda acestui fapt, ocaziile de gol nu s-au înghesuit să apară.

Exceptând nişte şuturi de la distanţă, Magera pe poartă, Curtean mereu mult pe lângă, Maxim între cele două extreme, prima repriză nu a prezentat alte momente de stres optimist. Gazdele puteau marca la o fază pe stânga, unde Maxim a fost cam uşor depăşit în câteva rânduri, dar Orac a trimis peste din poziţie ideală.

Repriza a doua a fost dominată şi mai clar de Poli, dar Goga a ratat din poziţii bune, şuturile pe poartă au fost parate, iar golul aparent al lui Cociş din minutul 88 nu a fost validat.

De ce Sabău a ales să nu facă nicio schimbare, să nu dinamizeze atacul cu viteza lui Popovici în locul letargiei lui Curtean, mi-e greu de înţeles. În rest, rămân cu impresia că Pandurii trebuiau bătuţi la scor după fragilitatea şi indecizia pe care le-au arătat, dar potenţa redusă din punct de vedere ofensiv a fost ceea ce a unit cele două echipe în această seară.

Poli: Taborda (6) - Luchin (5,5), Cisovsky (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Curtean (4,5), Bourceanu (5,5), Sepsi (6) - Cociş (5,5), Magera (5,5), Goga (5)

Schimbări:

NICIUNA (!?)

...dar s-o știm și noi

Totuși, vorbele lui Sabău, ca și cele ale lui Mansour, nu sunt vorbe goale. Totul pare pe dos. Nu țin minte ca vreunui antrenor al Politehnicii să i se ceară demisia, deși nu putem spune că am avut vreodată un joc extraordinar. Meciuri slabe au fost tot timpul, și cu echipele mici. Fiecare antrenor a avut calitățile și minusurile lui, realizările și eșecurile lui, nu mai intrăm în detalii.

Problema e una complexă, dar cred că vine tot de acolo de sus. Chiar dacă am apreciat o schimbare spre bine a lui Iancu, tot nu mi se pare că avem o conducere sănătoasă. Am pornit pentru titlu, dar apoi schimbăm lucrurile din mers. Ba ne interesează parcursul european, ba punem accent pe campionat. Și chiar și așa, dacă în toamnă a spus că nu ne propunem titlu, pe măsură ce trec etapele, declarațiile au alternat. Ba nu mai avem nici o șansă, ba CFR-ul e cea mai slabă și dacă batem tot ieșim campioni. Chiar și acum, se pare că se pune presiune pentru a obținte un loc 2.

Fără o consistență și fără o direcție clară, evoluția echipei nu poate fi decât ondulatorie. Jucătorii au intrat în priză, speriați, frustrarea culminând cu gesturile lui Contra și Ionescu. S-a creat iluzia asta că echipa poate bate tot, fără a avea argumente solide în spate. Se vrea tot mai mult, și cât mai repede. Se ignoră rezultatele bune și, paradoxal, se ignoră și jocul bun când rezultatele sunt negative. Trăim într-o turbulență în care se schimbă totul mereu, ne învârtim și nu reușim să găsim o direcție.

Sper doar că la vară se vor așeza cu toții la masă. Fără orgolii, fără pumni sau picioare. Să se facă o analiză și să se stabilească clar și realist ce se vrea. Fie cu Sabău, fie cu altcineva. La ce nivel e echipa și la ce nivel poate fi adus din transferuri. Apoi putem pleca la același drum, drept să fie, și la sfârșit putem spune dacă am ajuns cu bine sau nu. Personal, în locul unui titlu chinuit, smuls cu frustrări și lupte murdare, prefer continuitatea. Vreau să știu cu ce echipă mergem la drum și la ce să mă aștept de la ei. Când se depășesc, să ma bucur și să-i felicit, iar când nu își respectă blazonul, să îi critic, dar să mă gândesc că mâine e o altă zi și se pot revanșa. Dacă ținta e mereu de-asupra noastră, nu o vom mai atinge niciodată. Dacă nu ne putem îndeplini țelul, vom fi mereu triști și nu vom mai cânta niciodată.

Momentan nu știm cine suntem și nici încotro ne îndreptăm. E momentul să ne regăsim.

Poli II - Millenium Giarmata 2:0 (1:0)

Popovici şi Dobriceanu.

Trădare, trădare....

După ce am auzit anunțarea demisiei lui Sabău, m-am simțit trădat. Eu l-am susținut de când a venit, indiferent de jocul echipei, de rezultate și de methenele lui, pentru că și eu cred într-un proiect de lungă durată la Poli. Am acceptat că primul an va trebui să fie unul de acomodare în care trebuie încercați mai mulți jucători, găsit și impus un stil de joc concret, cizelată o echipă și găsirea posturilor deficitare în perspectiva aducerii unor jucători decisivi pentru atacarea titlului sezonul viitor. În aceste condiții, performanța avea să fie doar ceva adiacent. Momentul decisiv ar fi trebuit să fie sezonul viitor, iar pentru sezonul acesta, din punct de vedere al obiectivelor, sunt mulțumit.

Acum însă, trebuie să o luăm de la capăt, și vom mai pierde încă un an de construcție.... Iancu iară ne va promite antrenori "nemți", olandezi, Uhrin etc. și ne va aduce cine știe pe cine. Și după ce am investit încredere un an întreg lui Sabău, va trebui să o fac din nou cu un alt antrenor. Iarăși patimă, iarăși așteptări, iarăși incertitudini. Iar asta mă supără, și de aceea mă simt trădat.

După toate promisiunile cu proiectul pe termen lung, Sabău vine acum și aruncă totul la gunoi, un sezon întreg de muncă. Nu e drept față de noi (față de mine cel puțin, că nu știu câți mai îmi împărtășesc gândurile) și cu atât mai mult față de echipă, față de club, față de patron.

