Speram la mai multe de la derby-ul primelor clasate din Liga a V-a, seria a II-a, însă am avut parte de un meci tern, cu două bare pentru Poli şi multe mingi aruncate de ambele părţi către careul advers, fără sorţi de izbândă. Cu Haidău, Rody şi Lazăr de la prima echipă, Poli avea nevoie de victorie pentru a depăşi Biledul, dar n-a arătat că ar avea capacitatea de a o obţine decât arareori.
Necunoscând toţi jucătorii noştri, voi face referire la unii după numerele de pe tricou, pentru siguranţă. Ca joc, prima repriză a fost ceva mai dinamică, cu Poli la timonă douăzeci de minute, timp în care Rody a trimis în bară după o acţiune pe dreapta, ca tot el să îl deschidă pe Niţă la capătul unei faze personale, dar acesta a tras mult pe lângă. Replica oaspeţilor a venit în minutele 19 şi 30, de ambele ori din liberă: prima oară, Fridrich a trecut pe sub minge, însă adversarii au trimis destul de departe de poartă; a doua oară am consemnat şi singurul şut sănătos către poarta noastră (sau orice poartă, la o adică), venit pe o respingere, mingea trecând de puţin peste. Finalul reprizei a consemnat şi o fază controversată, când Niţă a depăşit doi jucători, a intrat în careu şi a căzut în urma unui duel oarecum dubios, dar s-a ales cu galben pentru simulare.
Poli, în albastru-negru, a efectuat trei schimbări la pauză, iar consecinţa a fost că jocul echipei a devenit mai neconvingător. Echipa a părut ruptă o bună perioadă de timp şi impresia era că Biled avea iniţiativa, numai că ocaziile au lipsit. Doar lovitura peste a numărului 7 (Mezin) de la noi a mai animat spiritele în minutul 53, când a beneficiat de una din puţinele centrări chiar utile ale jocului, de la numărul 17. Înlocuirea lui Rody cu Velcotă un sfert de oră mai târziu a părut să echilibreze din nou meciul, dar anemia fotbalistică a persistat. Lazăr a fost singurul protagonist în minutele rămase: a scăpat de un al doilea galben căutat cu lumânarea, ca în prelungirile partidei să execute o liberă de la 30 metri cu boltă, mingea a lovit încheietura barelor, a fost recentrată către Bocşan, care n-a putut s-o cadreze. Şi aşa s-a încheiat meciul care lasă destinul promovării echipei secunde în mâinile altora.
Trecând peste nivelul rudimentar al construcţiei noastre, am văzut o echipă destul de harnică, însă fără viziune.
Despre seniori: dacă Haidău n-a avut multe de făcut şi atunci când a avut, le-a făcut cu brio, Lazăr şi Rody au jucat roluri mai importante. Aproape toate mingile au trecut pe la cel dintâi în anticipaţiunea unui atac, mai ales că acesta a evoluat foarte retras, adesea în faţa apărării, dar în lipsa unor jucători de forţă şi în condiţiile unei linii defensive joase a Biledului, lansările sale n-au adus roade. Rody nu m-a impresionat în duelurile sale şi a făcut prea puţin înspre a se distinge pozitiv faţă de coechipierii săi mai puţin experimentaţi, în aşa o manieră că încep să mă întreb cât de înţeleaptă a fost aducerea sa.
Despre juniori: apărarea s-a dovedit a fi punctul tare al echipei, cu Motreanu, Bocşan, Yazjy şi Fridrich fiind greu de depăşit. Centralii mi-au plăcut în special, precum mi-a plăcut şi Fridrich. Acesta din urmă a ratat intercepţia mingii de trei ori, însă s-a prezentat bine în dueluri unu la unu şi a oferit nişte centrări cu zvâc atunci când a urcat în atac. La mijloc, Bocşa (nr. 14) a fost adesea depăşit de situaţie, a pierdut multe mingi şi n-a avut un plasament grozav. Înlocuitorul său, Bârnoi (nr. 6), a fost admonestat frecvent pentru poziţionarea în teren, dar cu mingea la picior a părut mai capabil şi mai cumpătat decât Soare. În flancuri, Niţă nu a fost foarte inspirat, chiar dacă a arătat un control bun cu ambele picioare, iar Sorescu (nr. 10) mi-a părut la un nivel asemănător, ca prestaţie. Rus (nr. 11) a fost alături de Rody în atac, ca în repriza secundă să treacă mai retras, în flanc, şi a dat dovadă de multă energie, fiind integralist. Rata sa de succes n-a fost însă la fel de admirabilă. Dintre cei introduşi pe parcurs, Livan (nr. 17) mi s-a părut orientat şi cu o tehnică bună, chiar dacă la fel ca mulţi dintre colegii săi avea dificultăţi în a ştii când să dea drumul la mingi şi când să insiste. În schimb Mezin (nr. 7) şi Velcotă nu m-au convins, nereuşind să insufle ceva inspiraţional atacului.
Greu de zis care sunt perspectivele de promovare, chiar dacă şanse mai există. Echipa, lipsită şi de aportul lui Dragomir, aflat în tribune azi, va avea mult de muncit şi să spere în eşecul adversarilor de astăzi. E posibil să poată promova din talent, dar ar fi bine să aibă o abordare mai controlată a jocurilor pe care le mai au de disputat şi să reducă incidenţa mingilor lungi.
Ca o remarcă de final, câţiva jucători de la prima echipă au fost în tribune la meci - atât cât i-am văzut eu, căci e posibil să fi fost şi alţii - anume Bărbuţ, Pap, Popescu, precum şi împrumutaţii Todorov şi Balaure. Alexa şi Timofte au urmărit echipa la lucru din zona băncilor de rezervă.
În final: Paşte fericit celor care îl sărbătoresc astăzi!
Poli II: Haidău - Motreanu, Bocşan, Yazjy, Fridrich - Bocşa - Sorescu, Lazăr, Niţă - Rody, Rus
Schimbări:
Bârnoi pentru Bocşa (min 45)
Livan pentru Sorescu (min 45)
Mezin pentru Niţă (min 45)
Velcotă pentru Rody (min 68)
Prima victorie la scor a anului s-a lăsat aşteptată, dar iat-o! Cele trei puncte adunate după o prestaţie destul de bună ne măresc ecartul faţă de urmăritoarele Reşiţa şi Olt, care se află acuma la opt puncte distanţă. Dar succesul din teren vine la finalul unei săptămâni în care s-a prefigurat pierderea a doi dintre cei mai talentaţi juniori ai clubului: deja cunoscutul Vlad Dragomir şi portarul naţionalei U15 Ionuţ Rus, primul în drum spre Arsenal Londra şi al doilea în tatonări cu Wolverhampton. Ca şi o idee paralelă acestor evenimente, numărul juniorilor aflaţi în lot astăzi a fost...zero.
Ceea ce nu înseamnă neapărat că e de rău, fiindcă fotbalul jucat, mai ales în repriza a două, a fost unul convingător. Doar că Poli nu este în poziţia în care poate trăi unidimensional, fără să-şi gestioneze potenţialii juni titulari drept o sursă necesară a supravieţuirii fotbalistice. Sau poate că aceasta este consecinţa unui club aflat oarecum în afara luptei pentru supravieţuire, sub oblăduirea unui primar devotat, dar încăpăţânat.
Cu două schimbări importante în primul unsprezece, Melinte pentru Scutaru şi Petre pentru Poparadu, Poli a controlat prima repriză, fiind însă lipsită în repetate rânduri de o pasă decisivă bună. Tiparul a fost unul foarte clar: mingea în flancul drept la Bărbuţ (şi uneori Belu), acesta scapă de fundaş sau de marcaj şi trimite o centrare semi-reuşită. Prima şansă s-a arătat în minutul 7, când Boldea a primit o minge la voleu graţie lui Bărbuţ, dar şutul său n-a pus în mare pericol poarta adversă. Scorul avea să fie deschis în minutul 13, când Henrique a transformat un penalty. În prealabil, Belu a fost deschis rapid de Keita, din unghi a încercat să prelungească mingea pe lângă portar şi a fost agăţat - dacă mingea mai era în teren în acel moment este de discutat, dar arbitrul a reacţionat rapid. Era să dublăm avantajul la următoarea fază, cornerul lui Keita ajungând într-un final la Belu pe dreapta, acesta a centrat în faţa porţii, Henrique a luftat, ca Elek să înscrie în poarta goală. S-a dictat însă ofsaid, la brazilian din câte am putut să-mi dau seama, astfel că golul a fost anulat. Jocul a scăzut în intensitate, ca de atâtea ori în intervalul 15-30, ca apoi să-şi dea drumul în ultimul sfert de oră. Prima mare ocazie i-a aparţinut lui Boldea, beneficiarul unei pase bune la capătul tiparului descris mai sus, doar că acesta s-a împiedicat în minge şi n-a ieşit nimic. Au mai fost două-trei faze de acest gen până la pauză, doar că șansele mai concrete le-au aparținut oaspeților. Întâi, în minutul 35, Sălăgeanu a fost liber în flancul drept al apărării noastre și a trimis din voleu, mingea trecând pe lângă. Apoi, în minutul 44, Pap a degjat slab, Olimpia a contrat rapid și doar intervenția portarului nostru ne-a salvat de la un șut plasat sub bară - eroare reparată la ceea ce avea să fie singurul șut pe poarta sa. Între timp, Poli a trimis pe poartă prin Boldea, cu un șut din afara careului, respectiv peste prin Henrique, a cărui lovitură de cap n-a fructificat centrarea excelentă a lui Elek.
