Interviu: Ciprian Sturz

Ultimul cobai în tentativa noastră de a afla mai multe despre poliștii de perspectivă și de a ne desăvârși ca (pseudo) jurnaliști este, alături de Harald Fridrich, cel mai utilizat jucător din lotul echipei secunde. Mai mult, odată cu promovarea la lotul de seniori a lui Deian Sorescu, acesta a preluat și căpitănia formației din Liga a IV-a.

Ciprian Sturz se remarcă prin impozanța sa, fiind un fundaș central puternic, cu talie. Experiența acumulată ca vârf în anii trecuți dă roade când vine vorba de poziționarea la fazele fixe ofensive, precum și de executarea loviturilor de la unsprezece metri, cele șase reușite din acest sezon plasându-l pe poziția a cincea în ierarhia marcatorilor, după atacanții Pădurariu și Golda, precum și extremele vivace Mailat și Sorescu.

Alături de colegii săi de linie, Fridrich, Podină și Haruț, reprezintă patru dintre internaționalii de juniori ai României, chiar dacă, în mod misterios, a pierdut puțin legătura cu lotul în ultima vreme. Scriu misterios, fiindcă Sturz a fost și este unul dintre cei mai constanți jucători ai echipei secunde, un jucător care dă dovadă de inițiativă, poate urca cu mingea la picior, și e un servant bun la mingi lungi – pasa de peste cincizeci de metri oferită lui Sorescu la unica reușită a meciului împotriva Jimboliei e doar un exemplu în acest sens.

Nouă ne-a vorbit cu jovialitate despre viața tumultuoasă de la Poli II, responsabilitățile de lider, și blestemul pașapoartelor expirate.

CV: Cum ai ajuns aici? Ai crescut cu Poli în familie?

CS: Nu, chiar eram coleg cu Bărbuț la Giroc și domnul Vlaicu m-a văzut. M-a adus aici în urmă cu vreo cinci ani. Când am venit mi-a zis că mă așteaptă de mult. Dar eu nu prea îmi doream să vin la Poli. Chiar era o chestie de orgoliu. Fiindcă plecam de lângă colegii mei, alături de care luptam împreună împotriva lui Poli. Aveam o mândrie în asta.

CV: Dar până la urmă te-ai lăsat înduplecat.

CS: Da, după mai multe sfaturi, dar a trebuit să trec peste orgoliul meu. Retrospectiv mă bucur, nu știu ce făceam dacă nu ajungeam aici.

CV: Cum te susține familia?

CS: Acuma stau singur. Toată familia mea e plecată în Anglia, în Londra, deja de un an de zile. La început eram bucuros că sunt independent, dar apoi mi-a mai trecut, s-a dovedit mai greu decât îmi imaginam eu. Stau singur, îmi gătesc, fac curat, trebuie să-mi fac programul. Cumva e o responsabilitate bună. Ultima oară ne-am văzut toți e când am fost eu de Crăciun acolo, acuma de Paști o să vină ei. Și în vară tot ei, când am majoratul [râde]!

În plus, cu ocazia vizitelor în Anglia am avut șansa să și joc acolo, am fost în probe la Queens Park Rangers (QPR), dar nu mi-a plăcut.

CV: Cum ai ajuns la QPR?

CS: Am acolo mulți prieteni și un amic de-al meu cunoștea un agent. M-a întrebat dacă vreau să încerc și am mers.

CV: Povestește-ne cum se desfășoară probele.

CS: Mergi și ai o săptămână în care trebuie să arăți ce poți. Faci antrenamente normale cu echipa și la capăt ți se spune verdictul. Acolo se pune mult accent pe forță, se aleargă foarte mult. Nu e la fel de concentrat pe partea tehnico-tactică. Făceam câte trei antrenamente de sală pe săptămână, față de unul, maxim două aici. Și nu făceam de menținere, făceam cu greutăți mari. Chiar am vorbit și cu Vlad [Dragomir] despre asta.

CV: El cum se simte?

CS: Îi place, normal, e altceva să te antrenezi cu echipa mare a lui Arsenal, să joci alături de Alexis Sanchez.

CV: Am văzut că și jucătorul care a fost în probe aici, Emanuel Vasi, de la Manchester City, e cam din generația voastră.

CS: Da, el a jucat la Atletico Arad, aveam mereu derby-uri cu ei. Ultima oară când am jucat împotriva lor la juniori, i-am bătut 3-1 aici, în faza semifinală sau ceva. Jucau atunci David Popa, care e acuma la Birmingham, iar la noi erau Carlo Casap, Vlad Dragomir. Mă bucur pentru ei, dar pentru echipă e păcat că nu mai jucăm împreună.

CV: Tu când ai debutat în fotbalul mare, fie el și în liga a IV-a sau a V-a?

CS: Cred că am fost primul care am debutat de la juniori A. Acuma doi ani și jumătate, chiar la începutul sezonului, când tot domnul Săvoiu a fost antrenor, pentru prima oară. Nu mai știu sigur cu cine, cu Cernăteaz, cred [septembrie 2014].

CV: Anul acesta ai cele mai multe meciuri, alături de Fridrich. Când am vorbit cu el acuma câteva luni, te tachina că îi tot iei fața la goluri.

CS: Așa e! Îmi zicea săptămâna trecută, fiind ziua prietenei lui, să-l las să bată penalty, dacă se ivește. Mereu ne tachinăm.

CV: De ce crezi că a început așa de greu returul? Dacă în tur mai mult din greșeală ați pierdut, acuma aveți deja două înfrângeri din trei jocuri.

CS: Nu mai sunt aceeași jucători, nu mai e același nivel. Ne lipsesc cei de la echipa mare, care ne ajută foarte mult, atât în teren, cât și în afara lui. Primeam foarte multă încredere de la ei. E altceva când joci cu cineva care evoluează în Liga 1, prinzi mai multă experiență. Totul e mai ușor.

CV: Tu joci în general fundaș central, ai mai jucat ceva?

CS: Da, jucam atacant anul trecut. La domnul Frușa jucam fundaș central și când mă chema la echipa a doua, aveau nevoia de mine, jucam atacant. Tot timpul discutau între ei, de cu nu joc pe același post [râde].

CV: Ție unde-ți place mai mult?

CS: Cred că ajut mai mult echipa ca fundaș central. Plus că am obișnuința de a vorbi în teren, să încurajez. E chiar potrivit, acuma că am și ajuns lider, după ce Sorescu a fost promovat la echipa mare, și domnul Săvoiu m-a promovat de la poziția de vicecăpitan.

CV: Și cum te simți?

CS: Normal că mă simt bine. Într-un fel îmi place. În alt fel, tot cade pe umerii mei. După ultimele două meciuri pe care le-am pierdut, toți au sărit, tot staff-ul, pe spatele meu [râde].

CV: Am fost la meciul cu Făget...

CS: A fost un joc slab. În ultimele luni nu știam clar cum stă lotul, eram toți ba la echipa mare, ba la juniori, ba dimineața, ba după-masa, puțin doar împreună. Plus că făceam mai mult antrenamente fizice, nu erau terenuri foarte bune, mai multă alergare și mai multă sală, bazat pe forță, iar doar cu vreo săptămână înainte de începutul campionatului am făcut antrenamente tactice. Nu prea ne-am intrat în mână.

CV: Dar totuși, echipa e în mare aceeași, poate cei care erau mai mult rezerve în trecut, au primit mai multe șanse acuma. De exemplu, am remarcat că Damir Totic a fost încercat fundaș dreapta, deși el e mai degrabă atacant. 

CS: Așa a decis antrenorul. L-a băgat la juniori anul trecut la Mediaș, când s-au accidentat Sporin sau Haruț, nu mai știu care, și nu mai avea altă soluție.

CV: Cum de nu joacă Haruț sau Sporin?

CS: Păi Sporin a fost rezervă acuma, l-a băgat la Mediaș pe Totic și a văzut...iar Haruț cred că e plecat la U18.

CV: Tu ai fost la Națională?

CS: Da, am fost chiar selecție de selecție, la U15, U16. Ultima oară când am fost eram în cantonament cu juniorii din Serbia și aveam două meciuri în Moldova, la Chișinău. A trebuit să merg la Mogoșoaia și chiar atunci mi-a expirat pașaportul. Am încercat să mi-l fac acolo, dar era închis, fiind Sf. Maria. Era domnul Răducioiu atunci antrenor, a fost ultima oară când am fost convocat.

CV: Care au fost idolii tăi?

CS: Nu prea am avut idoli. De când am ajuns la Poli am început să mă uit mai atent la fundași, și nu doar când au mingea la picior, îmi place să îi urmăresc și când mingea e în altă parte. Îmi place mult de Gabi Cânu, și ca profil, și așa cum joacă, ca atitudine. Mai îmi place și de Chiricheș, ca stil, sau de la Dinamo de Marc, fiindcă joacă mai ofensiv, urcă cu mingea.

CV: Cineva din fotbalul de afară? Sergio Ramos?

CS: Da, exact, chiar țin și cu Real Madrid și îmi place foarte mult. Plus că urmează derby-ul!

CV: Teoretic Barcelona e puțin mai bună, dar nu știi niciodată, în perioada asta a anului se adună tot ce s-a semănat până acuma. Ai văzut că Barcelona a început greu anul trecut, iar apoi încet, încet a intrat în formă pentru lunile astea. 

CS: Și anul acesta Real a început bine, nicio înfrângere în zece meciuri, și după aia a picat. Măcar Champions League să iasă.

CV: La noi niciodată nu e așa, mereu e sus-jos, sus-jos. Niciodată nu e rău ca apoi să fie totul bine. 

CS: Sper să fie așa și aici.

CV: Foarte greu. Uită-te doar câtă lume a venit, câtă a plecat. De ce nu vă aduce pe voi mai aproape?

CS: Nu doar pe noi, chiar și pe Bocșan, care ar putea face pasul.

CV: Bocșan, de fiecare dată când a prins un meci, a suferit: o deviere, un autogol.

CS: Dar a făcut și meciuri bune, în cupă sau cu CFR Cluj.

CV: Crezi că o să ai șanse la echipă?

CS: Depinde ce o să fie în viitor. Depinde de mine.

CV: Ai vreo țintă, când ai vrea să joci în Liga a 2-a?

CS: Eu zic că pas cu pas. Liga a 3-a, liga a 2-a. La anul avem o promisiune că o să avem echipa a doua în liga a 3-a. Dacă o să fie așa, vreau să fac tot ce ține de mine ca să pot să urc. E un nivel bun, mai ales pentru vârsta mea.

CV: Ai emoții când intri pe teren?

CS: Chiar nu mai am nicio emoție. Încerc de la încălzire să-mi fac treaba. Am o rutină, mereu să am bandă pe mâna stângă, altfel nu pot să-mi intru în mână. Și încerc să intru tare la încălzire, dacă nu-mi ies două, trei pase, încerc să joc mult mai simplu. De la încălzire știu cum o să fie meciul, de exemplu și cu Făgetul știam încă de atunci că o să fie un joc dificil.

CV: E ciudat, să ți se pară că vezi trenul venind și să nu te poți da la o parte.

CS: Da. E drept, mi s-a întâmplat să nu-mi intre nimic la încălzire, să nu fiu în ritm, și în meci să joc bine.

CV: Vorbeam cu niște suporteri și i-am rugat să-mi sugereze o întrebare: de ce ți-e frică în viață?

CS: N-am nicio frică, frica ți-o faci singur. Dacă nu mergi pe drumul care trebuie.

CV: Cât de sigur ești că o să fii fotbalist?

CS: Nu poți să fii sigur, niciodată. Chiar dacă ajungi la un nivel, nu știi dacă o să te menții, dacă apare o accidentare.

CV: În ce măsură crezi că ține de tine?

CS: Cam 90% de mine. Restul sunt noroc și toate cele. Dacă nu muncești și nu îți faci cu mâna ta ce trebuie, nu te ajută nimeni, nu-ți dă nimeni la picioare.

