Voluntari - Poli 5:0 (2:0)

Mi se pare interesant că șed aici și contemplez să scriu că n-a fost cea mai slabă prestație a alb-violeților pe care am văzut-o în ultima lună. Cu dezavantajul unui arbitraj catastrofal, care a oferit cu ușurință gazdelor un dublu avantaj numeric și un penalty, pe lângă golul patru precedat de un ofsaid, jucătorii noștri se fac însă vinovați de blazarea cu care au abordat prima parte a partidei. Retrogradarea e acum în sac și mai avem de îndurat nouăzeci de minute din acest simulacru orchestrat de tot felul de protagoniști, de la primărie, până la femeia de serviciu - precum prea bine știm.

Așadar jocul a început prost și în minutul 5 era deja 0-1, după ce Filipov l-a driblat pe Goga în flancul drept și a centrat la colțul scurt pentru Enceanu, care a trimis cu capul le lângă Smaranda - Bocșan, marcaj din părți. Noi nu arătăm absolut nimic, îngreunați și de lentoarea lui Suarez la mijloc, respectiv izolarea în avanposturi a lui Nimely. Dacă mai pui și faptul că Goga e mai mult în propria jumătate decât altundeva, avem deja o ecuație imposibil de rezolvat. Prima contribuție arbitrală are loc în minutul 22, când Torres și Bălan aleargă umăr la umăr, fiecare cu brațul în fața celuilalt, spaniolul îl prinde și de tricou pe vârful Voluntariului care se așterne pe jos cum intră în careu. Tușierul semnalizează, arbitrul dă, Rus trage tare și pe centru, cu Smaranda plecat înspre stânga sa. Gazdele se retrag, ocazie cu care mai vedem și noi mingea, o primă semi ocazie aparținându-i lui Bărbuț, care alege un șut moale în defavoarea unei centrări la Goga, liber ca pasărea cerului. Mai bună șansa lui Nimely, o finalizare cu capul la liberă executată de Javi, însă mingea sare puțin pe lângă poartă. Cam atât.

Dacă zbaterea arătată pe final de primă repriză n-a convins, echipa a arătat o atitudine decentă în a doua parte. Două șanse mici ne parvin încă de la debut, mai bună cea a lui Popescu, a cărui șut de la douăzeci de metri a fost respins de Bornescu. În minutul 56, Javi bate o liberă din flancul drept, mingea e respinsă și Cânu încearcă o reluare din foarfecă, de puțin peste. Două minute mai târziu, la o săritură la cap la care nici fault nu se dă de cele mai multe ori, Cânu vede al doilea galben și rămânem în zece. Tot noi presăm iar în minutul 66, avem parte de două lucruri deosebite: primul, o contribuție pozitivă a lui Zicu, care îl lansează pe Elek în dreapta, vârful nostru ia fața lui Maftei și centrează în fața porții pentru Goga; aici intră în scenă al doilea, căci Goga, cu poarta goală în față, se împiedică în minge și reușește să trimită pe lângă din doar câțiva metri. Cinci minute mai târziu se încheie orice vals, după ce un un-doi rapid ne descoase în flancul nostru stâng, și Tudorie trebuie doar să pună latul la centrarea care îl găsește în centrul careului. Parodia arbitrală continuă, și la nici patru minute după ce a intrat în teren, Doman se vede eliminat pentru o talpă, deși intrarea sa a fost lipsită de forță, ambii jucători aruncându-se la o minge liberă - dacă asta ar fi fost unica problemă, poate mai avea vreun rost. Finalul e cel scontat, iar gazdele mai marchează în două rânduri chiar în minutele 88 și 90, după ce Smaranda reușise o paradă la șutul lui Ștefănescu. Ofsaidul clar al lui Filipov nu mai contează înainte de prima reușită, centrarea acestuia punându-i încă un gol pe tavă lui Tudorie, iar apoi ne vedem descoperiți pe un atac al gazdelor, finalizat cu un voleu spectaculos și puternic de Voduț.

Cert este că indiferent ce acuze pot fi aduse conducerii, și pot fi aduse destule, aceasta a încercat cu ultimele puteri să dea un mic elan jucătorilor imediat după venirea lui Grigoraș. Și chiar dacă trebuie să acceptăm că era greu să ștergi din răul făcut chiar înainte de acel moment, la niciun moment dat în ultima lună de zile nu am văzut sau simțit din partea celor de pe teren că își doresc, colectiv, să scăpăm de retrogradare. Poate cade prost că am insistat atâta la adresa arbitrajului tocmai în acest meci, când jocurile erau în mare făcute. Dar revin cu ce am spus și în decembrie, această echipă nu a primit aproape niciodată ceva ce nu i s-a cuvenit pe teren - excepție fiind victoria cu Steaua și o decizie favorabilă în acest play-out. Mai rar să vezi un club tăbăcit din toate părțile, de afară și dinăuntru, pe teren și de mass-media, iar nu în ultimul rând - pe tabelă.

Vom vedea ce ne rămâne după duminică, o zi care ar putea și ar trebui să prilejuiască niște debuturi în prima ligă în echipa noastră. Iar după aceea, e timpul unor decizii drastice, apolitice și, paradoxal poate, dictate de logică.

Poli: Smaranda (5) - Bocșan (4,5), Cânu (5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Bărbuț (5), Croitoru (5,5), Suarez (5), Javi (5) - Goga (5), Nimely (5)

Schimbări:

Zicu (5) pentru Suarez (min 35)
Elek (5,5) pentru Nimely (min 53)
Doman (4) pentru Goga (min 72)

Poli II - Murani 3:3 (3:1)

M-am înghesuit să prind o repriză și din meciul codașelor acestui retur, însă nici de această dată echipa secundă nu a reușit să-și depășească condiția. E drept, după ce și-au făcut un avantaj bunicel pentru pauză, repriza secundă a fost abordată cu om în minus, datorită eliminării lui Bătrînu. Oaspeții au revenit grație avanatajului numeric, anulând astfel reușitele lui Sturz, de două ori, și Codrean.

Poli a început bine, iar prima șansă a apărut în minutul 6, după o urcare a lui Filip, un un-doi care l-a deschis pe Codrean în dreapta, centrarea acestuia ajungând la Ochea, care întâi a tras în blocaj și apoi a avut șansa încă unui șut, respins de portar. Scorul avea să se deschidă în minutul 13: Sturz, jucând atacant, a fost deschis spre poartă și portarul l-a agățat; culmea, acesta a fost iertat de eliminare, deși faza avea să fie aproape identică cu cea la capătul căreia Bătrînu a văzut cartonașul roșu; Sturz a transformat lovitura de pedeapsă cu un șut puternic. Mare șansă pentru desprindere în minutul 17, la o acțiune a lui Ochea, scăpat singur, acesta centrând mingea la Sturz, care a trimis cu latul pe lângă portar, dar și pe lângă poarta. Replica oaspeților vine în minutul 21 printr-o fază asemănătoare, finalizată din prima peste poarta apărată de - surpriză! - Kirschstein. În minutul 30 am reușit desprinderea, la capătul unei acțiuni în flancul drept, Codrean șutând anemic la poartă din marginea careului, însă mingea s-a scurs pe sub portar și a intrat în plasă. Imediat Sturz trece iar pe lângă șansa unei majorări, când apucă să împungă mingea înaintea portarului, dar balonul iese în aut de poartă. Cu șase minute înainte de pauză, Muraniul revine pe tabelă, Costescu fiind găsit la capătul unei pase filtrante pe lângă Bătrînu, spectator, și cu tot timpul din lume a avut grijă să-și plaseze finalizarea fără șanse pentru Kirschstein. N-avea să fie scorul pauzei, căci în minutul 42 am obținut o liberă din colțul careului, Sturz a executat plasat pe lângă zid, iar portarul advers n-a mai ajuns la balon. Din păcate, ultima fază a reprizei l-a găsit din nou depășit pe Bătrînu, care de această dată a faultat un adversar la marginea careului, în poziție bună de gol, chiar dacă în dreptul unui alt fundaș, și arbitrul a considerat că e cazul să îl elimine. Libera a trecut peste, însă avantajul era fragil.

Cu Potocianu retras să acopere golul lăsat de Bătrînu, oaspeții au reușit totuși să marcheze relativ rapid după reluare, în minutul 62. Ne-a fost greu să mai punem la cale multe ocazii, din moment ce echipa era ruptă la mijloc, ceea a și permis celor din Murani să rămână sus. Presiunea de final a dat și roade, când cu un minut înainte de terminarea timpului regulamentar, aceștia au reușit să egaleze prin același Costescu.

În mod normal de etapa viitoare echipa secundă va fi inărită cu juniorii A, ceea ce ar trebui să le dea un plus pentru etapele rămase. Problema e că nimeni nu prea mai are pentru ce juca, la capătul unui sezon care se anunță dureros pe toate fronturile.

Poli: Kirschstein - Filip, Bătrînu, Podină, Demenescu - Codrean, Strein, Potocianu, Costinaș - Ochea, Sturz

Schimbări:

Găvruță pentru Costinaș (min 75)
Iseini pentru Codrean (min 88)

CR U19: Poli - UTA BD 2:3 (1:1)

În patru ani de zile, de când clubul a intrat sub egida solitară a municipalității, aceasta a fost prima șansă de a câștiga un trofeu - fără să contorizăm competiția amicală Cupa Fabric. N-a fost să fie, tocmai într-un duel cu rivala UTA, o rivală care a dedicat însă multe resurse acestei partide. Golurile lui Velcotă și Mailat au ținut doar aproape în finala Cupei României Elită U19.

Inspirația cronicii de azi vine de pe live-text-ul FRF.

Față în față cu formația antrenată de fostul polist, Dan Stupar, tinerii alb-violeți aveau parte de o sarcină foarte dificilă. Motivul: nu mai puțin de cinci dintre jucătorii arădeni au evoluat în acest sezon în liga secundă, dintre care trei sunt chiar oameni de bază la echipa mare. Practic, de la mijloc în sus UTA a folosit jucători obișnuiți cu un nivel competitiv ridicat, iar acest lucru pare să fi se fi simțit în desfășurarea partidei.

UTA a intrat mai bine în joc și a dominat prima jumătate de oră. Până să deschidă scorul în minutul 19, arădenii avuseseră deja patru șanse de gol, din care nu reușiseră să cadreze niciuna. Apoi însă, o fază pe flancul drept a precedat o centrare la colțul lung, de unde Man a trimis cu latul în poartă din cinci metri. Poli n-a reușit să ofere o replică rapidă, ba chiar a fost aproape de un deficit dublu, doar intervenția de pe linia porții a lui Lazăr păstrând proporțiile scorului la o acțiune în minutul 21. După încă un șut la poarta noastră, prins de Rusu, am beneficiat și noi de prima ocazie, când Popan a fost blocat în cinci metri. A urmat rândul lui Fridrich să ne scape de gol în minutul 34,  înainte ca Mailat să-l testeze pe portarul advers cu un șut din paisprezece metri, respins. Și chiar înainte de pauză, cumva nesperat, am reușit egalarea: Velcotă a intrat în careu, a scăpat de un adversar printr-un dribling scurt, și a finalizat la vinclu din șaptesprezece metri!

Repriza secundă a început tot cu arădenii mai ofensivi, dar după trei oportunități la poarta noastră, a fost rândul lui Golda, Postolache și Mailat să-și încerce norocul, fără succes. În minutul 68, UTA a revenit prin avantaj, după ce o pasă filtrantă ne-a prins descoperiți și Petre a înscris. Avea să fie mai rău cinci minute mai târziu, același Petre reușind să-l învingă pe Rusu cu un șut din șaisprezece metri. Fără nicio altă șansă, am început să forțăm, dar șansele nu s-au grăbit să apară. A fost un șut al lui Postolache, de la treizeci de metri, peste, înainte ca Velcotă să fie faultat în careu în minutul 80. Mailat a transformat cu o scăriță, dar n-am mai reușit să înscriem până la final, astfel că deznodământul partidei a rămas nefavorabil.

Ca la echipa mare, și juniorii au arătat multe slăbiciuni defensive în acest an. Cu Lazăr și Totic reprofilați pe pozițiile de astăzi și o linie de mijloc care a avut istoric dificultăți în a tăia din fașă atacurile adverse, avea să ne fie greu. Nu cred să fi fost meci fără gol primit, iar în fața experienței arădenilor, acest lucru ne-a costat. E amar că nu s-a putut mai mult, în special în contextul actual, în care Poli avea nevoie așa de mare de un succes.

Ce știm este că avem niște juniori cu care se poate construi pentru viitor, dar a cui viitor și în ce condiții vom afla în luna următoare.

Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Popan, Oprea, Postolache, Mailat - Golda, Velcotă

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 69)
Kokora pentru Lazăr (min 74)
Filip pentru Rusu (min 88)
Gînju pentru Velcotă (min 88)

Poli - Botoșani 1:4 (1:3)

A fost, în mare, un meci al nepăsării - jucătorilor, că se află pe teren, nouă că Poli este în colaps total. În timp ce Robu demitea antrenori pe facebook, admiram un simulacru pe Dan Păltinișanu, toată lumea parcă în așteptarea inevitabilului - retrogadarea, disoluția, ce o fi. Grigoraș, e drept, a eșuat total, eșecul său cel mai mare nefiind haosul tactic, cât inabilitatea de a monta jucătorii la un nivel, să zicem, al subzistenței. Aplauzele ironice ale lui Elek la huiduielile de la final nu se cad, dar denotă clar starea de spirit de la echipă. Lehamitea lor, lehamitea noastră, și pe undeva multă Schadenfreude.

Ca să vorbim despre fotbal puțin, am arătat fără spor de la bun început. Melinte, pasiv și lent, oferă oaspeților prima ocazie, însă finalizarea e moale și pe Smaranda. Noi nu contăm, iar prin urmare scorul se deschide în minutul 9: fază prelungită de atac a Botoșaniului, Cânu pune picior pe o intercepție trimițând mingea la aproximativ 20 metri de poartă, de unde Bordeianu o pleznește din prima și dă un gol de generic. După puțină zăpăceală cu un presupus henț în careul oaspeților, ne trezim cumva că egalăm în minutul 14: Bărbuț scapă în flanc, centrează în spate pentru Nimely, aceta preia și trage, portarul respinge în lateral, unde apare Doman să împingă mingea în poartă. Urmează două șanse decente pentru noi, prima când Doman și Bărbuț scapă doi la doi, dar primul alege să continue singur și finalizarea sa trece peste, ca apoi Goga să primească o minge lungă, trece de portar, dar apoi dă cu capul, din unghi, pe lângă poarta goală. După ce Smaranda respinge o minge în minutul 30, tot la o fază pe zona lui Melinte, ne vedem conduși în minutul 33, când Bărbuț se retrage pentru o recuperare, o reușește, dar apoi pune mingea pe tavă pentru șut lui Fulop, care finalizează excepțional din afara careului, fără șanse pentru Smaranda. Reacționăm ca morții, deși Doman mai aleargă puțin de unul singur, iar în minutul 36 se cam tranșează treabă: o diagonală în flancul nostru stâng ajunge la Ivanovici, acesta centrează de lângă Popescu, iar Cabrera vine nemarcat în centrul careului și înscrie cu capul. Imediat după reluare rămânem în zece, la o fază confuză, în care Tudor a acordat întâi galben, apoi s-a răzgândit și a dat roșu. Jenkins intrase foarte urât la un adversar, iar chiar dacă n-au existat urmări, decizia nu e una absurdă. Bara ne salvează de două ori în aceeași fază în minutul 45, și vine pauza.

Nimic nou după, iar oaspeții se desprind în minutul 49, reușind o contră rapidă după ce Javi degajează mingea în primul adversar, iar Ivanovici profită de urcarea lui Popescu și înscrie pe lângă Smaranda. Nimeni nu mai forțează, deși Botoșaniul mai are o ocazie în minutul 72, Smaranda reușind să respingă un alt șut bun de la distanță. Înainte de aceasta, Doman făcuse o nouă cursă, dar a ales aceeași finalizare slabă, în loc să deschidă jocul la un coechipier, iar după faza parată de Smaranda, Tudor ne refuză un penalty acordabil, când centrarea lui Elek e respinsă aproximativ de un fundaș și mingea îi sare acestuia în mână. Singurul care se agită e Elek, căci nu doar coechipierii, ci și publicul reacționează anesteziați. Meciul se termină cu scena aplauzelor ironice menționată mai sus.

Nu mai e mare lucru de spus. Bărbuț, D. Popescu, Nimely au arătat ceva atitudine, chiar dacă au făcut și greșeli. Doman a fost egoist, dar a reușit câteva jumătăți de acțiuni, pe lângă golul marcat. Smaranda vreo trei intervenții decente. Pe final, și Elek sau Croitoru au fost implicați odată ce a intrat pe teren. În rest, mai nimic notabil, de la foarte slab în jos, cu Jenkins, Javi și Melinte în prim plan. Că despre bulevardul Cânu - Torres/Bocșan/cine-o mai fi știm prea bine că există, și nici măcar nu a fost cauza principală pentru scorul de pe tabelă.

Probabil urmează un alt episod de figurație la Voluntari, iar apoi finalul de Dan Păltinișanu, în care sperăm să vedem niște fețe mai meritorii pe teren.

Poli: Smaranda (5,5) - Melinte (4), Cânu (4,5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Jenkins (3,5), Javi (4) - Bărbuț (5,5), Goga (5), Doman (5,5) - Nimely (5,5)

Schimbări:

Elek (5) pentru Doman (min 60)
Croitoru (5) pentru Bărbuț (min 60)
Abel pentru Javi (min 80)

CFR Timișoara - Poli II 2:0 (0:0)

Prestațiile lamentabile ale echipei secunde continuă, de data aceasta în fața codașei ligii a IV-a. Cu tot cu alibiul lotului subțire și a jucătorilor tineri spre foarte tineri utilizați, atitudinea arătată pe teren în această dimineață caldă a lăsat de dorit. Eliminarea lui Sîntean, pentru două galbene luate aiurea, sau scărița executată slab spre indolent de Sturz din unsprezece metri sunt doar cele mai evidente simptome. Sunt câțiva jucători care mai încearcă să joace fotbal, dar din ansamblul actual al echipei secunde, nu mai există aproape nimic care să merite excursiile microbistice matinale sâmbătă de sâmbătă.

Faptul că au fost ocazii nu încălzește. În minutul 11, un șut al lui Sîntean a fost împins în poartă din câțiva metri, dar s-a dat ofsaid. Gazdele au replicat repede, când David Filip a parat un șut trimis de lângă fundașul nostru stânga, Demenescu. În minutul 24, fundașul dreapta, Daniel Filip, s-a împiedicat în careu, oferind CFR-ului șansa golului, însă șutul din marginea careului mic a trecut pe lângă vinclu, la colțul lung. Replică rapidă a lui Sîntean, care a depășit doi adversar și a pus mingea pentru șut, execuție care a trecut mult peste. Tot Sîntean reușește să se întoarcă cu doi fundași în spate, scapă singur cu portarul și cade - se dă simulare și galben. Și din nou Sîntean e la capătul unei centrări a lui Codrean, dar șutul său trece pe lângă, ca în minutul 34, pe aceeași rută, să putem admira încă o finalizare peste, de această dată din voleu. După ce Filip prinde o liberă din 18 metri fără mari probleme, prindem o contră bună, Sîntean iar în prim plan, acesta intră în unghi, dar încearcă un lob din poziție moartă, mingea lovind bara înainte de a sări în brațele portarului. Și CFR-ul a avut o bară, chiar înainte de finalul reprizei, dar impresia de dominare a Politehnicii a fost una destul de clară.

Al doilea mitan a început însă prost. Gazdele au deschis scorul după o fază prelungită de atac, pornită de la degajarea (cu mâna) a portarului către Potocianu, acesta n-a ajuns la minge care a fost șutată de la 40 metri spre poarta noastră, Filip a scăpat în primă fază când mingea a lovit bara, dar acțiunea a continuat și Iordache a avut luxul de a ajunge netalonat în zonă centrală, la marginea careului, de unde a trimis peste Filip, ieșit la câțiva metri în fața liniei porții. La patru minute, în minutul 55, Sîntean a fost faultat, adversarul a primit galben, iar jucătorul nostru a bătut libera înainte de fluierul arbitrului, încasând al doilea galben. Tot Poli a păstrat posesia, dar ocazii ai mai apărut doar după minutul 70. A fost întâi un șut al lui Codrean din 25 metri, peste, ca apoi același Codrean să întoarcă un adversar în careu, înainte de a trimite slab și pe lângă țintă. Un alt șut al nostru a fost respins de un fundaș din drumul spre poartă, iar așa cum se întâmplă, gazdele s-au desprins la aproape următoarea fază, în minutul 76. După ce tușierul a acordat un corner imaginar la o intervenție a lui Sturz, acțiunea de atac ne-a găsit descoperiți în flancul stâng, unde Demenescu a fost depășit ușor, mingea a fost trimisă centrală, șutul deviat spre colțul lung, acolo aflându-se un alt om al gazdelor care a împins balonul în poartă. Era cam gata totul, dar și așa, în minutul 88 am avut parte de un penalty, pe care Sturz s-a dus să-l bată, însă a încercat o scăriță, fără a-l păcăli pe portar. Putea să se facă chiar 3-0, dar gazdele au ratat din poziție de unu la unu în ultima fază a jocului, astfel că umilința totală a fost evitată.

Dar oricum a fost o umilință. Chiar și cu acest lot slăbit, aveam alte pretenții de la echipa secundă, care de la meciul cu Ripensia încolo, a uitat cum să lupte pe teren. E drept, frații Filip, un Sturz demotivat, Bătrînu sub orice critică, egoismul cronic al lui Sîntean - toate acestea sunt greu de depășit de inspirația individuală a altor jucători. Codrean, care a evoluat bine în prima repriză, a avut parte de un moment oarecum amuzant, când nu a continuat cu pasă o fază promițătoare, iar apoi Săvoiu i-a explicat ce putea să facă, în vreme ce Sîntean le tot atrăgea atenția că el era liber - iar culmea, la faza imediat următoare, Codrean l-a găsit ideal pe Sîntean în centrul careului și acesta a ratat. Nu e vorba, se întâmplă, dar toată starea din jurul echipei pare una deplorabilă.

Poate vom vedea vreo tresărire dacă revin juniorii A în ultimele etape, însă doar din orgoliu - alte motivații nu văd să existe. Până atunci, ne îndreptăm atenția la meciul de mâine seară, respectiv la finala cupei pentru juniorii A, care se va disputa marți.

Poli: David Filip - Daniel Filip, Jivcovici, Sturz, Demenescu - Codrean, Bătrînu, Potocianu, Gînju - Sîntean, Dumitru

Schimbări:

Rusu pentru David Filip (min 58)
Albușel pentru Bătrînu (min 82)

CR U19: Viitorul Constanța - Poli 2:2 (2:2), 6:7 după penalty-uri

O rază de lumină, după atâta smoală - juniorii A ai clubului au reușit calificarea în finala Cupei României U19 Elită, în fața uneia dintre cele mai puternice școli de fotbal din țară. Chiar și fără unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei, în persoana lui Sorescu, tinerii poliști antrenați de Cristian Contescu s-au revanșat pentru eșecul din campionat și luptă în continuare pentru un trofeu.

Sursa: www.academiahagi.tv

Meciul a fost unul cu o primă repriză agitată, căci gazdele au reușit să înscrie de două ori în primele douăzeci de minute. Poli a replicat însă înainte de pauză, revenind pe tabelă grație reușitelor lui Mailat (min. 29) și Popan (min. 32). Scorul a rămas egal până la capătul celor nouăzeci de minute, iar Poli s-a impus la loviturile de departajare: Fridrich, Totic, Kokora, Postolache și Velcotă au înscris, în vreme ce Rusu a parat a patra execuție a gazdelor.

Pentru un plus de dramatism, adversari în ultimul act vor fi UTA BD. Aceștia au terminat campionatul pe locul 5, în aceeași serie cu noi, dar au fost învinși în ambele întâlniri cu Poli.

Finala se va disputa la Buftea, marți 24 mai, de la ora 20.00. Clubul învingător va fi premiat cu 5000 Euro, iar cealaltă finalistă va primi 2500 Euro.

Bravo băieți și hai Poli! În sfârșit un motiv de satisfacție.

L.E. Finala va avea loc la Deva, până la urmă.

Rezumatul meciului:


Poli: Rusu – Sporin, Postolache, Fridrich, Totic – Mailat (83 Kokora), Oprea, Bîrnoi – Velcotă, Golda (77 Pădurariu), Popan (90+3 Lazăr)

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 77)
Kokora pentru Mailat (min 83)
Lazăr pentru Popan (min 90+3)

Petrolul - Poli 3:2 (2:0)

Ne-am procopsit și azi cu iluzia unui rezultat strâns, deși am fost echipa care a arătat mai puțin fotbal și și-a dorit mai puțin punctele. Golurile lui Nimely și Jenkins, la două cornere bătute de Goga, maschează diferența dintre cele două formații. Există, cumva, și o parte plină a paharului - compusă din trei, chiar: întâi, că deși nu am arătat prea multe, tot am înscris de două ori; apoi, că în sfârșit am văzut debutul la prima echipă al lui Deian Sorescu; și în final, că Petrolul rămâne în cursă și are motive să învingă pe FC Voluntari în următoarea etapă. Dar...