Mitanul secund a debutat destul de lent, dându-și drumul doar după introducerea lui Doman în minutul 63. Aproape imediat, acesta a jucat un rol important în golul desprinderii: a executat (slab) liberă din marginea careului în urma unui fault asupra lui Bărbuț, mingea a fost respinsă de un adversar până la Elek, care de la optsprezece metri a tras din prima, învingându-l pe portar. Într-un moment de mare inspirație, același Doman putea să-și treacă numele pe lista marcatorilor un minut mai târziu, când a primit o minge lungă de la Keita, s-a debarasat de fundaș, a șutat din unghi, doar ca portarul să intervină acrobatic și să respingă în corner. În formă de spectacol, fostul argeșean a încercat o foarfecă la o centrare a lui Bărbuț, mingea trecând peste, ca apoi tot Doman să-l deschidă pe Neagu în stânga, de unde centrarea acestuia l-a găsit pe Bărbuț, însă șutul său a fost blocat după o atingere în plus. Presiunea s-a concretizat în gol în minutul 78, când pe o contră trei contra unu, condusă de Doman, acesta l-a deschis în dreapta pe Elek, vârful nostru a recentrat către Doman în centru, mingea a fost poziţionată pentru Bărbuţ, care a îndeplinit o formalitate. Până la final nu am mai notat decât centrarea deviată a lui Neagu ce aproape că a nimerit cadrul porţii, astfel că scorul a rămas cel stabilit de cei trei atacanţi ai zilei.
Pe lângă ineficienţa tiparului de altfel bun, care foloseşte calităţile lui Bărbuţ într-o manieră constructivă, aş mai remarca faptul că Melinte şi Doman au arătat mult mai convingător astăzi decât cei pe care i-au înlocuit tactic, Scutaru (absent din lot) şi Boldea, astfel că probabil ar fi indicat să apară mai des în primul unsprezece. Am admirat jocul arătat de Bărbuţ şi Elek azi, în vreme ce colegul lor Henrique mi s-a părut mai puţin inspirat. Normal că mi-a plăcut Doman, care va avea sarcina deloc uşoară să găsească echilibrul sănătos între spectacol şi eficienţă odată ce prinde un loc de titular, şi mi-au plăcut prestaţiile lui O. Petre şi Keita.
Mă îngrijorează însă precauţia (excesivă?) de care dă dovadă Alexa, nu doar în ceea ce priveşte rezervele aflate pe bancă, cât şi anumite înlocuiri: Poparadu pentru Boldea, spre exemplu. Lipsa juniorilor din lot mi-e un mister, nu văd ce scuze există să n-ai un tânăr măcar pe bancă meci de meci, tocmai pentru situaţii când câştigi cu uşurinţă şi rezultatul ţi-ar permite să-i trimiţi în teren fără a risca ceva. Ce altceva ar putea Poli să ofere în acest moment unor jucători talentaţi în afară de fotbal la nivel profesionist?
Să sperăm că aceste chestiuni de strategie se vor ajusta în timp. Până atunci, stăm bine.
Bravo Poli!
Poli: Pap (5,5) - Belu (6), Cânu (5,5), Melinte (6), Neagu (6) - O. Petre (6,5) - Bărbuţ (6,5), Keita (6,5), Boldea (5) - Henrique (6), Elek (6,5)
Schimbări:
Poparadu (5) pentru Boldea (min 45)
Doman (6,5) pentru Henrique (min 63)
Nanu pentru Bărbuţ (min 81)
Conform aşteptărilor, partida de astăzi s-a dovedit a fi una deosebit de dificilă. Cu gazdele în avantaj după doar cinci minute, Poli a avut mult de muncit să revină, dar a beneficiat de şansa unui gol chiar înainte de pauză, graţie lui Elek. Vârful adus în această iarnă l-a înlocuit cu brio pe suspendatul Henrique şi şi-a trecut în cont dubla în repriza secundă, dar gazdele au revenit cu doar două minute înainte de final, în ciuda eforturilor admirabile ale lui Pap.
Scorul a fost deschis după o intervenţie slabă a lui Poparadu, care a pus mingea ideal pentru adversari şi aceştia au finalizat faza din patru metri, prin Bobi Verdeş. Replica noastră a venit prin Belu şi Elek, dar niciunul dintre ei nu a reuşit să îl testeze serios pe Nuno Claro, înainte ca meciul să piardă puţin din ritm. După minutul 30 şi până aproape de pauză au urmat cinci faze dificile la poarta noastră, cu Pap intervenind salutar la centrări, pe contre şi la cornere. Trecuţi cu bine de elanul slătinenilor, Poli a reuşit o egalare nebănuită chiar înainte de pauză, când centrarea lui Melinte a fost trimisă în faţa porţii de Belu, Nuno Claro a respins până la Elek, care a marcat acrobatic în poarta goală.
Repriza secundă n-a avut un debut spectaculos, gazdele fiind ceva mai curajoase, doar că după un sfert de oră, tot noi aveam să marcăm: ruta Bălace-Boldea a dus mingea la Elek, care a profitat de o (nouă) eroare a lui Nuno Claro, l-a driblat pe acesta şi a marcat pentru desprindere. A urmat o fază contestată de banca noastră tehnică la o intervenţie în careul advers, nepenalizată în vreun fel, dar altfel meciul a părut să intre într-o fază mai ştearsă, ceea ce ni se potrivea de minune. Doar că după minute bune lipsite de evenimente notabile, cu puţin peste o sută de secunde rămase până la prelungiri, gazdele au reuşit să revină printr-o lovitură de cap ţintită la vinclul porţii noastre - marcaj deficitar al lui Scutaru. A fost nevoie de o nouă intervenţie a lui Pap pentru a menţine scorul egal înainte de final, portarul nostru fiind după toate aparenţele omul meciului.
Rezultatul nu e rău, dar nici nu ne plasează pe mult căutata pantă ascendentă, la capătul unui alt meci plin cu cartonaşe pentru jucătorii polişti. Din fericire, cartonaşele se vor "reseta" în play-off, astfel că o putem lua de la capăt cu întreg lotul la dispoziţie. Nu ştiu ce ar mai fi de zis astăzi, doar că am mai pus un punct peste Reşiţa şi am ţinut la distanţă o echipa periculoasă, deci într-un fel e rezonabil. Dar mă ia din nou senzaţia că, la fel ca în aproape fiecare sezon, părem mai puţin convingători după "acumularea" de iarnă.
Poli: Pap - Belu, Cânu, Scutaru, Bălace - Melinte, Poparadu, Keita, Boldea - Bărbuț, Elek
Schimbări:
O. Petre pentru Keita (min 62)
Duarte pentru Elek (min 82)
Doman pentru Boldea (min 88)
Mai avem un meci până la play-off, în compania celor de la FC Olt. E vital ca această partidă să pară la fel de importantă precum este: o înfrângere aduce gazdele la egalitate cu Metalul, adică la cinci puncte de noi. Spre deosebire de situaţia Politehnicii, Olt a disputat cinci jocuri oficiale în acest an, din care a câştigat patru - doar înfrângerea dramatică din meciul cu Reşiţa i-a privat de puncte. Cum ar veni, au deja ceva turaţie. Mai mult, acasă au pierdut un singur meci în acest sezon, în octombrie cu Mioveni, dar au mai irosit puncte în alte trei meciuri terminate la egalitate. Şi ca reper, în tur am învins cu 3-0, graţie reuşitelor semnate de Henrique, Popescu şi Cânu.
Primul dintre aceştia va lipsi din cauza cartonaşelor acumulate, astfel că Elek va fi proverbialul vârf de lance. Nici Neagu nu va putea evolua, fiind în aceeaşi situaţie, dar Melinte a evoluat deja ca fundaş stânga în mod rezonabil. Mă aştept să fie un meci foarte dificil, în care Poli trebuie să arate mai mult decât a arătat până acuma pentru a nu pleca cu coada între picioare.
Ceea ce mă îngrijorează puţin este tiparul "velcean" ce pare să se formeze, acela de a efectua prima modificare încă dinainte de pauză: s-a întâmplat la Oradea, s-a întâmplat la Satu Mare şi s-a întâmplat cu Pâncota. Nu cred să existe beneficii tactice în a face aceste modificări timpurii, asta dacă nu cumva antrenorul realizează că a greşit în alcătuirea primului unsprezece - care este în sine ceva mai puţin încurajator. În rest, trimite un semnal de nesiguranţă pentru adversari şi de neîncredere faţă de proprii jucători. Drept dovadă, nici jocul echipei nu a fost brusc elevat de acest modificări. În condiţiile în care suferim destul pe seama inconstanţei primului unsprezece, cu 15 jucători diferiţi titularizaţi deja în aceste trei etape, ar fi o stabilitate bine-venită.