Caracteristic pentru Politehnica ar trebui să fie spiritul de luptă, rămas moștenire de la viteaza Ripensie. Sabău însă dă dovadă de lașitate și de slăbiciune. Dacă nu duci ceva până la capăt, indiferent de ce obstacole ai în față, atunci mai bine nu te apuci deloc. Răul a fost făcut și nu știu cât va putea remedia o revenire asupra deciziei.

Va urma....

CS Ineu - Poli II 1:2

Goluri Popovici şi Chiacu.

Mă întreb dacă în aceste ultime două etape vor fi aduşi câţiva jucători mai tineri la echipa mare, dat fiind că miză nu prea mai e. Popovici, spre exemplu, arată o formă bună şi mă gândesc că şi Mejia ar mai merita încercat.

Poli - Gaz Metan Mediaş 0:2 (0:1)

Astăzi pot îndura o mini-cronică. Deci:

- ratare Magera din centrarea lui Curtean
- ratare Magera din voleu
- bară Curtean
- bară - gol Contra, nevalidat de un tuşier visător
- eroare Cisovsky, care a jucat în mod evident accidentat, gol Eric
- repriză secundă fără vreun orizont anume
- eliminare Contra pentru o intrare iritată la Silvăşan
- bară Bonfim din zece metri după un corner
- bară Mediaş, la una din nenumăratele contre (toate după faze fixe irosite de noi, ca în tot acest retur atunci când Kozak n-a fost pe teren)
- finalmente, gol la un atac al oaspeţilor
- ironii şi demisii, din tribună

Poli: Pantilimon (4,5) - Bonfim (4,5), Luchin (5), Cisovsky (4), Sepsi (5,5) - Curtean (5), Bourceanu (4,5), Alexa (5), Contra (4) - Magera (4,5), Cociş (4,5)

Schimbări:

Goga (4,5) pentru Bourceanu (min 45)
Parks (4,5) pentru Curtean (min 60)
Ionescu pentru Magera (min 74)


Că Sabău şi-a anunţat demisia şi a făcut-o în maniera în care a ales să o facă mi se pare dezamăgitor. Fie îşi asumă responsabiltatea pentru rezultate, fie nu; orice nuanţare e o nuanţare atât de definitorie pentru spiritul românesc, de la primul muncitor la ultimul politician.

Avem atâtea probleme, dar revin la ce spuneam mai demult: fără şansă nu putem lua campionatul sub actuala formă a conducerii clubului. Deşi apreciez răbdarea avută cu Sabău, s-au făcut din nou aşa de multe greşeli încât e greu de sperat că totul se va schimba brusc şi deodată.

Pe unde o fi...?

Acum 7 ani 40 000 de oameni cântau la unison când Poli pierdea 1-8 pe "Dan Păltinișanu". Se pare că astăzi acea atmosferă s-a mutat în sala "Constantin Jude" care răsuna a mii de voci și bătăi de palme la cele 2 infrângeri care au scos-o pe Elba Timișoara din drumul spre finală. Pe stadionul de fotbal, în schimb, la unele
meciuri se adună cam tot atâția oameni ca la meciurile de baschet. Pe unde o fi minunatul public timișorean?

Mansour este amendat pentru că a scos în evidență o față urâtă, dar tot mai prezentă în tribunele din Timișoara. Nu trebuia să apară cu așa ceva în public, dar clubul s-a făcut că plouă. Clubul ar trebui să-și protejeze angajații de maliția frustraților cu burta umflată de bere. În schimb, conducătorii au măturat gunoiul sub preș, de parcă nici n-ar exista: "nu a înțeles foarte bine", "nu vorbește perfect românește", "a ieșit în decor", "afectează imaginea clubului". Nu, nu cel care reclamă e vinovat, vinovați sunt cei reclamați. Și oare la acele incidente din vestiar de după meciul cu Dinamo imaginea clubului nu a fost afectată? Cine va sări cu amenda în acest caz?

Toți care vin la Poli laudă publicul și imediat se mândresc cu el, de parcă ar fi o proprietate a lor sau a clubului. Iau acest dar de-a gata, dar nu caută să-l păstreze în bune condiții. Îl exploatează cum le convine, fie ca scut, fie ca armă, fie ca sursă financiară.

La Poli, publicul e un bun de valoare. De aceea el trebuie ocrotit părintește, chiar și când o ia pe arătură. Dar atunci să nu ne mirăm dacă fiul va semăna tot mai mult cu părinții săi. Direcția a fost trasată - trebuie să ne depărtăm cât mai mult de acei nebuni care cântau în ploaie la cea mai usturătoare infrângere de pe teren propriu: "Atât și-au dorit ei, 8-1 pentru Steaua".

Spre noile culmi ale performanței și gloriei! Hai Poli!

Poli II - Mama Mia 4:0 (2:0)

Ad. Popa (8), Al. Popovici (41, 84), Cl. Ionescu (48 - pen.)

Dinamo - Poli 1:2 (0:1)

Cine ar fi zis că după ce am spart gheaţa anul trecut, victoriile împotriva celor de la Dinamo vor avea tupeul să se lege una de cealaltă? Cine ar fi zis că Sabău, atât de hulitul şi antipaticul Sabău, va fi cel responsabil pentru două victorii venite după atâta amar de vreme? Cine ar fi zis că Poli mai are vreo şansă la titlu acuma trei etape? Părerea mea - nu prea mulţi.