CV: Și de club?

CS: Cred că am merita mai multe șanse. Nu doar eu, suntem mai mulți la echipa a doua cu talent – și nu doar talent, se muncește foarte mult. Toți ne gândim la echipa mare, dar dacă nu ni se dă nicio șansă, n-avem cum să arătăm ce putem.

CV: Cât de mult ar conta să joci câteva minute pe final de meci?

CS: La început zic că ar conta foarte mult, pentru moral. Altfel ți-e moralul când intri, altcumva te antrenezi. N-ar fi degeaba.

CV: Cum ți se par jucătorii care au făcut pasul spre prima echipa și mai joacă la echipa secundă?

CS: Cu mai multă experiență.

CV: Dar poți să te mai motivezi?

CS: Te motivezi fiindcă acolo trebuie să joci. Oriunde joci trebuie să te motivezi.

CV: Asta e ușor de zis!

CS: [râde] Normal că e ușor de zis. De exemplu, așa eram și când mergeam la loturile naționale, vedeam alte terenuri, alte condiții, și apoi mă întorceam aici să mă antrenez. Jucam altcumva, parcă eram mai matur, cu altă experiență, nu-mi era așa de greu.

CV: Și dacă n-o să fii fotbalist, ce-o să fii?

CS: Eu sper să fiu fotbalist, n-am altă opțiune deocamdată.

CV: Așa cum zici tu, nimeni nu poate să spună de acuma ce-o să fie, n-ai cum să stai în jumătăți de decizii. E ca atunci când te îndrăgostești de cineva, nu poți să te gândești “m-am îndrăgostit, dar stai să văd dacă nu cumva mai apare cineva pe aici“.

CS: Exact! Chiar sper să fie bine aici la club și nu îmi doresc să plec în viitorul apropiat.

---

Am încheiat interviul, cu Ciprian dorind să mulțumească tuturor antrenorilor cu care a lucrat, în special domnului Vlaicu – cel care l-a descoperit.

Promisiunea unui posibil loc în L3 este interesantă, chiar dacă e condiționată de rezultate bune în campionatul de juniori din acest an. De fapt, se va pune mult accent pe această competiție, Liga Elitelor U19, unde campionatul se reia în acest weekend, Poli deplasându-se la Arad pentru un meci cu UTA. Va fi de urmărit ce jucători vor fi folosiți la echipa secundă în această situație, de exemplu dacă ‘dizgrațiații’ vor prinde niște meciuri, mai ales acuma că Daniel Stanciu a plecat de la club.

Pe termen lung, visul debutului în Liga 1 rămâne un țel suprem pentru Sturz și compania. Momentul greu prin care trece clubul face ca acest vis să fie mai bun accesibil decât era în campionatul regulat, dar poate că Grigoraș va găsi un moment oportun să ofere acele prime minute pentru câțiva dintre jucătorii echipei secunde. Cu atât mai mult cu cât nu știm ce ne rezervă anul viitor, iar un debut nu ți-l ia nimeni înapoi.

Poli - Petrolul 0:1 (0:1)

Aș vrea să-i zic orbecăială existențială, dar pentru asta trebuie să orbecăiești, nu? Poli, în mare neschimbată de la ultimul meci, a părut mai vlăguită, lovită de evenimentele recente. Oaspeții au înscris la singura ocazie a partidei, unul din cele două șuturi trimise pe poartă, în timp ce noi ne-am trecut în cont șapte-opt ratări din poziții bune sau foarte bune. Dar asta a fost povestea întregului sezon, iar astăzi am adăugat un nou episod, despre cum să irosești revirimentul pe care ți-l poate oferi un antrenor nou: creând atâta tevatură în jurul numirii lui, că toată lumea își pierde încrederea în mai bine. Mi-e greu să cred că duo-ul Marin-Stanciu obținea mai puțin din acest meci, însă așa ne rămâne foarte vaga speranță că Grigoraș-Miculaș vor izbuti ceva cu trecerea timpului. Doar să nu fie prea târziu.

Despre joc: minutul 6, cursă a lui Elek în stânga, îi pasează lui Zicu central, care ridică elegant pentru Javi, a cărui voleu frumos trece de puțin pe lângă. Minutul 16, trage Goga, până atunci ambulant pe teren, dar Cobrea se întinde și prinde destul de lejer. Minutul 18, corner Javi pe colțul scurt, Elek lovește cu capul, nici plasat, nici cu forță, astfel că același Cobrea intervine. Cândva, Goga trage de la marginea careului, deși îl avea pe Javi liber în dreapta, și mingea merge peste. Altcândva, Belu trimite și el un șut impetuos de la distanță, tot puțin peste. Prin toată ambiguitatea asta temporală, Petrolul deschide scorul în minutul 24: Popescu e singur și în inferioritate în flanc, jucătorii adverși planează în spatele lui, Manu Torres cu nimeni în marcaj, Cânu și Belu cu câte un om, dar pe colțul lung Astafei este singur, fiindcă Javi nu coboară, iar închizătorii nu țin pe nimeni; Cânu trece pe sub minge, omul lui Belu face o preluare-pasă, astfel că mingea ajunge la Astafei, care finalizează curat la colțul lung. Dispărem din joc, dar tot mai e loc de o ocazie în minutul 31: liberă executată de Llorente, respinsă, Cânu retrimite din foarfecă la Manu Torres, a cărui lovitură de cap e puternică, însă fix pe Cobrea. Până la pauză se mai remarcă doar înlocuirea lui Zicu cu Bărbuț, probabil o palmă oferită căpitanului nostru, foarte puțin prezent în joc - dar vina aici o are și Grigoraș, precum vom reveni mai încolo.

Repriza secundă are și ea vreo 20-25 minute de ocazii în ea, deși mai împrăștiate, și apoi se stinge. În minutul 53, Elek pune piciorul la o centrare a lui Belu, lansat bine de Llorente, dar mingea trece pe lângă. În minutul 60, Javi trimite cu capul, fără vlagă, tot la o centrare a lui Belu, prinde Cobrea. Jocul se schimbă scurt la față, odată cu intrarea lui Doman în locul lui Melinte. Poate cea mai mare șansă de gol a reprizei îi revine lui Elek în minutul 63, acesta primește mingea, însă nu trage nici repede, nici tare, nici plasat, astfel că finalizarea la colțul scurt e respinsă de Cobrea. Presiunea e foarte mare la poarta Petrolului, căci noi stăm sus și beneficiem de repetate faze fixe. Șansă mare pentru Elek/Doman, din interiorul careului, însă cei doi nu se prea înțeleg care să tragă și mingea este respinsă. Incursiunea lui Bărbuț din minutul 66, la fel ca una spre finalul partidei, nu-și găsește pasa de gol, deși poziția acestuia era promițătoare. Cumva, inițiativa dă în vânt și moare, echipa nu pare să mai găsească drumul spre careul advers, și nici introducerea (bizară) lui Nimely nu ameliorează situația. Ultima vâlvătaie are loc în minutul 90, când oaspeții sunt aproape de un autogol, dar nici ăla nu se lipește de noi. Și așa se termină.

Era previzibil ca haosul acestor ultime opt zile să ne coste, ceea ce nu înseamnă că era necesar să nu câștigăm azi. Ocazii au fost. Dar echipa a luptat prea puțin, reprezentativă fiind o fază din prima repriză, când un jucător ploieștean a intrat nestingherit în careul nostru, nimeni neoferindu-se să-l blocheze - cumva în mod unitar, ca și cum fluxul echipei ar fi fost de așa natură că acel jucător nu era de atacat. Grigoraș a greșit introducând trio-ul Goga-Zicu-Elek de la debut, lăsându-l foarte expus pe Belu în flancul drept, ceea ce ne-a și costat la gol. În plus, niciunul din cei trei nu a făcut un meci acceptabil, ce să mai zicem de bun, dar dacă e s-o luăm așa, cine a făcut? Ziceam și de ciudata introducere a lui Nimely, care n-a făcut nimic după ce a intrat, când echipa juca cu mingi înalte și aveai opțiunea Henrique la încălzire. Greu de văzut logica - să ce, forțezi pase pe jos, fiindcă n-ai turn de veghe în careu? Dacă asta era, n-a mers. S-a văzut că odată cu intrarea lui Bărbuț, Belu a părut mai competent, ba chiar a reprezentat principalul tun pentru centrările noastre - multe au avut potențial, dar e greu să profiți de mingi înalte, când n-ai pe nimeni capabil să lovească tare/plasat cu capul. în Mi s-a părut totuși că am atacat cu prea multă insistență doar pe flancul drept - la o adică, pe D. Popescu de abia l-am văzut în repriza secundă. Singurul jucător care a ridicat puțin capul, vorba vine, a fost Llorente. Nici fundașii centrali n-au fost răi, însă greșeala la gol a fost una colectivă, la care-și pot împărți liniștiți vina.

Am scris că e greu să ne mai punem speranțe. Asta nu înseamnă neapărat că ar trebui să intrăm cu capul plecat pe unde mai avem de jucat, ci să reducem din presiunea așteptărilor. Aș zice să apreciem fotbalul, dar nu sunt multe de apreciat. E și greu, când ești lipsit de unul dintre cei mai buni jucători, O. Popescu, integralist azi la U21 în victoria cu Țara Galilor, frecție la picior de lemn pentru noi. Asta pe lângă toate celelalte motive bine etablate care ne fac viața grea.

Poli: Strauss (5) - Belu (5), Cânu (5), Torres (5), D. Popescu (5) - Llorente (6), Melinte (5) - Javi (5), Zicu (5), Goga (5) - Elek (5)

Schimbări:

Bărbuț (5) pentru Zicu (min 40)
Doman (5,5) pentru Melinte (min 63)
Nimely pentru Goga (min 82)

Poli II - Orțișoara 2:2 (1:0)

Cu două supliniri de la echipa mare, în Croitoru și Aharoni, Poli II a părut la fel de ambivalentă ca în ultima partidă disputată acasă. Deși ambele formații au avut oportunități de a-și tranșa victoria, echipa secundă a avut un plus de inițiativă, pe care nu a putut să-l concretizeze, în vreme ce oaspeții au pus probleme pe contre la erorile noastre. Golurile zilei au fost marcate de Sorescu și de Bîrnoi.

De la stânga la dreapta:
Sorescu, Filip, Mailat, Codrean, Potocianu, Bîrnoi, Fridrich, Golda, Aharoni, Sturz, Croitoru

Prima repriză a fost dinamică vreo douăzeci de minute, după care s-a stins complet. Ne-au parvenit două șanse rapide în minutele 5 și 7, dar întâi Sorescu a trimis din prima puțin pe lângă, la colțul lung, iar apoi Golda a finalizat cu capul un corner, însă peste. Orțișoara a replicat în minutul 14, cu un șut din marginea careului, destul de inofensiv pentru debutantul din poarta noastră, David Filip. Una dintre cele mai bune șanse neconcretizate din tot meciul a venit la capătul acțiunii din flanc a lui Mailat, acesta a centrat spre Golda, șutul său a ajuns cumva la Codrean, dar acesta n-a reușit să se reașeze și să pună latul bine, deși avea poarta goală în față. Culmea, la o fază aparent mai inofensivă un minut mai târziu, am deschis scorul: în marginea careului, Golda este contrat, nu înainte de a trimite mingea la Sorescu, a cărui șut prinde o deviere dintr-un adversar și poposește lângă bară, cu portarul advers, Carlaonț, reacționând greoi la schimbarea de traiectorie. Era minutul 18, iar în afară de o liberă trimisă peste din poziție ideală de Croitoru, repriza a fost dominată de un joc economicos, oaspeții apărându-se disciplinat, iar Poli nereușind să profite de raidurile din flancul drept, unde Mailat și Aharoni au pus multe probleme.