Dar să ne uităm şi la nişte lucruri mai pozitive. Seria actuală de 14 meciuri fără înfrângere (inclusiv victoria la masa verde cu Fortuna, relevantă statistic) reprezintă un record pentru club de când evoluează ca ACS Poli, dar mai e ceva până la seria de 26 meciuri fără înfrângere realizată în 2010-11. Scutaru l-a depăşit recent pe Boldea într-o cursă pentru cele mai multe meciuri jucate consecutiv pentru club şi se află acuma la 27 de jocuri, incluzându-l pe cel din Cupa România. Altfel, Trandu are cele mai multe prezenţe pentru ACS, 67 din care 63 în campionat, fiind urmat de Poparadu şi Boldea, cu câte 64. Pentru statistică, Szekely e golgheterul "all-time", cu 20 de reuşite, Boldea regăsindu-se pe a doua poziţie cu 12. Henrique are şansa să depăşească borna de 11 goluri pe sezon impusă de fostul vârf al Politehnicii, dar mai are nevoie de cinci goluri pentru a o face.
Aşadar, avem nişte recorduri în plină desfăşurare şi ar fi bine ca o victorie cu FC Olt să le consolideze. Este şi mai important pentru moralul echipei să ne prezentăm bine, mai ales că meciurile care urmează nu vor deveni mai uşoare: Metalul, Olt, Tărlungeni, Mioveni, Satu Mare.
Campionatul a reînceput de vreo 3 săptămâni deja, dar de-abia acum am avut ocazia de a o vedea pe Poli pe viu, pe „Dan Păltinișanu”. Culmea, e și ultimul meci acasă din această primă parte a campionatului, pentru că peste 2 săptămâni începe play-off-ul. Cu rezultate neconvingătoare până acum, nu s-a înghesuit mai nimeni la acest meci cu ultima clasată, cu toate că prima zi a primăverii astronomice a fost și una destul de plăcută. Nici nu era de așteptat să fie altfel căci rezultatul final a fost la fel de previzibil ca jocul lipsit de calitate și de spectacol.
Pâncota nici nu a încercat să-și depășească condiția de „lanternă roșie” a campionatului, problemele ce ni le-au pus în precedentele două meciuri (cel din tur și cel din cupă) fiind parcă din alt sezon. S-au rezumat, astfel, doar la apărare, calitatea slabă a jucătorilor lor permițându-ne să rămânem în atac, chiar și în pofida propriilor greșeli. Primele atacuri l-au văzut pe Belu (care a jucat foarte avansat în acest meci) pătrunzând pe dreapta. Din păcate, n-a reușit să obțină maximul din aceste faze, pasele sale nefiind plasate acolo unde trebuie. Trandu a avut un prim șut din afara careului, dar destul de imprecis, cu dreptul, el fiind stângaci.
Deschiderea scorului ar fi trebuit să vină în minutul 21, când Popovici urmărește o minge înaltă, ia fața unui fundaș, preia mingea și pătrunde pe partea stângă. Îi pasează lui Henrique în fața porții, dar acesta în locul unui șut plasat pe lângă portar, trimite peste. Nu se mai întâmplă mare lucru până la pauză, iar Alexa decide să facă deja ceva schimbări în echipă, forțând atacul: Elek îi ia locul lui Boldea încă din prima repriză, iar Bărbuț intră la pauză. Acesta și are o primă ocazie la o incursiune din dreapta, dar unghiul este foarte închis, iar șutul deviat lovește doar plasa laterală. Din păcate, după această fază, micuțul nostru atacant a cam și dispărut din meci. În rest, ocaziile noastre s-au rezumat la faze fixe. Centrările au fost parcă mai bune ca de obicei, dar jucătorii noștri n-au reușit nici cum să fie la locul potrivit sau să trimită mingea cum trebuie.
Timpul se scurgea alene, iar convingerea unei victorii clare ca urmare a unei dominări absolute începea parcă să se micșoreze. Schimbarea ce avea să se dovedească decisivă, a fost intrarea lui Doman, care deși nu s-a prezentat cu mult peste colegii săi, a părut că a intrat altfel în meci. Astfel, în minutul 77, în urma unei faze fixe ce părea pierdute, mingea ajunge la acesta pe la 25 de metri, care înalță mingea peste linia de fundași, ieșită aiurea în față. Mai mulți dintre jucătorii noștri urmăresc balonul, Cânu fiind cel care îl trimite în plasă.
Ar fi trebuit să fie finalul meciului, dar nu înainte de a ne întărâta degeaba pe final și de a ne încasa aiurea porția de cartonașe galbene pentru comentarii și trageri de timp. De parcă o echipă ce nu ne-a pus probleme 80 de minute, poate face ceva în ultimele 10. Ei bine, pâncotanii ar fi putut obține egalarea în minutul 90 la unica lor ocazie adevărată: mingea e trimisă înalt în careu în urma unei lovituri libere și de acolo cu capul, din fericire drept în brațele lui Pap. Oricum... fusese ofsaid.
Echipa pare că încă nu și-a găsit ritmul, dar încă nu mă îngrijorez. Și în tur am ajuns la forma maximă de-abia după câteva meciuri, iar acum cu toate aceste pauze și meciuri fără prea mare miză, nu prea le poți cere jucătorilor să dea totul pe teren, deși, totuși, puțin spectacol, niște victorii asigurate devreme, ar putea atrage ceva mai mult public. Sper că în play-off unde vom întâlni totuși niște adversari mai tari, ne vom regăsi ritmul și se vor integra și jucătorii noi în jocul gândit de Alexa. Apropo, Elek și Doman mi se par a fi achiziții bune, complementari cu ceea ce avem deja.
Doar ineficienţa Reşiţei face ca Poli să rămână pe prima poziţie şi după această etapă, ambele echipe terminând la egalitate de zero jocurile pe care le-au disputat. Noi nu ne-am ridicat la vreo înălţime şi am văzut experimente diverse făcute de Alexa, precum şi schimbări timpurii.
Nu pare să fi fost o partidă foarte disputată, cu ocazii puţine de ambele părţi. Poli a început cu Pap titular, poate ca o rotaţie a portarilor, şi a beneficiat de prima ocazie în minutul 6, când Elek a trimis pe lângă din afara careului. Mingea trimisă cu capul de Boldea din zece metri a fost prinsă de portar, înainte ca gazdele să-şi treacă în cont două bune şanse de-ale lor: întâi, o bară din lovitură liberă, apoi o altă minge dificilă, tot din liberă, respinsă de Pap. Drept urmare a jocului lipsit de incisivitate, a urmat schimbarea lui Belu cu Bărbuţ, în minutul 31, cel dintâi fiind folosit pe o poziţie mai avansată decât de obicei, la mijloc.
A trecut însă mai bine de jumătate de oră între ocaziile noastre şi următoara fază periculoasă de poartă în contul Politehnicii - şutul lui Popescu parat de portarul advers. Henrique, în minutul 67, şi Boldea, în minutul 73, au şutat şi ei de la distanţă, nereuşind însă să-şi cadreze eforturile. Poate cea mai mare ocazie a partidei, cu siguranţă cea mai mare pentru noi, s-a arătat în minutul 76, când şutul din 6 metri al lui Henrique a fost respins, mingea a ajuns la Elek, care din doar 4 metri a nimerit portarul. Gazdele au rămas în zece în minutul 90, Sălăgeanu fiind eliminat pentru două galbene, dar cele cinci minute de prelungiri n-au fost prilej suficient pentru ca noi să mai facem diferenţa. Scorul final, nimic la nimic.
Cea mai proastă veste după acest meci este accidentarea lui Popescu, din repriza secundă, acesta fiind suspect de fractură la mână. În mod interesant, Ov. Petre l-a înlocuit pe Trandu la pauză, poate că în speranţa de a coordona mai bine echipa, doar că lipsa de ritm n-a putut fi depăşită nici în acest fel. Faptul că ne-am procopsit, din nou, cu o grămadă de cartonaşe nu ajută nici el, mai ales pe termen lung şi pentru a stabiliza mişcările din primul unsprezece.
Aşadar, un meci dezamăgitor în mai multe feluri.
Cred că putem accepta că e nevoie de puţin timp pentru ca echipa să prindă încredere, dar tot felul de detalii, precum ratările atacanţilor sau inabilitatea de a-l legitima pe Nikiema, lasă un gust de stângăcie la mai multe nivele. Problemele medicale, cu tot felul de jucători în diferite faze ale recuperării, precum şi anumite preferinţe tactice, precum localizarea lui Keita pe bancă, în ciuda unui tur bun de campionat (cum să joace Belu titular astăzi în locul său?) dau şi ele de gândit.
