Să-l văd pe cel care s-a dus la acest meci cu speranțe reale la victorie. Să-l văd! Că dacă mă uit în oglindă, tot ce-mi apare în față e un pesimist trist, care nici la 1-0 nu spera, darămite la 1-2 în minutul 80. Dar am avut parte de o demonstrație de caracter și de ambiție din partea jucătorilor, niște jucători imperfecți, care și-au dorit mult să nu termine din nou înfrânți pe teren propriu. Golurile din penalty ale lui Artean, două, și glorioasa cursă a lui Bărbuț, care a tranșat partida în ultimele minute, cântăresc mult, însă cel mai bun simbol pentru această echipă, această victorie este Șeroni. Deși a cauzat penalty-ul la primul gol al Craiovei și a făcut greșit pasul la ofsaid la golul doi, a dominat aerian careul și a arătat multă dăruire în șarjele sale în jumătatea adversă, una din ele fiind finalizată cu pasa care a dus la penalty-ul egalizator. Ce meci!
Și ca s-o luăm iar de la început, cine ar fi crezut? Debutul partidei, sub fondul sonor al galeriei oaspete și sub apăsarea generală de la club redată suporterilor din tribune, nu promitea mare lucru. Poli, fără niciun atacant de meserie în teren, promitea să se apere mai aglomerat decât în etapa trecută. Și în aceste condiții oaspeții au avut o ocazie rarisimă în minutul 9, când Ivan a trecut de Vădrariu în flanc, centrarea sa l-a găsit ideal pe Rambe, Curileac a respins din reflex șutul de la unsprezece metri, ca apoi alt craiovean să reia pe lângă poartă, tot din poziție bună. Contrar așteptărilor, însă, oaspeții n-au mai periclitat poarta noastră până prin minutul 40, când au avut trei ocazii bune - un șut respins de Artean, un corner la prima bară trimis peste de Ivan și o centrare prin fața porții a aceluiași Ivan, nerecepționată de doi coechipieri. Singura replică a Politehnicii venise în minutul 29, la un un doi în marginea careului, în urma căruia mingea a ajuns cu noroc la Croitoru, dar în locul unui șut, acesta a optat pentru o pasă în marginea careului, la un adversar. Minunea s-a arătat în ultimul minut al reprizei: degajarea lungă a lui Curileac îl caută pe Bărbuț, acesta se poziționează bine în lupta cu un adversar, ajunge la minge în situație de doi contra doi, dar alege să treacă mingea pe lângă adversarul direct, care îl agață la limita careului. Poate că acel contact a avut loc mai mult în afara, decât în interiorul zonei de pedeapsă, însă era și cazul să mai cadă o decizie la limită în favoarea noastră. Artean a bătut precis și am intrat cu un avantaj nebănuit la pauză.
Ne imaginam că ne va fi deosebit de greu în a doua parte. Deși nu au debutat în trombă, craiovenii tot și-au trecut în cont câteva șanse. După ce Curileac a intervenit la șutul lobat al decarului oaspeților, scăpat lejer de linia noastră de fund, tot portarul nostru a fost nevoit să se întindă la o centrare parșivă, faza fiind finalizată neconcludent de către oaspeți. Așa a venit minutul 60, când Șeroni a forțat o intervenție decisivă după ce Vădrariu și Sorescu fuseseră prinși expuși în flanc, însă a ratat intervenția și s-a dat penalty. Zlatinski a egalat. Ne-am văzut conduși opt minute mai târziu, la o fază în care Șeroni a stat prea jos, Curileac a ieșit relativ indecis, iar Nuno Rocha i-a fentat pe amândoi și a trimis în poarta goală. Părea cam gata, căci deși Popa a scos mâna moartă numărul unu din teren, pe Cârstocea, doar tresăririle lui Șeroni mai dinamizau cumva atacurile noastre - și la acestea lipsa pasa decisivă. Craiovenii puteau lovi decisiv la o acțiune care, culmea, a precedat egalarea, Cânu și Șeroni aruncându-se la sacrificiu în fața execuției din careu, reușind cumva să respingă în corner. În minutul 80, Șeroni a luat din nou mingea la picior de la mijlocul terenul, a lasăt pe drum trei adversari și l-a deschis pe Popovici cu o pasă printre fundași, iar vârful nostru a profitat de viteza sa și a fost agățat de un adversar în interiorul careului. Același Artean a bătut pentru un egal nesperat. Mai impresionant decât orice s-a dovedit atitudinea arătată de echipă după gol, căci jucătorii au rămas sus și au pus presiune prin nou intrații Mailat și Popovici, ajutați din zona de mijloc de Artean, Croitoru și Poparadu. Nu era o abordare fără risc, Craiova fiind foarte aproape de gol în preajma minutului 90, la o fază în care am reușit să respingem în corner. Recuperarea de pe urma acestei faze fixe l-a găsit pe Bărbuț relativ liber în fața propriului careu, acesta s-a debarasat de Băluță, și a pornit într-o cursă îndelungată spre poarta adversă. Popovici și Mailat s-au aflat la susținere/iepuri pentru fundașii adverși din zona centrală, șeptarul nostru având astfel spațiu să intre în careu iar șutul său în diagonală a poposit lângă bară, mingea învârtindu-se aparent fără oprire odată intrată în poartă! Primul gol din acțiune în acest an. Fantastic.
Am avut parte de foarte puține partide de asemenea dramatism în ultima vreme. E drept, cam orice victorie pare dramatică în aceste zile, însă mai rar ceva de calitatea celei de azi. Am avut parte de două faze la limită care au curs în favoarea noastră, atât la penalty-ul lui Bărbuț, cât și la o intervenție a lui Șeroni pe final de meci, însă dincolo de asta spun din nou că ceea ce trebuie să admirăm este dăruirea cu care am jucat până la final. E clar că avem nevoie aproape disperată de un fundaș cu oareșce viteză în centrul apărării, de variante mai solide pe flancuri, unde suntem prinși adeseori descoperiți, pentru a putea emite pretenții la puncte cu regularitate. Un atacant puternic n-ar strica în față. Dar nu putem juca fotbal doar în așteptarea soluțiilor, trebuie să facem ceva și cu cei pe care îi avem. Iar tactica de azi, fără vârf, cu doi închizători, a mers oarecum, chiar dacă viteza oaspeților tot ne-a dat mult de furcă.
Șira spinării a acestei victorii trebuie să îi includă pe Șeroni, Artean și Bărbuț. Alături de ei, Cânu, Poparadu și Croitoru au evoluat solid, în vreme ce Popovici a intrat cu o atitudine bună în teren. E clar că niciunul n-a fost perfect - scăpările lui Șeroni, faza tratată greșit de Croitoru în careul advers, câteva imprecizii ale lui Artean - însă s-a simțit că au vrut până la capăt. Bărbuț s-a ridicat peste toți, cu o prestație disciplinată, punctată prin cele două acțiuni de gol pe care le-a avut. Greu în flancuri, unde Vădrariu a fost adeseori depășit, iar Scutaru a abordat adversarul cu destulă larghețe, fiind lăsat în fund la un moment dat de Nuno Rocha, iar tinerii Sorescu și Mailat au avut puține reușite, nereușind să găsească spații pe lângă adversari. Despre Cârstocea ce să mai zicem? Prezența sa în primul unsprezece rămâne un mister, e un jucător care nici nu iese în evidență la recuperare, nici nu are o tehnică să-i permită dictarea jocului, nici nu are servicii de calitate. Greu de zis dacă Roșu e o soluție, dar poate pe viitor vom aborda meciuri cu un atacant și atunci Poparadu - Artean - Croitoru vor fi suficienți la mijloc.
Dincolo de toate, cel mai important e că am avut parte de trei puncte frumoase, care spun o poveste. Puține lucruri sunt mai de preț, dacă nu cumva ești o echipă care are atâta calitate încât să fie constant bună, meci de meci. Noi să tot avem dispute din astea, care să-i oblige pe unii și alții să rescrie cronicile gata ticluite cu zece minute înainte de final. Să nu mai fim tratați ca victime sigure.
Bravo Poli!
Poli: Curileac (6) - Scutaru (5), Cânu (6), Șeroni (6), Vădrariu (5) - Artean (6,5), Poparadu (6) - Bărbuț (7), Cârstocea (5), Sorescu (5) - Croitoru (6)
Schimbări:
Popovici (6) pentru Cârstocea (min 62)
Mailat pentru Sorescu (min 74)
Roșu pentru Poparadu (min 87)
23 august 2016
18 august 2016
Poli - Botoșani 0:5 (0:2)
Dacă la precedentele înfrângeri am mai avut lucruri bune de spus, astăzi nu mai găsim nimic care să arunce vreo rază de lumină asupra prestației din jocul restant cu Botoșani. Ionuț Popa pare că a șters cu buretele învățăturile ce puteau fi trase din meciurile de până acum și a introdus un prim 11 cu mari slăbiciuni în apărare, pe care toată lumea le-a intuit și de care antrenorul adversarilor, Leo Grozavu, a profitat din plin. Astfel, am primit încă o mână de goluri, la fel ca în precedenta vizită a moldovenilor de acum nici 3 luni.
Cu Șeroni și Cânu în centru și mai ales cu Bocșan în dreapta, era destul de previzibil cum avea să se desfășoare meciul, mai ales că adversarii au introdus jucători de atac rapizi și au mizat pe contraatac. Două astfel de faze în care linia de fund a fost ușor depășită au precedat golul din minutul 6. Ce-i drept, e vorba de un fault ușor acordat în dreapta careului nostru. Fülöp a tras foarte bine peste zid, mingea lovind transversala înainte de a cădea în interiorul porții. Greu de parat, dar nici Straton nu a părut să facă maximul de efort, șutul fiind ușor spre centrul porții.
Nu era grav - și cu Viitorul am luat gol rapid, dar de această dată oaspeții au venit și cu majorarea de scor, doar șapte minute mai târziu, când botoșănenii au pornit pe contraatac, au profitat de un spațiu amplu pe partea noastră dreaptă prin combinația dintre Golofca și Astafei, primul fiind cel care a și înscris. Era doar prima fază din multele în care atacul oaspeților ne-a surprins cu jucătorii de atac în apărare (Bărbuț și Vădrariu în acest caz) și cu fundașii în atac.
Jocul se liniștește și începem și noi să strângem rândurile, iar prin clarviziunea lui Croitoru dejucăm și noi puțin apărarea adversă. Din păcate, în cele mai multe rânduri Elek ne scoate peri albi: fie șutează prea moale, fie scapă singur cu portarul și șutează târziu, incomodat de adversar, fie pasează slab tot după ce scăpase spre poartă.
Popa acționează repede și îl aruncă în luptă pe Sorescu. Dar deși toată lumea se aștepta să își ocupe postul pe care a fost reprofilat la echipa mare, în locul lui Bocșan, cu gândul că antrenorul nostru și-a recunoscut greșeala titularizării, cel schimbat a fost Neagu, care nu avusese mari probleme pe partea sa. Era vorba de o schimbare tactică, pentru a forța atacul. Sorescu a luat locul lui Bărbuț, care a urcat mai sus, alături de Elek, în timp ce Vădrariu a coborât ca fundaș stânga, la fel ca în meciul cu Viitorul.
Efectele s-au văzut imediat, atacul nostru părând revigorat. Chiar Sorescu pătrunde din lateral în minutul 35 după o pasă a lui Croitoru și șutează puțin peste poartă. Din păcate avântul se stinge la fel de repede, iar Botoșaniul mai are o ocazie înainte de pauză, în urma unui corner. Mingea este trimisă în afara careului, de unde Bordeianu trage tare, dar Straton respinge în corner de sub bară.
Repriza secundă începe cu speranță pentru noi, Bărbuț având o acțiune pe dreapta, pătrunde și șutează la colțul scurt. Nu sunt emoții de gol, dar apărarea oaspete se hazardează și nu reușește să respingă mingea, ce ajunge în mijlocul careului la Elek. Acesta avea toată poarta în față, dar voleul său e imprecis și mingea zboară mult peste.
Dar orice speranță se stinge rapid, călcată în picioare de apărarea noastră (indo)lentă. Botoșaniul înscrie din nou rapid, în minutul 49, după ce Șeroni respinge ghinionist un șut, Cânu iese hazardat, iar Victoraș înscrie din pasa lui Fülöp care a profitat de spațiul creat. Bărbuț salvează o nouă ieșire aiurea a liniei de fund, dar în minutul 52, primim și al patrulea gol pe un contraatac 5 contra 4. Chiar după marcarea golului m-am uitat la centrul terenului, unde ajunsese și Cânu în timp ce se retrăgea din atac.
Începea să ne fie teamă să ne gândim câte mai putem lua. Și ocazii au mai fost: Cânu a mai pierdut o dată prim-planul, dar Straton a respins, iar Vădrariu a scos și el o pasă în spatele liniei de fund. În partea cealaltă a terenului și-a făcut apariția Popovici, care a apucat să ne frustreze și el în locul lui Elek. Ce-i drept, a avut mai întâi un șut bunicel după ce a primit mingea în urma unor insistențe ale lui Artean, dar în brațele portarului. Pe final, însă, după o centrare bună a lui Sorescu, acesta nu a reușit nici cum să lovească balonul.
Și cum scorul nu era de ajuns, mai avem parte de două momente umilitoare. Mai întâi Doman reușește să ia două galbene în două minute din cele 20 câte a apucat să joace. Primul a fost pentru un fault, dar al doilea pentru o cădere ușoară în careu după ce n-a reușit să treacă de adversar. Poate n-a cerșit penalty-ul, dar cert e că etapa viitoare altcineva va putea să profite de câteva minute în teren. Și, în fine, la ultima fază a meciului se creează din nou panică în careul nostru, iar Cânu atinge balonul cu mână din alunecare. Levente Fülöp, fratele mai tânăr al lui István, transformă penalty-ul și consfințește rezultatul final.
Consemnăm rapid puținele evoluții bune de azi. Croitoru și Bărbuț au continuat în aceeași manieră pozitivă ca până acum, primul având același aport pozitiv și aceeași dăruire. Vădrariu a fost decent, dar a avut o zi proastă în ceea ce constă centrările. Sper că nu va intra în nota executanților de faze fixe ce i-am avut până acum. Artean s-a zbătut mult, a avut și bune, dar și poziționări slabe în partea defensivă. În rest, greu de acordat cuiva nota de trecere. Șeroni a fost un pic peste colegii săi, Cânu cred că s-a pierdut cu firea cam la toate fazele importante, iar Bocșan a fost pur și simplu slab, ușor depășit și a dat pase greșite. Un singur nume nu am pronunțat în această cronică și cred că mulți care au văzut meciul se vor mira să afle că a jucat, chiar întreaga partidă. Chiar și eu a trebuit să verific la un moment dat foaia de joc, după care mi-a luat câteva secunde să-l și localizez pe teren. L-am urmărit pentru câteva minute, iar când în sfârșit a și atins mingea, a trimis-o unui adversar.
Ca să închei într-o notă mai optimistă, aș spune că scorul e exagerat și că în mare parte se datorează alegerilor tactice ale lui Ionuț Popa. Ceea ce înseamnă că se pot corecta. Sigur, poate nu va fi suficient pentru o victorie, dar măcar să revenim la un joc decent. Cred că în loc să se lamenteze de calitatea lotului (ăsta e deocamdată, cu el trebuie mers la luptă), ar trebui să gândească mai bine cine și de ce trebuie să intre pe teren. De la 0-3 în sus se schimbă prioritățile.
Poli: Straton (5) - Neagu, Șeroni (5), Cânu (3,5), Bocșan (4) - Vădrariu (5,5), Artean (5), Cârstocea (4), Croitoru (6), Bărbuț (5,5) - Elek (4,5)
Schimbări:
Sorescu (5,5) pentru Neagu (min 32)
Popovici (5) pentru Elek (min 57)
Doman (4) pentru Croitoru (min 66)
Cu Șeroni și Cânu în centru și mai ales cu Bocșan în dreapta, era destul de previzibil cum avea să se desfășoare meciul, mai ales că adversarii au introdus jucători de atac rapizi și au mizat pe contraatac. Două astfel de faze în care linia de fund a fost ușor depășită au precedat golul din minutul 6. Ce-i drept, e vorba de un fault ușor acordat în dreapta careului nostru. Fülöp a tras foarte bine peste zid, mingea lovind transversala înainte de a cădea în interiorul porții. Greu de parat, dar nici Straton nu a părut să facă maximul de efort, șutul fiind ușor spre centrul porții.
Nu era grav - și cu Viitorul am luat gol rapid, dar de această dată oaspeții au venit și cu majorarea de scor, doar șapte minute mai târziu, când botoșănenii au pornit pe contraatac, au profitat de un spațiu amplu pe partea noastră dreaptă prin combinația dintre Golofca și Astafei, primul fiind cel care a și înscris. Era doar prima fază din multele în care atacul oaspeților ne-a surprins cu jucătorii de atac în apărare (Bărbuț și Vădrariu în acest caz) și cu fundașii în atac.
Jocul se liniștește și începem și noi să strângem rândurile, iar prin clarviziunea lui Croitoru dejucăm și noi puțin apărarea adversă. Din păcate, în cele mai multe rânduri Elek ne scoate peri albi: fie șutează prea moale, fie scapă singur cu portarul și șutează târziu, incomodat de adversar, fie pasează slab tot după ce scăpase spre poartă.
Popa acționează repede și îl aruncă în luptă pe Sorescu. Dar deși toată lumea se aștepta să își ocupe postul pe care a fost reprofilat la echipa mare, în locul lui Bocșan, cu gândul că antrenorul nostru și-a recunoscut greșeala titularizării, cel schimbat a fost Neagu, care nu avusese mari probleme pe partea sa. Era vorba de o schimbare tactică, pentru a forța atacul. Sorescu a luat locul lui Bărbuț, care a urcat mai sus, alături de Elek, în timp ce Vădrariu a coborât ca fundaș stânga, la fel ca în meciul cu Viitorul.
Efectele s-au văzut imediat, atacul nostru părând revigorat. Chiar Sorescu pătrunde din lateral în minutul 35 după o pasă a lui Croitoru și șutează puțin peste poartă. Din păcate avântul se stinge la fel de repede, iar Botoșaniul mai are o ocazie înainte de pauză, în urma unui corner. Mingea este trimisă în afara careului, de unde Bordeianu trage tare, dar Straton respinge în corner de sub bară.
Repriza secundă începe cu speranță pentru noi, Bărbuț având o acțiune pe dreapta, pătrunde și șutează la colțul scurt. Nu sunt emoții de gol, dar apărarea oaspete se hazardează și nu reușește să respingă mingea, ce ajunge în mijlocul careului la Elek. Acesta avea toată poarta în față, dar voleul său e imprecis și mingea zboară mult peste.
Dar orice speranță se stinge rapid, călcată în picioare de apărarea noastră (indo)lentă. Botoșaniul înscrie din nou rapid, în minutul 49, după ce Șeroni respinge ghinionist un șut, Cânu iese hazardat, iar Victoraș înscrie din pasa lui Fülöp care a profitat de spațiul creat. Bărbuț salvează o nouă ieșire aiurea a liniei de fund, dar în minutul 52, primim și al patrulea gol pe un contraatac 5 contra 4. Chiar după marcarea golului m-am uitat la centrul terenului, unde ajunsese și Cânu în timp ce se retrăgea din atac.
Începea să ne fie teamă să ne gândim câte mai putem lua. Și ocazii au mai fost: Cânu a mai pierdut o dată prim-planul, dar Straton a respins, iar Vădrariu a scos și el o pasă în spatele liniei de fund. În partea cealaltă a terenului și-a făcut apariția Popovici, care a apucat să ne frustreze și el în locul lui Elek. Ce-i drept, a avut mai întâi un șut bunicel după ce a primit mingea în urma unor insistențe ale lui Artean, dar în brațele portarului. Pe final, însă, după o centrare bună a lui Sorescu, acesta nu a reușit nici cum să lovească balonul.
Și cum scorul nu era de ajuns, mai avem parte de două momente umilitoare. Mai întâi Doman reușește să ia două galbene în două minute din cele 20 câte a apucat să joace. Primul a fost pentru un fault, dar al doilea pentru o cădere ușoară în careu după ce n-a reușit să treacă de adversar. Poate n-a cerșit penalty-ul, dar cert e că etapa viitoare altcineva va putea să profite de câteva minute în teren. Și, în fine, la ultima fază a meciului se creează din nou panică în careul nostru, iar Cânu atinge balonul cu mână din alunecare. Levente Fülöp, fratele mai tânăr al lui István, transformă penalty-ul și consfințește rezultatul final.
Consemnăm rapid puținele evoluții bune de azi. Croitoru și Bărbuț au continuat în aceeași manieră pozitivă ca până acum, primul având același aport pozitiv și aceeași dăruire. Vădrariu a fost decent, dar a avut o zi proastă în ceea ce constă centrările. Sper că nu va intra în nota executanților de faze fixe ce i-am avut până acum. Artean s-a zbătut mult, a avut și bune, dar și poziționări slabe în partea defensivă. În rest, greu de acordat cuiva nota de trecere. Șeroni a fost un pic peste colegii săi, Cânu cred că s-a pierdut cu firea cam la toate fazele importante, iar Bocșan a fost pur și simplu slab, ușor depășit și a dat pase greșite. Un singur nume nu am pronunțat în această cronică și cred că mulți care au văzut meciul se vor mira să afle că a jucat, chiar întreaga partidă. Chiar și eu a trebuit să verific la un moment dat foaia de joc, după care mi-a luat câteva secunde să-l și localizez pe teren. L-am urmărit pentru câteva minute, iar când în sfârșit a și atins mingea, a trimis-o unui adversar.
Ca să închei într-o notă mai optimistă, aș spune că scorul e exagerat și că în mare parte se datorează alegerilor tactice ale lui Ionuț Popa. Ceea ce înseamnă că se pot corecta. Sigur, poate nu va fi suficient pentru o victorie, dar măcar să revenim la un joc decent. Cred că în loc să se lamenteze de calitatea lotului (ăsta e deocamdată, cu el trebuie mers la luptă), ar trebui să gândească mai bine cine și de ce trebuie să intre pe teren. De la 0-3 în sus se schimbă prioritățile.
Poli: Straton (5) - Neagu, Șeroni (5), Cânu (3,5), Bocșan (4) - Vădrariu (5,5), Artean (5), Cârstocea (4), Croitoru (6), Bărbuț (5,5) - Elek (4,5)
Schimbări:
Sorescu (5,5) pentru Neagu (min 32)
Popovici (5) pentru Elek (min 57)
Doman (4) pentru Croitoru (min 66)
13 august 2016
Astra - Poli 3:1 (1:0)
Ce e greu, e greu şi astăzi n-am reuşit să ieşim destul de sub dominarea gazdelor pentru a pleca cu punct de pe terenul campioanei. Am fost totuşi aproape, după ce Croitoru a înscris dintr-o nouă liberă directă cu zece minute rămase, reducând din avantajul obţinut de gazde prin două penalty-uri (corecte). Ultima fază a tranşat partida, dar şi noi am fi avut oportunitatea egalării prin Cânu, în încă o partidă care putea să se termine altfel.