Nici n-am ieșit bine de la cabinele imaginare că ne-am văzut egalați. Mai întâi Potocianu a închis greu în zona centrală, dar am scăpat cu o finalizare slabă a lui Anagor, prinsă de Filip. La faza imediat următoare însă am clacat din nou, un adversar beneficiind de mult timp pentru a-și plasa șutul din 22 metri, mingea pornind în diagonală pentru a lovi bara înainte de a intra în poartă. Am avut două șanse în minutele 50 și 52, de ambele ori ca urmare a unor intervenții slăbuțe ale lui Carlaonț, cea din urmă în special fiind agreabilă ochiului, grație execuției lui Sorescu de la marginea careului. N-a fost să fie, iar pendulul jocului și-a schimbat direcția, în așa fel că după intervenția lui Filip din minutul 55, acesta să fie învins de o nouă finalizare excepțională, spre vinclu, la o fază în care Sturz și-a tatonat cam larg adversarul. Oaspeții se puteau desprinde după ce au profitat de una din slăbiciunile repetate ale lui Fridrich, însă șutul trimis din unghi a fost oprit de același Filip, în cădere. La capătul celălalt, Bîrnoi a avut două momente. În minutul 65, n-a reușit să-și direcționeze șutul la centrarea lui Aharoni, ca cinci minute mai târziu să izbutească egalarea la capătul unei acțiuni frumoase: Sorescu a schimbat partea spre stânga cu o diagonală precisă, nou intratul Popan a trimis o centrare pe măsura serviciului, iar Bîrnoi a deviat înspre poartă, mingea intrând cu bara. Orțișoara nu s-a resemnat, iar la singura indecizie a lui Aharoni tot meciul, a fost nevoie de intervenția lui Filip pentru a bloca pericolul iminent. Pentru noi a lovit din nou Sorescu, șutul din prima trecând puțin pe lângă, înainte ca tot el să trimită un șut-centrare în minutul 79, scos de sub bară de Carlaonț. Ultima mare ocazie a partidei i-a aparținut lui Kokora, care a primit o minge ideală pe cap, la capătul unei faze prelungite de atac, dar din doar câțiva metri l-a luat la țintă pe portar.

Atât a fost în această dimineață pe Terenul 1 din complexul Dan Păltinișanu, un joc destul de agreabil, dar care ne face și griji. Asta pentru că în ciuda susținerii primite de la echipa mare, Poli n-a reușit să se impună. Aharoni a fost foarte activ în prima parte, probabil chiar prea activ pe faza ofensivă, dar în general a avut o prestație impozantă, adversarii nereușind să-l depășească. Poate, poate să-l vedem și la echipa mare, cândva. Croitoru, în schimb, nu s-a evidențiat, deși a executat câteva cornere periculoase și a mai încercat să deschidă jocul, dar reușitele sale au fost puține - e drept, la revenirea pe teren, cu mingea, după luni de exil.

Dintre cei mai tineri, aș începe cu debutantul Filip, care deși este cam scund pentru un portar, a arătat niște intervenții bune, chiar dacă a fost lipsit de reacție la golul doi. La fel și Sturz a fost solid pe intercepție, mai ales că oaspeții au încercat de multe ori să strecoare mingea pentru atacanți, dar ar fi putut face mai mult la același gol doi. Din linia de fund, cel mai greu a intrat în meci Fridrich, care a avut o primă repriză deosebit de neinspirată, deși colegii l-au susținut în repetate rânduri. Și-a mai revenit puțin în a doua parte, dar nu cred că este un meci de care să-și aducă aminte cu plăcere. Duo-ul Mailat-Sorescu a muncit mult, primul nefiind susținut îndeajuns în raidurile sale, în vreme ce al doilea a fost cel mai bun om din echipa noastră, ocupând și tot felul de poziții în teren, atât în flanc, precum și în zona centrală, la închidere, cât și în spatele vârfurilor. Vârfuri care n-au avut o zi grozavă, deși Bîrnoi a înscris și a avut câteva momente bune, Codrean a arătat promițor în prima parte, dar el și Golda a dispărut din joc după pe parcurs. Iar dintre cei schimbați, Popan s-a integrat repede și a fost util, la fel ca Bătrânu, care a trebuit să dejoace două acțiuni grele ale adversarilor, într-o fază în care echipa noastră era ruptă la mijloc.

Nu cred că toată agitația de la club îi ocolește pe cei de la echipa secundă. Pe lângă faptul că lotul e mai slab prin plecarea/excluderea lui Boldea, respectiv promovarea lui Bocșan, consolidarea unei poziții spre mijlocul clasamentului după acest debut de retur nu are cum să ajute la moral. Poate că sub mandatul lui Grigoraș, prezent și el azi la meci, candidații pentru șanse la prima echipă le vor și primi, oferind un imbold colegilor de echipă.

Poli: Filip - Aharoni, Sturz, Potocianu, Fridrich - Mailat, Croitoru, Sorescu - Bîrnoi, Golda, Codrean

Popan pentru Codrean (min 65)
Oprea pentru Croitoru (min 65)
Bătrânu pentru Potocianu (min 81)
Kokora pentru Golda (min 83)

Pași fermi înspre un scenariu de nereparat

Am tot așteptat să vedem despre ce putem scrie, ceva cu cap și coadă, de ar fi să dea providența. Ne-am adunat teme de discuție pentru o lună, dar ne vom rezuma la cele pe care le considerăm principale, anume:

- contextul demiterii lui Florin Marin
- fenomenul Cosmin Contra
- restructurarea conducerii și demiterea lui Daniel Stanciu

Totul trebuie privit în perspectivă. Astfel, prima întrebare la citirea știrii despre demiterea lui Florin Marin a fost "bine, acuma cine?". Scriam aceste cuvinte, când FM a fost instalat:

Nimeni din conducere nu-și asumă responsabilitatea alegerii pentru că sunt acoperiți de afirmația: „Dacă nu are rezultate, pleacă”.

Deci nu ne rămâne decât să numărăm zilele până când Florin Marin pleacă.

Au trecut 209 zile. Și prin demiterea lui Stanciu, am putea spune că i-a fost atribuită cuiva responsabilitatea. Doar că problema de fond rămâne: unii vin, alții pleacă, Poli suferă.
Cum e posibil să anunți plecarea antrenorului fără să ai înlocuitorul pregătit, într-un moment ca acesta? Ba mai mult, să lansezi un sondaj public în care oferi trei opțiuni pe care clubul nu e capabil să le atragă? Contrar altor elemente din presă, nu văd răul imediat al unui asemenea apel public, mai ales după nemulțumirile de la numirea lui FM, dar e ridicol și lipsit de respect să pui pe cineva să aleagă între non-variante. Așa arată diletantismul.

Că ne-am pus ouăle în coșul lui Cosmin Contra. Ce să zic? Pentru Contra este o ocazie ratată de a se ridica peste demagogie. Și nici nu trebuie să vorbim despre posibilele legături pe care acesta le-ar avea cu clubul și cu orașul. Dacă s-ar fi angajat să o preia pe Poli pentru o perioadă de nici zece săptămâni, ar fi avut șansa să-și consolideze reputația de antrenor, salvând echipa de la retrogradare. Faptul că retrogradarea e sinonimă cu desființarea în acest moment l-ar fi făcut un personaj cu valențe legendare pentru fotbalul timișorean, dincolo de tot ce a reușit pe teren. Și chiar dacă ar fi eșuat, o asemenea disponibilitate i-ar fi fost apreciată oricum, iar fondul de alibi-uri pentru un insucces este suficient de dens ca orice antrenor să plece nepătat de la Poli și fără să-și îndeplinească obiectivul. Lipsa remunerației, respectiv ipoteticele oportunități din Spania, nici n-ar trebui să fie teme de discuție: prima, pentru că nu asta ar trebui să fie motivația principală a celui care va încerca să salveze clubul, cu atât mai puțin pentru cineva care numai ce plecase spre răsărit pentru banii noii lumi a fotbalului; a doua, pentru că vara va prezenta la rândul ei oportunități, care ar putea fi și mai accesibile venind pe urma unei campanii reușite de scurtă durată și mare intensitate la Poli. Doar că promisiunea unei salvări a lui Getafe dă mai bine decât salvarea Politehnicii. Ce să-i faci, în fotbal ca în dragoste: dacă cineva te dorește, vine; dacă nu, evită tacticos.

Dacă ne uităm la ansamblu, în speța la schimbările de la capul clubului, remarcăm că am dat afară puținele elemente din care-i mai confereau stabilitate și continuitate la nivel organizatoric, singura persoană care a reprezentat Politehnica dincolo de primar. Aceste lucruri se fac, dar nu se fac cu o mână de etape înainte de un final extrem de dificil. Nu se fac cu scandal în direct la televiziune. Să zicem că plecarea lui Stanciu nu face niciun rău clubului, fiindcă acuma și așa totul depinde de jucători. Să nu uităm însă ce alte implicații ar putea avea această mutare: va fi Miculaș cel care stă acuma drept în fața restanțelor financiare tot mai apăsătoare ale clubului? va fi el cel care gestionează niște jucători pe care nu i-a adus, deci cu care are o relație tangențială? Asta în condițiile în care am văzut deja o mostră de scandal despre Zicu, în care elemente din presă clamează că acesta ar fi avut tot felul de clauze foarte avantajoase în contract, facilitate de Stanciu, în vreme ce jucătorul neagă, ba mai mult, evidențiază că toți decidenții erau prezenți la semnarea acelui contract. Și apoi același Zicu câștigă un memoriu împotriva clubului, deci cine suntem noi să zicem că Stanciu putea controla ceva?

Introducerea impresarului Opria în AGA, chiar și fără drept de vot, dar ca unul dintre principalii susținători financiari ai clubului în acest moment (vorbindu-se de un nou împrumut din partea lui de 200.000 Eur) este o mutare periculoasă și un vădit conflict de interese. Măcar Stanciu putea fi tras la răspundere pentru tranferuri slabe făcute pe interes, dar Opria va fi imun la asemenea critici, în cazul în care jucătorii impresariați de el vor intra brusc în lot. În plus, o asemenea sumă nu se împrumută fără o formă sau alta de garantare unui club în pragul dizolvării.

Normal, ce contează dacă ne salvăm? Toată lumea e fericită. Dar, cu tot optimismul de care ne place să dăm dovadă, suntem împărțiți pe această temă. În acest moment, pe fondul lucrurilor întâmplate în ultimele zile, aș fi foarte surprins să ne văd scăpând. Refuzurile repetate, de la Contra, la Grigoraș, la Dorinel, la Sabău, la cine-o mai fi, întăresc acest sentiment. Iar contrar opiniei generale, sunt departe de a fi convins că soluția optimă pentru Poli era plecarea duo-ului Florin Marin - Daniel Stanciu.

Craiova - Poli 1:0 (0:0)

Strategia lui Florin Marin de a obține egaluri în deplasare și victorii acasă a continuat neschimbată, în ciuda rezultatului de etapa trecută, și a eșuat din nou. Am intrat cu gândul să nu facem absolut nimic și i-am lăsat pe craioveni să vină peste noi, mai mult, ajutându-i prin cedarea posesiei foarte ușor. Ce-i drept, nici nu au fost prea mari ocazii, căci apărarea noastră s-a descurcat neașteptat de bine. Dan Popescu a avut ceva de furcă cu Ivan, dar a reușit să-l oprească de fiecare dată, cel puțin până ce acesta a fost mutat pe partea lui Belu. În schimb nu s-a descurcat la fel de bine în partea ofensivă unde a fost deposedat de mai multe ori. Problema mare a fost la mijloc, unde nu am putut nicicum să ținem de minge.

Putem nota o primă ocazie în minutul 22, când Ivan sare la cap cu Ov. Popescu, dar mingea este trimisă mult peste poartă. Foarte asemănător trimite și Elek la poarta cealaltă în minutul 30. Patru minute mai târziu, același Ivan pătrunde pe linia de fund din stânga, vrea să trimită o centrare puternică pe jos, Scutaru blochează, dar mingea sare în bară.

