ACS Poli - Oţelul Galaţi 1:0 (0:0)

Şansa ne iubeşte în continuare, după toate aparenţele! Poli a izbutat să câştige trei puncte deosebit de importante în urma unui meci care putea liniştit să se încheie şi altfel, împotriva unui adversar compact şi periculos, care a adunat mai multe şanse de-a lungul jocului, însă nu le-a putut converti. De remarcat că acest succes vine în ciuda absenţelor din lotul nostru, cu Poparadu şi Gorobsov accidentaţi, Nuno Claro, Trandu şi Keita suspendaţi. Şi dacă există un aspect chiar negativ la ziua de azi, acesta este că din nou am adunat o serie de cartonaşe galbene, care vor cântări tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de finalul sezonului.

Prima repriza a fost una mai slabă din partea noastră, astfel că am fost dominaţi în marea majoritate a timpului. După ce am scăpat ieftin în minutul 6, când un lob trimis din afara careului a trecut periculos de aproape de poarta noastră. Tot oaspeţii au rămas periculoşi, iar în minutul 13 s-au succedat trei faze destul de neplăcute prin preajma lui Kirev. Întâi, un şut din afara careului a fost deviat peste în corner, Kirev a respins un alt şut din marginea careului în urma loviturii de colţ şi la următoarea execuţie a fost din nou nevoit să intervină, reuşind să reţină o lovitură de cap. Meciul s-a mai domolit ulterior, însă în mod îngrijorător alb-violeţii nu reuşit să facă mare lucru în plan ofensiv. A fost nevoie de un şut din întoarcere al lui Szekely, în urma unui efort personal, respins de Brăneţ ca să dăm şi noi viaţă unor emoţii gălăţene - era minutul 39. Nici n-a trecut bine cornerul, că Petrovic a ratat un duel la cap şi deodată un jucător advers se afla în poziţie de unu la unu cu ultimul nostru fundaş, doar intervenţia de galben al lui Bărbuţ salvând cât de cât situaţia. Merită spus că acest fault a dus la a doua liberă din 20 de metri a reprizei pe care, din fericire, Oţelul le-a irosit cu aceeaşi imprecizie. Norocul a ţinut cu noi mai ales în minutul 44, când acelaşi Petrovic a pierdut gratuit o minge în marginea terenului, un gălăţean de Brazilia a tras de la distanţa deja numită mai sus şi a lovit din plin bara. Respirat adânc.

Lucrurile s-au mai schimbat în al doilea mitan, odată cu introducerea unui al doilea vârf în persoana lui Furtado. Poli a stat mult mai sus şi a controlat primele 20 de minute, fără a-i da însă de furcă lui Brăneţ. Am scăpat foarte ieftin în minutul 63, când Belu a revenit de mult prea sus şi a deviat o pasă care totuşi a ajuns la nouarul oaspeţilor, acesta trimiţând pe lângă Kirev, în bară, ca în minutul 76 portarul bulgar să ne dea mari emoţii la o ieşire hazardată ce a necesitat intevenţia lui Şeroni pe linia porţii. Adevărul este că acuma ce înşiruiesc fazele de gol, îmi pare chiar mai evident că lucrurile n-au fost chiar roz, însă tot apreciez că jocul nostru în a doua parte a fost mai bun. Dacă nu din alt motiv, atunci măcar pentru că a dus la golul decisiv, în al doilea minut de prelungire. După ce Furtado l-a deschis cu călcâiul pe debutantul Balaure, am obţinut un corner executat de Bălace. Mingea a ajuns în marginea careului la Scutaru, a cărui şut ratat a deplasat minge la Belu, acesta a tras mult mai bine spre poartă, Brăneţ a deviat în bară, dar balonul a sărit în faţa, de unde Szekely la împins fără probleme în plasă! Şi după alte şaizeci de secunde, meciul era încheiat.

Îmi place că văd mai multă determinare la jucători, chiar de jocul nostru ofensiv este în continuare extrem de rudimentar. Nici în două vârfuri, şi în ciuda faptului că Furtado mi s-a părut util astăzi, n-am făcut mare brânză în atac, însă am crezut până la final şi acest lucru a fost răsplătit. Menţionam că Belu, care în general mi-a plăcut, îmi pare a avea o problemă în a reveni în defensivă în anumite momente ale jocului, precum s-a văzut şi la a doua bară a gălăţenilor. Mă întreb dacă este o chestiune fizică sau una de lipsă de disciplină tactică. Avem mare şansă cu doi fundaşi centrali de foarte bună calitate, care meci de meci ţin spatele, chiar dacă alţii mai abilitaţi să recunoască acest lucru nu o fac. Lateralii de azi nu m-au impresionat, căci în vreme ce Nicola nu s-a remarcat în vreun fel anume, Petrovic a avut acele câteva scăpări în prima repriză care mi-au dat piele de găină. De bine a reuşit şi câteva intervenţii solide, una în special în a doua parte a jocului, astfel că a dres cumva busuiocul. Nici colegii lor de la mijloc n-au avut o zi grozavă, în vreme ce eforturile trio-ului O. Petre, Popovici, Szekely au dat roade puţine. De remarcat totuşi calităţile de care dă dovadă vârful nostru, ajuns la un incredibil gol cu numărul nouă în acest sezon!
În ceea ce îl priveşte pe Balaure, introdus în repriza secundă, nu mi-a displăcut, chiar de n-a fost mereu implicat în joc. Pentru un jucător care n-a împlinit nici 18 ani, rămâne o prezenţă deosebit de interesantă.

Aşadar, totul e bine când se termină cu bine. Ne-am cam adunat punctele pentru acest tur de campionat, ar fi ideal să mai luăm măcar trei până la finalul turului, chiar de adversarii sunt toţi dificili (Ceahlăul, Astra, Chiajna). Dar de construit mai avem mult de construit pentru a ajunge o echipă măcar solidă, căci norocul ni se va mai şi sfârşi.

Bravo Poli!

Poli: Kirev (5,5) - Petrovic (5,5), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Nicola (5,5) - Bărbuţ (5), O. Petre (6), Belu (6), Nanu (5) - Popovici (5,5), Szekely (6)

Schimbări:

Furtado (6) pentru Bărbuţ (min 45)
Balaure (5,5) pentru Nanu (min 64)
Bălace pentru Popovici (min 82)

P.S. Pentru meciul integral daţi click aici.

Petrolul Ploieşti - ACS Poli 0-0

Deşi stimabilului comentator de la acest purice de post care este Dolce Sport îi cam dădeau lacrimile că fotbalul a pierdut două puncte în această seară, nu pot decât să remarc cu satisfacţie faptul că alb-violeţii s-au mobilizat îndeajuns încât să treacă peste favoritismele arătate gazdelor (un penalty lejer acordat şi o eliminare pe măsură) şi chiar au ratat şansa de a da lovitura pe final, în faţa unui adversar mult superior, dar neinspirat la finalizare.

Meciul a fost dominat cam de la un capăt la celălalt de către Petrolul, cu puţine momente în care Poli a ţinut de balon şi a urcat în jumătatea adversă. Această stare de fapt s-a făcut simţită din debut, Nuno Claro fiind solicitat încă din minutul 6, ca apoi gazdele să ceară unsprezece metri la un henţ involuntar al lui Scutaru. După câteva tentative de la distanţă ale ploieştenilor, care au ratat poarta, noi am replicat firav, prin două libere trimise fără precizie. Marile ocazii aveau să vină tot la buturile lui Nuno Claro, care a parat un şut în minutul 21, apoi a respins în corner o minge trimisă din afara careului la rădăcina bării, înainte ca Scutaru să se interpună în două rânduri unor şuturi care altfel ar fi sfârşit în plasa porţii noastre. Aceste faze au populat jocul până la jumătatea meciului.

Cumva am rezistat finalului de repriză, însă nici după pauză lucrurile nu au arătat prea diferit. Chiar dacă nu şi-au creat şanse semnificative de reuşită până în minutul 66, atunci când au făcut-o mi-a venit greu să cred că au ratat. După o respingere a lui Nuno Claro, a fost din nou nevoie de Scutaru care să scoată mingea de pe linia porţii! Nici aşa n-a fost destul, căci la centrarea următoare un ploieştean s-a întins prin careu şi centralul a dictat penalty, dar Nuno Claro a rămas inspirat şi a ghicit colţul. Nimeni n-ar fi putut interveni la şutul din 20 de metri care ţintit bara, aproape de vinclul porţii noastre, şansa ferindu-ne din nou, ca în minutul 85 să rămânem în zece după ce Keita a văzut al doilea galben, acordat la fel de uşor ca şi primul cu zece minute înainte. Culmea, am fi putut termina învingători dacă Belu gestiona corect deschiderea perfectă a lui Popovici, însă deşi a plecat cu un avans de cinci metri asupra urmăritorilor săi, până să ajungă în careul advers a fost prins din urmă şi nu a mai putut finaliza. Evident, meciul s-a terminat în careul nostru, fără alte drame măcar, astfel ca am rămas cu un punct destul de norocos, dar muncit pe brânci.

Poate că într-o lume ideală ne dorim să vedem o echipă care să nu apeleze la apărarea în zece ca să obţină un rezultat pozitiv în faţa unui adversar puternic, însă până atunci trebuie să ne mulţumim şi cu atâta. Jucătorii şi-au dat sufletul pe teren, au alergat în draci, şi chiar de n-au avut precizia ofensivă necesară pentru a şi crea câte ceva, punctul obţinut este deosebit de preţios. Eroică prestaţia lui Nuno Claro, care şi-a răscumpărat puţin din greşelile apărute în ultimul meci, în vreme ce Scutaru are cam la fel de mult merit pentru rezultatul obţinut. În general linia de fund a fost destul de bună, chiar şi cu Petrovic fundaş dreapta, marile dureri de cap venind, ca de obicei, de pe stânga. Nu mi s-a părut că Belu a fost chiar la înălţime, acesta fiind şi unul din motivele pentru care ne-a fost greu să ieşim din apărare în anumite momente, căci alături de el, nici Trandu n-a reuşit recuperările de care am fi avut nevoie. Nanu şi Bărbuţ au făcut tot ce-au putut în izolare, pe flancuri, la fel ca şi Szekely în centru. Remarc revenirea lui Bălace în tricoul Politehnicii, acesta intrând pe final de meci în locul lui Nanu, însă mai mult mi-a plăcut de Popovici, care a adus un oarecare plus după intrarea sa pe teren - şi a oferit o pasă genială lui Belu, precum am menţionat.

Este vital acuma să obţinem toate punctele din meciul următor, cu Oţelul. Şi până atunci, să nu uităm că astăzi au lipsit trei jucători care au prins multe minute până în acest moment al sezonului.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (7,5) - Petrovic (6), Scutaru (7), Şeroni (6), Nicola (5,5) -  Belu (5)  - Bărbuţ (5,5), Trandu (5), Keita (5) , Nanu (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Furtado (5) pentru Szekely (min 62)
Popovici  pentru Bărbuţ (min 75)
Bălace pentru Nanu (min 81)

CR: Steaua - ACS Poli 2:0 (1:0)

Îmi revine încă o dată ingrata sarcină de a relata un meci al Stelei. Totuși, parcă astăzi n-a mai fost așa rău ca în urmă cu o lună și măcar prima repriză a fost mai plăcut de urmărit. Dar până la urmă a fost doar un meci oarecare, de țară bananieră, un bambilici crunt între o campioană penibilă și o echipă ce speră să scape de retrogradare și care a trimis în teren un prim 11 încropit din ce s-a găsit în curtea clubului. Uitându-mă peste echipa de start a lui Poli, e clar că acest meci nu a fost o prioritate. Golgheterul Szekely a fost menajat, Petrovic și Nicola, deși căzuți în dizgrație și-au găsit loc pe teren, Balaure, un junior de doar 17 ani a debutat pe partea stângă, iar mijlocul a fost o mare improvizație, cu Marovic la închidere și Bărbuț și Keita alternând pe flancul drept.

Dar marea surpriză putea veni foarte devreme, căci după 5 minute de dominare stelistă, am avut ceva sclipiri pe contraatac, iar după o centrare bună a lui Trandu, Furtado a câștigat duelul aerian și doar ghinionul a făcut ca mingea să nu intre în poartă, ci să lovească bara. Dar această urmă de speranță s-a risipit repede, căci golul adversarilor a venit rapid, în minutul 11, în urma unei greșeli defensive. Tănase pătrunde la marginea careului, este înconjurat de 4 jucători poliști, dar Petrovic, cel aflat direct în fața lui se dă la o parte, cu o mișcare de toreador. Trandu, aflat în spatele stelistului, pune piciorul pe minge, dar tot ce iese este practic un un-doi, Tănase rămânând în cele din urmă singur cu portarul. Kirev se aruncă și parează, dar mingea nu ajunge decât la Georgevski, care trimite printre picioarele lui Balaure în poarta goală.

Deși părea că istoria cruntă se va repeta, Poli a prestat un joc chiar bunicel, având cam toate ocaziile importante până la pauză. După vreo 3-4 faze fixe consecutive în care nu am ajuns la o finalizare concretă, ci doar la un șut execrabil al lui Nicola mult pe lângă, Balaure are o acțiune pe cont propriu pe partea stângă, își ia inima în dinți și șutează de la distanță, destul de bine, dar peste. Și Belu își încearcă șansa din lovitură liberă, dar mingea este din nou alături. Singurul lucru notabil până la pauză este doar schimbarea a lui Marovic cu Nohai din minututl 30.