Primul sfert de oră a fost echilibrat și destul de agreabil. Gazdele au beneficiat de două pase de la Cânu în minutele de debut, iar la a doua Astafei a scăpat cu Smaranda, șutul său trecând printre picioarele portarului, dar și pe lângă poartă. În minutul 7, centrarea lui Goga, după un corner bătut scurt, îl găsește pe Cânu la colțul lung, acesta nereușind să lovească cum și-ar fi dorit cu capul. A urmat o succesiune de faze definitorii pentru neșansa de care am avut parte în acest sezon; întâi, Goga face un un-doi cu Rajcomar, acesta îi dă mingea pentru șut, căpitanul nostru trimțând spre vinclu, dar puțin peste grație unei devieri. Nu se dă corner, iar la următoarea fază de atac a Petrolului, după puțină degringoladă defensivă, Abel degajează aiurea la un adversar, în treizeci de metri, acesta profită de spațiul din apărarea noastră și îl găsește pe Zoubir, care preia pe lângă același Abel și spaniolul îl trage de braț - destul când să-i permită ploieșteanului să cadă. Astafei transformă penalty-ul, iar noi părem loviți cu leuca. De remarcat că gazdele n-au cedat inițiativa și au rămas sus, iar după câteva semi-ocazii au fost răsplătiți în minutul 27: o minge filtrantă printre Cânu și Bocșan îl găsește pe Astafei, care preia larg, dar tot el ajunge la balon înaintea lui Smaranda, care îl agață și se dă încă un penalty, transformat și el, de Zoubir. Meciul intră în comă odată ce Petrolul se retrage, căci în ciuda unei posesii îmbunătățite, nu reușim să construim de fel, singura oportunitate venind la o centrare respinsă până la Abel, a cărui șut din marginea careului a fost deviat în afara terenului.

Repriza secundă a continuat în același ritm moale. După ce Petrolul a trimis o liberă în plasa laterală, în minutul 51, a mai trecut un sfert de oră până la următoarea ocazie - o minge pusă lui Zoubir de Astafei, francezul a trimis central, Smaranda reușind să respingă cu piciorul. La două minute, ne trezim, din nimic, revenind pe tabelă: corner Goga, Nimely vine bine, are o detentă impresionantă și trimite cu capul la colțul lung. Ar fi fost un moment bun să punem presiune, să băgăm frica de rezultat în adversar, în schimb Petrolul a reacționat suveran și a preluat decisiv frâiele partidei. După ce Pacar a trimis la o palmă pe lângă, scăpat cu Smaranda și tatonat de Cânu, în minutul 75 a fost rândul lui Astafei să aibă un șut deviat, din poziție ideală. Am recuperat la cornerul care a urmat, Nimely urcând cu mingea la picior, însă acesta a ales o continuare slabă, am fost (iar) prinși descoperiți în flanc, iar Pacar a refăcut diferența pe tabelă cu un șut la colțul lung. Jocul s-a liniștit și părea să se îndrepte spre un deznodământ fără alte evenimente, dar Sorescu a fost primul care n-a fost de acord în minutul 89, când la prima oportunitate pentru șut l-a testat pe Cobrea cu un exterior puternic, însă portarul gazdelor a fost pe fază. Iar apoi, în al doilea minut de prelungire, am beneficiat de încă un corner, Goga a bătut pe colțul lung, unde Jenkins a sărit peste adversari și trimis cu capul în poartă. Prea târziu pentru a mai conta, din păcate.

Problema cea mai mare astăzi e impresia că oricând ar fi vrut, Petrolul ar fi putut forța încă un gol. Nici măcar nu e așa de grav că adversarii noștri au atâtea ocazii, în termeni relativi - mai grav e că nu reușim să îi controlăm de fel atunci când ei forțează. Nu avem precizia execuțiilor care să le dea de gândit când se avântă în față. Mai mult, au fost destule momente în care lipsa de inteligență de joc a părut vizibilă, atât în faze simple, cât și în faze complicate: degajarea lui Abel la primul penalty; Bocșan aleargă la o minge în tușă, venită de la adversari, și în loc s-o lase afară, încearcă o pasă dificilă (și ratată) în lung de linie; Bărbuț se vede cu mingea în flanc, are doi oameni liberi în marginea careului, dar îi e teamă să paseze cu gândul la o contră; și câte și mai câte pase pline de risc în zona centrală, de cele mai multe ori direct la adversari.

Reacția la golul lui Nimely a fost și ea grăitoare - un simulacru de fericire, pe fondul lipsei de încredere așa de adânc înrădăcinate în spiritul echipei.

Pe lângă toate aceste observații, nu pot să nu comentez înlocuirile ineficiente făcute de Grigoraș - Doman pentru Rajcomar și Zicu pentru Abel. Primul a avut o fază imediat cum a intrat, dar în rest a lipsit aproape complet din joc, în vreme ce Zicu nici nu cred c-a atins mingea în douăzeci de minute. Nu înțeleg aceste mutări, Croitoru e o opțiune mai rezonabilă pentru final de meci în zona mediană, în vreme ce Doman e o soluție pentru un joc în viteză, nu ceea ce prestăm noi.

Mai câteva cuvinte despre jucători: plusuri trio-ului Goga, Nimely, Jenkins, nu doar fiindcă au fost implicați la goluri, ci fiindcă s-a văzut voința lor de a lupta. Ce înseamnă și școala englezească a detentei, apropo.
În rest, am fost adesea pasivi, impreciși, lenți sau toate la un loc, zona centrală a apărării deosebit de expusă. Aproape tot ce se întâmplă ne aduce aminte de cât de subțire este lotul, de câte mutări ineficiente s-au făcut în această iarnă, și asta doare. La fel doare că nimănui în afara unor sute de persoane nu îi pasă de această echipă - și asta e principala diferența între succesul repurtat de Petrolul în playout și ce se întâmpla la noi. Asta și, probabil, un antrenor mai bine pliat pe ce avea nevoie echipa.

Poli: Smaranda (5) - Melinte (5), Bocșan (5), Cânu (4,5), Popescu (5) - Abel (4), Jenkins (6) - Bărbuț (5), Nimely (6), Goga (6,5) - Rajcomar (5)

Schimbări:

Doman (5) pentru Rajcomar (min 46)
Zicu pentru Abel (min 73)
Sorescu pentru Nimely (min 79)

Poli - Craiova 2:2 (0:1)

Nu meritam în nici un caz trei puncte în acest meci, dar parcă ne e așa ciudă că n-am reușit!

Un nou meci, o nouă formulă trimisă în teren de Grigoraș, același joc apatic, ineficient și cu greșeli grave în apărare. Un singur lucru schimbat: un portar cu o evoluție excelentă, Smaranda fiind cel care ne-a ținut în joc și ne-a dat speranțe până la final că am putea smulge o victorie providențială.

Chiar în al doilea minut am fi putut deschide scorul când Bărbuț a recuperat o minge aproape de careul advers, dar Rajcomar (titular în premieră) n-a fost pe fază, căci ar fi putut rămâne într-o poziție foarte bună. De aici încolo însă, repriza a curs într-un singur sens, anume spre poarta noastră. Apărarea a părut în totală degringoladă în fața vitezei craiovenilor. Melinte, pe dreapta, a fost mai mereu depășit. Dar și pe axul central adversarii au pătruns în dese rânduri printre 2-3 jucători, fără prea mare opunere, poate din cauză că Jenkins a trebuit să se descurce singur la închidere, în fața sa fiind Hernandez și Goga. De foarte multe ori am fost salvați de ofsaid, dar câteva decizii la limită puteau să ne coste.

Prima ocazie a venit în minutul 13 când mingea a curs prin compartimentul nostru median, până la Băluță pe dreapta, dar din fericire șutul acestuia la colțul lung a trecut pe lângă. O șansă și mai mare au avut craiovenii cinci minute mai târziu, când mingea este trimisă printre Cânu și Torres, ultimul scăpându-l din marcaj și din poziția de ofsaid pe Rocha, care rămâne singur cu portarul. Smaranda mi s-a părut că a ieșit prea în față și că va fi ușor depășit, dar apoi s-a aruncat la picioarele adversarului, s-a întins cât a putut și a reușit in extremis să-i îndepărteze mingea.

Reușim cumva să mai temperăm avântul craiovenilor, poate și ajutați de desele întreruperi din partea arbitrului cam la orice contact, chiar de adesea împotriva noastră. Și cum necum, am fi putut deschide scorul în minutul 39, la un corner când Cânu s-a descotorosit foarte bine de marcaj și a trimis cu capul spre colțul scurt, dar acolo se afla un jucător advers ce respinge de pe linia porții.

Evident, nu dăm gol la singura noastră fază, dar încasăm unul la o fază de cascadorii râsului, cu același Cânu în prim plan. Popescu este nevoit să paseze în spate din cauza pressing-ului advers, numitul Cânu alunecă și îi permite lui Ivan să preia, dar acesta își face balonul prea lung și nu reușește să paseze cum trebuie, dar îl ajută Cânu care din piruetă alunecă din nou în momentul degajării, balonul îl lovește pe Rocha și sare spre poartă, efortul eroic al lui Torres fiind în zadar. Smaranda ne-a salvat de un al doilea gol la ultima fază a reprizei, întinzându-se să respingă lovitura de cap a lui Iliev în urma unui corner.

Nu puteam avea mari speranțe pentru repriza a doua, dar norocul face ca la un aut Rajcomar să rămână în poziție bună, iar centrarea sa să-l lovească pe Iliev în mână. Goga transformă penalty-ul și practic începem partea secundă de la scor egal.

Ba și mai bine, în minutul 52 o centrare e respinsă până la Elek, acesta îl vede pe Popescu venind și îi așează mingea. Șutul fundașului nostru nu e prea puternic, dar excelent plasat, mingea trecând printre sumedenia de picioare din careu și țopăie chiar până la rădăcina barei de pe colțul lung și în poartă.

Dar cumva imediat după reluare, Craiova ne prinde cu apărarea în degringoladă. Melinte e undeva mult mai avansat chiar decât colegul de bandă Bărbuț, iar centrarea venită de pe acea parte îl prinde și pe Torres prea lent ca să-i ia fața lui Băluță care înscrie din alunecare.

Restul reprizei ne arată o Poli haotică, în genunchi, dar care nu renunță să-și încerce șansa păstrată vie de paradele lui Smaranda. Cânu cam la orice fază uită ce înseamnă tatonare și se avântă aiurea în față lăsând spații largi pentru adversari. Așa s-a întâmplat în minutul 60, când Ivan scapă singur de la 40 de metri, încearcă un lob, dar portarul nostru reușește să devieze cu palma mingea în corner. Tot Ivan scapă printre fundașii noștri centrali, îl întoarce pe Torres, dar șutul său este din nou respins de Smaranda.

Din nou jocul se calmează un pic datorită schimbărilor și întreruperilor medicale. Dar ce schimbări! Rajcomar, care a încercat câte ceva, dar n-a prea putut îi lasă locul lui Zicu care părea că nu prea poate și că nici nu încearcă. Bărbuț n-a prea avut cine să îl pună în evidență astăzi, dar Pisas intrat în locul lui a fost într-o formă lamentabilă, fiind cred că primul jucător de la Poli care a fost aplaudat pentru o pasă în spate - prima care i-a reușit! Apoi Jenkins iese accidentat, după care și Cânu dă semne că nu mai poate, dar nu mai avem schimbări. Astfel, într-o luptă haotică, cu Hernandez încercând să-și recupereze forma de altă dată, ne chinuim să ducem mingea spre careul advers, în timp ce Smaranda ne ținea în siguranță careul propriu. Obținem și două lovituri libere în cele patru minute de prelungire, căci altfel nu știu cum am fi putut crea pericol, dar singura șansă mai interesantă este trimisă de Cânu cu capul peste poartă.

În alt context, acest egal ar fi fost chiar o minune, cu o sumedenie de șanse mari irosite de craioveni și cu un final de meci care ne-a găsit cu jumătate de echipă în pioneze. După cum spuneam, mijlocul ne-a lăsat descoperiți, dar asta nu scuză prestația de neînțeles a lui Cânu. În rest, fiecare fotbalist a jucat cam ce a putut, sau mai degrabă nu. Elek a fost cam retras și efortul lui tradițional nu s-a văzut precum în alte meciuri. Rajcomar a părut adesea că nu e în joc. Goga, peste colegii săi, nu a fost de ajuns pentru ca lega jocul, Hernandez având câteva tresăriri doar pe final, după cum spuneam. Nu știu ce altă variantă/formulă ar fi fost mai bună. După spusele lui Grigoraș, situația medicală l-a forțat la acest lot, în care a fost nevoie de aducerea renegatului Croitoru îndepărtat de la echipă în iarnă.

Din păcate, problemele sunt știute și nu se mai poate face nimic în acest moment când un sezon întreg (sau cel puțin de la sfârșitul turului) am avut parte de o delăsare și incompetență maxime pe toate palierele clubului, de la Robu și Bojin până la cel care tunde gazonul. Nu văd pe ce ne mai putem baza în continuare pentru cele 4 meciuri rămase, care presupun cel puțin 2 victorii în deplasare, cu cele 2 contracandidate la retrogradare, Petrolul și Voluntari. Fără jucători apți sunt puțini antrenori care pot realiza ceva pe teren. Deci singurul lucru în care mai putem spera e ca cei ce vor intra (de preferat cei mai în formă!) să dea maximum din cei 60-75% cât declară că pot. Canalizați atunci când trebuie se pot realiza minuni, precum azi.