Pe deasupra, mult trâmbiţatul amical cu Dinamo a fost anulat, din cauza clubului bucureştean, dar şi acesta se dovedeşte doar încă un element care să dea peste cap programul echipei.
Sper să găsim degrabă stabilitatea pe care o aveam la finalul turului şi astfel să ne redobândim şi forma. Ceva timp mai e, dar clasamentul poate oricând să se întoarcă, în acest ritm. Mai ales că nu vorbim de o întâmplare: ultimele şase partide oficiale ne-au adus cinci egaluri, în care am marcat doar două goluri!
Poli: Pap – Melinte, Cânu, Scutaru, Neagu – Belu, Ov. Popescu, Trandu, Boldea – Elek, Pedro Henrique
Au intrat:
Bărbuţ pentru Belu (min 31)
Petre pentru Trandu (min 45)
Poparadu pentru Popescu (min 63)
Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar pauza forţată din această săptămână a trecut tare greu. În campionat lucrurile stau neschimbate, căci Reşiţa a câştigat dramatic acasă cu FC Olt, după un meci în care a dispus de trei penalty-uri - culmea, toate destul de corecte. Păcat că tocmai în această etapă, Nuno Claro a fost nevoit să se găsească pe banca de rezerve.
Am mai aflat programul pentru play-off, care va începe din 4 aprilie şi va dura până pe 6 iunie, câte un meci pe săptămână, fără etape intermediare. Sunt zece meciuri care se vor disputa toate cu începere de la ora 11, pentru a menţine suspansul infinit al ligii secunde. Liga 1 se termină cu o săptămână mai repede, deci nu avem un deficit prea mare din acest punct de vedere - dacă reuşim să promovăm.
Ca mişcări de trupe, această săptămână a văzut sfinţirea plecării lui Dragu, care a trebuit şi despăgubit de club, precum era de aşteptat. Lui i s-a alăturat Morariju, a cărui contract a fost desfăcut de comun acord. Asta pe lângă plecarea lui Kneeshaw, ceva mai veche, care s-a desfăşurat în aceiaşi termeni.
Pe sens invers, a fost adus până la vară Angelo Montenegro, portarul care se afla în lotul echipei noastre de mai mult timp. Este generaţia 94 şi deţine cetăţenie italiană, unde a jucat la Perugia şi Viareggio, înainte să treacă prin Bulgaria, la Botev Vratsa.
Se mai pot face transferuri până la începutul play-off-ului, din câte înţeleg, însă nu cred că este cazul să aducem alţi jucători, decât dacă se iveşte vreo oportunitate deosebită sau realizăm o deficienţă de neignorat. Sper să nu fie cazul.
Urmează meciul de la Satu Mare miercuri, deci măcar nu mai avem mult de aşteptat. Hai Poli!
Derby-ul timișorean din liga a patra a adunat destul de mulți spectatori pentru acest nivel și le-a oferit și un meci plăcut într-o atmosferă la fel de plăcută. În final Politehnica a ieșit învingătoare pe merit, la un scor mult prea dur, datorat numeroaselor greșeli ale gazdelor, care s-au arătat cam nepregătite pentru această partidă foarte importantă.
Dar începutul de meci a fost mai bun pentru Ripensia care a ținut mai bine de balon, a avut și primele ocazii — un cap al lui Briciu peste poartă și două cornere periculoase —, pe când violeții au părut ușor timorați la primul lor meci pe „Dan Păltinișanu”. Totuși, au reacționat în minutul 12, când au profitat de o greșeală a defensivei ripensiste, au recuperat, iar Drăghici a fost foarte bine lansat (deși mie mi s-a părut cu un pas în ofsaid) în poziție de unu la unu cu portarul. Acesta din urmă iese foarte bine și respinge din alunecare. A fost faza ce s-a repetat cel mai adesea în restul meciului, căci defensiva galben-roșilor s-a dovedit extrem de lentă și de imprecisă în execuțiile tehnice.
Presiunea poliștilor a crescut grație obținerii unor cornere, care în final au adus și golul în minutul 15: Stancu centrează foarte bine, iar Gălan apare la colțul scurt și marchează cu capul. Marcajul ca și inexistent. Ripensia încearcă să restabilească egalitatea, dar problemele de tehnică din apărare se regăsesc și în compartimentul ofensiv. Mediop scapă spre poarta lui Burtic, dar ultima atingere este defectuoasă, mingea ajungând în brațele portarului. O lovitură liberă ar fi putut aduce mai mult, căci schema executată păcălește defensiva Politehnicii și îl găsește pe Francescu liber pe stânga, dar șutul său este mult prea slab.
Și, vorba clișeului, „ocaziile se răzbună”, astfel că în minutul 34 Poli își mărește avantajul. Vucea sprintează cu ușurință pe lângă adversari, pătrunde în careu, șutează destul de slab, dar portarul Carlaonț se afla oricum într-o situație dificilă și nu reușește decât să întindă brațul ca să respingă cu greu mingea. Drăghici a fost pe fază și a împins-o în poartă.
Ripi nu poate face altceva decât să reia atacurile, iar Popa irosește o șansă foarte bună: în poziție de singur cu portarul lobează defectuos și mingea nu cadrează spațiul porții. În cele din urmă, Ripensia pare că obține izbăvirea când primește un penalty. Briciu preluase frumos o pasă înaltă, nu s-a hazardat și a strecurat-o printre doi fundași, forțându-i să-l doboare în careu. A fost să fie „momentul psihologic” al meciului, din care câștigător a ieșit Burtic. Acesta i-a tot distras atenția lui Briciu, dar nu a trădat deloc colțul în care avea să sară, decât în ultimul moment. Briciu trimite slab și nu destul de plasat, astfel că portarul violeților respinge.
Cu 2-1 la pauză poate repriza a doua ar fi fost altfel, dar așa Ripensia a reintrat pe teren nu prea încrezătoare în propriile forțe, iar Poli s-a organizat foarte bine în apărare, astfel că multă vreme nu s-au consemnat prea multe faze de poartă. Suciu și Olariu au și făcut rapid două schimbări, dar nicidecum unele ofensive, semn că și pentru ei erau clare problemele din defensivă. Au mizat, deci, pe experiența lui Nohai și Zaluschi. De ce n-ar fi făcut-o de la începutul meciului, nu știu. În orice caz, aceștia n-au adus mare lucru în jocul Ripensiei.
Notăm astfel încă o fază imprecisă a lui Mediop în careul mic și încă o lovitură de cap a lui Briciu, peste transversală, înainte ca Drăghici să profite de o nouă greșeală la mijloc și să marcheze dubla în minutul 70. Soarta învingătorului era pecetluită, iar ultimele 10 minute devin destul de haotice, calitatea fotbalului scade și pe acest fond se înscriu încă 5 goluri! Mai întâi Ungureanu înscrie primul gol al Ripensiei după ce mingea îi revine în urma lovituri libere respinsă. Doar două minute mai târziu, Naidin înscrie și el cu capul după un corner, tăind astfel orice posibilă speranță renăscută a gazdelor. Vucea înscrie și el în minutul 88, profitând de ieșirea hazardată a lui Carlaonț și de neînțelegerea fundașilor, ca la următoarea fază Briciu să înscrie în sfârșit cu capul, din plonjon. În fine, Tulcan închide „setul” și meciul cu un gol spectaculos dintr-o lovitură liberă de la colțul careului mare, mingea intrând pe lângă bara de la colțul scurt.
Poli punctează astfel a treia victorie în tot atâtea meciuri oficiale în fața Ripensiei, după victoria in extremis din tur și cea de la penalty-uri din Cupă de anul trecut. Ce multe s-au schimbat de la acel amical când cele două proiecte se aflau la început de drum! Ripensia acum mi se pare în regres față de perioada când era revelația Cupei României, ceea ce este foarte păcat, iar la acest meci s-a prezentat deplorabil. Poli, în schimb, a arătat matură, pragmatică și organizată, iar Brîndescu a dovedit că știe cum să pregătească un meci important, încă o dovadă că schimbarea lui Codrea n-a fost o greșeală. Cred, astfel, că nu vor mai repeta greșelile din trecut.
Și ca să închei cu niște aprecieri personale, am să spun că mi-a plăcut meciul, cât și atmosfera din jurul său. La tribună suporterii ambelor echipe au stat laolaltă și au fost aplaudate ambele, în mod egal. Chiar de au fost destule inexactități tehnice, au fost și destule momente frumoase. Au fost multe goluri, dar poate ar fi fost mai palpitant dacă era mai strâns. Este un lucru foarte bun că un asemenea meci atrage un interes mult peste ce e normal la acest nivel, ba chiar peste meciuri din prima ligă. Aș spera ca acest interes să atragă și atenția unor sponsori sau investitori, care sunt extrem de necesari ca fotbalul timișorean să renască, precum și atenția autorităților locale. Cred că e nevoie de un stadion mai mic care să poată fi folosit de echipele locale, pe lângă „marele oval” sau un eventual stadion nou. Dar până la îndeplinirea unor astfel de vise, mă bucur că există posibilitatea unor astfel de derby-uri locale pentru că întotdeauna competiția e benefică. Și poate peste câțiva ani, vor avea loc într-un eșalon superior, ca pe vremuri.