Că victoria de azi vine după un meci destul de anost nu cred că miră pe cineva. Dinamo este într-o situaţie jalnică, iar alb-violeţii joacă doar un sfert de oră pe meci agresiv şi curajos. Prin urmare, prima repriză a fost una imposibil de nefascinantă. Ambele echipe s-au controlat reciproc jumătate de oră, fără vreo ocazie de poartă, iar doar elanul prins câteva minute de Poli a animat partida. Pe fondul acestui elan a venit şi cea mai mare ocazie de până atunci, când Cociş a reluat nestingherit cu capul la un corner, dar puţin cam central, şi prin urmare Curcă a putut interveni. Dominarea noastră a mai continuat o vreme, după care meciul părea că se îndreaptă către un egal la pauză, rezultat ce descria destul de precis cele decurse în teren. Ultimul minut al reprizei a adus însă un gol fantastic de important, ca urmare a două mişcări executate perfect: lansare peste apărare a lui Contra (Ciso?), preluare din alergat a lui Goga, şut la colţul scurt!

Avantajul a dat încredere echipei, care imediat după ce a ieşit de la vestiare a avut neruşinarea să-l dubleze: contraatac pe stânga, lansarea lui Sepsi pentru Cociş, acesta a intrat în careu şi a şutat tot pe scurt, surprinzându-l pe Curcă! Putea fi decisiv - de fapt, avea să fie decisiv, numai că nu fără emoţii. Poli a continuat bine jocul, nepermiţând gazdelor să îşi creeze ocazii periculoase de poartă. Prima asemenea fază a venit în minutul 60, când Taborda a intervenit la ţanc la un şut de la distanţă trimis de Marius Niculae. În loc să animeze puţin apărarea, această ocazie a precedat golul revenirii dinamoviste, la o lejeritate nepermisă în centru. Nici Luchin, nici Bonfim nu au fost în poziţie bună pentru a-l bloca pe Niculae, lansat lung de pe dreapta, iar ca urmare atacantul nu a avut mari probleme în a trimite în diagonală din careu, fără şanse pentru Taborda. Ca în alte partide, alb-violeţii s-au văzut copleşiţi de acest gol venit, e drept, destul de întâmplător, iar în doare câteva minute au permis gazdelor să preia complet frâiele partidei. Printre bâlbâielile defensive s-au ivit şi două ocazii dinamoviste în următorul sfert de oră, Niculae trimiţând pe lângă cu capul, ca apoi Taborda să fie iarăşi la post la un şut puternic, din unghi, al lui N'Doye. Din fericire ultimele zece minute i-au mai trezit pe Poli, echipa reuşind să ţină mai mult de minge şi fragmentând bine finalul de joc. Lovitura ratată de cap a lui Mărgăritescu din ultimul minut de prelungire a pus punct unui meci capital, precum şi la cel puţin două mituri: invincibilitatea dinamovistă în faţa Politehnicii pe teren propriu şi capacitatea alb-violeţilor de a profita de paşii greşiţi a contracandidatelor.

Aşa cum v-am obişnuit la asemenea victorii-meciuri istorice, găsesc cu greu cuvintele potrivite. Lipsa oarecare de spor de astăzi e cauzată, în parte, de jocul şters, dar dacă vom lua titlul, cu siguranţă satisfacţia "meritului" dinamovist la un asemenea succes ar fi una bună.

De gândit dă jocul timid din apărare, cu Cisovsky trecându-şi în cont numeroase lufturi şi Luchin purtând o parte din vină la gol. Revenirea slovacului după accidentare se dovedeşte a fi una puţin mai dificilă, dar să sperăm că în aceste meciuri rămase va reuşi să se redreseze. Nu vreau să-i pun în cârcă prea multe lui Luchin, care a avut o sarcină foarte grea azi şi a intervenit bine în repetate rânduri, iar ajutorul primit a fost de multe ori unul deficitar, în condiţiile în care Bonfim e mult mai ofensiv decât Sepsi.

În ceea ce priveşte restul echipei, reuşitele atacanţilor sunt mulţumitoare, aceştia reuşind să speculeze puţinele şanse de gol avute. Prestaţia muncitoare a mijlocaşilor (şi inspiraţia lui Contra la primul gol), precum şi meciul solid din punct de vedere defensiv făcut de Curtean sunt şi ele motive de satisfacţie. Poate a lipsit, precum ziceam, mai mult elan, dar atâta timp cât rezultatul obţinut e cel dorit, criticile sunt uşor cinice. Mai e puţin până la final.

Bravo Poli!

Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (6) - Curtean (6), Alexa (6), Contra (6,5), Bourceanu (6) - Cociş (6,5), Goga (6,5)

Schimbări:

Dede pentru Curtean (min 77)
Parks pentru Cociş (min 81)
Maxim pentru Contra (min 86)

Avancronică: Dinamo - Poli

Marian Iancu spune că meciul cu Dinamo a devenit unul normal, și cam așa ar trebui să fie. În condițiile actuale sunt mult mai importante cele 3 puncte decât orice conotație istorică. Dinamo e pe un oarecare loc 6, asigurat, fiind geu de crezut că vor putea să urce sau să coboare în clasament. Noi, în schimb, avem pești mai mari de prins. Suntem într-o întrecere acerbă la pozițiile fruntașe, pentru un loc cât mai bun de Europa League, ba chiar o nouă încercare la grupele Champions League. Și o cu totul posibilă înfrângere a CFR-ului ar relansa șansele la titlu pentru toate echipele implicate. Practic, numai victoria ne ajută. Un egal e ca și o înfrângere pentru că ne-am putea depărta destul de mult de Urziceni. Totuși, nici partea rea nu e atât de rea pentru că în cărți tot vom rămâne.

Desigur, trebuie să amintim și datele istorice. O victorie îl va face pe Sabău o legendă. Nu numai că va fi spulberat cele două mituri - 12 ani fără victorie acasă și 45 de ani fără victorie în deplasare în fața lui Dinamo - dar va deveni și primul antrenor al Politehnicii care a învins echipa bucureșteană de două ori în același campionat.