Smaranda (7,5) - Melinte (5), Torres (4,5), Cânu (3,5), D. Popescu (6) - Jenkins (5,5) - Bărbuț (5), Hernandez (5,5), Goga (6), Elek (5,5), Rajcomar (5,5)

Schimbări:

Pisas (4,5) pentru Bărbuț (min 57)
Zicu pentru Rajcomar (min 69)
Croitoru pentru Jenkins (min 80)

CR f.j: Poli II - Ripensia 1:2 (1:1)

Succesul pare să aibă orice numai nu lipici la echipele Politehnicii. În ciuda mai multor șanse de a tranșa disputa de cupă cu liderul ligii a IV-a, formația noastră n-a reușit să facă diferența și s-a văzut învinsă cu un gol din fază fixă, căzut în minutul 90. Golul nostru, marcat de Mailat, a fost o mică bijuterie, dar din nou rămânem cel mult cu momente bune, dar nu un ansamblu reușit.

Oaspeții, cu o formulă parțial improvizată, au început mai tare, și după o ratare din câțiva metri în minutul 4, Filip a intervenit bine la un șut din marginea careului în minutul 10, când Codrean a oferit mingea pe tavă adversarilor. Prima șansă pentru noi, în minutul 14, l-a avut pe Sorescu la finalizare, la capătul centrării lui Podină (cred), dar decarul nostru a încercat un lob - ineficient. Două minute mai târziu, Mailat a deschis scorul cu o cursă de treizeci de metri, în care a lăsat pe drum trei - patru adversari, a găsit un culoar pe centru și a înțepat mingea peste portar din interiorul careului. O cursă de mare calitate. Am condus până în minutul 24, când o pasă lungă peste apărare a fost judecată slab de Fridrich, ceea ce i-a permis lui Sturza să rămână singur cu Filip, de unde nu a ratat. În minutul 35, o altă respingere nereușită, de această dată a lui Haruț, s-a soldat cu un șut pe lângă, din poziție bună, înainte ca Poli să ofere o replică serioasă prin Sîntean, care a trimis cu capul la centrarea lui Codrean, mingea a lovit transversala, dar a refuzat să treacă linia. După un șut al lui Mailat, pe lângă, din 25 metri, ultima fază a reprizei l-a întrebuințat pe portarul nostru, care a respins în față la o execuție din afara careului, ca apoi să blocheze la timp în duel cu un adversar.

Poli s-a impus mai bine la debutul reprizei secunde, dar dominarea noastră a fost sterilă. Fazelor cu potențial le-a lipsit pasa finală, astfel că prima ocazia am notat-o doar în minutul 66, când Sorescu a interceptat în jumătatea adversă și a încercat încă un lob, din poziție grea, mingea ratând ținta de puțin. În minutul 73, Zaluschi a ajuns în poziție de șut și a trimis tare, dar pe lângă, ca la două minute să fie din nou rândul lui Sorescu să tragă, mingea sa fiind respinsă de portar. Mare șansă pentru Ripensia în minutul 81, când Filip a ieșit greșit la o minge care și așa stătea de prea mult timp în careul nostru, dar cumva oaspeții au trimis din nou pe lângă cu poarta păzită doar de un jucător de câmp. Șanse bune am avut și noi în minutul 85, întâi la un corner bătut pe Sorescu direct pe poartă, scos in extremis de portar, ca la următorul corner mingea să ajungă, după puțină aventură, la Lazăr, a cărui centrare din flancul stâng l-a găsit pe Golda în fața porții, dar acesta n-a reușit să redirecționeze balonul cum și-ar fi dorit. Meciul a fost decis în pragul minutului 90, când Filip a respins o liberă de la 25 metri în corner, iar la mingea aruncată în careu, Briciu a fost cel care a ajuns primul și a înscris din apropierea porții. Deși am încercat să mai facem ceva la două cornere de-ale noastre în prelungiri, n-am mai reușit să trimitem mingea cu pericol spre poartă.

E păcat că am irosit o șansă bună de a ne obține o victorie de moral, în fața unui adversar care, chiar și slăbit, tot s-a prezentat solid. Prezența mai multor juniori A în primul unsprezece ne-a ajutat, dar n-a fost suficientă pentru a compensa slăbiciunile de la mijlocul terenului. Mingile lungi ale lui Fridrich devin o obișnuință deja, cu Pop și mai ales Postolache reticenți în a urca cu mingea din apărare și, mai grav, incapabili să deschidă jocul cu precizie în mod consecvent. Îngrijorătoare au fost și erorile lui Codrean, care nu pare să se regăsească în această parte a sezonului, în vreme ce Sîntean a primit puține mingi utile în față. Introducerea lui Popan la pauză a dinamizat puțin jocul nostru, dar nu rezolvat dificultățile la ultima pasă. Altfel, joc bunicel făcut de Podină, în flancul stâng, dar astăzi am fost expuși în flancuri, din lipsă de dublaj, și am suferit pe deasupra o accidentare rapidă în zona centrală, când Lazăr a trebuit introdus în locul lui Cochințu.

Un plus în jocul combinativ în jumătatea adversă ar face o diferență mare, cu Sorescu, Mailat și Sîntean capabili să creeze pagube, dar pentru asta avem nevoie de cineva prieten cu mingea în zona de mijloc. Până atunci, doar sclipirile individuale se remarcă.

Poli: Filip - Haruț, Cochințu, Fridrich, Podină - Pop, Postolache - Mailat, Sorescu, Codrean - Sîntean

Schimbări:

Lazăr pentru Cochințu (aprox. min 10)
Popan pentru Codrean (min 46)
Golda pentru Postolache (min 74)
Pădurariu pentru Podină (min 90+1)

CFR Cluj - Poli 5:1 (1:0)

O înfrângere scontată, cu atât mai previzibilă cu cât echipa a fost obligată să evolueze în inferioritate șaizeci de minute. Dar asta nu scuză nici atitudinea lamentabilă aratată în teren, nici așezarea haotică din teren, nici carențele de noțiuni elementare ale jocului de care au dat dovadă cei ce reprezintă Politehnica în această seară. Golul lui Goga a fost singura clipă în care cineva a arătat ceva, iar în ciuda gălăgiei care s-a făcut la adresa lor, jucători precum el sau Cânu sunt singurii care nu s-au lăsat umiliți astăzi. Ce-am ajuns.

Nimeni nu avea așteptarea ca Poli să zburde la Cluj, dar prestația primei reprize a lăsat impresia unei formații din complet altă clasă valorică. CFR a dominat jocul de la bun început, dominare exprimată cel mai clar în numărul ridicat de cornere de care au beneficiat gazdele - dar din care n-a ieșit nimic. În ciuda acestei stări de fapt, șansele nu s-au chiar înghesuit să apară la poarta noastră. Au fost două șuturi pe lângă de la marginea careului până în minutul 20, când Gomis a avut o triplă intervenție spectaculoasă, ieșit în întâmpinare în mijlocul careului. Faza a plecat de la o pasă la adversar dată de Llorente, în speranța unei respingeri, Gomis a venit să închidă unghiul și a respins, a sărit apoi la balon pentru a-l sufla din fața unui adversar, și a intervenit din nou la șutul în forță al lui Nouvier din afara careului. Trei minute mai târziu, ne lovește năpasta: Scutaru se accidentează și trebuie înlocuit cu Bocșan. Jocul continuă în nota stabilită anterior, până în minutul 33, când Bocșan este presat și îi pasează în spate lui Gomis, acesta degajează din prima și prost la un clujean în zona centrală, gazdele scapă unu la unu dintr-o pasă precisă, iar intervenția lui Gomis, de această dată, se soldează cu eliminarea portarului nostru, care a comis henț la câțiva metri în afara careului. Strauss îi ia locul, înlocuindu-l pe Javi, și așa am bifat două schimbări în puțin peste jumătate de oră. Am tremurat la libera care a urmat, dar finalizarea pe respingere a CFR-ului a mers pe lângă. Singura noastră mini-mini-ocazia i-a aparținut lui Nimely, care a primit o minge din flancul drept și a încercat o reluare din prima, cu un voleu complicat, nereușit însă. În final, vine și golul gazdelor, în minutul 44, când Bocșan e lejer în marcaj la limita careului, primește susținere de la Melinte, dar nimeni nu coboară în flancul drept, unde Nouvier are tot timpul din lume să preia, să-și așeze șutul și să tragă - gol printre mâinile lui Strauss, nu foarte diferit în lentoarea reacției israelianului față de primul gol primit în egalul din turul play-out-ului.

Conform așteptărilor, repriza secundă a fost un dezastru. CFR-ul s-a desprins în minutul 51, când D. Popescu a fost depășit în flanc, centrarea l-a găsit pe Ruiz în careu, șutul său a fost respins întâi de Strauss, dar Bocșan a reacționat pierdut în spațiu, și tot jucătorul gazdelor a ajuns primul la minge, înscriind. La două minute, pe o lipsă de concentrare a apărării adverse, Goga a intrat în posesie în careul lui Marc, a depășit un adversar și a finalizat tare de la unsprezece metri, fără speranțe pentru portar. Miracolul a fost aproape în minutul 56, când tot Goga s-a strecurat în poziție de șut, la limita careului, însă i-a lipsit forța/precizia pentru a reuși o revenire nesperată. După bara de la 25m a lui Larie, CFR-ul ne-a descusut în minutul 66, cu Bocșan pierdut în spațiu între doi adversari, dar nemarcând niciunul, ceea ce i-a permis lui Bud să primească liber, liberissimo în marginea careului mic, de unde a marcat fără probleme. Am scăpat la dubla ocazie a lui Petrucci/Bud, Strauss parând înainte ca balonul să fie trimis peste cu poarta goală în față. Introducerea lui Zicu în minutul 71 n-a adus nicio ameliorare în jocul nostru, acesta nereușind niciun moment de fotbal în timpul petrecut pe teren, deși ar fi avut una-două mici oportunități să se remarce. S-au remarcat mai departe clujenii, cu largul concurs al apărării noastre, marcajul fiind iar larg la o centrare venită de pe același flanc al lui D. Popescu, Belek învingându-l pe Strauss cu un șut din cădere, la care portarul ar fi putut face mai mult. Ultimul gol, în minutul 91, copie la indigo - centrare din flancul nostru stâng, Bocșan îl uită pe Lopez, care trimite bine cu capul.

Problemele noastre defensive de astăzi au plecat de la linia de mijloc aleasă de Grigoraș, dublată de situația numerică din teren. În fapt, de când Melinte a plecat de la închidere, tot răul vine de la dinamica proastă creată de poziționarea lui Jenkins - și, astăzi, Llorente. spaniolul oferind o prestație în nota colegului său de linie, dacă nu mai rea. La toate golurile se vede cum suntem prinși descoperiți - întâi trebuie să vină Melinte, în loc să coboare un închizător, în a-l susține pe Bocșan; apoi Ruiz planează între liniile noastre fără nicio grijă, și profită de spațiul creat acolo; nici la golul trei nu stăteam mai bine, cu trei oameni liberi în proximitatea lui Bocșan; șamd. L-am apărat pe Grigoraș când a fost de apărat, dar obstinația cu care refuză să abordeze un joc mai retras și mai compact defensiv ne costă. Da, echipa era condusă, dar în loc să închidem mai bine jocul în așteptarea unei șanse, ne-am pus să așteptăm minunea lăsând spații nepermise între linii. Și dacă măcar am fi pus de-o ocazie, ceva - dar am avut două sclipiri ale lui Goga, pe erorile adversarilor, și atât.

În fine. Nimic nu se leagă pentru cei slabi. Când am respirat în speranța unui portar care să mai și scoată goluri, ne-am trezit în zece - culmea, pe una din calitățile lui Gomis, jocul de picior. Mă tem că putem concluziona deja că mai bine continuam cu Kirschstein - și cu mulți dintre cei care au plecat. Măcar aveam un plus de stabilitate. Dar nimeni nu știe ce face aici și nu avem talentul de a o salva pe ultima sută de metri. Că despre cei care au reprezentat echipa în teren astăzi, mai sunt prea puține de spus.

Ne mai așteaptă o jumătate de șansă cu Craiova, în speranța că Voluntariul va continua mai slab ca noi în meciurile rămase. Obiectivul e să adunăm un minim de patru puncte, cu victorie în deplasare la adversarii direcți. De aici încolo, mai vorbim.

Până atunci, să fie Paște cu fericire!

Poli: Gomis (4) - Melinte (5), Scutaru, Cânu (5,5), D. Popescu (4) - Llorente (4,5), Jenkins (4,5) - Nimely (5), Javi, Goga (6) - Elek (4,5)

Schimbări:

Bocșan (3,5) pentru Scutaru (min 23)
Strauss (4,5) pentru Javi (min 36)
Zicu pentru Elek (min 71)

Poli II - Sânnicolau Mare 1:4 (1:1)

Viața grea continuă la Poli II, alb-violeții fiind învinși astăzi de o vecină de clasament. Diferența a fost făcută în ultimul sfert de oră, când oaspeții au profitat la maxim de slăbiciunile defensive deja bine cunoscute ale tinerilor poliști. Sîntean a marcat unicul gol pentru noi, dar impresia de ansamblu este una de neputință.

