S-a dovedit, surpinzător sau nu, că marele audit cerut de FRF nu a fost de fapt un audit, ci doar o vizita de constatare și recapitulare. Dosarul Politehnicii nici măcar nu a fost verificat de UEFA, conform transmisului UEFA, iar în mare conferința de presa a constat într-o regurgitare a sistemului de licențiere, nicidecum o verificare a corectitudinii acesteia.
Stimabilul domn Traverso a făcut o serie de declarații fără conținut real, dar a scos în evidență că FRF poate face ce vrea cu competițiile interne, atâta timp cât nu contravine regulilor impuse de UEFA.
O activitate și un discurs tipic pentru organele europene care caută să-și păstreze așa-zisa integritate nepătată. Foarte, foarte jenant.
Altfel, CEx a decis rămânerea echipei în Liga 1. Mai multe în cursul zilei.
P.S. Na, că nu e deloc clar. Și dacă nu vrei, e greu să eviți să nu te ia cu lehamitea. Ori e albă, ori e neagră.
20 iunie 2011
19 iunie 2011
Finala Juniori A: Poli - Viitorul Constanta 2:1 (0:0)
Un meci absolut deosebit astăzi în finala juniorilor, cu violeții mici revenind fenomenal pe final de partidă grație dublei lui Velici, după ce constănțenii deschiseseră scorul în minutul 75. Astfel, ca urmare a victoriei echipei Poli 2002 în finala mică împotriva celor de la Dinamo, scor 2-0, dublă Vântură, clubul nostru oferă două din echipele situate pe podium la juniori A! O performanță chiar extraordinară.
Meciul de azi a fost unul de bună calitate, cu o interesantă alternanță a dominării, și a debutat cu o mare ocazie a lui Velici, care scăpat singur cu portarul a șutat în acesta. Constanța a replicat după un sfert de oră de joc, cu un șut din interiorul careului, parat spectaculos de Iordache, dar exceptând încă o șansă bună a lui Pleșcan, de la Poli, spre finalul reprizei, când a intrat în careu și a șutat din unghi, portarul advers fiind pe fază, șansele mari de gol au cam lipsit. Alb-violeții au evoluat mai mult cu mingi lungi sau au urcat cu mingea la picior pe contre, în timp ce constănțenii au dezvoltat un frumos joc combinativ, căruia i-a lipsit însă pasa decisivă.
Repriza secundă a fost o experiență mult mai intensă, cu numeroase șanse de gol și faze interesante. Viitorul a început-o mai bine și după o perioadă lungă de dominare a avut o bună ocazie în minutul 58, când un jucător de-al lor a șutat liber de la marginea careului, dar Iordache a intervenit salutar. După cornerul care a urmat, Poli a replicat pe contră, Velici scăpând singur cu un fundaș, a intrat în careu, l-a întors și i-a pasat lui Pană, dar mijlocașul stânga nu a șutat din prima deși singur cu portarul, iar preluarea scurtă l-a trădat. Alb-violeții au încercat să schimbe tactica din mers, făcând un pressing agresiv, dar după zece minute în care a funcționat bine și a permis multe recuperări înalte, jocul acesta a început să permită constănțenilor contre foarte periculoase, în special pe flancul nostru stâng, unde Toma nu a părut în apele lui astăzi. În minutul 70 o fază dezvoltată în acea zonă a fost finalizată cu o centrare în careu, de unde un jucător al Viitorului a șutat, Iordache fiind însă din nou la post. Cea mai mare șansă de gol a adversarilor noștri a venit câteva minute mai târziu, când o pasă peste apărarea nostră a lăsat singur singurel un jucător constănțean, dar acest a șutat repede și, din fericire, peste. N-am mai scăpat însă în minutul 75, când Toma a făcut cadou un corner și din acesta Viitorul a deschis scorul, după o finalizare cu capul din centrul careului. Au urmat minute bune în care constănțenii se puteau desprinde pe tabelă, după impreciziile lui Toma și Dăruială, dar de trei ori mingea a ocolit poarta. Când speranțele începeau să pălească, prin minutul 88, Poli a beneficiat de o liberă din jumătatea adversă, Toma a bătut și unul din jucătorii noștri s-a înălțat să lovească cu capul, mingea fiind scoasă in extremis de portarul constănțean. Acesta n-a mai putut face nimic la cornerul imediat următor, când Pleșcan a deviat înspre centrul careului cu capul și Velici a împins mingea în poartă! Meciul părea să se îndrepte spre lovituri de departajare, dar în minutul 92, o minge lungă l-a găsit pe stânga pe Szalkai, acesta a urcat bine până în preajma careului, a centrat în fața porții și același Velici s-a avântat asupra ei și a marcat cu capul pentru a întoarce rezultatul de pe tabelă!
Fluierul final a pus punct două mintue mai târziu acestei partide extrem de plăcute și a încununat efortul și talentul echipei noastre. Trebuie apreciat însă și jocul celor de la Viitorul, care au fost în general și ceva mai tineri decât fotbaliștii noștri, dar până la urmă pragmatismul alb-violeților a învins.
Ca să spun câteva cuvinte despre cum au evoluat băieții, mi-au plăcut în general Iordache, Ilie, Dăruială, Pleșcan și Velici, deși apreciez pozitiv și efortul depus la mijloc de Homan și Stancu, la fel ca forța de luptă a lui Iovan, care în ciuda unor imprecizii a avut și intervenții decise. Dintre cei introduși pe parcurs, pe lângă Homan care l-a înlocuit pe accidentatul Fuchs în prima repriză, mi-a plăcut și Szalkai, care a făcut mai multe faze bune pe stânga. Mai puțin impresionat am fost de titularii posturilor de bandă, Nicoară și Pană, care nu au reușit să se impună, precum și de căpitanul Toma, care a fost depășit în multe rânduri de adversarii săi direcți.
Mai remarc faptul că Stancu, executantul cornerelor, a trimis în general mingi înalte și fără prea multă vână, care nu au creat pericolul cuvenit la poarta adversă.
Per ansamblu echipa e una frumoasă, din care ies în evidență vârfurile, Velici pentru incisivitate și Pleșcan pentru tehnică și vârstă (fiind născut 94 am impresia, față de standardul de 92). De remarcat că funcționează bine împreună, combină de multe ori inteligent în faze de atac și se pot baza pe un fundaș central curajos și experimentat, totuși, în persoana lui Florin Ilie, și un portar sigur pe sine în Iordache. Sunt convins că nu toți jucătorii au jucat la potențialul lor maxim și ar fi nedrept să fie etichetați într-un fel sau altul după o singură partidă, iar din cele două echipe ajunse în această fază, chiar ar trebui să se poată închega una cu adevărat solidă pentru anii care urmează.
Bravo băieți, bravo Poli!
Poli: Iordache - Dăruială, Ilie, Iovan, Toma - Nicoară, Stancu, Fuchs, Pană - Velici, Pleșcan
Au mai intrat:
Homan pentru Fuchs
Szalkai pentru Pana
Aldea pentru Nicoara
Voiculescu pentru Pleșcan
Ardelean pentru Stancu
Meciul de azi a fost unul de bună calitate, cu o interesantă alternanță a dominării, și a debutat cu o mare ocazie a lui Velici, care scăpat singur cu portarul a șutat în acesta. Constanța a replicat după un sfert de oră de joc, cu un șut din interiorul careului, parat spectaculos de Iordache, dar exceptând încă o șansă bună a lui Pleșcan, de la Poli, spre finalul reprizei, când a intrat în careu și a șutat din unghi, portarul advers fiind pe fază, șansele mari de gol au cam lipsit. Alb-violeții au evoluat mai mult cu mingi lungi sau au urcat cu mingea la picior pe contre, în timp ce constănțenii au dezvoltat un frumos joc combinativ, căruia i-a lipsit însă pasa decisivă.
Repriza secundă a fost o experiență mult mai intensă, cu numeroase șanse de gol și faze interesante. Viitorul a început-o mai bine și după o perioadă lungă de dominare a avut o bună ocazie în minutul 58, când un jucător de-al lor a șutat liber de la marginea careului, dar Iordache a intervenit salutar. După cornerul care a urmat, Poli a replicat pe contră, Velici scăpând singur cu un fundaș, a intrat în careu, l-a întors și i-a pasat lui Pană, dar mijlocașul stânga nu a șutat din prima deși singur cu portarul, iar preluarea scurtă l-a trădat. Alb-violeții au încercat să schimbe tactica din mers, făcând un pressing agresiv, dar după zece minute în care a funcționat bine și a permis multe recuperări înalte, jocul acesta a început să permită constănțenilor contre foarte periculoase, în special pe flancul nostru stâng, unde Toma nu a părut în apele lui astăzi. În minutul 70 o fază dezvoltată în acea zonă a fost finalizată cu o centrare în careu, de unde un jucător al Viitorului a șutat, Iordache fiind însă din nou la post. Cea mai mare șansă de gol a adversarilor noștri a venit câteva minute mai târziu, când o pasă peste apărarea nostră a lăsat singur singurel un jucător constănțean, dar acest a șutat repede și, din fericire, peste. N-am mai scăpat însă în minutul 75, când Toma a făcut cadou un corner și din acesta Viitorul a deschis scorul, după o finalizare cu capul din centrul careului. Au urmat minute bune în care constănțenii se puteau desprinde pe tabelă, după impreciziile lui Toma și Dăruială, dar de trei ori mingea a ocolit poarta. Când speranțele începeau să pălească, prin minutul 88, Poli a beneficiat de o liberă din jumătatea adversă, Toma a bătut și unul din jucătorii noștri s-a înălțat să lovească cu capul, mingea fiind scoasă in extremis de portarul constănțean. Acesta n-a mai putut face nimic la cornerul imediat următor, când Pleșcan a deviat înspre centrul careului cu capul și Velici a împins mingea în poartă! Meciul părea să se îndrepte spre lovituri de departajare, dar în minutul 92, o minge lungă l-a găsit pe stânga pe Szalkai, acesta a urcat bine până în preajma careului, a centrat în fața porții și același Velici s-a avântat asupra ei și a marcat cu capul pentru a întoarce rezultatul de pe tabelă!
Fluierul final a pus punct două mintue mai târziu acestei partide extrem de plăcute și a încununat efortul și talentul echipei noastre. Trebuie apreciat însă și jocul celor de la Viitorul, care au fost în general și ceva mai tineri decât fotbaliștii noștri, dar până la urmă pragmatismul alb-violeților a învins.
Ca să spun câteva cuvinte despre cum au evoluat băieții, mi-au plăcut în general Iordache, Ilie, Dăruială, Pleșcan și Velici, deși apreciez pozitiv și efortul depus la mijloc de Homan și Stancu, la fel ca forța de luptă a lui Iovan, care în ciuda unor imprecizii a avut și intervenții decise. Dintre cei introduși pe parcurs, pe lângă Homan care l-a înlocuit pe accidentatul Fuchs în prima repriză, mi-a plăcut și Szalkai, care a făcut mai multe faze bune pe stânga. Mai puțin impresionat am fost de titularii posturilor de bandă, Nicoară și Pană, care nu au reușit să se impună, precum și de căpitanul Toma, care a fost depășit în multe rânduri de adversarii săi direcți.
Mai remarc faptul că Stancu, executantul cornerelor, a trimis în general mingi înalte și fără prea multă vână, care nu au creat pericolul cuvenit la poarta adversă.
Per ansamblu echipa e una frumoasă, din care ies în evidență vârfurile, Velici pentru incisivitate și Pleșcan pentru tehnică și vârstă (fiind născut 94 am impresia, față de standardul de 92). De remarcat că funcționează bine împreună, combină de multe ori inteligent în faze de atac și se pot baza pe un fundaș central curajos și experimentat, totuși, în persoana lui Florin Ilie, și un portar sigur pe sine în Iordache. Sunt convins că nu toți jucătorii au jucat la potențialul lor maxim și ar fi nedrept să fie etichetați într-un fel sau altul după o singură partidă, iar din cele două echipe ajunse în această fază, chiar ar trebui să se poată închega una cu adevărat solidă pentru anii care urmează.
Bravo băieți, bravo Poli!
Poli: Iordache - Dăruială, Ilie, Iovan, Toma - Nicoară, Stancu, Fuchs, Pană - Velici, Pleșcan
Au mai intrat:
Homan pentru Fuchs
Szalkai pentru Pana
Aldea pentru Nicoara
Voiculescu pentru Pleșcan
Ardelean pentru Stancu
18 iunie 2011
Cantonamentul numero uno
Cu toată agitația din ultima perioadă am și ratat plecarea echipei la Debrecen. Iată, așadar, lotul lui Poli:
portari: Sergei Lepmets (24 ani), Daniel Trițoiu (17 ani), Victor Gîrlea (15 ani);
fundași: Cristian Scutaru (24 ani), Srgian Luchin (24 ani), Andrei Sava (20 ani), Lazlo Sepsi (24 ani), Sorin Ghionea (32 ani), Ioan Mera (24 ani), Ionuț Matei (26 ani);
mijlocași: Alexandru Curtean (24 ani), Iulian Tameș (32 ani), Adrian Poparadu (24 ani), Artur Pătraș (23 ani), Răzvan Dobriceanu (20 ani), Adrian Zaluschi (21 ani), Florin Sandu (23 ani), , Adrian Ganea (23 ani), Alexandru Dudaș (20 ani), Marian Chițu (24 ani);
atacanți: Andrei Zăgrean (24 ani), Dorin Goga (26 ani), Mircea Axente (24 ani), Stefan Nikolic (20 ani), Alexandru Boștină (20 ani), Adrian Popa (23 ani)
(din banatsport)
P.S. Completari de pe site-ul oficial: Popovici, Rocha și Leagu sunt în lot.
Se remarcă faptul că deja este un lot tânăr, cu Tameș și Ghionea fiind singurii jucători peste treizeci de ani, în timp ce restul sunt de la 26 în jos. Pe lângă băieții reveniți de la diversele echipe la care au fost împrumutați (Mera, Sava, Pătraș, Zaluschi, Sandu, Popa, Chițu) se mai află la echipă câțiva jucători de la Poli II (Dobricean, Poparadu, Dudaș, Boștină), precum și doi portari juniori. La acest lot se vor mai alătura Panti, Bourceanu și Ricketts, reveniți de la echipele Naționale.
Remarc doar absența lui Jitaru din acest lot și mă întreb de ce. (later edit)
portari: Sergei Lepmets (24 ani), Daniel Trițoiu (17 ani), Victor Gîrlea (15 ani);
fundași: Cristian Scutaru (24 ani), Srgian Luchin (24 ani), Andrei Sava (20 ani), Lazlo Sepsi (24 ani), Sorin Ghionea (32 ani), Ioan Mera (24 ani), Ionuț Matei (26 ani);
mijlocași: Alexandru Curtean (24 ani), Iulian Tameș (32 ani), Adrian Poparadu (24 ani), Artur Pătraș (23 ani), Răzvan Dobriceanu (20 ani), Adrian Zaluschi (21 ani), Florin Sandu (23 ani), , Adrian Ganea (23 ani), Alexandru Dudaș (20 ani), Marian Chițu (24 ani);
atacanți: Andrei Zăgrean (24 ani), Dorin Goga (26 ani), Mircea Axente (24 ani), Stefan Nikolic (20 ani), Alexandru Boștină (20 ani), Adrian Popa (23 ani)
(din banatsport)
P.S. Completari de pe site-ul oficial: Popovici, Rocha și Leagu sunt în lot.
Se remarcă faptul că deja este un lot tânăr, cu Tameș și Ghionea fiind singurii jucători peste treizeci de ani, în timp ce restul sunt de la 26 în jos. Pe lângă băieții reveniți de la diversele echipe la care au fost împrumutați (Mera, Sava, Pătraș, Zaluschi, Sandu, Popa, Chițu) se mai află la echipă câțiva jucători de la Poli II (Dobricean, Poparadu, Dudaș, Boștină), precum și doi portari juniori. La acest lot se vor mai alătura Panti, Bourceanu și Ricketts, reveniți de la echipele Naționale.
Remarc doar absența lui Jitaru din acest lot și mă întreb de ce. (later edit)
16 iunie 2011
Plecarea golgheterului
În mod, aș zice, nesurprinzător, s-a confirmat plecarea lui Zicu de la Poli. Cel mai bun și cel mai important jucător al anului trecut, care ne-a oferit numeroase prilejuri de bucurie, pare să ia în continuare decizii cel puțin discutabile în ceea ce privește cariera sa.
A greșit când a părăsit Rapidul pentru o echipă care nu i-a permis să progreseze, ba mai mult l-a pus în genunchi, iar acuma pleacă de la Poli pentru a juca într-un campionat mai slab, cel puțin la fel de suspect ca cel românesc și care e prietenos doar cu străinii ce au măcar puțin spirit de mercenar al muncii. Îmi vine greu să cred că Zicu va replica succesul pe care l-a avut la Poli și îmi pare rău că acuma, când i se ivise poate ultima ocazie de a evolua la nivel înalt într-un campionat puternic și, în final, să se consacreze drept un mare jucător al României, a ales calea cea atât de des bătută.
Ar fi bine pentru el să reușească să găsească motivația de care are nevoie la ȚSKA Sofia. Până atunci, Poli a obținut modesta sumă de 500.000 de EUR pentru transferul său, cel puțin conform spuselor celor din club, care se plângeau de o clauză de transfer pe care o avea Zicu în contract. Mi se pare comic/trist că în final s-a încasat pe un jucător de talentul lui Zicu aproape cât s-a primit pe Latovlevici.
A greșit când a părăsit Rapidul pentru o echipă care nu i-a permis să progreseze, ba mai mult l-a pus în genunchi, iar acuma pleacă de la Poli pentru a juca într-un campionat mai slab, cel puțin la fel de suspect ca cel românesc și care e prietenos doar cu străinii ce au măcar puțin spirit de mercenar al muncii. Îmi vine greu să cred că Zicu va replica succesul pe care l-a avut la Poli și îmi pare rău că acuma, când i se ivise poate ultima ocazie de a evolua la nivel înalt într-un campionat puternic și, în final, să se consacreze drept un mare jucător al României, a ales calea cea atât de des bătută.
Ar fi bine pentru el să reușească să găsească motivația de care are nevoie la ȚSKA Sofia. Până atunci, Poli a obținut modesta sumă de 500.000 de EUR pentru transferul său, cel puțin conform spuselor celor din club, care se plângeau de o clauză de transfer pe care o avea Zicu în contract. Mi se pare comic/trist că în final s-a încasat pe un jucător de talentul lui Zicu aproape cât s-a primit pe Latovlevici.
13 iunie 2011
Lupta juniorilor
A fost un sfârșit de săptămână plin de evenimente pentru juniorii din vestul patriei.
Mai întâi, Timiș U16 a jucat returul cu București U16, a reușit să revină de la 0-2 și au câștigat turneul! Apoi, ieri dimineață, juniorii A de la Poli au întors și ei rezultatul cu Dinamo și s-au calificat în finală după loviturile de departajare. Este vorba, practic, de generația campioană de la juniori B. Ieri după-amiază juniorii A de la Poli 2002, care sunt de fapt cu un an mai mici decât adversarii lor, au terminat la egalitate a doua semifinală cu Viitorul Constanța, deși au condus cu 2-1 la pauză. Nevoia de victorie la două goluri și-a spus însă cuvântul, iar scorul final a fost egal, 2-2.
Așadar, finala la juniori A va fi între Poli și Viitorul și se va disputa din câte înțeleg la Mogoșoaia.
Trebuie să apreciem ce rezultate deosebite au obținut acești băieți, a căror succes pe viitor ar putea să fie sinonim cu succesul Timișorii. E drept că drumul e lung și există mereu tot felul de obstacole și scurtături false ce îl îngreunează, dar faptul că zona de vest are practic patruzeci dintre cei mai buni jucători din România garantează că dacă ei au unde să se dezvolte în continuare, este greu cu putință să nu formeze împreună o echipă deosebită.
Să sperăm că o vor putea face la Poli, într-un cadru care să susțină spiritul timișorean.
P.S. Înțeleg că meciul final la juniori A se joacă la Buftea, duminică de la ora 11, și va fi transmisă de Sport.ro
Mai întâi, Timiș U16 a jucat returul cu București U16, a reușit să revină de la 0-2 și au câștigat turneul! Apoi, ieri dimineață, juniorii A de la Poli au întors și ei rezultatul cu Dinamo și s-au calificat în finală după loviturile de departajare. Este vorba, practic, de generația campioană de la juniori B. Ieri după-amiază juniorii A de la Poli 2002, care sunt de fapt cu un an mai mici decât adversarii lor, au terminat la egalitate a doua semifinală cu Viitorul Constanța, deși au condus cu 2-1 la pauză. Nevoia de victorie la două goluri și-a spus însă cuvântul, iar scorul final a fost egal, 2-2.
Așadar, finala la juniori A va fi între Poli și Viitorul și se va disputa din câte înțeleg la Mogoșoaia.
Trebuie să apreciem ce rezultate deosebite au obținut acești băieți, a căror succes pe viitor ar putea să fie sinonim cu succesul Timișorii. E drept că drumul e lung și există mereu tot felul de obstacole și scurtături false ce îl îngreunează, dar faptul că zona de vest are practic patruzeci dintre cei mai buni jucători din România garantează că dacă ei au unde să se dezvolte în continuare, este greu cu putință să nu formeze împreună o echipă deosebită.
Să sperăm că o vor putea face la Poli, într-un cadru care să susțină spiritul timișorean.
P.S. Înțeleg că meciul final la juniori A se joacă la Buftea, duminică de la ora 11, și va fi transmisă de Sport.ro
9 iunie 2011
Timiș U16 - București U16 2:1 (2:0)
Un eveniment ce putea foarte ușor trece neobservat, a strâns peste 1000 de suporteri datorită unei idei inedite, dar și, să recunoaștem, datorită situației actuale a clubului Politehnica. Astfel, prima manșă a finalei dintre reprezentantele sub-16 ale județului Timiș și Bucureștiului s-a desfășurat pe arena "Dan Păltinișanu", încheindu-se sub lumina nocturnei.
Nici măcar nu a trecut primul minut că deja ne-am dat cu toții seama cine e vedeta din teren - purtătorul numărului 10, Dorinel Rotariu. Este fiul lui Ilie Rotariu, fratele geamăn al mult mai cunoscutului Iosif Rotariu. După această primă fază - un șut puțin pe lângă - în minutul 3 a avut o și mai mare șansă. O pasă genială pe culoar l-a găsit singur cu portarul, pe care l-a driblat, dar mingea s-a dus în plasa laterală. Din păcate, tânărul Rotariu nu avea să se găsească pe lista marcatorilor la finalul partidei, cu toate că a mai avut câteva ocazii foarte bune. Se pare că deși dă dovadă de mai multe calități, mai are de lucru la finalizare.
Timișenii au continuat asaltul la poarta adversarilor, iar golul avea să vină în urma unui corner executat de același Rotariu și fructificat de Miodrag Todorov cu capul. Doar 2 minute mai târziu, Dejan Boldor (alt fiu de fost jucător) a majorat scorul cu un șut lobat de la mare distanță, profitând de plasarea foarte proastă a portarului.
La cum a început meciul, toată lumea se aștepta la o avalanșă de goluri pentru Timiș, dar după golul 2 a intrat într-un moment de acalmie, prilej ca membrii galeriei să producă mult fum și mult zgomot de petarde. În rest, scandări sporadice, iar după pauză s-au cam răsfirat.