Așadar, în ciuda golului luat, n-a fost o primă repriză prea rea, cu toate că nu am trimis nici un șut pe poartă. Din păcate, în repriza secundă, am căzut cu totul și am cedat posesia și orice pretenție ofensivă. Dar mai întâi am avut o ultimă șansă, în minutul 50, după o acțiune rapidă a lui Bărbuț și Nohai, care în mod surprinzător a urcat pe flancul său și a și dat o centrare foarte bună, dar Furtado, aflat la marginea careului de 6 metri nu reușește să reia cum trebuie. În continuare, jocul a trenat, iar fața îngrijorată a lui Reghecampf sugera ceea ce cu toții speram: "Ce bine ar fi să ne cadă un gol neașteptat!" Dar am tot sperat, am râs de prestația penibilă a lui Adi Popa (jucător de națională am înțeles), de șutul pe lângă a lui Prepeliță după ce l-a driblat pe Kirev, de saltul în bazin al lui Piovaccari, sancționat cu galben pentru simulare, iar într-un final, ne-am și liniștit, căci în minutul 73 a venit și golul 2, tot după un moment de uluială în apărare. Nicola a tatonat relaxat, permițând o pasă filtrantă pe dreapta unui alt stelist, scăpat din marcaj de Boldea. Centrarea pe jos îi depășește și pe Kirev și pe Șeroni și îl găsește pe Piovaccari, ce îndeplinește o formalitate.

Ultimul sfert de oră n-am mai contat, chiar de Szekely a intrat și el în teren, dar pe post de mijlocaș. Tot ce s-a mai întâmplat notabil a fost că Nohai a luat din nou roșu într-un meci cu Steaua, dar de data asta total nemeritat, pentru că deși și-a lovit cu palma un adversar, a fost o fază ce se întâmplă mereu în orice meci, când atacantul se desprinde de marcaj. Nu e prea important, căci nu putem spune că Nohai era un element de bază al echipei, dar totuși, a fost o decizie stupidă din partea arbitrului.

La fel ca precedenta confruntare, a fost doar un meci de bifat și de uitat cât mai repede, căci urmează alte meciuri mai importante în campionat. În orice caz, jucătorii introduși au dat dovadă de ambiție și ni s-au confirmat încă o dată limitele lor. Furtado, în afară de bară și câteva atingeri de minge, a fost practic invizibil și a ratat majoritatea duelurilor aeriene. Trandu din păcate și-a continuat prestația slabă din ultima vreme, la fel ca Boldea, iar Nicola, Marovic și Petrovic au cam dat dreptate zvonurilor că li se caută înlocuitori. Nu înțeleg de ce n-ar fi putut juca Bocșan în locul lui Petrovic, dacă și așa echipa a fost compromisă din start și tot vrem să dăm credit tinerilor. Au rămas aceleași probleme, cu jocul așa zis defensiv în care jucătorii adverși sunt tatonați de la distanță, iar modulul tactic mi-a fost greu de înțeles în primele 15 minute. Chiar nu cred că era nevoie de improvizații la acest joc.

Mergem mai departe și sperăm că învățăm din greșeli și că jocul se va îmbunătăți meci de meci.

Poli: Kirev (5,5) - Belu (5,5), Petrovic (4), Șeroni (6), Marovic (5) - Bărbuț (5,5), Keita (5,5), Trandu (4,5), Nicola (4,5), Balaure (5,5) - Furtado (5,5)

Schimbări:

Nohai (5,5) pentru Marovic (min 30)
Szekely (5) pentru Balaure (min 65)
Boldea (4,5) pentru Keita (min 69)

ACS Poli - Pandurii Tg. Jiu 2-3 (1-1)

Un meci ca acesta te cam lasă o căruţă de nervi. Poli a jucat ca o echipă mică, a luat două goluri de la 20+ metri, şi nu a putut transforma calitatea bună arătată vreo jumătate de oră în prima repriză, respectiv faptul că ne-am aflat de două ori în avantaj, în ceva durabil - gen, un punct măcar, nu doar o amintire. E drept că per ansamblu oaspeţii au fost mai buni şi au avut mai multe ocazii, chiar un gol anulat pe un ofsaid inexistent şi că noi am avut parte de neşansă prin accidentarea a doi jucători cheie, dar şi aşa...

Precum scriam, meciul a început bine pentru alb-violeţi şi în minutul 6 deschideam deja scorul. Szekely a recepţionat o minge pe dreapta, aceasta a ajuns la Trandu via Popovici, mijlocaşul nostru central a încercat şutul din afara careului, o deviere a făcut ca balonul să sfârşească pe pieptul lui Szekely şi acesta a marcat din zece metri, central. În minutul 14 am fi dublat avantajul, însă centrarea lui Nanu nu l-a găsit chiar ideal pe Szekely, astfel că acesta cu poarta destul de liberă nu a putut trimite în forţă şi portarul s-a repliat, intervenind sigur. Jocul nostru a mers bine în continuare, chiar dacă nu au mai apărut alte ocazii, în principal datorită efortului remarcabil depus la mijloc, unde Gorobsov a fost motorul echipei. De remarcat că argentinianul a avut un rol mai ofensiv ca de obicei şi acest lucru s-a dovedit de bun augur. Oaspeţii, după câteva tentative neconvingătoare la poarta noastră, au avut acea reuşită anulată în minutul 32, venită un luft în careu al lui Petrovic care oferise cornerul, însă norocul a fost de partea noastră cu anularea eronată. N-a ţinut prea mult norocul, căci în minutul 38 s-a accidentat Gorobsov, înlocuit de Boldea, şi şocul asupra echipei a fost unul foarte mare. Deodată Pandurii erau mai agresivi, mai ofensivi, şi au avut două şanse considerabile în ultimele minute ale timpului regulamentar prin Eric, care întâi a trimis din liberă lângă bară, minge scoasă de Nuno Claro, şi apoi s-a trezit cu un balon deviat pe care l-a şutat din unghi, lovind bara laterală. Dar pentru ceea ce se va dovedi a nu fi ultima oară în acest meci, nu am ştiut să ne păzim norocul. În minutul de prelungire al primei reprize, mingea a ajuns la Popovici după un corner dacă nu mă înşel, şi în loc ca acesta să ţină de minge, a încercat să o ia la galop spre poarta adversă, a fost deposedat de primul adversar, premiţând oaspeţilor o ultimă fază de atac. Şi aşa, în minutul 46:15, Momcilovic a tras de la vreo douăzeci de metri şi a restabilit egalitatea.

Căderea de la finalul reprizei s-a resimţit şi în mitanul secund, Pandurii dominând cu autoritate jocul. Neşansa a lovit din nou în minutul 53, când Poparadu, în bună formă până atunci, a trebuit înlocuit din cauza unei accidentări. Era deja ultima înlocuire a partidei pentru Poli, după ce Bărbuţ intrase la pauză pentru Popovici. Am putut respira uşuraţi la ratarea imensă din minutul 63, un jucător al oaspeţilor trimiţând pe lângă din interiorul careului şi la fel de uşuraţi am respirat la lovitura slabă de cap a lui Eric, direct în braţele lui Nuno Claro. Printr-o minune, alb-violeţii au reuşit să-şi creeze o fază deosebit zece minute mai târziu, la recuperarea lui Belu care a urcat vreo patruzeci de metri cu mingea la picior, la deschis pe Bărbuţ în dreapta şi acesta cu exteriorul...a înscris! Minunea a ţinut însă fix patru minute, căci o fază pe stânga la care lui Marovic i-a fost luată faţă şi Nanu nu a coborât cu om, a fost urmată de o centrare în careu unde Petre l-a lăsat în voia lui pe Eric şi acesta a marcat fără mari emoţii. N-a fost însă suficiente aceaste eroari în lanţ,  căci la alte patru minute, la altă fază dezvoltată pe stânga, Trandu sau Boldea coboară prea mult şi lasă loc unui adversar să-şi încerce şutul de la 30 metri, şut care-l surprinde pe apărătorul buturilor noastre şi sfârseşte în plasa porţii. The End, cum ar veni.

Cred că am spus multe în comentariile fazelor. Aş mai specifica faptul că deşi am evoluat cu multe inovaţii (acelaşi Poparadu în stânga, Petre în centrul apărării, Belu la închidere, chiar şi Gorobsov aşa de avansat) acestea au funcţionat decent. Ceea ce nu a funcţionat a fost toată echipa după ieşirea lui Gorobsov, nu mi-a plăcut jocul nesigur al lui Petrovic, nu mi-a plăcut că doar Bărbuţ a avut vreun aport dintre cei introduşi şi pur şi simplu m-a exasperat faptul că din nou nu închidem şuturile de la distanţă!! Şi puţină maturitate, în numele lui Uhrin, e aşa de greu?

Avem nevoie de mai mult fotbal precum cel arătat în prima jumătate de oră şi atunci vom avea parte de destule satisfacţii. Nu e totul aşa de negru după acest meci, dar mă declar şi mă comport frustrat, fiindcă erorile se repetă din nou şi din nou. Dacă nu le rectificăm, va fi greu, greu, greu.

Poli: N. Claro (4,5) - Nohai  (5,5), Petre (5), Petrovic (5), Poparadu (6) - Belu (6) -  Popovici (5),   Trandu (5,5), Gorobsov (6,5), Nanu (5) - Szekely (6)

Au intrat:

Boldea (5) pentru Gorobsov (min 38)
Bărbuţ (6) pentru Popovici (min 45)
Marovic (5) pentru Poparadu (min 53)

U Cluj - ACS Poli 1:2 (0:1)

Cumva am avut un sentiment bun uitându-mă la desfăşurarea primei reprize şi după deschiderea scorului fix înainte de pauză, posibilitatea victoriei a părut foarte concretă. Din păcate însă, am prestat un joc deosebit de defensiv în a doua parte şi n-am dat naştere la mai nicio ocazie, astfel că după egalarea gazdelor am avut nevoie de o inspiraţie a lui Trandu şi de un al doilea penalty pentru a obţine atât de importantele puncte ale acestui meci. Dar, în condiţiile actuale, e bine şi aşa!

Poli a părut de la bun început echipa mai periculoasă, chiar de a cedat posesia clujenilor, şi prima şansă de gol a venit în minutul 10, când Szekely a interceptat o pasă aiurea înapoi şi a tras din afara careului, balonul fiind prins de portar. Popovici a încercat poarta cu o liberă de la mare distanţă şi portarul a prins, însă lipsa pasei decisive şi aparenta neintegrare a lui Keita în formula de joc a stopat mai multe faze promiţătoare. Gazdele au avut o oportunitate de-a lor în minutul 30, când O. Petre a judecat prost o lansate lungă şi intervenţia lui Nuno Claro s-a dovedit decisivă, cam atât totuşi. Cândva în aceasta perioadă a trimis Şeroni o lovitură de cap peste, în urma unui corner, însă momentul cheie al reprizei a venit în chiar ultimul minut. Nohai a centrat de pe dreapta, mingea deviată a ajuns până spre Nanu care a fost agăţat în careu, astfel că centralul a dictat penalty. Szekely a bătut în dreapta jos şi a marcat, primul gol pentru Poli în peste 400 minute!

Precum scriam, mitanul secund l-am abordat într-o manieră ultra-defensivă, ceea ce le-a permis clujenilor să stea mai mereu sus şi să beneficieze de nenumărate faze fixe. Acestea au adus şi pericolul, în trei rânduri fiind aceştia extrem de aproape de egalare. Întâi, un corner bătut pe colţul scurt s-a soldat cu Balde intrând practic cu mingea în poartă, doar piciorul absolut oportun şi inspirat al lui Gorobsov reuşind să ne salveze. Apoi, în minutul 65, de această dată la un corner bătut lung, mingea a fost recentrată, o foarfecă semi-ratată la prins din plin însă pe Szeleky, arbitrul n-a dat nimic şi mingea a ajuns la Lemnaru, a cărui şut a fost respins cu un reflex fabulos de Nuno Claro. A treia oportunitate i-a aparţinut lui Borza, care din foarfecă, iarăşi tare liber în zona centrală a careului nostru, a trimis de puţin peste. Din păcate, alb-violeţii nu au vrut nicicum să înveţe lecţia, iar în minutul 81 avea să ne coste. Poparadu a făcut un fault cam neglijent în marginea terenului, nici arbitrul n-a lăsat avantaj, şi s-a dovedit că decizia sa a fost de fapt avantajul de care aveau nevoie gazdele, căci din acea liberă au reuşit să egaleze, Abrudan trimiţând cu capul, la colţul lung - din mijlocul careului, zona lui Szekely să zicem. După ciudata înlocuire a vârfului nostru cu Belu, în minutul 84, nu părea ca şi cum ţelul Politehnicii ar fi rămas victoria, şansă însă ne-a surâs cum n-a mai făcut-o de mult. Nanu a fost lansat ideal de Trandu, a ciupit mingea peste portarul advers din poziţie de unu la unu şi a fost lovit din plin, astfel că după ce balonul s-a scurs pe lângă, centralul a dictat un nou penalty. De această dată Gorobsov a executat şi a făcut-o la fel de bine ca Szekely, readucând pe Poli în avantaj. Nu pot spune că n-am avut emoţii în cele trei minute de prelungire, dar notabil nu s-a mai întâmplat nimic, astfel că cele trei puncte au rămas în contul nostru şi ne-au dat o esenţială gură de aer!

Cred că putem cădea la un acord că jocul echipei noastre nu a fost fundamental diferit de ceea ce am văzut până acuma. Chestiuni mai exotice au fost titularizarea lui Poparadu ca fundaş stânga şi înlocuirea lui Scutaru cu O. Petre. Parcă nu am apreciat prea mult aceste mişcări, căci chiar de Poparadu a avut şi câteva intervenţii bune, a făcut şi vreo două-trei faulturi periculoase, în vreme ce O. Petre mi s-a părut aproape mereu prost plasat sau stângaci, mai ales când nu avea de respins cu capul. Nimic nou în linia de mijloc, unde Popovici a fost din nou titular, însă n-a putut face vreo diferenţă, în vreme ce Trandu şi Gorobsov nu au jucat prea mult ca o unitate de construcţie. Ambii au avut însă contribuţii individuale bune, argentinianul fiind în continuare un jucător pe placul meu. Nanu, care m-a enervat în mod special când cu destul spaţiu în jurul său şi trei coechiperi în preajmă, a ales să tragă de la 25 metri lateral stânga, mult peste, s-a dovedit cheia acestei victorii, reuşind să obţină cele două lovituri de pedeapsă. Pot spune doar că s-a arătat a fi un fotbalist cu calităţi utile şi graţie încrederii de care are parte de la colegii săi, face mult mai multe pe flancul său, decât Popovici sau Bărbuţ pe dreapta. Aş mai spune doar că Szeleky m-a deranjat prin proasta sa poziţionare în ofsaid, în vreme ce despre Keita mi-am spus deja oful.
Despre înlocuiri, doar că n-au făcut mare diferenţă.