Prima repriză n-a fost una rea, chiar dacă oaspeții au început mai tare. Intervenția portarului Filip din minutul 5 n-a fost prea decisă, dar am scăpat cu fața curată, ca în minutul 11 să fim ajutați de bară, la un șut din lateral dreapta. Replica noastră vine câteva minute mai târziu prin Sîntean, care întâi trimite peste și apoi nu reușește să imprime forță unui șut din interiorul careului. Fața jocului se schimbă odată cu apariția lui Grigoraș pe margini și Poli are trei șanse mari de a marca între minutele 23-25. Prima, poate și cea mai mare, vine la capătul centrării lui Aharoni, care îl găsește pe Codrean în interiorul careului mic, însă voleul acestuia îl ia la țintă pe portarul advers; a doua șansă pleacă tot de la Aharoni, care trimite în zona centrală de unde Kokora trage o dată în portar și o dată în blocaj; a treia e o contră ce părea inițial să fie trei contra unu, dar zona careului s-a mai congestionat până la finalizare, care i-a aparținut lui Codrean, un șut slab, după ce mingea circulase pe ruta Aharoni - Sîntean.  Așa cum se întâmplă, cinci minute mai târziu oaspeții deschid scorul: fundașii centrali nu pot bloca/deposeda un adversar în fața careului, jocul este deschis pe stânga, iar centrarea perfectă la colțul lung este finalizată cu calm. Filip are apoi de intervenit la un șut de la distanță, și chiar dacă n-o face prea sigur, faza se stinge, iar în minutul 39 reușim egalarea: Pop îl deschide pe Sîntean, acesta fentează un adversar și rămâne singur cu portarul, poziție din care nu greșește. Până la pauză, Filip arătă priză bună la alte două șuturi de la distanță, astfel că scorul rămâne egal.

Mitanul secund a fost unul mai tern, de ambele părți. Oaspeții nu au profitat de eroarea lui Podină din minutul 59, și nici la coordonarea slabă a liniei defensive în minutul 65, când Filip a respins acrobatic un șut din voleu. Am cedat până la urmă în minutul 70, la un nou moment de uluială al apărătorilor noștri centrali, fentați în două rânduri de un adversar singuratic, astfel că acesta a reușit să se poziționeze pentru un șut în forță de la marginea careului pe care Filip nu l-a mai prins. Replica noastră a lipsit, doar Sîntean mai încercând un șut, peste, în minutul 84, ca apoi oaspeții să marcheze de alte de două ori pe final. O fază plecată de la o greșeală a lui Totic, care în loc să-l lanseze în diagonală pe Aharoni, liber, a încercat un lung de linie pentru Sîntean, tatonat de doi adversari, iar pe recuperare Sânnicolau Mare a pătruns în careu, Filip a ieșit la întâmpinare, dar lipsa de marcaj din zona centrală a făcut ca mingea centrată acolo să fie finalizată lejer, cu latul, în poarta goală. În fine, în minutul 90 a fost rândul lui Podină să fie depășit 'ca-n curtea școlii', Filip a respins în primă fază, dar apoi mingea a revenit central și portarul nostru n-a mai avut ce face la al doilea șut. În sfârșit a venit și finalul partidei, un meci tare chinuit al unei echipe căreia îi lipsesc calitatea și experiența în aproape toate compartimentele.

Și ca să le spunem pe nume, am fost în special dezamăgit de Potocianu, Postolache și Codrean. Primul a greșit de atâtea ori azi că nici nu am putut numără, greșeli cu atât mai scumpe cu cât el este căpitanul echipei și ar trebui să ofere siguranță colegilor mai tineri; al doilea nu reușește nicicum să lege jocul la mijloc, deși ține mult de balon; iar al treilea a vrut, dar nu i-a ieșit nimic, fiind vădit cuprins de teamă odată cu înmulțirea nereușitelor.
Dar de ce să ne oprim aici? Aharoni, exceptând momentele în care a dat să-l impresioneze pe Grigoraș, s-a plimbat mai mult pe teren și a gesticulat la coechipieri; Podină a alternat intervențiile utile cu erorile costisitoare; Kokora a intrat în două, trei combinații constructive tot meciul și a trimis câteva șuturi peste din poziții bune; Haruț, deși ceva mai solid defensiv, a lipsit complet pe partea ofensivă, în vreme ce Totic a suferit la plasament.
Singurii jucători despre care pot să scriu de bine sunt: Pop, care a fost solid la recuperare, a oferit câteva pase verticale cu potențial, chiar dacă a dispărut pe final din joc; Filip, care a trecut peste nesiguranțele din prima repriză și a arătat priză la o serie de șuturi; și Sîntean, deși mai izolat ca de obicei, a fost singurul jucător care a reușit să mai lege ceva în ultima treime.

Chiar dacă am ajuns să avem o echipă încropită de ici, de colo, am văzut exemple de fotbal bun atunci când ochii lumii au fost îndreptați spre echipă - așa cum a fost cazul partidei cu Ripensia. Pe de-o parte, jucătorii trebuie să fie mai implicați și să să lege jocul mai mult, dar pe de altă parte e clar că vârsta sau lipsa de calitate a unor jucători prezintă limite greu de depășit în perioada imediat următoare.

Poli: Filip - Haruț, Potocianu, Podină, Totic - Codrean, Pop, Postolache, Aharoni - Sîntean, Kokora

Schimbări:

Gavruță pentru Kokora (min 77)
Andreca pentru Codrean (min 84)

Interviu: Denis Golda

Când m-am întâlnit cu Denis acum o săptămână, așteptările și ambițiile sale, precum și ale multora din jurul echipei de la juniori A, erau nu doar mărețe, ci și accesibile. Dar în șapte zile, Poli n-a reușit să adune mai mult de un punct în Liga Elitelor U19 și astfel a căzut de pe primul loc, pe locul al treilea în clasament, ratând șansa participării în faza națională a competiției. Este un moment greu pentru toți jucătorii din lot, dar cu atât mai mult pentru generația 97, din care face parte și Denis, care a ratat una din ultimele șanse la un trofeu de juniori. Dar pe cât își pot împărți vina între ei, la fel trebuie și clubul să și-o asume, căci decizia de a întinde cei mai buni jucători peste trei echipe (juniori B, juniori A, Poli II) ne-a costat puncte și, cel mai probabil, ne-a costat și această calificare.

Chiar și așa, pentru cel care a devenit atacantul titular al echipelor sale în ultimele douăsprezece luni, n-a fost un sezon rău. Dacă jucătorii cu care am discutat până acum erau obișnuiți cu locul în primul unsprezece sau cu prezențe la naționalele de juniori, Denis a avut de răbdat până ca momentul să se ivească. Dezvoltarea fizică puțin târzie a fost însă compensată de noțiuni tehnice și poziționale care să-l ajute să-și îndeplinească potențialul. Astfel se numără printre cei mai buni marcatori, atât la Poli II, cât și la juniori A, iar reușitele deosebite ale acestui an includ o triplă în chiar prima etapă a sezonului ligii a IV-a, pe care a izbutit-o în mai puțin de douăzeci de minute.

Să-l citim.

CV: Cum ai ajuns la fotbal?

DG: Am început și alte sporturi înainte: la trei ani am fost la înot, dar am făcut doar un an, fiindcă părinții mei au vrut să mă dea la dansuri. De la patru la cinci ani am fost la dansuri și atunci mi-au zis să aleg între dans și fotbal – am zis, inevitabil, nu am cum să aleg dansul, fotbalul era pe primul loc. Nu-mi plăcea să merg la dans fiindcă fie lipseam de la fotbal, fie îmi lua din timpul liber în care aș fi vrut să joc fotbal.

CV: Ai mai făcut și alte sporturi?

DG: Tenis de câmp puțin, în timp ce făceam și fotbal. Sora mea a practicat mai mult și m-am dus și eu de câteva ori să fac niște antrenamente. Mi-a plăcut, merg și acum în timpul liber cu prietenul meu Sturz. Noi doi mergem tot timpul – dar mă bate, știe mai bine ca mine.

CV: Unde ai început fotbalul?

DG: Am început la vârsta de cinci ani, la Ripensia, care atunci avea echipe de juniori. Am stat acolo până la vârsta de opt-nouă ani, când s-a întâmplat un incident: am făcut un antrenament cu alt antrenor decât cel care era de obicei la noi la grupă și a durat doar o oră în loc de două, așa că am rămas o oră în frig – nu știam să merg acasă, eram foarte mic! Atunci tatăl meu a spus că trebuie să aleg între Poli sau Banatul și am ales Poli. Oricum aveam de gând să fac și scoală, în cazul în care apărea o accidentare mai gravă, să nu mă bazez doar pe fotbal.

CV: Ai avut probleme cu accidentările?

DG: Nu, chiar n-am avut deloc. Doar recent a trebuit să fiu operat: am avut o bătătură în talpă care s-a agravat. A trebuit să plec obligatoriu la schi cu facultatea, fiindcă trebuia să dau examen, și am tot forțat. Când m-am întors, m-am dus la spital și mi-au spus că trebuie să mă taie, să curețe zona afectată. Am stat o lună cu cârje. Mi-a fost greu, dar am reușit să trec peste și mi-am revenit, ușor, ușor.

CV: Am văzut că porți o bandă la genunchi.

DG: Da, am avut ceva probleme și țin morțiș să-mi pun aia. Ca să am ceva să mă ajute să trec peste – și la mâna stângă îmi pun bandă, să trec peste stres. Să mă țină concentrat.

CV: La Poli ai trecut pe la toate grupele de juniori.

DG: Așa e, aproape toate, și acum termin junioratul. Îmi expiră și contractul, pe care l-am semnat în februarie, pe șase luni doar.

CV: N-ai avut contract pe trei ani?

DG: Nu, nu mi s-a propus. Poate că nu am fost destul de bun în viziunea lor, nu știu. N-am stat să mă gândesc la asta, am încercat să mă pregătesc cât mai bine, să le arăt că sunt un jucător bun.

CV: Dar marchezi destul de des, dacă e s-o iei așa.

DG: Da, dar până anul acesta n-am prea ajuns să joc. Au fost alții mai mari ca mine, mai buni ca mine, nu eram așa de dezvoltat și nu mi s-a acordat destulă încredere.

CV: Acum ești însă titular de obicei la juniori A, ai jucat la Poli II. Obiectivul este să vă calificați la faza națională la U19.

DG:  Ne dorim foarte mult. Ne-au rechemat în ultimele șase meciuri înainte de pauza competițională la juniori, apoi ne-au trimis jucători de la echipa mare (Sorescu, Mailat, Rusu), și am zis că facem echipă să trecem mai departe. După primele două etape, juniorii A erau pe ultimul loc, dar venind noi și ajutându-i, am consolidat lotul.

CV: A fost greu să se împartă toți jucătorii între atâtea echipe.

DG: Noi am început din vară, treisprezece sau paisprezece, la echipa a doua, cu domnii Săvoiu și Bătrânu. Am continuat așa tot turul, cu rezultate destul de bune, nici nu ne așteptam. Apoi au venit și alții – nu pot să zic că ne-au stricat grupul, dar e altceva când ai fost un grup unit, noi între noi, și vine cineva nou și îți schimbă atmosferă.

CV: Jucători mai tineri sau de la echipa mare?

DG: Ne bucurăm când vin cei de la echipa mare, chiar ne ajută foarte mult. Cei mai mici ne comentează și nouă. Încercăm uneori să nu-i băgăm în seamă și să le zicem că nu e bine.

CV: Și domnul Săvoiu insinua că disciplina este uneori o problemă. Poate pleacă de la părinți, se cred de neatins.

DG: Cel mai sigur. Dar și anturajul în care trăiesc contează. De exemplu, el poate să stea aici, să joace fotbal, și părinții să fie în altă localitate, să nu-l poată controla.

CV: Pentru tine e un avantaj că familia e aproape?

DG: Chiar am noroc că părinții mei, sora mea, familia îmi e aproape. Sunt recunoscător că mă susțin.

CV: Vin la fiecare meci?

DG: Mama mea și sora mea nu vin. Le-am zis să nu mai vină, fiindcă am o superstiție – când vin ele, nu reușesc să mă concentrez de fel. Doar tata vine la majoritatea meciurilor și tot timpul când dau gol, mă uit la el, că știu că se bucură.

CV: Îți dă și indicații?

DG: [râde] Nu, nu. Știe că-mi fac treaba și nu se bagă.

CV: Joci doar atacant?