N-am fost om serios astăzi şi am prins doar câteva acţiuni pe parcursul partidei, deci o las moale cu comentariile. Primul penalty a căzut repede, în minutul 11, când Şeroni a insistat să-l faulteze pe Daniel Niculae, la o minge trimisă peste apărarea noastră - marcajul lui Cânu, bizar. Săpunaru a transformat cu siguranţă, iar la nici cinci minute faza aproape că s-a repetat, cu minge peste spre Niculae, tatonare la limită a lui Şeroni, însă vârful Astrei a rămas pe picioare cât să trimită la poartă, iar Straton a blocat. În minutul 28, Cânu a respins cu capul o minge lungă, direct la Teixeira, care aproape că a profitat de poziţia avansată a lui Straton cu o execuţie spectaculoasă, însă portarul nostru s-a repliat bine şi a respins. Singura noastră ocăjoară din prima repriză i-a aparţinut lui Bărbuţ, cu o cursă interesantă în flancul drept, la capătul căreia a purtat mingea în zona centrală şi a tras cu stângul, fără forţă sau plasament pentru a-l învinge pe Lung. O intervenţie de reflex a lui Straton în ultimul minut al reprizei ne-a ţinut în joc, dar era clar că aveam nevoie de mai mult pentru a obţine ceva în a doua parte.
De început a început aşa cum se terminase prima, o centrare din dreapta găsindu-l ideal pe Niculae în careul nostru, însă finalizarea acestuia a lovit bara. Tot Niculae a deviat periculos şi pe lângă la un corner câteva minute mai târziu, înainte ca jocul să intre într-o fază mai lentă. Schimbările efectuate în echipa noastră n-au adus nimic nou în jocul echipei, iar în minutul 74 tocmai unul dintre cei nou-intraţi, Sorescu, a fost păcălit uşor în marginea careului de fostul nostru jucător, Balaure, şi l-a agăţat în careu pentru un al doilea penalty. Săpunaru a fost la fel de precis şi lucrurile păreau clare, doar că pe o uşoară relaxare, ne-am trezit cu o liberă din 18 metri, central faţă de poartă. Croitoru, ca şi cu Viitorul, a executat excelent pentru al cincilea gol consecutiv marcat din fază fixă de Poli (adică toate), iar la două minute tot căpitanul nostru a bătut un corner, a găsit fruntea lui Cânu, dar lovitura sa de cap a ratat de puţin vinclul. În prelungiri s-a terminat totul, când Vădrariu a bătut un aut slab, mingea a ajuns la Niculae şi acesta a finalizat din careu la colţul lung, mult mai precis ca la încercările sale anterioare.
Deci...e greu şi cauzele le cunoaştem. Lotul e subţire, ne luptăm bine în multe momente, dar nu e destul dacă repetăm aceleaşi greşeli în clipe de neatenţie. Ionuţ Popa insinuează - de fapt, spune pe faţă - că atât putem, că avem presiunea penalizării, că nu suntem pregătiţi pentru acest nivel. Nu e neadevărat, însă exerciţiul de menajare-consolidare morală şi tactică a echipei are nevoie şi de mici reuşite. Cea de miercuri a fost bună şi ne rămâne să sperăm că vom reuşi să repetem performanţa în meciul de joi. E esenţial să nu dezarmăm, ştiam că asta ne va aştepta, dar până acum suntem clar peste cum am încheiat anul trecut ca atitudine. Trebuie să tragem ce energie putem din asta.
Poli: Straton - Scutaru, Cânu, Şeroni, Vădrariu - Artean, Cârstocea - Bărbuţ, Croitoru, Vraciu - Elek
Schimbări:
Sorescu pentru Scutaru (min 58)
Popovici pentru Vraciu (min 63)
Mailat pentru Bărbuţ (min 73)
N-am fost om serios astăzi şi am prins doar câteva acţiuni pe parcursul partidei, deci o las moale cu comentariile. Primul penalty a căzut repede, în minutul 11, când Şeroni a insistat să-l faulteze pe Daniel Niculae, la o minge trimisă peste apărarea noastră - marcajul lui Cânu, bizar. Săpunaru a transformat cu siguranţă, iar la nici cinci minute faza aproape că s-a repetat, cu minge peste spre Niculae, tatonare la limită a lui Şeroni, însă vârful Astrei a rămas pe picioare cât să trimită la poartă, iar Straton a blocat. În minutul 28, Cânu a respins cu capul o minge lungă, direct la Teixeira, care aproape că a profitat de poziţia avansată a lui Straton cu o execuţie spectaculoasă, însă portarul nostru s-a repliat bine şi a respins. Singura noastră ocăjoară din prima repriză i-a aparţinut lui Bărbuţ, cu o cursă interesantă în flancul drept, la capătul căreia a purtat mingea în zona centrală şi a tras cu stângul, fără forţă sau plasament pentru a-l învinge pe Lung. O intervenţie de reflex a lui Straton în ultimul minut al reprizei ne-a ţinut în joc, dar era clar că aveam nevoie de mai mult pentru a obţine ceva în a doua parte.
De început a început aşa cum se terminase prima, o centrare din dreapta găsindu-l ideal pe Niculae în careul nostru, însă finalizarea acestuia a lovit bara. Tot Niculae a deviat periculos şi pe lângă la un corner câteva minute mai târziu, înainte ca jocul să intre într-o fază mai lentă. Schimbările efectuate în echipa noastră n-au adus nimic nou în jocul echipei, iar în minutul 74 tocmai unul dintre cei nou-intraţi, Sorescu, a fost păcălit uşor în marginea careului de fostul nostru jucător, Balaure, şi l-a agăţat în careu pentru un al doilea penalty. Săpunaru a fost la fel de precis şi lucrurile păreau clare, doar că pe o uşoară relaxare, ne-am trezit cu o liberă din 18 metri, central faţă de poartă. Croitoru, ca şi cu Viitorul, a executat excelent pentru al cincilea gol consecutiv marcat din fază fixă de Poli (adică toate), iar la două minute tot căpitanul nostru a bătut un corner, a găsit fruntea lui Cânu, dar lovitura sa de cap a ratat de puţin vinclul. În prelungiri s-a terminat totul, când Vădrariu a bătut un aut slab, mingea a ajuns la Niculae şi acesta a finalizat din careu la colţul lung, mult mai precis ca la încercările sale anterioare.
Deci...e greu şi cauzele le cunoaştem. Lotul e subţire, ne luptăm bine în multe momente, dar nu e destul dacă repetăm aceleaşi greşeli în clipe de neatenţie. Ionuţ Popa insinuează - de fapt, spune pe faţă - că atât putem, că avem presiunea penalizării, că nu suntem pregătiţi pentru acest nivel. Nu e neadevărat, însă exerciţiul de menajare-consolidare morală şi tactică a echipei are nevoie şi de mici reuşite. Cea de miercuri a fost bună şi ne rămâne să sperăm că vom reuşi să repetem performanţa în meciul de joi. E esenţial să nu dezarmăm, ştiam că asta ne va aştepta, dar până acum suntem clar peste cum am încheiat anul trecut ca atitudine. Trebuie să tragem ce energie putem din asta.
Poli: Straton - Scutaru, Cânu, Şeroni, Vădrariu - Artean, Cârstocea - Bărbuţ, Croitoru, Vraciu - Elek
Schimbări:
Sorescu pentru Scutaru (min 58)
Popovici pentru Vraciu (min 63)
Mailat pentru Bărbuţ (min 73)
10 august 2016
Cupa Ligii: Poli - Viitorul 2:1 (1:1)
Ce frumos și relaxant e fotbalul de miercuri seara când echipa ta joacă cu ambiție și depășește așteptările specialiștilor, dar și pe ale propriilor suporteri, reușind chiar victoria și calificarea mai departe în Cupa Ligii.
Ionuț Popa, forțat și de starea fizică a câtorva jucători, a făcut patru schimbări față de meciul cu Pandurii de acum trei zile, mai ales în linia de fund unde doar Șeroni a rămas. Vădrariu a jucat pe stânga, dar partea sensibilă a fost pe dreapta, unde lângă Sorescu a apărut Bocșan în locul lui Cânu, ca urmare a unei accidentări de ultim moment. Chiar de acolo a venit deschiderea de scor a Viitorului din minutul 3. Sorescu a venit prea central, Bărbuț era prea în față, astfel că Purece a profitat de spațiul creat, a centrat în fața porții, unde Șeroni l-a marcat larg pe Cioablă, care a trimis mingea în poartă. Și plonjonul lui Straton pentru a preîntâmpina centrarea a fost în van.
Deși golul ne-a luat pe nepregătite, (dar nu pe neașteptate) nici echipa, nici publicul nu s-au precipitat. Sau poate tocmai de aceea jucătorii noștri și-au urmărit cu calm indicațiile tactice și am putea spune că au dictat ritmul meciului, fără a-l și domina. Pressing-ul ridicat și forma bună a lui Artean, voința și efortul lui Croitoru ne-au obținut mai multe faze fixe în jumătatea adversă, mai ales că oaspeții au și fost predispuși la faulturi. Prima astfel de ocazie apare doar patru minute după gol, când Croitoru obține o lovitură liberă la 25 de metri, poziție centrală. Tot el execută spre vinclu, publicul crede pentru o secundă că e gol, până să realizeze că de fapt mingea trecuse de puțin pe lângă. Egalarea vine repede, la o nouă lovitură liberă, obținută de Bărbuț în lateralul careului. Vădrariu execută excelent pe colțul lung, unde Artean profită de marcajul relaxat al oaspeților și înscrie cu capul.
La poarta noastră avem cam aceleași probleme ca în meciul precedent, dar din fericire nu mai suntem prinși prea în față, iar când Șeroni nu reușește să îndepărteze pericolul, nici jucătorii lui Hagi nu sunt suficienți de abili să ne pună mari probleme. Tot Vădrariu execută bine o lovitură liberă în minutul 28, dar e prea lungă, și cu tot efortul său, Bocșan nu reușește decât să-l lovească cu cotul din săritură pe portarul Rîmniceanu, care până la urmă este scos cu targa și apoi cu salvarea. Finalul reprizei ne găsește foarte entuziaști, în urma a trei cornere consecutive: Vădrariu pe dreapta, Croitoru pe stânga, și din nou Vădrariu pe dreapta. Din păcate nu reușim să profităm, nou intratul portar Tordai ieșind bine pe centrări.
Partea a doua este ceva mai stearpă în ocazii. Bărbuț continuă prestațiile bune din acest sezon, și aproape că este răsplătit în urma unei faze în careu alături de Croitoru, dar șutul său este blocat în ultimul moment. Nimely ne dă oareșce emoții, mai ales când la întâmpinare este Bocșan, dar în cele din urmă a dat senzația că încă nu a uitat care echipă l-a "promovat" în fotbalul românesc, finalizările sale fiind slabe. Brandan are un șut bun în urma unei faze fixe din minutul 78, dar puțin pe lângă bară.
Ionuț Popa dă un plus de viteză și vitalitate atacului în ultimul sfert de oră, introducându-i pe Popovici și Mailat, pentru Elek și Bărbuț, apoi pe Doman în locul lui Croitoru. Efectele se văd rapid, chiar Popovici insistând la o fază pe centru și obținând un fault chiar în marginea careului. Croitoru execută perfect, la vinclu, fără nici o iluzie optică de data aceasta!
Viitorul nu reușește să se avânte la poarta noastră, iar noi aproape că dăm lovitura finală pe contraatac, în mai multe rânduri. Cea mai mare ocazie o avem în primele minute de prelungire, când Doman este lansat de la 50 de metri, avansează și nu încearcă șutul de la distanță deși portarul era destul de ieșit, îl deschide pe Mailat, care din poziție ideală trimite pe lângă Tordai, dar și pe lângă poartă. Tot nou intrații crează o nouă mare șansă cu două minute înainte de final. Popovici pătrunde din nou în viteză, este deposedat, dar din cădere împinge pentru Doman, care trimite sub bară din interiorul careului, Tordai reușind să trimită peste cu un reflex bun. În orice caz, obținem o victorie meritată și dătătoare de speranță.
Nu știu cât a fost voință și cât a fost împrejurare, dar, în mare parte, jucătorii introduși de Ionuț Popa și-au făcut bine treaba. Sorescu s-a descurcat binișor pe partea sa, cel puțin pentru așteptările de acum. Nu același lucru îl putem spune și despre Bocșan, care are deja destule meciuri în prima echipă, dar nu s-a lecuit încă de ieșirile hazardate, iar Nimely a fost greu de deposedat. Vădrariu n-a avut probleme pe partea sa și confirmă încă o dată că este un foarte bun executant de faze fixe. Cum s-a transformat Poli peste noapte dintr-o echipă ce irosea cam toate cornerele și loviturile libere, să fie cel mai periculoasă, tocmai la aceste faze, cu două-trei foarte buni executanți! Cum spuneam, Artean a părut opusul celui ce a jucat acum trei zile, cu multe recuperări utile la mijloc, fiind probabil cel mai bun după Croitoru. Vraciu a fost și n-a fost vizibil, dar mai ales în repriza a doua s-a făcut simțit pe partea sa. Elek, din păcate, în ciuda efortului, n-a reușit să facă mare lucru, trădându-l tehnica și izolarea de restul echipei. Mult mai bine a fost cu Popovici și Doman, care e bine că au prins aceste minute în care desfășurarea jocului s-a pliat pe ceea ce sunt ei cei mai capabili. Aceeași observație și pentru Mailat, care a intrat puțin timorat, dar când a avut ocazia să-și arate talentul, a fost foarte aproape de gol. De văzut însă cum se va putea integra în rest, să nu devină o pradă ușor de citit de către adversari, precum Bărbuț după primele meciuri. Bărbuț, care începe să ne amintească de vremurile bune.
Pe lângă victorie, e bine că au putut fi rotiți toți acești jucători, pentru că va fi nevoie de toți, și fiecare în parte poate fi important într-un moment sau altul. Când observ că partea noastră dreaptă a fost alcătuită din Bocșan-Sorescu-Bărbuț/Mailat, mă gândesc că viitorul nu e fără speranță. Cred că echipa poate crește, cel puțin ca relații de joc și combinații tactice. Cred că Ionuț Popa îi poate integra pe toți, în mod treptat, și că trebuie să profităm de atuurile noastre. Pe moment, acestea sunt fazele fixe. Oricum, indiferent de rezultatele următoare, important este să se vadă o evoluție.
Bravo Poli!
Poli: Straton - Vădrariu, Bocșan, Șeroni, Sorescu - Vraciu, Cârstocea, Artean, Croitoru, Bărbuț - Elek
Schimbări:
Mailat pentru Bărbuț (min 64)
Popovici pentru Elek (min 74)
Doman pentru Croitoru (min 84)
Ionuț Popa, forțat și de starea fizică a câtorva jucători, a făcut patru schimbări față de meciul cu Pandurii de acum trei zile, mai ales în linia de fund unde doar Șeroni a rămas. Vădrariu a jucat pe stânga, dar partea sensibilă a fost pe dreapta, unde lângă Sorescu a apărut Bocșan în locul lui Cânu, ca urmare a unei accidentări de ultim moment. Chiar de acolo a venit deschiderea de scor a Viitorului din minutul 3. Sorescu a venit prea central, Bărbuț era prea în față, astfel că Purece a profitat de spațiul creat, a centrat în fața porții, unde Șeroni l-a marcat larg pe Cioablă, care a trimis mingea în poartă. Și plonjonul lui Straton pentru a preîntâmpina centrarea a fost în van.
Deși golul ne-a luat pe nepregătite, (dar nu pe neașteptate) nici echipa, nici publicul nu s-au precipitat. Sau poate tocmai de aceea jucătorii noștri și-au urmărit cu calm indicațiile tactice și am putea spune că au dictat ritmul meciului, fără a-l și domina. Pressing-ul ridicat și forma bună a lui Artean, voința și efortul lui Croitoru ne-au obținut mai multe faze fixe în jumătatea adversă, mai ales că oaspeții au și fost predispuși la faulturi. Prima astfel de ocazie apare doar patru minute după gol, când Croitoru obține o lovitură liberă la 25 de metri, poziție centrală. Tot el execută spre vinclu, publicul crede pentru o secundă că e gol, până să realizeze că de fapt mingea trecuse de puțin pe lângă. Egalarea vine repede, la o nouă lovitură liberă, obținută de Bărbuț în lateralul careului. Vădrariu execută excelent pe colțul lung, unde Artean profită de marcajul relaxat al oaspeților și înscrie cu capul.
La poarta noastră avem cam aceleași probleme ca în meciul precedent, dar din fericire nu mai suntem prinși prea în față, iar când Șeroni nu reușește să îndepărteze pericolul, nici jucătorii lui Hagi nu sunt suficienți de abili să ne pună mari probleme. Tot Vădrariu execută bine o lovitură liberă în minutul 28, dar e prea lungă, și cu tot efortul său, Bocșan nu reușește decât să-l lovească cu cotul din săritură pe portarul Rîmniceanu, care până la urmă este scos cu targa și apoi cu salvarea. Finalul reprizei ne găsește foarte entuziaști, în urma a trei cornere consecutive: Vădrariu pe dreapta, Croitoru pe stânga, și din nou Vădrariu pe dreapta. Din păcate nu reușim să profităm, nou intratul portar Tordai ieșind bine pe centrări.
Partea a doua este ceva mai stearpă în ocazii. Bărbuț continuă prestațiile bune din acest sezon, și aproape că este răsplătit în urma unei faze în careu alături de Croitoru, dar șutul său este blocat în ultimul moment. Nimely ne dă oareșce emoții, mai ales când la întâmpinare este Bocșan, dar în cele din urmă a dat senzația că încă nu a uitat care echipă l-a "promovat" în fotbalul românesc, finalizările sale fiind slabe. Brandan are un șut bun în urma unei faze fixe din minutul 78, dar puțin pe lângă bară.
Ionuț Popa dă un plus de viteză și vitalitate atacului în ultimul sfert de oră, introducându-i pe Popovici și Mailat, pentru Elek și Bărbuț, apoi pe Doman în locul lui Croitoru. Efectele se văd rapid, chiar Popovici insistând la o fază pe centru și obținând un fault chiar în marginea careului. Croitoru execută perfect, la vinclu, fără nici o iluzie optică de data aceasta!
Viitorul nu reușește să se avânte la poarta noastră, iar noi aproape că dăm lovitura finală pe contraatac, în mai multe rânduri. Cea mai mare ocazie o avem în primele minute de prelungire, când Doman este lansat de la 50 de metri, avansează și nu încearcă șutul de la distanță deși portarul era destul de ieșit, îl deschide pe Mailat, care din poziție ideală trimite pe lângă Tordai, dar și pe lângă poartă. Tot nou intrații crează o nouă mare șansă cu două minute înainte de final. Popovici pătrunde din nou în viteză, este deposedat, dar din cădere împinge pentru Doman, care trimite sub bară din interiorul careului, Tordai reușind să trimită peste cu un reflex bun. În orice caz, obținem o victorie meritată și dătătoare de speranță.
Nu știu cât a fost voință și cât a fost împrejurare, dar, în mare parte, jucătorii introduși de Ionuț Popa și-au făcut bine treaba. Sorescu s-a descurcat binișor pe partea sa, cel puțin pentru așteptările de acum. Nu același lucru îl putem spune și despre Bocșan, care are deja destule meciuri în prima echipă, dar nu s-a lecuit încă de ieșirile hazardate, iar Nimely a fost greu de deposedat. Vădrariu n-a avut probleme pe partea sa și confirmă încă o dată că este un foarte bun executant de faze fixe. Cum s-a transformat Poli peste noapte dintr-o echipă ce irosea cam toate cornerele și loviturile libere, să fie cel mai periculoasă, tocmai la aceste faze, cu două-trei foarte buni executanți! Cum spuneam, Artean a părut opusul celui ce a jucat acum trei zile, cu multe recuperări utile la mijloc, fiind probabil cel mai bun după Croitoru. Vraciu a fost și n-a fost vizibil, dar mai ales în repriza a doua s-a făcut simțit pe partea sa. Elek, din păcate, în ciuda efortului, n-a reușit să facă mare lucru, trădându-l tehnica și izolarea de restul echipei. Mult mai bine a fost cu Popovici și Doman, care e bine că au prins aceste minute în care desfășurarea jocului s-a pliat pe ceea ce sunt ei cei mai capabili. Aceeași observație și pentru Mailat, care a intrat puțin timorat, dar când a avut ocazia să-și arate talentul, a fost foarte aproape de gol. De văzut însă cum se va putea integra în rest, să nu devină o pradă ușor de citit de către adversari, precum Bărbuț după primele meciuri. Bărbuț, care începe să ne amintească de vremurile bune.
Pe lângă victorie, e bine că au putut fi rotiți toți acești jucători, pentru că va fi nevoie de toți, și fiecare în parte poate fi important într-un moment sau altul. Când observ că partea noastră dreaptă a fost alcătuită din Bocșan-Sorescu-Bărbuț/Mailat, mă gândesc că viitorul nu e fără speranță. Cred că echipa poate crește, cel puțin ca relații de joc și combinații tactice. Cred că Ionuț Popa îi poate integra pe toți, în mod treptat, și că trebuie să profităm de atuurile noastre. Pe moment, acestea sunt fazele fixe. Oricum, indiferent de rezultatele următoare, important este să se vadă o evoluție.
Bravo Poli!
Poli: Straton - Vădrariu, Bocșan, Șeroni, Sorescu - Vraciu, Cârstocea, Artean, Croitoru, Bărbuț - Elek
Schimbări:
Mailat pentru Bărbuț (min 64)
Popovici pentru Elek (min 74)
Doman pentru Croitoru (min 84)
7 august 2016
Poli - Pandurii 1:3 (0:1)
Nimic nou sub soare. De parcă nu ne-ar fi destul de greu cu trasul la apă, dată fiind condiția noastră, când te mai trezești și cu un arbitraj care dă două decizii la limită în aceeași direcție, ți-e greu să mai faci ceva. Nouă oricum ne-a fost greu să facem mare lucru, exceptând pericolul creat la fazele fixe, din care a și venit golul egalării tranzitorii a lui Elek, dar din lipsă de voință. Așezarea defensivă, teama de adversar, jucătorii absenți sau ineficienți au contribuit și ele la deznodământul partidei. Și când te mai gândești ce echipă te bate, de cine și cum este finanțată, cum să mai ai așteptări de la muritorii de rând să-și spele ochii cu fotbal?
Știam (chiar și Grigoraș o știa) că lentoarea apărării va fi cea mai mare problemă de gestionat. Ne-au arătat-o oaspeții repede, în minutul 10, când o minge peste apărare a oferit unui jucător al Pandurilor un culoar spre poartă, însă Straton a șters cumva mingea în corner. Noi am avut câteva semi-ocazii la niște cornere obținute cu trudă, nimic demn de notat, exceptând acordarea unui fault la portar, când poate, poate urma să iasă ceva. Pe acest fond, ne-am trezit conduși în minutul 30, când tușierul a considerat că Țucudean a fost scos din ofsaid de Cânu, vârful oaspeților învingându-l pe Straton. Decizie eronată, dar viața merge înainte. În loc să reacționăm cumva pozitiv, ne-am închis și mai mult în propria jumătate, și Pandurii au trecut nesperat pe lângă desprindere în minutul 37, la una din nenumăratele faze dezvoltate în zona lui Scutaru, Straton reușind să scoată cu piciorul șutul aceluiași Țucudean.
Prea puține s-au schimbat după pauză, Popa optând să mențină aceeași jucători pe teren - deși Popovici și Cârstocea, în special, erau de înlocuit. Aș fi zis și Artean, dar pe el n-aveai cu cine. Am avut, cumva, cinci minute bune începând cu minutul 50. După ce am admirat un luft al lui Cânu, la o liberă bătută de Croitoru, a urmat un corner finalizat spectaculos de Scutaru, din voleu, însă portarul a scos. Și așa, la al doilea corner, în minutul 53, Elek a pus capul la execuția lui Croitoru și a înscris primul său gol în Liga 1...din acest an. Oaspeții ar fi putut reveni în față în două rânduri, la o centrare bună finalizată cu capul pe lângă și la un șut mult peste din interiorul careului. Au făcut-o în minutul 75. O liberă din 35m, acordată pentru un henț la Bărbuț, făcut cumva în cădere, după un duel cu un adversar, a fost bătută înspre careu, de unde Cânu a respins lejer. Problema s-a dovedit a fi o tragere de tricou în extremitatea fazei, cauzată de Neagu, care a oferit pretext de penalty. Am fost pedepsiți cu rigurozitate și Obodo a înscris. Ca și în partida cu Dinamo, n-am mai putut reacționa vivace, deși s-au efectuat între timp și schimbările care ar fi trebuit să permită acest lucru, însă eficacitatea lor a fost nulă. Și așa, în prelungirile partidei, suntem prinși cu chiloții jos, din nou pe flancul drept, Cânu nu vine să închide, din spate oricum nu e nimeni suficient de aproape, iar Munteanu finalizează lejer, cu tot timpul din lume la dispoziție, pe lângă Straton.