Aşadar, un debut pozitiv pentru Şunda, chiar dacă avem în continuare mult de lucru la forţa de grup a echipei noastre. Să sperăm că timpul ne-o va rezolva şi pe asta, şi mai ales să sperăm că şansa nu ne va părăsi prea curând. Astăzi a fost decisivă, căci nu în orice zi primeşti două lovituri de pedeapsă, nici măcar atunci când sunt deosebit de evidente.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (6), Şeroni (6), O. Petre (5), Poparadu (5,5) - Popovici (5), Trandu (6), Gorobsov (6,5), Nanu (6,5) - Szekely (6), Keita (5)

Schimbări:

Bărbuţ (5,5) pentru Popovici (min 59)
Boldea pentru Keita (min 73)
Belu pentru Szekely (min 84)

ASU Poli - Gătaia 2:0 (1:0)

Nu știu cum, dar am reușit ca anul acesta să ratez aproape toate meciurile importante ale echipei Politehnicii. Am mai trecut și am văzut crâmpeie din unele partide, dar astăzi am fost hotărât să vizionez confruntarea cu liderul ligii a patra, Progresul Gătaia.

Din păcate, meciul a fost destul de plictisitor, mai ales în prima repriză, când am asistat la un joc îmbârligat, fără viziune și fără ocazii. Mai mult, oaspeții au jucat prea hotărâți și au abuzat de multe intrări periculoase, le-aș spune chiar bădărane, astfel încât în primul sfert de oră primiseră deja 3 cartonașe galbene, din care două văzute de același jucător, primindu-l implicit și pe cel roșu. Chiar înainte de eliminare, Poli a avut și prima mare ocazie, când mingea venită din dreapta a traversat careul, a ajuns la Făgețan, iar acesta, cu poarta goală în față, dar incomodat de un adversar, a tras mult peste. Atacantul alb-violet avea să se revanșeze mai târziu deschizând scorul, destul de norocos și întâmplător, cu un șut mai degrabă ratat, dar care i-a păcălit pe un fundaș advers, cât și pe portar și a intrat în poartă, lângă bară. Nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la pauză, în afara unui șut al aceluiași Făgețan în minutul 40, reținut cu puține emoții de portar.

Repriza a doua a început mai bine. Prima ocazie au avut-o însă oaspeții, printr-o lovitură liberă bine plasată, dar Burtic s-a întins și a reușit să pareze. Totuși, restul meciului a fost controlat în totalitate de Poli, care și-a și găsit o cadență în atac, reușind să-și aducă mai mulți oameni în apropierea porții adverse și trecând de la mingi lungi la pase scurte și șarje pe flancuri. Astfel, în minutul 62, tot Făgețan, reușește să dubleze avantajul și să alunge emoțiile spectatorilor, de data asta cu un șut bun după ce mingea i-a ajuns în mijlocul careului.

În continuare Poli și-a creat mai multe ocazii, pe care le-a și ratat cu nonșalanță. Mai întâi Ionuț preferă un vole ce se duce mult peste, în locul unui șut plasat, poarta fiind goală după ce portarul s-a întins ca să respingă mingea. Apoi Ilie trimite și el peste din mijlocul careului. De partea cealaltă, oaspeții au mai avut o lovitură liberă și o ocazie imensă, când un atacant a trecut de linia de fundași, dar, rămas singur cu portarul, trimite alături, irosind astfel șansa golului de onoare.

Nu prea mi-a plăcut jocul practicat astăzi și rămân sceptic în privința calităților lui Codrea ca antrenor. Mi-au plăcut în schimb mai mulți jucători. Pe lângă mult amintitul Făgețan, sau Ilie și Popoviciu pe care i-am tot menționat în trecut, a jucat foarte bine și Vucea, o amintire de la Poli II de acum 2 ani. Mi-a sărit în ochi și fundașul dreapta Birău, un tânăr de doar 19 ani, dar foarte ambițios și curajos, urcând cu brio în atac de câteva ori.

Rămân la părerea că în acest moment la Poli contează mai mult ambiția și valoarea jucătorilor decât antrenorul, dar echipa a câștigat un meci foarte important și a trecut pe primul loc și cu un meci în minus, astfel că merită felicitați cu toții. Bravo Poli!

Poli: Burtic - Maranescu, Obrejan, Gălan, Birău - Vucea, Neagoie, Popoviciu, Ilie - Făgețan, Vișan


Schimbări:
Ionuţ pentru Vucea (min 73)
Florea pentru Făgețan (min 77)
Opriș pentru Neagoie (min 85)
Oberșterescu pentru Ilie (min 90)

Velcea "promovat", Şunda noul antrenor

Într-o mişcare ce se dovedea aproape inevitabilă, chiar dacă nu neapărat în această formă, Velcea a fost înlocuit de la conducerea echipei, fiind reîntitulat ca director sportiv, iar în locul său a fost numit Aurel Şunda.

Cred că l-am susţinut mereu pe Vali Velcea, chiar dacă nu admir stilul său personal de responsabilizare şi comunicare, însă rezultatele avute în ultimele două sezoane la Poli l-au recomandat dincolo de orice antipatie. Nu pot să-mi dau seama din afară ce nu funcţionează în gestionarea echipei, însă ceea ce am văzut în ultimele două luni pe terenul de joc a fost inodor şi incolor. Uneori, prin repetatele modificări efectuate în prima repriză, m-am întrebat în ce măsură echipa intră cu un plan de joc în teren, fiindcă nu cred că e normal ca după toate antrenamentele efectuate premergător unei partide, să nu ştii cine ar trebui să se regăsească în primul unsprezece - sau să-ţi pierzi în jumătate de oră încrederea în capacitatea preconizată a unui jucător.

Din păcate e adevărat şi că nu dispunem de fonduri pentru transferuri, însă avem destule exemple de cluburi nou-apărute în Liga 1 care se descurcă şi aşa. Iar problema de fond este că nu jucăm absolut nimic, deşi avem o echipă în care există talent şi calitate pe mai multe posturi. Adică să ne rezumăm la fazele fixe, unde dispunem de doi fundaşi centrali care sunt mereu periculoşi când se află în careul advers, dar numărul finalizărilor de care au avut parte este dezamăgitor. Sau la linia de mijloc, unde avem o combinaţie cu potenţial de experienţă şi talent.

A trecut multă vreme ca Şunda să ajungă în această poziţie, deşi numele său s-a vehiculat la mai fiecare modificare de antrenor. Alegerea mi se pare bună, fiindcă nu e foarte oportun să aduci pe cineva din afară în mijlocului turului-returului, deci să vedem cum funcţionează. Cert este că avem nevoie de puncte ca de aer.

ACS Poli - Corona Braşov 0:0

În momente din acestea - ba, perioade din acestea, îţi cam piere toată pofta de fotbal şi de viaţă. Pe a mea oricum am rătăcit-o, deci ce pot să mai spun? Atunci când nu reuşeşti să învingi acasă, în faţa a doar câtorva sute de spectatori, cea mai slabă echipă din Liga 1, ai tot dreptul să-ţi pui întrebarea cine e de fapt cea mai slabă echipă. Da, dacă ar fi fost să câştige cineva astăzi, noi am fi făcut-o, dar nu degeaba suntem ultima sau printre ultimele echipe la faze de gol create. Astăzi, din cele trei ocazii rezonabile pe care le-am avut, n-am putut converti niciuna. Fără eficienţă, fără speranţe, în ciuda vâlvătăilor noastre ofensive.

Ca să ne referim la faze, pe scurt, Poli a dominat cam toată partidă, exceptând eventual primul sfert de oră, când oaspeţii au mai mişcat ceva ofensiv. Szekely a marcat din centrarea lui Nanu în minutul 25, dar a fost ofsaid, înainte ca Ov. Petre să nu poată trimite în poartă cea mai mare ocazie a noastră din întreaga partidă, în minutul 33.
După pauză am fost din nou aproape prin Szekely, dar acesta nu a putut nimeri poarta după ce a depăşit un fundaş în careul advers, în vreme ce braşovenii au fost periculoşi prin Aguirre, care a fost oprit din cursa sa spre poartă de Şeroni - semi-regulamentar, aş spune. În ciuda liberelor şi cornerelor bătute destul de promiţător de către Gorobsov, n-am putut finaliza nicuna, iar chiar în minutul 90 Keita a reuşit să împingă o minge spre poartă la o asemenea fază, balonul a fost deviat, însă portarul advers a reuşit să intervină. Şi cam asta a fost, chiar de braşovenii au rămas în zece în minutul 87.

În curând Velcea va rămâne fără scuze şi nu va mai putea da vina pe echipă. Da, n-au fost bani, dar avem cel puţin cinci-şase jucători care au o calitate de apreciabilă, destui cât să construieşti o formaţie solidă în jurul lor. Dar noi nu suntem în stare să construim, să avem şanse de gol, să forţăm şi să intimidăm prin forţă, dacă nu prin talent şi viziune. Refuz să cred că aceşti jucători sunt incapabili să facă mai mult, că valoarea lor nu le permite să obţină decât două puncte în şase etape sau să nu marcheze decât un gol în aceeaşi perioadă.

Linia de fund e ok, în special pe axul central unde Şeroni şi Scutaru sunt aproape mereu solizi, la mijloc avem patru-cinci jucători cu calităţi individuale peste media Ligii 1, dar care nu reuşesc să funcţioneze bine ca echipă, iar Szekely a arătat că dacă i se oferă şanse, să stea şi el cu faţa la poartă niţel, ştie să dea şi goluri. De ce nu iese mai mult, de ce nu merge? Nu ştiu cât timp va mai avea Velcea să-şi dea seama, dincolo de orice alte carenţe financiare şi organizatorice de la club.

Poli: N. Claro (6) - Belu (5,5), Şeroni (6), Scutaru (6), Marovic (5,5) - Bărbuţ (5), Ov. Petre (6), Trandu (5), Nanu (5,5) - Gorobsov (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Trandu (min 32)
Keita (5) pentru Bărbuţ (min 60)
Furtado pentru Ov. Petre (min 80)

Steaua - ACS Poli 3:0 (2:0)

Am fost pus în situația cruntă de a urmări un meci întreg al acestei odioase echipe, numită Steaua, și asta pentru că Poli nu a contat în majoritatea celor 90 de minute. Totuși, primele 10 minute au fost destul de bune pentru noi. După o încercare de schemă arogantă a steliștilor la lovitura de debut, care a fost aproape să se termine penibil pentru ei, am rămas cu impresia că noi construim mai bine. Jucătorii au pasat bine, au deschis flancurile iar prin câteva devieri au ajuns în poziții bune, pe când adversarii au recurs la repetate faulturi. Din păcate, nu am putut profita de cele câteva acțiuni pe care le-am avut la început de meci, ele finalizându-se cu centrări slabe.

Treptat, steliștii au trecut la cârma jocului, iar în minutul 25, Piovaccari ne-a destabilizat apărarea printr-un un-doi cu Stanciu, ce l-a infiltrat pe atacant pe lângă Scutaru și, față în față cu Nuno Claro, a îndeplinit o formalitate. În ciuda cedării posesiei tot mai apăsătoare, parcă nu era așa rău până când Nohai ne-a distrus absolut orice speranță în minutul 40 când execută o intrare total greșită și nenecesară în careu. Se acordă penalty, iar fundașul nostru vede al doilea galben, primul venind tot după un fault aiurea la mijlocul terenului. Stanciu transformă, iar de aici meciul s-a transformat într-un antrenament al steliștilor, foarte crunt de urmărit.

Repriza a doua s-a jucat aproape numai la noi în teren, pentru că într-un cadru vedeam jucătorii noștri degajând, iar în următorul mingea era deja la adversari. Îmi este greu să înțeleg care e problema posesiei la noi, pentru că am văzut că putem juca frumos, chiar și în 10 oameni. Mai exact, în minutul 73, când am legat mai multe pase și am reușit să plimbăm mingea din terenul nostru, până aproape de careul advers, faza încheindu-se printr-un fault. Lovitura liberă ce a urmat a însemnat și singura noastră mare ocazie de gol. Gorobsov a centrat, iar Petre a reluat cu capul puțin peste bară. N-a fost să fie 2-1, dar în schimb s-a făcut 3-0 două minute mai târziu, când același Petre a blocat un șut de la distanță, dar mingea a prins o traiectorie nefericită și l-a lobat pe Nuno Claro.

Nu sunt prea multe de comentat, până la urmă era un rezultat așteptat și putea fi mult mai rău, (cred că nu sunt singurul care la un moment dat a avut o senzație de deja-vu) iar la 2-0, în 10 oameni, dispare orice obiectiv și motivație din jocul echipei. Înainte de meci, visam la un gol, dar n-a fost să fie decât un meci sec, de trecut în catastif și uitat fără prea mare efort.

Totuși, mă întreb oare unde s-au dus pressingul și recuperările din meciurile cu Dinamo sau CFR? De ce nu încercăm (că putem sau nu putem e altă discuție) mereu să ținem de minge în loc să cedăm așa ușor posesia? Am putea discuta și de subțirimea lotului, de transferurile eșuate și mai ales de lipsa altor atacanți și de deciziile luate la început de sezon în privința unor jucători, acum când vedem cât de mult de afectează accidentarea lui Szekely, dar cred că nu are rost.