DG: Când am început fotbalul, am jucat și mijlocaș stânga. Am mai jucat și mijlocaș central, fiindcă mi s-a zis de multe ori că principalele mele calități sunt inteligența și tehnica. Nu am avut mare forță și n-am reușit să mă dezvolt – dacă n-ai forță, n-ai nici viteză. Atunci am jucat mijlocaș la creație, în spatele atacanților, de unde pleca pasa finală. Asta se întâmpla când eram la juniori C, la domnul Ivan. Apoi, când a venit domnul Frușa, am jucat atacant, dar nu prea am jucat, fiind și cu un an mai mare, la juniori B. Și anul trecut, la juniori A, cu domnul Stoicov, am prins câteva meciuri, dar tot chinuite. Mă mai trimiteau la echipa a doua și cumva am rămas pe acest post.

CV: Dar anul acesta a început extraordinar.

DG: Am intrat ca rezervă prin minutul 70 în prima etapă și până la final am dat hat-trick.

CV: Ce alți jucători te inspiră?

DG: Am mulți idoli. Mesut Özil pentru că e retras în spatele atacantului și are pasa finală, e un jucător extraordinar,  David Beckham, care purta și el numărul șapte pe tricou, și Messi – țin cu Barcelona și chiar îmi place, el e probabil ‘idolul principal’. Ibrahimovic îmi place pentru execuție – ultimii antrenori mi-au zis că o nouă calitate a mea este execuția, simțul porții. Domnul Săvoiu și domnul Contescu m-au folosit ca vârf împins și îmi dădeau tot felul de indicații cum să înscriu cât mai ușor, doar din plasament. Domnul Săvoiu a fost atacant și chiar m-a bucurat când m-a luat deoparte și mi-a vorbit despre aceste ‘trucuri’ ale atacanților.

CV: De ce numărul șapte?

DG: A fost primul meu număr pe tricou, de când m-am apucat de fotbal, și e numărul meu norocos. Mereu am ținut să iau șaptele – dacă nu aveam șaptele, atunci șaptesprezece.

CV: Șaptezeci și șapte.

DG: [râde] Nu am reușit șaptezeci și șapte fiindcă nu avem echipament cu numărul ăsta.

CV: Să revenim puțin la juniori. Ați pierdut neașteptat cu Satu Mare.

DG: Am început foarte moale. Această înfrângere ne-a fost datorată tuturor. Nu că aș căuta scuze, dar prima oare ni s-a spus că vom juca pe terenul mare, apoi am fost duși pe un teren unde careurile de șaisprezece metri erau pline de nisip. După un sfert de oră era deja 0–2, greșelile noastre au dus la două goluri simple. Apoi am încercat să revenim prin Mailat, care a înscris din liberă, și am avut foarte multe cornere, dar n-am reușit să marcăm. Asta deși noi aveam talie și ei nu prea. Nu înțeleg cum de n-am reușit să marcăm. După pauză ei au fost aproape de a-și da și un autogol, noi am tot sperat. Eu am fost înlocuit cu Renato [Kokora], apoi fundașii centrali au urcat mai sus, am încercat să facem ceva pe deviere, să egalăm. Dacă marcam, cred că și întorceam scorul.

CV: În ce compartiment e mai puțin coezivă echipa?

DG: N-aș putea spune în atac, fiindcă avem cel mai bun atac din serie. Suferim însă pe partea defensivă, am luat gol la fiecare meci. Avem fundași centrali foarte înalți și dezvoltați, care în jocul aerian nu pierd nicio minge, dar se mai întâmplă [să greșească]. Asta nu îi convine nici antrenorului, nu ne convine nici nouă, fiindcă dacă luăm gol repede, ne e greu să întoarcem rezultatul.

CV: Mai sunt două etape.

DG: În ultima etapă întâlnim U Cluj, iar până atunci trebuie neapărat să batem pe Pandurii acasă, duminică. O să fie interesant, jucăm pe terenul mare, gazon bun – să-i pasăm așa cum știm noi, să ne facem jocul, și îi vom bate ca în tur.

CV: Vă puteți concentra cum trebuie la juniori A, venind după experiența de la Poli II, care e la un alt nivel?

DG: E un nivel diferit, dar noi avem încredere în noi și suntem uniți, ne dorim să ne calificăm. Dacă reușim, țintim și locul întâi.

CV: Ziceai că îți expiră contractul în vară. Care sunt perspectivele?

DG: Încă n-am avut nicio discuție cu clubul. Pe primul plan ar fi să rămân aici, depinde ce mi se oferă în vară. Dacă echipa mare retrogradează, sper să joc în liga a II-a, dacă nu e posibil să mă trimită împrumut undeva.

CV: Și dacă nu se aliniază lucrurile, cât timp îți dai până să zici că nu merge cu fotbalul?

DG: Nu m-am gândit la chestia asta. Sunt un jucător care pune foarte mult suflet în ceea ce face. Mă gândesc că o să mă integrez, sunt un coleg prietenos, mă înțeleg cu toată lumea, și cred că m-aș adapta oriunde m-ar trimite. Trebuie să-mi fac treaba și să arăt antrenorului că vreau să joc.

CV: Mi-ai spus deja că ești într-un fel nou între titulari – că n-ai fost în primul unsprezece în ultimii ani și acum ai reușit să te impui.

DG: De fiecare dată când antrenorul face echipa, mă gândesc la cum m-am pregătit în săptămâna aia. Îmi pun în minte dinaintea meciului cum se va desfășura, ce adversari voi avea, dacă-mi vine mingea la cap sau la picior cum să o lovesc, mă concentrez mereu dinainte. Mă bucur întotdeauna când prind primul unsprezece și așa mă motivez și pe mine, am mai multă încredere. Sunt obișnuit și ca rezervă, nu mă supăr când nu sunt titular, dar tot timpul când am intrat, am arătat că vreau să joc. Ăsta este și un atu pentru mine, că am fost călit.

CV: Cât la sută crezi că succesul tău depinde de tine și cât depinde de clubul la care ești?

DG: 60-70%. Cel mai mult ține de tine, de felul în care te pregătești. În funcție de unde te bagă antrenorul, trebuie să te informezi dacă n-ai mai jucat în acel post, să întrebi. Nu poți intra pe teren și să te gândești că doar te adaptezi. Majoritatea care jucăm fotbal, ne punem adesea în locul celuilalt și ne gândim cum am juca noi acolo. Oricum e important să fii polivalent.

CV: Cum ai relaționat cu antrenorii cu care ai lucrat?

DG: Am un antrenor căruia îi mulțumesc în mod deosebit, chiar dacă toți m-au ajutat pe parcurs. Este vorba de primul meu antrenor, Constantin Siliman. El e acum antrenor la Carani, în liga a V-a – chiar a dorit să mă vadă când am avut un meci acolo [n. ed. în Cupa României], dar eram accidentat. M-a învățat foarte multe, a avut încredere în mine, m-a dus la juniori mai mari când eram la Ripensia. I-a plăcut foarte mult de mine și chiar am ținut legătura cu el.
De la Poli, domnul Contescu mă ajută mult, mă joacă des și mă bucur că reușesc să înscriu și să-i fac pe plac. Și domnul Săvoiu – țin bine aminte acel prim meci la echipa a doua, când m-a băgat în repriza secundă într-un meci cu Ripensia din Cupa Fabric, și am dat gol de 1–0. De atunci a ținut morțiș să rămân la Poli II, să-l ajut.

---

Remarcăm faptul că, așa cum se întâmplă adeseori, calculele de acasă nu bat cu cele de pe teren. Deși gazonul pe Dan Păltinișanu a fost bun, jocul de pase n-a mers, iar echipa a sfârșit prin a trimite mingi lungi spre atacanți. Apoi, apărarea a suferit în meciul cu U Cluj, când n-am reușit să menținem un avantaj de două goluri.

Dorința nu poate înlocui concentrarea și disciplina, și pe cât este un avantaj că avem parte de o echipă care se cunoaște de mult timp, pe atât poate fi și o problemă când trebuie să rupi pisica proverbială în două, să spui lucrurilor pe nume și să-ți asumi neajunsurile. E clar că jucătorii au format prietenii strânse, dar oare e un lucru bun pentru producerea unor fotbaliști de viitor?

E greu de crezut că poate fi promovat un întreg grup de jucători la echipa mare, deci există potențial de tensiune când drumurile se despart. Această tensiune face parte din sportul de echipă și e bine ca jucătorii să fie familiarizați cu ea, precum și ca ea să fie transformată într-o forță pozitivă. Creșterea în aceeași formulă atâția ani duce la un risc de blazare, fără nevoia de autodepășire în lipsa unor presiuni din afara anturajului. Și ne întrebăm dacă nu tocmai această blazare, aceste tensiuni necontrolate, au dus la ratarea obiectivelor, în ciuda experienței superioare a echipei.

Avem șansa ca juniorii A să mai dispute Cupa României în acest sezon, pe parcursul lunii mai. Asta face parte din frumusețea fotbalului, că poți să aplici ceea ce înveți în mai multe competiții, cu efect imediat. Traiectoria lui Denis promite, poate mai mult ca în cazul celor care au succes de tineri și apoi stagnează când se apropie de seniorat. Dar în rest, regulile sunt aceleași, iar ce e mai greu (și mai frumos) încă urmează.

Despre tactică și eșec

Când a plecat Florin Marin, am scris că nu este mutarea de care aveam nevoie la momentul respectiv. Faptul că Grigoraș nu are rezultate, mai ales în condițiile în care a preluat o echipă complet debusolată, are o mulțime de cauze și nu e de mirare.

Sâmbătă nu am văzut nimic greșit în abordarea partidei, deși la ultima aventură tactică am criticat alegerea antrenorului. Dar atunci a fost compromisă apărarea fără a oferi un plus pozițional, în timp ce împotriva Chiajnei am optat pentru cei doi jucători avansați în bandă, care erau astfel mai liberi și mai puțin expuși în același timp. Această așezare a funcționat deoarece oaspeții jucau cu două vârfuri, iar o apărare cu trei fundași centrali reprezintă o opțiune viabilă pentru a-i contracara. Am văzut că au fost puține probleme până la gol, cu excepția unei faze în care Scutaru n-a fost dublat în duelul său cu Milevsky, în prima repriză. Iar la gol, dincolo de erorile defensive, a confirmat ieri și D. Popescu hențul făcut de atacantul ucrainean la preluare, ratat, așa cum pare să se întâmple mai mereu, de arbitrul adițional.

Durerea noastră pleacă de la carențele tehnice individuale, care ne-au împiedicat să obținem mai mult: Elek, incapabil să înscrie cu poarta goală sau să întoarcă un adversar unu la unu; Bărbuț, idem partea cu depășirea unui adversar - hai că nu la fiecare încercare, dar măcar cu oareșce regularitate; mingea sare mai nou din piciorul lui Javi ca din al lui Mansour; Nimely e bătăios, dar lent, și nu a avut cu cine să intre în combinatii (ce fază a ieșit cu Zicu în preajmă, pe final de meci); fazele fixe sunt executate de la mediocru în jos; iar in apărare acoperim lamentabil spațiile și ne dublăm imprecis, târziu sau deloc.

Pe care din lucrurile astea le poate corecta un antrenor? Grigoraș a făcut deja un lucru util, introducându-l pe Bocșan în primul unsprezece, un jucator care deși mai are de progresat până să fie titular de drept, îți oferă un plus de talie de care ai mare nevoie - vezi ce fundași avea Chiajna în centru, ce periculoși au fost la cornere (1.88/1.89 față de 1.85/1.86 la Scutaru/Cânu). Cât despre alte transformări antrenorești, plasamentul și instinctul necesar, respectiv rutinarea prin exerciții până la imprimarea unui instinct, a unei intuiții colective, necesită luni, dacă nu ani de pregătire. Un antrenor nou poate să faca doar două, trei lucruri care chiar au impact pe termen scurt: să rupă ritmul și să motiveze jucătorii prin forța sa de caracter, respectiv să aibă inspirația unei descoperiri tactice/a unui jucător neglijat, grație perspectivei 'curate' cu care vine la club. Evident, exceptând situația în care predecesorul său a fost un incompetent colosal, iar poate unii regretă să vadă că Florin Marin, cu toate neajunsurile lui, n-a fost așa ceva.

Să ne uitam și la Chiajna: nu joacă fotbal mai bine decât noi. Dar au calitatea necesară să facă diferența când apar oportunități, sau care să creeze oportunități: pe Milevsky (șapte meciuri, șase goluri, dar am vazut că rolul lui nu e neapărat de a marca) nu l-a învățat Falub cum să preia mingea cu trei adversari în spate, cum să i-o bage printre picioare lui Jenkins, cum să dea călcâie pe lângă Cânu; nici Obodo nu a descoperit poziționarea la fazele fixe de când a ajuns la Concordia. Cine a văzut că oaspeții au fost mai determinați decât noi, a văzut greșit. Au avut însă mai multă încredere, tocmai prin prisma calității pe care le-o oferă acești doi jucători. Dacă Chiajna ar fi trebuit să-și permită să aducă acești jucători, e altă discuție.
Poli, în ciuda semi-eșecurilor din campionatul regulat, era o echipa mai solidă nu doar grație disciplinei (inodore) a lui Florin Marin, ci mai ales din lipsa presiunii și încrederea pe care ți-o dădea (o vreme) prezența unui Luchin, Goga, Zicu în teren. Dar nimic nu ține la infinit, iar noi am intrat într-un cerc vicios al rezultatelor.