N-a fost un debut grozav de retur pentru noi, căci în ciuda unei superiorităţi numerice de aproape o oră, Poli a reuşit să egaleze doar pe final, graţie golului lui Henrique. Înfrângerea Reşiţei ne permite să păstrăm prima poziţie, însă nu cred că este genul de rezultat pe care şi-l dorea cineva. Nenumăratele ratări semnate de Henrique, Popovici, Belu sau Scutaru, cuplate cu intervenţiile portarului advers, au evidenţiat iarăşi o lipsă de eficienţă în faţa porţii. Golul primit (din nou) în urma unei faze fixe reprezintă şi el o cauză de îngrijorare.
O singură mică surpriză aş remarca în primul unsprezece, anume prezenţa lui Smaranda în poartă în locul lui Pap. În rest, cu cele cinci absenţe pe fondul unor accidentări (Bărbuţ, Chipirliu, Duarte, Petre, Lazăr) şi suspendarea lui Neagu, Alexa i-a trimis pe Popovici şi Melinte titulari, în vreme ce Nikiema nu a prins lotul pentru această deplasare. Prima fază i-a aparţinut lui Cânu, care a avut un şut-centrare respins de portar, înainte ca Popovici să-şi treacă în cont două ratări importante, prima chiar după ce scăpase singur spre poartă. Jocul s-a liniştit la trecerea unui sfert de oră, înainte ca gazdele să deschidă scorul în minutul 24: un corner respins fără prea multă convingere a păstrat posesia la orădeni, mingea a ajuns în final la Lazăr, care a înscris la vinclu, din demivoleu. Reacţia noastră a lipsit să apară - abia în minutul 38 Henrique ar fi putut înscrie, şutul său fiind respins de portar. Imediat, gazdele au rămas în zece după un dublu avertisment, însă până la pauză nu am mai notat nimic interesant, exceptând înlocuirea lui Poparadu cu Nanu.
Din păcate nu am ieşit cu multă convingere de la vestiare, astfel că ocaziile s-au lăsat din nou aşteptate, în ciuda unei dominări autoritare. Tot Henrique s-a văzut la finalizare în minutul 65, dar a trimis în plasa laterală, ca zece minute mai târziu, Scutaru să reia mingea cu capul - în transversală. Belu şi-a încercat şi el şutul în minutul 84, înainte ca egalarea să fie consemnată de Henrique două minute mai târziu, din patru metri, la pasa lui Elek. Presiunea de final a mai adus un şut în transversală, trimis de Boldea, însă rezultatul de pe tabelă a rămas acest neconvingător 1-1.
Nu cred că e loc de multe comentarii astăzi. Pretenţiile de la un asemenea meci au fost altele, cu atât mai mult cu cât am beneficiat de avantajul unui om în plus. Dar ca şi în alte partide, abilitatea noastră de a transforma dominarea în goluri sau chiar ocazii s-a dovedit limitată. Din fericire, repercusiunile asupra clasamentului sunt chiar pozitive, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm soluţii la problemele semnalate astăzi. Urmează o nouă pauză, în absenţa Câmpinei, urmată de o deplasare la Satu Mare, în etapa intermediară.
Victoria pe final pentru echipa rezervelor şi tinerilor a fost adusă de golul marcat cu capul de Mezin, din centrarea lui Bălace. Scorul fusese deschis de Dragomir, din penalty, în urma unui fault asupra lui Nanu, ca oaspeţii să egaleze până la pauză.
Cel mai interesant element al meciului aş spune că este apariţia lui Andrei Mezin în lot. Acesta a evoluat pentru AS Murani (liga a IV-a) pe finalul anului trecut, unde şi-a trecut în cont goluri aproape meci de meci. Internaţionalul U16 ar putea fi o prezenţă surpriză în atacul nostru pe parcursul acestui sezon.
Remarcabil de tânără a fost şi apărarea noastră, cu trei juniori titulari şi integralişti alături de veteranul nostru preferat, Bălace. Cu siguranţă vor apărea şanse pentru aceştia să evolueze în campionat, dat fiind numărul mare de cartonaşe galbene contabilizat de Cânu & co.
Aşadar, două victorii azi, care evidenţiază profunzimea lotului de care dispunem. Să vedem cum se vor lega lucrurile în meciurile oficiale.
Cel dintâi amical al zilei s-a încheiat cu victoria la scor pentru Poli, în faţa formaţiei clasate pe a treia treaptă a podiumului, cu o ligă sub noi. Popovici a marcat de două ori în prima repriză, ca apoi Doman, Elek şi iarăşi Doman să pecetluiască victoria în a doua repriză. Oaspeţii au înscris din penalty pentru a reduce temporar handicapul la două goluri.
Certitudinile primului unsprezece par să fie Pap şi Melinte, care îi înlocuiesc pe Smaranda şi Neagu. Mă gândeam în decembrie dacă ar fi loc de un sondaj despre portarul titular în retur, dar la momentul respectiv mi s-a părut că n-ar fi chiar un gest de respect faţă de Smaranda, care evoluase bine. Motivaţia am mai discutat-o şi cum Poli are o apărare care până acuma a fost la înălţime, oricine ar apăra buturile noastre nu va avea mult de furcă. Să sperăm.
Ar mai fi de remarcat apariţia lui Răzvan Rus, unul din juniorii clubului, generaţia '96. Probabil că vom vedea mai mulţi tineri în meciul din această după-amiază, împotriva Vulturilor din Lugoj.
Între timp, nu chiar "sub radar", dar nici ca o temă de mare discuţie, situaţia din clasamentul ligii secunde a fost dată peste cap. După ce am iernat cu şapte puncte avans, retragerea celor de la Fortuna, cuplată cu victoria la limită a Reşiţei în primul meci oficial al anului, ne pune în poziţia mult mai precară de a ne vedea cu un singur punct în frunte. În mod normal această schimbare ar trebui să ascută simţurile, chiar dacă unii ar putea avea puţin de furcă în a se remobiliza în cazul unei relaxări premature. Va fi important de gestionat situaţia, însă rezultatele de până acuma şi atmosfera din jurul echipei inspiră încredere.
Anunţat astăzi de către club, Elek vine să întremeze atacul nostru, oarecum suferind şi fără de dubluri pe post. A semnat pe o perioadă surprinzător de lungă, anume doi ani şi jumătate, în condiţiile în care anul acesta nu a reuşit încă să reproducă ceea ce arătase sezonul trecut la Tărlungeni. Produs al celor de la Oţelul Galaţi, cade în categoria marilor promisiune neîmplinite. La 20 de ani avea deja 50 de prezenţe în prima ligă, însă de atunci până în prezent a mai adunat doar două.
Sezonul trecut dovedeşte că are capacitatea de a marca goluri cu consecvenţă, deci speranţe există. Sunt curios dacă greutatea sa depăşeşte într-adevăr peste 80 kg, ceea ce este mult pentru un jucător de înălţimea lui Elek. Oricum, are de dovedit ceva şi dacă nu o va putea face la cea mai bună echipă din liga secundă, nu ştiu unde altundeva o va putea face.
Data nașterii: 13.06.1988
Locul nașterii: Târgu Secuiescu
Inălțime: 183 cm
Greutate: 83 kg
Poziție: Atacant
De-abia reveniți după un lung cantonament în Turcia, poliștii n-au oferit un meci prea interesant publicului de acasă. A fost totuși un bun antrenament cu o colegă de serie și au rămas două săptămâni (pentru că în prima etapă stăm) în care să își reîncarce bateriile pentru primul meci oficial.
Ocaziile au cam lipsit, astfel că primul moment important a fost accidentarea lui Popovici din minutul 15, care ne-a arătat că încă trebuie să ne facem griji pentru compartimentul ofensiv. Bărbuț și Chipirliu sunt încă nerefăcuți, Duarte a lipsit complet din motive pe care nu le cunosc, astfel că Nanu a fost introdus în atac, unde nu s-a descurcat de nici o culoare. N-am înțeles improvizația din teren. Putea fi trecut Boldea în atac, iar Nanu să-și ia postul obișnuit pe stânga, de unde și Nikiema putea trece central. Apropo de burkinabez, prima impresie a fost una bună, dar se poate și mai bine. E solid, dar pare puțin cam lent. A făcut pereche bună cu Melinte pe stânga, fundașul fiind de fapt surpriza plăcută a meciului. Cei doi au stat de altfel la singura ocazie a reprizei, când au combinat frumos, iar Melinte a fost la finalizare, puțin pe lângă. De partea cealaltă, sătmărenii au avut un șut bun, care l-a depășit pe scundul Pap, dar a lovit bara. Nu știu dacă Pap a demonstrat că merită să fie titular, dar se pare că așa va fi.