Mi-a plăcut Belu, care a intrat după eliminarea lui Nohai. S-a descurcat mai bine ca titularul și a și contribuit mai mult în atac. De asemenea, chiar de nu pot să spun dacă au fost bune sau nu schimbările, Popovici, Belu și Boldea au adus parcă ceva nou în joc. Rămâne de văzut cum va evolua echipa pe viitor. Urmează două jocuri extrem de importante, cu ultimele două clasate. Cele 6 puncte sunt imperative, dar ar conta destul de mult și pentru moralul echipei, cât și pentru speranțele noastre, ale spectatorilor.

Poli: N. Claro (5,5) - Nohai (4), Scutaru (5), Şeroni (5,5), Marovic (5) - Bărbuţ (5,5), Ov. Petre (5,5), Gorobsov (5), Nanu (5) - Trandu (5) - Furtado (5)

Schimbări:

Popovici(5,5) pentru Bărbuț (min 62)
Belu (5,5) pentru Trandu(min 41)
Boldea pentru Furtado (min 69)

CR: FC Bihor - ACS Poli 0:1 (0:0)

Din păcate nu am putut viziona în detaliu prima victorie a Politehnicii din ultima vreme, dar e bine că aceasta a venit, chiar dacă în compania unei echipe de Liga a II-a. Golul victoriei a fost marcat de Bărbuţ, în minutul 73, când acesta a trimis în poartă cu...capul! Asta după ce Popovici în special, dar şi Boldea sau Nicola, au ratat mai multe ocazii, în ambele reprize, din poziţii favorabile.

În prima repriză a fost nevoie de câteva intervenţii inspirate ale lui Pap, titularizat pentru prima oară în acest sezon, pentru a menţine scorul la egalitate. Prin preajma minutul 20, Trandu, Boldea şi Popovici nu au reuşit să transforme nişte oportunităţi bune în gol, iar pe lângă alte câteva şanse, până la pauză s-a mai remarcat mingea deviată de Petrovic în bară, în urma unei lovituri libere.
Poli a controlat mai bine jocul în a doua repriză, când gazdele nu s-au mai prea apropiat de poarta noastră, ca ulterior presiunea exercitată de alb-violeţi să se concretizeze prin golul lui Bărbuţ.

Aşadar, un mic rezultat pozitiv obţinut cu o echipă mixtă de rezerve şi titulari şi nu mai puţin de patru debutanţi în acest sezon, dacă nu i-am numărat greşit. Să sperăm că îi va înaripa pe fotbaliştii noştri pentru un meci memorabil sâmbătă seara, la Bucureşti. Încet, încet ar cam fi timpul pentru un asemenea meci...!

Poli: Pap - Belu, Şeroni, Petrovic, Nicola - Bărbuţ, Poparadu, Trandu - Boldea, Furtado, Popovici

Schimbări:

Ruiz pentru Furtado (min 70)
Moldovan pentru Boldea (min 83)
Dragomir pentru Bărbuţ (min 90)

ACS Poli - Viitorul Constanţa 0:0

Nu-ţi mai rămâne mare lucru de spus când primul şi singurul tău şut pe poartă îl expediezi în minutul 75, ca să nu spun că am vorbi şi de unica şansă clară de gol pentru Poli din întreaga partidă. Aşa o evoluţie inodoră şi incoloră nu am mai văzut de multă vreme, deci n-ar trebui să mire că o echipa fără dârzenie şi fără calităţi tehnice deosebite nu a reuşit să se impune în faţa unei formaţii tinere, cu voinţă de joc şi un evident plus de calitate. Să zicem mersi că n-a fost mai rău, căci fără Nuno Claro şi Şeroni, scorul putea lua proporţii deosebit de neplăcute.

Oaspeţii au început tare de la bun început şi la doar câteva minute de la primul fluier, au avut o mare ocazie pe flancul stâng al apărării noastre, mingea fiind trimisă din câţiva metri înspre poartă de unde am avut impresia că Nuno Claro a parat - sau balonul a lovit bara. Apoi, în minutul 10, Axente a profitat de lipsa de viteză a lui Şeroni, l-a depăşit pe acesta, a făcut acelaşi lucru cu Scutaru, părea să fi trecut şi de Nuno Claro, însă acesta a întins un braţ şi i-a suflat balonul care a ajuns la alt jucător al constănţenilor, ca din nou Nuno Claro să pareze şutul acestuia din interiorul careului. Din fericire, lucrurile s-au mai domolit în minutele următoare, însă tot oaspeţii au controlat jocul, căci Poli a irosit mai mereu posesia cu mingi lungi, aruncate către Szekely. Am avut poate trei tentative la poartă, două libere de la 35-40 m trimise peste (ceea ce indică deja gradul de disperare şi lipsa de idei din echipă) şi o bâlbâială în careul advers, pe final de repriză, de care n-am putut profita, fază finalizată cu un şut în blocaj.

Jocul a fost unul dezolant în repriza secundă, iar Poli părea mai departe de gol, decât de lună. Schimbările făcute de Velcea, anume introducerea lui Furtado în locul lui Szekely (!) şi intrarea lui Keita pentru Boldea, ambele efectuate în zece minute de la reluare, nu au adus niciun imbold echipei. Şi culmea, deşi Furtado este mai impozant fizic decât Szekely, numărul duelurilor la cap câştigat a rămas tot spre zero. În minutul 77 am beneficiat şi noi de o şansă de gol, precum scriam, când Keita a trecut frumos de un adversar în marginea careului, a rămas singur cu portarul, însă nu şi-a plasat şutul, astfel că l-a văzut respins. Imediat, Ovidiu Petre a încercat un şut din vreo 25 de metri şi naivul din mine a început să-şi imagineze că poate urmează vreun asalt. N-a fost să fie, ba mai mult, oaspeţii au fost cei aproape de gol pe final. Astfel, după un şut peste din flancul stâng al apărării noastre, a urmat un schimb rapid de paste pe axul central în prelungirile partidei, Axente a rămas destul de liber în poziţie bună, a împins mingea către poartă, golul fiind salvat doar de reflexul lui Nuno Claro. Am înghiţit în sec şi am respirat oarecum uşurat la fluierul de final, căci astăzi victoria a fost tare departe de Poli. Şi dacă vom continua aşa, deznodământul va fi unul trist.

Nu mai vrea să comentez mare lucru, fiindcă după aşa un meci trebuie să te simţi şi să taci din gură. Exceptând linia de fund, care a funcţionat tolerabil de mine, în special graţie lui Şeroni şi în mare parte a timpului graţie lui Scutaru, precum şi prestaţia decisivă a lui Nuno Claro, poate şi efortul lui O. Petre, restul echipei a fost cam de la mediocru în jos. Szekely, dincolo de toate, măcar are un minim de agilitate, ceea ce nu se poate spune momentan despre Furtado, un munte care pare că se chinuie să se dizloce din adâncuri la fiecare pas. Bărbuţ când nu fuge şi recuperează mingi, tinde să trimită centrări mediocre, ceea ce nu scuză însă lipsa de viziune a coechipierilor săi, care nu l-au jucat în mai multe momente prielnice. Boldea cu munca şi atât, Popovici o repriză ce-a mai ieşit puţin în evidenţă, iar Trandu astăzi doar lent şi fără inspiraţie. N-a fost prea greu pentru Viitorul, care tot ce a trebuit să facă e să ne închidă jocul şi din lentoarea noastră generală tot ce a ieşit au fost mingi aruncate pe vârfuri. Dezolant. La o adică, dacă Velcea a ajuns să fie nevoit să-l trimită pe Dragu în teren în speranţa că acesta se va dovedi decisiv, ţi-e greu să negi subţirimea lotului. Dar la fel de greu e să accepţi maniera noastră de joc, carenţele fizice, lipsa de viziune şi inteligenţă. Se strânge, se strânge...

Mi-e groază să mă gândesc la ce ne aşteaptă cu Steaua. Ajungi să speri să nu fie prea rău.

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (6), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Marovic (5,5) - Bărbuţ (5,5), Ov. Petre (6), Boldea (5), Popovici (5) - Trandu (5) - Szekely (5)

Schimbări:

Furtado (5) pentru Szekely (min 49)
Keita (5,5) pentru Boldea (min 54)
Dragu (5) pentru Popovici (min 68)

FC Vaslui - ACS Poli 1:0 (1:0)

Alb-violeţii nu au putut întoarce pasa proastă care s-a conturat în jurul formaţiei în ultimele etape, în ciuda declaraţiilor tacticoase făcute înainte de meciul din această seară. Mai grav este că echipa noastră nu a dat dovadă de prospeţime fizică pe final şi exceptând un sfert de oră la debutul reprizei secunde, dorinţa de a obţine ceva din această partidă nu a fost evidentă. Ceea ce e păcat, fiindcă se putea obţine ceva.

Jocul a fost destul de echilibrat în debut, chiar de gazdele au avut ceva mai multă iniţiativă, şi exceptând un blocaj ideal al lui Marovic şi o degajare necesară a lui Scutaru, mare lucru nu s-a întâmplat în careul nostru. E drept, nici Poli nu a reuşit să propună pericol la poarta adversă, o singură acţiune destul de agreabilă ochiului a fost finalizată cu şut peste de Gorobsov, de la 25 de metri. După două faze fixe periculoase la poarta noastră, a treia avea să aducă golul, atunci când Ov. Petre a faultat la 35 de metri, Sălăgean a trimis în careu, Szekely nu l-a marcat pe Celeban, Nuno Claro a ieşit cam degeaba şi fundaşul vasluian a marcat cu capul. Replica noastră a întrâziat să apară, singurul semn ofensiv din partea Politehnicii fiind introducerea lui Furtado în locul lui Gorbosv, care a fost şifonat destul de serios în primele 28 de minute. Până atunci însă, Temwanjera a trimis din prima la poartă un balon prins cu siguranţă de Nuno Claro, iar Szekely a trimis peste o minge prelungită cu capul, deşi aflat în poziţie bună (şi în ofsaid). "Grecul" din atacul nostru s-a remarcat cu un henţ mic la o fază fixă soldată cu un gol al lui Şeroni, anulat, înainte ca gazdele să aibă o şansă imensă de a se distanţa pe tabelă, doar intervenţia portarului nostru salvându-ne de un destin tare neplăcut. Exceptând un şut din unghi al lui Popovici, prins de Straton, nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la finalul primei reprize.

Precum scriam mai sus, Poli a ieşit bine de la cabine, cu Bărbuţ proaspăt introdus în locul lui Keita, iar după un şut atenuat al lui Szekely, am notat o excelentă ocazie pentru noi, când la centrarea lui Popovici de pe stânga a ajuns Bărbuţ prin alunecare, dar a trimis în plasa laterală. Vasluienii au fost periculoşi la rândul lor, după ce Temwanjera l-a depăşit foarte uşor pe Nohai, a pus mingea la şut în interiorul careului nostru, şi din nou Nuno Claro a intervenit salvator. La o neatenţie a apărării noastre din minutul 60, gazdelor le-au lipsit câţiva centimetri pentru al doilea gol, acelaşi foarte activ Temwanjera trimiţând cu capul în bară. Din păcate Poli n-a reuşit să mai facă mare lucru în minutele următoare şi exceptând un şut firav al lui Trandu, nici n-a mai ameninţat poarta adversă - şi era doar minutul 65! E drept că nici formaţia gazdă n-a mai forţat prea tare, fiind totuşi aproape de gol la o ghiulea de lea 25 de metri, respinsă iarăşi de portughezul dintre buturile noastre, iar la final s-a consemnat scorul stabilit în minutul 15 şi a treia înfrângere la rând pentru Poli.

Vreau doar să notez cât de ridicol mi se pare că alb-violeţii adună galbene meci de meci de parcă ar juca un fotbal de o duritate inestimabilă, deşi nu este aşa! Trecând peste asta, trebuie să ne uităm serios la ce nu facem bine în acest moment şi să luăm nişte decizii care să eleveze jocul nostru dincolo de nimerala inconstanţei ofensive - şi când zic noi mă refer la Velcea. Astăzi am arătat un joc la ofsaid execrabil, care le-a permis în repetate rânduri vasluienilor să ajungă în poziţii extrem de periculoase, am irosit aproape toate fazele fixe, puţine câte au fost, am schimbat sistemul de joc după doar treizeci de minute şi, mai presus de toate, nu am crezut în şansa noastră. Mă întreb, de câte ori va mai fi introdus Poparadu în ultimul sfert de oră, pentru ca jocul echipei să nu reflecte nici măcar un minim de elan? Nu e evident că acela nu este momentul în care Poparadu să facă o diferenţă?

În afară de Şeroni şi Nuno Claro, poate şi Scutaru, nu prea am pe cine să apreciez după jocul de astăzi. Flancurile au fost inconstante, mijlocul n-a reuşit să construiască, Szekely complet izolat, chiar şi după introducerea lui Furtado, care la rândul lui nu s-a remarcat. Dacă ar funcţiona mai bine mijlocaşii de bandă, dacă le-am pune în valoare viteza cu nişte pase la întâlnire, dacă le-am deschide culoare cu un-doi-uri, poate am ajunge mai des în preajma porţii adverse. Dar pentru asta îţi trebuie şi puţină posesie, nu doar mingi aruncate din propria jumătate.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla vineri - nu cred că are rost să menţionez cât de importantă este victoria.

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (5), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Marovic (5) -  Trandu (5), Ov. Petre (5,5)  -Keita (5), Gorobsov , Popovici (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Furtado (5) pentru Gorobsov (min 28)
Bărbuţ (5) pentru Keita (min 45)
Poparadu pentru Ov. Petre (min 75)

Amical: Metalul Reşiţa - ACS Poli 2:0 (1:0)

Două goluri de chinogramă i-au costat astăzi pe alb-violeţi cele trei puncte.

Ba nu, de la capăt. Deci, două goluri de chinogramă i-au costat astăzi pe alb-violeţi un rezultat relativ umilitor, pe urma unui joc slab şi lipsit de incisivitate. Dacă de la primul unsprezece aş fi putut oarecum înţelege o mobilizare mediocră, mai ales considerând calitatea foarte proastă a gazonului, nu pot să-mi dau seama de ce rezervele care-şi caută locul în echipă nu au arătat măcar o determinare exemplară, dacă nu un joc de calitate.