Chiar dacă nu și-au mai creat ocazii mari de gol, jocul timișenilor a fost unul solid și plăcut, surprinzând prin ușurința cu care combinau. Un mare ajutor în atac au fost Popa și Jichici. Pare promițător dacă se deprind de pe acum cu jocul în echipă, ceea ce mult timp a lipsit Politehnicii. Ca să nu mai vorbim că toți au coborât să primească sau să recupereze mingi.
Repriza secundă a găsit echipa timișeană retrasă, încercând să apere diferența de două goluri. Ocaziile au fost împărțite la ambele porți, dar atacurile bucureștenilor ne-au dat ocazia să vedem și compartimentul defensiv la lucru, unde Moja și Bocșan au fost exemplari. Ultimul, de altfel, a și jucat, alături de Todorov, pentru Poli II, în victoria cu Sebișul.
Asemeni, portarul Gârlea a fost magnific, etalându-și reflexele, scoțând mai multe faze de gol clare. Nu așa a fost, însă în minutul 72 când, deși a ieșit foarte bine din careu ca să întâmpine o minge, s-a pierdut cu firea și nu a mai știut ce să facă cu ea. Atacantul bucureștean a pătruns în careu și a fost doborât de Artimon (da, tot fiu de fotbalist). Penalty transformat, iar bucureștenii nu au mai reușit să fructifice nici o ocazie până la final.
Jucătorii timișeni au fost foarte bucuroși de victorie și s-au dus să salute publicul, înmânându-le un tricou pe care scria "Pentru toți suporterii".
Va fi greu în retur, dar indiferent de rezultatul final, putem trage câteva concluzii. Fără îndoială, de câțiva dintre jucători vom mai auzi în viitor. La ce nivel, e greu de spus, pentru că timpul stă înaintea lor și mai pot evolua extrem de mult. Rămâne de văzut și care va fi viitorul Politehnicii și cum va putea clubul să-i crească, pentru că au mai fost tinere talente pierdute. De asemenea, să nu ne așteptăm că toți aceștia vor face carieră la Poli Timișoara. Dacă mulți dintre ei sunt acontați de club, nu același este cazul lui Boldor de la LPS Banatul, care are toate șansele să fie acaparat de AS Roma.
Viitorul poate fi frumos, numai să avem grijă ca el să existe.
Timiș U16: Gârlea (Poli Timişoara) – Moja (Poli Timişoara), Bocşan(Poli Timişoara), Todorov (Poli Timişoara), R. Mureşan (LPS Banatul) – Bărbuţ (FC Giroc), Boldor (LPS Banatul), Popa (LPS Banatul), Jichici (Electrica Timişora) – Hîrdău (FC „Marcel Băban” Jimbolia), Rotariu (Poli Timişoara).
Au mai intrat: Albeanu (Auto Timişoara) Scheau (Poli Timişoara) Artimon (LPS Banatul)
Nici măcar nu a trecut primul minut că deja ne-am dat cu toții seama cine e vedeta din teren - purtătorul numărului 10, Dorinel Rotariu. Este fiul lui Ilie Rotariu, fratele geamăn al mult mai cunoscutului Iosif Rotariu. După această primă fază - un șut puțin pe lângă - în minutul 3 a avut o și mai mare șansă. O pasă genială pe culoar l-a găsit singur cu portarul, pe care l-a driblat, dar mingea s-a dus în plasa laterală. Din păcate, tânărul Rotariu nu avea să se găsească pe lista marcatorilor la finalul partidei, cu toate că a mai avut câteva ocazii foarte bune. Se pare că deși dă dovadă de mai multe calități, mai are de lucru la finalizare.
Timișenii au continuat asaltul la poarta adversarilor, iar golul avea să vină în urma unui corner executat de același Rotariu și fructificat de Miodrag Todorov cu capul. Doar 2 minute mai târziu, Dejan Boldor (alt fiu de fost jucător) a majorat scorul cu un șut lobat de la mare distanță, profitând de plasarea foarte proastă a portarului.
La cum a început meciul, toată lumea se aștepta la o avalanșă de goluri pentru Timiș, dar după golul 2 a intrat într-un moment de acalmie, prilej ca membrii galeriei să producă mult fum și mult zgomot de petarde. În rest, scandări sporadice, iar după pauză s-au cam răsfirat.
Chiar dacă nu și-au mai creat ocazii mari de gol, jocul timișenilor a fost unul solid și plăcut, surprinzând prin ușurința cu care combinau. Un mare ajutor în atac au fost Popa și Jichici. Pare promițător dacă se deprind de pe acum cu jocul în echipă, ceea ce mult timp a lipsit Politehnicii. Ca să nu mai vorbim că toți au coborât să primească sau să recupereze mingi.
Repriza secundă a găsit echipa timișeană retrasă, încercând să apere diferența de două goluri. Ocaziile au fost împărțite la ambele porți, dar atacurile bucureștenilor ne-au dat ocazia să vedem și compartimentul defensiv la lucru, unde Moja și Bocșan au fost exemplari. Ultimul, de altfel, a și jucat, alături de Todorov, pentru Poli II, în victoria cu Sebișul.
Asemeni, portarul Gârlea a fost magnific, etalându-și reflexele, scoțând mai multe faze de gol clare. Nu așa a fost, însă în minutul 72 când, deși a ieșit foarte bine din careu ca să întâmpine o minge, s-a pierdut cu firea și nu a mai știut ce să facă cu ea. Atacantul bucureștean a pătruns în careu și a fost doborât de Artimon (da, tot fiu de fotbalist). Penalty transformat, iar bucureștenii nu au mai reușit să fructifice nici o ocazie până la final.
Jucătorii timișeni au fost foarte bucuroși de victorie și s-au dus să salute publicul, înmânându-le un tricou pe care scria "Pentru toți suporterii".
Va fi greu în retur, dar indiferent de rezultatul final, putem trage câteva concluzii. Fără îndoială, de câțiva dintre jucători vom mai auzi în viitor. La ce nivel, e greu de spus, pentru că timpul stă înaintea lor și mai pot evolua extrem de mult. Rămâne de văzut și care va fi viitorul Politehnicii și cum va putea clubul să-i crească, pentru că au mai fost tinere talente pierdute. De asemenea, să nu ne așteptăm că toți aceștia vor face carieră la Poli Timișoara. Dacă mulți dintre ei sunt acontați de club, nu același este cazul lui Boldor de la LPS Banatul, care are toate șansele să fie acaparat de AS Roma.
Viitorul poate fi frumos, numai să avem grijă ca el să existe.
Timiș U16: Gârlea (Poli Timişoara) – Moja (Poli Timişoara), Bocşan(Poli Timişoara), Todorov (Poli Timişoara), R. Mureşan (LPS Banatul) – Bărbuţ (FC Giroc), Boldor (LPS Banatul), Popa (LPS Banatul), Jichici (Electrica Timişora) – Hîrdău (FC „Marcel Băban” Jimbolia), Rotariu (Poli Timişoara).
Au mai intrat: Albeanu (Auto Timişoara) Scheau (Poli Timişoara) Artimon (LPS Banatul)
4 iunie 2011
Despre ușa din dos
Prima plecare de la Poli, ironic sau nu, este căpitanul alb-violeților, Dan Alexa. Acesta, aflat și la final de contract, a semnat cu Rapid, probabil o înțelegere stabilită chiar înainte de dezvoltarea situației cu licențierea, dat fiind cât de puțin timp s-a scurs de atunci. Este totuși destul de simbolic, ca cel dintâi plecat să fie Alexa.
Timpul nu stă în loc, nici pentru club, nici pentru jucători, deci probabil vor mai avea loc niște plecări până la aflarea destinului nostru pentru anul viitor. Nu am de gând să susțin vreun discurs despre corectitudine și ce ar trebui și n-ar trebui să facă jucătorii, dar din moment ce avem o echipă care a ajuns, în general, la o maturitate sportivă, mai ales jucătorilor de sub 30 de ani e greu să le ceri să-și sacrifice cariera.
Să sperăm că Poli va putea să gestioneze această situație cât mai bine. Există mai multe lucruri care-mi trec prin cap despre care nu consider însă că e potrivit să scriu acuma, dar am vrut să-mi exprim speranța că jucătorii vor știi să iasă pe ușa din față, nu pe ușa din dos. Până acuma toate declarațiile îi fac să pară prea entuziaști în părăsirea clubului, și chiar de presa știe să nuanțeze cum vrea vorbele lor, ar putea să fie și ei mai ponderați. Momentan, impresia e că majoritatea au cam rămas datori. Vorba aceea, pentru Timișoara măcar.
Timpul nu stă în loc, nici pentru club, nici pentru jucători, deci probabil vor mai avea loc niște plecări până la aflarea destinului nostru pentru anul viitor. Nu am de gând să susțin vreun discurs despre corectitudine și ce ar trebui și n-ar trebui să facă jucătorii, dar din moment ce avem o echipă care a ajuns, în general, la o maturitate sportivă, mai ales jucătorilor de sub 30 de ani e greu să le ceri să-și sacrifice cariera.
Să sperăm că Poli va putea să gestioneze această situație cât mai bine. Există mai multe lucruri care-mi trec prin cap despre care nu consider însă că e potrivit să scriu acuma, dar am vrut să-mi exprim speranța că jucătorii vor știi să iasă pe ușa din față, nu pe ușa din dos. Până acuma toate declarațiile îi fac să pară prea entuziaști în părăsirea clubului, și chiar de presa știe să nuanțeze cum vrea vorbele lor, ar putea să fie și ei mai ponderați. Momentan, impresia e că majoritatea au cam rămas datori. Vorba aceea, pentru Timișoara măcar.
2 iunie 2011
Tergiversări pozitive
Două lucruri certe, dar nu chiar ce ne doream, după întrunirea Comitetului Executiv de astăzi.
Primul, că Poli nu va evolua în Cupele Europene.
Al doilea, că decizia cu privire la rămânerea în Liga 1 va fi luată pe 20 iunie.
Motivul este unul de "neadaptare al regulamentului pe tipicul românesc", așa, intrepretat ușor. Pare un semn că Poli ar fi ținută în Liga 1, deși discuția ar fi doar ca datoriile la stat să fie oarecum păsuite, iar datoriile către terți să rămână o problemă de rezolvat, astfel că nu am fi încă scăpați de semne de întrebare. Cu siguranță că alte echipe apreciază această modificare, deși nu știu dacă trecerea datoriilor la stat sub jurisdiciția ANAF e un lucru încurajator.
Rămânerea în Liga 1 ar fi o mare gură de aer pentru club, mai ales din punct de vedere financiar, dar cu această amânare se compromite pregătirea pentru următorul sezon și, bineînțeles, va rămâne impresia că Politehnicii i s-a făcut o favoare. Greu de spus dacă e așa, dar din momentul în care se recurge la modificarea unor regulamente în vigoare, sună ca și cum ar fi. Dacă s-ar fi concluzionat că eroarea a aparținut Comisiei de Apel, situația era alta.
Oricum, momentan așteptăm în continuare, dar un singur lucru trebuie reținut: Poli are datorii care pot periclita existența clubului în cazul retrogradării în ligile inferioare.
P.S.
Am urmărit și conferința de presă a domnilor Sandu Mircea, Duru Viorel si Mihalache Dumitru. Primul a spus că a cerut UEFA să facă un audit, al doilea a completat că decizia licențierii nu poate fi modificată și al treilea a punctat că regulamentul competiției interne poate fi modificat cu aplicare imediată. Nu a fost de competența nimănui să răspundă la întrebarea dacă Poli ar putea continua în Liga 1, deși Sandu Mircea a spus că Timișoara merită acest lucru. Și dacă cei de la UEFA descoperă că neacordarea licenței a fost o eroare, nu se mai poate schimba nimic, FRF primind o amendă. Dar UEFA ar trebui să vină înainte de 20 iunie, astfel că orice concluzie trag va ușura/exonera FRF, cel puțin în ceea ce ne privește. Dacă vine apocalipsa, e altceva.
Primul, că Poli nu va evolua în Cupele Europene.
Al doilea, că decizia cu privire la rămânerea în Liga 1 va fi luată pe 20 iunie.
Motivul este unul de "neadaptare al regulamentului pe tipicul românesc", așa, intrepretat ușor. Pare un semn că Poli ar fi ținută în Liga 1, deși discuția ar fi doar ca datoriile la stat să fie oarecum păsuite, iar datoriile către terți să rămână o problemă de rezolvat, astfel că nu am fi încă scăpați de semne de întrebare. Cu siguranță că alte echipe apreciază această modificare, deși nu știu dacă trecerea datoriilor la stat sub jurisdiciția ANAF e un lucru încurajator.
Rămânerea în Liga 1 ar fi o mare gură de aer pentru club, mai ales din punct de vedere financiar, dar cu această amânare se compromite pregătirea pentru următorul sezon și, bineînțeles, va rămâne impresia că Politehnicii i s-a făcut o favoare. Greu de spus dacă e așa, dar din momentul în care se recurge la modificarea unor regulamente în vigoare, sună ca și cum ar fi. Dacă s-ar fi concluzionat că eroarea a aparținut Comisiei de Apel, situația era alta.
Oricum, momentan așteptăm în continuare, dar un singur lucru trebuie reținut: Poli are datorii care pot periclita existența clubului în cazul retrogradării în ligile inferioare.
P.S.
Am urmărit și conferința de presă a domnilor Sandu Mircea, Duru Viorel si Mihalache Dumitru. Primul a spus că a cerut UEFA să facă un audit, al doilea a completat că decizia licențierii nu poate fi modificată și al treilea a punctat că regulamentul competiției interne poate fi modificat cu aplicare imediată. Nu a fost de competența nimănui să răspundă la întrebarea dacă Poli ar putea continua în Liga 1, deși Sandu Mircea a spus că Timișoara merită acest lucru. Și dacă cei de la UEFA descoperă că neacordarea licenței a fost o eroare, nu se mai poate schimba nimic, FRF primind o amendă. Dar UEFA ar trebui să vină înainte de 20 iunie, astfel că orice concluzie trag va ușura/exonera FRF, cel puțin în ceea ce ne privește. Dacă vine apocalipsa, e altceva.
1 iunie 2011
Solidaritate
Cei aproximativ 5000 de poliști și timișoreni au arătat, din nou, că Poli înseamnă ceva pentru acest oraș. Nimeni nu poate avea dubii cu privire la pasiunea noastră pentru Politehnica, dar asta nu înseamnă că soarta care a dat peste noi va fi ușor de depășit. Să putem sta în continuare aproape de club și totul va fi bine.
Bravo Timișoara!
Bravo Timișoara!
Fotbal
Acum mult timp, fotbalul devenea profesionist și, crescând in popularitate, a ajuns să fie oportunitatea unor afaceri profitabile, a căror cifre au ajuns de ceva vreme la cote fabuloase.
Si cum nu poți câștiga bani cum te taie capul, cei implicați s-au organizat în ceea ce a devenit cea mai mare și răspândită organizație despotică din istorie. O organizație care trece pe sub legislația statelor, care are propriile reguli și tribunale. O organizație a cărui despot, în ciuda vârstei înaintate de 75 de ani, va fi din nou reales, după ce și-a eliminat singurul adversar în stilul clasic al marilor dictatori.
Iar dacă vrei să iei parte la masa bogaților trebuie bineînțeles să joci după regulile lor. Reguli care pot fi chiar atât de absurde încât să se refere la culori, și chiar și o pagină wikipedia poate fi probă într-o judecată, dacă cineva are de câștigat de pe urma aceasta.
Parcă nici nu ți-ai da seama că vorbesc de Federația Internațională de Fotbal, pentru că în descrierea mea, tocmai fotbalul este cel care lipsește. Am ajuns să citesc regulamente, hotărâri, decizii, chestii despre divizări și litigii, note scrise într-un limbaj avocățesc pe care nu cred că voi ajunge în viața mea să-l descifrez. Dar tot ce vreau ca spectator e să văd o dată pe săptămână un meci de fotbal, să mă bucur de victorii și să suspin la înfrângeri.
De ce trebuie eu acuma să fiu nevoit să-l apăr pe un șmecher care a venit în fotbal să-și rezolve interesele și i-a fost greu să-și plătească datoriile la timp? Asta înseamnă să fii suporter al unei echipe de fotbal?
E vorba numai de interese. Și nu e în nici un caz interesul meu! Observați că toate problemele de licențiere se învârt în jurul banilor. Fotbalul nu mai e jocul cu mingea rotundă, e jocul cu banii. Nu degeaba s-a inventat conceptul de "fair-play financiar". La fel a fost și cu palmaresul. Nu poți schimba istoria, dar fotbalul ne-a arătat că dacă sunt bani la mijloc, se poate orice.
Dar să revenim la concretul nostru de azi, pentru că nu FIFA sau UEFA sunt de vină unde am ajuns. Indiferent că judecata e corectă sau nu, clubul probabil nu a jucat corect și în nici un caz moral (pe de altă parte cine a făcut-o?), dar nici partea adversă nu poate fi mai curată. Un proces cel puţin dubios, făurit după nişte regulamente maleabile după opinia şi interesele unuia sau altuia. Iar aici intervine întreaga federaţie română care de orice numai de fotbal nu este. Mărturie stă nivelul de subzistenţă la care a ajuns fotbalul românesc - un campionat sub-mediocru şi o echipă naţională care nu mai prezintă absolut nici un interes din punct de vedere fotbalistic. Recenta vizită a lui Platini care ne spunea că avem o "federație frumoasă", îmi seamănă cu vizitele lui Ceaușescu - totul e minunat la suprafață, dar în interior e putred rău.
E vorba de un întreg sistem menit să decidă cine cât câştigă. Fotbalul e, în cel mai optimist caz pe planul secund. Mai importante sunt drepturile de televizare decât calitatea jocului. Jucătorii nici nu contează - sunt doar bunuri de schimb. Faptul că un jucător nu e plătit nu intră în criteriile de licenţiere (altfel nu-mi explic cum unele cluburi au primit licenţa), dar când e vorba ca un club să nu-şi primească banii problema e de cea mai înaltă seriozitate.
AFAN-ul a şi sărit deja cu un comunicat. Oare chiar e în interesul jucătorilor? Mă îndoiesc, având în vedere că încă nici nu e clar în ce eşalon va juca Poli. Pentru că există chiar posibilitatea să joace în prima ligă. De ce? Interese, evident!
Eu unul m-am săturat. Nu mai vreau să ştiu de federaţii, comisii, litigii, licenţe, şi nici de toate discuţiile şi personajele pe care toată lumea le detestă. Poate că liga a treia nici nu sună așa rău. Fotbalul e mai presus de acest sistem. Ca să joci fotbal - chiar şi profesionist - nu-ţi trebuie licenţă. Cel mai important e, şi a fost întotdeauna, ca Poli să continue. Indiferent de ligă, fotbalul va dăinui.
Hai Poli!
P.S. Băieții de la Druckeria au spus-o mai bine. Mă înclin!
Si cum nu poți câștiga bani cum te taie capul, cei implicați s-au organizat în ceea ce a devenit cea mai mare și răspândită organizație despotică din istorie. O organizație care trece pe sub legislația statelor, care are propriile reguli și tribunale. O organizație a cărui despot, în ciuda vârstei înaintate de 75 de ani, va fi din nou reales, după ce și-a eliminat singurul adversar în stilul clasic al marilor dictatori.
Iar dacă vrei să iei parte la masa bogaților trebuie bineînțeles să joci după regulile lor. Reguli care pot fi chiar atât de absurde încât să se refere la culori, și chiar și o pagină wikipedia poate fi probă într-o judecată, dacă cineva are de câștigat de pe urma aceasta.
Parcă nici nu ți-ai da seama că vorbesc de Federația Internațională de Fotbal, pentru că în descrierea mea, tocmai fotbalul este cel care lipsește. Am ajuns să citesc regulamente, hotărâri, decizii, chestii despre divizări și litigii, note scrise într-un limbaj avocățesc pe care nu cred că voi ajunge în viața mea să-l descifrez. Dar tot ce vreau ca spectator e să văd o dată pe săptămână un meci de fotbal, să mă bucur de victorii și să suspin la înfrângeri.
De ce trebuie eu acuma să fiu nevoit să-l apăr pe un șmecher care a venit în fotbal să-și rezolve interesele și i-a fost greu să-și plătească datoriile la timp? Asta înseamnă să fii suporter al unei echipe de fotbal?
E vorba numai de interese. Și nu e în nici un caz interesul meu! Observați că toate problemele de licențiere se învârt în jurul banilor. Fotbalul nu mai e jocul cu mingea rotundă, e jocul cu banii. Nu degeaba s-a inventat conceptul de "fair-play financiar". La fel a fost și cu palmaresul. Nu poți schimba istoria, dar fotbalul ne-a arătat că dacă sunt bani la mijloc, se poate orice.
Dar să revenim la concretul nostru de azi, pentru că nu FIFA sau UEFA sunt de vină unde am ajuns. Indiferent că judecata e corectă sau nu, clubul probabil nu a jucat corect și în nici un caz moral (pe de altă parte cine a făcut-o?), dar nici partea adversă nu poate fi mai curată. Un proces cel puţin dubios, făurit după nişte regulamente maleabile după opinia şi interesele unuia sau altuia. Iar aici intervine întreaga federaţie română care de orice numai de fotbal nu este. Mărturie stă nivelul de subzistenţă la care a ajuns fotbalul românesc - un campionat sub-mediocru şi o echipă naţională care nu mai prezintă absolut nici un interes din punct de vedere fotbalistic. Recenta vizită a lui Platini care ne spunea că avem o "federație frumoasă", îmi seamănă cu vizitele lui Ceaușescu - totul e minunat la suprafață, dar în interior e putred rău.
E vorba de un întreg sistem menit să decidă cine cât câştigă. Fotbalul e, în cel mai optimist caz pe planul secund. Mai importante sunt drepturile de televizare decât calitatea jocului. Jucătorii nici nu contează - sunt doar bunuri de schimb. Faptul că un jucător nu e plătit nu intră în criteriile de licenţiere (altfel nu-mi explic cum unele cluburi au primit licenţa), dar când e vorba ca un club să nu-şi primească banii problema e de cea mai înaltă seriozitate.
AFAN-ul a şi sărit deja cu un comunicat. Oare chiar e în interesul jucătorilor? Mă îndoiesc, având în vedere că încă nici nu e clar în ce eşalon va juca Poli. Pentru că există chiar posibilitatea să joace în prima ligă. De ce? Interese, evident!
Eu unul m-am săturat. Nu mai vreau să ştiu de federaţii, comisii, litigii, licenţe, şi nici de toate discuţiile şi personajele pe care toată lumea le detestă. Poate că liga a treia nici nu sună așa rău. Fotbalul e mai presus de acest sistem. Ca să joci fotbal - chiar şi profesionist - nu-ţi trebuie licenţă. Cel mai important e, şi a fost întotdeauna, ca Poli să continue. Indiferent de ligă, fotbalul va dăinui.
Hai Poli!
P.S. Băieții de la Druckeria au spus-o mai bine. Mă înclin!
Contemplarea incertitudiniii
Eu sunt primul care să rupă garduri, smulgă flori și să protesteze împotriva marilor nedreptăți ale lumii.
Bine, de fapt nu sunt deloc primul, probabil mă situez mai aproape de coadă când vine momentul revoltei, dar asta în principal pentru că nu îmi place să mă dedic unui lucru pe care nu îl înțeleg sau de care nu sunt convins.
Voi fi diseară la întrunirea de protest, așa cum ar fi frumos să fie cât mai mulți suporteri ai Politehnicii, dar nu mi-e foarte clar ce protestez. Poate exigența unei decizii aparent legale, chiar de clubul caută să-și argumenteze poziția ca orice altă entitate care ține la ceea ce are, sau faptul că exigența nu vizează cu aceeași intensintate pe toată lumea, dar apoi mă gândesc că am mai avut și noi probleme în trecut care au fost formulate și reformulate. Poate, măcar, regulile prea puțin logice ale Comisiei de Licențiere, care permit depunerea unui apel la propria decizie, ca apoi să nu ofere șansa clubului în cauză să se apere.