După o repriză ce era să mă adoarmă, Florin Marin l-a trimis în teren pe Bărbuț în locul lui Zicu. N-a jucat prea rău Zicu, cel puțin comparat cu ceilalți colegi, dar intrarea lui Bărbuț ne-a dat o viteză în plus și a echilibrat meciul, cel puțin în fazele de atac. Dar tot craiovenii au o primă mare ocazie la doar trei minute de la reluare. Llorente și Melinte nu se prea înțeleg și pierd mingea, iar Torres este nevoit să blocheze prin fault, cu prețul unui cartonaș galben. Zlatinski execută lovitura liberă și trimite foarte periculos aproape de vinclu.

Contraatacăm prompt, Elek eliberându-se de adversar pe dreapta, îl găsește pe Hernandez în fața porții, dar acesta șutează în blocaj. Tot Elek execută o lovitură liberă de pe semicercul careului craiovean, în minutul 59. Trimite destul de bine, plasat, dar cam moale, pe colțul respectiv fiind și un fundaș care probabil ar fi respins cu capul dacă nu ar fi ajuns portarul Straton înaintea sa.

Minutul 69 ne-ar fi putut aduce o mare bucurie. Bărbuț este lansat foarte bine pentru viteza sa, trece printre doi fundași, îl găsește pe Elek, care îl deschide pe Ov. Popescu. Acesta face o fentă și trimite spre poartă, cam ca în meciul de la Iași, dar mingea lovește transversala.

În loc să fie 1:0 pentru noi, craiovenii sunt cei care marchează la următoarea fază. Aceasta a pornit pe partea noastră dreaptă, unde trebuia să se afle... cel care ar fi trebuit să se afle acolo după ce Belu a fost înlocuit cu Abel. Măzărache îi fentează pe Torres și Scutaru și trimite în fața porții de unde Rocha venit fără marcaj trimite în poartă.

În minutul 77, Bărbuț scapă singur după o pasă greșită a craiovenilor, dar, sub presiune, trimite lamentabil mult pe lângă poartă. Din păcate, după ce a învigorat atacul nostru la începutul reprizei, micul nostru atacant s-a văzut din nou depășit de propriile limite și din ce în ce mai neputincios. Tot din păcate, nici nu am avut pe cine altcineva să ne bazăm. Florin Marin a găsit că acesta este momentul oportun ca Henrique să debuteze în prima ligă după lunga accidentare. Evident, nu prea a avut cu ce să contribuie. Ba mai mult, cel scos a fost Ov. Popescu, care, poate în afara golului primit unde nu l-a urmărit pe Rocha, s-a zbătut mult și a fost activ în atac. Poate mai potrivit ar fi fost aă fie scos Hernandez, destul de absent azi, ca în primele meciuri din acest an.

În fine, nu mai avem vigoarea de a pune probleme, până în chiar ultimul minut de prelungire, când Bărbuț scapă din nou după o pasă greșită, într-o situație ce părea chiar mai periculoasă ca precedenta, dar Iliev face ce trebuie să facă și îl oprește prin fault, fiind prompt eliminat. Nu ne consolează cu absolut nimic cartonașul roșu, mai mult, Llorente execută slab atât lovitura liberă cât și cornerul ce a urmat, spulberând orice speranță că am fi putut întoarce soarta din meciul cu CFR.

Urmează o pauză pentru meciurile naționalei, dar nu știu cu ce ne poate fi de folos. Orice îmbunătățire în joc este contracarată de neșansă, de prostie sau de decizii tactice aiurea. Chiar și acum, Florin Marin a făcut niște schimbări discutabile și s-a văzut mereu depășit tactic de către omologul său de pe banca Craiovei. Cert este că am căzut pe un loc direct retrogradabil și că avem o singură victorie în ultimele 10 meciuri și aceea la limită împotriva codașei Petrolul, cu care vom și juca următorul meci. Dar mai sunt meciuri directe și orice rezultat pozitiv ne poate pune într-o poziție mai bună. Oricum, nu putem continua cu aceleași scuze și același discurs. Să vedem ce ne aduce pauza.

Poli: Strauss (5,5) - Belu (5), Scutaru (5,5), Torres (6), D. Popescu (5,5) - Zicu (5,5), Melinte (5), Llorente (5), Ov. Popescu (5,5) - Elek (6), Hernandez (5)

Schimbări:
Bărbuț (5,5) pentru Zicu (min 46)
Abel pentru Belu (min 66)
Henrique pentru Ov. Popescu (min 79)

Poli - CFR Cluj 2:2 (2:0)

E clar, între timp, că talentul în care excelează această echipă este să-şi dea cu stângu-n dreptul. Un meci în care am avut om în plus mai bine de jumătate de oră, în care am jucat foarte bine şaizeci de minute, decent treizeci de minute şi execrabil trei minute, s-a terminat cu un egal cadorisit oaspeţilor. Florin Marin, cu trei schimbări falimentare, a descusut munca făcută de el şi de echipă în restul jocului, astfel că reuşitele lui O. Popescu şi Zicu nu ne-au adus cele trei puncte. O să le luăm pe rând, dar nu pot să scriu decât că suntem...absurzi.

Debutul contura un meci neplăcut pentru noi, cu oaspeţii dominând  autoritar primele zece minute, reuşind să-şi creeze o şansă prin Lopez, a cărui finalizare a fost prinsă uşor de Strauss. Intervenţia lui Dan Popescu din minutul 8 a fost excepţională şi a pavat calea pentru deschiderea scorului, două minute mai târziu: Llorente îl deschide lung pe Elek, acesta preia cu un fundaş în preajmă, se întoarce cu balonul şi are timp să-l servească perfect pe O. Popescu, care finalizează puternic din prima, fără şanse pentru portar. La scurt timp avem o şansă fenomenală de a ne distanţa, când respingem un corner al clujenilor, Javi preia spectaculos în marginea careului nostru, îl deschide pe Zicu, acesta vede bine faza şi schimbă iar partea către O. Popescu, care scapă singur spre poartă, dar preia larg, e indecis la finalizare, şi rămânem doar cu un corner. Partida are un caracter echilibrat, cu Elek în prima plan pentru noi, vârful Politehnicii fiind faultat în repetate rânduri. Pe acest fond, ne vedem cu şansa desprinderii în minutul 42, un-doiul între Zicu şi Elek oferindu-i celui din urmă şansa de a scăpa spre poartă, însă un fundaş advers îl faultează - Zicu transformă penalty-ul şi îmi vine greu să cred ce arată tabela la pauză.

Jocul nostru disciplinat face ca repriza secundă să continue la un ritm bun, dar cu clujenii departe de poarta noastră. Pe deasupra, în minutul 58 Javi se cam lasă faultat într-un duel unu contra trei, intervenţia asupra sa fiind neglijentă, prilej cu care CFR-ul rămâne în zece. Un minut mai târziu, O. Popescu trimite mingea peste apărarea adversă, Zicu finalizazea cu un voleu magistral, dar se dă ofsaid - o decizie la limită, în cel mai bun caz. Nici aşa n-am fi crezut că meciul poate lua turnura pe care a luat-o, însă. Oaspeţii, deşi urcă mai sus, chiar şi în inferioritate, nu pun în pericol poarta noastră, excepţie făcând mingea lungă din minutul 72 la care Strauss iese din careu şi respinge cu capul. Problema e că schimbările nu fac decât să destabilizeze jocul pe care l-am arătat atâta timp: întâi, bizara mutare de a-l scoate pe Scutaru, retrage pe Melinte, şi a-l introduce pe Jenkins; apoi, scoaterea unui jucător de luptă în O. Popescu pentru Pisas, care a arătat moale în toate jocurile de până acuma; colac peste pupăză, în minutul 83 iese şi Javi, jucătorul capabil să ţină de minge şi să temporizeze jocul, pentru Doman, un fotbalist de sprint. Iacă-tă-ne în minutul 90: Jenkins, am impresia, pierde mingea la mijloc, Belu e descoperit în flanc, Llorente nu-şi urmăreşte adversarul, şi deodată Camora trage la poartă din interiorul careului, iar Strauss nu e capabil să pareze mingea la colţul scurt. Panica se instaurează instantaneu, nu mai ştim ce să facem, şi aşa pregătim să ne dăm singuri lovitura de graţie: o fază la care pasăm înapoi, deşi sub presiune, se sfârşeşte cu o degajare în aut, oferind astfel balonul oaspeţilor. Jenkins, cred, trimite apoi în disperare în corner, de lângă un adversar, iar la corner lăsăm patru jucători semi-marcaţi pe colţul lung. Mingea merge acolo, Belu sare pe sub ea, şi Petrucci finalizazeă în forţă, tot pe colţul lui Strauss. Ce să mai zici?

Să le recapitulăm în ordine inversă:

1. Ne-am văzut egalaţi în prelungirile prelungirilor.
2. Reuşita lui Zicu pare să fi fost valabilă, acesta fiind pe linie cu ultimul fundaş.
3. Schimbările efectuate de Florin Marin au fost de toată pastă.

Să zicem că pe primele două nu le putem controla pe deplin şi, la o adică, n-ar fi trebuit să depindem de ele, date fiind circumstanţele, ar mai fi câte ceva de spus despre schimbări. Mă întreb de ce a rămas Zicu pe teren în locul lui Javi, când Zicu nu mai făcuse aproape nimic de la golul anulat? Sper - e un fel de a zice - că Scutaru a fost schimbat din motive medicale, nu tactice. Căci dacă-s tactice...au. Şi dincolo de toate, după ce l-am înjurat în barbă de atâtea ori pe Florin Marin că ţine a treia schimbare pentru minutul 90, când ar fi trebuit s-o facă, le-a terminat în minutul 83. Probabil că asta îl frustrează şi pe el nespus de mult.

Bineînţeles că e păcat, echipa merita victoria, dar slăbiciunile imprimate în ceea ce presupun că este spiritul formaţiei au ales să iasă la iveală în cel mai nefericit mod cu putinţă. Sunt foarte puţine lucruri de imputat titularilor, cu excepţia duo-ului Strauss-Belu, primul slab la ambele reuşite ale oaspeţilor, al doilea de o inconstanţă, din nou, fatală pentru vistiera noastră de puncte. Scutaru şi Torres au fost solizi, deşi cel din urmă n-a respins mereu ideal mingile înalte, în vreme ce D. Popescu, cu neajunsuri cu tot, oferă o anumită stabilitate flancului stâng. Melinte şi Llorente au făcut legea cât au jucat la mijloc împreună, oprind numeroase atacuri adverse şi deschizând jocul nostru în momente cheie. La fel, trio-ul O. Popescu - Zicu - Javi a fost capabil, în vreme ce Elek a luptat ca un leu, mai ales în primele şaptezeci de minute. Dar apoi, în loc să revigorezi nişte jucători obosiţi, precum Zicu şi Elek, Popescu şi Javi, iar înlocuitorii lor dezamăgesc, aşa cum au făcut-o şi în celelalte ocazii în care au intrat. Şi toate astea, întâmplate cu un om în plus.

Nu ne e nouă scris să stăm relaxaţi, dar îmi pare aşa de rău pentru cei care au luptat şi au arătat un fotbal bun, atâta vreme, ca apoi să sfârşească în huiduieli şi spectatori întorşi deja să iasă de pe stadion. Aveam nevoie mare de un rezultat sănătos după un meci bun, însă un lanţ de mici erori şi decizii neinspirate ne-a lovit din plin.

Putem mai mult. Hai Poli!

Poli: Strauss (4,5) - Belu (5), Scutaru (6), Torres (6), D. Popescu (5,5) - Llorente (6), Melinte (6) - O. Popescu (6), Zicu (6), Javi (6) - Elek (6,5)

Schimbări:

Jenkins (5) pentru Scutaru (min 74)
Pisas pentru O. Popescu (min 79)
Doman pentru Javi (min 83)

Poli II - Făget 3:2 (1:0)

N-a fost cea mai bună prestație a junilor, care au reușit totuși să obțină prima victorie a anului, după dezamăgirea etapei de debut. Totuși, e o echipă schimbată în punctele esențiale, cu Poparadu, Boldea și Bocșan strămutați în direcții diferite, în vreme ce Sorescu, Mailat, Fridrich și Sîntean pendulează acuma între echipa mare și echipa secundă. Astăzi, golurile marcate de Sorescu, Mailat și Bîrnoi au fost suficiente pentru a compensa dezorganizarea tactică care a afectat în special defensiva.