Trecând peste frustrările balanței inegale, trebuie să ne oprim la slăbiciunile noastre. Care sunt multe. Decizia foarte proastă a lui Neagu la faza penalty-ului ne-a costat, probabil, un punct - și, culmea, venea de la un jucător care luptase bine până în acel moment. Mult mai greu ne-a mers în dreapta, unde Scutaru a fost dublat rar și a părut chiar mai greoi ca de obicei. Cânu și Șeroni au dres cumva busuiocul, însă odată ce urcăm înspre mijloc, situația devine sumbră. Plusuri pentru Croitoru și Elek, deși cel din urmă nu reușește să facă mare lucru cu puțina susținere pe care o primește. În rest, de la inexistent în jos. Bărbuț, poate, ce-a mai făcut o fază, două, dar a fost izolat bine, asta și fiindcă Artean și Cârstocea au avut o contribuție foarte slabă. Primul mi s-a părut dezolant de slab - pase greșite, pase la adversar, mereu al doilea la dueluri, și nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nu reușește să închidă spațiile. Al doilea nu știu prea clar ce rol avea, participând rar în fazele de joc. Nici Popovici, în flancul stâng, nu și-a găsit rostul, și așa a murit povestea eforturilor noastre ofensive. Roșu și Doman, introduși pe parcurs, n-au schimbat cu nimic lucrurile, arătând și că problema e mai complexă și ține de capacitatea de mobilizare în zona centrală.
Pandurii, teoretic, sunt o echipă bună. Dar nu poți trăi cu acest discurs la nesfârșit, iar dacă lucrurile merg așa mai departe, în două săptămâni avem cinci înfrângeri la rând. Ne trebuie o rază de speranță.
Poli: Straton (6) - Scutaru (4,5), Cânu (5,5), Șeroni (6), Neagu (4,5) - Artean (4,5) - Bărbuț (5), Croitoru (6), Cârstocea (5), Popovici (5) - Elek (6)
Schimbări:
Doman (5) pentru Popovici (min 62)
Roșu (5) pentru Cârstocea (min 64)
Sorescu pentru Croitoru (min 82)
Știam (chiar și Grigoraș o știa) că lentoarea apărării va fi cea mai mare problemă de gestionat. Ne-au arătat-o oaspeții repede, în minutul 10, când o minge peste apărare a oferit unui jucător al Pandurilor un culoar spre poartă, însă Straton a șters cumva mingea în corner. Noi am avut câteva semi-ocazii la niște cornere obținute cu trudă, nimic demn de notat, exceptând acordarea unui fault la portar, când poate, poate urma să iasă ceva. Pe acest fond, ne-am trezit conduși în minutul 30, când tușierul a considerat că Țucudean a fost scos din ofsaid de Cânu, vârful oaspeților învingându-l pe Straton. Decizie eronată, dar viața merge înainte. În loc să reacționăm cumva pozitiv, ne-am închis și mai mult în propria jumătate, și Pandurii au trecut nesperat pe lângă desprindere în minutul 37, la una din nenumăratele faze dezvoltate în zona lui Scutaru, Straton reușind să scoată cu piciorul șutul aceluiași Țucudean.
Prea puține s-au schimbat după pauză, Popa optând să mențină aceeași jucători pe teren - deși Popovici și Cârstocea, în special, erau de înlocuit. Aș fi zis și Artean, dar pe el n-aveai cu cine. Am avut, cumva, cinci minute bune începând cu minutul 50. După ce am admirat un luft al lui Cânu, la o liberă bătută de Croitoru, a urmat un corner finalizat spectaculos de Scutaru, din voleu, însă portarul a scos. Și așa, la al doilea corner, în minutul 53, Elek a pus capul la execuția lui Croitoru și a înscris primul său gol în Liga 1...din acest an. Oaspeții ar fi putut reveni în față în două rânduri, la o centrare bună finalizată cu capul pe lângă și la un șut mult peste din interiorul careului. Au făcut-o în minutul 75. O liberă din 35m, acordată pentru un henț la Bărbuț, făcut cumva în cădere, după un duel cu un adversar, a fost bătută înspre careu, de unde Cânu a respins lejer. Problema s-a dovedit a fi o tragere de tricou în extremitatea fazei, cauzată de Neagu, care a oferit pretext de penalty. Am fost pedepsiți cu rigurozitate și Obodo a înscris. Ca și în partida cu Dinamo, n-am mai putut reacționa vivace, deși s-au efectuat între timp și schimbările care ar fi trebuit să permită acest lucru, însă eficacitatea lor a fost nulă. Și așa, în prelungirile partidei, suntem prinși cu chiloții jos, din nou pe flancul drept, Cânu nu vine să închide, din spate oricum nu e nimeni suficient de aproape, iar Munteanu finalizează lejer, cu tot timpul din lume la dispoziție, pe lângă Straton.
Trecând peste frustrările balanței inegale, trebuie să ne oprim la slăbiciunile noastre. Care sunt multe. Decizia foarte proastă a lui Neagu la faza penalty-ului ne-a costat, probabil, un punct - și, culmea, venea de la un jucător care luptase bine până în acel moment. Mult mai greu ne-a mers în dreapta, unde Scutaru a fost dublat rar și a părut chiar mai greoi ca de obicei. Cânu și Șeroni au dres cumva busuiocul, însă odată ce urcăm înspre mijloc, situația devine sumbră. Plusuri pentru Croitoru și Elek, deși cel din urmă nu reușește să facă mare lucru cu puțina susținere pe care o primește. În rest, de la inexistent în jos. Bărbuț, poate, ce-a mai făcut o fază, două, dar a fost izolat bine, asta și fiindcă Artean și Cârstocea au avut o contribuție foarte slabă. Primul mi s-a părut dezolant de slab - pase greșite, pase la adversar, mereu al doilea la dueluri, și nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nu reușește să închidă spațiile. Al doilea nu știu prea clar ce rol avea, participând rar în fazele de joc. Nici Popovici, în flancul stâng, nu și-a găsit rostul, și așa a murit povestea eforturilor noastre ofensive. Roșu și Doman, introduși pe parcurs, n-au schimbat cu nimic lucrurile, arătând și că problema e mai complexă și ține de capacitatea de mobilizare în zona centrală.
Pandurii, teoretic, sunt o echipă bună. Dar nu poți trăi cu acest discurs la nesfârșit, iar dacă lucrurile merg așa mai departe, în două săptămâni avem cinci înfrângeri la rând. Ne trebuie o rază de speranță.
Poli: Straton (6) - Scutaru (4,5), Cânu (5,5), Șeroni (6), Neagu (4,5) - Artean (4,5) - Bărbuț (5), Croitoru (6), Cârstocea (5), Popovici (5) - Elek (6)
Schimbări:
Doman (5) pentru Popovici (min 62)
Roșu (5) pentru Cârstocea (min 64)
Sorescu pentru Croitoru (min 82)
6 august 2016
Amical: Poli II - Vulturul Grebenac 7:0 (3:0)
Amicalul cu vecinii noștri din Banatul sârbesc a decurs lin pentru echipa secundă, care disputase mai devreme astăzi alt meci, câștigat cu 3-0 în fața celor de la Timișul Șag (goluri Codrean și dublă Kokora). Golurile victoriei din această după-amiază au fost înscrise de Vraciu, cu o triplă în prima repriză, și de Velcotă și Mailat, fiecare cu câte o dublă în repriza secundă.
O scurtă descriere a fazelor din live-text-ul făcut pe facebook:
Min. 5: 1-0 coner bătut scurt, Velcotă centrează, Vraciu înscrie cu capul
Min. 33: 2-0 centrare Haruț, gol Vraciu cu capul
Min. 45: 3-0 penalty la Vasi. Vraciu înscrie al treilea său gol
Min. 51: 4-0 Velcotă trece de doi adversari şi de portar, înscrie cu toată opoziția ultimului fundaș
Min. 70: 5-0 Vraciu centrează la colțul lung, Mailat înscrie din foarfecă laterală
Min. 75: 6-0 pasă filtrantă pentru Mailat, acesta pune latul la vinclu
Min. 83: 7-0 Velcotă depăşeşte un fundaş şi trage cu stângul la colţul scurt, portarul nu se poate opune
Vedem, așadar, un meci disputat la o singură poartă, oaspeții nereușind să-și creeze vreo ocazie pe parcursul celor nouăzeci de minute. Aceștia au încercat însă să se apere grupat, mai ales în prima repriză, ceea ce le-a dat puțină de furcă alb-violeților. Eficiența în fața porții a fost una bună, neremarcând multe alte ocazii dincolo de cele șapte goluri. Dintre acestea, reușitele lui Mailat au fost cele mai spectaculoase, două acțiuni de o precizie tehnică foarte bună.
Nu pot spune că s-au prezentat ceva surprize, în vederea completării echipei mari. De calitățile lui Mailat știm prea bine cu toții, iar linia de mijloc de azi, cu Bîrnoi și Vasi, a fost una foarte interesantă. E drept, Vasi nu s-a descurcat deosebit de bine, deși a scos penalty-ul prin insistența sa, însă a plasat multe pase greșite. În spate, Haruț e un jucător interesant de flanc, a mai apărut un fundaș central înalt, dar fragil, în persoana lui Neamțu, iar Velcotă a arătat un nivel bun de implicare în față. Mă amuză puțin cum Pădurariu, adus drept unicul vârf împins de calitate din zona de vest, a ajuns să fie coborât treptat tot mai jos, evoluând acum la închidere.
Faptul că avem un lot suficient de numeros la acest nivel cât să ducem două meciuri e de bun augur, dar dă de gândit, dacă nu cumva ar fi bine să mutăm măcar o parte din acești jucători la concitadine: fie la Ripensia, care joacă cu obiectiv, fie la ASU Poli, care joacă într-o ligă superioară. Normal că, pe lângă aceste opțiuni, trebuie să ne gândim și la propriul centru de copii și juniori, care evoluează în competițiile naționale, însă nu ar fi de neimaginat ca șase jucători să facă acest pas, să adune experiență. Anume, Sturz, Velcotă, Postolache, Bîrnoi, chiar și Bocșan sau Sîntean sunt jucători cărora un sezon cu miză le-ar prinde bine, să nu stagneze ca rezerve.
Poli: Smaranda - Haruț, Cochințu, Neamțu, Costinaş - Pădurariu - Mailat, Bîrnoi, Vasi - Vraciu, Velcotă
Schimbări:
Filip pentru Neamțu (min 46)
Postolache pentru Pădurariu (min 46)
Popan pentru Vasi (min 46)
Contra pentru Smaranda (min 46)
Sîrbu pentru cineva
Wilheim pentru Vraciu (min 71)
Morariu pentru Mailat (min 78)
O scurtă descriere a fazelor din live-text-ul făcut pe facebook:
Min. 5: 1-0 coner bătut scurt, Velcotă centrează, Vraciu înscrie cu capul
Min. 33: 2-0 centrare Haruț, gol Vraciu cu capul
Min. 45: 3-0 penalty la Vasi. Vraciu înscrie al treilea său gol
Min. 51: 4-0 Velcotă trece de doi adversari şi de portar, înscrie cu toată opoziția ultimului fundaș
Min. 70: 5-0 Vraciu centrează la colțul lung, Mailat înscrie din foarfecă laterală
Min. 75: 6-0 pasă filtrantă pentru Mailat, acesta pune latul la vinclu
Min. 83: 7-0 Velcotă depăşeşte un fundaş şi trage cu stângul la colţul scurt, portarul nu se poate opune
Vedem, așadar, un meci disputat la o singură poartă, oaspeții nereușind să-și creeze vreo ocazie pe parcursul celor nouăzeci de minute. Aceștia au încercat însă să se apere grupat, mai ales în prima repriză, ceea ce le-a dat puțină de furcă alb-violeților. Eficiența în fața porții a fost una bună, neremarcând multe alte ocazii dincolo de cele șapte goluri. Dintre acestea, reușitele lui Mailat au fost cele mai spectaculoase, două acțiuni de o precizie tehnică foarte bună.
Nu pot spune că s-au prezentat ceva surprize, în vederea completării echipei mari. De calitățile lui Mailat știm prea bine cu toții, iar linia de mijloc de azi, cu Bîrnoi și Vasi, a fost una foarte interesantă. E drept, Vasi nu s-a descurcat deosebit de bine, deși a scos penalty-ul prin insistența sa, însă a plasat multe pase greșite. În spate, Haruț e un jucător interesant de flanc, a mai apărut un fundaș central înalt, dar fragil, în persoana lui Neamțu, iar Velcotă a arătat un nivel bun de implicare în față. Mă amuză puțin cum Pădurariu, adus drept unicul vârf împins de calitate din zona de vest, a ajuns să fie coborât treptat tot mai jos, evoluând acum la închidere.
Faptul că avem un lot suficient de numeros la acest nivel cât să ducem două meciuri e de bun augur, dar dă de gândit, dacă nu cumva ar fi bine să mutăm măcar o parte din acești jucători la concitadine: fie la Ripensia, care joacă cu obiectiv, fie la ASU Poli, care joacă într-o ligă superioară. Normal că, pe lângă aceste opțiuni, trebuie să ne gândim și la propriul centru de copii și juniori, care evoluează în competițiile naționale, însă nu ar fi de neimaginat ca șase jucători să facă acest pas, să adune experiență. Anume, Sturz, Velcotă, Postolache, Bîrnoi, chiar și Bocșan sau Sîntean sunt jucători cărora un sezon cu miză le-ar prinde bine, să nu stagneze ca rezerve.
Poli: Smaranda - Haruț, Cochințu, Neamțu, Costinaş - Pădurariu - Mailat, Bîrnoi, Vasi - Vraciu, Velcotă
Schimbări:
Filip pentru Neamțu (min 46)
Postolache pentru Pădurariu (min 46)
Popan pentru Vasi (min 46)
Contra pentru Smaranda (min 46)
Sîrbu pentru cineva
Wilheim pentru Vraciu (min 71)
Morariu pentru Mailat (min 78)
30 iulie 2016
Dinamo - Poli 2:1 (2:0)
Spre insatisfacția celor care anunțau apocalipsa, Poli a dus o luptă echilibrată în Ștefan cel Mare, fiind învinsă de două naivități defensive și de propria-i ineficiență ofensivă. Golul lui Scutaru a dat viață reprizei secunde și e clar că s-ar fi putut chiar mai mult, dacă Roșu n-ar fi ratat din poziție de unu la unu la scurt timp după golul nostru. E un rezultat decent și am văzut o echipă destul de disciplinată și de determinată, o problemă evidentă fiind epuizarea fizică pe final de meci. Dar, oricum, ceva pe care se poate construi.
Prima repriză a fost tranșată după ce trecuse de jumătate din ea, asta contrar așteptările unor ca Dinamo să se fi detașat clar de la debut. De fapt, după o mică ocazie a lui Șeroni în chiar primele minute, când a lovit mingea cu capul la un corner, înainte de a încasa un pumn de la portarul gazdelor, au trecut mai bine de zece minute până la prima șansă a roș-albilor: Gnohere a fost lansat prin spatele lui Șeroni și a rămas singur cu Straton, care a reușit să-i pareze șutul cu piciorul, înainte de a para și cu pumnul mingea trimisă de alt dinamovist spre poarta noastră. La capătul a douăzeci și șapte de minute fără multă dramă, ne-am văzut conduși după o fază fixă: gazdele bat scurt, iar noi suntem neatenți, oferindu-i tot timpul de pe lume lui Palici să se poziționeze ideal la centrare, mingea trimisă puternic în fața porții fiind lovită cu capul de Rotariu, și acesta cumva liber între Cânu, Scutaru și alți jucători timișoreni. Am avut o replică interesantă în minutul 33, când Elek a primit o centrare de calitate, peste apărarea adversă, însă n-a reușit să direcționeze mingea nici plasat, nici cu forță înspre poarta apărată de Brănescu. Nu ne-am deschis mult nici la acest scor, dar o nouă eroare venită în minutul 38 ne-a pus într-o postură și mai ingrată: Artean pierde o minge la centrul terenului, Gnohere scapă pe contră, se impune fizic în fața a doi jucători poliști, ca apoi să-l deschidă pe Rotariu, lăsat liber de Neagu (care strânsese)/Vădrariu (care se afla pe poziție ofensivă), și acesta l-a fentat pe Straton și a finalizat cu precizie. Deși am avut șanse la fiecare fază fixă de care am beneficiat, cel mai sănătos șut pe poarta adversă l-a trimis Bărbuț în minutul 42, la o fază în care a driblat un adversar în marginea careului și a tras puternic la colțul scurt, dar Brănescu a respins în corner.
Al doilea mitan a început în trombă. În minutul 48, Bărbuț a luptat în flanc cu adversarul direct, a reușit să treacă de el și să pătrundă în careu, a dat mingea în zona de la unsprezece metri, Elek a trimis un șut ratat spre poartă care a dat însă în Scutaru și l-a păcălit pe Brănescu. Un minut mai târziu era s-o comitem de tot, când dinamoviștii au respins aproximativ la o minge lungă, Bărbuț a interceptat și l-a deschis pe Roșu, a cărui șut din poziție de unu la unu cu portarul a fost respins cu piciorul de acesta. Avea să fie însă ultima ocazie concretă pentru noi - de fapt, cam pentru ambele echipe, deși Dinamo a avut un șut blocat providențial de Cânu și o minge trimisă (spectaculos) în bară în minutul 75. Din partea noastră, în ciuda unei atitudini mai ofensive, sau măcar mai proactive, decât în prima repriză, n-am mai văzut decât niște faze fixe cu caracter de semi-ocazii: un cap peste al lui Croitoru, nemarcat la un corner, și un șut tot al acestuia, din liberă laterală, respins de Brănescu. Și așa se face că scorul a rămas neschimbat până la fluierul final.
Am văzut, așdar, niște lucruri bune. În ciuda unor neajunsuri, ne-am apărat destul de grupat, în așa fel că gazdele, cu toate călcâiele servite, n-au avut decât un număr restrâns de șanse în fața unui Straton solid, a cărui joc de picior a impresionat. Nu cred să fi fost însă vreun jucător care să nu comită măcar mici erori într-un moment sau altul, dar în mare am fost ok, în ciuda unor greșeli de marcaj și a unor ieșiri la ofsaid desincronizate. Artean a suferit mult la mijloc, fiind vizibil sub presiune în repetate rânduri, impreciziile tehnice cauzând cele mai mari pagube, inclusiv la golul doi primit. Roșu a fost mai puțin implicat, a avut și el scăpări, de așa o manieră că încă nu îmi este foarte clar ce aduce jocului nostru - iar înlocuitorul său, Cârstocea, a evoluat relativ puțin pentru a-mi forma o impresie clară. Croitoru a lăsat și el o impresie peste medie - a alergat în draci, a fost implicat în joc și a condus câteva atacuri utile, însă în anumite momente n-a părut suficient de concentrat. În flancuri, Vădrariu a muncit considerabil și s-a remarcat la fazele fixe, în vreme ce Bărbuț a făcut unul din cele mai reușite meciuri din ultima vreme. Elek, izolat în atac, nu s-a descurcat prea bine și ne rămâne să sperăm că vom găsi o variantă mai comabtivă pentru primul unsprezece, cineva care să poată proteja mai bine și să creeze spații. Ușor de zis. Pe final a fost înlocuit de Popovici, care a prins două curse, fără continuare însă, în vreme ce Mailat, intrat cu câteva minute rămase de jucat, nu știu dacă a apucat să atingă mingea de două ori,
Putem aprecia evoluția de astăzi, mai ales dacă e să ne uităm ce așteptări aveau unii de la echipă. Să fim însă precauți și să admitem că Dinamo a avut un joc lent, care ne-a și permis să rămânem drepți în fața lor, și că pregătirea fizică este o sursă majoră de grijă, care ne poate urmări tot anul, așa cum am văzut în această iarnă. Profilul actual al echipei se pretează înspre un joc defensiv, în care să exploatăm fazele fixe în momentele de atac - Șeroni fiind un plus mare în careu, cu Vădrariu părând un executant competent al fazelor fixe. Mai e mult de muncă, dar avem un minim de speranță că ce s-a făcut până acum de Ionuț Popa și compania nu a fost în van.
Hai Poli!
Poli: Straton (5,5) - Scutaru (6), Cânu (5,5), Șeroni (6), Neagu (5,5) - Artean (4,5) - Bărbuț (6,5), Croitoru (6), Roșu (5), Vădrariu (5,5) - Elek (5)
Schimbări:
Cârstocea pentru Roșu (min 62)
Popovici pentru Elek (min 77)
Mailat pentru Vădrariu (min 85)
Prima repriză a fost tranșată după ce trecuse de jumătate din ea, asta contrar așteptările unor ca Dinamo să se fi detașat clar de la debut. De fapt, după o mică ocazie a lui Șeroni în chiar primele minute, când a lovit mingea cu capul la un corner, înainte de a încasa un pumn de la portarul gazdelor, au trecut mai bine de zece minute până la prima șansă a roș-albilor: Gnohere a fost lansat prin spatele lui Șeroni și a rămas singur cu Straton, care a reușit să-i pareze șutul cu piciorul, înainte de a para și cu pumnul mingea trimisă de alt dinamovist spre poarta noastră. La capătul a douăzeci și șapte de minute fără multă dramă, ne-am văzut conduși după o fază fixă: gazdele bat scurt, iar noi suntem neatenți, oferindu-i tot timpul de pe lume lui Palici să se poziționeze ideal la centrare, mingea trimisă puternic în fața porții fiind lovită cu capul de Rotariu, și acesta cumva liber între Cânu, Scutaru și alți jucători timișoreni. Am avut o replică interesantă în minutul 33, când Elek a primit o centrare de calitate, peste apărarea adversă, însă n-a reușit să direcționeze mingea nici plasat, nici cu forță înspre poarta apărată de Brănescu. Nu ne-am deschis mult nici la acest scor, dar o nouă eroare venită în minutul 38 ne-a pus într-o postură și mai ingrată: Artean pierde o minge la centrul terenului, Gnohere scapă pe contră, se impune fizic în fața a doi jucători poliști, ca apoi să-l deschidă pe Rotariu, lăsat liber de Neagu (care strânsese)/Vădrariu (care se afla pe poziție ofensivă), și acesta l-a fentat pe Straton și a finalizat cu precizie. Deși am avut șanse la fiecare fază fixă de care am beneficiat, cel mai sănătos șut pe poarta adversă l-a trimis Bărbuț în minutul 42, la o fază în care a driblat un adversar în marginea careului și a tras puternic la colțul scurt, dar Brănescu a respins în corner.