Cu toate piesele importante prezente de la debut în formaţie, Poli a jucat greoi şi fără precizie ofensivă. Prima ocazie a venit în minutul 25, pentru gazde, când Nohai a degajat într-un adversar şi deodată Enciu era în poziţie ideală pentru a finaliza, dar Coca a reuşit să pareze şutul fostului nostru jucător. Marea parte a reprizei s-a jucat în jurul minutul 35: întâi, o acţiune frumoasă a lui Trandu pe stânga a fost finalizată cu o centrare în faţa porţii pe care Furtado nu a reuşit s-o trimită în poartă. Imediat după, acelaşi Trandu l-a deschis pe Keita în dreapta, acesta a centrat perfect pentru acelaşi Furtado, care doar cu portarul în faţa s-a împiedicat în teren şi minge. Replica gazdelor a venit la fel de repede, căci în minutul 37 Neagoe s-a trezit cu mingea pe la 30 de metri, a avut timp să şi-o plaseze pentru şut fără a fi atacat şi a ţintit vinclul, fără speranţe pentru Coca. Asemănarea cu golul primit de la Botoşani a fost una destul de bună.

Repriza secundă a început tot cu reşiţenii în ofensivă, care după un şut de puţin pe lângă au avut o nouă oportunitate de aur, când un jucător al lor a scăpat spre poartă, Petrovic a putut contribui doar cu tragere de tricou care s-ar fi putut solda cu un penalty şi o eliminare, dar vârful Metalului a preferat să tragă, şutul fiind parat de Pap. Poli a părut puţin mai bine în minutele care au urmat, cea mai mare ocazie sosind în minutul 52, la o recuperare a lui Moldovan care ne-a pus în situaţie de doi contra unu, dar tânărul nostru mijlocaş a greşit complet pasa. Din păcate, cam atât a fost, iar în minutul 64 reşiţenii s-au distanţat pe tabelă: Bocşan a luftat într-o manieră spectaculoasă o minge degajată de portarul gazdelor, posesia a revenit acestora, mingea trimisă la limita careului i-a fost pusă aceluiaşi Neagoe la vreo 20 de metri şi voleul acestuia l-a învins pe Pap, pentru al doilea gol spectaculos al zilei. Mare schimbare n-am zărit în atitudinea echipei nici după acest recul, ba chiar am scăpat ieftin la un alt luft de zile mari al lui Petrovic. Poli şi-a mai trecut în cont doar două ocazii pe final, când întâi Belu a trimis cu capul la un corner şi mingea a fost scoasă de pe linia porţii de un jucător advers, ca apoi şutul lui Poparadu şă fie deviat în corner, cornerul să se soldeze cu o lovitură de cap a lui Ruiz, respinsă peste, şi urmată imediat de fluierul final al meciului.

Ce să mai zici după un asemenea joc? Merge greu să câştigi cu un vârf împotriva echipelor mici, mai ales când faci cadou şi permiţi cu maximă generozitate şuturi de la distanţă. Nu ştiu ce idee se urmăreşte, dar momentan jocul nostru arată foarte rău şi erorile personale în loc să se rărească, devine tot mai dese. E serios de lucru.

Poli (rep 1): Coca - Nohai, Scutaru, Şeroni, Marovic - Bărbuţ, Ov. Petre, Trandu, Popovici - Keita - Furtado

Poli (rep 2): Pap - Belu, Bocşan, Petrovic, Nicola - Moldovan, Poparad, Gorobsov, Dragu - Boldea - Szekely

Schimbări:

Boldea pentru Bărbuţ (min 35)
Ruiz pentru Dragu (min 73)
Dragomir pentru Moldovan (min 83)

FC Braşov - ACS Poli 2:1 (1:0)

E greu să găseşti cuvinte pentru aşa o cadorisire de puncte precum cea de astăzi. Pe o vreme apocaliptică, alb-violeţii au gafat nepermis şi au scăpat printre degete cel puţin un punct mai mult decât meritat după prestaţia de astăzi. Chiar dacă vina poate fi oricând împărţită, e un destin dur pentru un portar să ştie că toate cele trei goluri pe care le-a primit, îi aparţin într-o proporţie considerabilă. Şi nu poţi să nu te întrebi, de ce s-a decis că portarul titular în mare parte a sezonului trecut să-şi piardă locul în defavoarea unui portar care a prins un singur meci şi în acela a gafat impardonabil.

Voi fi însă succint despre meci, căci nu vreau să stăruiesc asupra acestei partide atât de amare. Jocul a început cu gazdele mai determinate, care au trimis o minge periculoasă prin faţa porţii noastre, dar în rest nu au fost incisivi. Încetul cu încetul alb-violeţii au preluat iniţiativa şi în minutul 22 au avut o bună şansă, însă Nanu a preferat un şut din unghi care nu a prins poarta, în locul unei centrări către careva dintre jucătorii liber din careu. Ritmul partidei nu s-a schimbat mult în restul reprizei, doar că pe final au apărut câteva şanse, din care s-a soldat şi un gol. Mai întâi, în minutul 37, Coca a fost pe minge şi a arătat un reflex bun la o lovitură de cap în urma unui corner. Apoi, trei minute mai târziu, avea să arate opusul, căci la o acţiune pornită de pe stânga apărării noastre, balonul a ajuns în centru de unde Scutaru a ratat degajarea, gazdele au reintrat în posesie, Nohai şi Scutaru au fost fentaţi extrem de uşor la un schimb de pase ce l-a lăsat liber pe Serginho, care a şutat din unghi la colţul scurt iar Coca nu a putut para mingea decât în plasa porţii sale. Poli ar fi putut egala înainte de pauză, la un corner bâlbâit prin careul advers, în urma căruia mingea a ajuns la Trandu şi acesta a şutat, Marinescu fiind însă la post.

Jocul nostru bun a continuat şi în repriza a doua, astfel că după un sfert de oră a venit egalarea bine meritată. Nanu a fost faultat la o incursiune pe stânga, Trandu a bătut libera şi Şeroni a marcat primul gol din liberă-corner al acestui sezon cu o lovitură de cap perfectă! Poli a încercat să rămână sus după această reuşită şi în mai multe momente de joc a putut să o facă, însă gazdele au părut mai periculoase, în special prin faze fixe. Coca a intervenit bine la un şut de la ceva distanţă care mergea aproape de bară, Gorobsov a intervenit inspirat şi riscant la o centrare în preajma porţii, iar pentru noi Nohai a trimis o centrare interesantă pentru Szekely, care n-a ajuns însă la vârful nostru. Între aceste faze desfăşurate în preajma minutul 80 a avut loc o eliminare la braşoveni, pentru cumul de cartonaşe, astfel că teoretic Poli ar fi avut o şansă interesantă de a împunge proverbialul pumnal şi a aduna trei puncte. Însă doar Nanu s-a arătat periculos în minutul 87, când centrarea sa a fost deviată de portar şi nu a nimerit la unul dintre cei doi jucători aflaţi liber în careu, şi părea că jocul s-ar termina la egalitate. Finalul avea să fie însă unul ciudat şi absolut nemeritat, căci la o minge lungă după o acţiune de atac a noastră, Poparadu a fost busculat în degajare, balonul a ajuns la adversari care l-au lansat pe Cristea, aflat într-un ofsaid considerabil însă nesemnalizat, Coca a ieşit fără motiv la 40 de metri de poartă, în condiţiile în care Şeroni îl talona pe Cristea, vârful braşovenilor a trecut de portarul nostru şi a trimis în poarta goală pentru cele trei puncte. Chiar definiţia amarului, aş spune - învinşi după un joc bun, pe erori personale, dintr-o fază de ofsaid.

Asta e acuma, să sperăm că echipa va fi mai pragmatică în viitoarele meciuri. În ceea ce priveşte erorile de astăzi - şi nu mă refer doar la cele ale lui Coca şi Scutaru de la goluri - trebuie recunoscut că terenul a fost greu, mingea alunecoasă şi condiţiile, în general, dificile. Pe noi a avut însă să ne coste, iar răspunderea în parte trebuie să stea la aceşti jucători. Mi-a plăcut însă primul unsprezece, cu Keita mult mai combativ decât Boldea şi Gorobsov bine implicat în joc, însă nu pot să nu remarc ce rată moderată de succes are Trandu în execuţiile sale, care tinde adesea să ţină prea mult de minge şi să îngreuneze jocul. Evident, asta când nu dă pase de gol. Apărarea s-a cam chinuit, singurul plus ferm fiind din nou Şeroni, în vreme ce flancurile au mers destul de bine de această dată - mai ales Nohai, care a şi urcat când a avut ocazia. Din păcate Bărbuţ a lipsit aproape complet din joc, astfel că schimbarea sa a fost normală, în vreme ce Nanu a reuşit în câteva rânduri să aducă pericol la poarta adversă. Szekely, cu regret, a fost foarte izolat în faţă şi doar în repriza secundă ce a mai izbutit să intre în nişte combinaţii. Schimbările n-au mai avut mare impact asupra jocului, însă mă întreb din nou dacă introducerea lui Poparadu pe final e cu adevărat indicată, căci acesta nu a părut niciodată instat intrat în joc şi, probabil, cu mai multă inspiraţie ar fi putut găsi o altă soluţie la fază ce avea să ne coste punctul de astăzi.

Aşadar, mare păcat. Nu mai e altceva de spus.

Poli: Coca (3,5) - Nohai (6), Şeroni (7), Scutaru (4,5), Nicola (5,5) - Bărbuţ (5), Trandu (6), Gorobsov (6,5), Keita (6), Nanu (6) - Szekely (5)

Schimbări:

Popovici pentru Bărbuţ (min 72)
Poparadu pentru Gorobsov (min 82)
Boldea pentru Keita (min 90)

Amical: ACS Poli - Metalul Reșița 0:0

M-am găsit cu un exces de timp la-ndemână în această seară, deci am optat să vizionez partida amicală programată în compania proaspetei divizionare secunde Metalul Reșița, ex-CSM Râmnicu Vâlcea. Din păcate a fost un meci plictisitor, un fel de continuare de neoficială a celui de ieri, căci astfel am ajuns la 180 de minute fără șut trimis pe spațiul porții.

Cu o echipă destul de solidă în prima repriză, care i-a inclus și pe alde Gorobsov sau Keita, Poli n-a avut decât o singură reală ocazie, când debutantul Furtado a furat (hah!) o minge care se îndrepta către portarul advers, dar din unghi nu a reușit să trimită în poarta goală. În rest, niște șuturi de la distanță de ambele părți, o bălbâială mai semnificativă din partea apărării noastre, dar șanse de gol concrete nu prea.

M-am uitat în special la Belu, pe care îl contemplez ca pe o alternativă la Nohai, iar evoluția acestuia nu a fost rea, și probabil că își va primi șansa dacă titularul de drept nu își ridică puțin nivelul de joc. Am mai scris pe aici că personal nu am văzut încă în Belu un fotbalist de mare viitor, la care se adaugă și problemele sale extra-sportive, însă din moment ce e în lot, probabil că alții știu mai bine și au anumite așteptări de la el. Presupun că același lucru e valabil pentru Ruiz, care a evoluat o repriză întreagă azi și a fost la fel de neimpresionant ca și ieri. Nici cel pe care l-am apreciat a fi Julien Dragomir (nr. 11) nu a arătat vreo calitate aparte, în vreme ce Furtado mi s-a părut lent și m-a cam dezamăgit la ratarea cu poarta goală. Moldovan a jucat la mijloc alături de fețe mai cunoscute, fără a impresiona. Popovici și Poparadu au dezamăgit la rândul lor - de fapt, întregul compartiment ofensiv a făcut-o, în vreme ce apărarea nu a avut mult de lucru, flancul stâng părându-mi însă cam fragil, în ciuda prezenței lui Marovic acolo. În repriza a doua a intrat și Dragu, care a evoluat în mare ca mijlocaș stânga și a arătat o viteză bun, precum și un bun control al balonului, singura sa centrare fiind ratată. Pe final au mai intrat niște jucători tineri a căror prestație nu poate fi evaluată datorită scurtei perioade de timp pe care au petrecut-o pe gazon, deci astfel aș încheia această cronică micuță.

În sinteză: slab și fără perspective ofensive.

Poli: Pap - Belu, Bocșan, Petrovic, Marovic - Popovici, Poparadu, Gorobsov, Moldovan, Keita - Furtado

Au mai intrat Ruiz, Dragu, Dragomir, Rus, Livan (cei doi LPS), Rogoveanu (Motru).

ACS Poli - FC Botoșani 0:1 (0:1)

Uneori ajunge să primești un șut pe poartă și acela, vorba vine, de la o poștă ca să pierzi un meci. Astăzi a fost o asemenea ocazie, căci alb-violeții nu au reușit nicicum să revină pe tabelă, în ciuda unei dăruiri admirabile în repriza a doua - dar în lipsa unor servicii de calitate în zona careului advers.

Chiar dacă Poli a avut prima ocazie, la un corner în debutul partidei când șutul lui Szekely a fost scos de pe linia porții de un fundaș, după alte câteva faze fixe, elanul nostru ofensiv s-a domolit și am permis oaspeților să mențină posesia. Probabil că aceștia nu ar fi făcut mare lucru cu ea, dar nonșalanța și pasivitatea noastră aveau să ne coste în minutul 17. Atunci, Nohai a respins aiurea o minge spre centrul terenului, Tincu a preluat, a avut (enorm de mult) timp să-și așeze șutul și mingea a mers direct la vinclu, deși aș aprecia că ar fi fost cu putință pentru Coca să respingă mingea cu mai multă atenție. Din păcate, nu s-a schimbat mare lucru la abordarea noastră, astfel că în minutul 38 Velcea a și efectuat prima schimbare, înlocuindu-l pe Boldea cu Keita - această mutare a fost una destul de bună, căci pe parcursul jocului senegalezul s-a dovedit util. Alb-violeții ar fi avut ocazia să egaleze în minutul 45, când Bărbuț a scăpat pe dreapta, nu a centrat prea inspirat deși Szekely era liber, însă portarul advers a scăpat balonul, Nanu era în preajmă, însă nu a fost suficient de ager pentru a trimite către poartă, iar șutul său slab a fost respins de apărarea celor din Botoșani.