Dacă în tur spuneam că jucătorii trebuie să înfrunte istoria, să o calce în teren, de data aceasta este cazul pentru un joc pragmatic, ordonat, agresiv pe unde trebuie, așa cum am arătat câte o repriză în fiecare din ultimele 3 meciuri. Dinamo e în suferință acută. Pe lângă conflictele interne, pe lângă sezonul aproape ratat, echipa e schiloadă. După ce că toată lumea se amuză de apărarea dinamovistă, absențele au făcut să nici nu se știe care va fi componența ei. Molinero, Pulhac, Moți suspendați, Kone accidentat. Nici Torje nu are drept de joc, lista fiind completată de Boștină și N'Doye, unul din cei mai importanți jucători ai lor.

În aceste condiții, numai noi ne putem pune bețe în roate, intrând timorați și sub complexul câinelui bătrân.

Hai Poli!

Poli - Oţelul 2:1 (2:0)

Deci, cine suntem: echipa matură, decisă şi autoritară care a dominat excelent prima repriză sau animalul suferind care a fugit în mare parte a reprizei secunde cu coada-ntre picioare? Dacă ar fi să-mi dau cu părerea, judecând după ce-am văzut pe parcursul sezonului, mi se pare evident că o jumătate nu trăieşte fără cealaltă. Dar de-ar putea trăi cea dintâi liberă în aceste ultime etape...

Înfieraţi, cu siguranţă, de eşecul CFR-ului şi cel al Stelei, alb-violeţii au început excepţional partidă. Primul gol a venit în minutul cinci, la o lansare a lui Cociş pentru Bonfim, brazilianul a fugit pe flanc, a centrat ideal, iar Magera a venit parcă de nicăieri şi a împins mingea în poartă printr-un efort considerabil. După un şut respins al lui Alexa, Poli a făcut 2:0, şi era doar minutul 12: pasă lungă a căpitanului nostru, Cociş preia şi îl lobează pe portarul advers din afara careului. Avansul rapid de două goluri a oferit o mare lejeritate în joc echipei noastre, astfel că în ciuda lipsei unor mari ocazii în restul reprizei, fotbalul etalat de Poli a fost unul foarte satisfăcător şi plăcut ochiului. Era, de-a dreptul, barcelonesque ca stil, cu pase repetate şi o construcţie foarte elaborată, chiar de a lipsit un mic Messi-Iniesta-Xavi.

Repriza secundă a început bine, cu Cociş nereuşind să-l învingă pe Grahovac din poziţie ideală, dar golul oaspeţilor a căzut în minutul 54, iar de atunci totul s-a schimbat. Acelaşi Axente, ca în tur, a trimis cu boltă peste un Taborda uşor ieşit, dar vina la gol îi aparţine în primul rând lui Nibombe, care nu a degajat o minge, deşi era sub presiune. E drept, Nibombe a făcut un meci foarte bun în rest, dar o greşeală care duce la gol atârnă mereu destul de greu. Din fericire, pasul înapoi făcut de noi nu a fost suficient pentru a crea mare pericol la poarta lui Taborda, căci gălăţenii erau cam lipsiţi de iniţiativă. Mai mult, Magera şi Alexa au trimis şuturi de la distanţă ce au trecut foarte puţin pe lângă bara din stânga a porţii adverse, iar în minutul 90, Magera şi Kozak au ratat la o fază învălmăşită în careul Oţelului. Şi aşa însă, rămâne senzaţia neplăcută a apărării cu toţi oamenii, acasă, într-un meci în care chiar nu era nevoie să avem emoţii. Dar victoria e victorie, punctele sunt la fel de multe, şi ce n-aş da acuma pentru alte câteva meciuri câştigate cu un joc defensiv mai determinat!

Dintre jucători e greu să am remarcaţi, căci toată echipa s-a mişcat bine, a luptat mult, iar greşelile au fost destul de puţine. Frumoase ambele goluri, impresionant travaliul mijlocaşilor, de la Alexa la Curtean, şi destul de convingători fundaşii, exceptând scăparea de la gol. Taborda a avut câteva ieşiri mai slabe, dar la fel a fost foarte inspirat la câteva mingi lungi, fiind, per total, la nivelul arătat până acuma.

Dacă va fi destul acest efort cu Dinamo e greu de spus, dar ca şi în ultima noastră deplasare, orice se poate întâmpla. Iar o victorie, fie ea şi întâmplătoare, poate da încredere pentru un final de sezon ce ar putea fi istoric. Sau nu, evident.

Poli: Taborda (5,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (5,5), Sepsi (6) - Curtean (5,5), Contra (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6) - Magera (6,5), Cociş (6,5)

Schimbări:

Dede pentru Contra (min 74)
Kozak pentru Cociş (min 74)
Maxim pentru Curtean (min 87)

ACU Arad - Poli II 1:0

O nouă înfrângere, fie ea şi la limită, pentru echipa antrenată de Velcea.

Bilanţul acestui retur: o victorie, două egaluri, şase înfrângeri.

90 de ani ratați

De când pentru Poli un sezon e ratat dacă nu ia titlul? Să fie generații de suporteri alb-violeți așa de blestemate incât nu au putut avea parte decât de 2 semi-succese de-alungul îndelungatei istorii a clubului lor favorit? În aceste condiții de ce să ne mai mirăm că stadionul e tot mai gol? Cine mai poate suporta o asemenea umilință istorică? Probabil numai cei cu inima tare și sufletul pur.