Am ratat primele șapte minute de joc, fiind chiar de cealaltă parte a gardului când Sorescu deschidea scorul. Oaspeții nu au plecat capul și ar fi putut înscrie în prima jumătate de oră, în vreme ce Poli a trăit mai ales din acțiunile lui Mailat. În minutul 30, o acțiune a acestuia a fost finalizată din poziție bună de Pădurariu, dar pe portar, iar trei minute mai târziu, Sorescu a fost servit tot de Mailat, a șutat din voleu, dar și lui i-a lipsit forța. Replica Făgetului s-a arătat la acțiunea din minutul 37, însă nici aceștia n-au profitat de spațiul oferit în centrul careului nostru.

Oboseala jucătorilor s-a resimțit în a doua repriză, echipele fiind rupte între cele două faze. Oaspeții ar fi trebuit să egaleze în minutul 55, când apărarea noastră dormea, dar am scăpat cu un șut pe lângă. Jocul s-a dezmorțit începând cu minutul 70, când Poli s-a desprins: mingea lungă din apărare l-a găsit pe Bîrnoi, acesta a scăpat singur spre poartă, i-a pasat lui Mailat, care a înscris. O lipsă de concentrare două minute mai târziu a permis Făgetului să revină pe tabelă, dar jocul nu s-a schimbat la față. Astfel, golul nostru cu numărul trei s-a arătat în minutul 75, la o gafă împărțită între portarul advers și un fundaş, Bîrnoi fiind acolo să profite. N-a lipsit mult să mai primim un gol rapid, dar Rusu a fost la post, ca apoi Mailat și Sorescu să rateze și ei golul patru. Chiar după ratarea celui din urmă, oaspeții au lovit din nou în centrul apărarii noastre, Rusu nereușind să mai compenseze pentru erorile lui Sturz și Jivcovici. Dar n-a fost destul pentru vreo întoarcere dramatică de rezultat, astfel că punctele au rămas la noi.

E clar însă că echipa suferă, din motivele menționate deja în introducere. Greu de înțeles indisciplina tactică arătată de băieții conduși de Săvoiu, dar faptul că antrenorul i-a adunat la pauză să discute cu ei arată că există o înțelegere între ei, într-un spirit al echipei. Un plus pentru Mailat, mereu activ, și Bîrnoi, important la goluri, dar toți au părut rupți și destul de individualiști. Nici gazonul nu face favoruri nimănui, însă asta nu poate fi o scuză pentru jocul lent și dezordonat etalat. Avem nevoie de mai mult, în special de la liderii echipei, de disciplina care să-ți permită să faci joc dublu, în Liga 1 și Liga a 4-a.

Poli: Rusu - Totic, Sturz, Jivcovici, Fridrich - Mailat, Oprea, Bîrnoi, Sorescu -  Pădurariu, Velcotă

Schimbări:

Potocianu pentru Pădurariu (min 35)
Gînju pentru Velcotă (min 55)
Lazăr pentru Totic (min 60)
Codrean pentru Oprea (min 75)

Concordia Chiajna - Poli 0:0

S-au întâmplat multe de la ultimul meci de campionat. Şi totuşi, nu s-au întâmplat prea multe, precum am văzut în această seară. Poli a început bine jocul de la Chiajna, a ratat în stilul tipic, ca apoi gazdele să fie şi ele aproape de desprindere. Nu a fost să fie un meci pe goluri însă, mai ales datorită reprizei secunde slabe, punctată de eliminările lui Bărbuţ şi Goga. E un punct important, fiindcă înfrângerea ar fi atârnat greu. Dar e doar un punct şi avem nevoie de mai mult, când adversarii ne-o permit. Astăzi, deşi Concordia are o echipă bunicică de-o repriză, am ratat încă o oportunitate de a face ceva serios în deplasare. 

Ne-a fost servită azi o primă repriză spectaculoasă, plină de energie, la capătul căreia am avut puţin noroc să intrăm fără gol primit la cabine. Asta deşi am controlat debutul meciului, şi în minutul 5, Javi s-a descurcat de minune în marginea careului advers, a pătruns şi a centrat, mingea i-a revenit din respingere, şi la a doua încercare Bărbuţ a ratat de puţin contactul cu balonul. Mare şansă apoi pentru vârful nostru de conjunctură, care a preluat ideal o minge venită de la D. Popescu, dar finalizat pe lângă din centrul careului. Replica gazdelor a venit tăios în minutul 12, când Milevskyi a profitat de o ieşire greşită la ofsaid a lui Torres şi a trimis din prima, însă Strauss s-a întins acrobatic şi a scos cu vârful piciorului. Chiar dacă au lipsit ocaziile în următoarele minute, ambele echipe au arătat potenţialul de a înscrie, dar după ce O. Popescu şi Bărbuţ nu au putut trimite tare spre poartă din poziţii promiţătoare, nici Chiajna nu a scos totul dintr-o fază în care mingea a traversat ameninţător careul nostru. Am notat câteva şuturi peste sau pe lângă de ambele părţi - Javi şi Pisas pentru noi - ca pe final de repriză să transpirăm serios la nişte imprecizii defensive. În minutul 41, o minge înaltă în careu este prinsă cumva de Garcia, dar în loc să fie presat imediat de fundaşii noştri, acesta beneficiază de o minge sărită din piciorul lui Llorente şi trage spre poartă, ratând de puţin. La faza imediat următoare, Poli scapă în trei contra unu la mijlocul terenului, însă serviciul lui Javi este slab şi sfârşeşte fix în piciorul unicului adversar din preajmă. Chiajna s-a urcat degrabă peste careul nostru şi a mai avut o şansă până pe final, când Strauss a intervenit aproximativ la o minge grea, ca apoi Bucurică să finalizeze peste poartă, deşi se putea mai mult.

Mitanul secund a fost unul mult mai tern, cu foarte puţine ocazii de ambele părţi. De fapt, au fost doar câteva faze fixe mai confuze în careul nostru, la care Scutaru şi Torres au fost solizi, precum şi un şut destul de aproape al lui Purece, din marginea careului. Noi am avut o singură şansă bună în minutul 68, când D. Popescu a condus o contră excelentă în flancul stâng, i-a centrat lui Goga, care nu şi-a făcut mingea ideal, astfel că şutului i-a lipsit forţă. A mai deviat Milevskyi, cu capul, o minge peste în minutul 75, pe fondul unei dominări a gazdelor, după care au urmat nişte ultime zece minute tare iritante. Mai întâi, Goga a luat un galben pentru că a ţinut de minge după fluierul arbitrului, o fază la care atât el, cât şi adversarul ar fi trebuit avertizaţi. Apoi, în minutul 83, Bărbuţ a văzut al doilea galben pentru un fault necesar, la o fază în care Belu în loc să-l dubleze, s-a retras într-o zonă moartă din centrul careului. Nici nu ne-am concentrat bine la cum să terminăm meciul în zece, că Goga s-a văzut făcând încă un fault, poate din iritare, poate uşor dat, dar penalizat pe deasupra cu roşu direct, în minutul 87. Culmea, gazdele au părut şi mai lovite de avantajul numeric pe care s-au trezit că-l au, şi nu au pus nici măcar o minge în careu în minutele rămase, inclusiv cele cinci de prelungire. Asta şi fiindcă Chiajna juca în zece de ceva vreme, cu Milevskyi prezent doar la numărătoare pe teren. E bine că ne-am îndeplinit obiectivul, dar din nou ne-a lipsit eficienţa să facem o diferenţa pe tabelă, atunci când s-au ivit şansele.

Partea plină a paharului este că Strauss pare în continuare un portar capabil, în vreme ce Torres şi Scutaru fac un cuplu destul de solid în centru. Belu rămâne o problemă în flancul drept, datorită inconstanţei de care dă dovadă, în vreme ce D. Popescu s-a prezentat bine astăzi. Llorente, Melinte şi Javi au avut şi ei momente bune în joc, deşi cel din urmă chiar ar fi avut şansa să facă diferenţa, eşuând. Nici O. Popescu n-a fost rău, arătând capacitatea de a-şi destabiliza adversarii, în aşa fel că după înlocuirea sa, am suferit la posesie. Bărbuţ, la fel ca-n alte meciuri, ar fi putut face diferenţa, dar măcar a contribuit cu ceva, spre deosebire de înlocuitorul de pe postul său consacrat, Pisas. Acesta din urmă a intrat în foarte puţine combinaţii, nu a controlat bine mingea când ar fi putut face ceva cu ea, şi nici faza de apărare nu a făcut-o cu multă încredere.

O problemă distinctă astăzi au fost înlocuirile, în special mutările tactice pe care le-au adus cu sine. Jenkins nu a putut să se impună în centru, atacurile gazdelor venind oricum mai mult în flancuri, şi introducerea sa a fost compensată de avansarea lui Llorente, ceea ce n-a ajutat la nimic. Goga, deşi ar fi avut o jumătate de şansă, n-a profitat de ea, ca în rest să fie chiar mai absent ca Pisas din jocul nostru. Despre eliminare, ce să mai zicem? Marin a greşit aici şi a greşit aşteptând aşa de mult pentru ultima înlocuire, când a văzut că suntem presaţi in extremis de Chiajna. Dar asta oricum e o chestie de principiu, probabil n-are rost s-o discutăm.

Trebuie să vedem ce facem etapa viitoare. Meciul cu CFR va fi mai greu ca cel de azi, e un adversar care nu iartă, iar unsprezecele nostru va suferi din nou modificări. Posibil una singură, cu Elek pentru Bărbuţ, dar poate ar trebui încercată încă o variantă în locul lui Pisas, mai ales că avem atâţia jucători în lot.

Poli: Strauss (6,5) - Belu (5), Scutaru (6,5), Torres (6,5), D. Popescu (6) - Llorente (6), Melinte (6) - Pisas (5), Javi (6), O. Popescu (5,5) - Bărbuţ (5)

Schimbări:

Goga (4) pentru Pisas (min 59)
Jenkins (5) pentru O. Popescu (min 63)
Suarez pentru Javi (min 90+3)

Profil: Platini

În spiritul a tot ceea ce am făcut în această iarnă, digisport anunţă încă un transfer pentru Poli: mijlocaşul din Cape Verde, Platini. Acesta este un jucător deosebit de polivalent, care poate acoperi aproape orice poziţie de la mijloc în sus, deşi de preferinţă evoluează în flancul stâng. Sosit de la El Ittihad (Egipt, L1), Platini ar trebui să fie un jucător destul de solid pentru lotul nostru în perpetuă expansiune.

Un clip cu jucătorul aici.

Data nașterii: 16.04.1986
Locul nașterii: Praia, Cape Verde
Inălțime: 173 cm
Greutate: 69 kg
Poziție: Mijlocaș stânga

Sursa: ghanasoccer.net

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2015-16	El Ittihad	EG	A	-	1
2014-15	CSKA Sofia	BG	A	24	1
2013-14	Omonia Nicosia	CY	A	29	3
2012-13	Santa Clara	PT	B	36	6
2011-12	Santa Clara	PT	B	25	2
2010-11	Santa Clara	PT	B	21	2
2009-10	Sertanense	PT	C	28	2
2008-09	Tourizense	PT	C	6	0
2007-08	Sporting da Praia	CVT	A	-	-
2006-07	Sporting da Praia	CVT	A	-	-
Total:				169*	17

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; EG = Egipt; CY = Cipru;
PT = Portugalia; CVT = Cape Verde
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com, flashscore.com

Program de play-out 2015-2016

Acuma că toate vasele-s pe rafturile lor, putem arunca o privire la meciurile care ne aşteaptă în play-out, începând cu acest weekend.