Chiar de am ieșit de la vestiare cu un spirit mai ofensiv și cu Gorobsov în locul lui Ov. Petre, ocaziile nu s-au grăbit să apară. Multele noastre mingi aruncate înspre careul advers nu au avut prea mult succes (la fel ca numeroasele faze fixe), doar în minutul 75 ce ar fi putut Szekely să împingă mingea cu capul în poartă, dar a trimis pe lângă. Tot vârful nostru a mai avut o lovitură de cap peste, din poziție interesantă, înainte ca asediul la poartă oaspeților să ia valențe dramatice, cu Șeroni în poziția de atacant/pivot. N-a fost destul ca acesta să devieze chiar toate mingile aruncate înspre careu, și în afară de niște bâlbâieli vag promițătoare, nu am mai avut parte de pretexte pentru speranță. Deci s-a terminat nimic la ceva.

Mă rezum la a spune că fundașii centrali, Scutaru și Șeroni, precum și jucătorii introduși pe parcursul meciului, Keita și Gorobsov, mi-au lăsat o impresie bună. Nanu, Ov. Petre și Trandu au fost rezonabili, Nicola a aruncat multe mingi fără rost în careul advers, Szekely a luptat cam de unul singur, în vreme ce Bărbuț a fost destul de puțin inspirat, chiar de și-a trecut în cont câteva acțiuni bune. Pe Nohai și pe Coca îi văd vinovați în mod special la gol, în vreme ce Boldea cred că va sfârși pe bancă etapa viitoare cu Keita în locul său. Ah, și era să uit, prin minutul 64 a intrat Ruiz pe teren, care în afară de o preluare cu henț nesemnalizată de arbitru a fost pur și simplu invizibil. Greu de înțeles rolul pe care ar fi trebuit să-l joace.

Dar asta este, mergem mai departe. E amar că am pierdut punctele cu o echipă accesibilă, însă ne rămâne să sperăm că ne vom regrupa repede și bine.

Poli: Coca (4,5) - Nohai (4,5), Scutaru (6), Șeroni (6), Nicola (5,5) - Bărbuț (5,5), Ov. Petre (5,5), Trandu (5,5), Boldea (5), Nanu (5,5) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Keita (6) pentru Boldea (min 38)
Gorobsov (6) pentru Ov. Petre (min 45)
Ruiz (4,5) pentru Trandu (min 65)

Săgeata Năvodari - ACS Poli 1:2 (1:1)

Cu ajutorul unui mic brânci de trei puncte, Poli s-a impus astăzi la Năvodari, într-o dispută destul de echilibrată, în care aș aprecia totuși că noi am avut mereu șansele mai mari de a obține victoria. Golurile marcate de Szekely și Boldea ne-au readus în vârful primei Ligi și ne-au garantat o victorie importantă, în fața unui adversar care caută la rândul lui să supraviețuiască promovării reușite anul trecut.

Meciul a început cât se poate de bine, căci în minutul 3 Trandu a izbutito preluare de efect prin care a depășit un adversar, a pătruns în careu, a centrat ideal în fața porții de unde Szekely a împins balonul în plasă! Din păcate, alb-violeții au trecut imediat la un joc de așteptare și n-au mai avut nicio ambiție ofensivă dincolo de mingile aruncate pe Szekely sau spre Bărbuț. Această abordare n-a avut roade decât într-o singură fază, chiar cei doi jucători adineauri numiți colaborând bine în minutul 16, când mingea a ajuns de la Bărbuț la Szekely, acesta a pătruns printre fundașii adverși, dar jenat nu a reușit să cadreze șutul. Gazdele au presat destul de insistent toată repriza, au beneficiat de nenumărate faze fixe, în așa fel că într-un final au reușit să și egaleze. S-a întâmplat în minutul 35, la un corner, Szekely l-a pierdut din marcaj pe Popa și acesta a trimis cu capul la colțul lung, fără speranțe pentru Nuno Claro. Vârful nostru a fost foarte aproape de a-și răscumpăra neglijența două minute mai târziu, când a preluat balonul la 25 de metri și a șutat din întoarcere, mingea lovindu-se din plin de bara de sus a porții adverse și revenindu-i lui Bărbuț, care nu a reușit însă preluarea. Încă înainte de pauză, Velcea a fost obligat să-l înlocuiască pe Nuno Claro cu Coca, portughezul accidentându-se la genunchi cândva pe parcursul reprizei.

Din fericire, în mitanul secund jucătorii noștri au intrat cu o atitudine mai bună în teren. Imediat după reluare Bărbuț a luptat pentru o minge în careul advers, a recuperat-o, dar nu a reușit să mai șuteze, fiind blocat. Chiar dacă mari ocazii nu au apărut, jocul era unul mai deschis și Poli preluase inițiativa, astfel că în minutul 68 am reușit golul secund. Nanu a centrat de pe stânga, Bărbuț a sărit la cap cu un fundaș advers, mingea a ajuns la Boldea și acesta a trimis-o din voleu sub bară. Sincer să fiu, nici n-am tresărit, căci aveam convingerea că se va dicta fault la duelul lui Bărbuț, mai ales că fiecare atingere fusese fluierată până atunci, dar nu s-a dat nimic și deodată eram la conducere! Meciul a fost bine disputat până la final, noi încercând să profităm de spații, iar gazdele insistând mai ales când au benficiat de faze fixe, însă nu aș zice că au mai avut vreo ocazie reală de gol. Poate cel mult șutul pe lângă al lui Vezan, din ultimele minute, când Coca a respins tocmai către jucătorul advers, dar nici nu o execuție bună golul nu ar fi fost garantat. Așadar, a rămas 1:2 și Poli a plecat către Timișoara cu cele trei puncte.

Execptând chestiunea de abordare din prima repriză, mi-a plăcut că echipa a arătat destul de iute și mijlocul a reușit suficiente recuperări. Din păcate nu reușim încă să deschidem repede jocul când ni se ivește ocazia și nu cred că sunt mult pe lângă când spun că axa Nanu-Szekely-Trandu-Bărbuț acoperă toți jucătorii care au lucrat golurile noastre din acest sezon. Tot ei au fost centrali și astăzi, fiind implicați în cam toate fazele noastre periculoase.
Despre restul echipei, aproape doar bine. Portarii de azi au fost buni amândoi, cu un plus pentru Coca, aruncat în luptă fără prea multă pregătire. Să sperăm însă că Nuno Claro își va revine curând, căci nu avem motive de nemulțumire până acuma la prestațiile sale. Fundașii centrali s-au descurcat din nou bine, Scutaru reușind în prima repriză să-l anihileze bine pe adversarul său direct, un vârf de peste doi metri înălțime. Nohai și Nicola au oscilat oarecum, fiind depășiți de jucătorii gazdelor în câteva rânduri, dar cred că per ansamblu au fost mulțumitori. Ov. Petre a avut un nou meci bun la mijloc, în vreme ce Boldea și-a răscumpărat din păcatele sale recente printr-o prestație solidă, care nu treubie rezumată doar la golul său. Au mai intrat Popovici și Gorobsov, debutul argentinianului fiind un semn încurajator pentru că acordă un plus de adâncime lotului nostru. Ah, și despre Popovici, oare ce trebuie să se întâmple ca să nu mai recurgă la simulări prost executate?

Dincolo de toate cred că putem spune că avem toate motivele să fim mulțumiți. Velcea a reușit să lege o echipă solidă, care chiar dacă va mai avea de trecut câteva teste de bărbăție, s-a descurcat cu brio până în acest moment. Bravo Poli!

Poli: N. Claro (6) - Nohai (5,5), Șeroni (6), Scutaru (6), Nicola (5,5) - Bărbuț (6), Ov. Petre (6), Trandu (6,5), Boldea (6,5), Nanu (6) - Szekely (6)

Schimbări:

Coca (6) pentru N. Claro (min 39)
Popovici pentru Nanu (min 75)
Gorobsov pentru Boldea (min 84)

P.S. Mai un gol și Szekely egalează numărul de reușite de anul trecut. Incredibil!

www.cronicavioleta.ro

Începând de astăzi puteți accesa blog-ul și prin adresa:

www.cronicavioleta.ro

Să ne fie viața mai ușoara așa!

ACS Poli - Gaz Metan 2:1 (1:0)

Dramaticul se simte în largul său la meciurile Politehnicii, trebuie s-o recunoaștem. Am avut partidă cu penalty ratat, am avut partidă cu patru eliminați și acuma am avut partidă câștigată cu gol marcat în inferioritate numerică! Dincolo de tot acest dramatic, este important să ne concentrăm pe cel mai important lucru, necesitatea de a aduna cât mai multe puncte și a lega o echipă solidă și matură.

Meciul de astăzi a fost destul de diferit față de cele anterioare, căci alb-violeții s-au văzut în necesitatea de a fi ceva mai ofensivi și de a construi mai mult pentru a destabiliza apărarea adversă. N-aș spune că am reușit acest lucru, căci exceptând o recuperare a lui Boldea și irosirea ulterioară a unei faze de trei contra doi și o acțiune pe stânga la care nu a fost nimeni să împingea mingea în poartă din interiorul careului, Poli a fost timidă în atac. Oaspeții au fost aproape de a profita de o eroare a lui Scutaru, care a trimis cu capul de puțin pe lângă propria poartă, iar la cornerul care a urmat Nuno Claro a fost la post. Două minute mai târziu, în minutul 23, Bărbuț a fost insistent cu succes în flancul său, a intrat în careu iar șutul său centrare a fost respins în lovitură de la colț, la care Marovic a trimis de puțin pe lângă - cam la indigo, succesiunea fazelor. Prima mare ocazie a partidei a aparținut însă medieșenilor, care au beneficiat de o neatenție în defensiva noastră, Vitinho a rămas singur cu Nuno Claro, portarul nostru a respins/deviat mingea, și doar intervenția salvatoare a lui Șeroni a ținut scorul egal! Ciudata înlocuire a lui Nicola cu Nanu, încă din minutul 37, se va dovedi decisivă, căci în minutul 43 Șeroni a trimis un balon luuung către jucătorul nou intrat, acesta și-a depășit adversarul, a pus mingea în interiorul careului de unde Szekely a finalizat fără emoții: 1-0.

Dacă în prima repriză dominarea și inițiativa au alternat de la o echipă la alta, în mitanul secund Poli nu a mai părut a avea nicio intenție ofensivă - și, mai îngrijorător, nu a putut să-și creeze nimic pe contre. Presiunea oaspeților s-a tot concretizat în faze fixe perciuloase, dar fără șuturi care să-l întrebuințeze pe portarul nostru. Nuno Claro a avut de intervenit excelent la un șut din 15 metri, prin minutul 73, chiar înainte ca labilitatea noastră la marginea careului și în special pe dreapta să ne coste egalarea un minut mai târziu. Toată faza a plecat de la inabilitatea lui Boldea de a degaja o minge de la 30 de metri, mingea a ajuns la Buznean, lăsat liber de Bărbuț, acesta a coborât înspre a-l talona, medieșeanul a tras slab, mingea i-a revenit de la un coechipier, iar deși se adunaseră încă doi fotbaliști de la noi în jurul său (Boldea și Poparadu), acesta a avut timp să execute un șut perfect, învingându-l pe Nuno Claro la colțul lung. A fost chiar genul de fază care a evidențiat din nou lipsa noastră de maturitate. La scurt timp după reluare, Marovic s-a trezit cu al doilea galben și a fost eliminat, astfel că șansele noastre la victorie păreau a se fi diminuat serios. N-a contat însă, căci Trandu a găsit o centrare ideală de pe flancul stâng pentru Szekely, acesta a fentat un adversar din preluare și a trimis printre doi medieșeni săriți în disperare de cauză să-l blocheze - fără succes! N-au mai fost emoții mari până la final iar Poli și-a asigurat cele trei puncte dintr-un tip de meci pe care cred că vom avea ocazie să-l aprofundăm în acest sezon.

Mi-e chiar ușor astăzi să scot în evidență, atât pozitiv, cât și negativ câțiva jucători. Pe partea cu minus mare se află Blodea, care a pierdut multe mingi azi, a greșit la gol și nu a avut mai nicio reușită. Nici Nohai nu m-a impresionat prea mult, asemeni lui Poparadu, a cărui introducere a slăbit vizibil echipa în toate aceste trei etape. Pe de altă parte, vedeta de azi este același Szekely, care pare un complet alt jucător. Dincolo de cele două goluri, am rămas de-a dreptul uluit când a trimis o pasă din prima, de-a latul terenului, ce l-a găsit la perfecție pe Bărbuț, o execuție mai mult decât remarcabilă. Alături de el îl situez pe Șeroni, solid în apărare, decisiv la primul gol, precum și pe O. Petre, care a fost foarte dedicat misiunii sale astăzi. Nuno Claro, Scutaru, Marovic, Trandu și Bărbuț mi-au plăcut și ei, cel din urmă fiind însă închis destul de competent de adversari în această seară. Nanu și Nicola îmi imaginez că vor colabora etapa viitoare, când cel din urmă l-ar putea înlocui pe eliminatul Marovic în linia de fund, însă până acuma Nanu are un evident plus pe partea ofensivă față de colegul său.

Așadar, totul e bine. Chiar foarte bine. Bravo Poli!