Am parcurs documentele aflate pe site-ul Politehnicii în tentativa de a afla ceva ce nu a fost menționat în presa, dar esența problemei este aceeași chiar dacă jargonul e altul și, din păcate, nu pot știi care sunt limitele interpretării legale ale celor două puncte majore aduse în discuție. Mai ales, ce constituie o tergiversare intenționată prin acționarea în judecată a Benficăi? Și în baza căror criterii se stabilește asta? Cât despre compensarea cu statul (datorii/TVA), s-a mai discutat despre situația laborioasă și neintuitivă prin care are loc acest proces, dar din nou e o întrebare ce depinde de definirea parametrilor acceptabili.
Sper că vom avea parte de un discurs elucidant în această seară, pentru a înțelege de ce am ajuns în această situație. Nu știu dacă poate fi așa, încă de pe acuma și tocmai în acel forum, dar e esențial pentru ceea ce ne rezervă viitorul să știm de ce am ajuns aici. Este, mai mult ca sigur, un melanj de lucruri, de la reale probleme administrative și economice la efectul antagonizării factorilor de decizie.
Să vedem.
Bine, de fapt nu sunt deloc primul, probabil mă situez mai aproape de coadă când vine momentul revoltei, dar asta în principal pentru că nu îmi place să mă dedic unui lucru pe care nu îl înțeleg sau de care nu sunt convins.
Voi fi diseară la întrunirea de protest, așa cum ar fi frumos să fie cât mai mulți suporteri ai Politehnicii, dar nu mi-e foarte clar ce protestez. Poate exigența unei decizii aparent legale, chiar de clubul caută să-și argumenteze poziția ca orice altă entitate care ține la ceea ce are, sau faptul că exigența nu vizează cu aceeași intensintate pe toată lumea, dar apoi mă gândesc că am mai avut și noi probleme în trecut care au fost formulate și reformulate. Poate, măcar, regulile prea puțin logice ale Comisiei de Licențiere, care permit depunerea unui apel la propria decizie, ca apoi să nu ofere șansa clubului în cauză să se apere.
Am parcurs documentele aflate pe site-ul Politehnicii în tentativa de a afla ceva ce nu a fost menționat în presa, dar esența problemei este aceeași chiar dacă jargonul e altul și, din păcate, nu pot știi care sunt limitele interpretării legale ale celor două puncte majore aduse în discuție. Mai ales, ce constituie o tergiversare intenționată prin acționarea în judecată a Benficăi? Și în baza căror criterii se stabilește asta? Cât despre compensarea cu statul (datorii/TVA), s-a mai discutat despre situația laborioasă și neintuitivă prin care are loc acest proces, dar din nou e o întrebare ce depinde de definirea parametrilor acceptabili.
Sper că vom avea parte de un discurs elucidant în această seară, pentru a înțelege de ce am ajuns în această situație. Nu știu dacă poate fi așa, încă de pe acuma și tocmai în acel forum, dar e esențial pentru ceea ce ne rezervă viitorul să știm de ce am ajuns aici. Este, mai mult ca sigur, un melanj de lucruri, de la reale probleme administrative și economice la efectul antagonizării factorilor de decizie.
Să vedem.
31 mai 2011
În suspans
Până la urma s-a dovedit, din nou, că Iancu vorbește în primul rând ca să se audă, iar licența nu a luat calea noastră. Eu sugerez să fim calmi până nu înțelegem cât de cât ce se întâmplă, dar am convingerea că dreptatea este peste tot și nicăieri.
30 mai 2011
Vinovații cu oareșce vină II
În timp ce comentariile privind situația licențierii continuă (deși pare să fie în ordine), propun un popas la sondajul lansat acuma ceva vreme. Din păcate nu am prins ultimele rezultate de pe site-ul PS, dar iată comparație între ce au spus primii 1000 de votanți acolo, respectiv cei 51 de aici.
Cine poartă cea mai mare vină pentru faptul că Poli nu a câştigat campionatul?
Marian Iancu 41% CV / 63.31% PS
Dusan Uhrin 11% CV / 5.89% PS
Jucătorii 27% CV / 21.86% PS
Arbitrii 19% CV / 8.94% PS
Deci Iancu și-a mai pierdut din critici, care s-au împărțit aproape egal între ceilalți trei factori. Dacă Uhrin și jucătorii au urcat cu 5%, arbitrii au făcut un salt dublu, dar au rămas pe poziția a treia.
E clar că fiecare din cei patru poartă ceva vină, dar aș șpune totuși că cea mai mare o poartă Iancu, fiindcă nu a putut să facă investiția care să fi făcut diferența în această iarnă. E greu să ceri unui lot imperfect și completat doar numeric să fie mereu la înălțime, mai ales dacă mai și tachinezi jucătorii cu salarii întârziate. Nu era cazul să aibă aceste scuze. În plus, Iancu trebuia să fie alături de echipă în momentele critice ale sezonului, măcar, dar în afară de câteva declarații pacificatoare la televizor, prezența sa la stadion s-a lăsat așteptată.
Mulțumiri celor care au votat!
Cine poartă cea mai mare vină pentru faptul că Poli nu a câştigat campionatul?
Marian Iancu 41% CV / 63.31% PS
Dusan Uhrin 11% CV / 5.89% PS
Jucătorii 27% CV / 21.86% PS
Arbitrii 19% CV / 8.94% PS
Deci Iancu și-a mai pierdut din critici, care s-au împărțit aproape egal între ceilalți trei factori. Dacă Uhrin și jucătorii au urcat cu 5%, arbitrii au făcut un salt dublu, dar au rămas pe poziția a treia.
E clar că fiecare din cei patru poartă ceva vină, dar aș șpune totuși că cea mai mare o poartă Iancu, fiindcă nu a putut să facă investiția care să fi făcut diferența în această iarnă. E greu să ceri unui lot imperfect și completat doar numeric să fie mereu la înălțime, mai ales dacă mai și tachinezi jucătorii cu salarii întârziate. Nu era cazul să aibă aceste scuze. În plus, Iancu trebuia să fie alături de echipă în momentele critice ale sezonului, măcar, dar în afară de câteva declarații pacificatoare la televizor, prezența sa la stadion s-a lăsat așteptată.
Mulțumiri celor care au votat!
29 mai 2011
Adversarii Champions League
După cum toată lumea știe, Poli va juca în turul 3 preliminar al UEFA Champions League într-o dublă manșă ce va avea loc pe 26/27 iulie și 2/3 august. Adversarul va fi unul din și numai din următoarele 5 echipe: Benfica, Dynamo Kiev, Panathinaikos, Twente, Standard Liege. Să facem o trecere prin revistă:
Benfica - Portughezii vin după două sezoane de excepție. În 2010 câștigau atât campionatul, cât și cupa, iar în Europa League au ajuns, cu un fotbal sclipitor, până în sferturi, unde au fost eliminați de Liverpool, deși în manșa tur îi bătuseră acasă. Sezonul acesta au ajuns până în semi-finale, unde au fost eliminați de compatrioții de la Braga, iar în campionat au terminat pe 2, mult în spatele extraordinarei Porto.
Dynamo Kiev - Supremația lui Dynamo în Ucraina post-sovietică a fost întreruptă de Șahtior, dar n-au terminat niciodată sub poziția a doua. Ultima oară când au câștigat campionatul a fost în 2009, când l-au trimis pe Lucescu în preliminarii, ca să fie eliminat de Poli! În Cupa UEFA, însă, a fost victoria Șahtiorului, cea care devenea ultima câștigătoare a trofeului. Sezonul ce a urmat a fost slab, Dynamo fiind eliminați în grupele Champions League, dar anul acesta au ajuns până în sferturile Europa League, eliminați de aceeași incredibilă Braga, după ce au scos marea favorită a caselor de pariuri - Manchester City.
Panathinaikos - Deși grecii n-au avut niciodată rezultate remarcabile în competițiile europene, au fost tot timpul greu de înfruntat și au ajuns constant până în șaisprezecimi sau optimi. De remarcat că în 2010 au fost eliminați în optimile Europa League de Standard Liege. Sezonul trecut au terminat ultimii în Champions League, într-o grupă cu Barcelona, Copenhaga și Rubin Kazan.
Twente - Numai de 5 ani au treabă cu topul campionatului olandez, după ce prin 2003 au fost aproape de desființare. Au urcat treptat, de două ori locul 4, apoi, sub conducerea cunoscutului Steven McLaren au obținut locul doi și, în fine, titlul. Acum antrenor este Michel Proud'homme, iar Twente au terminat din nou pe poziția secundă. În Europa, rezultate mai importante au avut prima oară acum 3 ani, când au terminat pe 2 grupa, ca să fie eliminați în faza următoare. În anul următor au picat în grupă cu Steaua, cu care au realizat două egaluri: 0-0 acasă și 1-1 în deplasare. În prima participare în Champions League au terminat pe 3 în spatele lui Inter și Tottenham, dar în fața lui Werder, ca apoi să ajungă până în sferturile Europa League, unde au fost învinși categoric de Villareal.
Standard Liege - Și belgienii au trebuit să treacă printr-o perioadă grea, ca să trăiască ascensiunea ultimilor ani. După un loc 2 în 2006, a urmat titlul câștigat de mai sus amintitul Proud'homme în 2008 și recucerit anul următor de László Bölöni. 2010 a fost un an mai slab pentru Liege, care a terminat pe locul 8 campionatul. Sezonul recent încheiat a fost ceva mai bun, aducându-le locul 2, deși au prins play-off-ul belgian la limită. După cum spuneam, în 2010 au ajuns până în sferturile Europa League după ce au trecut de Panathinaikos, unde au fost opriți de Hamburg. Cu un an înainte erau eliminați în primul tur al fazei eliminatorii, dar după ce au câștigat o grupă cu Stuttgart, Sampdoria, Sevilla și Partizan.
Fiecare are preferata sa, dar cert e că dacă Benfica și Dynamo Kiev erau clar de evitat, nici celelalte echipe nu sunt foarte accesibile, având prestații bune în cupele europene, chiar dacă nu răsunătoare. Tragerea la sorți va avea loc pe 15 iulie.
Benfica - Portughezii vin după două sezoane de excepție. În 2010 câștigau atât campionatul, cât și cupa, iar în Europa League au ajuns, cu un fotbal sclipitor, până în sferturi, unde au fost eliminați de Liverpool, deși în manșa tur îi bătuseră acasă. Sezonul acesta au ajuns până în semi-finale, unde au fost eliminați de compatrioții de la Braga, iar în campionat au terminat pe 2, mult în spatele extraordinarei Porto.
Dynamo Kiev - Supremația lui Dynamo în Ucraina post-sovietică a fost întreruptă de Șahtior, dar n-au terminat niciodată sub poziția a doua. Ultima oară când au câștigat campionatul a fost în 2009, când l-au trimis pe Lucescu în preliminarii, ca să fie eliminat de Poli! În Cupa UEFA, însă, a fost victoria Șahtiorului, cea care devenea ultima câștigătoare a trofeului. Sezonul ce a urmat a fost slab, Dynamo fiind eliminați în grupele Champions League, dar anul acesta au ajuns până în sferturile Europa League, eliminați de aceeași incredibilă Braga, după ce au scos marea favorită a caselor de pariuri - Manchester City.
Panathinaikos - Deși grecii n-au avut niciodată rezultate remarcabile în competițiile europene, au fost tot timpul greu de înfruntat și au ajuns constant până în șaisprezecimi sau optimi. De remarcat că în 2010 au fost eliminați în optimile Europa League de Standard Liege. Sezonul trecut au terminat ultimii în Champions League, într-o grupă cu Barcelona, Copenhaga și Rubin Kazan.
Twente - Numai de 5 ani au treabă cu topul campionatului olandez, după ce prin 2003 au fost aproape de desființare. Au urcat treptat, de două ori locul 4, apoi, sub conducerea cunoscutului Steven McLaren au obținut locul doi și, în fine, titlul. Acum antrenor este Michel Proud'homme, iar Twente au terminat din nou pe poziția secundă. În Europa, rezultate mai importante au avut prima oară acum 3 ani, când au terminat pe 2 grupa, ca să fie eliminați în faza următoare. În anul următor au picat în grupă cu Steaua, cu care au realizat două egaluri: 0-0 acasă și 1-1 în deplasare. În prima participare în Champions League au terminat pe 3 în spatele lui Inter și Tottenham, dar în fața lui Werder, ca apoi să ajungă până în sferturile Europa League, unde au fost învinși categoric de Villareal.
Standard Liege - Și belgienii au trebuit să treacă printr-o perioadă grea, ca să trăiască ascensiunea ultimilor ani. După un loc 2 în 2006, a urmat titlul câștigat de mai sus amintitul Proud'homme în 2008 și recucerit anul următor de László Bölöni. 2010 a fost un an mai slab pentru Liege, care a terminat pe locul 8 campionatul. Sezonul recent încheiat a fost ceva mai bun, aducându-le locul 2, deși au prins play-off-ul belgian la limită. După cum spuneam, în 2010 au ajuns până în sferturile Europa League după ce au trecut de Panathinaikos, unde au fost opriți de Hamburg. Cu un an înainte erau eliminați în primul tur al fazei eliminatorii, dar după ce au câștigat o grupă cu Stuttgart, Sampdoria, Sevilla și Partizan.
Fiecare are preferata sa, dar cert e că dacă Benfica și Dynamo Kiev erau clar de evitat, nici celelalte echipe nu sunt foarte accesibile, având prestații bune în cupele europene, chiar dacă nu răsunătoare. Tragerea la sorți va avea loc pe 15 iulie.
28 mai 2011
Un interviu de Bourceanu
Am dat și eu peste acest interviu foarte agreabil al lui Bourceanu, pentru echipa Națională.
Savuroasă și apreciabilă în special replica atunci când a fost întrebat dacă se vede în tricoul Stelei, coechipier cu Gardoș, prezent și el la conferința de presă.
Click aici.
Savuroasă și apreciabilă în special replica atunci când a fost întrebat dacă se vede în tricoul Stelei, coechipier cu Gardoș, prezent și el la conferința de presă.
Click aici.
27 mai 2011
Poli II - Sebiş 5:1 (3:0)
Cu doi fundaşi juniori în echipă (17 şi 16 ani), echipa secundă s-a descurcat foarte bine în această etapă, învingând fără drept de apel.
După un debut neconcludent, totul s-a schimbat odată cu deschiderea scorului. Faza a fost construită de Popovici, care a preluat şi a alergat în flancul drept, a centrat ideal pentru Matei care a marcat cu bara. Golul desprinderii a fost foarte asemănător, cu Dobricean în rol de servant şi Boştină la finalizare cu capul. Încă înainte de pauză scorul a devenit trei zero, graţie reuşitei uşor stângace a lui Postolache.
Repriza secundă a fost doar o continuare la finalul primei, Poli marcând din nou când Boştină a scăpat singur cu portarul după o lansare a lui Cuciorvă. Cel mai frumos gol al zilei i-a aparţinut însă lui Popovici, care a marcat direct din liberă cu un şut năprasnic de la 25 de metri. Pe final, după introducerea mai multor juniori, Sebiş a reuşit să marcheze golul de consolare.
Au mai fost şi alte faze de gol, dar cred că ajunge sinteza reuşitelor din această după-amiază. Mi-au plăcut în mod deosebit Popovici şi Cuciorvă azi, deşi şi ceilalţi jucători din primul unsprezece au evoluat bine (cu un plus, bineînţeles, pentru Boştină). Nici cuplul de tineri fundaşi centrali nu s-a prezentat rău, deşi lipsa de experienţă a fost vizibilă în anumite faze.
Felicitări echipei a doua, precum şi echipelor de la juniori A, care sunt practic ca şi calificate în faza finală a competiţiei!
Poli II: Lepmets - Rosenblum, Bocşan, Todorov, Cuciorvă, Postolache, Matei, Jitaru, Dobricean, Popovici, Boştină
După un debut neconcludent, totul s-a schimbat odată cu deschiderea scorului. Faza a fost construită de Popovici, care a preluat şi a alergat în flancul drept, a centrat ideal pentru Matei care a marcat cu bara. Golul desprinderii a fost foarte asemănător, cu Dobricean în rol de servant şi Boştină la finalizare cu capul. Încă înainte de pauză scorul a devenit trei zero, graţie reuşitei uşor stângace a lui Postolache.
Repriza secundă a fost doar o continuare la finalul primei, Poli marcând din nou când Boştină a scăpat singur cu portarul după o lansare a lui Cuciorvă. Cel mai frumos gol al zilei i-a aparţinut însă lui Popovici, care a marcat direct din liberă cu un şut năprasnic de la 25 de metri. Pe final, după introducerea mai multor juniori, Sebiş a reuşit să marcheze golul de consolare.
Au mai fost şi alte faze de gol, dar cred că ajunge sinteza reuşitelor din această după-amiază. Mi-au plăcut în mod deosebit Popovici şi Cuciorvă azi, deşi şi ceilalţi jucători din primul unsprezece au evoluat bine (cu un plus, bineînţeles, pentru Boştină). Nici cuplul de tineri fundaşi centrali nu s-a prezentat rău, deşi lipsa de experienţă a fost vizibilă în anumite faze.
Felicitări echipei a doua, precum şi echipelor de la juniori A, care sunt practic ca şi calificate în faza finală a competiţiei!
Poli II: Lepmets - Rosenblum, Bocşan, Todorov, Cuciorvă, Postolache, Matei, Jitaru, Dobricean, Popovici, Boştină
26 mai 2011
Ce-am vrut și ce-am primit
Încă mai trăim dezamăgirea înfrângerii de la Galați, dar trebuie să fim obiectivi atunci când analizăm rezultatele acestui sezon.
Plecând la drum cu o politică economicoasă în ciuda unui lot cu destule deficiențe, după un start mediocru, plecarea antrenorului și venirea unuia fără experiență, speranțele de atunci nu erau prea optimiste. Mai degrabă ne doream să prindem un loc de europene și nu cred că cineva ar fi pariat că ne vom bate la titlu.
Chiar dacă în unele declarații ale reprezentanților clubului și în adâncul nostru aveam speranțe înalte, Poli a plecat cu o altă țintă. Faptul că am ajuns să jucăm un meci decisiv pentru titlu a fost o realizare conjuncturală. La momentul respectiv spuneam că "norocul nostru e că jucăm în campionatul românesc". Și într-adevăr, favoritele la titlu au început să se întreacă în ridicol și să se scufunde în clasament. Observați că de Oțelul nici n-am pomenit la vremea respectivă.
Seria de victorii ale lui Contra, cununate cu înfrângerile esențiale în fața Vasluiului și Galațiului ne-au consolidat poziția a doua. Profitând de declinul Oțelului din retur, seria de 4 victorii ale lui Uhrin ne-au plasat în coasta liderului. Au urmat apoi niște prestații mediocre, dar culmea, adversarii noștri n-au vrut să se lase mai prejos, astfel că lupta pentru podium s-a păstrat strânsă până la final.
În acest fotbal nesănătos, mediocritatea lui Poli a fost de-a dreptul strălucitoare. Și nici n-am mai menționat de startul cu stângul al Vasluiului sau de faptul că dacă Astra nu egalau în ultimul minut, acum nu mai prindeam nici măcar locul 2.
Desigur, dacă șansa îți dă acest cadou, nu-i frumos să-l refuzi, iar când totul se reduce la un singur meci, echipa nu mai are nici o scuză. Dar pentru sezonul viitor trebuie să trecem peste dezamăgire, să ne amintim de momentele frumoase, să vedem cum am ajuns aici, dar mai ales să ne dăm seama că am avut parte de o conjunctură extrem de favorabilă.
Plecând la drum cu o politică economicoasă în ciuda unui lot cu destule deficiențe, după un start mediocru, plecarea antrenorului și venirea unuia fără experiență, speranțele de atunci nu erau prea optimiste. Mai degrabă ne doream să prindem un loc de europene și nu cred că cineva ar fi pariat că ne vom bate la titlu.
Chiar dacă în unele declarații ale reprezentanților clubului și în adâncul nostru aveam speranțe înalte, Poli a plecat cu o altă țintă. Faptul că am ajuns să jucăm un meci decisiv pentru titlu a fost o realizare conjuncturală. La momentul respectiv spuneam că "norocul nostru e că jucăm în campionatul românesc". Și într-adevăr, favoritele la titlu au început să se întreacă în ridicol și să se scufunde în clasament. Observați că de Oțelul nici n-am pomenit la vremea respectivă.
Seria de victorii ale lui Contra, cununate cu înfrângerile esențiale în fața Vasluiului și Galațiului ne-au consolidat poziția a doua. Profitând de declinul Oțelului din retur, seria de 4 victorii ale lui Uhrin ne-au plasat în coasta liderului. Au urmat apoi niște prestații mediocre, dar culmea, adversarii noștri n-au vrut să se lase mai prejos, astfel că lupta pentru podium s-a păstrat strânsă până la final.
În acest fotbal nesănătos, mediocritatea lui Poli a fost de-a dreptul strălucitoare. Și nici n-am mai menționat de startul cu stângul al Vasluiului sau de faptul că dacă Astra nu egalau în ultimul minut, acum nu mai prindeam nici măcar locul 2.
Desigur, dacă șansa îți dă acest cadou, nu-i frumos să-l refuzi, iar când totul se reduce la un singur meci, echipa nu mai are nici o scuză. Dar pentru sezonul viitor trebuie să trecem peste dezamăgire, să ne amintim de momentele frumoase, să vedem cum am ajuns aici, dar mai ales să ne dăm seama că am avut parte de o conjunctură extrem de favorabilă.
24 mai 2011
Trei crai, trei povești
A trecut ceva vreme de când Petrovic a fost anunțat drept noul antrenor al Politehnicii, la începutul lunii iunie 2010. S-a întâmplat să fie primul antrenor care a plecat fără să fie dat afară de Marian Iancu, când în septembrie a trecut la cârma naționalei Serbiei. Culmea, în ciuda faptului că echipa a început greoi, s-a chinuit cu MyPa în Europa League, și ne-a lăsat pe locul 7, cu doar două victorii în campionat. Dar munca sa la Timișoara trebuie văzută în perspectivă, căci fără fundamentul clădit în perioada de pregătire de către Petrovic și stafful său, cel care l-a succedat nu ar fi avut șansa de a se remarca.
În septembrie Contra, înscăunat în grabă, a fost primit cu mult scepticism, dar a venit într-un moment bun, cu un Zicu care numai ce începuse să-și tureze motoarele, și a început cu patru victorii cariera sa de antrenor. În următoarele șapte partide n-a mai reușit să învingă decât de două ori, dar tocmai în fața adversarilor direcți, FC Vaslui și Oțelul Galați. Capătul de drum l-a reprezentat egalul nefericit obținut la Bistrița, în urma unui meci gestionat prost și a unui mic scandal antrenor-patron în post-factum.
Echipa era pe locul doi și Iancu l-a adus pe poate singurul antrenor care a plecat de la Poli cu un mare capital de simpatie, oferindu-i astfel șansa de care l-a privat în 2009, de a lupta pentru campionat. Cu o echipă bine consolidată în primul unsprezece și un Zicu în mare formă, alb-violeții păreau să fie favoriții tuturor la câștigarea titlului, deși din interiorul clubului discursul era rezervat. Avea și de ce să fie, căci aflați în incapacitatea de a întări cu adevărat echipa în punctele ei de suferință, singura achiziție notabilă a iernii a fost Sorin Ghionea. Buna intuiție a evidențiat necesitatea dublajului pentru flancul stâng, dar jucătorii aduși pentru posturile de fundaș și mijlocaș s-au dovedit fie insuficienți pentru acest nivel, fie prost amplasați în teren. La fel, Ricketts adus să întărească atacul nu a făcut decât să se alăture celorlalți atacanți din lot în perioada lor de acomodare la pretențiile echipei, iar Zăgrean, deși introdus cu succes în echipă, a fost suferind cu accidentările.
