Precum am promis, începem prin a ne uita puțin asupra prestațiilor celor care au îmbrăcat tricoul Politehnicii în acest sezon. Dat fiind formatul nou al Ligii 1, acest punct de trecere e bizar, nefiind nici sfârșitul sezonului regulat, nici jumătatea lui - dar defilăm cu ce avem, mai ales că unii jucători au mari șanse să plece și, astfel, să scape de judecățile noastre gratuite. Vom aborda trei subiecte, în trei articole diferite, pe parcursul acestei săptămâni:
- Transferurile
- Prestația lotului
- Tinerii jucători
Cum s-au prezentat jucătorii aduși în această vară?Variantele erau cinci, de la foarte slab (1) la foarte bine (5). Puteți da click pe poza de mai jos pentru o imagine mai mare.
E interesant că toți cei transferați, au jucat în cel puțin jumătate din meciuri (chiar dacă nu jumătate din minute). Se vede însă o distincție între cei care au fost jucători de bază, precum Popescu, Javi, Llorente, Luchin și Kirschstein, și ceilalți. Poate cel mai rău în acest sondaj cade Artean, care e totuși un jucător tânăr, a prins doar șapte jocuri, cu siguranță nu poartă aceeași încărcătură financiară pentru club - dar, într-adevăr, nu a reușit să se impună într-o zonă aglomerată a terenului.
Și asta ne aduce la discuția despre necesitatea tuturor transferuilor. Pe de-o parte, e ușor de zis că toți jucătorii care au confirmat, au fost necesari. Pe de altă parte, existau (există) alternative tinere în cadrul clubului care puteau completa lotul. Și pe de încă o parte, au venit și niște jucători pe posturi deficitare, care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor.
Să privim puțin la cei mai apreciați jucători Din punctul nostru de vedere, Javi a reușit să se ridice cel mai sus din acest grup, având și avantajul de a fi un jucător ofensiv, care dă mai bine ochiului. Nu i-a fost ușor în primele etape, ba chiar eram gata să-l trecem pe lista de transferuri eșuate, până când a arătat brusc mai bine pe o poziție ajustată.
D. Popescu a început foarte solid campionatul, dar a avut o parte secundă cu niște nereușite (Pandurii, CFR Cluj, Chiajna) - interesant sau nu, asta după ce Curtean s-a cimentat titular în flancul stâng. Este un jucător de care aveam nevoie, dar îi lipsește un aport ofensiv mai consistent - în special, niște centrări mai utile - pentru a fi, s-o zicem, un candidat pentru o echipă de top. Chiar și așa, golul din meciul cu Steaua s-a simțit ca o recompensă bine-meritată pentru un jucător de care ne-am atașat cu toții.
Llorente, de care eram sceptici, ca și în cazul lui Javi, a avut prestații constante, după câteva suișuri și coborâșuri în debutul sezonului. Un jucător mai combativ ne-ar oferi un plus mai mare la mijloc, dar la fel de mult ne-am bucura să-l vedem pe Llorente mai des în poziții de șut din preajma careului advers. Am înscris mult prea rar în acest sezon din afara careului, deși avem câțiva jucători capabili de șuturi puternice.
Urmează cel mai complex grup, al jucătorilor în care vrem să credem. În ceea ce îl privește pe Luchin, așteptările în cazul său erau foarte mari, iar prestațiile au fluctuat mult. Prea puține au fost jocurile fără greșeală din partea sa, dar are parte de conjunctura unei accidentări prelungi, precum și de instabilitatea cuplului defensiv, care i-au îngreunat integrarea. În plus, cele trei goluri marcate ne dau senzația că în sfârșit am regăsit un fundaș care poate face ceva la fazele fixe, iar posibilitatea revenirii în lotul Naționalei pentru Euro, sunt convins că îl va împinge să fie și mai bun în retur.
Cu felul său de-a fi, Kirschstein ne-a plimbat între agonie și extaz cu o regularitate dramatică. Aș zice că este o întruchipare inferioară a ultimului titular pe care l-am avut în poartă în Liga 1, Nuno Claro, asta deși nu cred că am avut vreodată pe cineva cu degajări de calitatea germanului. Date fiind slăbiciunile arătate de Pap, atât în L1, cât și la echipa secundă, necesitatea transferului devine evidentă, doar că nu știu dacă Kirschstein este soluția de care aveam nevoie. Cu un portar constant bun, puteam să fim în continuare în lupta pentru play-off - deși, e drept, și un atacant bun ar fi avut același efect.
Vorbind de atac, Goga a arătat bine odată ce a revenit în formă de joc, însă accidentarea sa din meciul cu CFR Cluj i-a compromis restul anului - oferindu-i totodată șansa lui Javi să iasă în evidență așa cum nu o făcuse până atunci. Va fi interesant de văzut dacă/cum vor putea conlucra cei doi, fiindcă riscul de a se călca pe picioare există - poate un Goga mai ofensiv ar reprezenta soluția.