Dar stați liniștiți. După 90 de ani va veni și izbăvirea (după 89 sau 91 ce avea?), vom lua în sfârșit titlul! Până aici a fost mai greu, mai departe drumul e lejer: Champions League, primăvara europeană, finala, trofeul, pac, pac, Super Cupa cu Barcelona și ne putem culca liniștiți.

Frustrantă e viața de polist....

Steaua - Poli 3:3 (1:0)

Un meci de-a dreptul nesănătos a avut loc în această seară în Ghencea, spectaculos în ciuda jocului, generalmente, mediocru, cu întoarceri de rezultate puţin fezabile în teorie şi nişte goluri destul de reuşite. Evident, regretul e destul de mare în ceea ce ne priveşte, în condiţiile în care am condus până la ultima fază a partidei, dar cam acesta a fost destinul fotbalului pe care l-am arătat.

Gazdele au dominat copios prima repriză şi au avut mai multe şanse de gol (o bară), pe lânga reuşita din minutul 33. Taborda a fost decisiv în două rânduri, la Kapetanos şi Pleşan, între cele două faze fiind interpusă singura ocazie cât de cât de gol a Politehnicii din primul mitan, când Goga a scăpat de la limita ofsaidului, a şutat din unghi, dar Zapata a respins. După încă o paradă a lui Taborda, a sosit golul la care portughezul nu a avut ce face: liberă de pe stânga după un fault care n-a fost, Mera a deviat cu capul, mingea a ajuns la Golanski, acesta l-a fentat pe Dede şi a înscris la colţul scurt. Steaua a continuat să controleze meciul, dar ocazii nu s-au mai ivit până la pauză.

Instinctul îmi spunea că Poli are nevoie urgentă de schimbări pentru a scoate ceva puncte astăzi, mai ales că titularizarea lui Cociş în atac, poziţionarea lui Contra la construcţie şi prezenţa în primul unsprezece a lui Curtean nu s-au dovedit mişcări prea inspirate. Culmea a fost că Sabău n-a făcut nicio modificare, dar echipa noastră a ieşit mult mai motivată de la cabine. După un avertisment al lui Bonfim, care a finalizat prost din poziţie centrală, a venit repede egalarea: gafă Pleşan, mingea a ajuns la Goga, acesta a înaintat, l-a deschis pe Cociş la limita ofsaidului, iar internaţionalul nostru a finalizat peste Zapata, la colţul lung, fără greşeală. Au urmat minute bune de acalmie, fără faze notabile şi cu un joc orice numai cursiv nu. Finalmente Steaua a avut o ocazie, dar Taborda i s-a opus lui Kapetanos, iar la doar câteva minute, cu un sfert de oră rămas de jucat, Goga a făcut o fază bună, trecând de mai mulţi adversari, dar şutul din unghi a mers mult peste. Gazdele au beneficiat de un penalty în minutul 80, la o intrare proastă a lui Bonfim asupra lui Artiom Karamyan, iar Kapetanos a înscris, cu şansă, pe sub Taborda. Acelaşi Bonfim şi-a răscumpărat eroare când, cinci minute mai târziu, a obţinut la rându-i un penalty, pe care Contra l-a executat fără emoţii. În minutul 89 Cociş a fost faultat la marginea careului, în poziţie ideală, iar şansa a fost de partea noastră când libera bătută de Contra a fost deviată de Jelev în direcţia opusă celei în care o luase Zapata. Extazul întoarcerii rezultatului n-a ţinut mult, căci în ultimul minut de joc, Kozak a pierdut o minge aiurea, a urmat o centrare pe lung al lui Ovidiu Petre, Kapetanos a sărit peste fundaşul nostru, mingea trimisă de el a fost blocată de Taborda, dar apoi a ajuns la Jelev, care, nemarcat fiind, a înscris cu poarta goală. Fluier final, gust amar, regretul a ceea ce a rămas de regretat.

Făcând abstracţie de la prima repriză, care a fost jalnică, echipa s-a mişcat oarecum binişor în a doua parte a jocului, dar mai câţiva jucători au părut neimplicaţi. Principalii culpabili ar fi Curtean şi Cociş, chiar dacă al doilea are meritul unei finalizări bune şi foarte importante la singura fază clară în care a ieşit în evidenţă; Curtean a fugit mult, dar n-a făcut mai nimic. Apărarea a fost destul de şubredă în general, dar atât Ciso, cât şi Mera au avut câteva intervenţii foarte importante. În schimb, fundaşii laterali au părut vulnerabili şi de acolo au venit majoritatea fazelor importante ale Stelei.
La mijloc Dede a surprins printr-un joc destul de bun, chiar dacă a fost fentat la golul lui Golanski, în timp ce Bourceanu a evoluat ca de obicei - travaliu mare, rezultate nespectaculoase, dar utile. Contra şi-a trecut două goluri în cont, a fost în general activ, dar nu mi s-a părut că s-ar regăsi în poziţia încercată de Sabău, în timp ce Kozak, intrat pe parcurs, cam trebuie să îndure critici pentru maniera în care a gestionat ultima fază a meciului.
În atac Goga a fost destul de incisiv şi muncitor, dar nu grozav, în timp ce Cociş a fost doar semi-prezent în joc - cu reuşite bune, totuşi. Odată intrat, Magera s-a simţit foarte bine, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu a fost titularizat în condiţiile în care nu aveam pe nimeni la construcţie.

Cam asta a fost, să ne vedem de treabă şi să sperăm că am învăţat câte ceva de astăzi. Ce, mi-e greu să zic acuma.