Am râs (și mai râd, melancolic în retrospecție) citind că Rajcomar a fost singurul jucător dorit de Florin Marin. Sunt convins că esența acestei dorințe nu se referea așa de mult la fotbalistul Rajcomar, cât la tipul de vârf pe care și-l dorea în echipa. Până la urmă, Rajcomar e un jucător pe modelul lui Milevsky, care joacă cu spatele la poartă, intră în combinații cu mijlocașii și le oferă spații - numai că Rajcomar nu are talentul ucraineanului, care deși de abia se mișcă, atunci când o face, o face cu rost. Prin constrast, Elek e un vârf care atacă poarta, nu este în natura lui să țină de minge, să se impună fizic în fața a doi, trei jucători de la 1.85m în sus. Faptul că nu are instinct de marcator face ca aportul pe care îl poate aduce echipei să fie unul limitat - de cate ori să tot scapi vertical spre poartă pe mingi lungi? Scorul la pauză putea să fie 2-0 doar din șansele sale.

Ce mă ia pe mine cu misteriosul este înlocuirea lui Llorente cu Jenkins la mijloc. Poate pentru colaboarea cu Nimely, poate fiindcă e un jucător care construiește ceva mai disciplinat și are un spirit mai apropiat de ce își dorește Grigoraș să vadă, dar cred că e o greșeală. E drept ca englezul e încă în faza de revenire, dar din ce am văzut in meciuri, Llorente era unul dintre cei mai constanți jucători, activ la recuperare și un pasator superior lui Jenkins. Întamplător era al treilea jucător ca note în play-out, chiar dacă ăsta nu e cine știe ce reper. E o modificare bizară fiindcă nu se cerea ca prestații.

Ca să închei: nu-mi îndrept tunurile asupra lui Grigoras fiindcă, așa cum am scris cu ocazia tevaturii numirii sale, problemele de la club sunt atât de anchilozante că e greu de zis ce antrenor putea să vină să ne salveze. Nu avem bani, nu avem pasiune în jurul echipei și nu avem iscusință/calitate pe teren sau în afara lui. Greu să depăsești asemenea carențe prin organizare tactică. Iar faptul că ne merge mai rău acuma ține mai mult de presiunea rezultatelor, de numeroasele accidentări și de pierderea de 'viteza' a lui Javi la mijloc, decât de o diminuare a jocului nostru colectiv ca urmare a unor intervenții grigorașiene.

P.S. Să nu ingorăm nici că suntem la al treilea antrenor care nu are rezultate superioare cu această echipă.

Liga Elitelor U19: Poli - Pandurii 1:1 (0:0)

Nimic nu a mers bine în acest sfârșit de săptămână la Poli. După înfrângerea echipei secunde la Ghiroda, 4-6 (toate Aharoni) și înfrângerea echipei mari ieri seară, seria nefastă a fost închisă de juniorii A, care au reușit doar un egal în fața Pandurilor. Disputată pe Dan Păltinișanu, partida a fost una echilibrată, în care oaspeții au lovit întâi pe o contră, ca Poli să reușească egalarea doar în ultimul minut de prelungire, prin penalty-ul transformat de Sturz.

Echipa de juniori A este compusă integral din jucători care au făcut parte din scheletul echipei secunde în turul sezonului de liga a IV-a - inclusiv duo-ul Sorescu, Mailat, care se pregătește alături de fotbaliștii din prima ligă. Și Pandurii au o echipă secundă în liga a III-a, chiar în seria lui ASU Poli, deci meciul de azi nu era unul tranșat apriori.

Noi am dominat teritorial partida și am avut câteva șanse bune de a marca, în vreme ce oaspeții au stat mai mult la cutie. Prima oportunitate a apărut chiar la debut, când Sorescu a pătruns în interiorul careului și a șutat din unghi, dar peste. Jocul a stagnat până la momentul de magie al lui Mailat din minutul 27, acesta a făcut o cursă impresionantă în flancul drept, depășind doi adversari, și a centrat în fața porții pentru Golda, care a pus latul, dar balonul a lovit bara și a fost apoi respins în corner. Am avut o șansă și la faza fixă, însă șutul puternic al lui Fridrich n-a prins cadrul porții. În minutul 35, Sorescu a finalizat cu capul o centrare trimisă cu exteriorul de Lazăr, însă fix pe portar, ca tot Sorescu să trimită spectaculos la colțul lung în minutul 43, pe lângă.

Repriza a doua a început greoi, iar în afară de o liberă trimisă mult peste de Fridrich în minutul 52, deși poziția era una foarte bună, ocaziile au lipsit. Nici introducerea trioului Gînju, Velcotă, Pădurariu nu a schimbat jocul nostru, iar încetul cu încetul am început să trimitem mingile tot mai direct spre vârfuri, cu puține reușite. Pe fondul lipsei noastre de idei, ne-am trezit conduși în minutul 70: Sorescu a fost deposedat în jumătatea adversă, oaspeții au pornit pe contră doi contra trei, Sturz n-a putut interveni convingător fiindcă purta cu el un galben luat pentru proteste, astfel că Pandurii au ajuns în marginea careului, iar șutul trimis pe jos a găsit colțul lung al porții apărate de Rusu. Starea jocului nostru s-a deterioriat în continuare, iar ocaziile mari și clare au refuzat să apară. Sorescu a tras din prima în minutul 73, de la distanță și pe lângă, Mailat n-a reușit să profite de o ieșire slabă a portarului în minutul 76, iar Velcotă s-a trezit cu mingea în picior după o centrare a lui Fridrich și o nouă intervenție aproximativă a portarului advers, însă n-a avut timp de reacție și a trimis pe lângă cu poarta goală. Golul egalizator a venit totuși la ultima fază a meciului, Velcotă recepționând o pasă lungă în careul advers, unde a fost faultat când se afla față în față cu portarul. Sturz a tras tare și a transformat lovitura de pedeapsă, dar n-a mai fost timp pentru a întoarce rezultatul.

Oricum am lua-o, rezultatul și prestația sunt dezamăgitoare. Echipa a etalat un joc fragmentat, cu doar câteva faze de construcție remarcabile, iar izolarea lui Mailat, în special în partea a doua, ne-a limitat mult capacitatea ofensivă. Ciudată introducerea lui Gînju în flancul drept, căci mijlocașul de bandă preferă piciorul stâng și acest lucru a fost evident în trei ocazii diferite, când a scăpat în flanc, dar a necesitat timp să-și treacă mingea pe piciorul de bază. Zic ciudat, căci Mailat ar fi putut acoperi mai bine acest flanc. Oricum, pe lângă lipsa de idei în preajma careului advers, nici linia de mijloc n-a fost foarte solidă pe faza de construcție, Bîrnoi și Lazăr fiind lenți și impreciși în execuții. Iar strategia mingilor lungi a funcționat slab, pressing-ul pe recuperare fiind insuficient.

Mai avem o oarecare șansă pentru accederea în faza eliminatorie a competiției. Miercuri se dispută ultima etapă, deplasarea la liderul U Cluj, și avem neapărată nevoie de victorie, dar nu mai depindem doar de noi.

Poli: Rusu - Sporin, Sturz, Fridrich, Lazăr - Bîrnoi, Oprea - Mailat, Sorescu, Popan - Golda

Schimbări:

Pădurariu pentru Golda (min 56)
Velcotă pentru Lazăr (min 56)
Gînju pentru Popan (min 56)
Kokora pentru Sorescu (min 85)

Poli - Chiajna 1:3 (0:0)

Păstrând tradiția modernă, atunci când Poli dispută un meci cu sabia deasupra capului, îl pierde. O înfrângere dureroasă ce cumulează toate problemele echipei din acest sezon și care cam spulberă speranțele la evitarea retrogradării.

Grigoraș a abordat o nouă tactică, intrigantă, cu 3 fundași centrali: Cânu, Scutaru și Bocșan. Nu era vorba de o abordare defensivă, cel puțin în prima repriză a părut că ar putea fi o așezare bună pentru calitățile jucătorilor noștri. Linia defensivă s-a sincronizat bine, a încercat să construiască cu calm și să iasă cu mingea la picior, iar Belu a putut să-și etaleze ambițiile ofensive fără să-și lase descoperit flancul. Nimely, mai retras ca în meciurile precedente, chiar de nu a avut același aport ofensiv, a coborât des să culeagă mingi, realizând legătura cu atacul.

Problemele au fost, ca de obicei, în atac, unde s-a simțit lipsa lui Goga (suspendat), Bărbuț și Elek nepărând să știe ce să facă cu mingea la picior. Minutul 12 ar fi putut însemna deschiderea scorului. Bărbuț se bate pentru o minge cu Obodo, cei doi cad, iar Belu, pe fază, fură el mingea și trimite un șut excelent peste portar, dar în bară. Mingea sare chiar la Elek în mijlocul careului, care în fața porții goale trage incredibil peste!

Prudența și încercarea unei construcții meticuloase, dar cu lipsa calității individuale necesară pentru a deschide apărarea adversă, rezultă în puține faze de poartă, în ciuda dominării noastre. Javi în special a avut niște preluări și pase dezamăgitoare. Putem menționa doar o incursiune a lui Bărbuț pe dreapta, finalizată cu o centrare deviată în fața porții, unde Dan Popescu nu reușește să ajungă la timp - o fază ce pe viu a părut ceva mai periculoasă decât la reluare, fundașul nostru fiind de fapt la câțiva metri de minge.

O primă slăbiciune în apărare îl are în prim plan pe Scutaru, care este învârtit în careu și nu este dublat, dar din fericire centrarea în fața porții nu este atinsă de nimeni. Repriza se încheie cu 0-0 și speram la un deznodământ ca în meciul cu Voluntari.

În schimb, am avut parte de ceva total diferit. Era de-abia minutul 52 când Milevsky îl ia ca pe jalon pe Jenkins, pe care eu sincer nu țin minte să-l fi văzut în prima repriză. Cânu își lasă marcajul și sare disperat la dublaj, dar mingea este întoarsă pentru șutul lui Obodo din afara careului. Nimely, aflat la doar câțiva metri, are un reflex total nepotrivit și blochează cu mâna șutul - un gest total nenecesar și imprudent.

Penalty-ul este transformat fără probleme, iar Grigoraș mută ofensiv fără să stea pe gânduri: Rajcomar în locul lui Elek și Pisas în locul lui Bocșan. Dar după nici patru minute în noua formulă, antrenorul nostru consideră că e nevoie și de a treia schimbare... Zicu în locul lui Bărbuț. Și oricine a urmărit filmul Poli în acest sezon știa exact ce urma să se întâmple. La nici două minute, Belu respinge din săritură o centrare și se lovește cu pometele de capul lui Niasse. Fundașul nostru nu mai poate continua jocul și este în cele din urmă transportat la spital, lăsându-ne în inferioritate numerică. Deși s-a dictat fault, jucătorul Chiajnei n-a primit nici măcar galben, cu toate că nu avea nici o treabă cu mingea și cu toate că Avram a sancționat cam toate intrările mai dure, indiferent de intenție.

Oricum, în timp ce Belu primea îngrijiri pe marginea terenului, reușim să dăm lovitura. La o minge lungă Bălgrădean iese inutil până la marginea careului, respingerea ajunge la Nimely, care din prima lobează în poarta goală! Avem o tresărire și mă gândeam că poate reușim să întoarcem în favoarea noastră „dezavantajul superiorității numerice” brevetat de Poli în acest sezon. Cu Rajcomar și Nimely avansați și cu tehnicitatea lui Zicu reușim să stăm sus, să obținem mingi în poziții bune chiar în careul advers. Rajcomar are o fază pe dreapta, de unde șutează foarte bine în ciuda unghiului mic, dar în plasa laterală.

Dar pierdem din avânt și totul se năruie rapid, în minutul 73. Cânu iese prea în față la întâmpinare, se întoarce târziu la Milevski care profitase de spațiul creat în careu, Javi uită să-și urmărească omul care dăduse pasa, acesta din urmă urcând să primească o pasă cu călcâiul. Șutul este respins de Strauss, dar doar până la Obodo (și el pierdut de Scutaru), iar acesta nu ratează precum Elek.

Cu plumb în ghete, reacționăm doar printr-o tresărire a lui Zicu, un șut bun de la douăzeci de metri, dar Bălgrădean respinge. În fine, glonțul final îl primim în minutul 88, în urma unei faze fixe, când Cânu nu reușește să ia fața lui Obodo, nici lui Odibe după ce mingea îi sare acestuia din bară.