Etapa 1: Concordia Chiajna – ACS Poli [05.03.2016]
Etapa 2: ACS Poli – CFR Cluj [12.03.2016]
Etapa 3: CSU Craiova – ACS Poli [19.03.2016]
Etapa 4: ACS Poli – Petrolul Ploiești [30.03.2016]
Etapa 5: FC Botoșani – ACS Poli [02.04.2016]
Etapa 6: ACS Poli – FC Voluntari [09.04.2016]
Etapa 7: CSMS Iași – ACS Poli [16.04.2016]
Etapa 8: ACS Poli – Concordia Chiajna [23.04.2016]
Etapa 9: CFR Cluj – ACS Poli [30.04.2016]
Etapa 10: ACS Poli – CSU Craiova [07.05.2016]
Etapa 11: Petrolul Ploiești – ACS Poli [15.05.2016]
Etapa 12: ACS Poli – FC Botoșani [21.05.2016]
Etapa 13: FC Voluntari – ACS Poli [25.05.2016]
Etapa 14: ACS Poli – CSMS Iași [29.05.2016]

acasă, intermediară

Cu date aproximative de disputare a jocurilor, vedem două etape intermediare, chiar dacă una vine după o pauză dedicată Naţionalei. Evoluăm acasă pe final de sezon cu adversare directe, precum Botoşani şi Voluntari, dar închidem baiarmul pe teren propriu.

Avantajul sistemului e că ne putem determina singuri soarta, dar la fel pot s-o facă şi adversarii. În plus, pe final va fi destul de clar cine pentru ce luptă, deci mizele vor fi diferite de la meci la meci, chiar mai frapant decât era în anii trecuţi - una e să ai patru adversari care nu joacă decât pentru un loc de clasament, şi acela lipsit de prestigiu, şi alta e când te mai împiedici de formaţii care au mize diferite.

Până să ne gândim la asta, mai avem de aşteptat să aflăm dacă CFR intră cu penalizare în play-out şi cum se aplică cele patru puncte (presupun că la punctajul dinainte de intarea în play-out, deci propriu-zis înjumătăţit). Pe noi ne aşteaptă întâi jocul cu Chiajna, un meci pe care nu avem voie să-l pierdem. Am urmărit disputa de acuma două zile între Chiajna şi Voluntari, câştigată de cei din urmă, şi chiar dacă gazdele au pierdut meritat, în ciuda unei mâini de ajutor primite de la centralul partidei, pot pune pericol prin nou-veniţii Obodo şi Milevskyi - poate şi Hamza, dacă intră în lot până atunci. Nigerianul e un plus clar la mijlocul terenului, în vreme ce ucraineanul, deşi lent, are prima şansă în duelurile fizice cu oricare din fundaşii noştri. În schimb, apărarea Chiajnei e slăbuţă, deci ar trebui să punem presiune atât cât să putem prelua controlul partidei. Mă îndoiesc că se va întâmpla, dar şi aşa, ar fi bine să profităm degrabă de şansele care ni se ivesc, chiar dacă prospeţimea limitată a ilfovenilor le va da acestora un imbold în prima parte a jocului.

Respirăm adânc şi îi dăm înainte. Ce-a fost până acuma nici nu mai contează, toate acele puncte cadorisite adversarilor sunt nule. Să ne afirmăm calitatea în meciurile care urmează, în aşa fel încât să nu tremurăm de la un capăt la celălalt al play-out-ului. De unde va veni plusul care să producă această transformare e mai greu de zis, dar un joc defensiv mai solid ar reprezenta cel mai bun şi realist punct de plecare.

Hai Poli!

Poli - Petrolul 1:0 (1:0)

În sfârșit, avem motive de bucurie! Chiar de vorbim doar de o victorie anticipată și necesară, în fața celei mai slabe echipe din campionat putem privi către play-out cu speranță. De asemenea, a fost meciul revenirilor. Pe de o parte Bărbuț a încheiat seria neagră prin care trecea încă de anul trecut, iar pe de altă parte revenirea pe teren a lui Elek a avut un impact semnificativ.

Prima repriză n-a produs prea multe ocazii până în ultimele 5 minute. Dominarea noastră a fost vizibilă, iar petroliștii n-au reușit să pună problemele nici în momentele de slăbiciune ale apărării noastre, rezumându-se la niște șuturi total în afara cadrului porții. Noi am alternat construcția la firul ierbii cu mingile lungi, dar Elek deși a fost bătăios, n-a reușit să scape spre gol. Am obținut în schimb mai multe faze fixe periculoase, însă le-am irosit cu nonșalanță prin execuții slabe ale lui Belu, Ov. Popescu sau Hernandez, ori prin scheme nereușite. De câteva ori chiar am și permis adversarului să scape periculos pe contraatac.

Putem trece în cont 3 ocazii mai importante. Mai întâi, în minutul 11 Hernandez a ratat complet șutul, după ce Elek a ținut foarte bine de minge și l-a deschis în poziție centrală. Apoi, în minutul 20, am dezvoltat rapid o acțiune pe partea dreaptă, de unde Belu a avut o intenție excelentă să centreze din prima. Chiar de mingea a fost prea lungă, ea ajunge tot la noi, de unde Ov. Popescu recentrează, portarul respinge, dar doar până la același Belu, care nu reușește să nimerească spațiul porții din mijlocul careului. În minutul 36 Llorente își încearcă șutul pe jos, după ce Hernandez se bate pentru o minge, dar balonul se scurge pe lângă poartă.

În fine, momentul de bucurie apare în minutul 41, la un out pe partea stângă bătut de Dan Popescu. Hernandez prelungește cu capul, Ov. Popescu urmărește și are și el excelenta inspirație de a nu mai prelua și a centra direct în mijlocul careului, unde printr-un mănunchi de „lupi galbeni”, apare în viteză Bărbuț și trimite mingea în plasa porții.

Totuși, repriza se putea încheia mai nefericit, căci în ultimul minut permitem un contraatac periculos, Belu dă dovadă de lipsă de poziționare, de inspirație și de tehnică, creând o breșă pe partea lui, mingea este centrată până în fața porții, dar spre norocul nostru șutul lui Gavrilă trece și el pe lângă.

Partea secundă e și mai seacă în ocazii, căci ne-am preocupat mai mult cu păstrarea avantajului, echipa apărându-se tot mai jos pe măsură ce timpul înainta. Dar de această dată n-am mai făcut greșeli grave și tot noi am avut ocaziile mai mari, grație eforturilor lui Elek, Bărbuț și Ov. Popescu, care s-au bătut și au recuperat multe mingi în atac, dar au și coborât în ajutorul colegilor. O frumoasă fază s-a dezvoltat când Bărbuț a urcat de pe la vreo 25-30 de metri din terenul nostru, și-a scos din joc câțiva adversari, Elek a tras în lateral alți doi, creându-i astfel culoar pentru o cursă de vreo 50-60 de metri. Din păcate, Bărbuț n-a reușit să ajungă într-o poziție de șut și nici nu a apărut vreun coechipier în ajutor.

Dar ca șuturi periculoase, putem nota în minutul 79 încă un șut pe jos al lui Llorente, dar nu a fost destul de plasat, astfel că portarul Cobrea, deși poziționat cam slab, a reușit să respingă. Trei minute mai târziu și Ovidiu Popescu a încercat la fel, dar pe lângă poartă. Am avut, însă, ceva emoții când un atacant a scăpat în mijlocul careului nostru, dar Torres a dat dovadă de prezență de spirit, a închis bine și a respins mingea.

Și așa s-a scris istoria unei victorii mult așteptate, dar care era și inacceptabil să nu vină în urma acestui meci. În general toată echipa s-a mișcat bine. Fundașii centrali s-au apărat bine atunci când a fost cazul, iar Ram Strauss, chiar de nu a avut ce apăra, a respins multe mingi pe sus. Hernandez s-a zbătut, dar încă nu a revenit la nivelul pentru care îl lăudam la finalul anului trecut. Ovidiu Popescu a confirmat forma bună, dar ce contrast a fost între Zicu (care a rămas pe drept pe bancă) și Elek, care a fost cel mai combativ jucător. S-a bătut în dueluri unu la unu, a jucat inteligent, creând culoare și oferind pase coechipierilor, și a contribuit și în apărare când a fost nevoie. A debutat și Jenkins, dar n-am prea avut ce remarca în 20 de minute. Pe semne că vede ceva Florin Marin la el dacă l-a introdus înaintea celorlalți nou-veniți.

Intrăm, deci, optimiști în play-out, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. O victorie la limită împotriva celei mai slabe echipe din campionat nu e motiv de extaz. Trebuie să luăm lucrurile bune și entuziasmul și să le aplicăm și în confruntările grele ce urmează, meciuri decisive pe care le putem și câștiga, dar și pierde, în egală măsură.

Poli: Strauss (5.5) - Belu (5), Scutaru (6), Torres (6), D. Popescu (5,5) - Bărbuț(6,5), Llorente (5,5), Melinte (5,5), Ov. Popescu (6) - Hernandez (5,5), Elek (6.5)

Schimbări:

Jenkins pentru Hernandez (min 71)
Pisas pentru Bărbuț (min 87)
Doman pentru Llorente (min 90+2)

Profil: Bar Aharoni

Cel mai recent transfer confirmat ieri, al lui Aharoni, ne vede cu un plus în suferindul flanc drept. Venit sub formă de împrumut de la Bnei Yehuda, Aharoni a evoluat în turul sezonului curent la Maccabi Yavne, în liga secundă israeleană, unde a şi marcat de patru ori. De fapt, fotbalistul poate evolua şi pe poziţii mai ofensive, inclusiv cea de vârf - însă nu cred că a fost adus la noi în acest scop. De bun augur este că Aharoni a fost testat o perioadă mai lungă la Timişoara, înainte de a fi transferat, ceea ce ar trebui să ne dea ceva încredere în calitatea jucătorului.

Partea proastă este că toate transferurile zvonite par confirmate, ceea ce riscă să creeze un mic vârtej la nivelul lotului, până se aşează lucrurile. Şi n-avem mult timp pentru a le aşeza.

Sursa: acspoli.ro

Data nașterii: 11.07.1994
Locul nașterii: Israel
Inălțime: 180cm
Greutate: 76 kg
Poziție: Mijlocaș lateral dreapta

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2015-16	Maccabi Yavne	IS	B	16	4
2014-15	Bnei Yehuda	IS	B	2	0
2013-14	Bnei Yehuda	IS	A	0	0
Total:				18	4

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; IS= Israel;
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

Iași - Poli 1:1 (0:0)

Am transpirat din greu vreo nouăzeci de minute, dar am transpirat cu rost în final. Golul lui O. Popescu ne-a adus un punct important pentru disputele care urmează. Chiar dacă am fost chinuți de adversari, niște adversari în prag de play-off, Poli are nevoie în acest moment de trăiri pozitive, pe care să poată construi.

Prima repriză a fost una dificilă, de la un capăt la celălalt. Gazdele au controlat jocul, dar am avut șansa ca finalizările lor să nu prindă poarta apărată de Strauss. Deja în minutul 3, acesta a văzut o minge trecând pe lângă vinclu, deși acțiunea prealabilă destabilizase serios apărarea noastră. Apoi, Viveiros în minutul 9 și Vasile Gheorghe în minutul 20 au avut șansele lor, însă nu și-au cadrat șuturile. În această perioadă, ne-a fost greu să ținem de minge, mai ales datorită lipsei de precizie în atac, unde posesiile noastre se transformau degrabă în contre ale gazdelor. După ce am răsuflat ușurați în minutul 25, când Torres a pus o mână pe Cristea în careu, dar arbitrul n-a dictat nimic, jocul nostru s-a ameliorat puțin. Am mai tremurat o tură la cornerul trimis de Ciucă peste, din preajma lui Scutaru, zece minute mai târziu, ca apoi Poli să-și treacă în cont cea mai mare șansă de gol: mingea a ajuns de la Zicu la Bărbuț în marginea careului, iar șutul celui din urmă a nimerit bara. Am mai văzut un șut al lui Llorente de la distanță, la doi metri pe lângă, precum și o altă fază promițătoare cu Bărbuț la centru, dar după o preluare cam înaltă pe piept, acesta n-a mai apucat să tragă corect. Finalul reprizei le-a aparținut ieșenilor, care s-au regrupat în atac și ne-au pisat, în special în flancul nostru stâng, însă am făcut ce-am făcut și am intrat la pauză cu scor egal.