În ciuda unor rezultate discutabile în partidele din pre-sezon, formația gândită de Uhrin a început în trombă ceea ce mai era de jucat din retur. Cele patru victorii consecutive au poziționat echipa într-o poziție foarte bună pentru a tranșa lupta cea mare, dar tocmai în perioada care a urmat Poli a început să sufere, atât din cauza absențelor din lot, cât și din cauza unor mici atenții din niște meciuri care au schimbat fața returului. Suspendarea lui Zicu pentru meciul cu Steaua, lovitura de pedeapsă neacordată la Curtean în aceeași partidă, dubla greșeală din meciul cu Astra (penalty refuzat și ofsaid eronat la Zicu), au debusolat echipa, care după acele debut fulgerător nu a mai obținut decât o victorie în șase partide. Scuzele au fost însă epuizate cu Pandurii, când oaspeții au controlat meciul de pe Dan Păltinișanu, și Târgu-Mureș, când Zicu a ratat penalty-ul din prelungirile partidei. Între timp a venit și prima înfrângere a sezonului la Rapid, dar, culmea, marea luptă nu luase sfârșit, căci nu doar Poli se regăsise în genunchi după acest asediu fotbalistic al lunii aprilie, care a ruinat puțina calitate a Ligii 1, grație a înțelepciunii celor care au făcut această programare.
Uhrin s-a făcut simțit în etapa 29, când a reușit să schimbe radical jocul echipei și a obținut victoria care ne-a plasat pe prima poziție a clasamentului, unde mai poposiserăm scurt după egalul cu FCM Târgu-Mureș. Chiar dacă echipa a fost mai bine închegată, egalul pozitiv obținut la Vaslui a permis gălățenilor să preia din nou conducerea, fie și în niște condiții discutabile. Visul a luat sfârșit la după înfrângerea de la Galați, când erorile defensive ne-au costat victoria care ne-ar fi oferit prima șansă la un titlu pe care l-am fi putut câștiga. Sezonul s-a sfârșit cu o victorie frumoasă împotriva celor de la Dinamo, dar care n-a putut elimina amăgirea unei noi oprtunități ratate.
N-a fost un sezon rău, în condițiile în care n-au existat bani de transferuri, echipa a avut de gestionat schimbarea a doi antrenori, a suferit și pe seama unei constelații nefavorabile, fiind pe deasupra iritată și de neplata salariilor. Este la fel de corect însă că șansa ratată a fost una mare și scuzele sunt gratuite.
Întrebarea pe care mulți și-au pus-o este dacă schimbarea lui Contra a fost o decizie înțeleaptă. Este imposibil de zis ce rezultate ar fi reușit să obțină în retur, dar am certitudinea că pentru un proaspăt antrenor, pregătirea de iarnă se poate dovedi o sarcină deosebit de dificilă. Deși a obținut cel mai bun procentaj de puncte din partidele conduse, a beneficiat și de meciurile cele mai dificile jucate pe teren propriu. La fel, a pierdut puncte în partide care teoretic erau de câștigat (Cluj, Urziceni, Bistrița) și elanul inițial părea să rămână fără suflu în ultimele etape al anului.
Uhrin a reușit ceea ce nu mai reușise niciun antrenor până acuma în era BKP (din 2005-2006 încoace), adunând la fel de multe puncte în retur ca în tur. Returul a fost mereu un adevărat călcâi al lui Ahile, iar chiar de nici în acest an nu am fost feriți de accidentări, am reușit să nu părem fără aer la final de sezon. Sub conducerea lui Uhrin, echipa are cel mai mare plus la diferența între goluri marcate și goluri primite, dar când e de tras linia, un singur lucru rămâne în memoria, anume prestația neconvingătoare din cel mai important meci al sezonului. Precum am zis și cu acea ocazie, dacă schimbările târzii i se pot imputa, abordarea meciului cred că a fost corectă, iar gafele defensive au schimbat destinul partidei.
Statistica arată astfel:
Și pentru că mi s-a cerut, punctele aduse la adevăr:
Petrovic: +2 (-2; +4)
Contra: +8 (-2; +10)
Uhrin: +5 (-8; +13)
Normal ar fi ca Uhrin să rămână la conducerea echipei, fiindcă nu a avut rezultate proaste și doar continuitatea poate compensa lipsa investițiilor în jucători noi. Va fi însă un alt tip de încercare pentru Uhrin, care se va vedea obligat să integreze în lot ceea ce îi place cel mai puțin, anume jucători tineri. Dar acuma întrebările sunte multe și certitudinile puține, deci viitorul mai are de așteptat.
22 mai 2011
Poli II - Gloria Arad 1:0 (0:0)
Am ajuns doar la repriza a doua și, văzând scorul, am crezut (greșit) că nu am pierdut nimic. Ratările din prima repriză le puteți vedea la finalul cronicii. Începutul mitanului secund a însemnat o dominare ternă a violeților, cu apogeul un penalty în minutul 53 pe care Dobricean l-a trimis în bara transversală, după ce l-a derutat pe portar cu un pas fals la mijlocul elanului.
Golul a venit bine meritat în minutul 78 după o combinație foarte frumoasă și cursivă finalizată de Popovici, care a fost foarte implicat în toate cele 90 de minute ale meciului. Finalul partidei a fost marcat de vreo 3-4 contraatacuri ale tinerilor violeți care au ratat cu o nonșalanță tipică de jucător la Poli niște ocazii incredibile: singur cu portarul, 4 contra 1. Oare ar trebui exersate astfel de faze, așa cum se antrenează și fazele fixe? Măcar să ne asigurăm o marjă de eficiență în aceste ocazii de gol. Norocul a fost de partea noastră, pentru că așa cum ieri nu a venit sfârșitul lumii, la fel ocaziile noastre nu s-au răzbunat atunci când un arădean a șutat foarte bine din întoarcere din interiorul careului nostru, dar Lepmets a dat dovadă de reflexe și agilitate ieșite din comun, reușind să pareze.
Pe lângă Popovici, Matei a fost remarcatul meu, care și-a împins echipa spre victorie, purtând bine meritat banderola de căpitan și făcând atât faza ofensivă, cât și faza defensivă. Boștină are talent, cred că ar putea rezolva un meci dintr-o singură fază, dar astăzi nu a fost deloc ziua lui - total neinspirat, a tratat fazele mai mult ca spectator, nu s-a zbătut deloc - mie mi-a lăsat impresia că a fost și obosit. A jucat și Postolache, dar nu l-am remarcat, ceea ce e mai bine ca data trecută. Ca să va faceți o idee, în acest moment, după mine nu i-ar lua locul lui Tameș spre exemplu.
A fost un meci foarte plăcut, chiar dacă nu foarte bun calitativ, fiind presărat cu mai multe greșeli și deficiențe. Dacă vă pare rău deja după meciurile alb-violeților, vă recomand cu căldură ultimul meci acasă al echipei a doua, împotriva Sebișului (locul 4 vs locul 6), de vineri 27 mai. În principiu ora 18, pe terenul Știința, din fața Facultății de Construcții.
Poli II: Lepmets – Matei, Ilie, Krejci, Cuciorvă – Postolache, Fuchs, Poparadu, Dobricean – Popovici, Boștină
Fazele meciului:
Golul a venit bine meritat în minutul 78 după o combinație foarte frumoasă și cursivă finalizată de Popovici, care a fost foarte implicat în toate cele 90 de minute ale meciului. Finalul partidei a fost marcat de vreo 3-4 contraatacuri ale tinerilor violeți care au ratat cu o nonșalanță tipică de jucător la Poli niște ocazii incredibile: singur cu portarul, 4 contra 1. Oare ar trebui exersate astfel de faze, așa cum se antrenează și fazele fixe? Măcar să ne asigurăm o marjă de eficiență în aceste ocazii de gol. Norocul a fost de partea noastră, pentru că așa cum ieri nu a venit sfârșitul lumii, la fel ocaziile noastre nu s-au răzbunat atunci când un arădean a șutat foarte bine din întoarcere din interiorul careului nostru, dar Lepmets a dat dovadă de reflexe și agilitate ieșite din comun, reușind să pareze.
Pe lângă Popovici, Matei a fost remarcatul meu, care și-a împins echipa spre victorie, purtând bine meritat banderola de căpitan și făcând atât faza ofensivă, cât și faza defensivă. Boștină are talent, cred că ar putea rezolva un meci dintr-o singură fază, dar astăzi nu a fost deloc ziua lui - total neinspirat, a tratat fazele mai mult ca spectator, nu s-a zbătut deloc - mie mi-a lăsat impresia că a fost și obosit. A jucat și Postolache, dar nu l-am remarcat, ceea ce e mai bine ca data trecută. Ca să va faceți o idee, în acest moment, după mine nu i-ar lua locul lui Tameș spre exemplu.
A fost un meci foarte plăcut, chiar dacă nu foarte bun calitativ, fiind presărat cu mai multe greșeli și deficiențe. Dacă vă pare rău deja după meciurile alb-violeților, vă recomand cu căldură ultimul meci acasă al echipei a doua, împotriva Sebișului (locul 4 vs locul 6), de vineri 27 mai. În principiu ora 18, pe terenul Știința, din fața Facultății de Construcții.
Poli II: Lepmets – Matei, Ilie, Krejci, Cuciorvă – Postolache, Fuchs, Poparadu, Dobricean – Popovici, Boștină
Fazele meciului:
21 mai 2011
Poli - Dinamo 4:1 (2:1)
Iată-ne la acest final de drum, dulce-acrișor, dar nu lipsit de momentele lui deosebite. Alb-violeții au încheiat sezonul pe poziția secundă, de bine și de rău, însă trebuie apreciat că au stat ferm pe picioare astăzi, în ciuda eșecului de la Galați, și au reușit să învingă cu un scor umilitor una din echipele mult "îndrăgite" la Timișoara. Poate că pentru unii este prea puțin, prea târziu, dar ar fi păcat să nu savurăm ce putem din acest meci.
E drept că dinamoviștii, deși cu cel mai bun unsprezece în teren, nu au fost împinși de necesitate sau orgoliu să lupte vitejește, ceea ce a permis Politehnicii să impună maniera în care s-a desfășurat partida. Dominarea din debut a fost concretizată în minutul 15, când cornerul bătut de Bourceanu a fost trimis în plasa porții adverse de către un excelent Luchin! Presiunea alb-violeților nu a scăzut și au urmat două șuturi de la distanță care au trecut de puțin pe lângă, primul un exterior frumos al lui Goga și al doilea o lovitură puternică marca Tameș. Cea mai mare ocazie pentru desprindere i-a aparținut însă celui care avea să devină omul meciului, Nikolic, care a fost lansat perfect singur cu portarul, și-a creat un unghi bun de șut, dar mingea a trecut de puțin pe lângă bara din stânga a porții. Această fază a precedat golul egalizator al dinamoviștilor, care au profitat de niște bâlbâieli pe flancul nostru drept, mingea centrată în careu l-a găsit pe Țucudean pierdut din marcaj și acesta a marcat plasat cu capul - era minutul 27. Pericolul unei căderi cred că era în mintea multora, dar Poli s-a ținut bine și a controlat mai departe jocul, Naumovski salvând în extremis un șut de la marginea careului a lui Goga doar două minute mai târziu. Golul doi a venit totuși înainte de pauză, în minutul 37, când Luchin a recuperat la mijloc și a urcat bine cu mingea, a centrat către Nikolic, acesta a preluat, a fost aproape să fie deposedat, dar a reușit să rămână în posesia mingii, a intrat în careu pe stânga și a șutat la colțul lung, învingându-l pe portarul advers! Replica oaspeților a fost palidă, nu doar în minutele rămase din repriză, ci și pe parcursul întregii reprize secunde, pericolul venind doar prin șuturi de la distanță, prinse fără probleme de Pantilimon.
Dinamo a încercat câte ceva la debutul reprize secunde, mai ales prin Torje, dar apărarea noastră s-a descurcat bine, Sepsi în special fiind la înălțime. Poli s-a dovedit pragmatică și a retezat elanul adversarilor în minutul 60, când Bourceanu a trimis o minge peste apărare, agățată de Nikolic, care a finalizat puternic din interiorul careului! În timp ce Hațegan oferea galbene jucătorilor noștri ca să se simtă prezent pe teren, alb-violeții controlau cu calm jocul. Golul patru a fost anunțat de marea ocazie a lui Ignjatijevic din minutul 74, care lansat excelent singur cu portarul, a șutat puternic, dar mingea a fost parată acrobatic. Nimeni n-a mai putut face nimic însă cinci minute mai târziu, când Nikolic a fost lansat pe dreapta (de către Luchin, după o super-combinație Zicu-Tameș-Zicu), a centrat lung către același Ignjatijevic, un fundaș advers a sărit pe sub minge și sârbul a șutat din prima, marcând pentru a doua oară în acest sezon! Până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil, alb-violeții trecându-și în cont o victorie de palmares, care e menită să atenueze cel puțin nemulțumirea vizavi de ratarea titlului.
Dintre cei trei jucători de origini sârbești, care au făcut un meci deosebit de bun, îl remarc în special pe Nikolic, care a arătat din nou, ca în alte momente din acest sezon, calități de atacant de calitate. Va fi decisiv pentru el dacă anul viitor, presupunând că rămâne la Poli, va reuși să transforme aceste momente în ceva mai constant, să fie vârful de gabarit de care echipa are atâta nevoie. Excelent a fost astăzi și Bourceanu, care a luptat cu multă dăruire, ceea ce se poate spune și despre Cisovsky, chiar dacă slovacul nu a avut același număr de reușite. E greu de criticat prestația unui jucător în mod special, deși țin să remarc poziționarea slabă de la golul egalizator al oaspeților, unde Ghionea și-a părăsit poziția și nu a fost suplinit corespunzător de Sepsi și Cisovsky.
Planează multe semne de întrebare în ceea ce privește viitorul echipei, dar până una alta trebuie să apreciem ceea ce am reușit în acest sezon. E clar că circumstanțele ne-ar fi permis să obținem mai mult, dar trebuie ținut minte cu ce pretenții am plecat la drum. Eșecul nu trebuie uitat sau minimalizat, dar trebuie pus într-un context care să evidențieze meritele unor jucător care au reușit destul de mult cu destul de puțin. Așa cum ne doare pe noi, sunt convins că suferă și ei pentru inabiliatea de a face acel ultim pas, ce ne-ar fi garantat un trofeu mult râvnit.
Până la urma aș spune că venirea lui Dusan nu a fost o mișcare rea, echipa reușind să obțină la fel de multe puncte în retur ca și în tur (în ciuda unui egal "cauzat" de Contra), deși a avut de gestionat numeroasele absențe care au blestemat seria decisivă de partide jucate între meciul cu Steaua și cel cu Târgu-Mureș. Nu a reușit Dusan să aducă acel plus care ar fi făcut diferența pe care o doream de la el, ceea ce va pune în mod cert sub semnul viitorul său la Poli, dar eu sunt pentru continuitate. Contemplăm însă evenimentele acestui sezon cu o proximă ocazie.
Mulțumim Poli pentru acest meci deosebit și felicitări golgheterului de anul acest din Liga 1, Ianis Zicu!
Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (7), Burcă (5,5), Ghionea (6), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Tameș (6), Cisovsky (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (6), Nikolic (7,5)
Schimbări:
Zicu pentru Goga (min 76)
Axente pentru Nikolic (min 82)
Magera pentru Tameș (min 85)
E drept că dinamoviștii, deși cu cel mai bun unsprezece în teren, nu au fost împinși de necesitate sau orgoliu să lupte vitejește, ceea ce a permis Politehnicii să impună maniera în care s-a desfășurat partida. Dominarea din debut a fost concretizată în minutul 15, când cornerul bătut de Bourceanu a fost trimis în plasa porții adverse de către un excelent Luchin! Presiunea alb-violeților nu a scăzut și au urmat două șuturi de la distanță care au trecut de puțin pe lângă, primul un exterior frumos al lui Goga și al doilea o lovitură puternică marca Tameș. Cea mai mare ocazie pentru desprindere i-a aparținut însă celui care avea să devină omul meciului, Nikolic, care a fost lansat perfect singur cu portarul, și-a creat un unghi bun de șut, dar mingea a trecut de puțin pe lângă bara din stânga a porții. Această fază a precedat golul egalizator al dinamoviștilor, care au profitat de niște bâlbâieli pe flancul nostru drept, mingea centrată în careu l-a găsit pe Țucudean pierdut din marcaj și acesta a marcat plasat cu capul - era minutul 27. Pericolul unei căderi cred că era în mintea multora, dar Poli s-a ținut bine și a controlat mai departe jocul, Naumovski salvând în extremis un șut de la marginea careului a lui Goga doar două minute mai târziu. Golul doi a venit totuși înainte de pauză, în minutul 37, când Luchin a recuperat la mijloc și a urcat bine cu mingea, a centrat către Nikolic, acesta a preluat, a fost aproape să fie deposedat, dar a reușit să rămână în posesia mingii, a intrat în careu pe stânga și a șutat la colțul lung, învingându-l pe portarul advers! Replica oaspeților a fost palidă, nu doar în minutele rămase din repriză, ci și pe parcursul întregii reprize secunde, pericolul venind doar prin șuturi de la distanță, prinse fără probleme de Pantilimon.
Dinamo a încercat câte ceva la debutul reprize secunde, mai ales prin Torje, dar apărarea noastră s-a descurcat bine, Sepsi în special fiind la înălțime. Poli s-a dovedit pragmatică și a retezat elanul adversarilor în minutul 60, când Bourceanu a trimis o minge peste apărare, agățată de Nikolic, care a finalizat puternic din interiorul careului! În timp ce Hațegan oferea galbene jucătorilor noștri ca să se simtă prezent pe teren, alb-violeții controlau cu calm jocul. Golul patru a fost anunțat de marea ocazie a lui Ignjatijevic din minutul 74, care lansat excelent singur cu portarul, a șutat puternic, dar mingea a fost parată acrobatic. Nimeni n-a mai putut face nimic însă cinci minute mai târziu, când Nikolic a fost lansat pe dreapta (de către Luchin, după o super-combinație Zicu-Tameș-Zicu), a centrat lung către același Ignjatijevic, un fundaș advers a sărit pe sub minge și sârbul a șutat din prima, marcând pentru a doua oară în acest sezon! Până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil, alb-violeții trecându-și în cont o victorie de palmares, care e menită să atenueze cel puțin nemulțumirea vizavi de ratarea titlului.
Dintre cei trei jucători de origini sârbești, care au făcut un meci deosebit de bun, îl remarc în special pe Nikolic, care a arătat din nou, ca în alte momente din acest sezon, calități de atacant de calitate. Va fi decisiv pentru el dacă anul viitor, presupunând că rămâne la Poli, va reuși să transforme aceste momente în ceva mai constant, să fie vârful de gabarit de care echipa are atâta nevoie. Excelent a fost astăzi și Bourceanu, care a luptat cu multă dăruire, ceea ce se poate spune și despre Cisovsky, chiar dacă slovacul nu a avut același număr de reușite. E greu de criticat prestația unui jucător în mod special, deși țin să remarc poziționarea slabă de la golul egalizator al oaspeților, unde Ghionea și-a părăsit poziția și nu a fost suplinit corespunzător de Sepsi și Cisovsky.
Planează multe semne de întrebare în ceea ce privește viitorul echipei, dar până una alta trebuie să apreciem ceea ce am reușit în acest sezon. E clar că circumstanțele ne-ar fi permis să obținem mai mult, dar trebuie ținut minte cu ce pretenții am plecat la drum. Eșecul nu trebuie uitat sau minimalizat, dar trebuie pus într-un context care să evidențieze meritele unor jucător care au reușit destul de mult cu destul de puțin. Așa cum ne doare pe noi, sunt convins că suferă și ei pentru inabiliatea de a face acel ultim pas, ce ne-ar fi garantat un trofeu mult râvnit.
Până la urma aș spune că venirea lui Dusan nu a fost o mișcare rea, echipa reușind să obțină la fel de multe puncte în retur ca și în tur (în ciuda unui egal "cauzat" de Contra), deși a avut de gestionat numeroasele absențe care au blestemat seria decisivă de partide jucate între meciul cu Steaua și cel cu Târgu-Mureș. Nu a reușit Dusan să aducă acel plus care ar fi făcut diferența pe care o doream de la el, ceea ce va pune în mod cert sub semnul viitorul său la Poli, dar eu sunt pentru continuitate. Contemplăm însă evenimentele acestui sezon cu o proximă ocazie.
Mulțumim Poli pentru acest meci deosebit și felicitări golgheterului de anul acest din Liga 1, Ianis Zicu!
Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (7), Burcă (5,5), Ghionea (6), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Tameș (6), Cisovsky (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (6), Nikolic (7,5)
Schimbări:
Zicu pentru Goga (min 76)
Axente pentru Nikolic (min 82)
Magera pentru Tameș (min 85)
19 mai 2011
Vinovații cu oareșce vină
Remarcam și eu sondajul celor de la ProSport, vizavi de vinovatul principal pentru inabilitatea noastră de a câștiga campionatul. Aș lansa un sondaj, deși nu știu cât de reprezentativ va fi, pentru a prefața contemplațiunea ce va avea loc după ultima etapă.
Aceleași întrebări, să vedem ce răspunsuri. Votați pe dreapta.
Aceleași întrebări, să vedem ce răspunsuri. Votați pe dreapta.
17 mai 2011
Avancronică: Poli - Dinamo
Poli nu are obiceiul să termine campionatul într-o notă pozitivă, dar acum ultima etapă are o miză destul de importantă. Nu știu care sunt șansele ca Vasluiul să nu câștige la Tg. Jiu, asta depinde de cât efort vor depune Pandurii. Teoretic, ar trebui să fie un meci greu pentru moldoveni. Dacă aceștia nu câștigă, noi putem chiar și pierde, dar învingerea rivalului de moarte și un "rămas bun" cu capul sus în fața suporterilor ar încununa foarte frumos un sezon cu bune, cu rele, dar în orice caz peste așteptări, iar asta ar trebui să fie motivație destulă pentru jucători.
Meciul trebuie, deci, început cu gândul la victorie. Nu va fi ușor, pentru că și Dinamo, deși au un loc european asigurat, speră la o poziție mai bună, care să însemne mai puține tururi preliminare. Nu mă aștept la prudență, probabil că mulți din jucătorii ambelor tabere sunt deja cu gândul la vacanță, indiferent de miza pusă în joc. Poate că în partea noastră ar trebui introduși jucători care au jucat mai puțin sau care sunt mai noi în componența lotului și au o dorință de afirmare, iar titularii de drept să fie odihniți după efortul depus de-a lungul întregului sezon.
Cum și Dinamo se gândește probabil mai mult la finala Cupei și își vor menaja unii jucători, sunt condiții pentru un joc deschis, spectaculos și cu multe goluri, având în vedere că se întâlnesc cele mai prolifice atacuri din campionat. Cu aceste gânduri, vă invit călduros, dacă cumva mai stăteați pe gânduri, la acest ultim "hei-rup" al favoriților noștri, într-un meci ce reprezintă un amestec de tradiție, rivalitate, spectacol, dar și miza locului 2.
Hai Poli!