Iar vedeta pe hârtie a echipei, Zicu, a suferit atât pe seama așteptărilor și a accidentărilor, precum și din cauza greutății pentru care este criticat de ani de zile. Aș aprecia că e cel mai greu pentru un jucător în postura lui să intre eficient în angrenajul echipei, fiindcă mijlocașul de imaginație trebuie să se coordoneze perfect cu coechipierii din compartimentul ofensiv - fapt greu de dus la capăt, cu atâtea accidentări. Prezența sa inițială în lot a adus un mare plus de entuziasm față de Poli, justificat emoțional, pe care și noi l-am împărtășit, dar rezervele de ordin fizic și motivațional le-am împărtășit încă de la prima zi a confirmării transferului său aici.
În final, cei care au dezamăgit, într-un fel sau altul, sunt cei care lasă cel mai amar gust, ocupând locurile unor tineri din cadrul clubului, care și-ar fi putut primi șansa jocului, în absența lor. Curtean, deși a arătat pe alocuri un fotbal bun, a fost departe de jucătorilor pe care ni l-am fi dorit să întregească abilitatea noastră ofensivă. Faptul că revenea la club după ce nici la prima sa vizită aici nu se ridicase la nivelul așteptărilor face ca acest transfer să fie dublu dezamăgitor - asta se revede și în sondaj, unde voturile se polarizează cel mai mult, adică un număr egal de persoane l-a evaluat drept foarte slab, respectiv bun. La fel de adevărat este că nu avem alternative solide pe postul său, doar un Goga sau un Javi improvizați, dar asta nu este o scuză.
Croitoru a jucat puțin, mult prea puțin pentru felul în care a fost adus, chiar dacă nouă ni s-a părut că poate aduce ceva echipei. Am rămas doar cu un prim meci excelent și un fotbalist de 34 de ani obișnuit să fie cel cu care se începe primul unsprezece. Senzația unui transfer făcut în disperare, care a fost compromis de o accidentare, și apoi de ceea ce pare a fi o relație proastă cu antrenorul principal, e greu de ignorat. Adică ori l-ai adus să-ți țină echipa, să-i dea imboldul și spiritul de luptă pe care îl inspira la Botoșani, ori l-ai adus degeaba.
Rufino n-a reușit nici el să se adapteze prea bine la Liga 1, deși a avut parte de susținerea a doi conaționali. Au fost câteva meciuri bune, dar mult prea puțin, iar lipsa sa de viteză l-a făcut să piardă majoritatea duelurilor cu fundașii adverși. Dacă pe Elek l-am mai văzut ratând ocazii, fiindcă ajunge în poziții de finalizare, vârful spaniol a făcut-o rar. Trebuie acceptat că a fost un transfer din necesitate, făcut pe ultima sută de metri, la fel ca multe din transferurile efectuate în această vară. Problema e că în cazul a prea puține dintre ele ne-am putut asigura flexibilitatea rezilierii contractelor. Din fericire (sau nu), cea mai mare și mai scumpă dezamăgire a campaniei de vară pare dispusă să plece.
Am putea discuta dacă trebuia contractat Sarmov, în condițiile în care Artean fusese deja readus. Cred că am scris-o și la începutul sezonului însă, bulgarul venea cu o carieră foarte interesantă în spate, adică părea chiar un transfer rezonant, Că s-a dovedit o mare dezamăgire, fie din cauza neadaptării sau a accidentării de care a suferit, este altceva.
Iar cu Artean am putea să mai avem răbdare - am văzut la O. Popescu cât de dificilă poate fi adaptarea la Liga 1, asta în condițiile în care Popescu era deja o piesă importantă a echipei. Faptul că este crescut de Poli și nu are o încărcătură financiară ca Sarmov este un avantaj.
E de ajuns că au confirmat o treime din transferuri, adică patru din doisprezece? În condițiile în care au fost făcute în mare grabă, fără bani, pe un fond financiar precar, cu o conducere schimbată la față? Cât a fost ghinion în faptul că atâția dintre jucătorii aduși au suferit accidentări, cât a fost lipsă de atenție, cât a fost risc asumat? Precum scriam cu puțin timp în urmă, suntem acolo unde ne e locul ca putere financiară (chiar bine, dacă luăm în considerare incertitudinea care planează), dar ambițiile declarate de a prinde play-off-ul par să fi făcut mai mult rău, decât bine, atât între jucători, cât și în ceea ce privește depopularea stadionului. Credem că se putea face mai bine, mai mult, și că cea mai mare frustrare stă în faptul că ne lipsește o viziune care să unească clubul de suporteri, o viziune care să plece din construcția lotului.
Ne va fi greu să ne reașezăm în această iarnă, să facem mici completări (un portar, un fundaș dreapta, un mijlocaș dreapta/stânga, un atacant), câteva rezilieri (deși se vorbește de 8-9), să evaluăm în ce măsură ne putem baza pe cei care revin, în special Henrique, Doman și Lazăr, în așa fel încât să fim o echipă mai solidă când ne revedem în februarie. Pe cât de dificil va fi, va fi deosebit de important să facem cât mai puține compromisuri, făcând cât mai puține modificări abrupte, și să sperăm că clubul se va pune pe picioare financiar până la reluarea campionatului.