Poli: Taborda (6,5) - Sepsi (5), Cisovsky (6), Mera (6), Bonfim (5) - Bourceanu (6), Contra (7), Dede (6), Curtean (5) - Cociş (6), Goga (5,5)

Schimbări:

Kozak (4) pentru Dede (min 66)
Magera pentru Mera (min 83)
Nibombe pentru Curtean (min 90)

Avancronică: Steaua - Poli

După ce șansele la titlu s-au diminuat considerabil, acest meci devine primul meci crucial pentru locul 2. Având în vedere clasamentul, cu egalul lui Dinamo de aseară, un loc de europene e relativ asigurat. Dar parcă a arătat frumos locul 2 de anu trecut și ne-a priit, gândindu-ne la rezultatele istorice din această toamnă. E clar că o înfrângere ar fi dezastruoasă pentru că în ultimele etape, 4 puncte sunt greu de recuperat, dar și pentru că Vaslui și Urziceni sunt la fel de aproape în urma noastră. Un egal nu e rău, pentru că am rămâne bine pe poziții, dar o victorie ar însemna mult, mult mai mult. Sărind pe locul 2, pe lângă avantajul în puncte, am avea și un avantaj psihologic și am putea aborda cu mai multă încredere ultimele meciuri.

Totuși, dacă privim celelalte aspecte din jurul acestui meci, parcă atmosfera nu e potrivită importanței lui. Pe când suporterii Viola au stat pe gânduri dacă să facă deplasarea sau nu, steliștii plănuiau cum să facă mai mare scandal, iar marii patroni se ciondănesc în vorbe și, mai mult sau mai puțin, în fapte. (Eu sper să-i iasă lui Iancu toate, numai să scăpam de aceste prostii) În aceste condiții te întrebi ce mai vor și acei mititei care se vor juca cu mingea pe teren. Mai contează ce așezare va folosi Sabău? Dacă va juca cu doi închizători sau nu? E Goga înlocuitorul lui Bucur? Iară o să jucăm cu pase lungi, fără noimă?

Revenind la problemă, ar trebui să batem. Jocul din meciul cu Clujul ne dă speranțe în acest sens, ne lipsește doar concretizarea fazelor. Iar locul Stelei cred că e mincinos, ba pare chiar incredibil. Rezultatul din meciul lor cu Rapidul e mai aproape de adevăr având în vedere ce club, ce echipă și ce joc are Steaua în acest moment. Dar cu Steaua și Dinamo mai tot timpu apar răbufniri de orgoliu, tresăriri de emoție și meciurile importante sunt mai echilibrate decât ar trebui. Grijă mare la Kapetanos și lucrurile sunt cam rezolvate. Statisticile spun că e foarte probabil ca meciul să fie decis în ultimele 10 minute sau prelungiri. Ba poate chiar să fie și re-decis.

Hai Poli!

Poli II - Jiul Rovinari 1:1 (0:1)

Egalarea din ultimul minut i-a aparţinut lui Brezinsky.

Poli - CFR Cluj 1:1 (0:0)

Blocat fiind de norul mistic, m-am văzut obligat să urmăresc partida din această seara pe aşa de puţin plăcutul monitor al unui computer. Şi a fost dureros, dincolo de toate, fiindcă rezultatul final m-a lăsat, în ciuda egalării dramatice, amăgit. Poli a jucat binişor, chiar bine în prima repriză, dar oaspeţii au fost oportunişti, au avut şansă la una din puţinele lor faze din jumătatea noastră, iar de acolo totul a fost mult mai dificil.

Nici nu trecuse un minute de joc că Mansour a fost faultat în careu de Nuno Claro, dar Augustus Constantin, aidoma tuşierului Onicaş, s-au făcut că plouă. Din păcate este inevitabil ca atunci când o asemenea decizie greşită se ia în primul minut al jocului, aspectul partidei să fie distorsionat din acel moment. Poli a jucat însă bine în continuare şi a dominat partida, având însă problemele deja obişnuite la faza de construcţie. Prima ocazie a venit în minutul 13, Mansi trimiţând pe lângă, din plonjon, la o centrare, iar tot el l-a întins bine pe Nuno Claro zece minute mai târziu. Minutele de dominare ce au urmat, cu tot cu numeroasele lovituri de colţ aferente, nu au adus nimic concret pentru alb-violeţi, în timp ce oaspeţii nu legau mare lucru de la mijloc în sus. Ultima fază bună a reprizei ne-a aparţinut tot nouă, Nuno Claro fiind la post la şutul de la distanţă al lui Cisovsky.

Repriza a doua a început mai bine pentru clujeni, care au trimis primul lor şut pe poartă, Taborda respingând bine torpila lui Deac de la marginea careului. Şi aşa, alb-violeţii erau la cârma partidei, atunci când Mureşan a executat o liberă de la mare distanţă, mingea s-a lovit de un fundaş polist, a sărit la Deac, Taborda a ieşit să-i închidă unghiul, a respins în primă fază mingea, dar aceasta a revenit la jucătorul clujean care a trimis, aproape de linia de la fundul terenului, în poarta goala. Replica noastră a venit imediat, Mansi trimiţând, din nou, cu capul, mingea l-a depăşit pe Nuno Claro, dar Cadu s-a aflat pe linia porţii şi a scos in extremis. Ulterior luciditatea, şi aşa doar vagă, a atacurilor noastre s-a pierdut cu totul, iar schimbările târzii ale lui Sabău nu au dinamizat jocul. Nuno Claro a reuşit să joace un rol important în finalul de partidă, când a fost eliminat pentru o simulare (după ce primise galben pentru tragere de timp), iar Cadu l-a înlocuit în poartă. Poli a atacat şi mai haotic ca înainte, a avut nenumărate cornere, dar abia în al şaptelea minut a trimis mingea spre poartă, prin Alexa. Cadu a respins în corner, Contra a executat, mingea a fost trimisă de Mansour într-un fundaş, a sărit către acelaşi Alexa, iar căpitanul nostru a trimis cu capul, în vinclu, pentru a restabili o egalitate cel puţin meritată.