Repriza a doua a fost un pic mai interesantă, prin apariția celor doi juniori, Motreanu și Dragomir, ce au dat dovadă de ambiție și tupeu. Dragomir a fost protagonistul unei faze frumoase, când l-a deschis pe Doman printr-o pasă cu pieptul, dar acesta n-a putut să profite. De notat și revenirea lui Petre, care mi s-a părut ca un adevărat lider al mijlocului și cu siguranță ne-ar fi de ajutor. De văzut cât de mult. Golul victoriei a fost marcat de Trandu, care l-a păcălit pe portar din penalty.
Din păcate, se vede că transferurile n-au rezolvat toate problemele, mai ales pe cele din atac, care vor trebui rezolvate la vară, considerând că probabil nu-l vom putea ține pe Henrique. Pentru acest sezon cred că totuși nu va fi o problemă. Bărbuț și Chipirliu nu par să aibă ceva grav, iar Popovici, deși a fost dus cu salvarea, până la sfârșitul meciului a revenit alergând. Marele câștig este Melinte, care a rezolvat postul de fundaș dreapta. Nikiema și Doman nu sunt transferuri rele și sperăm că juniorii vor putea juca și în meciuri oficiale mai mult. Așa că per total cred că suntem o echipă mai bună ca în tur, dar pentru prima ligă încă trebuie să mai creștem în valoare.
ACS Poli: Pap - Belu, Bocşan, Cânu, Melinte - Trandu, Popescu, Nikiema, Boldea - Popovici, Pedro Henrique
Au mai intrat: Smaranda, Nanu, Lazăr, Petre, Bălace, Keita, Kneeshaw, Doman, Dragomir, Motreanu
Un nou egal la zero, de această dată în faţa unei echipe de primă ligă din Kazahstan, după un meci cu multe durităţi şi eliminări de ambele părţi - cu Cânu protagonist pentru Poli.
Varianta de unsprezece încercată astăzi l-a găsit pe Melinte în flancul stâng, cu Belu titular pe dreapta. În rest, nu nu au fost surprize, echipa fiind rotită după pauză.
Pe 21 februarie urmează un meci disputat la Timişoara, în compania Olimpiei Satu Mare, de la ora 11.
ACS Poli: Pap (min. 46, Smaranda), Belu (min. 71, Doman), Cânu (min. 41, Bălace / min. 71, Neagu), Scutaru (min. 46, Petre), Melinte (min. 46, Bocșan), Trandu (min. 46, Keita), Popescu (min. 46, Dragomir), Boldea (min. 41, Lazăr / min. 71, Doman), Bărbuț (min. 12, Chipirliu / min. 53, Popovici), Pedro (min. 32, Duarte / min. 60, Nanu)
Nişte declaraţii ale lui Alexa şi video de la meci mai jos, graţie acspoli.ro:
Ocupanta penultimului loc din Liga 1 a fost învinsă de echipa noastră în cursul acestei dimineţi, graţie reuşitelor lui Henrique (penalty, min 56) şi a jucătorului împrumutat de la adversari, Chipirliu (min 83). "Oaspeţii" deschiseseră scorul încă din minutul 3, prin Tudorie.
Primul unsprezece pare să confirme presupunerea anterioară în ceea ce priveşte opţiunea de portar pentru echipă, căci Pap a fost titular şi astăzi. În rest, Melinte din nou fundaş dreapta şi Nikiema prezent în linia de mijloc.
Poli: Pap - Melinte, Scutaru, Cânu, Bălace - Trandu, Popescu, Nikiema, Boldea - Bărbuț, Pedro
Schimbări:
Poparadu pentru Nikiema (min 46)
Belu pentru Melinte (min 55)
Lazăr pentru Boldea (min 60)
Keita pentru Popescu (min 73)
Petre pentru Trandu (min 76)
Victorie la pas pentru Poli in companiei formatiei clasate pe locul 12 in liga secunda bulgara. Cu Nanu in forma buna, scorul a fost deschis la capatul centrarii trimise de acesta printr-o lovitura de cap a lui Ovidiu Petre, inainte ca Nanu insusi sa marcheze pe final de repriza. Popovici a stabilit scorul final cu reusita sa din minutul 66.
Cred ca putem spune ca Alexa a abordat partida cu rezervele, chiar daca pe parcurs au intrat si o serie de jucatori pe care ni putem imagina in primul unsprezce. Sau poate putem afirma ca nu exista un prim unsprezece, fiindca valoarea jucatorilor la dispozitia antrenorului este ridicata. Orisicum, rezultatul este pozitiv, mai ales pentru aceasta faza a pregatirilor.
Prima partidă din stagiul antalyan s-a terminat cu înfrângerea "injustă" a Politehnicii, dacă e să dăm crezare cronicii de pe pagina oficială a clubului. Precum ne-am obişnuit în ultima vreme, adversarii în aceste partide devin cerţi doar în momentul în care se află pe teren, astfel că în loc de Dinamo Batumi, Poli a întâlnit pe ocupanta locului doi din liga bosniacă, FK Sarajevo. Unicul gol al partidei a fost marcat în debutul reprizei secunde, printr-un şut din afara careului.
Uitându-mă la primul unsprezece, remarc apariţia lui Pap în locul lui Smaranda. La fel de adevărat este că Bălace a fost titular pentru Neagu, deci cine ştie? Nu-mi dau seama prea clar ce formulă s-a folosit la mijloc, dar din moment ce toţi jucătorii din acel compartiment au o predilecţie centrală, probabil a fost un sistem cu închizător şi trei mijlocaşi în faţa lui.
Dragomir pare să fi intrat mai serios în rotaţia lotului de meci, ceea ce sperăm că va fi de bun augur pe termen lung. Într-un fel, dacă e să-mi aduc aminte de debutul acestui sezon, îmi imaginăm că îl vom vedea mai des pe acesta, doar că una din limitele vârstei şi ale talentului este convocarea constantă la reprezentativele de tineret, care l-au ţinut departe de echipa mare.
Au rămas trei meciuri, conform următorului program
13 februarie: Poli - Veraia Stara Zagora (liga a doua, Bulgaria)
14 februarie: Poli - Oțelul Galați (Liga I, România)
17 februarie: Poli - FC Taraz (prima ligă, Kazahstan).
Am ratat ultimele două partide amicale, în care Poli a făcut un egal nul cu UTA BD şi a învins la scor, 8-0 (Boldea, Henrique, Bărbuţ, Trandu, Chipirliu, Popovici, Boldea, Duarte) pe Naţional Sebiş. Mai jos echipele folosite:
Au mai intrat: Pap, Montenegro - Belu, Todorov, Bocșan, Neagu - Motreanu, Popovici, Poparadu, Doman, Keita, Dragomir, Nanu, Duarte, Lazăr, Chipirliu.
Aş remarca prezenţa lui Melinte printre titulari, ceea ce ar trebui să-i dea de gândit lui Belu. În rest, Nikiema s-a dovedit foarte energic, oarecum conform aşteptărilor, fiind probabil un plus pentru primul unsprezece.
Astăzi s-a anunţat şi lotul pentru cantonamnetul din Turcia:
Lipsesc Haidău şi Morariju, cu probleme medicale, precum şi Kneeshaw, care n-a prins nici ultimele partide amicale. Mai mult, Todorov şi Balaure se pare că vor fi împrumutaţi pentru a avea nişte meciuri în picioare, ceea ce pare foarte rezonabil considerând concurenţa pe posturile lor. Aşadar, să vedem ce ne rezervă cele zece zile turceşti!
Primul amical al anului s-a terminat la egalitate, pe Colterm, fără reuşita din partea vreunei protagoniste. Poli a avut două goluri anulate şi o sumedenie de ocazii, conform croniciiapărute pe site-ul oficial al clubului.
Mai jos aveţi şi jucătorii folosiţi de Alexa. Va fi interesant de văzut dacă Smaranda va rămâne titular şi la reluarea campionatului, sau dacă Pap va primi o nouă şansă. Nu cred că evoluţiile sale l-au scos din poartă, cât contextul momentului, şi interesul clubului, în condiţiile în care vede în el un portar cu potenţial şi un posibil internaţional de tineret, este să îl promoveze. Dar la fel de adevărat este că Smaranda, protejat de o apărare foarte solidă, a fost la înălţime în relativ rarele momente în care poarta noastră a fost atacată. Decizii, decizii.
Interesantă şi improvizarea lui Kneeshaw ca fundaş dreapta. Nu este prima oară când jucători de viteză sunt testaţi în poziţii mai puţin convenţionale (pentru ei) în flancuri, dar ar fi surprinzător să se regăsească acolo şi în viitor. Entuziasmul englezului în joc nu se pretează prea bine cu un rol aşa de sensibil la exuberanţe.