Mitanul secund a fost de un dramatism aparte. Totul a început așa cum se sfârșișe, și prima ocazie le aparține gazdelor, când incursiunea lui Cristea în flancul nostru stâng este finalizată cu șut, pe care Strauss îl respinge în față. După niște emoții, când Golubovic și Strauss s-au lovit cap în cap, intrăm în ultima jumătate de oră a meciului, în care gazdele au forțat din răsputeri desprinderea. Câteva șuturi pe lângă sunt urmate de o mare oportunitate pentru Vasile Gheorghe, care în minutul 67 trimite din poziție ideală la un metru de vinclul porții noastre - fundașii centrali fuseseră depășiți, pe jos. O minge a planat apoi prin careul mic, fără ca cineva să-i facă ceva, și la capătul altor cinci minute mai fără tresăriri, cade golul: o minge înaltă îl găsește pe Golubovic între Scutaru și Torres, acesta îi pune mingea cu capul lui Cristea, care îl ține pe Scutaru în spate și finalizează din apropiere. La cum trecuse repriza, rezultatul părea jucat, dar, ca să vezi, și Poli știe uneori să atace, doar că nu vrea. La nici două minute, Pisas întoarce o minge către Llorente, acesta dă o minge în diagonală pentru O. Popescu, care preia ideal, trece de adversarul direct și din interiorul careului trimite o torpilă la care Grahovac nu mai are timp să intervină - chiar o frumusețe. Deși e clar că avem puțin mai mult elan acuma, evoluția ștearsă a lui Javi face ca majoritatea contrelor să nu se termine cum ne-am imagina. Iașiul trimite două șuturi, în minutele 82 și 84, primul pe lângă și al doilea, dificil de văzut, dar bine prins de Strauss. Așa cum a fost însă în caracterul acestui întreg sezon, tot am fi avut posibilitatea să tranșăm jocul: minutul 86, Javi îl deschide pe Belu în flanc, acesta centrează ideal la Bărbuț, care din șase metri îl ia la țintă pe Grahovac, mingea sare la Javi, a cărui lovitură de cap nu e destul de plasată să-l învingă pe portarul ieșean. Replica gazdelor vine în minutul 90, o centrare din flancul nostru stânga găsindu-l pe Golubovic în centrul careului, bosniacul încearcă o foarfecă, însă Strauss intervine providențial. În ciuda presiunii susținute asupra apărării noastre, scăpăm întregi la capătul celor șase minute de prelungiri - și răsuflăm oarecum ușurați.

Nu are rost să ne plângem de prea multe, din moment ce am obținut punctul pe care l-am căutat, și cu un minim de inspirație/șansă în contul lui Bărbuț, mai marcam o dată. E ciudat să joci pe contre, dar să nu fii capabil să dezvolți mai nimic, asta și din cauză că joci cu un Zicu letargic, iar Javi, în ciuda unor execuții personale bune, ratează timingul când contează. Vestea bună de azi e că Strauss a arătat ceva plăcut ochiului, chiar dacă poate fi criticat pentru o ieșire indecisă și acea minge parată inoportun - grație taliei sale, a reușit să se impună la multe mingi, și nu s-a hazardat prea mult. Efortul lui Belu este de apreciat, acesta fiind mai solid ca de obicei defensiv. De cealaltă parte, D. Popescu n-a fost rău, dar a pierdut câteva dueluri care au dus la șanse pentru adversari. Cel mai mult de muncă au avut tridentul central: Scutaru, Torres și Melinte. Primii doi își împart vina la gol, dar alături de al treilea, au rezolvat o grămadă de mingi înalte sau la semi-înălțime. Nu e de fel ușor să reziști la presiune constantă pe parcursul a aproape nouăzeci de minute.

Urcând mai sus în teren, mi-au plăcut în principiu Llorente, O. Popescu și Bărbuț. Al doilea primește un plus pentru golul excelent pe care l-a marcat, pe pasa primului, iar al treilea un minus pentru ratarea de pe final. Dar țin să evidențiez cât de mult a coborât Bărbuț pentru a-l ajuta pe Belu, ceea ce a contribuit la prestația peste medie a celui din urmă. Ne lipsește încă enorm atacantul - Zicu n-are nicio șansă de izbândă în dueluri directe și e prea lent să facă diferența dacă nu e deja în poziție de finalizare, iar Bărbuț are nevoie de culoare pe care nu și le poate face singur. Pisas a mișcat decent și ar fi trebuit introdus mai repede, în locul lui Zicu. Cât despre cele două schimbări din prelungiri - mă așteptam să-l văd și pe Doman mai repede pe teren.

E foarte important că nu am pierdut astăzi, după debutul dezastru de acuma o săptămână. Mai degrabă pentru moral, decât pentru clasament, căci dacă batem Petrolul etapa viitoare, punctul acesta nu contează. Este, totuși, un dacă acolo, deci până atunci e bine că-l avem. Dar trebuie să facem ceva cu abordarea asta ultra-defensivă pe viitor, fiindcă fără a dezvolta contre tăioase, mereu va avea șanse mari să dea greș.

Oricum, primul punct al anului, deci hai cu un bravo Poli!

Și la mulți ani duo-ului D. Popescu și Harald Fridrich.

Poli: Strauss (6) - Belu (6), Scutaru (5,5), Torres (5,5), Popescu (5,5) - Llorente (6), Melinte (6) - Javi (5), Zicu (4,5), O. Popescu (6,5) - Bărbuț (5,5)

Schimbări:

Pisas pentru Zicu (min 70)
Bocșan pentru Javi (min 90+1)
Doman pentru Bărbuț (min 90+3)

Profil: Alex Nimely

Iacă, a mai apărut un nume pe radar. Este vorba de un atacant crescut de Manchester City, care n-a mai jucat fotbal din decembrie 2014. Chiar dacă arată o tehnică foarte bună, dublată de un nivel de agilitate superior și o viteză pe măsura, pare să-i lipsească oarecum calitatea la finalizare - un singur gol marcat în treizeci de meciuri, până la 25 ani, nu e ceea ce cauți într-un atacant.

Mai grav este că vârful de origine liberiană a avut destule probleme cu (in)disciplina. La Port Vale a fost întâi penalizat fiindcă a plecat de capul lui în cantonament cu Bolton - nemulțumit fiind că nu a jucat destul. Apoi, deși a fost reprimit la echipă, a fost dat iar dispărut în februarie 2015, după care s-a oferit să joace gratis la Coventry, dar a fost refuzat.
În  plus, în 2014 i-a fost suspendat carnetul după ce a depășit limita de alcolemie admisă, provocând și un accident.

Un clip cu Nimely aici.

Data nașterii: 11.05.1991
Locul nașterii: Monorovia, Liberia
Inălțime: 181 cm
Greutate: 70 kg
Poziție: Atacant

Sursa: stokesentinel.co.uk

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2014-15	Port Vale	EN	C	1	0
2013-14	Manchester City	EN	A	0	0
2012-13	Crystal Palace	EN	B	2	0
2012-13	Manchester City	EN	A	0	0
2011-12	Coventry	EN	B	17	1
2011-12	Middlesbrough	EN	B	9	0
2011-12	Manchester City	EN	A	0	0
2010-11	Manchester City	EN	A	0	0
2009-10	Manchester City	EN	A	1	0
2008-09	Manchester City	EN	A	0	0
2007-08	Manchester City	EN	A	0	0
2007-08	Coton Sport	CM	A	-	-
2006-07	Coton Sport	CM	A	-	-
2006	Mighty Barolle	LR	-	-	-
2005	BYC	LR	-	-	-
Total:				30	1

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; EN = Anglia; CM = Camerun;
LR = Liberia
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

Profil: Ross Jenkins

Din păcate, impresia devine tot mai acută că o luăm din rău, în mai rău. De la cinci transferuri calculate, se mai anunță încă patru - ajungând la absurda cifră nouă. Și culmea, îl aducem pe Jenkins, un mijlocaș care acuma cinci ani juca fotbal la nivel înalt în Championship, dar de atunci s-a tot chinuti să prindă o echipă, nereușind să se impună nici la favoriții mei de la Barnet. Jenkins vine în defavoarea lui Vasi, tânărul mijlocaș care arătase atâta calitate în minutele în care a evoluat cu Giarmata.

Jenkins e un mijlocaș/închizător de luptă, care a avut probleme cu accidentările înainte de a ajunge la Crawley. Și-a încercat norocul și în MLS (SUA), dar nu a fost reținut la Chicago Fire, înainte de a ajunge la ultima sa echipa, unde chiar își prelungise contractul la începutul lui ianuarie.

Ce să mai zic. Mă cam ia cu depresia - și nu e vina lui Jenkins.

Un clip cu Jenkins aici.

Data nașterii: 09.11.1990
Locul nașterii: Watford, Anglia
Inălțime: 181 cm
Greutate: 80 kg
Poziție: Mijlocaș central

Sursa: barnetfc.com

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2015-16	Crawley	EN	D	14	0
2013-14	Watford	EN	B	0	0
2012-13	Barnet	EN	D	5	1
2012-13	Plymouth	EN	D	2	1
2012-13	Watford	EN	B	0	0
2010-11	Watford	EN	B	9	0
2010-11	Watford	EN	B	19	1
2010-11	Watford	EN	B	24	0
2009-10	Watford	EN	B	29	1
2008-09	Watford	EN	B	0	0
Total:				102	4

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; EN = Anglia;
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

Poli - Voluntari 1:2 (0:0)

Când te afli în mijloc de februarie şi pe Dan Păltinişanu se regăsesc, concret sau spiritual, figuri precum Mitică Dragomir, Adalbert Kassai, Alexandru Tudor, precum şi fenomene exotic pasive de genul lui Rajcomar, Cânu sau Belu, senzaţia că trăieşti un coşmar e greu de de aplanat. Asta este însă realitatea, o realitate în care Poli a pierdut acasă cu penultima clasată, după ce s-a trezit în zece la mijlocul reprizei secunde, dar per ansamblu a arătat o imagine vlăguită, demnă de a fi înfrântă. Cu ocazii mari venite aproape exclusiv din faze fixe, şi acelea însă puţine, e de mirare că am reuşit să marcăm de fel, chiar şi în ultimul minut de joc, prin Zicu. Şi toată liniştea la care visam, s-a sfărâmat în sute de bucăţele pe care cineva ar trebui să le pună din nou laolaltă. Oare cine?

Dacă este să vorbim despre fotbal, am avut în faţă astăzi o echipă destul de lamentabilă, care s-a înfruntat cu o altă echipă aproape la fel de lamentabilă - alegere liberă pentru care-i care. Nenumăratele pase aiurea sau preluări greşite, de ambele părţi, au culminat cu o primă repriză ternă, depopulată aproape complet de ocazii. Prima, dacă ar fi să-i zicem aşa, a fost în minutul 30, când Pisas a mişcat puţin şi a finalizat cu stângul, dar şutul a fost slab şi pe poziţia portarului. Accidentarea lui Melinte n-a ajutat, deşi acesta avusese oricum o serie de intervenţii bizare, una evidenţiindu-se în mod special, când a pasat în spate direct la adversar, în 30 metri. Un galben acordat relativ uşor înlocuitorului său, Abel Suarez, după o ţinere de tricou în care faza a curs mai departe, avea să joace un rol important mai târziu. Cea mai bună şansă de gol s-a arătat în minutul 44, după ce în prealabil Zicu l-a deschis bine pe O. Popescu, dar acesta a intrat în unghi şi a scos doar un corner. Din acesta, Cânu a trimis cu capul o minge ce părea destinată să fie gol, doar că a ţintit fix pe Bornescu, iar acesta a reţinut.