E greu de zis ceva, dincolo de evidenţa inutilităţii acestui egal în lupta pentru un titlu care pare absolut inaccesibil. Meciul cu Steaua din etapa viitoare va fi, în continuare, esenţial pentru destinul final al echipei, dar dacă etalează jocul de astăzi, nu văd de ce Poli n-ar câştiga în faţa unui adversar îngenuncheat. Nu vreau să remarc pe nimeni azi, toată echipa a luptat, dar construcţia ineficientă ne-a costat, din nou, la fel ca fazele fixe irosite cu mare lejeritate. Iar în faţa unui adversar precum CFR, e greu astfel.

Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5,5), Alexa (6,5), Contra (6), Bourceanu (6) - Goga (5), Mansour (6)

Schimbări:

Cociş pentru Goga (min 75)
Magera pentru Curtean (min 75)
Ionescu pentru Bourceanu (min 82)

Avancronică: Poli - CFR Cluj

Ar fi putut fi finala campionatului, dar până la urmă va fi doar o încercare a noastră să mai tăiem din elanul clujenilor, cam așa cum făceam acum două sezoane, și să ne relansăm în lupta pentru titlu.

Această fraza este exagerată. O finală a campionatului nostru este un meci mediocru în care dacă ai noroc este animat de golurile date în urma unor gafe incredibile. Nu avem ce elan să tăiem, pentru că CFR nu e un lider autoritar al clasamentului, având în vedere că gluma numită Steaua doar un pas greșit așteaptă din partea lor. CFR Cluj sunt doar echipa care a jucat cel mai pragmatic și atent fotbal slab. Astfel, nu s-au împiedicat de echipele mici, ci au câștigat sec cu 1-0, poate 2-0 din întâmplare. În plus, nu au luat goluri. Om avea noi a doua apărare din campionat, dar ei o au pe prima, și nu au luat gol în 16 dintre meciurile jucate. Nici în derby-uri nu s-au descurcat rău, linia lor arătând un 4-4-2 rezonabil. Cam așa se câștigă un campionat, iar faptul că sunt pe primul loc și că vor avea cel mai ușor traseu dintre contracaditae, fac ca CFR-ul să fie principalii favoriți.

Dar aici intervine Poli. Care vine după o pasă neagră, atât ca rezultate cât și ca joc. Vom putea oare să ne revenim, să călcăm peste tot și să schimbăm acest destin implacabil? Orice se poate întâmpla.

Clujeni au ceva indisponibilități, dar nu cred că e serios, pentru că au lot valoros. Orice alte slăbiciuni sunt de datoria lui Sabău să le găsească și să profite. Probleme de lot avem și noi, cea mai importantă fiind accidentarea lui Parks, care va sta cel puțin 3 săptămâni. Jocul va avea de suferit din prisma vitezei și creativității, adică fix de ce duceam lipsă și de care vom avea nevoie. Va lipsi și Mera, iar Nibombe de-abia a revenit și foarte probabil nu va fi titular, dar noroc că s-a întors Cisovsky, care ar putea fi chiar decisiv. Oricum, problema noastră va fi la mijloc, unde trebuie să se facă ceva. Să sperăm la o minune și ca atacanții să aibă inspirație în fața porții.

E vorba aceea cu "la bine și la rău". Ei bine, acum e momentul cel mai important din acest campionat, practic ultimul moment crucial din lupta pentru titlu. Acum are echipa nevoie cel mai mult de sprijin din partea noastră și de nimic altceva.

Hai Poli!

Ceahlăul - Poli 0-0 (1-1)

Ștefan și-a luat concediu, așa că mă voi strădui pe cât posibil să-i suplinesc lipsa. Din fericire, după decizia semi-înțeleaptă a Ligii de a schimba data și ora de disputare, cred că va fi aici să scrie cronica meciului cu CFR.

Dar până atunci trebuie să trecem, vorba lui Iancu, de meciul acesta anost împotriva Ceahlăului. Deși mai puternică decât în tur, cred că performanțele lor recente sunt cam exagerate. Nu reprezintă mare lucru, decât poate pentru ei, la ce fotbal joacă.

Practic, Poli a controlat mingea în prima repriză, dar în același mod steril și inutil ca în precedentele meciuri. Ocaziile lor - singurele ale reprizei! - nu au venit pe baza unor construcții elaborate, jucătorii lor fiind incapabili în a da pase corecte.

Astfel, notăm în minutul 5 pasa neglijentă cu capul a lui Bonfim spre Pantilimon, dar ce a continuat a fost doar zarvă pentru o fază de nimic. Portarul nostru nu a putut să rețină, arbitrul a dat fault în atac. Apoi două lovituri de cap, una în minutul 19 a lui Mulisa, rămas singur în mijlocul apărării, și a doua a lui Forminte 9 minute mai târziu. După o lovitură liberă de pe stânga, acesta, aflat pe partea lui Sepsi, sare cu un cap peste el și trimite la lung, dar Pantilimon reține cu siguranță. O altă gafă este marcată de cine altul decât Mera, a cărui pasă slabă pe linia fundașilor, este interceptată de Velkovski și are culoar liber spre poartă, dar trimite un șut demn de locul pe care se află echipa sa.