Altfel, Victor Nikiema, a cărui profil îl puteţi vedea mai jos, este anunţat ca şi aproape transferat la Poli. Mijlocaşul închizător de 21 de ani este un fotbalist cu potenţial, experimentat deja într-un fotbal destul de bun, a cărui tehnică pare una deosebită, judecând după clipul cu el de pe youtube. La fel de adevărat este că în anii trecuţi a avut probleme de agresivitate pe teren, încasând un număr incredibil de 20 de cartonaşe galbene la 63 partide disputate, conform soccerway. Chiar mai incredibil este că nu a fost eliminat în niciuna dintre acestea! Deci când Alexa a spus că Nikiema este un jucător cu agresivitate, n-a glumit.
Mai urmează două partide amicale până la plecarea în cantonamentul din Turcia, cu UTA BD pe 4 februarie şi cu Naţional Sebiş pe 7 februarie. Ambele ar trebui să se dispute în deplasare.
Cunoaştem deja trei din cele patru nume care se alătură colectivului alb-violet. Este vorba de un fundaş central, care a mai jucat şi în flancuri la viaţa lui, în persoana fostului jucător al lui Palermo, Cristian Melinte. Apoi la mijloc, pentru puţină creaţie, s-a alăturat Cătălin Doman, ex-Rapid şi FC Argeş. Iar în atac a sosit jucătorul Oţelului, Bogdan Chipirliu, marcator a cinci goluri în tur pentru Poiana Câmpina. Primii doi sunt generaţia '88, iar cel din urmă e cu patru ani mai fraged.
Ar mai veni, zică-se, un mijlocaş, poate din străinătate. Până atunci, cei aduşi au contracte până la vară - cu speranţa că dacă vor confirma, prelungirea şederii lor va fi doar o formalitate, şi că nu îi vom reconstrui pentru alţii. Cred că acesta este şi cuvântul cel mai potrivit, căci aşa cum a declarat şi Alexa, Doman era cândva o mare promisiune, şi internaţional de tineret, dar care a stagnat. Iar Melinte, în ciuda experienţei sale în diaspora, nu a reuşit să se impună la CSMS Iaşi, o echipă aflată în subsolul Ligii 1, de unde a plecat după doar două luni. Cât despre Chipirliu, se află încă la început de drum şi nu are date statistice superioare faţă de, să zicem, fostul nostru vârf Alexandru Boştină.
Aşadar, pare momentan că ne-am asumat doar trei pariuri cu miză mică, în limitele capacităţii noastre financiare. Probabil că Melinte are prima şansă să se remarce, dat fiind că în apărare se ivesc oportunităţi mai des, ca urmare a multelor suspendări care ne pasc. La fel de adevărat e că venirea sa blochează un loc pe care speram, poate, să-i vedem pe Bocşan sau Todorov.
În zilele următoare vom prezenta profilurile celor trei nou veniţi, deci staţi aproape.
P.S. Într-adevăr, Alexa a confirmat astăzi că Chipirliu poate fi transferat în vară. (28.01.2015)
Cred că încet, încet ne-am putea obișnui la vacanțe de iarnă de silenzio stampa, fără suișuri și coborâșuri fulminante. Poate că liniștea asta e puțin prea liniștită, dar avem timp să așteptăm și e mult mai ușor să aștepți de pe primul loc, decât de altundeva.
Dar să recapitulăm ceea ce știm. Primul lucru ar fi că e posibil să ne regăsim la reunirea lotului cu doi atacanți în minus. La prima vedere poate fi îngrijorător, dar dacă ne gândim cât de rar s-au găsit pe bancă Szekely și Stavric, darămite pe teren, ne dăm seama că viața merge înainte și fără ei. Nu mi-ar fi chiar tot una însă, dacă aș fi Timofte.
Spun asta fiindcă nu mi se pare de fel admirabil să ai în lot un jucător care a marcat de unsprezece ori în Liga 1, cum ar veni a fost al patrulea golgheter, şi să îl laşi să plece liber. Ca să nuanţez, nu îmi imaginez că Poli ar fi putut obţine mare lucru acuma de pe urma lui Szekely, dat fiind că nici n-a fost folosit prea mult în această perioadă. Mă uit puţin mai în urmă, la această vară, când conducerea trebuia să obţină mai mult decât nimic, date fiind circumstanţele momentului. Că nu au existat oferte financiare e cunoscut, dar măcar un schimb de jucători o fi fost posibil pe undeva pe lumea asta.
În ceea ce îl priveşte pe Stavric, printre primii sosiţi în această vară, la prezentarea sa şi în pregătiri era tatonat drept soluţia suferinţelor noastre ofensive. Nici mie nu mi-a lăsat o impresie foarte proastă, dar dispariţia completă din circuitul echipei a rămas un mister neexplicat, dincolo de o accidentare de care ştiam. Încrederea avută în el se reflectă şi în contractul semnat pe trei ani, chiar dacă există o clauză înţeleaptă de anulare în situaţii precum cea din prezent. Plecând, i se va alătura lui Edurado, al pariu destul de mare pierdut dintre cei sosiţi la Poli.
Putem accepta că bugetul limitat ne forţează să experimentăm şi, totuşi, avem trei fotbalişti care au confirmat: Cânu, Popescu şi Henrique. Ceea ce nu e rău, doar că unul face 34 de ani în două zile şi unul e doar împrumutat. Deci mai e de lucru.
Vor veni doi-trei jucători, ni se promite, un număr foarte corect, precum am mai lăsat să se înţeleagă. Pista Buhăescu pare să se fi răcit, date fiind pretenţile financiare ale Reşiţei, şi n-ar strica deloc un atacant în plus, în caz că Henrique păţeşte ceva. Numele lui Artean a mai fost menţionat, pentru întărirea mijlocului. Nu sunt convins că ar fi mutarea de care avem nevoie, dat fiind că e mai mult închizător, şi acolo avem opţiuni. Singurul beneficiu ar fi integrarea sa în lot pentru anul viitor, dar parcă meciuri oficiale sunt mai importante în acest moment pentru un jucător în formare.
Zilele acestea aflăm şi cine pleacă. Va fi interesant de văzut ce soartă vor avea veternaii cărora la expiră contractele la vară: Nanu, Boldea, O. Petre şi Bălace. Dat fiind că Nanu este mai mult rezervă, probabil va fi lăsat să plece. Bălace, îmi imaginez, s-ar putea retrage. Petre nu are decât 32 ani acuma, deci ar mai avea câteva ceva de oferit, atât ca şi calitate individuală, cât şi ca lider - probabil că în cazul său întrebarea financiară va fi cheia. Cât despre Boldea, dat fiind că este titular, mi s-ar părea normal să se dorească prelungirea contractului său, pe o perioadă mai scurtă, poate. Cred că o merită.
Aşadar, avem din nou multe întrebări şi puţine certitudini. Dar dacă vom avea parte de o campanie iscusită, care să combine nişte transferuri, promovarea unor juniori, plecarea unor rezerve fără mari perspective, şi conturarea unui colectiv care să continue anul viitor împreună, totul va fi minunat.
Dat fiind că nu se întâmplă mare lucru în aceste săptămâni, mi-am permis să fac o paranteză largă aici, care să nu aibă tangențe cu viața noastră alb-violetă. Scriu despre această mică experiență fiindcă e cel puțin vag interesant de văzut cum e organizată și care e atmosfera din jurul unui club dintr-o ligă foarte inferioară a unui campionat deosebit de reputat.
Am avut ocazia cu ceva vreme în urmă să mă deplasez la "The Hive", așa numita bază sportivă a celor de la Barnet FC, care evoluează în Conference National, adică divizia a cincea din Anglia - în afara "ligii" fotbalului englez, care începe cu League Two. Sunt un susținător pasiv de mulți ani a celor supraintitulați "the Bees" și în mod curios a fost prima dată când am ajuns la un meci în Regatul Unit. Spun în mod curios, fiindcă cei care ne urmăresc de ceva vreme își pot aduce aminte, poate, că am lasat indicii subtile în perioada (de glorie) 2006-2009, când mi-am pus creierul pe studii ultima oară. Meciul zilei: Barnet FC (locul 1) vs Macclesfield Town (locul 3).
Drumul până la stadion a început din zona centrală a Londrei și s-a întins până spre periferia orașului. După aproape o oră de mers cu metroul, am ajuns în stația de pe Northern Line, Edgware. Știam că în Barnet, care are o populație puțin mai mare ca Timișoara, trăiesc destul de mulți români și acest lucru mi-a fost confirmat degrabă, urechea mea ciulită surprinzând mai multe conversații în limba maternă. Harta mi-a indicat că stadionul ar fi la douăzeci de minute de stația de metrou, ceea ce era esential dat fiind că am tergiversat plecarea de acasă pâna am ajuns la limita practică. Vedeam de pe zona elevată pe care mă aflam stâlpii de nocturnă a unei arene într-o oarecare depărtare, cel mai probabil destinația mea. După mai bine de douăzeci de minute de mers am început să-mi fac griji și am fost la un pas de a mă lăsa trădat de orientarea mea geografică. Șansa a vrut că atunci când alesesem să merg în direcția greșită, la nici douăzeci de metri mi-a ieșit în cale un bărbat spre a șaptea decadă a vieții, care purta un fular la gât cu însemnele clubului. Am intrat în conversație, iar în timp ce ne îndreptam spre stadion am aflat că lucrase în IT, că de obicei mergea cu băiatul și nepoții săi la meci, că John Akinde și Curtis Weston sunt cei mai buni jucători din lotul echipei.