Meciul trebuie, deci, început cu gândul la victorie. Nu va fi ușor, pentru că și Dinamo, deși au un loc european asigurat, speră la o poziție mai bună, care să însemne mai puține tururi preliminare. Nu mă aștept la prudență, probabil că mulți din jucătorii ambelor tabere sunt deja cu gândul la vacanță, indiferent de miza pusă în joc. Poate că în partea noastră ar trebui introduși jucători care au jucat mai puțin sau care sunt mai noi în componența lotului și au o dorință de afirmare, iar titularii de drept să fie odihniți după efortul depus de-a lungul întregului sezon.
Cum și Dinamo se gândește probabil mai mult la finala Cupei și își vor menaja unii jucători, sunt condiții pentru un joc deschis, spectaculos și cu multe goluri, având în vedere că se întâlnesc cele mai prolifice atacuri din campionat. Cu aceste gânduri, vă invit călduros, dacă cumva mai stăteați pe gânduri, la acest ultim "hei-rup" al favoriților noștri, într-un meci ce reprezintă un amestec de tradiție, rivalitate, spectacol, dar și miza locului 2.
Hai Poli!
15 mai 2011
Oțelul Galați - Poli 2:1 (1:0)
N-a fost să fie nimic mai mult în această seară la Galați, cu o echipă gazdă care a profitat la maxim de cadourile oferite de către apărarea noastră. De cealaltă parte, alb-violeții nu au făcut un meci deosebit de bun, oarecum în nota acestui sezon, care nu a lăsat decât sporadic impresia că am avea forța de a termina pe primul loc. Dusan, optând pentru o formulă intermediară între cea de deplasare și cea de acasă, s-a dovedit că nu a fost inspirat, dar sunt convins că doar golul lăsat de ce-ar fi fost dacă ne poate face să credem că o formulă mai ofensivă ar fi schimbat fața jocului.
Ceea ce avea să fie cea mai mare problemă a Politehnicii astăzi s-a făcut evident în una din primele faze ale partidei, când Taborda a fost ciocnit puternic de Sepsi, care nu a fost pe fază. Implicit, portarul nostru s-a accidentat, dar a încercat să rămână pe teren. Contextul a fost însă unul nefericit, căci alb-violeții păreau foarte confuzi și subordonați gazdelor în debut, astfel că golul venit în minutul 15 nu a fost o surpriză majoră: corner bătut de Viglianti, Taborda a ieșit indecis, Ignjatijevic l-a pierdut din marcaj pe Antal, iar nici Ghionea nu s-a prezentat mai bine, astfel că jucătorul gazdelor a trimis destul de lejer cu capul în poartă. La scurt timp după gol, Panti a intrat în locul accidentatului Taborda, pentru a întări prostul gust lăsat de acest debut de partidă. Încet, încet Poli a început totuși să-și revină și a amenințat poarta adversă cu două șuturi bune de la distanță, unul venit din piciorul lui Alexa și unul din piciorul lui Goga. O bună șansă a avut și Ricketts, când n-a mai ajuns să împingă în poartă o minge ce îl putea viza și pe Goga, aflat însă în ofsaid.
După pauză, Poli a început sus și a fost degrabă răsplătită. Mai întâi în minutul 50, un corner al lui Bourceanu a creat panică în careul advers, mingea a fost inițial trimisă de Ricketts spre poartă cu capul, Grahovac a apucat să respingă însă doar în Luchin, de unde mingea a sărit iar în Grahovac și apoi a poposit pe bară. La cornerul următoar a venit egalarea, mult mai simplu acum, cu centrarea lui Boruceanu deviată de Ghionea/un fundaș iritat de prezența lui Ghionea a ajuns la Zicu, nemarcat, care a avut de îndeplinit o formalitate. Părea că Poli va fi echipa ce va controla minutele rămase, dar după un prim sfert de oră destul de bun, gazdele au început iarăși să urce în atac. E drept, pericolul a venit tot la faze fixe, cu Antal trecând pe lângă o mare șansă de gol. O minge pierdută după un corner bătut scurt de Bourceanu avea să ofere gălățenilor oportunitatea pe care o căutau pentru a reveni în avantaj, căci Sepsi (am impresia) a trimis imprudent înapoi către Bourceanu, gazdele au pornit pe contră, Buș a centrat de pe dreapta și Pena i-a luat fața neatentului Sepsi, marcând cu capul. Echipa a încercat vag să revină în joc, dar fără vlagă, și același renegat Buș (care la Timișoara nu a arătat nimic) l-a întins pe Panti pe final de partidă. Nimic nu s-a întâmplat până la final, gazdele nici nu au tras de timp în vreun fel neonorabil, iar fluierul de final a pecetluit (probabil) soarta titlului, care a ajuns la echipa ce s-a dovedit mai ageră în meciul decisiv. Restul va fi dat uitării.
Aș reveni întâi la formula aleasă de Dusan pentru acest meci, cu Zicu și Ricketts în atac. Precum am și scris în ultima cronică, eu nu aveam nimic împotriva unei abordări mai precaute, pentru că Poli nu e în mod deosebit o echipă a atacurilor poziționale. Evident, abordarea aleasă a fost rapid anihilată de golul reușit de gazde, iar după egalare echipa a părut că ar fi avut nevoie de un impuls nou. Neșansa a făcut că atunci când schimbarea era pregătită a venit golul doi, care a stricat din nou planurile. Poate că o echipă ofensivă ar fi trimis alt mesaj de la bun început, dar problema s-a dovedit a fi din nou, în primul rând, apărarea.
E clar că nu a ajutat nici jocul slab făcut de Ricketts sau emotivitatea generală a jucătorilor noștri. Eu încerc să țin în minte faptul că trebuia să fim în altă poziție în acest moment, că totuși a fost un joc în deplasare împotriva unei echipe susținută cu destulă pasiune de un stadion plin, și că din moment ce eu unul nu îmi aduc clar aminte când am fost cu adevărat superiori unui adversar din aceeași categorie valorică, speranțele la victorie erau îndreptățite, dar nu erau bazate pe un plus de calitate, ci speranța unui elan vijelios.
Dacă echipa și-a dorit destul să câștige acest joc? Eu sunt convins că da, dar nu poți cere unui papagal să-ți cânte sau unei vrăbii să-ți vorbească.
Mai avem de disputat un meci important pentru locul doi, care nu aduce și el anumite beneficii, dar mă tem că va avea loc o implozie în următoarele ore/zile și că nu vom fi cu capul unde trebuie.
Poli: Taborda (4,5) - Luchin (5,5), Ghionea (5), Burcă (5), Sepsi (4) - Goga (5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Ignjatijevic (5) - Zicu (5,5), Ricketts (4,5)
Schimbări:
Pantilimon (5,5) pentru Taborda
Magera (5) pentru Ignjatijevic
Zăgrean pentru Ricketts
Ceea ce avea să fie cea mai mare problemă a Politehnicii astăzi s-a făcut evident în una din primele faze ale partidei, când Taborda a fost ciocnit puternic de Sepsi, care nu a fost pe fază. Implicit, portarul nostru s-a accidentat, dar a încercat să rămână pe teren. Contextul a fost însă unul nefericit, căci alb-violeții păreau foarte confuzi și subordonați gazdelor în debut, astfel că golul venit în minutul 15 nu a fost o surpriză majoră: corner bătut de Viglianti, Taborda a ieșit indecis, Ignjatijevic l-a pierdut din marcaj pe Antal, iar nici Ghionea nu s-a prezentat mai bine, astfel că jucătorul gazdelor a trimis destul de lejer cu capul în poartă. La scurt timp după gol, Panti a intrat în locul accidentatului Taborda, pentru a întări prostul gust lăsat de acest debut de partidă. Încet, încet Poli a început totuși să-și revină și a amenințat poarta adversă cu două șuturi bune de la distanță, unul venit din piciorul lui Alexa și unul din piciorul lui Goga. O bună șansă a avut și Ricketts, când n-a mai ajuns să împingă în poartă o minge ce îl putea viza și pe Goga, aflat însă în ofsaid.
După pauză, Poli a început sus și a fost degrabă răsplătită. Mai întâi în minutul 50, un corner al lui Bourceanu a creat panică în careul advers, mingea a fost inițial trimisă de Ricketts spre poartă cu capul, Grahovac a apucat să respingă însă doar în Luchin, de unde mingea a sărit iar în Grahovac și apoi a poposit pe bară. La cornerul următoar a venit egalarea, mult mai simplu acum, cu centrarea lui Boruceanu deviată de Ghionea/un fundaș iritat de prezența lui Ghionea a ajuns la Zicu, nemarcat, care a avut de îndeplinit o formalitate. Părea că Poli va fi echipa ce va controla minutele rămase, dar după un prim sfert de oră destul de bun, gazdele au început iarăși să urce în atac. E drept, pericolul a venit tot la faze fixe, cu Antal trecând pe lângă o mare șansă de gol. O minge pierdută după un corner bătut scurt de Bourceanu avea să ofere gălățenilor oportunitatea pe care o căutau pentru a reveni în avantaj, căci Sepsi (am impresia) a trimis imprudent înapoi către Bourceanu, gazdele au pornit pe contră, Buș a centrat de pe dreapta și Pena i-a luat fața neatentului Sepsi, marcând cu capul. Echipa a încercat vag să revină în joc, dar fără vlagă, și același renegat Buș (care la Timișoara nu a arătat nimic) l-a întins pe Panti pe final de partidă. Nimic nu s-a întâmplat până la final, gazdele nici nu au tras de timp în vreun fel neonorabil, iar fluierul de final a pecetluit (probabil) soarta titlului, care a ajuns la echipa ce s-a dovedit mai ageră în meciul decisiv. Restul va fi dat uitării.
Aș reveni întâi la formula aleasă de Dusan pentru acest meci, cu Zicu și Ricketts în atac. Precum am și scris în ultima cronică, eu nu aveam nimic împotriva unei abordări mai precaute, pentru că Poli nu e în mod deosebit o echipă a atacurilor poziționale. Evident, abordarea aleasă a fost rapid anihilată de golul reușit de gazde, iar după egalare echipa a părut că ar fi avut nevoie de un impuls nou. Neșansa a făcut că atunci când schimbarea era pregătită a venit golul doi, care a stricat din nou planurile. Poate că o echipă ofensivă ar fi trimis alt mesaj de la bun început, dar problema s-a dovedit a fi din nou, în primul rând, apărarea.
E clar că nu a ajutat nici jocul slab făcut de Ricketts sau emotivitatea generală a jucătorilor noștri. Eu încerc să țin în minte faptul că trebuia să fim în altă poziție în acest moment, că totuși a fost un joc în deplasare împotriva unei echipe susținută cu destulă pasiune de un stadion plin, și că din moment ce eu unul nu îmi aduc clar aminte când am fost cu adevărat superiori unui adversar din aceeași categorie valorică, speranțele la victorie erau îndreptățite, dar nu erau bazate pe un plus de calitate, ci speranța unui elan vijelios.
Dacă echipa și-a dorit destul să câștige acest joc? Eu sunt convins că da, dar nu poți cere unui papagal să-ți cânte sau unei vrăbii să-ți vorbească.
Mai avem de disputat un meci important pentru locul doi, care nu aduce și el anumite beneficii, dar mă tem că va avea loc o implozie în următoarele ore/zile și că nu vom fi cu capul unde trebuie.
Poli: Taborda (4,5) - Luchin (5,5), Ghionea (5), Burcă (5), Sepsi (4) - Goga (5), Bourceanu (5,5), Alexa (6), Ignjatijevic (5) - Zicu (5,5), Ricketts (4,5)
Schimbări:
Pantilimon (5,5) pentru Taborda
Magera (5) pentru Ignjatijevic
Zăgrean pentru Ricketts
14 mai 2011
Avancronică: Oțelul - Poli
Istoria se repetă și pentru a doua oară în 3 sezoane suntem la doar doi pași de cucerirea titlului ce a lipsit clubului în toți cei aproape 90 de ani de existență. Radu Paraschivescu observa foarte bine simetria aproape perfectă cu finalul de campionat de acum 2 ani. Atunci, Poli, care a condus (virtual) majoritatea campionatului, primea vizita revelației campionatului - Unirea Urziceni. La pauză eram campioni, ca apoi să se năruie tot.
Acum situația stă invers. Poli este pe locul doi și va juca în deplasare la liderul campionatului. Câștigă Galați și sunt campioni. Alftel, se va decide în ultima etapă. Oricum, Dusan Uhrin va închide cercul pe care l-a început în 2008. După cum spuneam etapa trecută, la un moment dat tot va trebui să riscăm, iar momentul acela este clar acum. Egalul nu mai este o soluție, decât dacă vrem să susținem Astra, așa cum am ținut cu Brănești sau CFR în etapele trecute. După un campionat întreg în care în mai multe meciuri ne-am mulțumit cu egalul sau am smuls victorii in extremis, acesta este primul meci în care victoria este obligatorie și ea trebuie atacată de la începutul meciului.
Desigur, asta nu înseamnă să atacăm nebunește din primul minut. Mai importante sunt prudența, concentrarea. Să fim calculați și să lovim atunci când avem ocazia, mai ales că atuurile Oțelului sunt organizarea, forța în defensivă și contraatacul. Poli a arătat în ultimele meciuri că are puterea și maturitatea necesară de a trata lucrurile așa cum îi convine: am ținut de minge, am atacat când a trebuit și am înscris, ne-am stăpânit de la cartonașe și accidentări, toate cu o aparentă lejeritate, lucruri pe care nu le-am prea văzut la alb-violeți. Avem un avânt moral față de Galați după această serie de succese, pe când ei au trebuit să se chinuie la fiecare. Avem avantajul clar al lotului. Numai faptul că Uhrin va duce 20 de jucători la Galați spune totul despre valoarea și forma acestora. Rămâne de văzut dacă vom ajunge la apogeul performanței acum, sau problemele din trecut ne vor sâcâi din nou.
La urma urmei, acesta este singurul meci care contează. Egalurile, punctele câștigate in extremis sau într-un mod nemeritat sunt irelevante. E o luptă directă în care jucătorii și antrenorii vor decide singuri care sunt mai buni.
Hai Poli!
Acum situația stă invers. Poli este pe locul doi și va juca în deplasare la liderul campionatului. Câștigă Galați și sunt campioni. Alftel, se va decide în ultima etapă. Oricum, Dusan Uhrin va închide cercul pe care l-a început în 2008. După cum spuneam etapa trecută, la un moment dat tot va trebui să riscăm, iar momentul acela este clar acum. Egalul nu mai este o soluție, decât dacă vrem să susținem Astra, așa cum am ținut cu Brănești sau CFR în etapele trecute. După un campionat întreg în care în mai multe meciuri ne-am mulțumit cu egalul sau am smuls victorii in extremis, acesta este primul meci în care victoria este obligatorie și ea trebuie atacată de la începutul meciului.
Desigur, asta nu înseamnă să atacăm nebunește din primul minut. Mai importante sunt prudența, concentrarea. Să fim calculați și să lovim atunci când avem ocazia, mai ales că atuurile Oțelului sunt organizarea, forța în defensivă și contraatacul. Poli a arătat în ultimele meciuri că are puterea și maturitatea necesară de a trata lucrurile așa cum îi convine: am ținut de minge, am atacat când a trebuit și am înscris, ne-am stăpânit de la cartonașe și accidentări, toate cu o aparentă lejeritate, lucruri pe care nu le-am prea văzut la alb-violeți. Avem un avânt moral față de Galați după această serie de succese, pe când ei au trebuit să se chinuie la fiecare. Avem avantajul clar al lotului. Numai faptul că Uhrin va duce 20 de jucători la Galați spune totul despre valoarea și forma acestora. Rămâne de văzut dacă vom ajunge la apogeul performanței acum, sau problemele din trecut ne vor sâcâi din nou.
La urma urmei, acesta este singurul meci care contează. Egalurile, punctele câștigate in extremis sau într-un mod nemeritat sunt irelevante. E o luptă directă în care jucătorii și antrenorii vor decide singuri care sunt mai buni.
Hai Poli!
9 mai 2011
Poli - Urziceni 3:1 (2:1)
N-a fost chiar meciul la care te-ai aștepta să prefațeze o "finală" de campionat în aceeași măsură în care poate, totuși, a fost. Căci Poli a început tare, a marcat de două ori repede, și apoi echipa a părut decuplată de la meci, ceea ce a și permis adversarilor să revină în joc. Mai mult, imprecizia la finalizare susține această teză, dar până la urmă cele două obiective au fost atinse cu brio: trei puncte și niciunul din jucătorii expuși unei suspendări nu au primit galben.
Alb-violeții au stăpânit complet partida în debutul ei, iar după o primă fază amenințătoare cu Zicu scăpat spre poartă dar oprit în extremis, a venit în minutul 11 o incursiune excelentă a lui Luchin, care a fost faultat din spate în careu. Magera și-a asumat răspunderea executări penalty-ului și a finalizat fără greș. Cinci minute mai târziu era deja doi la zero, căci Cisovsky a marcat cu o lovitură de cap din plonjon, la cornerul lui Tameș, dar odată cu această reușită a avut loc și retragerea prematură a echipei. Unirea a început să urce, iar în minutul 24 au fost extrem de periculoși la o bâlbâială în careul nostru, dar Taborda l-a blocat excelent pe Rusescu din poziție de singur cu portarul. Acesta n-a mai putut interveni însă un minut mai târziu, când Cisovsky a împins în proprie poartă o minge din fața unui adversar. E drept că oaspeții nu au avut multe ocazii în ceea ce a urmat, iar Poli putea să se desprindă în mai multe rânduri, cu Nikolic în rolul principal. Întâi muntenegreanul a trimis un șut parat de Cernea, apoi a șutat peste, ca în minutul 42 să gândească foarte bine o cursă pe stânga, centrând la Tameș a cărui șut cu poarta goală a fost blocat in extremis de Epaminonda. De departe cea mai mare ocazie a venit însă în minutul 45, când Luchin i-a pus în frunte mingea lui Nikolic, dar atacantul nostru a trimis pe lângă din poziție ideală.
Nu avea însă să fie singurul alb-violet cu poftă de mari ratări, precum s-a dovedit în repriza secundă. La cinci minute după reluare, Zicu a fost lăsat complet liber în careu, a așteptat ca mingea să coboare din înaltul cerului și a încercat un voleu din prima, dar a trimis mult peste. Oaspeții au mai dat semne de viață în minutul 57, când Taborda a parat un liberă de la mare distanță executată de Rusescu, dar faza decisivă a finalului de meci a avut loc două minute mai târziu, când același Rusescu a scăpat singur spre poartă după o intervenție proastă a lui Ignjatijevic, dar Ghionea a intervenit excepțional din spate și l-a deposedat. Între minutele 65 și 75 Poli a pregătit, într-un anume sens, un nou gol, prin două șuturi peste ale lui Tameș din poziție bună, și o nouă ratare incredibilă a lui Zicu, care a trimis direct în portar, din interiorul careului, pasa primită de la Magera. Finalmente, în minutul menționat, Zăgrean a reușit să marcheze al treilea gol al alb-violeților, după o fază confuză în careul advers, în care a reușit să-și păstreze calmul. N-a mai reușit acest lucru câteva minute mai târziu, când a scăpat singur spre poartă după o lansare a lui Ignjatijevic, dar s-a împiedicat în minge și nu a reușit să finalizeze. Helder a mai încercat câte ceva pe final, scorul fiind însă acesta după ultimul fluier al centralului.
Nu știu dacă echipa trebuie supusă unei riguroase analize după acest meci, căci șansa noastră la titlu ține în mare parte de deplasarea de la Oțelul din etapa viitoare. Remarc astăzi jocul lui Luchin, al lui Ghionea, chiar și Magera sau Cisovsky, deși mai ales cel din urmă a avut câteva slăbiciuni. Ingjatijevic, deși n-a jucat rău, a dovedit din nou că e mult mai potrivit postului de mijlocaș stânga, decât cel de fundaș, în timp ce Tameș a avut un meci mai decent decât în ultimele partide. E păcat că nu pare a avea capacitatea certă de a face diferența, fiindcă se mișcă bine la mijloc, are o agilitate aparte, dar pasa decisivă vine - și nu vine. Helder a fost neconvingător ca mijlocaș dreapta, în timp ce Nikolic, deși a fugit mult, a avut totuși destule nereușite. Destul de dezamăgitoare și prestația lui Zicu, chiar dacă de la el a plecat golul trei (să fi fost puțin ofsaid?), numai că problema este că pur și simplu pare lipsit de vlagă.
Din acest motiv m-aș aștepta să nu fie titularizat în partida următoare. E drept că Poli trebuie să câștige, dar o repriză putem miza pe consistența aprărării și un gol dintr-o fază fixă sau o contră, chiar de Oțelul are tot interesul să se apere. În mod normal Burcă ar trebui să revină în apărare, căci Ciso este puțin prea oscilant, în ciuda determinării arătate azi, și Bourceanu și Goga în linia de mijloc. Același Ricketts în atac ar părea indicat.
Nu trebuie să ne lăsăm distrași de avantajele de care a beneficiat Oțelul în ultimele partide. Cert e un singur lucru: dacă îi învingem, avem prima șansă la campioant, și dacă pierdem gălățenii vor fi campioni și nimeni nu va mai ține minte cum a decurs acest an de glorie 2011. Destinul e în mâinile și picioarele celor care vor evolua duminică la Galați, avem capacitatea să învingem, dar trebuie să ne-o dorim foarte mult. Gazdele cu siguranță și-o vor dori. Asta înseamnă, în primul rând, nu intrat în meci cu alte gânduri și gol primit în primele zece minute sau tăvălit de atacuri insistente. Se poate.
Hai Poli!
Poli: Taborda (6) - Luchin (6,5), Cisovsky (6), Ghionea (6,5), Ignjatijevic (5,5) - Helder (5), Alexa (6), Tameș (5,5), Zicu (5) - Nikolic (5,5), Magera (6)
Schimbări:
Zăgrean (6) pentru Nikolic (min 60)
Curtean pentru Zicu (min 83)
Ricketts pentru Alexa (min 90)
Alb-violeții au stăpânit complet partida în debutul ei, iar după o primă fază amenințătoare cu Zicu scăpat spre poartă dar oprit în extremis, a venit în minutul 11 o incursiune excelentă a lui Luchin, care a fost faultat din spate în careu. Magera și-a asumat răspunderea executări penalty-ului și a finalizat fără greș. Cinci minute mai târziu era deja doi la zero, căci Cisovsky a marcat cu o lovitură de cap din plonjon, la cornerul lui Tameș, dar odată cu această reușită a avut loc și retragerea prematură a echipei. Unirea a început să urce, iar în minutul 24 au fost extrem de periculoși la o bâlbâială în careul nostru, dar Taborda l-a blocat excelent pe Rusescu din poziție de singur cu portarul. Acesta n-a mai putut interveni însă un minut mai târziu, când Cisovsky a împins în proprie poartă o minge din fața unui adversar. E drept că oaspeții nu au avut multe ocazii în ceea ce a urmat, iar Poli putea să se desprindă în mai multe rânduri, cu Nikolic în rolul principal. Întâi muntenegreanul a trimis un șut parat de Cernea, apoi a șutat peste, ca în minutul 42 să gândească foarte bine o cursă pe stânga, centrând la Tameș a cărui șut cu poarta goală a fost blocat in extremis de Epaminonda. De departe cea mai mare ocazie a venit însă în minutul 45, când Luchin i-a pus în frunte mingea lui Nikolic, dar atacantul nostru a trimis pe lângă din poziție ideală.