Al doilea mitan a început în trombă. În minutul 48, Bărbuț a luptat în flanc cu adversarul direct, a reușit să treacă de el și să pătrundă în careu, a dat mingea în zona de la unsprezece metri, Elek a trimis un șut ratat spre poartă care a dat însă în Scutaru și l-a păcălit pe Brănescu. Un minut mai târziu era s-o comitem de tot, când dinamoviștii au respins aproximativ la o minge lungă, Bărbuț a interceptat și l-a deschis pe Roșu, a cărui șut din poziție de unu la unu cu portarul a fost respins cu piciorul de acesta. Avea să fie însă ultima ocazie concretă pentru noi - de fapt, cam pentru ambele echipe, deși Dinamo a avut un șut blocat providențial de Cânu și o minge trimisă (spectaculos) în bară în minutul 75. Din partea noastră, în ciuda unei atitudini mai ofensive, sau măcar mai proactive, decât în prima repriză, n-am mai văzut decât niște faze fixe cu caracter de semi-ocazii: un cap peste al lui Croitoru, nemarcat la un corner, și un șut tot al acestuia, din liberă laterală, respins de Brănescu. Și așa se face că scorul a rămas neschimbat până la fluierul final.
Am văzut, așdar, niște lucruri bune. În ciuda unor neajunsuri, ne-am apărat destul de grupat, în așa fel că gazdele, cu toate călcâiele servite, n-au avut decât un număr restrâns de șanse în fața unui Straton solid, a cărui joc de picior a impresionat. Nu cred să fi fost însă vreun jucător care să nu comită măcar mici erori într-un moment sau altul, dar în mare am fost ok, în ciuda unor greșeli de marcaj și a unor ieșiri la ofsaid desincronizate. Artean a suferit mult la mijloc, fiind vizibil sub presiune în repetate rânduri, impreciziile tehnice cauzând cele mai mari pagube, inclusiv la golul doi primit. Roșu a fost mai puțin implicat, a avut și el scăpări, de așa o manieră că încă nu îmi este foarte clar ce aduce jocului nostru - iar înlocuitorul său, Cârstocea, a evoluat relativ puțin pentru a-mi forma o impresie clară. Croitoru a lăsat și el o impresie peste medie - a alergat în draci, a fost implicat în joc și a condus câteva atacuri utile, însă în anumite momente n-a părut suficient de concentrat. În flancuri, Vădrariu a muncit considerabil și s-a remarcat la fazele fixe, în vreme ce Bărbuț a făcut unul din cele mai reușite meciuri din ultima vreme. Elek, izolat în atac, nu s-a descurcat prea bine și ne rămâne să sperăm că vom găsi o variantă mai comabtivă pentru primul unsprezece, cineva care să poată proteja mai bine și să creeze spații. Ușor de zis. Pe final a fost înlocuit de Popovici, care a prins două curse, fără continuare însă, în vreme ce Mailat, intrat cu câteva minute rămase de jucat, nu știu dacă a apucat să atingă mingea de două ori,
Putem aprecia evoluția de astăzi, mai ales dacă e să ne uităm ce așteptări aveau unii de la echipă. Să fim însă precauți și să admitem că Dinamo a avut un joc lent, care ne-a și permis să rămânem drepți în fața lor, și că pregătirea fizică este o sursă majoră de grijă, care ne poate urmări tot anul, așa cum am văzut în această iarnă. Profilul actual al echipei se pretează înspre un joc defensiv, în care să exploatăm fazele fixe în momentele de atac - Șeroni fiind un plus mare în careu, cu Vădrariu părând un executant competent al fazelor fixe. Mai e mult de muncă, dar avem un minim de speranță că ce s-a făcut până acum de Ionuț Popa și compania nu a fost în van.
Hai Poli!
Poli: Straton (5,5) - Scutaru (6), Cânu (5,5), Șeroni (6), Neagu (5,5) - Artean (4,5) - Bărbuț (6,5), Croitoru (6), Roșu (5), Vădrariu (5,5) - Elek (5)
Schimbări:
Cârstocea pentru Roșu (min 62)
Popovici pentru Elek (min 77)
Mailat pentru Vădrariu (min 85)
29 iulie 2016
Program Liga 1 2016/2017
Chiar și cu o echipă bine pregătită pentru Liga 1, acest program ar fi unul dificil. Întâlnind echipele bune din play-out și echipele care n-au făcut figurație în play-off până la disputa cu Voluntari, în septembrie, sarcina de a trece respectabil prin această perioadă va fi una deosebit de grea.
Cu atât mai mult, toate discursurile venite din interiorul clubului la adresa echipei trebuie să fie foarte moderate, să accentueze situația complicată în care ne aflăm și să nu creeze așteptări. Oricine a urmărit desfășurarea acestei veri și finalul sezonului trecut ar trebui să știe asta deja, dar e un mesaj care trebuie transmis clar și repetat, pentru a proteja, pe cât posibil, clubul de inevitabilele critici ale unei serii negative.
Acestea fiind spuse, echipa este obligată să arate atitudine. Ca să poată face asta, trebuie plătiți cu decență și, în măsura în care este posibil, la zi. Un nou scenariu în care să-l auzim pe Doman explicându-ne tainele fotbalului ar fi ridicol. Mă tem că din resursele actuale va fi imposibil să gestionăm situația, dar, zic și eu să mă citesc scriind, de asta avem nevoie.
Programul, așadar:
23.07: Poli - Botoșani (reprogramat)
30.07: Dinamo - Poli
07.08: Poli - Pandurii
13.08: Astra - Poli
20.08: Poli - Craiova
27.08: Poli - CFR Cluj
10.09: Voluntari - Poli
17.09: Poli - Steaua
21.09: Gaz Metan - Poli [intermediară]
24.09: Poli - Târgu Mureș
01.10: CSMS Iași - Poli
15.10: Poli - Viitorul
22.10: Chiajna - Poli
Din 29.10 începe returul, iar ultima etapă disputată în acest an va fi pe 17.12, coincidență, în deplasare cu Steaua. În 04.03 se termină sezonul regulat și ne pregătim de sezonul care contează.
Un obiectiv excelent ar fi să obținem cele 14 puncte fatidice în acest tur - ar fi atât cât am scos anul trecut cu un lot mai bun. Limita onorabilui ar fi să scoatem măcar jumătate. Mai puțin de atât, deși nu e deloc exclus să se întâmple, e o țintă prea joasă până și pentru o echipă fără presiune.
Important e, de fapt, ce reușim anul acesta, ca în cazul în care ne resuscităm cumva financiar și administrativ, să avem măcar o șansă de luptă în 2017.
P.S. Lotul polist.
Cu atât mai mult, toate discursurile venite din interiorul clubului la adresa echipei trebuie să fie foarte moderate, să accentueze situația complicată în care ne aflăm și să nu creeze așteptări. Oricine a urmărit desfășurarea acestei veri și finalul sezonului trecut ar trebui să știe asta deja, dar e un mesaj care trebuie transmis clar și repetat, pentru a proteja, pe cât posibil, clubul de inevitabilele critici ale unei serii negative.
Acestea fiind spuse, echipa este obligată să arate atitudine. Ca să poată face asta, trebuie plătiți cu decență și, în măsura în care este posibil, la zi. Un nou scenariu în care să-l auzim pe Doman explicându-ne tainele fotbalului ar fi ridicol. Mă tem că din resursele actuale va fi imposibil să gestionăm situația, dar, zic și eu să mă citesc scriind, de asta avem nevoie.
Programul, așadar:
23.07: Poli - Botoșani (reprogramat)
30.07: Dinamo - Poli
07.08: Poli - Pandurii
13.08: Astra - Poli
20.08: Poli - Craiova
27.08: Poli - CFR Cluj
10.09: Voluntari - Poli
17.09: Poli - Steaua
21.09: Gaz Metan - Poli [intermediară]
24.09: Poli - Târgu Mureș
01.10: CSMS Iași - Poli
15.10: Poli - Viitorul
22.10: Chiajna - Poli
Din 29.10 începe returul, iar ultima etapă disputată în acest an va fi pe 17.12, coincidență, în deplasare cu Steaua. În 04.03 se termină sezonul regulat și ne pregătim de sezonul care contează.
Un obiectiv excelent ar fi să obținem cele 14 puncte fatidice în acest tur - ar fi atât cât am scos anul trecut cu un lot mai bun. Limita onorabilui ar fi să scoatem măcar jumătate. Mai puțin de atât, deși nu e deloc exclus să se întâmple, e o țintă prea joasă până și pentru o echipă fără presiune.
Important e, de fapt, ce reușim anul acesta, ca în cazul în care ne resuscităm cumva financiar și administrativ, să avem măcar o șansă de luptă în 2017.
P.S. Lotul polist.
Mini-avancronica unui nou sezon de Liga 1
Chinurile facerii unei decizii oricum neplăcute, dar transformate într-o scenetă jenantă între LPF și FRF, s-au încheiat ieri. Poli va evolua în L1 începând chiar de mâine, când jucăm în deplasare cu Dinamo, de la ora 21.00.
Între timp, situația finanțării este neschimbată de la ultima contemplare, investitorul Tudose, cu limba sa dulce/tăioasă, încercând în continuare să găsească o cale de a se proteja în fața unei decizii îndreptate împotriva clubului în recursul vs Curtea de Conturi. Ba mai mult, Miculaș își asumă autoritatea de a spune că Poli nu are nevoie de un investitor. Și normal cumva, că e puțin probabil ca un investitor privat să-l mai rețină în organigramă. Pe deasupra, tot Miculaș clamează cu siguranță că penalizarea de opt puncte pentru neîndeplinirea baremului e ca și stearsă via unei acțiuni viitoare la TAS.
Până să vedem cum se va soluționa și această tevatură, ar merita să aruncăm un ochi asupra unsprezecelui probabil de mâine. Echipa din prima repriză cu Sebișul a arătat astfel:
Straton - Sorescu, Cânu, Şeroni, Neagu - Artean - Bărbuț, Croitoru, Cârstocea, Vădrariu - Elek
Din cei intrați în a doua repriză, singurul pe care l-aș vedea cu o șansă de titularizare e Scutaru - asta cu condiția unui contract valabil. Nu știu dacă mai apare cineva peste noapte, dar nu văd cine ar putea să tresară și să plonjeze direct în primul unsprezece. De fapt văd, dar prefer să n-o facă.
Faptul că începem cu un meci în care nu ni se dă nicio șansă este ok. Dinamo vine pe spinarea unei victorii dominante în fața campioanei Astra, noi venim de nicăieri. Pentru L1, avem un lot (sub)mediocru, lipsit de fotbaliști de valoare: doi jucători la 36 ani, doi proaspăt reveniți la nivelul L1, trei fotbaliști de L2, alți trei jucători care au evoluat (slab) anul trecut în prima ligă și un junior. Chiar și așa, dacă aș crede că suntem mental pregătiți pentru acest meci, aș zice că e absurd să n-avem nicio șansă, dar mă îndoiesc că vâltoarea ultimelor săptămâni n-a afectat și jucătorii. Ideal ar fi să jucăm fără presiune, cât mai defensiv, și să avem energia de a lupta nouăzeci de minute. N-avem nevoie de puncte acum, dar am avea nevoie de o atitudine pozitivă și de un rezultat decent pe care să construim în etapele următoare.
Mai departe, sper doar să nu ne hazardăm în achiziții. Dacă există doi, maxim trei jucători de suficientă calitate cât să intre direct în primul unsprezece, ok, hai să-i aducem. Dar altfel, orice permutații deosebite la nivelul lotului vor face mai mult rău decât bine. La situația noastră din clasament avem luxul de a nu forța limitele competențelor administrative și manageriale, să ne regrupăm cu ce avem și să facem tot posibilul ca iarna să ne găsească într-o oarecare ordine. Am mutat destul la nivelul jucătorilor, e momentul în care trebuie să ne ocupăm și de celelalte aspecte care țin de succesul unui club sportiv - oricum turul de campionat are toate șansele să fie un calvar.
Dacă Tudose acceptă proiectul, atunci, se știe, are deja un trio pregătit cu Edi Iordănescu, Ionuț Popa și Massimo Pedrazzini, dublați la nivel administrativ de Aurel Damian (impresar) și Renzo Rossi (manager sportiv). Dacă nu, tot trebuie să completăm rândurile, deși nu sunt optimist cu privire la perspective. Important e să ne mișcăm constructiv, cu privire măcar la un termen mediu. Altfel, putem să ne luăm stânca și să găsim alt deal pe care s-o împingem.
P.S. Instalarea lui Sorin Drăgoi, actualul city manager, ca președinte la club nu bate înspre o continuare a pistei Tudose. Chiar dacă Drăgoi vine cu o reputație destul de bună, reprezintă încă unul din șirul președinților de la Poli fără mare experiență în sectorul sportiv - exceptând, e drept, poziția de vicepreședinte al Federației Române de Golf.
Între timp, situația finanțării este neschimbată de la ultima contemplare, investitorul Tudose, cu limba sa dulce/tăioasă, încercând în continuare să găsească o cale de a se proteja în fața unei decizii îndreptate împotriva clubului în recursul vs Curtea de Conturi. Ba mai mult, Miculaș își asumă autoritatea de a spune că Poli nu are nevoie de un investitor. Și normal cumva, că e puțin probabil ca un investitor privat să-l mai rețină în organigramă. Pe deasupra, tot Miculaș clamează cu siguranță că penalizarea de opt puncte pentru neîndeplinirea baremului e ca și stearsă via unei acțiuni viitoare la TAS.
Până să vedem cum se va soluționa și această tevatură, ar merita să aruncăm un ochi asupra unsprezecelui probabil de mâine. Echipa din prima repriză cu Sebișul a arătat astfel:
Straton - Sorescu, Cânu, Şeroni, Neagu - Artean - Bărbuț, Croitoru, Cârstocea, Vădrariu - Elek
Din cei intrați în a doua repriză, singurul pe care l-aș vedea cu o șansă de titularizare e Scutaru - asta cu condiția unui contract valabil. Nu știu dacă mai apare cineva peste noapte, dar nu văd cine ar putea să tresară și să plonjeze direct în primul unsprezece. De fapt văd, dar prefer să n-o facă.
Faptul că începem cu un meci în care nu ni se dă nicio șansă este ok. Dinamo vine pe spinarea unei victorii dominante în fața campioanei Astra, noi venim de nicăieri. Pentru L1, avem un lot (sub)mediocru, lipsit de fotbaliști de valoare: doi jucători la 36 ani, doi proaspăt reveniți la nivelul L1, trei fotbaliști de L2, alți trei jucători care au evoluat (slab) anul trecut în prima ligă și un junior. Chiar și așa, dacă aș crede că suntem mental pregătiți pentru acest meci, aș zice că e absurd să n-avem nicio șansă, dar mă îndoiesc că vâltoarea ultimelor săptămâni n-a afectat și jucătorii. Ideal ar fi să jucăm fără presiune, cât mai defensiv, și să avem energia de a lupta nouăzeci de minute. N-avem nevoie de puncte acum, dar am avea nevoie de o atitudine pozitivă și de un rezultat decent pe care să construim în etapele următoare.
Mai departe, sper doar să nu ne hazardăm în achiziții. Dacă există doi, maxim trei jucători de suficientă calitate cât să intre direct în primul unsprezece, ok, hai să-i aducem. Dar altfel, orice permutații deosebite la nivelul lotului vor face mai mult rău decât bine. La situația noastră din clasament avem luxul de a nu forța limitele competențelor administrative și manageriale, să ne regrupăm cu ce avem și să facem tot posibilul ca iarna să ne găsească într-o oarecare ordine. Am mutat destul la nivelul jucătorilor, e momentul în care trebuie să ne ocupăm și de celelalte aspecte care țin de succesul unui club sportiv - oricum turul de campionat are toate șansele să fie un calvar.
Dacă Tudose acceptă proiectul, atunci, se știe, are deja un trio pregătit cu Edi Iordănescu, Ionuț Popa și Massimo Pedrazzini, dublați la nivel administrativ de Aurel Damian (impresar) și Renzo Rossi (manager sportiv). Dacă nu, tot trebuie să completăm rândurile, deși nu sunt optimist cu privire la perspective. Important e să ne mișcăm constructiv, cu privire măcar la un termen mediu. Altfel, putem să ne luăm stânca și să găsim alt deal pe care s-o împingem.
P.S. Instalarea lui Sorin Drăgoi, actualul city manager, ca președinte la club nu bate înspre o continuare a pistei Tudose. Chiar dacă Drăgoi vine cu o reputație destul de bună, reprezintă încă unul din șirul președinților de la Poli fără mare experiență în sectorul sportiv - exceptând, e drept, poziția de vicepreședinte al Federației Române de Golf.
23 iulie 2016
Amical: Poli - Național Sebiș 2:2 (1:0)
Am fost absent de la datorie azi, trezindu-mă la cochetul stadion de la Tomnatic (istoric, prima echipă sătească din divizia B!), unde evolua Ripensia. Până să fiu hulit, motivația a fost să urmăresc la fața locului mai mulți dintre juniorii noștri, care sunt testați de echipa din Liga a 3-a. Dar revin la acestea în a doua parte.
După un meci slab, alb-violeții au terminat la egalitate revanșa cu Național Sebiș, deși la un moment dat aveam un avantaj de două goluri, prin reușitele lui Cânu și Drăghici. Oaspeții au reușit să egaleze din două faze fixe, o lovitură liberă executate foarte bine, și un penalty pe final de partidă, transformat de Velici. În echipa noastră au apărut câteva nume noi - Alin Cârstocea (1992), un jucător talentat de la Viitorul, a cărui cariera a stagnat în ultimii ani din cauza accidentărilor; Andrei Tofan (1996); crescut de Sporting Pitești, cu câteva prezențe anul trecut în L2, la Balotești. Acesta din urmă a și comis faultul din care au egalat sebișenii, deși a intrat doar pe final de partidă. De remarcat că a revenit în echipă și Sorescu, după disensiunile contractuale ivite săptămâna trecută.
Nimic mai mult de zis. Rezultatele echipei au fost mediocre de-a lungul pregătirilor, deși am întâlnit echipe slabe, și nu am rămas cu impresia unui progres în joc. Și greu, cu atâtea permutări, iar în cazul în care se finalizează odată și odată situația Rapidului, e clar că vor mai urma câteva.
Revenind la meciul de la Tomnatic, au evoluat de la Poli Golda, Codrean, Popan, Postolache și Pop. Integralist a fost doar cel dintâi, care a și marcat trei goluri, arătând o bună poftă de joc, de remarcat fiind în special intuiția sa pozițională în ultima treime. Codrean a marcat și el o dată, în vreme ce Popan a încercat prea mult și n-a reușit decât o pasă care a precedat golul doi al lui Golda - relativ puțin, la ce calități a arătat în alte meciuri. Iar Postolache și Pop au fost solizi în repriza secundă, în special primul reușind să controleze zona centrală. Golurile primite de Ripensia au venit toate pe fondul unor greșeli de portar, dublate cumva de slăbiciuni defensive. E drept că echipa galben-roșie a folosit doar jucători tineri în această partidă, deci colectivului venit de la Poli i-a fost mai ușor să iasă în evidență.
Greu de zis exact ce le rezervă sezonul viitor acestor tineri, mai ales că, după toate aparențele, și Poli II va evolua în L3, pentru că FRF dorește completarea locurilor cu echipele secunde ale prim-divizionarelor. Într-un asemenea caz, ar exista un raționament pentru a păstra cât mai mulți jucători aproape de club, dar totodată trebuie considerat că aproape toți juniorii de valoarea din zonă sunt fie la Poli, fie la LPS, iar Ripensia sau chiar ASU pot avea nevoie de ei într-un cadru competitiv mai riguros. Experiența dobândită pe urma unui sezon cu miză, cum ar fi unul la Ripensia, ar prezenta avantajele sale.
Poli (rep 1): Straton (min. 35, Curileac) - Sorescu, Cânu, Şeroni, Neagu - Artean - Bărbuț, Croitoru, Cârstocea, Vădrariu - Elek
Poli (rep 2): Curileac (min. 66, Smaranda) - Străuț, Scutaru, Şeroni (min. 84, Tofan), Fridrich - Mailat, Bîrnoi, Doman, Popovici - Vraciu, Drăghici
După un meci slab, alb-violeții au terminat la egalitate revanșa cu Național Sebiș, deși la un moment dat aveam un avantaj de două goluri, prin reușitele lui Cânu și Drăghici. Oaspeții au reușit să egaleze din două faze fixe, o lovitură liberă executate foarte bine, și un penalty pe final de partidă, transformat de Velici. În echipa noastră au apărut câteva nume noi - Alin Cârstocea (1992), un jucător talentat de la Viitorul, a cărui cariera a stagnat în ultimii ani din cauza accidentărilor; Andrei Tofan (1996); crescut de Sporting Pitești, cu câteva prezențe anul trecut în L2, la Balotești. Acesta din urmă a și comis faultul din care au egalat sebișenii, deși a intrat doar pe final de partidă. De remarcat că a revenit în echipă și Sorescu, după disensiunile contractuale ivite săptămâna trecută.
Nimic mai mult de zis. Rezultatele echipei au fost mediocre de-a lungul pregătirilor, deși am întâlnit echipe slabe, și nu am rămas cu impresia unui progres în joc. Și greu, cu atâtea permutări, iar în cazul în care se finalizează odată și odată situația Rapidului, e clar că vor mai urma câteva.
Revenind la meciul de la Tomnatic, au evoluat de la Poli Golda, Codrean, Popan, Postolache și Pop. Integralist a fost doar cel dintâi, care a și marcat trei goluri, arătând o bună poftă de joc, de remarcat fiind în special intuiția sa pozițională în ultima treime. Codrean a marcat și el o dată, în vreme ce Popan a încercat prea mult și n-a reușit decât o pasă care a precedat golul doi al lui Golda - relativ puțin, la ce calități a arătat în alte meciuri. Iar Postolache și Pop au fost solizi în repriza secundă, în special primul reușind să controleze zona centrală. Golurile primite de Ripensia au venit toate pe fondul unor greșeli de portar, dublate cumva de slăbiciuni defensive. E drept că echipa galben-roșie a folosit doar jucători tineri în această partidă, deci colectivului venit de la Poli i-a fost mai ușor să iasă în evidență.
Greu de zis exact ce le rezervă sezonul viitor acestor tineri, mai ales că, după toate aparențele, și Poli II va evolua în L3, pentru că FRF dorește completarea locurilor cu echipele secunde ale prim-divizionarelor. Într-un asemenea caz, ar exista un raționament pentru a păstra cât mai mulți jucători aproape de club, dar totodată trebuie considerat că aproape toți juniorii de valoarea din zonă sunt fie la Poli, fie la LPS, iar Ripensia sau chiar ASU pot avea nevoie de ei într-un cadru competitiv mai riguros. Experiența dobândită pe urma unui sezon cu miză, cum ar fi unul la Ripensia, ar prezenta avantajele sale.
Poli (rep 1): Straton (min. 35, Curileac) - Sorescu, Cânu, Şeroni, Neagu - Artean - Bărbuț, Croitoru, Cârstocea, Vădrariu - Elek
Poli (rep 2): Curileac (min. 66, Smaranda) - Străuț, Scutaru, Şeroni (min. 84, Tofan), Fridrich - Mailat, Bîrnoi, Doman, Popovici - Vraciu, Drăghici
21 iulie 2016
O "promovare" vitregă
Nu suntem noi cei care să ne plângem de locul proaspăt oferit în Liga 1. O fac destui deja. Noi să ne vedem de ale noastre, adică problematica de bază: cum va funcționa Poli în anul următor?
E o senzație ciudată să vezi cum factorul decident de la club și-a îngropat capul în nisip pe continente străine - așa un gest de birocrat, pe care un privat nu și-ar permite să-l facă. Suntem la aproape două luni de la terminarea campionatului trecut, dar în afară de șușoteli despre investitori, situația e absolut neschimbată. Liga 1 era clar varianta superioară prezenței în Liga a 2-a, fiind singura opțiune care măcar lăsa loc de speranță pentru un viitor. Doar că e numai începutul.