Poli: Claro (6,5) - Marovic (6), Șeroni (6,5), Scutaru (6), Nohai (5,5) - Nicola (5,5), O. Petre (6,5), Trandu (6), Boldea (4), Bărbuț (6) - Szekely (7)

Schimbări:

Nanu (6) pentru Nicola (min 37)
Poparadu (5) pentru O. Petre (min 65)
Popovici pentru Boldea (min 76)

CFR Cluj - ACS Poli 2:2 (0:1)

Să fie clar: un punct de la CFR e o chestie fenomenală. Dar nu putem şi nu trebuie să uităm că Poli în repriza secundă a jucat douăzeci de minute cu un om în plus, douăzeci cu doi oameni în plus şi încă cinci plus cinci prelungire cu trei oameni în plus şi n-a reuşit să-şi creeze nicio ocazie. Deci regretul de a nu fi obţinut cele trei puncte este justificat, la fel cum e evident că echipa noastră nu a avut maturitatea necesară pentru a gestiona o asemenea situaţie.

Partida a început pe altă notă însă, cu unsprezece jucători în ambele formaţii, şi în ciuda acestui fapt Poli a deschis scorul încă din minutul 7. Szekely, care testase deja poarta adversă în minutul 4, a fost la capătul unei acţiuni pornite de pe dreapta, unde Bărbuţ a urcat cu balonul, a pasat pentru Trandu în careu, acesta a deviat balonul către vârful solitar al alb-violeţilor şi Szekely a trimis cu capul, lobat, peste Felgueiras! Bărbuţ a fost oprit suspect în minutul 12, însă important era că evoluţia echipei noastre era una solidă. Prima faza de poartă a gazdelor a venit doar în minutul 33, când Nuno Claro a respins un şut periculos, dar la fel de important a fost faptul că în minutul 30, Florin Costea a fost eliminat pentru cumul de cartonaşe. Replica noastră a venit curând, când Szekely a fost lansat excelent, a preluat perfect mingea, a condus-o exemplar vreo douăzeci de metri cu fundaşii clujeni în ceafă, dar a tras fix în portar, din poziţie de unu contra unu. Gazdele au rămas periculoase doar din faze fixe, ceea ce în repriza secundă s-a dovedit a fi cât se poate de decisiv.

Astfel, în urma unui debut liniştit al mitanului al doilea, ne-am trezit egalaţi dintr-o liberă de la 20 metri. Faza respectivă fusese precedată de o altă liberă, de la 25 de metri, bătută scurt, apărarea noastră a fost surprinsă şi Bărbuţ a comis un fault neglijent la marginea careului. De acolo, Cadru a tras pe jos, zidul a sărit, devierea lui Nuno Claro a fost insuficientă. Zece minute mai târziu, clujenii ne-au oferit un nou cadou, când Felgueiras l-a faultat total inutil în careu pe Nanu, a văzut al doilea galben şi Szekely a transformat fără emoţii! Nici de această dată n-a fost însă suficient, căci Poli a evoluat ultra-defensiv, a irosit mai mereu uşor posesia, şi contrele au lipsit cu desăvârşire. Răul s-a desăvârşit în minutul 80, când Poparadu a comis un fault destul de aiurea la 25 de metri, Deac a executat impecabil libera şi ne-am văzut iarăşi egalaţi. Gazdele au continuat să preseze în vreme ce echipa noastră părea în pană de idei, dar şi aşa Bărbuţ a scăpat pe o contră (finalmente!) în minutul 85, a fost faultat cinic de Deac din spate şi acesta s-a trezit eliminat. N-am reuşit însă să profităm de avantajul din teren, căci fazele fixe irosite de Trandu, respectiv şuturile greu de înţeles de la 30 de metri ale lui Poparadu (e drept, unul a trecut pe aproape) au evidenţiat lipsa de calm şi clarviziune a jucătorilor noştri. Aşadar, s-a terminat egal, e destul de amar, dar per ansamblu nu e rău.

Poate că sună puţin acuzator ceea ce am scris, dar există doar două posibilităţi: a recunoaşte faptul că echipa nu are experienţa acestor meciuri sau a admite că am fost cei mai mari fraieri. Nu cred că a doua evaluare e justă şi ne rămâne să sperăm că nu vom duce lipsă punctelor pierdute astăzi. Mi-e greu cumva să contemplez acuma prestaţia fiecărui jucător în parte. Nuno Claro şi linia noastră de fund m-au mulţumit aproape deplin, mai puţin în ceea ce priveşte maniera în care au ales să dezvolte jocul, abuzând de mingi lungi către un Szekely solitar. De la mijloc mi-aş fi dorit mai mult control, mai mult pragmatism, însă dacă te gândeşti că patru din cei şase jucători aflaţi în compartimentul median şi în cel ofensiv evoluau în liga a III-a acuma doi ani, respectiv unul de abia şi-a serbat majoratul, e clar că avem nevoie de timp şi trebuie să arătăm o bună capacitate pentru răbdare.Mai remarc doar ce nivel bun a arătat Szekely în aceste două meciuri, trecându-şi în cont deja trei reuşite şi fiind un pivot de succes pentru colegii săi.

Aş mai dedica un gând emoţiilor pe care le-am avut la fazele fixe executate în preajma careului nostru (cornere-libere), precum şi la iroseala maximă a fazelor fixe executate de către alb-violeţi, anume de Trandu. Trebuie să progresăm la aceste capitole.

În rest, să respirăm adânc şi să privim înainte. Bravo Poli şi mai mult curaj în continuare!

Poli: Claro (6) - Nohai (6), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Marovic (6,5) - Bărbuţ (6), O. Petre (5,5), Trandu (5,5), Boldea (5,5), Nicola (5) - Szekely (7)

Schimbări:

Nanu (6) pentru Nicola (min 56)
Poparadu (5) pentru Scutaru (min 77)
Keita pentru Boldea (min 86)

ACS Poli - Dinamo 2:0 (1:0)

Suntem bine? Opinez că suntem mai mult decât bine! Poli a debutat cu convingere și tărie în acest sezon al Ligii 1, dispunând fără prea mari emoții de una din rivalele istorice ale clubului - și ale orașului. Cu peste 20.000 de oameni în tribune, care au scandat în repetate rânduri Poli și s-au relaxat efectuând valuri după valuri, alb-violeții (în acest sezon albii/negrii/galbenii) au prestat un joc bun și au profitat de forma neimpresionantă a adversarului.

S-a văzut de la început cum stau lucrurile, căci la practic prima fază a meciului Șeroni a trimis cu capul de puțin peste, în urma unui corner. Meciul s-a așezat într-un ritm destul de echilibrat, însă așa-proclamații favoriți au fost departe de a domina. Chiar și în aceste condiții, Dinamo a avut două șuturi foarte periculoase la poartă în succesiune rapidă, în minutul 13, Nuno Claro arătându-și reflexele și domolind din emoțiile pe care le aveam cu privire la titularizarea sa. Jocul nu era una prea spectaculos, niciuna din echipe nedorind să se dedice atacului, iar de abia în minutul 29 s-a arătat următoarea mare ocazie, dar ce ocazie a fost! Szekely a beneficiat de o pasă în spate absolut eronată a dinamoviștilor, a trecut de portar și a fost agățat, Colțescu arătând punctul cu var. Din păcate, Trandu și-a arătat emoțiile, nereușind să finalizeze cu calm așa cum o făcuse de destule ori înainte, șutul său trecând mult peste. Ritmul a rămas alert, alb-violeții nu au căzut în debusolarea irosirii penalty-ului, astfel că în minutul 40 au fost răsplătiți cu vârf, în urma unei acțiuni care a mirosit a strategie și pregătire. Atunci, Trandu a bătut o liberă scurt pentru Bărbuț, acesta a centrat la colțul lung, Șeroni a trimis înapoi în centrul careului cu capul și Szekely a marcat prin același procedeu!

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult după pauză, dinamoviștii reușind să fie periculoși doar la fazele fixe, însă lipsiți de precizie. Poli și-a făcut în continuare jocul și a lovit decisiv în minutul 63, după ce cu doar câteva minute înainte, Marovic a fost surprins în ofsaid la o fază extrem de bună în careul advers. Bărbuț, care a lovit Liga 1 ca o racheta intercontinentală, a recuperat mingea în jumătatea noastră de la Dănciulescu și a luat-o la goană vreo 60 de metri până în careul advers unde a fost ajuns de Luchin, însă devierea acestuia nu a fost suficientă pentru a salva Dinamo de al doilea gol al serii: magnific! Șase minute mai târziu Trandu putea să ridice din nou scorul de pe tabelă, la o minge care a ajuns la el în urma unui șut trimis de Nanu și parat de Naumovski, dar același portar dinamovist a scos reluarea lui Trandu cu piciorul - un ultim reflex. Oaspeții nu au mai făcut mare lucru, exceptând un șut trimis de Curtean și parat de Nuno Claro, în timp ce alb-violeții au gestionat cu iscusință avantajul. Bărbuț ar fi putut da lovitura de grație la una din ultimele faze ale meciului, intrând în posesia balonului pe dreapta, a pătruns în careu, însă șutul a trecut destul de mult pe lângă. Totuși, a fost bine și așa, căci putem spune liniștiți că Poli a revenit în primul eșalon cu fruntea sus și pieptul în față, atât pe teren, cât și în tribune.

Uneori e greu să păstrezi perspectiva, să te gândești că trei dintre titularii de astăzi (Boldea, Szekley, Șeroni) evoluau în liga a III-a cu doar doi ani în urmă. Căci, oricât de important ar fi să ne menținem picioarele pe pământ și să apreciem că Dinamo a arătat ca o echipă slabă, și alb-violeții sunt departe de a avea puterea și calitatea pe care o aveau înainte de micul aranjament al Federației Române de Fotbal care ne-a văzut poposind în liga a II-a și destrămând atât o echipă de talie campioană, cât și niște suporteri pe măsura echipei. În această seară au arătat însă curaj, un joc bun, precis și rapid, și au fost răsplătiți cum se cuvine pentru efortul pe care l-au depus.

Echipa a arătat destul de solid, chiar dacă apărarea mi-a dat emoții când am văzut-o pe foaie. Flancurile s-au descurcat decent, mai ales Marovic care a și fost încercat din greu, în vreme ce Scutaru, în ciuda unor ezitări, l-a completat convingător pe Șeroni, aflat astăzi în zi de grație. Bineînțeles, și apărătorul buturilor noastre m-a impresionat, dar consider că am apreciat deja acest lucru. La mijloc, Ov. Petre s-a remarcat cu un joc marcat de dăruință și maturitate, chiar dacă în continuare nu pare să aibă condiția fizică pentru a rezista un meci întreg. Trandu, colegul său de la centru, va avea ce regreta după acest meci, parcă uneori i-a lipsit o viteză, însă a arătat și momente de joc pozitive, pe care putem spera că va construi în viitor. Mijlocașul nostru de bandă stângă, Nicola, a întărit apărarea cât a stat în teren, însă fără a aduce un aport considerabil în atac, în vreme ce înlocuitorul său, Nanu, a oferit și puțină agresivitate ofensivă. Pe cealaltă parte, Bărbuț a fost nu doar fenomenal prin spiritul său, ci și prin hărnicia și iuțeala pe care le aduce cu sine. Dinamo l-a tratat ca pe un anonim și a plătit scump pentru acest lucru, însă altele vor fi încercările odată ce adversarii îl vor închide cu doi jucători. Boldea, peste tot prezent și nu mereu evident, a muncit considerabil, chiar dacă n-a avut parte de răsplata de care a beneficiat Szekely, a cărui debut în Liga 1 a fost și el memorabil. Chiar și trecând peste entuziasmul momentului, nu pot să văd cum Goga ar putea să joace același rol de pivot/luptător, respectiv cum ar putea să se integreze în această echipă de muncitor. Aș mai menționa că au intrat pe parcurs Poparadu, care a fost rezonabil, și Ruiz, din care am văzut cam puțin - pare însă rapid și el.

Mă gândesc cât de bine ar putea să arate mijlocul nostru, cu Gorobsov lângă Ov. Petre, poate Keita în flancul stâng. Înțeleg că au mai fost transferați un fundaș și un mijlocaș, primul fiind în orice caz o necesitate, și rămâne să sperăm totuși la încă un atacant, fiindcă suntem destul de descoperiți. Părerea mea este că pe termen lung tot apărarea s-ar putea să ne dea de furcă, fiind îngrijorător de susceptibilă la viteză. Cu o echipă compactă, concentrată pe contre, s-ar putea să meargă, însă.

Felicitări, așadar, Politehnicii, jucătorilor, suporterilor și, în niciun caz în ultimul rând, lui Velcea, care împreună au pus la cale o noapte memorabilă.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (6,5) - Marovic (6), Scutaru (6), Șeroni (6,5), Nohai (6) - Nicola (5,5), Trandu (5), Ov. Petre (6,5), Boldea (6),  Bărbuț (7) - Szekely (7)

Schimbări:

Poparadu (5,5) pentru Ov. Petre (min 62)
Nanu (6) pentru Nicola (min 65)
Ruiz pentru Szekely (min 83)

Avancronică: Poli - Dinamo

Ce scurtă a fost vara după 2 ani în care suporterii poliști au suferit în mediocritatea ligii secunde, dar mai ales după 2 ani de momente tensionate provocate de factori externi. Dar în sfârșit am revenit! În vârful performanței românești, în prima ligă, ce acum e într-o stare mai haotică decât acum doi ani. Tocmai această conjunctură ne-ar putea fi benefică. Lipsiți de stresul luptei la locurile fruntașe, și ajutați de situația dificilă a celorlalte competitoare pentru evitarea retrogradării, Poli se poate concentra pe solidificarea unei echipe competitive, dar și a unui club mai durabil. Iar suporterii pot trăi parcursul acestui sezon meci cu meci.

Sorții au făcut ca prima etapă să fie cum nu se putea mai bine pentru noi. Era nevoie de un meci acasă, cu o echipă puternică pentru a porni campionatul cu o ambiție mai mare, cât și pentru a stârni interesul iubitorilor de fotbal. Iar Dinamo e candidatul perfect: pe lângă vechea rivalitate, dinamoviștii se află și ei într-un moment mai greu, având o echipă cu mulți tineri fără experiență, astfel că putem spera la o surpriză plăcută în privința rezultatului.