În mod interesant, The Hive este amplasat în Borough of Harrow, adiacent Barnet-ului. Motivul pentru care clubul evoluează aici este că nu a avut susținere din partea consiliului local din Barnet în a obține dreptul de a dezvolta stadionul pe care evoluau din 1907, Underhill. Barnet FC are în posesie baza din Harrow pe o perioadă de zece ani de zile, timp în care se speră ca se va găsi o soluție pentru relocarea echipei "acasa".
Intrând în complexul sportiv, proaspăt finalizat anul trecut, am zărit îndată o serie de terenuri de antrenament, o parcare pentru câteva sute de mașini, stadionul dincolo de ele, alături de care se afla un "centru de ospitalitate", unde se desfășoară activitățile media și comerciale. Beneficiile de a dispune de o asemenea infrastructură sunt evidente, atât sportiv, cât și comercial. Baza este împărțită de Barnet FC, echipa de fotbal feminin London Bees și echipa de rugby London Broncos. The Hive Stadium are 5176 de locuri, din care 3500 pe scaune, este complet acoperit și dispune de o nocturnă simplă. Mergând înspre intrare, am trecut pe lânga oficul de bilete și magazinul de prezentare al clubului. Șase porți cu turnicheți permit accesul în zona tribunelor de vest, nord și sud. Tribuna de est oferă oprtunitatea achiziționării unui pachet special, în care se servește masa înainte de meci, apoi ceai sau cafea la pauză și final, acces la premierea "omului meciului" după, precum și alte mici avantaje.
Am intrat folosind biletul cumpărat online și printat acasă, mi-am achiziționat un program de meci și m-am dus spre locul meu ultra-central. Prețul biletelor e între 17 lire, la tribunele nord-sud, și 23 lire, zona centrală la tribunele de vest și de est. Un program de meci costă 3 lire, iar dacă dau foamea și deshidratarea peste tine, poți cumpăra un hot dog pentru 4 lire și un suc pentru 3 lire, printre altele. Tribuna de nord și o parte din tribuna de vest gazduiesc oaspeții. Uitându-mă peste statisticile oferite în programul de meci, media de prezență pe The Hive este pe la 1600 de spectatori, din care vreo 200 sunt vizitatori. La meciul meu, de la Macclesfield care e la patru ore distanță, au fost sub o sută de susținători, iar prezența totală s-a ridicat la nivelul mediei. Atmosfera era vie, "Let's go Bees" și "We're on our way to the football league" fiind scandările preferate, ritmate cu bătăile picioarelor care răsunau convingător din construcția tribunei.
...
Echipa celor de la Barnet are de toate și se pliaza pe un 4-4-2 clasic. Portarul, Graham Stack, a evoluat cândva pentru Arsenal, club afiliat cu Barnet la un moment dat, și a trecut pe la Beveren, Milwall sau Hibernian. Pe lângă responsabilitățile de pe teren, e și antrenor cu portarii. Doi jucători tineri, Yiadom și Johnson, evoluează pe flancuri, cel dintâi fiind selecționat la England C, naționala Albionului compusă din jucatori non-league. N'Gala și Saville se află în centrul apararii, foști juniori la West Ham și Southampton respectiv. Un spaniol, Luisma Villa, care a jucat inclusiv la Racing Santander și Alaves, se alătura unui contingent britanic în compartimentul median, care îi include pe Togwell (ex-Crystal Palace), Weston (ex-Milwall) și Cook (ex-QPR și Fulham). Atacul e compus din sus-numitul Akinde, golgheterul la zi al diviziei cu 15 goluri în 24 de partide, și Charlie Macdonald, căpitanul echipei, care la 33 de ani a jucat peste trei sute de meciuri și a înscris mai mult de o sută de goluri în League Two și în Conference. Managerul echipei, Martin Allen, care l-a înlocuit pe Edgar Davids (!) în această primăvară, poarta porecla de "Mad Dog" și a are o rubrica lunară în Daily Mail. Este la a patra experiență la Barnet FC, dar deja cea mai lunga, după ce cele anterioare au inclus perioade de tranziție sau plecări premature pentru cai verzi pe pereți.
Meciul a fost animat, în stil tipic britanic, cu multe mingi înalte, atacuri rapizi și dueluri tari. Akinde, care e teribil de asemănător cu Pedro Henrique, a jucat minim douăzeci de mingi lungi cu capul, din care a câstigat mai bine de 75%. Cook și Macdonald au părut cel mai confortabili cu mingea la picior, fiind la originea a vreo trei faze excelente care nu și-au găsit drumul spre poartă, însă aproape nicio fază ofensivă nu l-a exclus pe Akinde. Johnson, deși de abia a împlinit 20 de ani, a fost foarte solid în flancul stâng, în vreme ce N'Gala s-a dovedit a fi greoi și nesigur în centru. Dupa câteva ocazii de ambele parti, inclusiv o bară norocoasă a celor de la Macclesfield, oaspeții au deschis scorul cu trei minute înainte de pauză, printr-un șut de la 25 de metri, la care Stack a fost suspect de pasiv. Lucrurile n-au arătat mult mai bine pentru Barnet după reluare, dar aceștia au reușit să egaleze în minutul 56, Yiadom fiind la capatul unei centrari ideale a lui Cook, cu poarta goală în față. Golul desprinderii a venit după doar cinci minute, tot cu o centrare de pe stânga, a lui Villa de această dată, și Akinde a marcat cu capul din interiorul careului mic. Gazdele au închis apoi jocul, iar Macclesfield nu au părut capabili să reacționeze. Lovitura decisivă a venit în minutul 90, la o recuperare a lui Akinde în zona centrală, de unde l-a lansat pe Weston spre poartă, acesta a depășit ultimul fundaș și a finalizat cu o scăriță peste portarul ieșit în întâmpinare - foarte impresionant! Așadar finalul a fost fericit pentru Barnet, după un meci bun, cu multă energie și ocazii de ambele părți, chiar dacă viteza de reacție/execuție, impreciziile tehnice sau ușoara supraponderalitate a unor jucatori au trădat faptul că ma aflu, totuși, în a cincea divizie.
Senzația pregnantă a fost însă alta: că sunt în mijlocul unei comunități închegate. Povestea bătrânului care m-a acompaniat la stadion, faptul că mulți părinți erau la meci cu copiii, bucuria acestora din urmă la pauză când au putut face poze cu mascota echipei, toate aceste mici detalii dădeau un spirit familial întregii experiențe. Cea mai exemplară manifestație a acestui fenomen a avut loc în minutul 32, când tot stadionul s-a ridicat în picioare și a început să aplaude timp de șaizeci de secunde. Citind în programul de meci, am aflat că în urmă cu doar câteva zile murise un fan emblematic al echipei, la 32 de ani, la capătul unei perioade grele de mai mulți ani în care a fost imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce a suferit un accident. Detaliile poveștii sale, comentarii și mici istorisiri de la prieteni suporteri, foști și actuali jucători sau reprezentanți ai clubului, erau incluse în două pagini speciale ale programului.
Alte articole interesante incluse în acesta, dincolo de tradiționalele date statistice și interviuri, erau niște pagini de istorie dintr-un ziar vechi despre o altă întâlnire între Barnet și Macclesfield sau un set de pagini explicative despre planul de relocare al stadionului, sus-amintit, despre care s-a făcut și un film documentar! Pe lângă oportunitatea de sponsorizare individuală a unui jucător sau participarea la diferite evenimente speciale în care puteai să-ți cunoști favoriții, o serie de oferte comerciale pentru centrul de ospitalitate apăreau în detaliu. Și printre toate acestea, felurite reclame la afaceri și servicii locale completau programul de meci, dintre care aceasta mi s-a părut cea mai de succes.
Cred că sunt multe lucruri frumoase care se întâmplă în jurul acestui mic club londonez, care continuă să conducă liga în care evoluează. Rețeta financiară e susținută atât de factori economic – sociali, cât și de infrastructura fizică și comercială a clubului și a fotbalului englez. Și totul pleacă de la o pasiune greu de tradus pentru fotbal, în care se găsește un echilibru între bani și comunitate, astfel ca Barnet FC să fie o poveste dragă de spus nepoților, chiar dacă nu va ajunge niciodată să vândă bilete la meciuri de Champions League.
Sărbători fericite și un Crăciun minunat tuturor! Vă mulțumim că ne citiți, ne bucurăm că susținem Politehnica împreună, și sperăm să fie mai bine în 2015.