Acum râd de unul singur. Cât l-am criticat pe Iancu pentru că vindea speranțe deșarte? Între timp a trecut un an de când toate promisiunile făcute de primarul Robu s-au dovedit dușmănoase realității: șase luni de promisiuni că vom avea câștig de cauză la Curtea de Conturi - care continuă pentru contestație!; două runde de discuții cu finanțatori care nu mai vin; potențiala trecere a clubului ca CSM; zeci de jucători și angajați neplătiți care s-au bazat și se bazează pe garanțiile oferite; și, să nu uităm, promisiunea că vom reprezenta orașul cu demnitate, energie, onoare în Liga 1.
De fapt noi stăm în aer. Niciuna din problemele pe care le aveam în mai nu s-au rezolvat. Clubul este condus de un om cu experiență minimă la acest nivel, care este unica interfață între Poli și suporteri. Mai grav, între Poli și autoritățile sportive sau autoritățile statului! Nu e nimic nesănătos într-un anumit tip de tergiversare - cumva trebuie să lucrezi și cu necunoscutele din jurul tău. Dar nu așa, nu stând în loc și așteptând pe niște structuri inadecvate. Se va popula brusc clubul de profesioniști acum că s-a confirmat prezența în Liga 1? S-o vedem și pe asta.
S-a vorbit despre cât de nasol ar fi ca Rapdiul să înceapă sezonul și după două etape Liga 1 să rămână în treisperezce echipe. N-o fi la fel de grav pentru toată lumea dacă Poli începe sezonul și după zece etape rămân treisprezece echipe? Eu nu văd altceva decât o diferență de formă și un ușor decalaj în timp între cele două situații. Cum o să ne simțim cu echipa noastră curată, cinstită și dizolvată?
Acesta este ultimul tren, să fie clar pentru toată lumea. E o șansă nesperată să o luăm de la un oarecare zero, deși nici acel zero nu este chiar garantat - ai nevoie de cineva să-ți gestioneze litigiile până când primești toți banii de la LPF. Dacă acel investitor ar veni într-adevăr la club, am avea speranța unei gestionări mai controlate a situației. Așa cum anunță debanat și cum am presupus și noi aici de fiecare dată când am adus în discuție perspectivele clubului, cele 30 milioane rămase agățate la Curtea de Conturi vor reprezenta un impediment pentru orice investitor. La o adică, nici noi nu suntem mult mai presus de Rapid - ne jucăm cu amânările și incertitudinile legale în speranța că vom găsi o cale de ieșire între timp.
Nu-mi place fatalismul, dar trebuie să acceptăm că din moment ce cadrul relației CLT/CJT - Poli nu a fost redefinit, singura soluție este o finanțare externă. Și că atâta timp cât decizia Curții de Conturi planează deasupra clubului, va fi greu de înfăptuit.
P.S. Ridicolul care este fotbalul românesc, coborât acum la un duel tribal între clanul LPFist și clanul FRFist, face în așa fel încât să revină asupra deciziei de la prânz. Astfel, se aruncă mortu-n curtea FRF-ului dupa ce lichidatorul Rapidului ar fi făcut o cerere la creditori pentru împutrrnicirea unei persoane în vederea continuării activității sportive. În cel mai bun caz, problema noastră e neschimbată. În cel mai rău, păi...
E o senzație ciudată să vezi cum factorul decident de la club și-a îngropat capul în nisip pe continente străine - așa un gest de birocrat, pe care un privat nu și-ar permite să-l facă. Suntem la aproape două luni de la terminarea campionatului trecut, dar în afară de șușoteli despre investitori, situația e absolut neschimbată. Liga 1 era clar varianta superioară prezenței în Liga a 2-a, fiind singura opțiune care măcar lăsa loc de speranță pentru un viitor. Doar că e numai începutul.
Acum râd de unul singur. Cât l-am criticat pe Iancu pentru că vindea speranțe deșarte? Între timp a trecut un an de când toate promisiunile făcute de primarul Robu s-au dovedit dușmănoase realității: șase luni de promisiuni că vom avea câștig de cauză la Curtea de Conturi - care continuă pentru contestație!; două runde de discuții cu finanțatori care nu mai vin; potențiala trecere a clubului ca CSM; zeci de jucători și angajați neplătiți care s-au bazat și se bazează pe garanțiile oferite; și, să nu uităm, promisiunea că vom reprezenta orașul cu demnitate, energie, onoare în Liga 1.
De fapt noi stăm în aer. Niciuna din problemele pe care le aveam în mai nu s-au rezolvat. Clubul este condus de un om cu experiență minimă la acest nivel, care este unica interfață între Poli și suporteri. Mai grav, între Poli și autoritățile sportive sau autoritățile statului! Nu e nimic nesănătos într-un anumit tip de tergiversare - cumva trebuie să lucrezi și cu necunoscutele din jurul tău. Dar nu așa, nu stând în loc și așteptând pe niște structuri inadecvate. Se va popula brusc clubul de profesioniști acum că s-a confirmat prezența în Liga 1? S-o vedem și pe asta.
S-a vorbit despre cât de nasol ar fi ca Rapdiul să înceapă sezonul și după două etape Liga 1 să rămână în treisperezce echipe. N-o fi la fel de grav pentru toată lumea dacă Poli începe sezonul și după zece etape rămân treisprezece echipe? Eu nu văd altceva decât o diferență de formă și un ușor decalaj în timp între cele două situații. Cum o să ne simțim cu echipa noastră curată, cinstită și dizolvată?
Acesta este ultimul tren, să fie clar pentru toată lumea. E o șansă nesperată să o luăm de la un oarecare zero, deși nici acel zero nu este chiar garantat - ai nevoie de cineva să-ți gestioneze litigiile până când primești toți banii de la LPF. Dacă acel investitor ar veni într-adevăr la club, am avea speranța unei gestionări mai controlate a situației. Așa cum anunță debanat și cum am presupus și noi aici de fiecare dată când am adus în discuție perspectivele clubului, cele 30 milioane rămase agățate la Curtea de Conturi vor reprezenta un impediment pentru orice investitor. La o adică, nici noi nu suntem mult mai presus de Rapid - ne jucăm cu amânările și incertitudinile legale în speranța că vom găsi o cale de ieșire între timp.
Nu-mi place fatalismul, dar trebuie să acceptăm că din moment ce cadrul relației CLT/CJT - Poli nu a fost redefinit, singura soluție este o finanțare externă. Și că atâta timp cât decizia Curții de Conturi planează deasupra clubului, va fi greu de înfăptuit.
P.S. Ridicolul care este fotbalul românesc, coborât acum la un duel tribal între clanul LPFist și clanul FRFist, face în așa fel încât să revină asupra deciziei de la prânz. Astfel, se aruncă mortu-n curtea FRF-ului dupa ce lichidatorul Rapidului ar fi făcut o cerere la creditori pentru împutrrnicirea unei persoane în vederea continuării activității sportive. În cel mai bun caz, problema noastră e neschimbată. În cel mai rău, păi...
20 iulie 2016
Amical: Poli - Progresul Gătaia 9:1 (5:1)
Meci şcoală azi cu Gătaia, arbitrat de Ionuț Popa, care dădea indicații atât jucătorilor noştri, cât şi adversarilor. Ofsaiduri n-am văzut să se acorde, fazele fixe repetându-se după necesități. Pe acest fond, Poli a înscris prin Bărbuț, Roşu x2, Elek, Cânu, Artean x2, Vraciu şi Drăghici. Deşi Belu a plecat (şi, să sperăm, găseşte o echipă de talia lui la care să joace), a surprins prezența în lot a lui Scutaru, care a şi intrat în repriza secundă.
Nu mai detaliez mult golurile, dar remarc că două au venit pe centrări bune din flanc şi unul a fost o execuţie de la 30m a lui Artean. De primit am primit gol la un corner, cu deviere de la colțul scurt. Au fost şi câteva ratări mari, atât la oaspeți.l, cât şi la noi (Nragu, Vraciu).
Dintre jucătorii noi, Roșu, venit de la Astra, a jucat cele mai multe minute şi a fost relativ ok, chiar dacă prima atingere a lăsat de dorit. În rest, Vraciu tot nu arată instinctul pe care l-am dori la finalizare, în vreme ce Artean continuă prestațiile decente din ultimele jocuri.
Altfel, mâine ar trebui consemnată revenirea noastră în L1, după ce Rapidul a rămas în faliment şi astăzi. S-o vedem.
Poli: Straton - Străuț, Cânu, Şeroni, Neagu - Artean, Roşu - Bărbuţ, Croitoru, Vădrariu - Elek
Au mai intrat: Curileac - Mailat, Scutaru, Popovici, Fridrich, Bîrnoi, Vraciu, Drăghici
P.S. Discrepanța de un gol (nouă, în loc de opt) s-ar trage de la o reuşită a lui Roşu, când el şi Bărbuț au rămas singuri cu portarul şi poziția marcatorului ar fi fost ofsaid. Greu de zis din tribună, din moment ce jocul se relua deja din careu după gol.
19 iulie 2016
Retrospectiva săptămânii #28
Încerc să fiu pragmatic, dar mi-e imposibil de greu să nu simt cum moare câte o bucățică din mine de fiecare dată când jucăm un amical nou și văd primul unsprezece.
Am strâns tare din dinți când l-am regăsit pe Cânu acolo la începutul pregătirilor, și chiar dacă pare riscant să joci cu doi fundași centrali cu multă atitudine, nu țin să discriminez doar pe baza vârstei. Da, tinerii în primul unsprezece sunt mișto, dar ai nevoie de alte calități ca să ajungi acolo, nu doar să fii mai tânăr ca alternativa pe post. Adică: ce mi-e Cânu, ce mi-e Bocșan, niciunul nu e un jucător complet, iar la câte rezerve avem în zona centrală, sigur își vor avea șansele. Poate chiar și Fridrich, care e folosit drept jolly-joker, fie în centru, fie pe stânga, va prinde niște meciuri, chiar și în prima ligă.
Nu mi-a fost ușor să accept în adâncul sufletului meu că toți cei considerați sub nivelul L1 în iarna lui 2016 s-au întors să fie titulari acum. Deși au calitățile lor, Poparadu, Popovici, Neagu și Artean n-au plecat de buni. Problema iernii nici măcar n-a fost că au plecat, eram în asentimentul lui Stanciu/Florin Marin că ar fi mai bine pentru toată lumea să se facă o asemenea mutare. Problema a fost că înlocuitorii lor s-au dovedit pariuri riscante care n-au dat randament, în loc să fie ținuți ca rezerve câțiva dintre jucătorii tineri care au intrat în circuitul echipei în ultima etapă.
Dar pot să accept că, în condițiile de incertitudine generală și din nevoia de a închega rapid un unsprezece, e avantajos să aduci jucători care se cunosc.
Situația a devenit exasperantă doar în ultimele săptămâni, culminând cu unsprezecele pe care l-am folosit în meciul de ieri, de la Szeged (0-0):
Straton (min. 75, Curileac) – Belu (min. 57, Străuț), Cânu (min. 52, Fridrich), Șeroni, Neagu – Artean – Bărbuț (min. 70, Mailat), Croitoru (min. 75, Bîrnoi), Vădrariu, Doman (min. 73, Poparadu / min. 78, Vraciu)- Vraciu (min. 65, Velcotă)
Sau cu Sebiș (2-0):
Straton (min. 46, Curileac) – Bocşan, Cânu, Şeroni, Neagu (min. 50, Fridrich) – Bărbuț (Sîntean), Croitoru (Bârnoi), Artean (Livan), Doman (Velcotă), Vădrariu (min. 60, Poparadu) – Drăghici (min. 46, Vraciu)
Sau cu Luceafărul (0-0):
Curileac (min. 46, Straton) – Sorescu, Cânu (min. 80, Bocșan), Șeroni, Neagu – Artean – Vraciu (min. 30, Ignea), Croitoru (min. 75, Poparadu), Vădrariu (min. 80, Fridrich), Doman – Drăghici (min. 74, Vraciu)
După revenirea lui Bărbuț, pare să se confirme și întoarcerea lui Belu (plus soluția de rezervă Bogdan Străuț). Și ce se întâmplă instantaneu? Îi scot din echipă pe Sorescu sau pe Mailat (e drept, Mailat a fost și plecat în probe prin Germania recent). De fapt, și Sorescu are o problemă, căci a căzut în dizgrație după ce acesta/impresarul acestuia a contestat contractul semnat recent cu clubul. Miculaș grăiește că dreptatea-i clară în acest caz, am luat cei mai tari avocați, și nu mai pierdem alți jucători pe "chichițe" contractuale. N-am cuvinte.
Uneori am impresia că nu înțeleg nimic despre fotbal. Cânu, Bărbuț și Belu sunt toți trei în topul nostru al celor mai slabi jucători de sezonul trecut. Ultimii doi, gata să plece în această vară, n-au putut să-și găsească echipe - primul, pe o sumă de 100k Eur, al doilea chiar pe liber (deși mai așteaptă ceva de prin Italia). Dar noi nu doar că îi reprimim cu brațele deschise, îi și aruncăm în primul unsprezece.
Adevărul e că și făcând abstracție de la sus-numiții, ne va fi tare greu cu acest unsprezece în L1, dacă ajungem acolo. Deși aveam impresia că dispunem de un atac relativ capabil, am dat puține goluri în ultimele partide. Linia de mijloc a rămas în Doman - Bărbuț - Croitoru - Artean - Vădrariu, cu Vraciu în atac, asta după ce Ignea s-a accidentat grav și va lipsi mult și bine, iar Popovici, Drăghici și Elek au și ei probleme medicale. E drept că nici n-am prea luat, dar s-a văzut ce zmei am fost în L2 acum două sezoane, și ce diferență face calibrul adversarului când vorbim de presiunea la care este supusă apărarea.
Între timp, Robu trasează condițiile unei colaborări/preluări care tot nu se mai confirmă (în așteptarea deciziei LPF, presupun) și licitația pentru stadion vine, vine, dar identitatea unui posibil chiriaș e o nebuloasă. Ah, și la nivelul echipei secunde, am văzut că mai mulți jucători, printre care Golda, Codrean, Pop și Popan, s-au prezentat la reunirea Ripensiei. De văzut care dintre ei va rămâne să joace în L3, respectiv chiar unde va juca și echipa noastră secundă.
Nivelul de deja vu în tot ce se întâmplă este sinistru. Din păcate, este și normal, căci aspectele administrative au rămas neadresate, iar cele sportive au mereu tendințe ciudate la noi. Până la mai departe, miecuri de la 16.30, pe Dan Păltinișanu, un meci de moral cu Progresul Gătaia.
P.S. Te uiți la jucătorii folosiți cu Szeged, la care pui accidentații care lipsesc, mai adaugi doi sau trei care vin dacă intrăm în L1, și tragi linia sperând să mai rămână măcar Mailat în primii optsprezece. O echipă slabă, în care toată miza e pusă pe niște rezultate minune care să aducă un suporter, doi lângă club. Aștept să-mi infirme Popa scepticismul, în timp ce unii vorbesc (inepții) despre cum ținta e să avem exclusiv jucători români la echipă.
Am strâns tare din dinți când l-am regăsit pe Cânu acolo la începutul pregătirilor, și chiar dacă pare riscant să joci cu doi fundași centrali cu multă atitudine, nu țin să discriminez doar pe baza vârstei. Da, tinerii în primul unsprezece sunt mișto, dar ai nevoie de alte calități ca să ajungi acolo, nu doar să fii mai tânăr ca alternativa pe post. Adică: ce mi-e Cânu, ce mi-e Bocșan, niciunul nu e un jucător complet, iar la câte rezerve avem în zona centrală, sigur își vor avea șansele. Poate chiar și Fridrich, care e folosit drept jolly-joker, fie în centru, fie pe stânga, va prinde niște meciuri, chiar și în prima ligă.
Nu mi-a fost ușor să accept în adâncul sufletului meu că toți cei considerați sub nivelul L1 în iarna lui 2016 s-au întors să fie titulari acum. Deși au calitățile lor, Poparadu, Popovici, Neagu și Artean n-au plecat de buni. Problema iernii nici măcar n-a fost că au plecat, eram în asentimentul lui Stanciu/Florin Marin că ar fi mai bine pentru toată lumea să se facă o asemenea mutare. Problema a fost că înlocuitorii lor s-au dovedit pariuri riscante care n-au dat randament, în loc să fie ținuți ca rezerve câțiva dintre jucătorii tineri care au intrat în circuitul echipei în ultima etapă.
Dar pot să accept că, în condițiile de incertitudine generală și din nevoia de a închega rapid un unsprezece, e avantajos să aduci jucători care se cunosc.
Situația a devenit exasperantă doar în ultimele săptămâni, culminând cu unsprezecele pe care l-am folosit în meciul de ieri, de la Szeged (0-0):
Straton (min. 75, Curileac) – Belu (min. 57, Străuț), Cânu (min. 52, Fridrich), Șeroni, Neagu – Artean – Bărbuț (min. 70, Mailat), Croitoru (min. 75, Bîrnoi), Vădrariu, Doman (min. 73, Poparadu / min. 78, Vraciu)- Vraciu (min. 65, Velcotă)
Sau cu Sebiș (2-0):
Straton (min. 46, Curileac) – Bocşan, Cânu, Şeroni, Neagu (min. 50, Fridrich) – Bărbuț (Sîntean), Croitoru (Bârnoi), Artean (Livan), Doman (Velcotă), Vădrariu (min. 60, Poparadu) – Drăghici (min. 46, Vraciu)
Sau cu Luceafărul (0-0):
Curileac (min. 46, Straton) – Sorescu, Cânu (min. 80, Bocșan), Șeroni, Neagu – Artean – Vraciu (min. 30, Ignea), Croitoru (min. 75, Poparadu), Vădrariu (min. 80, Fridrich), Doman – Drăghici (min. 74, Vraciu)
După revenirea lui Bărbuț, pare să se confirme și întoarcerea lui Belu (plus soluția de rezervă Bogdan Străuț). Și ce se întâmplă instantaneu? Îi scot din echipă pe Sorescu sau pe Mailat (e drept, Mailat a fost și plecat în probe prin Germania recent). De fapt, și Sorescu are o problemă, căci a căzut în dizgrație după ce acesta/impresarul acestuia a contestat contractul semnat recent cu clubul. Miculaș grăiește că dreptatea-i clară în acest caz, am luat cei mai tari avocați, și nu mai pierdem alți jucători pe "chichițe" contractuale. N-am cuvinte.
Uneori am impresia că nu înțeleg nimic despre fotbal. Cânu, Bărbuț și Belu sunt toți trei în topul nostru al celor mai slabi jucători de sezonul trecut. Ultimii doi, gata să plece în această vară, n-au putut să-și găsească echipe - primul, pe o sumă de 100k Eur, al doilea chiar pe liber (deși mai așteaptă ceva de prin Italia). Dar noi nu doar că îi reprimim cu brațele deschise, îi și aruncăm în primul unsprezece.
Adevărul e că și făcând abstracție de la sus-numiții, ne va fi tare greu cu acest unsprezece în L1, dacă ajungem acolo. Deși aveam impresia că dispunem de un atac relativ capabil, am dat puține goluri în ultimele partide. Linia de mijloc a rămas în Doman - Bărbuț - Croitoru - Artean - Vădrariu, cu Vraciu în atac, asta după ce Ignea s-a accidentat grav și va lipsi mult și bine, iar Popovici, Drăghici și Elek au și ei probleme medicale. E drept că nici n-am prea luat, dar s-a văzut ce zmei am fost în L2 acum două sezoane, și ce diferență face calibrul adversarului când vorbim de presiunea la care este supusă apărarea.
Între timp, Robu trasează condițiile unei colaborări/preluări care tot nu se mai confirmă (în așteptarea deciziei LPF, presupun) și licitația pentru stadion vine, vine, dar identitatea unui posibil chiriaș e o nebuloasă. Ah, și la nivelul echipei secunde, am văzut că mai mulți jucători, printre care Golda, Codrean, Pop și Popan, s-au prezentat la reunirea Ripensiei. De văzut care dintre ei va rămâne să joace în L3, respectiv chiar unde va juca și echipa noastră secundă.
Nivelul de deja vu în tot ce se întâmplă este sinistru. Din păcate, este și normal, căci aspectele administrative au rămas neadresate, iar cele sportive au mereu tendințe ciudate la noi. Până la mai departe, miecuri de la 16.30, pe Dan Păltinișanu, un meci de moral cu Progresul Gătaia.
P.S. Te uiți la jucătorii folosiți cu Szeged, la care pui accidentații care lipsesc, mai adaugi doi sau trei care vin dacă intrăm în L1, și tragi linia sperând să mai rămână măcar Mailat în primii optsprezece. O echipă slabă, în care toată miza e pusă pe niște rezultate minune care să aducă un suporter, doi lângă club. Aștept să-mi infirme Popa scepticismul, în timp ce unii vorbesc (inepții) despre cum ținta e să avem exclusiv jucători români la echipă.
9 iulie 2016
Amical: Poli - Szeged 2011 2:2 (1:2)
Pentru o echipă care până mai ieri de abia ducea un meci pe săptămână, această sesiune intensă de jocuri, și pe fondul acumulărilor fizice dinainte, trebuie să fi fost deosebit de dure. Ceea ce ridică mici semne de întrebare este rotația impusă de Ionuț Popa, o rotație limitată, prea asemănătoarea cu cea din pregătirea de iarnă, în care greul a fost dus de cincisprezece jucători. Mai avem două jocuri programate în zile consecutive săptămână viitoare, după care programul de ligă secundă presupune alte jocuri în 20 și 23 iulie - adică sfârșitul de săptămână la care debutează prima ligă. Stres, stres.
Meciul de azi, disputat pe o căldură neplăcută, a fost unul mai echilibrat ca precedentele dispute, în compania vecinilor de la Szeged - formație de ligă secundă în Ungaria. Prima ocazie ne-a aparținut, în minutul 9, când Ignea a intrat lateral în careu, a făcut un dribling scurt și a trimis tare spre vinclu, la colțul lung - de puțin pe lângă. A urmat un șut al lui Artean din afara careului, și el necadrat, dar o confirmare a calităților sale bomberistice de la distanță. Două gafe în faze consecutive au dus în final la deschiderea scorului de către oaspeți: întâi, în minutul 22, Bocșan a dat o pasă moale înapoi, interceptată, însă Straton a blocat din poziție unu la unu; intervenția portarului a fost mai puțin convingătoare la acțiunea următoare, când o minge dată peste apărarea noastră, în zona roșie Bocșan - Sorescu, l-a văzut intervenind târziu, cauzând un penalty. Deși a reușit să pareze primul șut, mingea a revenit direct executantului, care n-a mai greșit a doua oară, cu poarta goală. Am replicat degrabă, când o neglijență defensivă a oaspeților s-a soldat cun un penalty în favoarea noastră, Popovici fiind cel agățat în interiorul careului. Minutul 27, Doman a executat sigur, restabilind egalitatea. Nici asta n-a ținut mult, căci la șase minute oaspeții au trimis o centrare din flancul nostru stâng, iar acolo unde ar fi trebuit să se afle Bocșan/Sorescu, se afla un adversar nemarcat, la 15 metri de poartă, lovitura sa de cap păcălindu-l pe Straton, care n-a mai apucat decât să pună mâna pe minge, nu s-o și respingă.