Este ciudat cum putem să controlăm așa mult mingea fără să realizăm ceva, ba mai mult, ocaziile să le aibă echipa adversă. Mingea s-a plimbat mai mult între fundași (cred că deja am coșmaruri cu fazele astea din retur încoace), iar la mijloc, lentoarea și lipsa de inspirație își spun cuvântul. De aceea Goga a fost invizibil tot meciul, mai puțin când a reușit o recuperare aproape de careul nemțean, iar șutul său a mers pe lângă. Diferența între el și Magera e că cehul mai coboară să ajute construcția. În rest aceeași așezare în cerc, Alexa prea în spate, fiind mai mult căpitanul apărării decât un coordonator de joc (în ciuda prestației bune - ăsta e postul său), iar Kozak pierdut undeva la centru, încearcă și el ce poate. Flancurile Chiacu și Cociș nu au ajutat cu nimic, mai periculoși și mai prezenți fiind coechipierii lor din spate - Sepsi și Bonfim. Singurul mai curajos a fost Cisovsky (bine ai revenit!) ale cărui urcări în atac au și adus cea mai periculoasă fază a noastră în prima repriză: un 1-2 cu Magera, apoi o pasă filtrantă, dar Cociș nu ajunge.

Repriza a doua a fost mai animată, și pe fondul trecerii timpului, fără ca golul să apară. Sabău efectuează prima schimbare chiar la pauză. Contra intră, dar nu în locul lui Chiacu, ci al lui Cociș, astfel că la început nu am prea înțeles așezarea noastră, până la intrarea lui Mansour în locul lui Kozak în minutul 62, Contra rămânând undeva central-dreapta. Tot până în acel minut nu am văzut vreun dribling sau vreo fază de careu, doar o lovitură liberă bătută adânc de Kozak, capul lui Chiacu trecând pe lângă.

Mansour a intrat determinat, trecându-și în cont o primă fază periculoasă în minutul 64. Lovitură de colț, acesta dă cu capul, mingea îl lovește pe un coechipier în spate și se îndreaptă lângă bară, de unde o scoate fundașul. La faza următoare, găsit bine în careu, își încearcă șutul - periculos - mingea aflându-se la semi-înălțime. Iar minutul 67 a adus izbăvirea: șut de la distanță, blocat de un fundaș, dar mingea sare în fața porții. Chiacu nu poate decât să-l țintească pe portar, dar Mansour vine din spate, gata-gata să-l imite. Din fericire mingea intră în poartă. Și ca să încheiem perioada de glorie a senegalezului, acesta este lansat excelent, pleacă din ofsaid, dar tușierul doarme. Probabil mustrarea conștiinței nu-l lasă să marcheze, acesta încercând un lob, ușor apărat de portar. Putea fi 2-0 și acum eram liniștiți.

Ceahlăul presează, dar nu cine știe ce. Bourceanu, intrat chiar după gol, din prea multă ambiție, provoacă o lovitură liberă a proape de colțul careului. Executată slab, mingea lobată pare ușoară pentru Pantilimon, dar acesta o lasă inexplicabil printre mâini și lovește bara. Vițelaru dă și el cum poate, din cădere, cu pământul, printre fundași, cam ca şi Magera în meciul cu Craiova. (Norocul se răzbună, nu?) Pantilimon e pe poziții, dar mingea sare din el în poartă. Nemțenii par periculoși avântați de tribune și de entuziasmul egalării, dar scorul rămâne așa, Cisovski reușind o intrare excelentă, de ultim moment, la o pătrundere în careu a lui Edson.

Jocul ăsta parcă l-am mai văzut, ce-i drept acum mai mult de un an jumate. Ce mi se pare ciudat e că ne aflăm pe o pantă descendentă. În mod normal, ultimele trei meciuri trebuia să le câștigăm și să primim înfruntările decisive ce urmează cu moral bun. Dar pare că jucătorii nu se pot găsi pe teren, n-au inspirație și poate că jocul cu mingi lungi e singurul potrivit la Poli. Să fie vina antrenorului că nu găsește soluții? Sau poate materialul disponibil nu e potrivit pentru jocul avansat, spectaculos ce se dorește? Eu unul nu-mi dau seama, și cred că răspunsul poate veni de-abia sezonul viitor.

Până atunci, capul sus, să dăm ce avem mai bun și să ocupăm un loc fruntaș la final. Poate ambiția ce mai apare în meciurile tari ne va aduce meciuri mai încântătoare.

Poli: Pantilimon (4) - Sepsi (5,5), Cisovski (6), Mera (4,5), Bonfim (4) - Cocis (5), Alexa (6), Kozak (5,5), Chiacu (5) - Magera (5,5), Goga (5)

Schimbări:

Contra (5,5) pentru Cociș (min 45)
Mansour (6) pentru Kozak (min 62)
Bourceanu (5) pentru Chiacu (min 67)

ACS Recaș - Poli II 1:0 (1:0)

Victoria recășenilor a venit după un gol în minutul 8, dintr-o lovitură liberă de la 22 de metri. Pentru Poli au jucat și Mejia, Ionescu și Brezinsky de la echipa mare, fără prea mare succes însă.

3-0 la masa verde

E interesant cum decizia atât de previzibilă a Comisiei de Disciplină pare să scandalizeze pe toată lumea. Nu ţin minte ca problematica brichetei să fi avut asemenea reverberenţe în rândul conducătorilor adversarilor, dar împotriva corectitudinii deciziei de azi vociferează vehement Becali, Borcea, Porumboiu şi, se subînţelege, Rapidul. Mai interesant e cum toţi declară că-şi fac o cauza în îndreptarea marii neleguiri comise şi permise.

Nu am studiat în mare amănunt situaţia şi, în fapt, nu mă interesează atâta verdictul. E clar că la lupta care se dă în fruntea clasamentului aceste trei puncte cântăresc enorm, că astfel Poli e la trei puncte de CFR şi are meci direct acasă împotriva lor în doar o săptămână, dar e greu de judecat acuma cât de important va fi impactul, în primul rând, psihologic. Căci de asta au nevoie alb-violeţii în acest moment mai mult decât de puncte în sine.