N-am să mai spun cât de important este un meci cu Dinamo, dar am să remarc două dueluri interesante de care vom avea parte în teren. Primul este cel al fundașilor centrali, colegi de generație la Poli, Scutaru revenit la Timișoara, în timp ce Luchin va purta banderola pentru dinamoviști. Al doilea duel este în atac, acolo unde îi avem pe exponenții generației născute în 1995, campioni naționali cu selecționata sub-16 a Timișului. E vorba de Cristi Bărbuț, care va debuta în prima ligă chiar în tricoul lui Poli, respectiv Dorinel Rotariu ce evoluează încă de sezonul trecut la Dinamo.

Avem dezavantajul clar al experienței, cu mulți alți debuntanți în prima ligă, dar acesta poate fi contracarat prin ambiție și organizare. Rămâne de văzut cât de mult va conta degradarea omogenității datorată noilor veniți la echipă, dar numai Velcea poate știi cel mai bine pe cine să trimită în teren. Din păcate, tocmai finalizarea este capitolul cel mai slab, deși aceasta contează foarte mult într-un joc bazat pe contraatac. Dar poate vom avea noroc și cred că meciul este deschis oricărui rezultat.

O victorie, dar mai ales un joc ambițios vor conta mult în viitorul acestei echipe, mai ales când îmi amintesc de debutul fostei Poli AEK, ce bătea în Ghencea chiar în al doilea meci din Divizia A.

Hai Poli!

Permutări de vară

Avem astăzi lotul care pleacă spre Slovenia, unde ACS Poli va disputa cantonamentul acestui pre-sezon. Acesta arată după cum urmează:

PORTARI: Pap, Coca, Nuno Claro
FUNDAȘI: Belu, Nohai, Petrovic, Șeroni, Scutaru, Rusu, Bocșan, Marovic, Dragu, Nicola
MIJLOCAȘI: Moldovan, Popovici, Bărbuț, Petre, Poparadu, Trandu, Nanu
ATACANȚI: Ruiz, Boldea, Szekely

Să începem mica noastră analiză cu cei care lipsesc. Este vorba de șapte jucători care au fost anunțați că pot să-și caute alte echipe: Răzvan Dobricean, Andrei Artean, Alexandru Boștină (toți trei la final de contract), Mario Kirev, Silviu Bălace, Eugen Miculescu și Marco Enciu. Selecția pare rezonabilă, singurii jucători cu care nu sunt așa de sigur ar fi Kirev, Artean și Boștină.

Primul pentru că a evoluat rezonabil, dar probabil că n-a fost preferat din rațiuni financiare și fiindcă nu își dorește să fie al treilea portar - dar vreau sa revin asupra acestei chestiuni. Al doilea, fiindcă e foarte tânăr și ar fi putut fi reținut pentru o potențială echipă secundă, însă nici nu pot spune că s-a afirmat cât să merite păstrat în baza a ceea ce a arătat. Al treilea, fiindcă a arătat momente surprinzător de bune de fotbal, însă plătește probabil tribut faptului că nu a reușit să profite de fiecare șansă primită și, totuși, nu mai e junior.
Cât despre restul, stagnarea lui Dobricean era mai mult decât evidentă, Bălace are o vârstă și nivelul său n-a fost strălucitor, Enciu n-a arătat destulă calitate, iar Miculescu evoluează pe un post unde s-au adus destule întăriri.

De adus au fost aduși câțiva jucători "cu experiență" si câțiva tineri promovați de la juniori.

Nuno Claro, la 36 de ani, are în mod cert destulă experiență în Liga 1, dar au trecut vreo trei sezoane de când n-a mai fost titular, iar chiar și în cele mai bune zile ale sale, s-a remarcat prin erori de judecată. Îngrijorarea mea cea mai mare este că avem trei portari în lot și niciunul dintre ei nu a fost titular la un nivel ridicat de multă vreme/niciodată. Să sperăm că nu vom plăti tribut acestui fapt.

Adrian Rusu, care în aceasta lună va împlini 29 de ani, este fundaș central și vine de la vicecampionii Pandurii, unde anul acesta a evoluat sporadic, fiind integralist în doar trei partide. Are peste 100 de meciuri disputate în Liga 1 și probabil că va reprezenta o soluție bună pentru centrul apărării noastre.

Eduard Nicola este fundaș stânga, are 30 de ani, și a evoluat la U Cluj în ultimul sezon, unde a fost o piesă destul de importantă în angrenajul echipei. Îmi aduc aminte de el de când juca la Brănești, însă nu pot spune că știu mare lucru despre calitățile sale din teren.

Jorge Ruiz e atacant, sustras din Venezuela, și are 23 de ani. Mai multe om vedea când îl zărim pe teren.

Au mai revenit la club și trei foști jucători ai Politehnicii, anume Alex Popovici, Cristi Scutaru și Claudiu Belu. Dacă Popovici și Belu au adunat un număr consistent de prezențe la nivelul primei ligi, fie și la o echipă ce a sfârșit prin a retrograda, Scutaru a irosit în mare parte ultimul an, bifând doar puțin peste două sute de minute la Dinamo. Toți trei sunt cantități cunoscute, adică Popovici și Scutaru au fost printre cei mai buni jucători în sezonul 2011/2012 pentru Poli, iar Belu a arătat anumite calități, chiar dacă ansamblul evoluțiilor sale a fost unul mai puțin convingător.

Pe lângă aceștia au fost deplasați Moldovan și Dragu, care sunt încă în faza de verificare.

Aș aprecia că cel mai necesar la acest lot ar fi adăugarea a încă unui atacant, precum și a încă una sau chiar două opțiuni pentru flancurile de la mijloc. În rest, vorba aia cu tutunul și răbdarea, căci ne așteaptă un sezon greu de tot.

Rezumat sezon 2012/2013: partea a II-a

Scria Andrei acuma o săptămână care sunt remarcații instinctuali ai echipei pe sezonul trecut și, la o adică, eram în acord total cu observațiile lui. Dar să vedem ce zice statistica, a cărei tendințe pot fi uneori mai bizare dacă nu sunt ținute sub control de un bici atent.

Golgheterul nostru pe sezonul 2012-2013 a fost Nicu Boldea, cu opt reușite, urmat de Trandu și de Szekely cu câte șase.

Mai jos situația jucătorilor în parte, în ordinea mediilor pe sezon. Probabil că destule note ar fi fost mai mici în retur, dacă se includeau partidele lipsă din statistică (FC Argeș și Baia Mare), dar mostra ar trebui să ne fie reprezentativă. Am stabilit că pentru a fi incluși în acest top, jucătorii trebuie să fie avut un minim de 40% din totalul posibil de prezențe în acest sezon, adică rotunjit în jos la nouă partide. Și da, pentru Bărbuț am rotunjit în jos.

REMARCAȚII

1. Cristian Bărbuț (9 meciuri) - 6.50 sezon (FN tur / 6.50 retur)

Poate că numărul redus de jocuri disputate nu îl recomandă în aceasta listă, dar impactul avut asupra echipei și asupra sezonului o fac. E improbabil că alb-negrii ar fi reușit promovare fără aportul juniorului titularizat de către Velcea în acest retur. În rest, a zis Andrei ce era de zis, este un fotbalist cu mare potențial (tehnică, viteză, altruism, determinare) și cu un plus de forță și de maturitate va putea face față și în Liga 1 încă din primul sezon. Așteptările sunt mari, să sperăm că nu va dezamăgi nici el, nici clubul în gestionarea lui.

2. Nicu Boldea (21 meciuri) - 5.87 sezon (5.91 tur / 5.81 retur)

O altă revelație, în felul lui, pentru sezonul proaspăt încheiat, Boldea s-a consacrat grație golurilor sale din tur, dar a rămas o prezență destul de constantă datorită dispoziției la efort și a tehnicității sale, în ciuda unui retur mai puțin impresionant. Va fi o reală încercare să se afirme și în Liga 1, dar dacă e să o privim așa, același lucru se putea spune pentru Liga secundă, iar jocul său cu mingea la picior ar putea să-i ofere fundamentul în jurul căruia să se afirme.

3. Ovidiu Petre (9 meciuri) - 5.86 sezon (FN tur / 5.86 retur)

Prezența lui Ov. Petre pe podium este discutabilă, dat fiind că apariția sa în echipă nu a produs impactul visat, iar debutul său a fost un dezastru. Aș aprecia însă că maturitatea sa în citirea jocului, precum și aportul său la recuperare și deschiderea terenului, au compensat ocazionalele carențe pe care le-a avut. Așteptările de la el sunt mai mare de atât, e drept, astfel că sper să îl vedem la un alt nivel în Liga 1.

4. Adrian Poparadu (22 meciuri) - 5.82 sezon (5.95 tur / 5.67 retur)

Nu-mi dau seama exact ce a făcut așa o diferență mare în aprecierile lui Poparadu - poate că echipa în ansamblul eu a suferit, poate că nu a mai fost un titular incontestabil. Oricum, a dus tot greul liniei de mijloc în tur și doar grație calității sale am putut să ne situăm la un avans considerabil față de urmăritori - avans ce s-a dovedit decisiv. E unul dintre jucătorii care pot face față în Liga 1, chiar dacă încă nu a arătat o valoare de echipă de vârf, ceea ce se compensează oarecum cu un nivel constant de joc.

5. Răzvan Trandu (19 meciuri) - 5.81 sezon (5.67 tur / 5.93 retur)

N-am critictat pe nimeni așa cum l-am criticat pe Trandu în tur pentru evoluțiile avute, precum și pe Velcea pentru încăpățânarea de a-l introduce în echipă. Probabil că jocul slab din tur a fost și o consecință a indeciziei cu privire la rolul său tactic, căci odată ce s-a stabilizat în linia de mijloc, a evoluat la un cu totul alt nivel. Ne-a adus puncte de unul singur în mai multe rânduri, a marcat goluri cu stil, și a pus adesea în pericol poarta adversă la fazele fixe - chiar dacă la cornere mai are de lucrat, nu doar el, cât întreaga formație. E tânăr, a arătat talentul și îndârjirea pentru a lupta cu Poparadu pentru titularizarea în linia de mijloc, și ca opțiune ofensivă îi este de preferat.


Alți remarcați ar fi Petrovic (18 meciuri, 5.78), Kirev (18 meciuri, 5.70) și Șeroni (19 meciuri,5.69). Nu sunt note spectaculoase, dar decente, problema fiind că toți acești jucători au avut și evoluții exemplare, precum și evoluții foarte slabe. Din păcate această inconstanță nu îi recomandă pentru Liga 1, depinde însă de ce alternative vom dispune.


CEILALȚI REMARCAȚI

1. Florin Nohai (17 meciuri) - 5.44 sezon (5.61 tur / 5.22 retur)

Aș începe prin a remarca faptul că notele cele mai slabe din acest sezon sunt peste cele de sezonul trecut - ultima poziție atunci? Proaspăt transferatul Claudiu Belu.
Făcând abstracție de Dina, care a adunat doar patru prezențe, Nohai s-a remarcat printr-un retur slab. Orișicum, aportul său ofensiv a fost generalmente dezamăgitor, dar în tur a fost destul de solid în plan defensiv. Probabil a suferit și el ca urmare a rezultatelor obținute de echipă, fiindcă nu cred că diferența dintre tur și retur a fost așa de mare în prestațiile sale, dar ca de obicei, fundașii laterali au muncă grea și e dificil să acoperi un asemenea post. Mai ales cu un fotbalist care nu e deloc rapid.

2. Andrei Artean (18 meciuri) - 5.50 sezon (5.50 tur / FN retur)

Titularul surpriză la debutul sezonului și-a pierdut treptat locul în echipă - în ciuda numărului mare de prezențe, nu are decât patru meciuri cu notă! E drept că în retur s-a aglomerat serios de tot concurența la mijloc și fără niciun atu evident care să-l recomande, tinerețea sa i-a fost pusă în spate și l-a ținut pe bancă. Nu cred că îl vom vedea prea mult nici în sezonul următor, dar până una-alta ar fi important să adune mai multă experiență în Liga a II-a.

3. Florin Nanu (13 meciuri) - 5.50 sezon (5.38 tur / 5.57 retur)

Deși e un jucător tehnic și destul de rapid, Nanu nu a reușit să se impună. în ciuda insistențelor lui Velcea de a-l înlocui pe Bălace cu el. Rămâne memorabil golul marcat din liberă cu Luceafărul, când eram în inferioritate numerică, dar vorba vine, cu o floare nu faci primăvară. Nu a arătat că are calitatea necesară pentru a evolua în Liga 1.

4. Petre Goge (14 meciuri) - 5.54 sezon (5.70 tur / 5.00 retur)

Cred că Goge a profitat de pe seama faptului că îmi plac jucătorii tineri și a sfârșit cu o medie excelentă în turul campionatului, deși nu-mi aduc aminte de prea multe reușite din partea sa. Bărbuț l-a eclipsat de-a dreptul, deși este mai tânăr decât el, iar per ansamblu decizia de a-l elimina din lot e acceptabilă, dacă stăm să cumulăm jocul său cu problemele de atitudine. Nu e vorba, putea fi ținut dat fiind că e tânăr, dar ar trebui să ne bucurăm într-un anume fel, căci dacă nu pleca, titularizarea lui Bărbuț n-ar fi avut loc chiar cu aceeași convingere.

Urmează Sakir și Marovic (5.56) după care se alinează Dobricean și Szekely (5.58). Poate doar cel din urmă are argumente pentru a fi mai sus în top - deși, la o adică, doar Bălace stă între el și Șeroni, care a fost inclus printre cei "buni". Orișicum, suferința pe flancuri e evidentă, dat fiind că nici Marovic nu a fost cu mult peste Nohai, deci suntem obligați să găsim niște soluții mai bune acolo. Să vedem, să vedem.


Pentru fișierul cu note detaliat, intrați AICI.