Nu avea însă să fie singurul alb-violet cu poftă de mari ratări, precum s-a dovedit în repriza secundă. La cinci minute după reluare, Zicu a fost lăsat complet liber în careu, a așteptat ca mingea să coboare din înaltul cerului și a încercat un voleu din prima, dar a trimis mult peste. Oaspeții au mai dat semne de viață în minutul 57, când Taborda a parat un liberă de la mare distanță executată de Rusescu, dar faza decisivă a finalului de meci a avut loc două minute mai târziu, când același Rusescu a scăpat singur spre poartă după o intervenție proastă a lui Ignjatijevic, dar Ghionea a intervenit excepțional din spate și l-a deposedat. Între minutele 65 și 75 Poli a pregătit, într-un anume sens, un nou gol, prin două șuturi peste ale lui Tameș din poziție bună, și o nouă ratare incredibilă a lui Zicu, care a trimis direct în portar, din interiorul careului, pasa primită de la Magera. Finalmente, în minutul menționat, Zăgrean a reușit să marcheze al treilea gol al alb-violeților, după o fază confuză în careul advers, în care a reușit să-și păstreze calmul. N-a mai reușit acest lucru câteva minute mai târziu, când a scăpat singur spre poartă după o lansare a lui Ignjatijevic, dar s-a împiedicat în minge și nu a reușit să finalizeze. Helder a mai încercat câte ceva pe final, scorul fiind însă acesta după ultimul fluier al centralului.
Nu știu dacă echipa trebuie supusă unei riguroase analize după acest meci, căci șansa noastră la titlu ține în mare parte de deplasarea de la Oțelul din etapa viitoare. Remarc astăzi jocul lui Luchin, al lui Ghionea, chiar și Magera sau Cisovsky, deși mai ales cel din urmă a avut câteva slăbiciuni. Ingjatijevic, deși n-a jucat rău, a dovedit din nou că e mult mai potrivit postului de mijlocaș stânga, decât cel de fundaș, în timp ce Tameș a avut un meci mai decent decât în ultimele partide. E păcat că nu pare a avea capacitatea certă de a face diferența, fiindcă se mișcă bine la mijloc, are o agilitate aparte, dar pasa decisivă vine - și nu vine. Helder a fost neconvingător ca mijlocaș dreapta, în timp ce Nikolic, deși a fugit mult, a avut totuși destule nereușite. Destul de dezamăgitoare și prestația lui Zicu, chiar dacă de la el a plecat golul trei (să fi fost puțin ofsaid?), numai că problema este că pur și simplu pare lipsit de vlagă.
Din acest motiv m-aș aștepta să nu fie titularizat în partida următoare. E drept că Poli trebuie să câștige, dar o repriză putem miza pe consistența aprărării și un gol dintr-o fază fixă sau o contră, chiar de Oțelul are tot interesul să se apere. În mod normal Burcă ar trebui să revină în apărare, căci Ciso este puțin prea oscilant, în ciuda determinării arătate azi, și Bourceanu și Goga în linia de mijloc. Același Ricketts în atac ar părea indicat.
Nu trebuie să ne lăsăm distrași de avantajele de care a beneficiat Oțelul în ultimele partide. Cert e un singur lucru: dacă îi învingem, avem prima șansă la campioant, și dacă pierdem gălățenii vor fi campioni și nimeni nu va mai ține minte cum a decurs acest an de glorie 2011. Destinul e în mâinile și picioarele celor care vor evolua duminică la Galați, avem capacitatea să învingem, dar trebuie să ne-o dorim foarte mult. Gazdele cu siguranță și-o vor dori. Asta înseamnă, în primul rând, nu intrat în meci cu alte gânduri și gol primit în primele zece minute sau tăvălit de atacuri insistente. Se poate.
Hai Poli!
Poli: Taborda (6) - Luchin (6,5), Cisovsky (6), Ghionea (6,5), Ignjatijevic (5,5) - Helder (5), Alexa (6), Tameș (5,5), Zicu (5) - Nikolic (5,5), Magera (6)
Schimbări:
Zăgrean (6) pentru Nikolic (min 60)
Curtean pentru Zicu (min 83)
Ricketts pentru Alexa (min 90)
7 mai 2011
Compilatie sezon 2010-2011
Am pus laolaltă cu ocazia acestui final de sezon care parcă ducea lipsă de dramatism (ha!) o compilație din majoritatea golurilor marcate de Poli in 2010-2011.
De fapt e mai mult un pretext să abuzez și eu ca tot omul de Lux Aeterna. Și o ocazie pentru cei care au nevoie de puțină energie înainte de acest final, să se încarce.
De fapt e mai mult un pretext să abuzez și eu ca tot omul de Lux Aeterna. Și o ocazie pentru cei care au nevoie de puțină energie înainte de acest final, să se încarce.
Avancronică: Poli - Urziceni
Fotbal zi de zi săptămână aceasta - un program care m-a făcut să nu mai știu care meci din ce etapă face parte. Noi jucăm abia luni, iar despre meciul nostru nu am ce să zic. Victoria este obligatorie și ar trebui să fie facilă. Orice alt rezultat ar însemna că nu merităm de nici un fel titlul. Obiectivele noastre ar trebui să fie să nu suferim accidentări, să nu facem risipă de efort și mai ales să nu luăm cartonașe. Declarația tradițională că următorul meci e cel mai important nu își mai are locul acum, când urmează o înfruntare directă crucială pentru titlu, iar noi avem o echipă întreagă pasibilă de suspendare:
Pantilimon - Helder, Cisovsky, Scutaru, Sepsi - Goga, Alexa, Bourceanu, Zicu - Axente, Magera
Jucătorii cheie ar trebui ținuți pe bancă. Avem nevoie de toate forțele, iar orice lipsă ar putea fi fatală.
E drept că egalul cu Vasluiul îi elimină în mare măsură, dar asta înseamnă și că finalul pentru noi va fi pe muchie de cuțit, indiferent de rezultate. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei din club că la un moment dat tot va trebui să riscăm, altfel nu avem cum să luăm titlul.
În rest, Vasluiul își poate lua adio definitiv la Ploiești, în timp ce noi sperăm la o dovadă de mare ambiție a Brăneștiului, ca să uităm maniera dezolantă în care Oțelul a câștigat ultimele meciuri.
Mai presus de toate, hai Poli!
Pantilimon - Helder, Cisovsky, Scutaru, Sepsi - Goga, Alexa, Bourceanu, Zicu - Axente, Magera
Jucătorii cheie ar trebui ținuți pe bancă. Avem nevoie de toate forțele, iar orice lipsă ar putea fi fatală.
E drept că egalul cu Vasluiul îi elimină în mare măsură, dar asta înseamnă și că finalul pentru noi va fi pe muchie de cuțit, indiferent de rezultate. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei din club că la un moment dat tot va trebui să riscăm, altfel nu avem cum să luăm titlul.
În rest, Vasluiul își poate lua adio definitiv la Ploiești, în timp ce noi sperăm la o dovadă de mare ambiție a Brăneștiului, ca să uităm maniera dezolantă în care Oțelul a câștigat ultimele meciuri.
Mai presus de toate, hai Poli!
6 mai 2011
Poli II - Unirea Sânnicolau Mare 3:1 (1:0)
După multe tergiversări și zile noroase, am ajuns și eu să mai dau cu privirea la ce joacă echipa secundă. Alb-violeții mici au fost într-o formă bună azi, dominând partida și reușind să câștige grație triplei înscrise de Boștină.
Nu mi-am făcut notițe cu privire la desfășurarea partidei, dar exceptând golurile nu am remarcat decât niște șuturi dezamăgitoare (trei marca Jitaru). Primul gol s-a desăvârșit în minutul 35, când Boștină a agățat un balon înalt în preajma careului advers, a înaintat spre poartă cu mingea la picior și a marcat la colțul lung. A doua reușită a fost consecința unei faze bune pe stânga în minutul 71, la finalul căreia Rocha i-a pasat în careu aceluiaș Boștină, care a pus latul redirecționând balonul în poarta goală. Oaspeții au redus din handicap cinci minute mai târziu, după o indecizie a lui Lepmets, aș spune. Deși au încercat să pună presiune pe jucătorii noștri, nu au reușit să-și mai creeze șanse de gol, iar în minutul 90 s-a stabilit scorul final, după ce Dudaș a trimis o minge printre picioarele unui adversar, a șutat din unghi, portarul a respins la Boștină care a avut timp să preia, să se întoarcă și să șuteze pentru a-și trece în cont a treia reușită a zilei.
În ciuda acestei victorii, e greu de zis că echipa secundă sălășluiește talente care vor schimba în viitorul iminent fața Politehnicii. Remarc însă progresul făcut de Boștină, a cărui reușite din retur au propulsat echipa pe un loc mai decent în clasament. Altfel, Rocha s-a prezentat bine azi după ce a fost introdus, în timp ce restul echipei a evoluat binișor, fără a ieși prea mult în evidență. A jucat și Postolache, integralist, dar din păcate nu a adus o contribuție pozitivă.
O formație aproximativă: Lepmets - Rosenblum , Voiculescu, Krejci, Cuciorvă - Dobriceanu, Jitaru, Matei, Postolache - Popovici, Boștină
Nu mi-am făcut notițe cu privire la desfășurarea partidei, dar exceptând golurile nu am remarcat decât niște șuturi dezamăgitoare (trei marca Jitaru). Primul gol s-a desăvârșit în minutul 35, când Boștină a agățat un balon înalt în preajma careului advers, a înaintat spre poartă cu mingea la picior și a marcat la colțul lung. A doua reușită a fost consecința unei faze bune pe stânga în minutul 71, la finalul căreia Rocha i-a pasat în careu aceluiaș Boștină, care a pus latul redirecționând balonul în poarta goală. Oaspeții au redus din handicap cinci minute mai târziu, după o indecizie a lui Lepmets, aș spune. Deși au încercat să pună presiune pe jucătorii noștri, nu au reușit să-și mai creeze șanse de gol, iar în minutul 90 s-a stabilit scorul final, după ce Dudaș a trimis o minge printre picioarele unui adversar, a șutat din unghi, portarul a respins la Boștină care a avut timp să preia, să se întoarcă și să șuteze pentru a-și trece în cont a treia reușită a zilei.
În ciuda acestei victorii, e greu de zis că echipa secundă sălășluiește talente care vor schimba în viitorul iminent fața Politehnicii. Remarc însă progresul făcut de Boștină, a cărui reușite din retur au propulsat echipa pe un loc mai decent în clasament. Altfel, Rocha s-a prezentat bine azi după ce a fost introdus, în timp ce restul echipei a evoluat binișor, fără a ieși prea mult în evidență. A jucat și Postolache, integralist, dar din păcate nu a adus o contribuție pozitivă.
O formație aproximativă: Lepmets - Rosenblum , Voiculescu, Krejci, Cuciorvă - Dobriceanu, Jitaru, Matei, Postolache - Popovici, Boștină
5 mai 2011
FC Vaslui - Poli 1:1 (0:0)
Egal căutat, egal scontat? Da, așa este după satisfacția afișată la final de banca noastră tehnică și e bine așa. Cu un joc defensiv destul de bun și un avânt maxim atunci când a fost nevoie, alb-violeții și-au îndeplinit obiectivul și au de ce să privească cu optimism la meciurile rămase, chiar dacă drumul până la titlu nu a devenit mai scurt astăzi.
Așa cum s-a întâmplat de câteva ori, Poli a intrat ceva mai greu în joc, iar astăzi a fost cât pe ce să ne coste scump: gazdele au dezvoltat o acțiune pe dreapta, mingea a ajuns în careu la Costin care a reluat din prima, doar reflexul lui Taborda salvându-ne. Vasluienii au continuat să preseze și s-au aflat neplăcut de mult în jumătatea noastră în minutele care au urmat, dar Poli a fost echip cu următoarea șansă de gol. În minutul 9, Sepsi a centrat ideal către Goga, acesta a trimis cu capul peste portar, dar Cânu a apărut la timp să salveze de pe linia porții un gol ca și făcut! Partida a continuat însă în ritmul inițial, singurul eveniment notabil din următorul sfert de oră fiind accidentarea lui Ricketts, care a trebuit schimbat cu Axente. În minutul 28, Taborda a avut ceva emoții la un șut trimis de la marginea careului care a trecut de puțin peste, minge care dacă ar fi prins cadrul porții, s-ar fi lăsat cu probleme pentru Poli. Cu cât ne-am apropiat mai mult de pauză, meciul s-a mai echilibrat, fără ocazii de gol pentru niciuna din părți. La alb-violeți în special părea ca și cum perspectiva golului era una foarte îndepărtată.
FC Vaslui a forțat ofensiva încă din debutul mitanului secund, introducând un vârf în locul unui mijlocaș. Nu s-a schimbat însă nimic în raportul de forțe, ba mai mult, după ce Milislavjevic l-a înlocuit pe Campano, deci încă o mutare de profil ofensiv, gazdele au început să aibă probleme la mijlocul terenului. Din păcate obiectivul alb-violeților nu era să fie agresivi, astfel că nu am reușit să profităm de plusul de calitate de la mijloc. A venit însă minutul 65, când s-a înfiripat de pericol la poarta noastră după o pasă pe stânga, la limita ofsaidului, a urmat o centrare deviată până pe celălalt flanc, iar de acolo Ghencev a trimis tare înspre centrul careului unde Alexa, prost plasat, a deviat mingea în proprie poartă. Vizibil iritați de acest gol căzut din nimic, în ciuda unui joc defensiv aproape fără cusur, alb-violeții au pornit la atac cu toate armele disponibile. Și roadele au apărut imediat: minutul 70, Luchin a fost găsit ideal din liberă de Bourceanu, a șutat la colțul scurt, dar Kuciak a parat; minutul 72 și o fază excelentă a lui Zicu, acesta a trecut de un adversar, a intrat în careu și a șutat tot la colțul scurt, de unde același Kuciack a intervenit salvator; dar nimeni n-a mai putut schimba direcția balonului un minut mai târziu, la o fază - și nu abuzez de acest cuvânt - magnifică de contra-atac, plecată de la deposedoarea lui Sânmărtean în careu de către Luchin, pasă la Goga care a deschis jocul pe dreapta la Zicu, acesta a pasat din trei atingeri către Bourceanu care i-a plasat mingea pe culoar liber lui Goga (de la care plecase faza cu doar câteva secunde înainte!), a urmat o preluare perfectă, avansarea în fugă către poartă și finalizarea fără cusur cu stângul de la 20 metri! Tăcerea s-a așternut peste stadion precum o plapumă groasă, dar, din păcate, alb-violeții nu au căutat să speculeze acest moment prielnic. Astfel, gazdele au revenit în ofensivă și în minutul 76 Milislavjevic a trimis un șut de la distanță peste poartă, oarecum periculos. Presiunea vasluienilor a fost una semnificativă, dar ca pe tot parcursul partidei, aceștia rămâneau fără idei în preajma careului nostru. O ultimă fază cu oareșce potențial a avut loc în minutul 89, când Bello s-a întins la o centrare a lui Adailton, dar nu a reușit să devieze balonul spre poartă. Fluierul final a sosit după patru minute de prelungire și astfel Poli a bifat cu succes această partidă extrem de dificilă.
Chiar nu există multe motive pentru care ar putea fi criticat jocul defensiv al echipei noastre, care a închis mai mereu culoarele gazdelor și a rezistat cu brio la presiunea acestora. Aș spune chiar că reușita celor de la Vaslui a fost oarecum întâmplătoare, fiind însă răsplata pentru echipa care atacă și aduce mingi în preajma careului, chiar dacă fără prea multă clarviziune. Cu Ignjatijevic mai mult al doilea fundaș stânga decât mijlocaș, mai ales în repriza secundă, flancul acela a fost de nepenetrat. De cealaltă parte Luchin a avut mai mult de furcă cu Sânmărtean, a pierdut câteva duleri, dar la fel a avut și intervenții bune.
Din păcate, după pierderea lui Ricketts și introducerea lui Axente, jocul nostru foarte defensiv ne-a limitat opțiunile de atac. Fără viteza canadianului, multe mingi au sfârșit câteva secunde la Axente înainte ca acesta să fie deposedat. De asemenea, susținerea din linia de mijloc nu a fost una deosebit de utilă, astfel că nici Zicu nu a intrat în posesia multor mingi. Pe de altă parte, Bourceanu și Alexa au închis mereu spațiile centrale, au dublat când a fost nevoie (în special Bourceanu pe dreapta), iar la faza golului au fost piese centrale. Aceste minusurui le iei însă ca atare când îți stabilești ca obiectiv să obții un egal, deci ele ar fi de incriminat doar în ideea că am fi putut forța o victorie. Probabil am fi putut, dar riscul nu cred că ar fi fost unul care să merite, căci cu o ofensivă atât de versată ca cea a Vasluiului nu e de jucat, iar concurenții la titlu au dovedit că au capacitatea de a se împiedica oricând. Și dacă e să fie, avem meci direct cu echipa care ne-ar putea depăși în clasament.
Eu sunt satisfăcut de rezultat, dar mi-e foarte clar că nu e nimic câștigat în acest moment. Putem însă privi înainte știind că suntem, în continuare, stăpânii propriului destin.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (6,5) - Luchin (5,5), Burcă (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (5,5) - Ricketts, Zicu (5,5)
Schimbări:
Axente (5) pentru Ricketts (min 20)
Cisovsky pentru Zicu (min 90)
Magera pentru Axente (min 90 + 2)
Întreaga fază la golul lui Goga:
Așa cum s-a întâmplat de câteva ori, Poli a intrat ceva mai greu în joc, iar astăzi a fost cât pe ce să ne coste scump: gazdele au dezvoltat o acțiune pe dreapta, mingea a ajuns în careu la Costin care a reluat din prima, doar reflexul lui Taborda salvându-ne. Vasluienii au continuat să preseze și s-au aflat neplăcut de mult în jumătatea noastră în minutele care au urmat, dar Poli a fost echip cu următoarea șansă de gol. În minutul 9, Sepsi a centrat ideal către Goga, acesta a trimis cu capul peste portar, dar Cânu a apărut la timp să salveze de pe linia porții un gol ca și făcut! Partida a continuat însă în ritmul inițial, singurul eveniment notabil din următorul sfert de oră fiind accidentarea lui Ricketts, care a trebuit schimbat cu Axente. În minutul 28, Taborda a avut ceva emoții la un șut trimis de la marginea careului care a trecut de puțin peste, minge care dacă ar fi prins cadrul porții, s-ar fi lăsat cu probleme pentru Poli. Cu cât ne-am apropiat mai mult de pauză, meciul s-a mai echilibrat, fără ocazii de gol pentru niciuna din părți. La alb-violeți în special părea ca și cum perspectiva golului era una foarte îndepărtată.
FC Vaslui a forțat ofensiva încă din debutul mitanului secund, introducând un vârf în locul unui mijlocaș. Nu s-a schimbat însă nimic în raportul de forțe, ba mai mult, după ce Milislavjevic l-a înlocuit pe Campano, deci încă o mutare de profil ofensiv, gazdele au început să aibă probleme la mijlocul terenului. Din păcate obiectivul alb-violeților nu era să fie agresivi, astfel că nu am reușit să profităm de plusul de calitate de la mijloc. A venit însă minutul 65, când s-a înfiripat de pericol la poarta noastră după o pasă pe stânga, la limita ofsaidului, a urmat o centrare deviată până pe celălalt flanc, iar de acolo Ghencev a trimis tare înspre centrul careului unde Alexa, prost plasat, a deviat mingea în proprie poartă. Vizibil iritați de acest gol căzut din nimic, în ciuda unui joc defensiv aproape fără cusur, alb-violeții au pornit la atac cu toate armele disponibile. Și roadele au apărut imediat: minutul 70, Luchin a fost găsit ideal din liberă de Bourceanu, a șutat la colțul scurt, dar Kuciak a parat; minutul 72 și o fază excelentă a lui Zicu, acesta a trecut de un adversar, a intrat în careu și a șutat tot la colțul scurt, de unde același Kuciack a intervenit salvator; dar nimeni n-a mai putut schimba direcția balonului un minut mai târziu, la o fază - și nu abuzez de acest cuvânt - magnifică de contra-atac, plecată de la deposedoarea lui Sânmărtean în careu de către Luchin, pasă la Goga care a deschis jocul pe dreapta la Zicu, acesta a pasat din trei atingeri către Bourceanu care i-a plasat mingea pe culoar liber lui Goga (de la care plecase faza cu doar câteva secunde înainte!), a urmat o preluare perfectă, avansarea în fugă către poartă și finalizarea fără cusur cu stângul de la 20 metri! Tăcerea s-a așternut peste stadion precum o plapumă groasă, dar, din păcate, alb-violeții nu au căutat să speculeze acest moment prielnic. Astfel, gazdele au revenit în ofensivă și în minutul 76 Milislavjevic a trimis un șut de la distanță peste poartă, oarecum periculos. Presiunea vasluienilor a fost una semnificativă, dar ca pe tot parcursul partidei, aceștia rămâneau fără idei în preajma careului nostru. O ultimă fază cu oareșce potențial a avut loc în minutul 89, când Bello s-a întins la o centrare a lui Adailton, dar nu a reușit să devieze balonul spre poartă. Fluierul final a sosit după patru minute de prelungire și astfel Poli a bifat cu succes această partidă extrem de dificilă.
Chiar nu există multe motive pentru care ar putea fi criticat jocul defensiv al echipei noastre, care a închis mai mereu culoarele gazdelor și a rezistat cu brio la presiunea acestora. Aș spune chiar că reușita celor de la Vaslui a fost oarecum întâmplătoare, fiind însă răsplata pentru echipa care atacă și aduce mingi în preajma careului, chiar dacă fără prea multă clarviziune. Cu Ignjatijevic mai mult al doilea fundaș stânga decât mijlocaș, mai ales în repriza secundă, flancul acela a fost de nepenetrat. De cealaltă parte Luchin a avut mai mult de furcă cu Sânmărtean, a pierdut câteva duleri, dar la fel a avut și intervenții bune.
Din păcate, după pierderea lui Ricketts și introducerea lui Axente, jocul nostru foarte defensiv ne-a limitat opțiunile de atac. Fără viteza canadianului, multe mingi au sfârșit câteva secunde la Axente înainte ca acesta să fie deposedat. De asemenea, susținerea din linia de mijloc nu a fost una deosebit de utilă, astfel că nici Zicu nu a intrat în posesia multor mingi. Pe de altă parte, Bourceanu și Alexa au închis mereu spațiile centrale, au dublat când a fost nevoie (în special Bourceanu pe dreapta), iar la faza golului au fost piese centrale. Aceste minusurui le iei însă ca atare când îți stabilești ca obiectiv să obții un egal, deci ele ar fi de incriminat doar în ideea că am fi putut forța o victorie. Probabil am fi putut, dar riscul nu cred că ar fi fost unul care să merite, căci cu o ofensivă atât de versată ca cea a Vasluiului nu e de jucat, iar concurenții la titlu au dovedit că au capacitatea de a se împiedica oricând. Și dacă e să fie, avem meci direct cu echipa care ne-ar putea depăși în clasament.
Eu sunt satisfăcut de rezultat, dar mi-e foarte clar că nu e nimic câștigat în acest moment. Putem însă privi înainte știind că suntem, în continuare, stăpânii propriului destin.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (6,5) - Luchin (5,5), Burcă (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (5,5) - Ricketts, Zicu (5,5)
Schimbări:
Axente (5) pentru Ricketts (min 20)
Cisovsky pentru Zicu (min 90)
Magera pentru Axente (min 90 + 2)
Întreaga fază la golul lui Goga:
3 mai 2011
Bihorul Beiuș - Poli II 1:1 (1:1)
Am ratat etapa trecută, când mi-am și dorit să merg la meci dar n-am mai apucat, dar poate a fost mai bine așa, decât să particip la prima înfrângere din acest an a echipei secunde (1-3 cu Recaș, gol Boștină).