Nu mai putem spera decât în câteva minuni, pe de o parte să piardă contracandidatele noastre și pe de alta să reușim să închegăm cumva o echipă care să câștige niște meciuri la rând. Chiar de rezultatul ar fi putut fi altfel de am fi condus cu 1-0 în prima repriză, sau dacă arbitrajul nu ar fi fost împotriva noastră atunci când a putut fi împotriva noastră (se spune că ar fi fost și un henț la Milevski înainte de penalty, dar mega-producția primei ligi nu ne poate oferi vreo reluare edificatoare), nu are rost să ne căutăm scuze sau să căutăm problemele în acest meci. Tot ce a dus la situația de acum am văzut de-a lungul sezonului, de la carențele individuale, la transferurile de duzină, fără calitate și, bineînțeles, până la managementul dezastruos, care nu a fost în stare să asigure stabilitatea necesară. E de ajuns să ne uităm la Milevski și Obodo, sosiți în această iarnă la Chiajna, care ne-au dat două goluri și au făcut cam ce au vrut cu apărarea noastră, și să comparăm cu transferurile noastre. E de ajuns să observăm că Grigoraș practic a fost nevoit meci de meci să schimbe tactica, să ruleze jucători pentru că nu s-a putut baza pe un nucleu stabil și nici măcar pe un lot stabil datorită accidentărilor, venirilor târzii, lipsei de formă a celor transferați. Până ce cei în măsură să o facă nu se pun serios la masă, să rezolve problemele administrative și să traseze un plan măcar pe termen mediu, nu știu ce rost are să ne mai facem ambiții. Vedem ce ne rezervă viitorul.

Poli: Strauss (5) - Cânu (4), Bocșan (5,5), Scutaru (5) - Belu (5,5), Jenkins (4,5), Nimely (6), Javi (5), Bărbuț (5), D. Popescu (5,5) - Elek (4,5)

Schimbări:

Rajcomar (5) pentru Elek (min 58)
Pisas (5) pentru Bocșan (min 58)
Zicu (5,5) pentru Bărbuț (min 62)

Iași - Poli 0:0

Am plecat pentru un punct și ne-am întors cu un punct, dar istoria meciului e una mai complicată. Cu superioritate numerică din minutul 70, Poli a suferit pe final, nereușind nici să țină de minge, nici să creeze faze pe contră, iar ieșenii ar fi putut trece în avantaj la câteva cornere/libere. E drept, și echipa era slăbită defensiv, căci Cânu și Scutaru, foarte solizi până atunci, au fost înlocuiți pe parcursul reprizei secunde din cauza unor accidentări/pentru menajare, ceea ce ne-a lăsat mai vulnerabili pe fazele fixe. Aș spune chiar că eliminarea doar a echilibrat echipele, în contextul în care Goga arăta obosit, dar nu mai putea fi schimbat. Să ne concentrăm pe partea plină a paharului, că am ținut piept celei mai bune echipe din play-out pentru șaptezeci de minute și că acest punct poate să ne urce peste Chiajna, dacă îi învingem etapa viitoare.

Prima repriză a fost un exemplu de cum să pregătești tactic o partidă pentru zero-zero. Grigoraș i-a introdus pe Scutaru și Abel Suarez titulari, în locul mai rapizilor Belu și Llorente, dat fiind că echipa avea să stea retras, iar duelurile importante aveau să fie în principal de talie și de forță. În aceste condiții, Iașiul a testat poarta noastră mai mult din afara careului, dar ocazii notable nu au existat. Culmea, Poli ar fi putut da lovitura în minutul 42, când Bocșan a trimis cu capul la un corner, însă nu a reușit să-și cadreze efortul.

Ca să generăm mai multe pe plan ofensiv, Abel a fost schimbat cu Elek la pauză. Rezultatele au fost imediate, căci Poli a dominat primele zece minute de la reluare, timp în care a beneficiat de cinci faze fixe din preajma careului advers. Tot Bocșan a avut cea mai bună șansă, chiar la prima, dar n-a trimis destul de tare spre poartă, și chiar mai aproape a fost Andrei Cristea, care s-a aflat la câțiva centimetri de un autogol prin devierea sa cu capul. Jocul s-a mutat apoi în zona centrală, iar în minutul 62, Ciucă a ratat o șansă deosebită, tot în urma unei faze fixe. Replica noastră a venit cinci minute mai târziu, când nou intratul Belu a recepționat un corner pe colțul lung, mingea trimisă de el spre poartă a fost respinsă în disperare până la Cânu, care de pe jos și-a încercat și el norocul, dar balonul a fost deviat și s-a scurs pe lângă bară. În minutul 70, gazdele au rămas în zece, după intervenția lui Enescu asupra lui Javi, primul punând talpa la tibia jucătorului nostru - fără consecințe medicale, din fericire. Presiunea omului în plus (hah!) s-a văzut destul de repede, ieșenii oferind un ultim sfert de oră cu o intensitate bună, în vreme ce noi de abia am văzut mingea. Ocazii au fost doar două, ambele la faze fixe, dar ce ocazii! La prima, în minutul 79, mingea ajunge din respingerea (involuntară) a lui Jenkins la Onduku, acesta luftează din careul mic, dar posesia rămâne la gazde care mai apucă să trimită un șut, blocat aparent de Strauss pe linia porții. A doua, patru minute mai târziu, e tot la capătul unor respingeri haotice, în așa fel că Ciucă are tot timpul de pe lume să execute o foarfecă din marginea careului mic, dar avem șansă să fie fix pe portar. Am tot tremurat până la fluierul final, fazele noastre ofensive oprindu-se mai mereu în gheata lui Bărbuț, cu o singură excepție, când Nimely a primit o centrare înaltă în careu, însă a trimis pe lângă din lovitură de cap. A fost totuși destul pentru a termina a treia oară la egalitate cu Iași în acest sezon, un punct pe care îl putem valorifica etapa viitoare.

Carențele fizice au fost aparente astăzi, când două din trei schimbări au vizat compartimentul defensiv, rămânând puține resurse pentru a trata fazele de atac. Și așa, ne-a fost greu mai ales datorită ineficienței arătate de Goga și de Bărbuț, primul prea puțin prezent în joc (deși a avut o jumătate de ocazie în repriza secundă, când a fost blocat), al doilea aparent incapabil să-și depășească adversarul direct când mingea e în zona careului. Dacă Elek, combativ, a adus un plus cu intrarea lui, fie el și numeric, în primul rând, Nimely a luptat mult și a fost o piesă bună de legătură în jocul nostru cu mingi lungi. Și Javi, deși inconstant, a avut câteva ieșiri oportune cu mingea la picior, însă fie a încercat șutul, care a n-a trecut de blocajul adversarilor, fie a ratat pasa finală.

Defensiv, însă, echipa a arătat bine, mai ales în formula inițială. Jenkins a făcut un joc bunicel, oferind un plus de disciplină la mijloc. Abel, însă, s-a dovedit destul de limitat în capacitatea sa de a urca și a oferit gazdelor o șansă de a marca, după o gafă în preajma careului. Cânu și Scutaru, plasați în jurul lui Bocșan, i-au dat și acestuia încredere, tânărul fundaș reușind primul său meci solid de la un capăt la celălalt. A avut o singură scăpare în prima repriză, una care putea să ne coste scump, cu ieșenii scăpați doi contra unu, dar în a doua parte a avut mai multe intervenții inspirate în propriul careu - asta pe lângă pericolul arătat la fazele fixe ofensive. D. Popescu n-a avut sarcini (prea) ofensive în acest joc, ceea ce i-a permis să acopere eficient zona sa de teren, iar Strauss, culmea, a fost puțin testat, dar când a trebuit să intervină, a făcut-o convingător. Pierdem însă mult prin absențele veteranilor din apărare, a căror aport s-a văzut și azi, și din păcate aceștia nu sunt nici acuma refăcuți complet.

Mergem înainte și privim la unul din cele mai importante meciuri care ne-au rămas de disputat. O victorie împotriva Chiajnei ne oferă șansa de a lupta în continuare, orice altceva aproape că ne condamnă, mai ales într-un context de rezultate nefavorabile. Ar fi bine să fim cât mai mulți în jurul echipei, atmosfera de la Iași fiind facilitată de faptul că meciul a fost cu intrare liberă. Acesta ar fi momentul să încercăm și noi așa ceva, dacă e cu putință.

Hai Poli!

Poli: Strauss (6) - Scutaru (6), Bocșan (6), Cânu (6), D. Popescu (5,5) - Abel (5), Jenkins (5,5) - Javi (5,5), Nimely (6), Bărbuț (5) - Goga (5)

Schimbări:

Elek (5,5) pentru Abel (min 46)
Belu pentru Scutaru (min 66)
Torres pentru Cânu (min 78)

Poli II - Mașloc 0:2 (0:1)

Meci slab făcut astăzi de tinerii alb-violeți, în ciuda prezenței în primul unsprezece al trio-ului Gomis - Croitoru - Rajcomar. Ba mai mult, poate în parte tocmai din cauza acestora, căci Gomis a gafat la ambele goluri, iar Rajcomar a fost aproape complet absent. Disputa s-a dovedit a fi grea, în fața unei echipe care joacă un fotbal dur și care a obținut maximul din puținul pe care și l-a creat, asta deși au dominat teritorial (și tactic) jocul.

De la stânga la dreapta:
Potocianu, Gomis, Bătrînu, Podină, Croitoru, Postolache, Haruț, Codrean, Pop, Sîntean, Rajcomar 

Poli ar fi putut deschide scorul în minutul 7, când o minge a ajuns cu noroc la Sîntean, acesta a accelerat înspre careu depășind un adversar, dar a ales să șuteze din unghi în loc să-i paseze lui Rajcomar, mingea trecând pe lângă colțul lung. Meciul a intrat într-o lentoare generală, cu multe imprecizii și fără ca cineva să se remarce în mod deosebit. Mașlocul ar fi putut primi un penalty în minutul 24, nu s-a dat, în schimb s-au împărțit cartonașe galbene, destul de aleatoriu, ca o consecință a jocului arțăgos și combatic al oaspeților. Cu aproximativ cinci minute înainte de pauză s-a deschis scorul: corner, mingea este trimisă spre poartă, Gomis pare c-o prinde, dar de fapt o scapă în față și Toma înscrie din câțiva metri.

Ședința dintre reprize nu i-a ajutat pe jucători să intre mai montați pe teren. Așa s-a făcut că imediat după reluare, oaspeții au făcut o intercepție și au scăpat singur cu portarul nostru, parada acestuia menținând echipa în joc. Poli a avut apoi două șanse de gol: prima, la o pasă inteligentă a lui Croitoru printre apărătorii adverși, a fost finalizată imprecis de Pop, din poziție ideală; a doua, finalizată slab cu Sîntean din interiorul careului, a fost una din puținele faze care l-au implicat și pe Rajcomar, servant în aceasta situație. Pe acest fond al atacurilor timide, cade al doilea gol al oaspeților în minutul 60: Rus îl depășește pe Podină la o minge lungă în zona centru-stânga, ajunge în unghi de unde trage tare, iar Gomis, în loc să controleze colțul scurt, plonjează tardiv pe minge și aceasta trece între el și bară. Jocul s-a stins complet după această reușită, remarcându-se doar fragmentările oaspeților și o reluare spectaculoasă a lui Sîntean în minutul 70, șutul acestuia din întoarcere fiind respins de portar. Și atât a fost.

Nu ar mai fi multe de spus. Marea dezamăgire este prestația lui Gomis, pe care-l speram cumva soluția problemelor din poarta noastră, dar se dovedește că știe Grigoraș de ce nu-l bagă încă. Că Rajcomar a avut puține reușite nu e de mirare, el nearătând prea multă calitate până acuma, iar lipsit de viteză și cu spatele spre poartă, are nevoie de un sistem ofensiv dinamic în jurul său pentru a deveni util. N-a avut așa ceva astăzi, multe mingi fiind pierdute în centru, în vreme ce puținele incursiuni în flanc (cu predilecție cel drept) au fost irosite cu lejeritate. Aceasta este și una din problemele mari ale echipei secunde, care nu reușește să aducă jucători în poziții bune, respectiv când îi aduce, să trimită pasele precise de care aceștia ar avea nevoie pentru a înscrie din situațiile favorabile create. Nu că la echipa mare ar fi mai bine, din acest punct de vedere.

Greu de zis cine a evoluat bine astăzi. Sîntean a avut câteva acțiuni, Potocianu s-a descurcat destul de bine sub presiune (mai als comparativ cu colegul de linie, Bătrînu), iar Croitoru a mai legat jocul la mijloc, numai că tranziția de la apărare la atac a fost greoaie și ineficientă în fața unui adversar care n-a lăsat spații. Poate pe viitor, meciuri mai bine.

Poli: Gomis - Haruț, Bătrînu, Potocianu, Podină - Pop - Codrean, Postolache, Croitoru - Sîntean, Rajcomar

(o formulă dinamică, ce se transforma în 4-2-3-1 pe faza defensivă)

Schimbări:

Totic pentru Postolache (min 67)
Stanciu pentru Sîntean (min 78)
Strein pentru Codrean (min 83)
Ochea pentru Haruț (min 89)