Restul reprizei s-a scurs fără evenimente notabile, iar pe fondul căldurii și al oboselii, nici mitanul secund n-a fost foarte spectaculos. Bocșan a avut o șansă de egalare în minutul 65, trimițând cu capul pe lângă, din poziție ideală, iar zece minute mai târziu, Vraciu a dat din cădere, tot cu capul, la centrarea lui Neagu, însă pe portar. După ce și efortul lui Șeroni, pe o minge la colțul lung, a fost scos in extremis, am reușit să egalăm în minutul 83: centrarea lui Sorescu l-a găsit pe Sîntean, care din cădere a trimis mingea cu capul la colțul lung. Deși am mai avut o șansă când Bîrnoi a trecut de portar, dar a intrat în unghi și nu a reușit să-și servească un coleg, scorul final a rămas egal.
Oarecum îngrijorătoare a fost prestația lui Straton, care are vina sa la ambele goluri, așa cum și combinația Bocșan - Sorescu este un punct nevralgic. Primul pare lipsit de încredere, iar al doilea trebuie să se descurce pe un post improvizat, deși a arătat și astăzi că locul lui este mai sus în teren. Figurile lui Doman, care pot fi agreabile, n-au fost de fel simpatice sau eficiente în acest meci, în vreme ce Elek n-a prins să arate mare lucru înainte de a ieși accidentat în prima repriză. Drăghici rămâne greoi și neinspirațional și nu înțeleg prea bine de ce Vraciu este folosit tot în flancul drept, chiar și într-o constelație cu Popovici, în care acesta din urmă joacă atacant. Aș fi curios să-i văd mai mult împreună pe Sîntean și Croitoru, ambii jucători care presează intens adversarul și ar putea conlucra înspre niște recuperări importante în jumătatea adversă (așa cum a făcut-o Nimely pe finalul sezonului trecut). Bună și reușita tânărului atacant, care mai are de lucrat înspre a se integra în schemele de joc - scheme care au mers mai bine în flancul stâng, decât în cel drept.
Respirăm și noi puțin până la debutul săptămânii viitoare, un debut în care, poate, poate aflăm ce ne paște în viitorul apropiat.
Poli: Straton - Sorescu, Bocșan, Cânu, Vădrariu - Artean, Ignea - Popovici, Croitoru, Doman - Elek
Schimbări:
Drăghici pentru Elek (min 20 - aprox.)
Șeroni pentru Cânu (min 46)
Neagu pentru Doman (min 54)
Poparadu pentru Ignea (min 59)
Vraciu pentru Drăghici (min 59)
Sîntean pentru Popovici (min 70)
Bîrnoi pentru Croitoru (min 75)
Fridrich pentru Bocșan (min 80)
Opriș pentru Artean (min 90+2)
Meciul de azi, disputat pe o căldură neplăcută, a fost unul mai echilibrat ca precedentele dispute, în compania vecinilor de la Szeged - formație de ligă secundă în Ungaria. Prima ocazie ne-a aparținut, în minutul 9, când Ignea a intrat lateral în careu, a făcut un dribling scurt și a trimis tare spre vinclu, la colțul lung - de puțin pe lângă. A urmat un șut al lui Artean din afara careului, și el necadrat, dar o confirmare a calităților sale bomberistice de la distanță. Două gafe în faze consecutive au dus în final la deschiderea scorului de către oaspeți: întâi, în minutul 22, Bocșan a dat o pasă moale înapoi, interceptată, însă Straton a blocat din poziție unu la unu; intervenția portarului a fost mai puțin convingătoare la acțiunea următoare, când o minge dată peste apărarea noastră, în zona roșie Bocșan - Sorescu, l-a văzut intervenind târziu, cauzând un penalty. Deși a reușit să pareze primul șut, mingea a revenit direct executantului, care n-a mai greșit a doua oară, cu poarta goală. Am replicat degrabă, când o neglijență defensivă a oaspeților s-a soldat cun un penalty în favoarea noastră, Popovici fiind cel agățat în interiorul careului. Minutul 27, Doman a executat sigur, restabilind egalitatea. Nici asta n-a ținut mult, căci la șase minute oaspeții au trimis o centrare din flancul nostru stâng, iar acolo unde ar fi trebuit să se afle Bocșan/Sorescu, se afla un adversar nemarcat, la 15 metri de poartă, lovitura sa de cap păcălindu-l pe Straton, care n-a mai apucat decât să pună mâna pe minge, nu s-o și respingă.
Restul reprizei s-a scurs fără evenimente notabile, iar pe fondul căldurii și al oboselii, nici mitanul secund n-a fost foarte spectaculos. Bocșan a avut o șansă de egalare în minutul 65, trimițând cu capul pe lângă, din poziție ideală, iar zece minute mai târziu, Vraciu a dat din cădere, tot cu capul, la centrarea lui Neagu, însă pe portar. După ce și efortul lui Șeroni, pe o minge la colțul lung, a fost scos in extremis, am reușit să egalăm în minutul 83: centrarea lui Sorescu l-a găsit pe Sîntean, care din cădere a trimis mingea cu capul la colțul lung. Deși am mai avut o șansă când Bîrnoi a trecut de portar, dar a intrat în unghi și nu a reușit să-și servească un coleg, scorul final a rămas egal.
Oarecum îngrijorătoare a fost prestația lui Straton, care are vina sa la ambele goluri, așa cum și combinația Bocșan - Sorescu este un punct nevralgic. Primul pare lipsit de încredere, iar al doilea trebuie să se descurce pe un post improvizat, deși a arătat și astăzi că locul lui este mai sus în teren. Figurile lui Doman, care pot fi agreabile, n-au fost de fel simpatice sau eficiente în acest meci, în vreme ce Elek n-a prins să arate mare lucru înainte de a ieși accidentat în prima repriză. Drăghici rămâne greoi și neinspirațional și nu înțeleg prea bine de ce Vraciu este folosit tot în flancul drept, chiar și într-o constelație cu Popovici, în care acesta din urmă joacă atacant. Aș fi curios să-i văd mai mult împreună pe Sîntean și Croitoru, ambii jucători care presează intens adversarul și ar putea conlucra înspre niște recuperări importante în jumătatea adversă (așa cum a făcut-o Nimely pe finalul sezonului trecut). Bună și reușita tânărului atacant, care mai are de lucrat înspre a se integra în schemele de joc - scheme care au mers mai bine în flancul stâng, decât în cel drept.
Respirăm și noi puțin până la debutul săptămânii viitoare, un debut în care, poate, poate aflăm ce ne paște în viitorul apropiat.
Poli: Straton - Sorescu, Bocșan, Cânu, Vădrariu - Artean, Ignea - Popovici, Croitoru, Doman - Elek
Schimbări:
Drăghici pentru Elek (min 20 - aprox.)
Șeroni pentru Cânu (min 46)
Neagu pentru Doman (min 54)
Poparadu pentru Ignea (min 59)
Vraciu pentru Drăghici (min 59)
Sîntean pentru Popovici (min 70)
Bîrnoi pentru Croitoru (min 75)
Fridrich pentru Bocșan (min 80)
Opriș pentru Artean (min 90+2)
7 iulie 2016
Amical: Poli - Viitorul Domnești 5:0 (0:0)
Un meci ușor diferit astăzi față de cel de ieri, deși oaspeții, care au terminat pe locul cinci în L3 anul trecut, s-au ținut tare în prima parte. Apoi, odată cu schimbările efectuate de ambele echipe, Poli și-a permis să preseze mai mult și a tranșat rapid rezultatul, prin tripla lui Popovici și execuțiile spectaculoase semnate de Artean și de Bîrnoi.
Pe frontul administrativ, chiar dacă Rapidul suferă în continuare și n-a avut câștig de cauză în tentativa de a ieși din insolvență astăzi, soarta sezonului viitor urmează să fie clarificată definitiv de abia pe 11-12 iulie. Dar părerea generală este că nu mai există cale de întoarcere.
Revenind la meci, Sorescu a fost primul să rupă ritmul în minutul 10, iar la capătul cursei sale s-a găsit Croitoru, care a tras însă pe portar. Un minut mai târziu, Drăghici îl copiază, ca apoi să urmeze poate cea mai mare șansă a reprizei, când oaspeții au dejucat ieșirea noastră la ofsaid, au ajuns doi contra unu în fața lui Curileac, dar lentoarea cu care au finalizat i-a permis lui Bocșan să se replieze și să blocheze mingea care mergea în poarta goală. Jocul n-a avut același ritm de ieri, probabil și pe fondul oboselii, cu Croitoru încercând să-și mobilizeze coechipierii și alergând fără menajamente, cu succes redus. După ratarea lui Popovici din minutul 27, singur cu portarul, și Vraciu ratează o șansă la fel de clară în minutul 40, la o fază construită bine de Neagu. Imediat, la recuperarea fostului jucător al Bacăului, Popovici a rămas din nou singur cu portarul, dar din nou n-a reușit să înscrie, spre exasperarea celor aflați pe stadion.
Intrările lui Poparadu și Mailat au dinamizat echipa după pauză, repriză care a debutat cu câte o șansă de fiecare parte: mai întâi Poparadu l-a deschis pe Vădrariu, care a tras pe lângă, și el singur cu portarul, iar apoi Bocșan și Opriș (un fundaș central de douăzeci de ani aflat în probe) au fost depășiți în viteză, dar și oaspeții s-au dovedit incapabili de a înscrie, deși doar Smaranda rămăsese de învins. Șutul lui Poparadu de la 22m, puțin pe lângă, a precedat faza primul gol, în minutul 55. Tot cu pornire de la deja veteranul polist, mingea a ajuns la Mailat, care singur cu portarul a ciupit mingea peste acesta, a fost luat pe sus și balonul a lovit bara - arbitrul a revenit asupra fazei și a dictat penalty, și Popovici nu l-a emulat pe Vraciu ieri și a înscris. O acțiune plecată în flanc de la Mailat și continuată pe ruta Popovici - Vraciu s-a soldat cu finalizarea neconvingătoare a ultimului, ca apoi Ignea, servit ideal de un adversar, să tragă pe lângă din 20m. În minutul 63 s-a mai repetat doar jumătate din scenariu, căci atunci când Popovici a primit și el o pasă de la un jucător al oaspeților, nu a iertat din interiorul careului. La doar câteva minute, Popovici a semnat tripla, servit fiind de Ignea, cu o deschidere precisă în spatele apărătorilor, gol urmat de o serie de înlocuiri. Chiar dacă fazele s-au mai rărit, am mai prins două goluri excelente. Primul, în minutul 79, când Artean a recuperat în propria jumătate, a făcut o cursă până în careul advers și a finalizat cu un lat lobat la colțul lung, fără șanse pentru portar; iar al doilea, la ultima fază a meciului, când Elek a trimis o pasă filtrantă către Bîrnoi, într-o posibilă poziție de ofsaid, și acesta a finalizat cu o scăriță peste portar, de toată frumusețea.
Până la urmă sunt doar meciuri care să contribuie la omogenizarea unui unsprezece, deci rezultatul contează prea puțin. Expresia în teren n-a fost grozavă în prima parte, dar introducerea lui Poparadu a contribuit serios la avantajul creat până la final pe tabelă, acesta arătând o bună poftă de joc. Mai puțin convingător Vădrariu, după meciul pozitiv de ieri, în vreme ce Vraciu și Drăghici continuă să sufere. Chiar dacă și-a mai răscumpărat din ratări prin cele trei goluri, Popovici are nevoie de un plus de precizie la finalizare, atât pentru liga secundă, cât mai ales dacă e să facă ceva în liga întâi. Entuziasmant Croitoru, sau mai bine zis cu entuziasm, cel mai îmbucurător fiind să vezi pe cineva care ia atitudine la jocul coechipierilor și încearcă să-i monteze, iar Ignea pare un coleg solid de linie alături de el. Dintre cei care au intrat, Mailat a avut câteva acțiuni frumoase, dar lipsite de precizie la final, și Bîrnoi a impresionat în minutele jucate cu urcări din propria jumătate și combinații de efect. E drept, și echipa adversă era deja slăbită în acel moment, dar rămâne promițător. Fridrich (titular ieri la U19), Velcotă, Motreanu n-au apucat să se remarce, deși m-a îngrijorat puțin poziționarea lui Motreanu în flancul drept.
Dintre jucătorii testați, Curileac și Straton, ambii portari, n-au avut multe de făcut, iar Vlad Opriș, presupun că fundașul central crescut de CFR Cluj, care a evoluat la Jucu anul trecut, a părut tare pe picioare, dar lent.
Remarc că nici unsprezecele de azi nu include juniorii obligatorii pentru liga secundă. Dacă așa consideră Popa de cuviință să pregătească echipa, în ideea că mai bine să avem o formulă de L1, care începe degrabă, decât să ne concentrăm prea mult pe integrarea juniorilor, care ar mai avea timp să se acomodeze dacă rămânem în a doua divizie, e...vag îngrijorător. Dar greul care ar urma necesității de a improviza pentru prima divizie e unul considerabil, căci fără încă un fundaș central și un atacant, vom fi foarte vulnerabili - asta spre deosebire de doar vulnerabili, cum am fi în aceste circumstanțe.
Rămânem, așadar, în continuă așteptare.
Poli: Curileac - Sorescu, Bocșan, Cânu, Neagu - Artean, Ignea - Popovici, Croitoru, Vădrariu - Drăghici
Schimbări:
Vraciu pentru Artean (min 25)
Smaranda pentru Curileac (min 31)
Poparadu pentru Croitoru (min 46)
Mailat pentru Drăghici (min 46)
Opriș pentru Cânu (min 46)
Straton pentru Smaranda (min 56)
Artean pentru Vraciu (min 63)
Elek pentru Ignea (min 66)
Motreanu pentru Sorescu (min 71)
Bîrnoi pentru Popovici (min 71)
Velcotă pentru Vădrariu (min 71)
Fridrich pentru Neagu (min 71)
Pe frontul administrativ, chiar dacă Rapidul suferă în continuare și n-a avut câștig de cauză în tentativa de a ieși din insolvență astăzi, soarta sezonului viitor urmează să fie clarificată definitiv de abia pe 11-12 iulie. Dar părerea generală este că nu mai există cale de întoarcere.
Revenind la meci, Sorescu a fost primul să rupă ritmul în minutul 10, iar la capătul cursei sale s-a găsit Croitoru, care a tras însă pe portar. Un minut mai târziu, Drăghici îl copiază, ca apoi să urmeze poate cea mai mare șansă a reprizei, când oaspeții au dejucat ieșirea noastră la ofsaid, au ajuns doi contra unu în fața lui Curileac, dar lentoarea cu care au finalizat i-a permis lui Bocșan să se replieze și să blocheze mingea care mergea în poarta goală. Jocul n-a avut același ritm de ieri, probabil și pe fondul oboselii, cu Croitoru încercând să-și mobilizeze coechipierii și alergând fără menajamente, cu succes redus. După ratarea lui Popovici din minutul 27, singur cu portarul, și Vraciu ratează o șansă la fel de clară în minutul 40, la o fază construită bine de Neagu. Imediat, la recuperarea fostului jucător al Bacăului, Popovici a rămas din nou singur cu portarul, dar din nou n-a reușit să înscrie, spre exasperarea celor aflați pe stadion.
Intrările lui Poparadu și Mailat au dinamizat echipa după pauză, repriză care a debutat cu câte o șansă de fiecare parte: mai întâi Poparadu l-a deschis pe Vădrariu, care a tras pe lângă, și el singur cu portarul, iar apoi Bocșan și Opriș (un fundaș central de douăzeci de ani aflat în probe) au fost depășiți în viteză, dar și oaspeții s-au dovedit incapabili de a înscrie, deși doar Smaranda rămăsese de învins. Șutul lui Poparadu de la 22m, puțin pe lângă, a precedat faza primul gol, în minutul 55. Tot cu pornire de la deja veteranul polist, mingea a ajuns la Mailat, care singur cu portarul a ciupit mingea peste acesta, a fost luat pe sus și balonul a lovit bara - arbitrul a revenit asupra fazei și a dictat penalty, și Popovici nu l-a emulat pe Vraciu ieri și a înscris. O acțiune plecată în flanc de la Mailat și continuată pe ruta Popovici - Vraciu s-a soldat cu finalizarea neconvingătoare a ultimului, ca apoi Ignea, servit ideal de un adversar, să tragă pe lângă din 20m. În minutul 63 s-a mai repetat doar jumătate din scenariu, căci atunci când Popovici a primit și el o pasă de la un jucător al oaspeților, nu a iertat din interiorul careului. La doar câteva minute, Popovici a semnat tripla, servit fiind de Ignea, cu o deschidere precisă în spatele apărătorilor, gol urmat de o serie de înlocuiri. Chiar dacă fazele s-au mai rărit, am mai prins două goluri excelente. Primul, în minutul 79, când Artean a recuperat în propria jumătate, a făcut o cursă până în careul advers și a finalizat cu un lat lobat la colțul lung, fără șanse pentru portar; iar al doilea, la ultima fază a meciului, când Elek a trimis o pasă filtrantă către Bîrnoi, într-o posibilă poziție de ofsaid, și acesta a finalizat cu o scăriță peste portar, de toată frumusețea.
Până la urmă sunt doar meciuri care să contribuie la omogenizarea unui unsprezece, deci rezultatul contează prea puțin. Expresia în teren n-a fost grozavă în prima parte, dar introducerea lui Poparadu a contribuit serios la avantajul creat până la final pe tabelă, acesta arătând o bună poftă de joc. Mai puțin convingător Vădrariu, după meciul pozitiv de ieri, în vreme ce Vraciu și Drăghici continuă să sufere. Chiar dacă și-a mai răscumpărat din ratări prin cele trei goluri, Popovici are nevoie de un plus de precizie la finalizare, atât pentru liga secundă, cât mai ales dacă e să facă ceva în liga întâi. Entuziasmant Croitoru, sau mai bine zis cu entuziasm, cel mai îmbucurător fiind să vezi pe cineva care ia atitudine la jocul coechipierilor și încearcă să-i monteze, iar Ignea pare un coleg solid de linie alături de el. Dintre cei care au intrat, Mailat a avut câteva acțiuni frumoase, dar lipsite de precizie la final, și Bîrnoi a impresionat în minutele jucate cu urcări din propria jumătate și combinații de efect. E drept, și echipa adversă era deja slăbită în acel moment, dar rămâne promițător. Fridrich (titular ieri la U19), Velcotă, Motreanu n-au apucat să se remarce, deși m-a îngrijorat puțin poziționarea lui Motreanu în flancul drept.
Dintre jucătorii testați, Curileac și Straton, ambii portari, n-au avut multe de făcut, iar Vlad Opriș, presupun că fundașul central crescut de CFR Cluj, care a evoluat la Jucu anul trecut, a părut tare pe picioare, dar lent.
Remarc că nici unsprezecele de azi nu include juniorii obligatorii pentru liga secundă. Dacă așa consideră Popa de cuviință să pregătească echipa, în ideea că mai bine să avem o formulă de L1, care începe degrabă, decât să ne concentrăm prea mult pe integrarea juniorilor, care ar mai avea timp să se acomodeze dacă rămânem în a doua divizie, e...vag îngrijorător. Dar greul care ar urma necesității de a improviza pentru prima divizie e unul considerabil, căci fără încă un fundaș central și un atacant, vom fi foarte vulnerabili - asta spre deosebire de doar vulnerabili, cum am fi în aceste circumstanțe.
Rămânem, așadar, în continuă așteptare.
Poli: Curileac - Sorescu, Bocșan, Cânu, Neagu - Artean, Ignea - Popovici, Croitoru, Vădrariu - Drăghici
Schimbări:
Vraciu pentru Artean (min 25)
Smaranda pentru Curileac (min 31)
Poparadu pentru Croitoru (min 46)
Mailat pentru Drăghici (min 46)
Opriș pentru Cânu (min 46)
Straton pentru Smaranda (min 56)
Artean pentru Vraciu (min 63)
Elek pentru Ignea (min 66)
Motreanu pentru Sorescu (min 71)
Bîrnoi pentru Popovici (min 71)
Velcotă pentru Vădrariu (min 71)
Fridrich pentru Neagu (min 71)
6 iulie 2016
Amical: Poli - OFK Beograd 1:1 (0:0)
Avem din nou fotbal pe Dan Păltinișanu, deși senzația că ne ascundem de toate problemele ca struțul rămâne una acută. Se pare că mâine vom afla soarta Rapidului și implicit perspectivele noastre pentru Liga 1, cu penalizări, ce penalizări, cine știe, doar că va fi bine să știm ceva concret. Jocul de azi a fost unul decent, împotriva proaspăt retrogradatei din prima ligă din Serbia, o echipă pe care n-o prea putem judeca pentru a ne raporta la un nivel sau altul. Golul lui Bocșan a restabilit egalitatea, dar dominarea noastră a fost de multe ori copioasă, vechile imprecizii la finalizare menținând echilibrul pe tabelă.
Prima fază notabiliă a reprezentat-o șutul lui Neagu din colțul careului, cu exteriorul, respins acrobatic de portarul advers. Recuperarea lui Vădrariu din minutul 19 l-a lăsat singur cu portarul pe noul nostru mijlocaș stânga, dar acesta a șutat pe portar din poziție de unu la unu. După ce șutul de la distanță al lui Artean a fost și el respins, Ignea s-a remarcat cu o pasă peste apărare către Elek, care a fost faultat, acordându-se penalty și rosu (cu înlocuire). Vraciu, la debut și el, a trimis portarul în direcția greșită, însă a nimerit bară, iar în continuarea fazei Elek a trimis cu capul, de puțin pe lângă. Tot Elek a încercat un lob la un aut bătut rapid cu portarul ieșit în întâmpinare, mingea scurgându-se din nou pe lângă, ca apoi Vădrariu să-i trimită o centrare ideală vârfului nostru, finalizarea sa fiind parată de portar. În minutul 34, același Vădrariu s-a evidențiat cu un șut din unghi, respins, iar faza s-a încheiat cu o ratare a lui Vraciu, din zonă centrală. Pe final de repriză, Vraciu a primit mingea în careu, a întors un adversar, însă a finalizat prea sus pentru a prinde colțul lung.
Mitanul secund n-a fost prea diferit. De la debut, Ignea a trimis o minge peste apărare pentru Elek, acesta a avut tot timpul din lume, dar ne-a adus aminte de ratările sale din Liga 1 cu un șut pe lângă. Prima fază mai acătării a oaspeților a venit pe fondul erorii lui Artean, care a pierdut mingea în propria jumătate, finalizarea fiind însă prea moale pentru a-l deranja pe trialistul Curileac. După voleul lui Croitoru, puțin pe lângă, din minutul 55, belgrădenii au trimis în bară, printr-un șut de la 25m, la care apărarea noastră nu a închis destul de repede. Și tot așa, trei minute mai târziu, cu concursul unui marcaj larg al lui Cânu, vizitatorii au deschis scorul pe un atac scurt și precis. Minutul 64, Drăghici beneficiază și el de un serviciu de calitate de la Vădrariu, dar aidoma lui Elek trage pe lângă din poziție de unu la unu. Oaspeții rămân periculoși de la distanță, Curileac fiind nevoit să devieze un șut din afara careului, înainte ca Ignea să ofere o replică cu același deznodământ la cealaltă poartă. Urmează un șut deviat al lui Vădrariu și un șut al lui Mailat, ambele respinse cu piciorul de portarul advers, înainte ca Bocșan să egaleze finalmente din corner, în minutul 76, trimițând cu capul o minge la care portarul a pus mâna, dar atât. Drăghici mai ratează o șansă bună în minutul 82, când dă cu capul din poziție bună, dar nu cadrează mingea, iar pe final ies la rampă juniorii. Mai întâi, Mailat are o cursă în flanc, îi pune mingea pentru șut lui Velcotă, dar acesta trage în blocaj, apoi Bîrnoi încearcă o execuție de la distanță, plasată, dar fără forță, pe care portarul o respinge în corner, din care corner Sorescu demonstrează tehnic voleul și mingea ne arată din nou că prefer să nu intre în poarta adversă, lovind bara. Și așa se termină.