Astăzi Poli II a făcut egal la Beiuș, grație reușitei lui Popovici din prima repriză.
În rest, trăim cu tensiunea zilelor. Mă întreb cum mă țin nervii joi.
Astăzi Poli II a făcut egal la Beiuș, grație reușitei lui Popovici din prima repriză.
În rest, trăim cu tensiunea zilelor. Mă întreb cum mă țin nervii joi.
Despre jucători
O mică paranteză mai non-fotbalistică, pentru că așa ne cere cotidianul. O zi furtunoasă în presă astăzi. Mai întâi comunicatul de presă al jucătorilor, iar acum văd niște declarații total ilogice, cretine și copilărești ale incompetenților din conducerea clubului, cum că nu vom face deplasarea sau nu vom intra în teren dacă arbitrează un anume oarecare.
Dar să ne axăm pe prima știe, căci acela este subiectul acestui articol. Mai întâi, o scurtă istorie a clubului după revoluție: echipa ce făcea un egal cu Real Madrid în 1991, ajunge în câțiva ani să se piardă prin ligile inferioare. În lipsa unui investitor interesat, clubul ajunge pe mâna unui mafiot italian, care, mânat de propriile interese dorește să-l mute la București, cu tot cu palmares și istorie. E nevoie de o fuzionare cu un club bucureștean pentru a-l readuce în prima ligă, iar apoi de un investitor bucureștean pentru a se menține și a ajunge să lupte pentru primele poziții. Cu alte cuvinte, un club de a cărui interese le-a păsat numai unor suporteri iubitori, dar neputincioși.
Astăzi pot spune că în sfârșit am găsit la Poli ceva care într-adevăr se identifică cu spiritul clubului și al Timișoarei: jucătorii. Datorită lor Poli a reușit marile performanțe din ultimii 3 ani. Iar acum, când conducerea parcă mai mult pune bețe în roate decât să asigure condiții propice pentru a câștiga titlul, tot jucătorii sunt cei care încearcă să îndrepte corabia. De aceea spun că în toată acestă istorie în care fiecare a tras pentru interesul propriu, jucătorii sunt cei care reprezintă cel mai bine interesele clubului.
Nu pot decât să simt empatie pentru ei. Au obținut 26 de meciuri fără înfrângere, cu multe puncte smulse in extremis, dând dovadă de dăruire și voință până la final. Câți dintre noi am face la fel dacă n-am fi plătiți de 3 luni și în schimb am primi numai critici și jigniri? Și mi se pare mult mai admirabil ca în loc să renunțe și să-și, vorba ceea, bage picioarele în el de titlu și de club, să tragă niște semnale de alarmă, să aducă totul la normal, pentru a se putea pregăti în liniște pentru titlul pe care ni-l dorim și noi, și ei.
Momentul ales mi se pare perfect. Pentru că acum presiunea e la fel de mare și pe conducere, care sper că va îndrepta lucrurile și se va tempera în declarații. În plus, acest demers colectiv are darul și de a-i uni pe jucători, ceea ce sper că se va reflecta și pe teren.
Și oare această atitudine de răzvrătire împotriva tiraniei, nebuniei și a jignirii nu e aceeași cu a celor ce au ieșit în străzi la Revoluție? Trebuie să spun că rareori clubul actual a mai dat dovadă de spiritul reprezentativ al Timișoarei. Mai mult suporterii sunt cei care l-au păstrat viu, ca pe o amintire și l-au infuzat celor veniți din afară în acest club. Dar lucrurile trebuie să stea invers. Sentimentul trebuie să vină de la club spre suporteri, pentru că totul în fotbal pornește de la cei ce intră pe teren. Iar eu cred că astăzi acest lucru s-a întâmplat.
Personal, nici nu mă mai interesează dacă vom lua titlul sau nu. Tot ce-mi doresc e ca acești jucători să fie răsplătiți așa cum trebuie și să mă bucur de realizările lor. Am mai spus-o mai demult, și trebuie să-mi reamintesc, că parcă prea mult ne deziluzionează acest mitologic trofeu. Am ajuns să-l dorim de parcă noi l-am câștiga, de parcă nouă ni se cuvine, iar ei trebuie să ni-l ofere. Nimic altceva nu mai contează. Am văzut opinii cum că jucătorii nu trebuiau să facă demersul acesta, pentru că ei trebuie să se gândească numai la titlu acum. Cu alte cuvinte, să nu aibă dreptul de-ași cere drepturile. Eu sunt prea tânăr, dar poate că unii dintre cititori ne pot povesti cam în ce vremuri un om nu avea voie să-și ceară drepturile. Spiritul Timișoarei? Pfff. Suntem la fel de tirani ca și patronul. La ultimul meci am auzit într-una numai înjurături și jigniri la adresa jucătorilor. Ale lui Iancu sunt chiar finuțe în comparație. Or fi ei uneori mai delăsători, i-am criticat și noi cam des, dar pentru mine, de azi, un lucru e cert.
Poli sunt ei!
Dar să ne axăm pe prima știe, căci acela este subiectul acestui articol. Mai întâi, o scurtă istorie a clubului după revoluție: echipa ce făcea un egal cu Real Madrid în 1991, ajunge în câțiva ani să se piardă prin ligile inferioare. În lipsa unui investitor interesat, clubul ajunge pe mâna unui mafiot italian, care, mânat de propriile interese dorește să-l mute la București, cu tot cu palmares și istorie. E nevoie de o fuzionare cu un club bucureștean pentru a-l readuce în prima ligă, iar apoi de un investitor bucureștean pentru a se menține și a ajunge să lupte pentru primele poziții. Cu alte cuvinte, un club de a cărui interese le-a păsat numai unor suporteri iubitori, dar neputincioși.
Astăzi pot spune că în sfârșit am găsit la Poli ceva care într-adevăr se identifică cu spiritul clubului și al Timișoarei: jucătorii. Datorită lor Poli a reușit marile performanțe din ultimii 3 ani. Iar acum, când conducerea parcă mai mult pune bețe în roate decât să asigure condiții propice pentru a câștiga titlul, tot jucătorii sunt cei care încearcă să îndrepte corabia. De aceea spun că în toată acestă istorie în care fiecare a tras pentru interesul propriu, jucătorii sunt cei care reprezintă cel mai bine interesele clubului.
Nu pot decât să simt empatie pentru ei. Au obținut 26 de meciuri fără înfrângere, cu multe puncte smulse in extremis, dând dovadă de dăruire și voință până la final. Câți dintre noi am face la fel dacă n-am fi plătiți de 3 luni și în schimb am primi numai critici și jigniri? Și mi se pare mult mai admirabil ca în loc să renunțe și să-și, vorba ceea, bage picioarele în el de titlu și de club, să tragă niște semnale de alarmă, să aducă totul la normal, pentru a se putea pregăti în liniște pentru titlul pe care ni-l dorim și noi, și ei.
Momentul ales mi se pare perfect. Pentru că acum presiunea e la fel de mare și pe conducere, care sper că va îndrepta lucrurile și se va tempera în declarații. În plus, acest demers colectiv are darul și de a-i uni pe jucători, ceea ce sper că se va reflecta și pe teren.
Și oare această atitudine de răzvrătire împotriva tiraniei, nebuniei și a jignirii nu e aceeași cu a celor ce au ieșit în străzi la Revoluție? Trebuie să spun că rareori clubul actual a mai dat dovadă de spiritul reprezentativ al Timișoarei. Mai mult suporterii sunt cei care l-au păstrat viu, ca pe o amintire și l-au infuzat celor veniți din afară în acest club. Dar lucrurile trebuie să stea invers. Sentimentul trebuie să vină de la club spre suporteri, pentru că totul în fotbal pornește de la cei ce intră pe teren. Iar eu cred că astăzi acest lucru s-a întâmplat.
Personal, nici nu mă mai interesează dacă vom lua titlul sau nu. Tot ce-mi doresc e ca acești jucători să fie răsplătiți așa cum trebuie și să mă bucur de realizările lor. Am mai spus-o mai demult, și trebuie să-mi reamintesc, că parcă prea mult ne deziluzionează acest mitologic trofeu. Am ajuns să-l dorim de parcă noi l-am câștiga, de parcă nouă ni se cuvine, iar ei trebuie să ni-l ofere. Nimic altceva nu mai contează. Am văzut opinii cum că jucătorii nu trebuiau să facă demersul acesta, pentru că ei trebuie să se gândească numai la titlu acum. Cu alte cuvinte, să nu aibă dreptul de-ași cere drepturile. Eu sunt prea tânăr, dar poate că unii dintre cititori ne pot povesti cam în ce vremuri un om nu avea voie să-și ceară drepturile. Spiritul Timișoarei? Pfff. Suntem la fel de tirani ca și patronul. La ultimul meci am auzit într-una numai înjurături și jigniri la adresa jucătorilor. Ale lui Iancu sunt chiar finuțe în comparație. Or fi ei uneori mai delăsători, i-am criticat și noi cam des, dar pentru mine, de azi, un lucru e cert.
Poli sunt ei!
Avancronică: Vaslui - Poli
După ce am trecut furtunos prin acest retur de campionat, abia acum începe lupta finală, cea directă. În cele două luni premergătoare, cele trei echipe din frunte și-au pregătit terenul, și-au întărit pozițiile cum au putut. Pentru noi, esențială a fost seria de victorii de la începutul returului, care ne-a adus la nivelul liderului. Au urmat apoi niște meciuri de umplutură în care cele trei candidate s-au întrecut în mediocritate, ca în aceste ultime etape să obținem un mic avans, și să ne avântăm la luptă dintr-o postură puțin mai bună ca adversarii. Acum e momentul să ne amăgim pentru cele 8 puncte pierdute acasă în ultima lună.
Pierzătoarea returului pare să fi fost Oțelul care și-a pierdut avansul de 5 puncte. Totuși, pasa proastă prin care au trecut ar putea fi suspendată odată cu victoria din Gruia. Dar rămâne sentimentul că au pierdut din formă în fața Vasluiului și a noastră.
Dinamo, care au încercat să ne sperie cu o evadare din pluton, au fost repede și previzibil mâncați așa că îi putem scoate din ecuație până la ultima etapă.
Mai rămân adversarii noștri de joi, care, pe drept cuvânt, sunt văzuți favoriți în acest moment. Argumentul cel mai clar este faptul că vor juca acasă, iar cu o victorie vor trece în frunte, programul relativ ușor în continuare putându-le facilita rămânerea acolo.
Totuși, din ce ne-a arătat campionatul acesta, la o a doua privire, finalul nu pare așa ușor pentru Vaslui, urmând deplasări la Astra și Pandurii, echipe care nouă personal ne amintesc de chin și jale. Aș spune că e foarte plauzibil ca Vasluiul să piardă cel puțin 4 puncte în ultimele etape. Ceea ce înseamnă că noi ne-am putea permite 6 puncte pierdute, adică 2 înfrângeri.
Dar să nu privim așa lucrurile. Cu o victorie am deveni clar favoriți, iar Vasluiul ar fi ca și eliminată din lupta pentru titlu. Și un egal e foarte bun, grație faptului că suntem în fața lor. Cum și la adevăr suntem superiori, două egaluri în deplasare la contra-candidate ar fi esențiale. Cu condiția să nu pierdem puncte acasă, bineînțeles.
Asta e situația, dar miza o știe toată lumea, inclusiv jucătorii. Nu mai există discuții, trebuie să dea totul pe teren. Pentru victorie! Cred că Uhrin n-ar trebui să schimbe prea mult echipa din ultimele două partide. Mai mult ca sigur Zicu va reveni, dar apărarea și mijlocul au părut foarte robuste, așa improvizate cum au fost. Mai ales că a mers bine așa, să schimbi formația în 3 zile mi se pare periculos.
Hai Poli!
Pierzătoarea returului pare să fi fost Oțelul care și-a pierdut avansul de 5 puncte. Totuși, pasa proastă prin care au trecut ar putea fi suspendată odată cu victoria din Gruia. Dar rămâne sentimentul că au pierdut din formă în fața Vasluiului și a noastră.
Dinamo, care au încercat să ne sperie cu o evadare din pluton, au fost repede și previzibil mâncați așa că îi putem scoate din ecuație până la ultima etapă.
Mai rămân adversarii noștri de joi, care, pe drept cuvânt, sunt văzuți favoriți în acest moment. Argumentul cel mai clar este faptul că vor juca acasă, iar cu o victorie vor trece în frunte, programul relativ ușor în continuare putându-le facilita rămânerea acolo.
Totuși, din ce ne-a arătat campionatul acesta, la o a doua privire, finalul nu pare așa ușor pentru Vaslui, urmând deplasări la Astra și Pandurii, echipe care nouă personal ne amintesc de chin și jale. Aș spune că e foarte plauzibil ca Vasluiul să piardă cel puțin 4 puncte în ultimele etape. Ceea ce înseamnă că noi ne-am putea permite 6 puncte pierdute, adică 2 înfrângeri.
Dar să nu privim așa lucrurile. Cu o victorie am deveni clar favoriți, iar Vasluiul ar fi ca și eliminată din lupta pentru titlu. Și un egal e foarte bun, grație faptului că suntem în fața lor. Cum și la adevăr suntem superiori, două egaluri în deplasare la contra-candidate ar fi esențiale. Cu condiția să nu pierdem puncte acasă, bineînțeles.
Asta e situația, dar miza o știe toată lumea, inclusiv jucătorii. Nu mai există discuții, trebuie să dea totul pe teren. Pentru victorie! Cred că Uhrin n-ar trebui să schimbe prea mult echipa din ultimele două partide. Mai mult ca sigur Zicu va reveni, dar apărarea și mijlocul au părut foarte robuste, așa improvizate cum au fost. Mai ales că a mers bine așa, să schimbi formația în 3 zile mi se pare periculos.
Hai Poli!
30 aprilie 2011
Poli - FC Brașov 2:0 (1:0)
În sfrârșit, o victorie cum se cuvine acasă! Alb-violeții au făcut un meci destul de bun astăzi, în aceeași formulă care a adus cele trei puncte de la Cluj, și asta în ciuda faptului că adversarul a fost unul redutabil, care și-a dorit mult să lase o impresie pozitivă - și, probabil, să ia niște puncte. E un campionat destul de ciudat acesta, în care mijlocul clasamentului se întinde valoric de la primul loc neretrogradabil la poziția a patra.
Meciul a început greoi, fără mari ocazii până la reușita lui Bourceanu din minutul 35. În acest răstimp, echipele s-au duelat la mijloc și exceptând un șut mai sănătos al lui Ricketts (min 18) și unul mai puțin sănătos al lui Goga (min 30), nu au fost alte faze de semnalat. A durat puțin până ce Bourceanu și-a găsit poziția în flancul drept, unde mai mereu era liber, și până la faza golului acesta a devenit gradual tot mai percutant în flanc. În plus, se vedea o mare dorință de joc la el, încercând să stimuleze și publicul să susțină echipa. A venit, așadar, minutul 35: Ricketts a primit o pasă interesantă de pe flancul stâng (Sepsi, după reluări), a suflat acrobatic mingea fundașilor adverși, aceasta ajungând la Bourceanu care a marcat cu un șut pe jos! Brașovenii nu au avut convingerea că trebuie să atace în minutele rămase din prima repriză, deci nu s-au mai semnalat ocazii până la pauză.
În mitanul secund Poli a ales să joace defensiv, uneori chiar prea defensiv pentru sănătatea rezultatului. Oaspeții au fost foarte motivați încă din debutul reprizei, au introdus doi jucători proaspeți pe teren și au amenințat prima oară poarta lui Taborda în minutul 50, când un șut a trecut de puțin pe lângă. Un minut mai târziu a fost nevoie de o paradă fantastică a portarului portughez, după ce o lacună defensivă pe flancul stâng al apărării noastre a permis brașovenilor să pătrundă mult în careu, mingea a ajuns în poziție centrală de la cam 17 metri de unde Chipciu a șutat în forță, dar Taborda a parat. Ricketts putea și trebuia să dubleze avantajul nostru de pe tabelă în minutul 52, când a scăpat singur singurel cu portarul după pasă a lui Tameș, dar a finalizat foarte slab, șutând în portar, doar ca mingea să ajungă la Goga care deși a avut timp să pregătească o execuție decisivă, a finalizat slab până la urmă, cu un șut pe lângă. Oaspeții au fost din nou periculoși în minutul 58 la un fault în marginea careului al lui Luchin, dar tot Taborda a fost pe fază și a respins șutul lui Ilyes. Dusan a făcut apoi o mișcare inspirată, introducându-l pe Zicu în locul lui Ignjatijevic, și la nici cinci minute de la intrare, Zicu a trimis o pasă luminoasă către Goga, acesta a protejat bine balonul, a pătruns în careu și a marcat! Brașovenii au revenit rapid la forcing-ul lor, iar Poli, deși golgheterul nostru avea o excelentă poftă de joc, nu a reușit să obțină maximul din șansele de contră, fiindcă atacanții se tot trezeau ajunși în ofsaid când venea momentul pasei. Tot Taborda a fost cel care a strălucit în minutul 84, când a parat un șut trimis la firul ierbii din apropiere, chiar genul de șut la care Panti are de obicei mari probleme. Imediat după această fază, Magera putea să-și treacă și el numele pe lista marcatorilor, a încercat un lob de la treizeci de metri, portarul fiind mult ieșit, dar nu a reușit decât să trimită mingea în brațele acestuia. Nu au mai fost evenimente deosebite până la final, astfel că Poli a obținut o victorie foarte importantă, care ne pregătește pentru acest sfârșit tensionat de campionat și, în special, partida foarte importantă cu FC Vaslui de etapa viitoare.
S-a remarcat și astăzi jocul defensiv solid al echipei (deși Ghionea a avut câteva scăpări), precum și determinarea unor jucători din linia mediană/atac, precum Bourceanu și Ricketts. Dincolo de toate, față de celelalte partide, e evident că acuma avem ocazii, că nu facem la fel de multe cadouri și că vrem să câștigăm. Nu am gestionat însă ideal finalul de meci, cu multele mingi oferite adversarilor prin degajări lungi și am oferit prea mult timp și spațiu jucătorilor brașoveni când se aflau în preajma careului nostru cu mingea la picior. Din fericire, Taborda a făcut o partidă excelentă, dar alături de el îl remarc în special pe Burcă, a cărui intervenții au fost și ele decisive în mai multe rânduri. La mijloc jocul lui Tameș nu a fost mereu convingător, deși a dat câteva pase bune, pierzând însă și numeroase baloane relativ ușoare. De fapt, nici Goga nu a strălucit, dar a lucrat foarte bine la faza golului doi, care ne-a oferit liniștea de care aveam nevoie.
Mă aștept ca Zicu să intre totuși în primul unsprezece cu Vaslui, aceasta fiind și singura modificare pe care mi-o imaginez, căci astăzi a evoluat foarte promițător. Sunt convins că mai ales dacă avem oportunitatea unui joc pe contre, poate face lucruri furmoase împreună cu Ricketts. Va fi o adevărată probă de caracter acest final de sezon, iar dacă alb-violeții reușesc să se ridice la înălțimea partidelor care urmează, vor fi cu adevărat fantastici.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (7) - Luchin (6), Burcă (6,5), Ghionea (5,5), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Alexa (6), Tameș (5), Ignjatjievic (5,5) - Goga (6), Ricketts (6)
Schimbări:
Zicu (6) pentru Ignjatjievic (min 58)
Magera pentru Goga (min 80)
Nikolic pentru Ricketts (min 87)
Meciul a început greoi, fără mari ocazii până la reușita lui Bourceanu din minutul 35. În acest răstimp, echipele s-au duelat la mijloc și exceptând un șut mai sănătos al lui Ricketts (min 18) și unul mai puțin sănătos al lui Goga (min 30), nu au fost alte faze de semnalat. A durat puțin până ce Bourceanu și-a găsit poziția în flancul drept, unde mai mereu era liber, și până la faza golului acesta a devenit gradual tot mai percutant în flanc. În plus, se vedea o mare dorință de joc la el, încercând să stimuleze și publicul să susțină echipa. A venit, așadar, minutul 35: Ricketts a primit o pasă interesantă de pe flancul stâng (Sepsi, după reluări), a suflat acrobatic mingea fundașilor adverși, aceasta ajungând la Bourceanu care a marcat cu un șut pe jos! Brașovenii nu au avut convingerea că trebuie să atace în minutele rămase din prima repriză, deci nu s-au mai semnalat ocazii până la pauză.
În mitanul secund Poli a ales să joace defensiv, uneori chiar prea defensiv pentru sănătatea rezultatului. Oaspeții au fost foarte motivați încă din debutul reprizei, au introdus doi jucători proaspeți pe teren și au amenințat prima oară poarta lui Taborda în minutul 50, când un șut a trecut de puțin pe lângă. Un minut mai târziu a fost nevoie de o paradă fantastică a portarului portughez, după ce o lacună defensivă pe flancul stâng al apărării noastre a permis brașovenilor să pătrundă mult în careu, mingea a ajuns în poziție centrală de la cam 17 metri de unde Chipciu a șutat în forță, dar Taborda a parat. Ricketts putea și trebuia să dubleze avantajul nostru de pe tabelă în minutul 52, când a scăpat singur singurel cu portarul după pasă a lui Tameș, dar a finalizat foarte slab, șutând în portar, doar ca mingea să ajungă la Goga care deși a avut timp să pregătească o execuție decisivă, a finalizat slab până la urmă, cu un șut pe lângă. Oaspeții au fost din nou periculoși în minutul 58 la un fault în marginea careului al lui Luchin, dar tot Taborda a fost pe fază și a respins șutul lui Ilyes. Dusan a făcut apoi o mișcare inspirată, introducându-l pe Zicu în locul lui Ignjatijevic, și la nici cinci minute de la intrare, Zicu a trimis o pasă luminoasă către Goga, acesta a protejat bine balonul, a pătruns în careu și a marcat! Brașovenii au revenit rapid la forcing-ul lor, iar Poli, deși golgheterul nostru avea o excelentă poftă de joc, nu a reușit să obțină maximul din șansele de contră, fiindcă atacanții se tot trezeau ajunși în ofsaid când venea momentul pasei. Tot Taborda a fost cel care a strălucit în minutul 84, când a parat un șut trimis la firul ierbii din apropiere, chiar genul de șut la care Panti are de obicei mari probleme. Imediat după această fază, Magera putea să-și treacă și el numele pe lista marcatorilor, a încercat un lob de la treizeci de metri, portarul fiind mult ieșit, dar nu a reușit decât să trimită mingea în brațele acestuia. Nu au mai fost evenimente deosebite până la final, astfel că Poli a obținut o victorie foarte importantă, care ne pregătește pentru acest sfârșit tensionat de campionat și, în special, partida foarte importantă cu FC Vaslui de etapa viitoare.
S-a remarcat și astăzi jocul defensiv solid al echipei (deși Ghionea a avut câteva scăpări), precum și determinarea unor jucători din linia mediană/atac, precum Bourceanu și Ricketts. Dincolo de toate, față de celelalte partide, e evident că acuma avem ocazii, că nu facem la fel de multe cadouri și că vrem să câștigăm. Nu am gestionat însă ideal finalul de meci, cu multele mingi oferite adversarilor prin degajări lungi și am oferit prea mult timp și spațiu jucătorilor brașoveni când se aflau în preajma careului nostru cu mingea la picior. Din fericire, Taborda a făcut o partidă excelentă, dar alături de el îl remarc în special pe Burcă, a cărui intervenții au fost și ele decisive în mai multe rânduri. La mijloc jocul lui Tameș nu a fost mereu convingător, deși a dat câteva pase bune, pierzând însă și numeroase baloane relativ ușoare. De fapt, nici Goga nu a strălucit, dar a lucrat foarte bine la faza golului doi, care ne-a oferit liniștea de care aveam nevoie.