Jumătăţile de ocazii au continuat în a doua parte a jocului, cu Belu şi D. Popescu încercând nişte execuţii, care nu au pus în real pericol buturile adverse. Prima oportunitate a oaspeţilor s-a arătat în minutul 56, asta şi pe fondul unor minute mai bune ale acestora, când şutul lui Kone a fost parat în faţă de Smaranda. Nici zece minute mai târziu, Abel a văzut al doilea galben, după ce l-a călcat involuntar la mijloc pe un adversar care făcuse o preluare aproximativă şi s-a întins pe teren - cu Tudor în dulcele stil clasic. Chiar înainte ca oaspeţii să deschidă scorul în minutul 75, am fi avut două şanse da marca în inferioritate. Prima, după un corner lung, mingea a ajuns la Belu, acesta a făcut o fentă, dar a tras în plasa laterală; a două, mingea a binevoit să ajung iar la Belu, tot din fază fixă, dar acesta a trimis şi mai slab, cu capul. Şi apoi, la un atac prelungit al Voluntariului, aceştia au ajuns cu balonul în partea stânga a apărării noastre, Llorente şi D. Popescu s-au invitat să-şi atace omul, care a avut timp să centreze precis, iar Cânu şi Scutaru s-au văzut depăşiţi, din plonjon, de Laurenţiu Rus. Asta dacă existau dubii despre cine îşi doreşte mai mult victoria. Ne-a venit greu să mai facem ceva, în special în condiţiile în care nou intratul Rajcomar s-a dovedit o mână moartă, astfel că următoarea noastră şansă am consemnat-o doar în minutul 90: un nou corner s-a soldat cu Bornescu respingând întâmplător lovitura de cap a lui Cânu, o şansă chiar mai mare decât cea din prima repriză. La scurt timp, în al doilea minut al prelungirilor, letargia noastră defensivă a fost expusă din nou, când Tudorie a primit o pasă printre, jocul nostru l-a ofsaid a fost slab, astfel că fostul vârf stelist a finalizat destul de uşor, pe lângă un Smaranda neimpresionant. Şi, ca să vezi, la cam singura centrară bună a meciului, trimisă de Doman din flancul stâng, balonul a ajuns la Zicu, acesta a preluat pe piept şi a plasat la colţul lung, pe lângă Bornescu - prea puţin, prea târziu.

Despre cei care s-au regăsit pe teren, cam doar de rău. Smaranda a luat două goluri din trei şuturi pe poartă, deşi nu a greşit propriu-zis. D. Popescu, chiar dacă a alergat mult, a fost ineficient şi a irosit mai multe oportunităţi de a centra. Pe celălalt flanc, Belu a fost mai rău: mingi date adversarilor în mod repetate, din care au ieşit două contre periculoase, iar ofensiv a irosit cele mai bune şanse ale echipei. Fundaşii centrali au capotat nepermis la primul gol, plus greşeala la comun la golul doi.

Dacă urcăm puţin, Llorente a fost printre jucătorii care au făcut câte ceva astăzi, dar nici el cu o prestaţie curată. Melinte, adeseori aproximativ, a fost înlocuit de nevoie cu Suarez, care a fost destul de solid, dar se pare că mai are de învăţat cum stă cu duelurile corp la corp şi intransigenţa din Liga 1. Oricum, de apreciat faptul că a rămas în tunel pentru a urmări restul meciului.

Cu cât urcăm, cu atât mai puţin avem de comentat. În spatele vârfului Zicu, trio-ul Bărbuţ, O. Popescu, Pisas a vrut câte ceva, dar n-a reuşit multe. Pisas şi Popescu ar avea mici plusuri, primul pentru prestaţia lui din prima repriză, căci în a doua a obosit, iar al doilea pentru fazele fixe şi efort - chiar dacă aveam mai multe pretenţii şi de la el. Şi în atac, Zicu, uneori alternat cu Bărbuţ, a părut adeseori pierdut pe acolo, n-a fost destul de combativ cât să conteze, iar singurele lui momente bune au venit când a coborât. Dar dat fiind că e lipsit de energie, a coborât prea rar. Cât despre întăririle de final, Rajcomar şi Doman, primul ar fi trebuit introdus mai târziu, iar al doilea mai repede. Sau, în măsura în care era posibil, primul să nu fie introdus chiar deloc.

Ce e nasol e că Florin Marin nu pare capabil să monteze echipa. La o fază pe final, Smaranda a cerut voie să urce în careu, la un corner, dar i s-a dat vizibil cu flit - e drept să Smaranda nu are cine ştie ce talie, dar gestul a reprezentat exact tipul de moderaţie care a pavat drumul către repetate eşecuri. E greu să crezi că am putea găsi un înlocuitor degrabă, capabil să facă o diferenţă. Probabil că Marin mai are două meciuri să pună echipa pe picioare - dacă n-o va face, nu cred să prindă play-out-ul.

Răul făcut astăzi este mare: pentru clasament şi pentru imagine. Cum aduni trei mii de spectatori care vor să-ţi dea o şansă, tu te încăpăţânezi s-o dai cu mucii în fasole. Toate instagramele, facebook-urile şi toţi DJ-ii de pe lume nu te pot ajuta în condiţii de letargie fotbalistică.

Poli: Smaranda (5) - Belu (4,5), Scutaru (5), Cânu (5), D. Popescu (5) - Melinte (5), Llorente (5,5) - Bărbuţ (5), O. Popescu (5,5), Pisas (5,5) - Zicu (5,5)

Schimbări:

Abel Suarez (4,5) pentru Melinte (min 32)
Rajcomar (4,5) pentru Pisas (min 61)
Doman pentru Bărbuţ (min 84)

Profil: Lys Gomis

Digisport ne dă trăiri de vineri seara şi anunţă că s-a mai concretizat un transfer la Poli, tot pe postul de portar. Este vorba de senegalezo-italianul Gomis, crescut în Italia la Torino, dar care evoluează pentru naţionala Senegalului.

Vom vedea dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, însă zvonurile şopteau despre posibila sosire a unui portar din Italia, chiar dacă aceleaşi zvonuri par să fi greşit cu privire la identitatea acestuia. Cert este că Gomis nu a jucat mult fotbal ca piesă de bază a vreunei echipe, exceptând anul trecut la Trapani, în Serie B, şi cu câţiva ani în urmă la Casale, în Serie C. Ca referinţă, Trapani a terminat anul trecut pe 11, iar Gomis a încasat 38 de goluri în cele 29 de partide pe care le-a disputat.

O opţiune interesantă, oricum.

P.S. Jucătorul va veni împrumut, până la vară, la clubul nostru.

Data nașterii: 06.10.1989
Locul nașterii: Cuneo, Italia
Inălțime: 186 cm
Greutate: 78 kg
Poziție: Portar

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2015-16	Frosinone	IT	A	0	0
2014-15	Trapani	IT	B	29	0
2014-15	Torino	IT	A	0	0
2013-14	Torino	IT	A	1	0
2012-13	Ascoli	IT	B	6	0
2010-11	Torino	IT	B	1	0
2010-11	Casale	IT	D	14	0
2010-11	Foggia	IT	C	0	0
2009-10	Torino	IT	B	0	0
2008-09	Torino	IT	A	0	0
Total:				51	0

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; IT = Italia;
Sursa: Football Manager 2016, soccerway.com

Săptămâna #6: Retrospectivă şi expectativă

Ne aflăm la distanţă de câteva fire de păr albe de începutul celei de-a doua părţi a campionatului. A fost o iarnă oarecum pozitivă, dacă e s-o comparăm cu punctul de plecare din decembrie, dar pentru toată liniştea adusă de tranşa din drepturile TV, multe lucruri mai sunt în aer. Să ne adunăm gândurile, aşadar, şi să vedem ce ne-a plăcut şi ce ne-a displăcut în această lună de la reunirea lotului:

Gânduri negre

- Chiar dacă au intrat nişte bani, lipseşte în continuare răspunsul decisiv de la Curtea de Conturi. Tot ce am aflat concret este că se trimit adrese şi se cere rezolvarea grabnică a speţei, dar pe asta am tot auzit-o, astfel că nu prezintă motive de optimism.

- Ne lipseşte în continuare una dintre cele mai importante poziţii din club, cea de preşedinte. E drept, faptul că toată lumea pare împăcată cu gândul că ne descurcăm până la vară fără. arată cam cât de important a fost de fapt rolul preşedintelui consilului de administraţie, aşa cum este el definit la club. Chiar dacă nimeni nu poate face minuni, trebuie să nu uităm că orice urmează la vară, pleacă de la ce se construieşte în acest moment. Un preşedinte implicat în condiţiile actuale ar fi fost un plus mare, poate nu neapărat pentru sezonul în curs, cât pentru formarea unei echipe de conducere. Eh, şi eu.

- Tentativa de a reduce din costurile salariale pare să fi eşuat. Deşi unii jucători au plecat, echipa secundă este în continuare populată de fotbalişti cu salarii grele, precum Curtean şi Kirschstein. În plus, există restanţe inclusiv la cei care au părăsit echipa amiabil - precum era de aşteptat, însă. Cu tot ce a venit, aş fi curios să ştiu dacă statul de plată este mai mic, acelaşi sau mai mare.

- Jucătorii aduşi au sosit destul de târziu, nereuşind să fie asimilaţi pe deplin în primul unsprezece. În plus, problemele de ordin medical au continuat, cu Goga în prim plan, în vreme ce revenirile lui Doman şi Henrique se mai lasă aşteptate, chiar dacă primul a început să joace.

- Rezultatele din amicale, în măsură în care ne pot spune ceva, nu sunt foarte convingătoare. Asta şi fiindcă problema atacului nu pare să fi fost rezolvată.

Gânduri luminoase

- Cel mai important este că avem impresia unei stări de linişte, care s-a aşezat odată cu plata unor restanţe. Dacă reuşim să dublăm această stare cu rezultate pozitive la debut, avem toate şansele să ne salvăm de la retrogradare din momentumul creat.

- Ştirea cu întoarcerea definitivă a palmaresului poate prezenta o serie de avantaje în ochii celor care încă sunt neutri şi pentru orice se va construi la Poli în anii care urmează. Nu ştiu însă dacă face vreun bine pe termen scurt.

- Lotul a fost împrospătat cu mulţi jucători tineri din propria pepinieră. Fridrich, Sorescu, Mailat şi Sîntean au jucat pentru echipa mare în această iarnă (de fapt Mailat mai puţin, căci a fost la U19), şi există toate şansele să-i vedem debutând în Liga 1. Cu precădere cei doi jucători ofensivi de 18-19 ani, Sorescu şi Mailat, sunt variante de rezervă bune pentru Bărbuţ, care obişnuieşte să slăbească ritmul pe final de meci. Şi pe lângă aceştia, se mai pregăteşte cu echipa Emanuel Vasi, foarte interesantul mijlocaş de 18 ani, cel mai recent la juniorii de la Manchester City.

- Jucătorii aduşi prezintă un amestec de experienţă şi tinereţe. Pisas, în care ne punem cele mai mari speranţe, se mişcă bine, iar Abel şi Torres sunt opţiuni interesante. Semne de întrebare planează mai ales asupra lui Rajcomar, în vreme ce Strauss va avea nevoie de puţin timp ca să-şi intre în mână pentru meciuri oficiale.

- Am văzut multe, chiar foarte multe modificări şi la adversarii noştri, mai ales la Voluntari şi Petrolul. Dacă reuşim să profităm de lipsa lor de omogenitate până la începerea play-out-ului - vezi cele scrise mai sus, la starea de linişte.