A fost un joc interesant, în fața unui public redus la număr, dar care a apreciat atât efortul, cât și execuțiile bune. Ionuț Popa a început cu un unsprezece fără juniori, iar echipa a părut disciplinată, dar ușor previzibilă, doar forma lui Vădrariu făcând diferența. Dacă extrema stângă a impresionat, nu se poate spune același lucru despre Vraciu sau Artean. În schimb Șeroni a părut ca acasă în centrul apărării, ceea ce lasă loc de speranțe (nisporeni) că va putea reveni la forma care l-a consacrat. Croitoru și Ignea au muncit convingător la mijloc, în vreme ce Bocșan s-a regăsit pe mereu ciudata poziție de fundaș de bandă - greu de înțeles improvizația, când e destul de clar că un Șeroni - Bocșan este ceea ce ar trebui să sudăm în centru, din ce avem.
În a doua repriză a dezamăgit Drăghici, părând greoi și neinspirat, în vreme ce tinerii intrați pe parcurs, în special Mailat și Sorescu, ultimul izolat din nou prin flancurile apărării, au oferit câteva tresăriri. Ca ei, și Alex Popovici a impresionat prin calitățile cu care ne-a obișnuit, reușind câteva raiduri bune, dar nu chiar sincronizate cu cei din jur. Velcotă a fost așa și așa, mișcându-se binișior, dar fără reușite, în vreme ce Motreanu, Bîrnoi și celălalt trialist din poartă, Aiolfi, au intrat doar pe final.
Pe scurt, un prim test interesant. Să vedem mai departe. Și, mai ales, să vedem ce-o fi mâine.
Poli: Smaranda - Bocșan, Cânu, Șeroni, Neagu - Artean, Croitoru, Ignea - Vraciu, Elek, Vădrariu
Schimbări:
Curileac pentru Smaranda (min 37)
Popovici pentru Croitoru (min 55)
Mailat pentru Vraciu (min 55)
Drăghici pentru Elek (min 61)
Sorescu pentru Șeroni (min 61)
Velcotă pentru Vădrariu (min 70)
Aiolfi pentru Curileac (min 72)
Motreanu pentru Cânu (min 82)
Bîrnoi pentru Ignea (min 82)
Prima fază notabiliă a reprezentat-o șutul lui Neagu din colțul careului, cu exteriorul, respins acrobatic de portarul advers. Recuperarea lui Vădrariu din minutul 19 l-a lăsat singur cu portarul pe noul nostru mijlocaș stânga, dar acesta a șutat pe portar din poziție de unu la unu. După ce șutul de la distanță al lui Artean a fost și el respins, Ignea s-a remarcat cu o pasă peste apărare către Elek, care a fost faultat, acordându-se penalty și rosu (cu înlocuire). Vraciu, la debut și el, a trimis portarul în direcția greșită, însă a nimerit bară, iar în continuarea fazei Elek a trimis cu capul, de puțin pe lângă. Tot Elek a încercat un lob la un aut bătut rapid cu portarul ieșit în întâmpinare, mingea scurgându-se din nou pe lângă, ca apoi Vădrariu să-i trimită o centrare ideală vârfului nostru, finalizarea sa fiind parată de portar. În minutul 34, același Vădrariu s-a evidențiat cu un șut din unghi, respins, iar faza s-a încheiat cu o ratare a lui Vraciu, din zonă centrală. Pe final de repriză, Vraciu a primit mingea în careu, a întors un adversar, însă a finalizat prea sus pentru a prinde colțul lung.
Mitanul secund n-a fost prea diferit. De la debut, Ignea a trimis o minge peste apărare pentru Elek, acesta a avut tot timpul din lume, dar ne-a adus aminte de ratările sale din Liga 1 cu un șut pe lângă. Prima fază mai acătării a oaspeților a venit pe fondul erorii lui Artean, care a pierdut mingea în propria jumătate, finalizarea fiind însă prea moale pentru a-l deranja pe trialistul Curileac. După voleul lui Croitoru, puțin pe lângă, din minutul 55, belgrădenii au trimis în bară, printr-un șut de la 25m, la care apărarea noastră nu a închis destul de repede. Și tot așa, trei minute mai târziu, cu concursul unui marcaj larg al lui Cânu, vizitatorii au deschis scorul pe un atac scurt și precis. Minutul 64, Drăghici beneficiază și el de un serviciu de calitate de la Vădrariu, dar aidoma lui Elek trage pe lângă din poziție de unu la unu. Oaspeții rămân periculoși de la distanță, Curileac fiind nevoit să devieze un șut din afara careului, înainte ca Ignea să ofere o replică cu același deznodământ la cealaltă poartă. Urmează un șut deviat al lui Vădrariu și un șut al lui Mailat, ambele respinse cu piciorul de portarul advers, înainte ca Bocșan să egaleze finalmente din corner, în minutul 76, trimițând cu capul o minge la care portarul a pus mâna, dar atât. Drăghici mai ratează o șansă bună în minutul 82, când dă cu capul din poziție bună, dar nu cadrează mingea, iar pe final ies la rampă juniorii. Mai întâi, Mailat are o cursă în flanc, îi pune mingea pentru șut lui Velcotă, dar acesta trage în blocaj, apoi Bîrnoi încearcă o execuție de la distanță, plasată, dar fără forță, pe care portarul o respinge în corner, din care corner Sorescu demonstrează tehnic voleul și mingea ne arată din nou că prefer să nu intre în poarta adversă, lovind bara. Și așa se termină.
A fost un joc interesant, în fața unui public redus la număr, dar care a apreciat atât efortul, cât și execuțiile bune. Ionuț Popa a început cu un unsprezece fără juniori, iar echipa a părut disciplinată, dar ușor previzibilă, doar forma lui Vădrariu făcând diferența. Dacă extrema stângă a impresionat, nu se poate spune același lucru despre Vraciu sau Artean. În schimb Șeroni a părut ca acasă în centrul apărării, ceea ce lasă loc de speranțe (nisporeni) că va putea reveni la forma care l-a consacrat. Croitoru și Ignea au muncit convingător la mijloc, în vreme ce Bocșan s-a regăsit pe mereu ciudata poziție de fundaș de bandă - greu de înțeles improvizația, când e destul de clar că un Șeroni - Bocșan este ceea ce ar trebui să sudăm în centru, din ce avem.
În a doua repriză a dezamăgit Drăghici, părând greoi și neinspirat, în vreme ce tinerii intrați pe parcurs, în special Mailat și Sorescu, ultimul izolat din nou prin flancurile apărării, au oferit câteva tresăriri. Ca ei, și Alex Popovici a impresionat prin calitățile cu care ne-a obișnuit, reușind câteva raiduri bune, dar nu chiar sincronizate cu cei din jur. Velcotă a fost așa și așa, mișcându-se binișior, dar fără reușite, în vreme ce Motreanu, Bîrnoi și celălalt trialist din poartă, Aiolfi, au intrat doar pe final.
Pe scurt, un prim test interesant. Să vedem mai departe. Și, mai ales, să vedem ce-o fi mâine.
Poli: Smaranda - Bocșan, Cânu, Șeroni, Neagu - Artean, Croitoru, Ignea - Vraciu, Elek, Vădrariu
Schimbări:
Curileac pentru Smaranda (min 37)
Popovici pentru Croitoru (min 55)
Mailat pentru Vraciu (min 55)
Drăghici pentru Elek (min 61)
Sorescu pentru Șeroni (min 61)
Velcotă pentru Vădrariu (min 70)
Aiolfi pentru Curileac (min 72)
Motreanu pentru Cânu (min 82)
Bîrnoi pentru Ignea (min 82)
29 iunie 2016
Șansa nebuloasei
A mai trecut o săptămână în care singurele certitudini avansate țin de formarea lotului. Astfel, majoritatea jucătorilor enumerați în ultima postare au rămas și au semnat contracte pe doi ani, unii sub forma unu plus unu opțiune (Drăghici, Croitoru, Popovici, Poparadu). Chiar și în cazul lui Croitoru, la cei aproape 36 ani ai săi, avem de-a face cu un contract pe doi ani, condiționat de aportul său la 75% din meciurile acestui sezon. Sincer, pare puțin dat cu banul cine a primit doi ani și cine a primit unu plus unu. De ne(mai)venit, n-au semnat Dragalina (înlocuit cu Alin Ignea) sau Melinte, și se așteaptă confirmări scrise de la Vasi, Trandu și - surpriză - Șeroni. Se mai caută un al treilea portar, Cătălin Straton (unsprezece meciuri anul trecut la Craiova) fiind cel mai recent nume al listei.
Dacă e să ne întrebăm de ce se adună toți jucătorii la un club în derivă, trebuie să ne încredem și noi în negocierile primarului cu unul (sau chiar doi) investitori interesați de echipă. Pe deasupra, conform unui articol apărut pe 1923.ro, un site rapidist, situația de la clubul bucureștean e deosebit de gravă: decizia falimentului este activă până la recurs, judecarea recursului durează excesiv din rațiuni de procedură, înscrierea în Liga 1 trebuie finalizată până mâine. În plus, orice mișcare administrativă din cadrul clubului (semnarea de contracte, de exemplu) este blocată de administratorul judiciar, care se conformează astfel la decizia falimentului, iar Rapidul nu are în acest moment destui jucători pentru a aborda sezonul următor. Dacă FRF/LPF ar lua exemplul Consiliului UE în problema Brexit, ar realiza poate importanța unei decizii clare și cu aplicabilitate imediată, în loc să se zbată în demagogii despre penalizări viitoare ale insolvenților sau racolarea forțată de fonduri pentru proiectul propriu de juniori. Da ori ba. Nici Rapid, nici Poli, nici Liga 1 nu sunt câștigate prin această ambiguitate.
Ca să revenim, nu cred că vreunul dintre jucătorii aduși ar fi avut speranțe reale de a prinde un post de titular în Liga 1. Cu asumarea riscului că astrele nu se vor alinia pentru Poli, au ales să semneze aici și pentru că o decizie în defavoarea Rapidului i-ar vedea tocmai în această poziție. Presupun că nici salarizarea promisă nu este fundamental diferită de cea anterior oferită la noi, ceea ce ne-ar plasa peste media campionatului.
E puțin probabil însă ca lotul actual să facă față respectabil la nivelul primei divizii, deci mă tem că o decizie pentru revenirea noastră acolo va impulsiona încă un set de achiziții haotice. Sper că cei din conducere, a se citi singurul om din conducere care se ocupă de achiziții la club, au purtat deja discuții cu cinci-șase jucători din care să poată aduce trei (titulari) în situația în care ne trezim în Liga 1.
În rest, pașii făcuți sunt rezonabili, ne concentrăm pe ce putem controla, adică pregătirea echipei, deși nu știu să fi citit nici până acum despre aducerea unui preparator fizic. Prea multe lucruri depind însă de această decizie ce ține de falimentul Rapidului, de la definitivarea lotului, la întregirea conducerii administrative, la confirmarea variantei de finanțare a clubului. De s-ar mișca mai repede.
Dacă e să ne întrebăm de ce se adună toți jucătorii la un club în derivă, trebuie să ne încredem și noi în negocierile primarului cu unul (sau chiar doi) investitori interesați de echipă. Pe deasupra, conform unui articol apărut pe 1923.ro, un site rapidist, situația de la clubul bucureștean e deosebit de gravă: decizia falimentului este activă până la recurs, judecarea recursului durează excesiv din rațiuni de procedură, înscrierea în Liga 1 trebuie finalizată până mâine. În plus, orice mișcare administrativă din cadrul clubului (semnarea de contracte, de exemplu) este blocată de administratorul judiciar, care se conformează astfel la decizia falimentului, iar Rapidul nu are în acest moment destui jucători pentru a aborda sezonul următor. Dacă FRF/LPF ar lua exemplul Consiliului UE în problema Brexit, ar realiza poate importanța unei decizii clare și cu aplicabilitate imediată, în loc să se zbată în demagogii despre penalizări viitoare ale insolvenților sau racolarea forțată de fonduri pentru proiectul propriu de juniori. Da ori ba. Nici Rapid, nici Poli, nici Liga 1 nu sunt câștigate prin această ambiguitate.
Ca să revenim, nu cred că vreunul dintre jucătorii aduși ar fi avut speranțe reale de a prinde un post de titular în Liga 1. Cu asumarea riscului că astrele nu se vor alinia pentru Poli, au ales să semneze aici și pentru că o decizie în defavoarea Rapidului i-ar vedea tocmai în această poziție. Presupun că nici salarizarea promisă nu este fundamental diferită de cea anterior oferită la noi, ceea ce ne-ar plasa peste media campionatului.
E puțin probabil însă ca lotul actual să facă față respectabil la nivelul primei divizii, deci mă tem că o decizie pentru revenirea noastră acolo va impulsiona încă un set de achiziții haotice. Sper că cei din conducere, a se citi singurul om din conducere care se ocupă de achiziții la club, au purtat deja discuții cu cinci-șase jucători din care să poată aduce trei (titulari) în situația în care ne trezim în Liga 1.
În rest, pașii făcuți sunt rezonabili, ne concentrăm pe ce putem controla, adică pregătirea echipei, deși nu știu să fi citit nici până acum despre aducerea unui preparator fizic. Prea multe lucruri depind însă de această decizie ce ține de falimentul Rapidului, de la definitivarea lotului, la întregirea conducerii administrative, la confirmarea variantei de finanțare a clubului. De s-ar mișca mai repede.
23 iunie 2016
Un început de lot
Am lăsat să treacă timpul, ne-am răcorit cu niște europene legendare, și acum admirăm fresca lotului Politehnicii. S-au perindat destui jucători pe la antrenamentele lui Ionuț Popa de la reunirea echipei și până azi, dar avem deja puțin contur. Faptul că problema principală, a finanțării, planează în nebulos nu trebuie să distragă atenția de la importanța ei, dar e normal să se facă pași sportivi în așteptarea unei soluționări pozitive. Iar posibila rămânere în Liga 1, pe urma dizolvării Rapidului, se pregătește la fel. Altfel, pentru soluționări negative nici nu prea ai ce să pregătești.
Un ochi, deci asupra lotului, cu confirmați și semi-confirmați. Și vorbim ca și cum s-ar dori o promovare, dacă nu în primul an, atunci în al doilea - dacă tot e să abstractizăm probleme.
Confirmat, Tatonat
Portari: Mario Contra (1999), Mădălin Smaranda (1984), Ormenișan (1992)
Doar Contra este confirmat aici, dar îmi imaginez că în orice configurație, va fi a treia soluție pe post, la 16-17 ani. Smaranda e o cantitate cunoscută și o variantă bună pentru liga secundă, dar nu e o variantă solidă de Liga 1. Ormenișan, titularul postului la Baia Mare anul trecut, e un portar cu talie, format la Sportul Studențesc. Presa scrie că ar fi la concurență cu un portar din Slovenia, dar la o primă vedere și fără să-l fi văzut la lucru la Baia Mare, are atuul de a fi aproximativ din zonă și de a avea experiență în liga secundă din țară.
Fundași stânga: Harald Fridrich (1998), George Neagu (1985)
După ce a plecat de la noi în această iarnă, Neagu s-a regăsit imediat în primul unsprezece la Mediaș, cu care a terminat pe primul loc în liga secundă. Mie nu mi-a displăcut în anul pe care l-a petrecut ca titular la Poli, arătând că este un jucător pe care să te poți baza la acest nivel. Ca la Smaranda însă, nu e o opțiune pentru viitor. Fridrich a fost folosit atât în centru, unde se simte mai bine, cât și în flanc, unde viteza îl poate trăda, iar jocul său ofensiv necesită cizelare. O a treia variantă dintre juniori ar fi Podină, dar nici el nu are încă pregătirea necesară pentru a fi constant în liga secundă.
Fundași dreapta: Radu Motreanu (1998), Denis Haruț (1999)
Opțiunile în flancul drept sunt foarte fragede. Haruț, căpitan la U17 și cu unsprezece prezențe la Poli II, e un jucător interesant, care poate evolua și în linia mediană. Nu mi s-a părut că ar avea un joc ofensiv bine pus la punct, însă nici nu l-am surprins în prea multe meciuri. Motreanu are avantajul sezonului petrecut la Becicherecu Mic, în liga a treia. Amândoi vor fi pariuri interesante și mă aștept să aibă nevoie de adaptare la acest nivel, dar în orice caz sunt opțiuni mai intresante decât Dăruială. În schimb duo-ul Siminc-Străuț, care pare să meargă la ASU Poli după tatonări aici, sunt clar jucători mai compleți - pentru liga a doua și cam atât, chiar dacă Străuț are meciuri destule în L1, însă a ajuns deja la 30 ani.
Fundași centrali: Gabriel Cânu (1981), Cristian Bocșan (1995), Cristian Melinte (1988)
Se mai caută un fundaș și bine se face. Momentan suntem deosebit de descoperiți în centru, chiar dacă îl includem și pe Fridrich ca acoperire. Cânu a avut destule probleme fizice sezonul trecut, asta pe lângă evoluțiile sale oscilante, iar Bocșan n-a fost copt de fel pentru Liga 1. O posibilă revenire a lui Melinte ar consolida binișor apărarea, dar e greu de zis dacă vreunul dintre aceștia (Bocșan și Melinte, de fapt) ar reprezenta o opțiune rezonabilă la un nivel mai înalt într-un an sau doi.
Mijlocași dreapta: Sebastian Mailat (1997), Narcis Popan (1999), Alexandru Popovici (1988)
Cred că benzile, atât pe dreapta, cât și pe stânga, promit mult. Cu Mailat, Sorescu și Doman avem trei jucători de viteză, cu calități tehnice bune. Primii doi vor avea cu siguranță de furcă în adaptarea la liga secundă, dar ar trebui să fie cei mai pregătiți din lotul juniorilor pentru a face acest pas. Popan, care e 'pariul' lui Miculaș, deși nu-l văd în loturile publicate prin presă, e un mijlocaș scund de bandă dreaptă bătăios, cu tehnică și viteză pe măsură. Pe lângă aceștia, pista Popovici, aparent neconcretizată încă, e una pe care nu știu dacă aș mai căuta s-o batem. Ca acoperire ar fi o opțiune peste medie, dar pentru viitorul echipei nu mi-aș dori să fie titular, iar a nu fi titular ar fi o variantă proastă pentru cariera lui, în această fază.
Mijlocași stânga: Deian Sorescu (1997), Cătălin Doman (1988), Daniel Vădrariu (1990)
Pe lângă cele discutate mai sus, listei i se alătură Vădrariu, integralist la pierzătoarea primei faze a play-off-ului pentru L1, Dunărea Călărași. N-a înscris mult și este un jucător susceptibil schimbării, fiind înlocuit în douăzeci de meciuri, dar are o experiență bună și a evoluat în prima divizie la Astra. E genul de jucător care promitea destul de mult în tinerețe, când a fost adus la Giurgiu (Ploiești) de la Jiul Petroșani, dar...rămâne și acum o piesă bună pentru o pretendentă, precum a dovedit.
Mijlocași centrali: Andrei Artean (1993), Mădălin Livan (1996), Lucian Oprea (1998), Cosmin Bîrnoi (1997) , Marius Croitoru (1981), Adrian Poparadu (1987), Răzvan Trandu (1991), Emanuel Vasi (1997), Dragoș Dragalina (1987)
Se anunță o linie de mijloc foarte populată. Mă aștept ca în cazul în care se confirmă toate transferurile, măcar unul din duo-ul Oprea/Bîrnoi să iasă din schemă. Nu sunt nici aproape de experiența colegilor lor și cred că le-ar prinde bine să joace în liga a treia un sezon. Dintre cei enumerați, de profil defensiv ar fi Artean, Poparadu și Livan, ultimul nereușind să convingă în degringolada de la Caransebeș/Brașov în sezonul trecut. Restul, cu Croitoru cu în frunte, ar fi variantele de construcție. Trandu depinde de rezolvarea litigiului cu Rapid, Dragalina vine după un sezon bun la Pâncota, iar Vasi, căruia i-am cântat laudele pe-aici în ianuarie/februarie, promite mult - chiar dacă nici el n-a avut viață ușoară în liga secundă, tot la echipa arădeană.
Atacanți: Robert Elek (1988), Pedro Henrique (1991), Octavian Drăghici (1985), Cătălin Vraciu (1989)
Și în atac avem patru jucători capabili. Henrique, dacă rămâne și își revine bine pe urma accidentării, e un om de primă ligă, precum știm. Elek are ambiție și disciplină tactică, chiar dacă nu atât de mult simțul porții - și ar putea arăta mai puternic, după un sezon întreg in L1. Drăghici, revenit cumva aici și nu la fosta sa echipă, ASU Poli (zică-se, fiindcă ar avea o accidentare) are experiența de partea sa și e bine familiarizat cu nivelul ligii secunde. Iar pe lângă aceștia îl vedem în listă pe Vraciu, golgheterul seriei I sezonul trecut, un atacant format de FCM Bacău. E drept, am mai luat câteva țepe pe acest tip de jucător (Cârstea sau Staicu, de exemplu), dar băcăuanul a confirmat mai mult decât un tur de campionat, fiind un marcator constant de-a lungul carierei sale - va să zică avem de ce spera.
Antrenor: Ionuț Popa
Pe lângă tam-tam-ul administrativ, care clar trebuie rezolvat să sperăm la ceva, abilitatea lui Ionuț Popa în formarea unei echipe va fi decisivă. Readucerea unor jucători familiarizați cu clubul e o mișcare deșteaptă, mai ales în condițiile actuale, iar combinația de tinerețe/experiență arată bine pe hârtie. Am mai zis-o însă pe asta și acum câteva luni, iar la scurt timp ne-am trezit cu tot felul de completări de lot. Da, un Goga, un Nimely sau un Scutaru ar face bine echipei, dar nici nu vrem să îngreunăm lotul cu jucători care într-un an sau doi nu mai pot duce. Croitoru, de care ne-a plăcut adesea aici, poate fi jucătorul de care avem nevoie la mijloc, dacă e dispus/capabil să lupte la intensitatea anilor trecuți. Cum îi va îmbina, motiva și pregăti fizic Ionuț Popa va fi însă cheia succesului, fiindcă lotul, surprinzător sau nu, e unul decent. O comparație:
Poli 2014/15: Smaranda - Belu, Scutaru, Cânu/Melinte, Neagu - Bărbuț, Popescu, Petre/Poparadu, Trandu/Nanu - Boldea, Henrique/Elek
Poli 2016/17: Smaranda - Motreanu, Bocșan, Cânu/Melinte, Neagu - Mailat/Sorescu, Croitoru/Dragalina, Artean/Poparadu, Doman/Vădrariu - Elek/Henrique, Vraciu
Defensiv stăm cam rău, dar de la mijloc în sus nu avem de ce să ne plângem. Echilibrarea flancurilor va fi interesantă, fiindcă e dificil să joci cu Motreanu/Mailat (Sorescu), când pe stânga îl ai pe mult mai experimentatul Neagu, care ar face pereche tot cu un jucător experimentat. Îmi pare cumva rău că jucători precum Velcotă, Golda, Sturz sau Sîntean nu par să se regăsească în acest lot, dar numeric ar avea loc să rămână aproape de echipa mare - chiar dacă pentru unii rolul de a doua/treia rezervă nu le-ar aduce mult pentru această fază a carierei. Să vedem cum se rezolvă astea - primul amical fiind programat pe 2 iulie.
Până atunci, poate se mai confirmă din mutări (inclusiv plecarea lui Bărbuț), dar, mai ales, poate aflăm soarta financiară a clubului.
Un ochi, deci asupra lotului, cu confirmați și semi-confirmați. Și vorbim ca și cum s-ar dori o promovare, dacă nu în primul an, atunci în al doilea - dacă tot e să abstractizăm probleme.