Mă aștept ca Zicu să intre totuși în primul unsprezece cu Vaslui, aceasta fiind și singura modificare pe care mi-o imaginez, căci astăzi a evoluat foarte promițător. Sunt convins că mai ales dacă avem oportunitatea unui joc pe contre, poate face lucruri furmoase împreună cu Ricketts. Va fi o adevărată probă de caracter acest final de sezon, iar dacă alb-violeții reușesc să se ridice la înălțimea partidelor care urmează, vor fi cu adevărat fantastici.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (7) - Luchin (6), Burcă (6,5), Ghionea (5,5), Sepsi (6) - Bourceanu (6,5), Alexa (6), Tameș (5), Ignjatjievic (5,5) - Goga (6), Ricketts (6)
Schimbări:
Zicu (6) pentru Ignjatjievic (min 58)
Magera pentru Goga (min 80)
Nikolic pentru Ricketts (min 87)
27 aprilie 2011
U Cluj - Poli 1:2 (0:2)
Vreau să încep această cronică prin a-l felicita pe Dusan Uhrin, nu doar pentru că a făcut magia pe care am cerut-o de la el ci și pentru că a dovedit că citește Cronica Violetă și mai și urmărește ce am de zis pe forum. Mai serios acuma, Poli și-a schimbat primul unsprezece, atitudinea față de joc și, ca să vezi, a făcut prima partidă bună după multe vreme. Cu o echipă defensivă, Ricketts în avanposturi, o linie de mijloc fără Zicu și Magera, cu Ignjatijevic poziționat mijlocaș stânga (a cărui nume am învățat să-l scriu), alb-violeții au evoluat cu multă maturitate și precizie.
Clujenii veneau cu mare elan în această partidă, fiind într-o formă bună și cu un joc nu fără părțile lui plăcute ochiului. N-au fost însă pregătiți să înfrunte o echipă atât de diferită față de cea pe care o cunoșteau, deși ar fi putut fi induși în eroare de începutul pe care au părut să-l controleze. Era însă ceva steril în dominarea lor, astfel că nu a mirat faptul că prima ocazie ne-a aparținut nouă: în minutul 16, Ricketts a luat fața fundașilor adverși și a șutat din voleu, puțin peste poarta lui Popa. Gazdele au devenit imediat mai temătoare și alb-violeții au început să beneficieze de faze fixe din zone interesante. Popa a prins întâi la lovitura de cap a lui Ghionea, dar nimeni n-a mai putut interveni în minutul 22, când Ricketts a deviat cornerul lui Bourceanu către Alexa și acesta a marcat, fiind scăpat complet din marcaj. Jocul a revenit la tiparul primului sfert de oră, cu dominarea clujenilor, dar tot Poli a avut următoarea ocazie de gol în minutul 40, când Sepsi a pătruns în careu pe stânga, dar a șutat și el puțin peste. Pericolul la poarta noastră părea să vină la fazele fixe, căci după indecizia lui Taborda la un corner, a urmat o liberă de pe dreapta la finalul căreia mingea a lovit bara, Niculescu fiind lăsat liber în partea stângă de atac a gazdelor. Ca la carte însă, Poli a lovit iarăși pe contră, Tameș lansându-l ideal pe Ignjatijevic, care l-a driblat pe Popa și a înscris cu poarta goală! U Cluj ar fi putut reduce din handicap încă înainte de pauză, iar la o fază fixă, dar lovitura de cap a unui jucător advers a trecut nesperat pe lângă.
Alb-violeții și-au văzut de treabă după pauză și păreau să aibă o soartă ușoară în fața unui adversar neputincios, până în minutul 59. Atunci, Cojocnean a trimis o pasă foarte inteligentă la întâlnire, Niculescu a avut prim planul și a finalizat pe lângă Taborda, ieșit în întâmpinare. Aș spune însă că portughezul nu a închis bine unghiul și acest gol i se poate atribui într-o mare măsură. Din fericire nu s-a schimbat nimic în joc, iar odată cu intrarea lui Magera și apoi Zicu, Poli a părut foarte stăpână pe sine. S-a remarcat jocul bun la pressing făcut în această parte a jocului, ceea ce a dus la câteva recuperări interesante, dar nefructificate. Goga a fost aproape de a tranșa partida în minutul 83, când a reușit o trecere bună în fața unui fundaș advers (după o lansare a lui Zicu), dar acesta a revenit din spate, cu prețul unei accidentări. Astfel, gazdele au rămas în zece și ne-au permis să controlăm destul de liniștiți finalul de meci. De fapt, exceptând un șut pe lângă a lui Menassel în minutul 69, clujenii nici nu au mai avut alte șanse semnificative de gol.
Recunosc că nu speram la această victorie, dar ea a fost rodul schimbărilor care s-au impus pentru a sparge letargia ce domina jocul echipei noastre. Mișcările făcute de Uhrin au avut efect maxim, Ricketts jucând un rol central la primul gol, în timp ce Tameș a fost pasatorul la golului marcat de Ignjatijevic - deci trei titulari nebănuiți care au decis meciul. În mod previzibil, jocul pe flancuri a fost unul destul de compact cu jucător predispuși la eforturi defensive și astfel nu a oferit multe șanse gazdelor, chiar dacă Cojocnean, de la care nu mă așteptam să ajungă să joace atât de bine, ne-a dat câteva bătăi de cap. E greu să critci prestația unui jucător, când e clar că acest rezultat a fost rodul unei veritable munci în echipă, dar i-aș evidenția pe Ghionea, Ignjatijevic și Ricketts, pe cel din urmă în special pentru că a intrat titular cu mare responsabilitate, deși fusese puțin folosit, și s-a dovedit un bun muncitor și un atacant cu potențial de pericol. Nu vreau să-i ignori pe cei doi închizători, Alexa și Bourceanu, care au conlucrat bine în tentativa de a evita un tăvălug advers asupra apărării noastre, atât prin recuperări, cât mai ales printr-o organizare bună a jocului.
Există, în sfârșit, un motiv sănătos pentru care putem spera mai departe, dar va fi nevoie de prestații cel puțin la fel de bune în meciurile rămase pentru a duce lupta până la capăt. Cea mai mare satisfacție este însă faptul că Dusan a găsit astăzi o parte din soluția la problemele echipei și, să sperăm, acest lucru va permite tuturor jucătorilor să abordeze cu mai multă încredere partidele rămase.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (5) - Luchin (6), Burcă (6), Ghionea (6,5), Sepsi (6) - Tameș (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (5), Ricketts (6,5)
Schimbări:
Magera (5,5) pentru Tameș (min 66)
Zicu pentru Ricketts (min 69)
Nikolic pentru Goga (min 90+3)
Clujenii veneau cu mare elan în această partidă, fiind într-o formă bună și cu un joc nu fără părțile lui plăcute ochiului. N-au fost însă pregătiți să înfrunte o echipă atât de diferită față de cea pe care o cunoșteau, deși ar fi putut fi induși în eroare de începutul pe care au părut să-l controleze. Era însă ceva steril în dominarea lor, astfel că nu a mirat faptul că prima ocazie ne-a aparținut nouă: în minutul 16, Ricketts a luat fața fundașilor adverși și a șutat din voleu, puțin peste poarta lui Popa. Gazdele au devenit imediat mai temătoare și alb-violeții au început să beneficieze de faze fixe din zone interesante. Popa a prins întâi la lovitura de cap a lui Ghionea, dar nimeni n-a mai putut interveni în minutul 22, când Ricketts a deviat cornerul lui Bourceanu către Alexa și acesta a marcat, fiind scăpat complet din marcaj. Jocul a revenit la tiparul primului sfert de oră, cu dominarea clujenilor, dar tot Poli a avut următoarea ocazie de gol în minutul 40, când Sepsi a pătruns în careu pe stânga, dar a șutat și el puțin peste. Pericolul la poarta noastră părea să vină la fazele fixe, căci după indecizia lui Taborda la un corner, a urmat o liberă de pe dreapta la finalul căreia mingea a lovit bara, Niculescu fiind lăsat liber în partea stângă de atac a gazdelor. Ca la carte însă, Poli a lovit iarăși pe contră, Tameș lansându-l ideal pe Ignjatijevic, care l-a driblat pe Popa și a înscris cu poarta goală! U Cluj ar fi putut reduce din handicap încă înainte de pauză, iar la o fază fixă, dar lovitura de cap a unui jucător advers a trecut nesperat pe lângă.
Alb-violeții și-au văzut de treabă după pauză și păreau să aibă o soartă ușoară în fața unui adversar neputincios, până în minutul 59. Atunci, Cojocnean a trimis o pasă foarte inteligentă la întâlnire, Niculescu a avut prim planul și a finalizat pe lângă Taborda, ieșit în întâmpinare. Aș spune însă că portughezul nu a închis bine unghiul și acest gol i se poate atribui într-o mare măsură. Din fericire nu s-a schimbat nimic în joc, iar odată cu intrarea lui Magera și apoi Zicu, Poli a părut foarte stăpână pe sine. S-a remarcat jocul bun la pressing făcut în această parte a jocului, ceea ce a dus la câteva recuperări interesante, dar nefructificate. Goga a fost aproape de a tranșa partida în minutul 83, când a reușit o trecere bună în fața unui fundaș advers (după o lansare a lui Zicu), dar acesta a revenit din spate, cu prețul unei accidentări. Astfel, gazdele au rămas în zece și ne-au permis să controlăm destul de liniștiți finalul de meci. De fapt, exceptând un șut pe lângă a lui Menassel în minutul 69, clujenii nici nu au mai avut alte șanse semnificative de gol.
Recunosc că nu speram la această victorie, dar ea a fost rodul schimbărilor care s-au impus pentru a sparge letargia ce domina jocul echipei noastre. Mișcările făcute de Uhrin au avut efect maxim, Ricketts jucând un rol central la primul gol, în timp ce Tameș a fost pasatorul la golului marcat de Ignjatijevic - deci trei titulari nebănuiți care au decis meciul. În mod previzibil, jocul pe flancuri a fost unul destul de compact cu jucător predispuși la eforturi defensive și astfel nu a oferit multe șanse gazdelor, chiar dacă Cojocnean, de la care nu mă așteptam să ajungă să joace atât de bine, ne-a dat câteva bătăi de cap. E greu să critci prestația unui jucător, când e clar că acest rezultat a fost rodul unei veritable munci în echipă, dar i-aș evidenția pe Ghionea, Ignjatijevic și Ricketts, pe cel din urmă în special pentru că a intrat titular cu mare responsabilitate, deși fusese puțin folosit, și s-a dovedit un bun muncitor și un atacant cu potențial de pericol. Nu vreau să-i ignori pe cei doi închizători, Alexa și Bourceanu, care au conlucrat bine în tentativa de a evita un tăvălug advers asupra apărării noastre, atât prin recuperări, cât mai ales printr-o organizare bună a jocului.
Există, în sfârșit, un motiv sănătos pentru care putem spera mai departe, dar va fi nevoie de prestații cel puțin la fel de bune în meciurile rămase pentru a duce lupta până la capăt. Cea mai mare satisfacție este însă faptul că Dusan a găsit astăzi o parte din soluția la problemele echipei și, să sperăm, acest lucru va permite tuturor jucătorilor să abordeze cu mai multă încredere partidele rămase.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (5) - Luchin (6), Burcă (6), Ghionea (6,5), Sepsi (6) - Tameș (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6), Ignjatijevic (6,5) - Goga (5), Ricketts (6,5)
Schimbări:
Magera (5,5) pentru Tameș (min 66)
Zicu pentru Ricketts (min 69)
Nikolic pentru Goga (min 90+3)
23 aprilie 2011
Poli - FCM Târgu Mureș 0:0
Nimic nou în jocul Politehnicii, chiar și în fața unui adversar care n-a avut mai nicio ambiție ofensivă și s-a apărat cu majoritatea echipei pe parcursul întregului meci. E puțin frustrant, fiindcă circumstanțele ne-au fost din nou prielnice, iar la cum joacă toate formațiile implicate în lupta pentru titlu, nu poți știi ce puncte o să-ți fie suficiente.
Mă cam doare capul, motiv pentru care nu voi intra în detaliile partidei. Spun doar că alb-violeții au avut o șansă foarte bună pe finalul primei reprize, când la o fază fixă Zăgrean a trimis cu capul exact în portar, deși o minge măcar puțin plasată ar fi fost suficientă pentru deschiderea scorului. În rest, multă indecizie în preajma careului și ocazii minime.
După pauză nu s-a schimbat mare lucru. Magera a avut trei oportunități, dar de două ori a șutat foarte slab și o dată a intervenit portarul advers. Acesta a fost decisiv și în minutul 90, când a parat un penalty executat de Zicu, după un henț în careu. Și așa, Goga putea să marcheze în minutele de prelungire, dar șutul său năprasnic a mers pe lângă.
Cu această lovitură de pedeapsă ratată drept coliva de pe tortul dezarmării care este jocul lui Poli, eu mă declar resemnat. Nu doar fiindcă e mai simplu să o fac și toți indicatorii arată că nu există motive de sperat (nu că speranța ar trebui să fie neapărat susținut de motive), ci fiindcă nu mai am energia să rezist cu brio acestor deziluzii. Sper să creadă cei care trebuie să creadă, dar am impresia că nici ei nu o fac, la cum se prezintă pe teren.
Aș mai remarca doar că mai mulți jucători au părut sleiți, dacă nu de la bun început (Zicu), atunci cu siguranță în repriza secundă (Curtean, Magera, Goga). Și urmează o nouă etapă miercuri...
Suferința la fotbal e deci mare, perspectivele sunt sumbre, dar e bine că uneori viața nu se rezumă la asta, chiar dacă amăgirea e greu de ignorat.
Să aveți un Paște fericit!
Poli: Pantilimon (6) - Helder (5,5), Burcă (5,5), Ghionea (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5), Alexa (5), Magera (5), Goga (5) - Zicu (4,5), Zăgrean (5)
Schimbări:
Tameș (5,5) pentru Curtean
Taborda pentru Pantilimon
Nikolic pentru Zăgrean
Mă cam doare capul, motiv pentru care nu voi intra în detaliile partidei. Spun doar că alb-violeții au avut o șansă foarte bună pe finalul primei reprize, când la o fază fixă Zăgrean a trimis cu capul exact în portar, deși o minge măcar puțin plasată ar fi fost suficientă pentru deschiderea scorului. În rest, multă indecizie în preajma careului și ocazii minime.
După pauză nu s-a schimbat mare lucru. Magera a avut trei oportunități, dar de două ori a șutat foarte slab și o dată a intervenit portarul advers. Acesta a fost decisiv și în minutul 90, când a parat un penalty executat de Zicu, după un henț în careu. Și așa, Goga putea să marcheze în minutele de prelungire, dar șutul său năprasnic a mers pe lângă.
Cu această lovitură de pedeapsă ratată drept coliva de pe tortul dezarmării care este jocul lui Poli, eu mă declar resemnat. Nu doar fiindcă e mai simplu să o fac și toți indicatorii arată că nu există motive de sperat (nu că speranța ar trebui să fie neapărat susținut de motive), ci fiindcă nu mai am energia să rezist cu brio acestor deziluzii. Sper să creadă cei care trebuie să creadă, dar am impresia că nici ei nu o fac, la cum se prezintă pe teren.
Aș mai remarca doar că mai mulți jucători au părut sleiți, dacă nu de la bun început (Zicu), atunci cu siguranță în repriza secundă (Curtean, Magera, Goga). Și urmează o nouă etapă miercuri...
Suferința la fotbal e deci mare, perspectivele sunt sumbre, dar e bine că uneori viața nu se rezumă la asta, chiar dacă amăgirea e greu de ignorat.
Să aveți un Paște fericit!
Poli: Pantilimon (6) - Helder (5,5), Burcă (5,5), Ghionea (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5), Alexa (5), Magera (5), Goga (5) - Zicu (4,5), Zăgrean (5)
Schimbări:
Tameș (5,5) pentru Curtean
Taborda pentru Pantilimon
Nikolic pentru Zăgrean
22 aprilie 2011
Postolache la Poli
Declarat recent liber de contract, Marius Postolache a fost înregimentat la Poli pentru trei ani de zile, conform Prosport. De origine din Timișoara, mijlocașul care a evoluat cel mai recent la Sportul Studențesc a împlinit 27 de ani în februarie. Anul acesta a jucat 21 partide pentru studenți, fiind integralist doar de trei ori.
Nu mi-e încă foarte clar dacă poate evolua din acest moment, dar ar fi ciudat să fi fost luat în perspectiva unui viitor plin cu semne de întrebare. E un jucător cu oarecare experiență și din oraș, dar nu prea îmi dau seama ce rol ar putea juca în acest final de sezon.
Nu mi-e încă foarte clar dacă poate evolua din acest moment, dar ar fi ciudat să fi fost luat în perspectiva unui viitor plin cu semne de întrebare. E un jucător cu oarecare experiență și din oraș, dar nu prea îmi dau seama ce rol ar putea juca în acest final de sezon.
CSM Școlar Reșița - Poli II 0:1 (0:0)
Poli II se ține foarte tare și mai leagă o victorie de acest șir impresionant. De această dată reușita decisivă a venit pe final de meci, în minutul 88, prin efortul lui Boștină.
Se cuvin felicitări!
Se cuvin felicitări!
21 aprilie 2011
Între pase
Deși s-a vorbit destul despre ultimele meciuri ale alb-violeților, despre cauze nu s-a vorbit deloc. În schimb au continuat dialogurile și acuzele la adresa altor cluburi și personaje din fotbal, în stilul brevetat. Culmea, ce m-a iritat cel mai mult a fost declarația lui Chivo, cum că poimâine învingem și revenim pe primul loc.
Nu e prima oară când vorbele ne-o iau înainte și au un temei îndoielnic. Îmi vine greu să înțeleg de ce ne implicăm într-un asemenea duel al declarațiilor, de parcă ar avea vreo valoare aceste enunțuri. Nu am nimic împotriva politicii de susținere publică a echipei, dublată și de declarațiile recente ale lui Marian Iancu, dar mă deranjează că nimeni nu vorbește de probleme și soluții la probleme. Chiar și dacă sunt probleme interne, impresia lăsată în general este că echipa are nevoie doar de susținere și încredere, ca și cum tribunele pline vor transforma suferința și haosul ultimelor etape într-un joc entuziasmant și convingător - sau măcar suficient.
E un cerc vicios: dacă echipa nu joacă bine, nu are parte de susținerea reală a celor care populează tribunele. Adică, un stadion plin cu o echipă care nu câștigă poate fi mai dăunător decât un stadion umplut cu moderație în aceleași condiții. Răbdarea multora e pe sfârșite și mai ales cei care nu stau alături de Poli indiferent de circumstanțe sunt mai puțin flexibili și mai ușor iritați. Dacă adaugi puțin gaz pe foc cu o declarație de genul celei a lui Chivo, riști să te expui unui mediu ostil chiar la tine acasă atunci când iți este mai greu. Galeria, care aproape mereu a susținut echipa cu un devotament admirabil, nu poate acoperi vorbele grele și oftatul de nemulțumire a douăzeci de mii de spectatori, iar de la oftat la huiduieli mă tem că pasul e unul mic.
Pe de-o parte, nu e greu să uiți ce eforturi a făcut echipa pentru a se afla aici, dar pe de altă parte bântuiala sfârșiturilor slabe de sezon și a repetatelor înecări la mal devine mereu apăsător de pregnantă în această perioadă. Presiunea e deja destul de mare din toate părțile, deci nu cred că e cazul să o ajutăm să escaladeze limitele beneficului mai mult decât au făcut-o până acuma.
Cât despre cum se poate câștiga, a arătat-o Real aseară: e mai bine să fii agresiv, dar merge și când te aperi bine reușind să convertești șansele care ți se ivesc. Poli nu pare capabilă să fie agresivă, deci cred că o defensivă bine organiztă și complet funcțională reprezintă principala speranță. Mai important însă este că reușim să înscriem și fără să încercăm în mod obsesiv, un element cheie pentru succes. Din scaunul meu de la Bocșa spun că aceasta este calea pe care am putea s-o încercăm, pentru că avem jucători defensivi de bună calitate, care au arătat că știu cum să se apere în meciul cu Steaua. Dar trebuie mai multă atenție și mai mult dublaj, în special pe flancuri, dacă e să acceptăm această cale.
Eu m-aș hazarda și la niște schimbări în echipă care să o plieze mai mult pe un asemenea joc, dar, din nou, eu stau pe scaun și mă joc FM. Acolo nici măcar nu e accidentat Mansour.
Nu e prima oară când vorbele ne-o iau înainte și au un temei îndoielnic. Îmi vine greu să înțeleg de ce ne implicăm într-un asemenea duel al declarațiilor, de parcă ar avea vreo valoare aceste enunțuri. Nu am nimic împotriva politicii de susținere publică a echipei, dublată și de declarațiile recente ale lui Marian Iancu, dar mă deranjează că nimeni nu vorbește de probleme și soluții la probleme. Chiar și dacă sunt probleme interne, impresia lăsată în general este că echipa are nevoie doar de susținere și încredere, ca și cum tribunele pline vor transforma suferința și haosul ultimelor etape într-un joc entuziasmant și convingător - sau măcar suficient.
E un cerc vicios: dacă echipa nu joacă bine, nu are parte de susținerea reală a celor care populează tribunele. Adică, un stadion plin cu o echipă care nu câștigă poate fi mai dăunător decât un stadion umplut cu moderație în aceleași condiții. Răbdarea multora e pe sfârșite și mai ales cei care nu stau alături de Poli indiferent de circumstanțe sunt mai puțin flexibili și mai ușor iritați. Dacă adaugi puțin gaz pe foc cu o declarație de genul celei a lui Chivo, riști să te expui unui mediu ostil chiar la tine acasă atunci când iți este mai greu. Galeria, care aproape mereu a susținut echipa cu un devotament admirabil, nu poate acoperi vorbele grele și oftatul de nemulțumire a douăzeci de mii de spectatori, iar de la oftat la huiduieli mă tem că pasul e unul mic.
Pe de-o parte, nu e greu să uiți ce eforturi a făcut echipa pentru a se afla aici, dar pe de altă parte bântuiala sfârșiturilor slabe de sezon și a repetatelor înecări la mal devine mereu apăsător de pregnantă în această perioadă. Presiunea e deja destul de mare din toate părțile, deci nu cred că e cazul să o ajutăm să escaladeze limitele beneficului mai mult decât au făcut-o până acuma.
Cât despre cum se poate câștiga, a arătat-o Real aseară: e mai bine să fii agresiv, dar merge și când te aperi bine reușind să convertești șansele care ți se ivesc. Poli nu pare capabilă să fie agresivă, deci cred că o defensivă bine organiztă și complet funcțională reprezintă principala speranță. Mai important însă este că reușim să înscriem și fără să încercăm în mod obsesiv, un element cheie pentru succes. Din scaunul meu de la Bocșa spun că aceasta este calea pe care am putea s-o încercăm, pentru că avem jucători defensivi de bună calitate, care au arătat că știu cum să se apere în meciul cu Steaua. Dar trebuie mai multă atenție și mai mult dublaj, în special pe flancuri, dacă e să acceptăm această cale.
Eu m-aș hazarda și la niște schimbări în echipă care să o plieze mai mult pe un asemenea joc, dar, din nou, eu stau pe scaun și mă joc FM. Acolo nici măcar nu e accidentat Mansour.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)