Confirmat, Tatonat
Portari: Mario Contra (1999), Mădălin Smaranda (1984), Ormenișan (1992)
Doar Contra este confirmat aici, dar îmi imaginez că în orice configurație, va fi a treia soluție pe post, la 16-17 ani. Smaranda e o cantitate cunoscută și o variantă bună pentru liga secundă, dar nu e o variantă solidă de Liga 1. Ormenișan, titularul postului la Baia Mare anul trecut, e un portar cu talie, format la Sportul Studențesc. Presa scrie că ar fi la concurență cu un portar din Slovenia, dar la o primă vedere și fără să-l fi văzut la lucru la Baia Mare, are atuul de a fi aproximativ din zonă și de a avea experiență în liga secundă din țară.
Fundași stânga: Harald Fridrich (1998), George Neagu (1985)
După ce a plecat de la noi în această iarnă, Neagu s-a regăsit imediat în primul unsprezece la Mediaș, cu care a terminat pe primul loc în liga secundă. Mie nu mi-a displăcut în anul pe care l-a petrecut ca titular la Poli, arătând că este un jucător pe care să te poți baza la acest nivel. Ca la Smaranda însă, nu e o opțiune pentru viitor. Fridrich a fost folosit atât în centru, unde se simte mai bine, cât și în flanc, unde viteza îl poate trăda, iar jocul său ofensiv necesită cizelare. O a treia variantă dintre juniori ar fi Podină, dar nici el nu are încă pregătirea necesară pentru a fi constant în liga secundă.
Fundași dreapta: Radu Motreanu (1998), Denis Haruț (1999)
Opțiunile în flancul drept sunt foarte fragede. Haruț, căpitan la U17 și cu unsprezece prezențe la Poli II, e un jucător interesant, care poate evolua și în linia mediană. Nu mi s-a părut că ar avea un joc ofensiv bine pus la punct, însă nici nu l-am surprins în prea multe meciuri. Motreanu are avantajul sezonului petrecut la Becicherecu Mic, în liga a treia. Amândoi vor fi pariuri interesante și mă aștept să aibă nevoie de adaptare la acest nivel, dar în orice caz sunt opțiuni mai intresante decât Dăruială. În schimb duo-ul Siminc-Străuț, care pare să meargă la ASU Poli după tatonări aici, sunt clar jucători mai compleți - pentru liga a doua și cam atât, chiar dacă Străuț are meciuri destule în L1, însă a ajuns deja la 30 ani.
Fundași centrali: Gabriel Cânu (1981), Cristian Bocșan (1995), Cristian Melinte (1988)
Se mai caută un fundaș și bine se face. Momentan suntem deosebit de descoperiți în centru, chiar dacă îl includem și pe Fridrich ca acoperire. Cânu a avut destule probleme fizice sezonul trecut, asta pe lângă evoluțiile sale oscilante, iar Bocșan n-a fost copt de fel pentru Liga 1. O posibilă revenire a lui Melinte ar consolida binișor apărarea, dar e greu de zis dacă vreunul dintre aceștia (Bocșan și Melinte, de fapt) ar reprezenta o opțiune rezonabilă la un nivel mai înalt într-un an sau doi.
Mijlocași dreapta: Sebastian Mailat (1997), Narcis Popan (1999), Alexandru Popovici (1988)
Cred că benzile, atât pe dreapta, cât și pe stânga, promit mult. Cu Mailat, Sorescu și Doman avem trei jucători de viteză, cu calități tehnice bune. Primii doi vor avea cu siguranță de furcă în adaptarea la liga secundă, dar ar trebui să fie cei mai pregătiți din lotul juniorilor pentru a face acest pas. Popan, care e 'pariul' lui Miculaș, deși nu-l văd în loturile publicate prin presă, e un mijlocaș scund de bandă dreaptă bătăios, cu tehnică și viteză pe măsură. Pe lângă aceștia, pista Popovici, aparent neconcretizată încă, e una pe care nu știu dacă aș mai căuta s-o batem. Ca acoperire ar fi o opțiune peste medie, dar pentru viitorul echipei nu mi-aș dori să fie titular, iar a nu fi titular ar fi o variantă proastă pentru cariera lui, în această fază.
Mijlocași stânga: Deian Sorescu (1997), Cătălin Doman (1988), Daniel Vădrariu (1990)
Pe lângă cele discutate mai sus, listei i se alătură Vădrariu, integralist la pierzătoarea primei faze a play-off-ului pentru L1, Dunărea Călărași. N-a înscris mult și este un jucător susceptibil schimbării, fiind înlocuit în douăzeci de meciuri, dar are o experiență bună și a evoluat în prima divizie la Astra. E genul de jucător care promitea destul de mult în tinerețe, când a fost adus la Giurgiu (Ploiești) de la Jiul Petroșani, dar...rămâne și acum o piesă bună pentru o pretendentă, precum a dovedit.
Mijlocași centrali: Andrei Artean (1993), Mădălin Livan (1996), Lucian Oprea (1998), Cosmin Bîrnoi (1997) , Marius Croitoru (1981), Adrian Poparadu (1987), Răzvan Trandu (1991), Emanuel Vasi (1997), Dragoș Dragalina (1987)
Se anunță o linie de mijloc foarte populată. Mă aștept ca în cazul în care se confirmă toate transferurile, măcar unul din duo-ul Oprea/Bîrnoi să iasă din schemă. Nu sunt nici aproape de experiența colegilor lor și cred că le-ar prinde bine să joace în liga a treia un sezon. Dintre cei enumerați, de profil defensiv ar fi Artean, Poparadu și Livan, ultimul nereușind să convingă în degringolada de la Caransebeș/Brașov în sezonul trecut. Restul, cu Croitoru cu în frunte, ar fi variantele de construcție. Trandu depinde de rezolvarea litigiului cu Rapid, Dragalina vine după un sezon bun la Pâncota, iar Vasi, căruia i-am cântat laudele pe-aici în ianuarie/februarie, promite mult - chiar dacă nici el n-a avut viață ușoară în liga secundă, tot la echipa arădeană.
Atacanți: Robert Elek (1988), Pedro Henrique (1991), Octavian Drăghici (1985), Cătălin Vraciu (1989)
Și în atac avem patru jucători capabili. Henrique, dacă rămâne și își revine bine pe urma accidentării, e un om de primă ligă, precum știm. Elek are ambiție și disciplină tactică, chiar dacă nu atât de mult simțul porții - și ar putea arăta mai puternic, după un sezon întreg in L1. Drăghici, revenit cumva aici și nu la fosta sa echipă, ASU Poli (zică-se, fiindcă ar avea o accidentare) are experiența de partea sa și e bine familiarizat cu nivelul ligii secunde. Iar pe lângă aceștia îl vedem în listă pe Vraciu, golgheterul seriei I sezonul trecut, un atacant format de FCM Bacău. E drept, am mai luat câteva țepe pe acest tip de jucător (Cârstea sau Staicu, de exemplu), dar băcăuanul a confirmat mai mult decât un tur de campionat, fiind un marcator constant de-a lungul carierei sale - va să zică avem de ce spera.
Antrenor: Ionuț Popa
Pe lângă tam-tam-ul administrativ, care clar trebuie rezolvat să sperăm la ceva, abilitatea lui Ionuț Popa în formarea unei echipe va fi decisivă. Readucerea unor jucători familiarizați cu clubul e o mișcare deșteaptă, mai ales în condițiile actuale, iar combinația de tinerețe/experiență arată bine pe hârtie. Am mai zis-o însă pe asta și acum câteva luni, iar la scurt timp ne-am trezit cu tot felul de completări de lot. Da, un Goga, un Nimely sau un Scutaru ar face bine echipei, dar nici nu vrem să îngreunăm lotul cu jucători care într-un an sau doi nu mai pot duce. Croitoru, de care ne-a plăcut adesea aici, poate fi jucătorul de care avem nevoie la mijloc, dacă e dispus/capabil să lupte la intensitatea anilor trecuți. Cum îi va îmbina, motiva și pregăti fizic Ionuț Popa va fi însă cheia succesului, fiindcă lotul, surprinzător sau nu, e unul decent. O comparație:
Poli 2014/15: Smaranda - Belu, Scutaru, Cânu/Melinte, Neagu - Bărbuț, Popescu, Petre/Poparadu, Trandu/Nanu - Boldea, Henrique/Elek
Poli 2016/17: Smaranda - Motreanu, Bocșan, Cânu/Melinte, Neagu - Mailat/Sorescu, Croitoru/Dragalina, Artean/Poparadu, Doman/Vădrariu - Elek/Henrique, Vraciu
Defensiv stăm cam rău, dar de la mijloc în sus nu avem de ce să ne plângem. Echilibrarea flancurilor va fi interesantă, fiindcă e dificil să joci cu Motreanu/Mailat (Sorescu), când pe stânga îl ai pe mult mai experimentatul Neagu, care ar face pereche tot cu un jucător experimentat. Îmi pare cumva rău că jucători precum Velcotă, Golda, Sturz sau Sîntean nu par să se regăsească în acest lot, dar numeric ar avea loc să rămână aproape de echipa mare - chiar dacă pentru unii rolul de a doua/treia rezervă nu le-ar aduce mult pentru această fază a carierei. Să vedem cum se rezolvă astea - primul amical fiind programat pe 2 iulie.
Până atunci, poate se mai confirmă din mutări (inclusiv plecarea lui Bărbuț), dar, mai ales, poate aflăm soarta financiară a clubului.
14 iunie 2016
Rezumat sezon 2015/2016
Nu cred că se înghesuie cineva să rememoreze în detaliu cele petrecute de-a lungul acestui sezon, deci nu ne vom zbate nici noi să pătrundem sferele minuțiozității statistice. Ca de obicei, vom rezuma jucătorii cu cele mai bune/cele mai mici medii, respectiv partidele cele mai reușite și cele mai puțin reușite.
Să începem prin a face un pas în spate și a privi la cum se situează segmentele acestui sezon față de segmentele altor sezoane recente.
Două chestiuni:
Să începem prin a face un pas în spate și a privi la cum se situează segmentele acestui sezon față de segmentele altor sezoane recente.
Două chestiuni:
- nu e de mirare că acesta este cel mai slab notat sezon, fără să considerăm jumătatea lui 2005/2006, de cânt am început să ținem această situație;
- până la play-out n-a fost mare diferență între o echipă finanțată complet, cu entuziamsul unui debut excelent, și una care a trăit din promisiuni și banii de la televiziune
Și să continuăm cu partea plină a paharului, acele meciuri bune pe care le-am văzut, în special în turul campionatului.
- Poli - Tg. Mureș (6,00) [retur]
- Poli - Botoșani (5,92) [tur]
- Poli - Steaua (5,88) [tur]
- Poli - Iași (5,88) [play-out]
- Astra - Poli (5,86) [retur]
Se vede că ne-am emoționat și noi pe final, de înfrângerea cu Iași a prins top-ul. Stau și mă gândesc dacă meciul cu Botoșani a fost într-adevăr unul așa de solid, dar are probabil are meritul că s-a nimerit să fie una din puținele dispute în care toată echipa a evoluat cam la un nivel, și ca acel nivel să fie unul bun. La fel și victoria cu Târgu Mureș, însă ambele partide ar fi fost depășite de victoria cu CFR Cluj din play-out - dacă era victorie, căci exceptând ultimele trei minute, aș declara-o drept cea mai bună prestație din acest sezon.
La celălalt capăt, opțiunile sunt mai bogate, surprizele puține. Ba chiar dispunem de cinci partide în care Poli a primit 24 goluri și a înscris de doar trei ori.
- CFR Cluj - Poli (4,64) [play-out]
- Poli - Botoșani (4,85) [play-out]
- Botoșani - Poli (4,88) [play-out]
- Voluntari - Poli (4,93) [play-out]
- Viitorul - Poli (5,00) [tur]
Între timp înțelegem destul de bine de ce s-a manifestat acest dezastru, dincolo de lipsa banilor. Nu se cerea prea multă clarviziune să prezici ce se va întâmpla la demiterea duo-ului Florin Marin - Daniel Stanciu, așa cum am prevăzut-o și noi. Comentariile ulterioare au reconfirmat limitările pe care le impune un club condus de la primărie. Dacă despre negarea șanselor de surpaviețuire prin demiterea celor care au luat deciziile din această iarnă și au fost alături de jucători pe aproape întreg parcursul sezonului am discutat, arhitectura decizională ne-a dezvăluit ce s-a întâmplat de fapt cu Contra în iarnă. Florin Marin, care îl subminase pe Stanciu și și-a încălzit scaunul încălzind direct urechile mai-marilor Robu și Bojin, a fost ținut pe post tocmai din acele birouri în decembrie, când Contra s-a oferit să preia echipa.
Respirăm adânc și trecem mai departe la jucători. Precum scriam și atunci când am oferit trofeul CroVi, e greu să remarcăm de bine prea mulți jucători. Poate de peste peste medie, care medie, precum am stabilit, se situează tare jos. Încercăm, totuși.
APROAPE REMARCAȚII
1. Cristian Scutaru (23 meciuri) - 5,65
Absența căpitanului s-a dovedit a fi ultimul cui în coșciugul nostru de Liga 1, într-un moment în care nu doar că nu aveam înlocuitori pe post, dar echipa era neancorată în bătaia vântului. Ca idee, meciurile în care Scutaru a evoluat și a primit notă au o medie de 5,51 în vreme ce meciurile în care n-a evoluat au o medie de 5,35. Toate astea în condițiile în care nici el nu este unul dintre cei mai constanți jucători pe care i-am avut vreodată în apărare, dar anul acesta ne-a arătat cât de (mai) rău poate să fie.
2. Dorin Goga (23 meciuri) - 5,57
O fi tras și Goga niște chifle, cu eliminarea din meciul cu Chiajna și ratarea din câțiva metri de la Voluntari ieșind în evidență, dar pe final s-a dovedit unul dintre puținii jucători care au mai vrut să arate ceva pe teren. Poate aveam așteptări mai mari de la el când a semnat, dar nu ne imaginam că va rupe norii aici, după ce nu a arătat de neînlocuit la Târgu Mureș, anul trecut. Iar momentele sale de aparentă indolență au pătat mereu capacitatea sa tehnică, însă și așa a reușit să devină golgheterul echipei, evoluând considerabil mai puțin decât Elek sau Javi. Dacă vom avea liniștea necesară pentru a construi ceva anul acesta, reținerea sa în lot ne-ar ajuta, mai ales dacă unsprezecele nostru va fi populat cu jucători tineri.
3. Javi Hernandez (31 meciuri) - 5,56
Cauzele căderii lui Javi din 2016 au fost răstălmăcite deja. Poate că spaniolii au avut de suferit pe seama banilor încasați în dauna coechipierilor lor; sau pur și simplu s-au nivelat prestațiile lui Javi, care a început greoi, a culminat o vreme, și a revenit la ce juca anterior. Faptul că mai multe echipe îl doresc, atât pe el, cât și pe Llorente, mi se pare normal, căci toată lumea va delimita jucătorii de factorii perturbanți de la club - chiar dacă este greșit să o faci. Ca atâtea alte lucruri mici care, dacă ar fi mers, echipa ar fi putut chiar lupta la salvarea de la retrogradare, Javi a ratat primele șase luni ale anului, fotbalistic.
Cauzele căderii lui Javi din 2016 au fost răstălmăcite deja. Poate că spaniolii au avut de suferit pe seama banilor încasați în dauna coechipierilor lor; sau pur și simplu s-au nivelat prestațiile lui Javi, care a început greoi, a culminat o vreme, și a revenit la ce juca anterior. Faptul că mai multe echipe îl doresc, atât pe el, cât și pe Llorente, mi se pare normal, căci toată lumea va delimita jucătorii de factorii perturbanți de la club - chiar dacă este greșit să o faci. Ca atâtea alte lucruri mici care, dacă ar fi mers, echipa ar fi putut chiar lupta la salvarea de la retrogradare, Javi a ratat primele șase luni ale anului, fotbalistic.
4. Robert Elek (34 meciuri) - 5,56
Dacă singurul nostru atacant valid de oareșce calitate își menținea forma arătată în fața porții la debutul sezonului, nu ajungeam aici. Lipsa lui Pedro Henrique era oricum greu de compensat, mai ales că Pedro a făcut diferența în sezonul de Liga a II-a între o echipă peste medie și o echipă dominantă. Dar Elek, cu stilul său propriu, efortul susținut, agasarea adversarilor, și-a arătat utilitatea. E cumva ironic că una din cele mai bune prestații din acest sezon le-a avut chiar în ultima etapă, jucând pe postul de fundaș central, dar chiar și această experiență a scos în evidență calitățile sale de luptător, devotamentul față de echipă.
Dacă singurul nostru atacant valid de oareșce calitate își menținea forma arătată în fața porții la debutul sezonului, nu ajungeam aici. Lipsa lui Pedro Henrique era oricum greu de compensat, mai ales că Pedro a făcut diferența în sezonul de Liga a II-a între o echipă peste medie și o echipă dominantă. Dar Elek, cu stilul său propriu, efortul susținut, agasarea adversarilor, și-a arătat utilitatea. E cumva ironic că una din cele mai bune prestații din acest sezon le-a avut chiar în ultima etapă, jucând pe postul de fundaș central, dar chiar și această experiență a scos în evidență calitățile sale de luptător, devotamentul față de echipă.
5. Daniel Popescu (34 meciuri) - 5,53
Ca și în cazul lui Elek, Popescu a avut neșansa de a evolua aproape meci de meci, adică inclusiv în faza dezastru din play-out. Prestațiile sale au rămas însă destul de constante, chiar dacă nivelul său scăzuse deja în a doua parte a anului trecut, față de ceea ce a arătat în turul propriu-zis al campionatului. Aceasta rămâne realitate, căci chiar și cei care au lăsat o impresie bună, au făcut parte dintr-un colectiv care nu a reușit să se ridice deasupra haosului și să joace un fotbal măcar pozitiv, dacă nu bun. Transferul la Steaua este o răsplată meritată pentru Dan Popescu, însă sportiv va trebui să revină acolo unde era la începutul sezonului pentru a nu fi rapid debarasat de cei care călăuzesc clubul bucureștean.
CEILALȚI REMARCAȚI
1. Cristian Bocșan (10 meciuri) - 4,94
Slab pregătit pentru debutul în Liga 1 și apoi aruncat direct în cușca cu lupi, când ți-era mai greu, aș spune că acest sezon e aproape de uitat pentru Bocșan. Nu că n-ar fi avut ce învăța din el, dar nu trebuie să devină un reper de carieră. Ceea ce a suferit el în această perioadă este similar cu ceea ce ar suferi și alți tineri care devin piese de bază fără să aibă susținerea de care ar avea nevoie în jurul lor. Faptul că viața fundașilor este cea mai grea penalizează dublu orice neajuns, iar dacă un tânăr poate debuta și chiar juca susținut într-o poziție ofensiva în ciuda lipsei de experiență, ca el să o facă în defensivă, trebuie să fie un talent și un caracter deosebit.
2. Gabriel Cânu (23 meciuri) - 4,98
Deși are contract încă un an cu clubul, impresia lăsată în acest an de Cânu este că ar fi bine să nu rămână mai mult de o variantă de acoperire pe viitor. Lentoarea vârstei îl expune excesiv de mult, iar duetul cu Bocșan, cu care nu a părut că se completează, le-a făcut rău amândurora. Nu cred însă că printre criticile care ar trebui să i se aducă se numără și cele de caracter, așa cum zumzăne ocazional tribuna. Ca toți coechipierii mai seniori din lot, și Cânu a suferit pe seama diverselor accidentări, iar finalul de sezon l-a jucat doar grație unor tratamente dureroase pe care le-a făcut. Doar că și asta face parte din viața de fotbalist, iar atunci când corpul nu prea mai vrea, devine tot mai greu să-l forțezi cu succes.
3. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,15
Heh, ăsta a fost la noi? Scapă de top jucători precum Pisas, Rajcomar sau Abel Suarez, fiindcă n-au evoluat destul, deci rămâne prin zonă bulgarul. Bulgar care, la o adică, a prins repede echipa la Beroe, formație clasată pe a treia treaptă a podiumului în țara vecină, până să se accidenteze.
4. Cristi Bărbuț (30 meciuri) - 5,32
Nu pot să cred că insistența asupra lui Bărbuț a făcut vreun favor cuiva - echipei sau jucătorului. În vreme ce Mailat și Sorescu își așteptau șansa, Florin Marin și Grigoraș (în special ultimul) îl titularizau cu regularitate pe Bărbuț, deși acesta juca din rău în mai rău. Pe parcursul play-out-ului, în mod special, a fost o apariție constant tristă în primul unsprezece, cu excepția jocului împotriva celor de la Voluntari. Dacă e să mai progreseze, cred că și el (cam ca și Belu) are nevoie de alt mediu, de alte persoane, de altă concurență pe post - și cât mai curând, căci generația '95 îmbătrânește.
5. Manu Torres (13 meciuri) - 5,33
În ciuda unui debut promițător, Torres s-a dovedit a fi destul de limitat, nicidecum ceea ce ne-am fi putut imagina de la un fost jucător de Primera. Ieșirea din grații ale colectivului spaniol n-a ajutat, însă nici el nu a arătat bine alături de Cânu sau Bocșan - doar cu Scutaru în line, ce-a mai mers. Se vede că am ciuruit aici jucătorii defensivi, deși mijlocașii centrali/închizătorii au scăpat, co-participanți activi la toate slăbiciunile noastre din apărare - dar așa s-au așternut cifrele.
CEILALȚI REMARCAȚI
1. Cristian Bocșan (10 meciuri) - 4,94
Slab pregătit pentru debutul în Liga 1 și apoi aruncat direct în cușca cu lupi, când ți-era mai greu, aș spune că acest sezon e aproape de uitat pentru Bocșan. Nu că n-ar fi avut ce învăța din el, dar nu trebuie să devină un reper de carieră. Ceea ce a suferit el în această perioadă este similar cu ceea ce ar suferi și alți tineri care devin piese de bază fără să aibă susținerea de care ar avea nevoie în jurul lor. Faptul că viața fundașilor este cea mai grea penalizează dublu orice neajuns, iar dacă un tânăr poate debuta și chiar juca susținut într-o poziție ofensiva în ciuda lipsei de experiență, ca el să o facă în defensivă, trebuie să fie un talent și un caracter deosebit.
2. Gabriel Cânu (23 meciuri) - 4,98
Deși are contract încă un an cu clubul, impresia lăsată în acest an de Cânu este că ar fi bine să nu rămână mai mult de o variantă de acoperire pe viitor. Lentoarea vârstei îl expune excesiv de mult, iar duetul cu Bocșan, cu care nu a părut că se completează, le-a făcut rău amândurora. Nu cred însă că printre criticile care ar trebui să i se aducă se numără și cele de caracter, așa cum zumzăne ocazional tribuna. Ca toți coechipierii mai seniori din lot, și Cânu a suferit pe seama diverselor accidentări, iar finalul de sezon l-a jucat doar grație unor tratamente dureroase pe care le-a făcut. Doar că și asta face parte din viața de fotbalist, iar atunci când corpul nu prea mai vrea, devine tot mai greu să-l forțezi cu succes.
3. Georgi Sarmov (15 meciuri) - 5,15
Heh, ăsta a fost la noi? Scapă de top jucători precum Pisas, Rajcomar sau Abel Suarez, fiindcă n-au evoluat destul, deci rămâne prin zonă bulgarul. Bulgar care, la o adică, a prins repede echipa la Beroe, formație clasată pe a treia treaptă a podiumului în țara vecină, până să se accidenteze.
4. Cristi Bărbuț (30 meciuri) - 5,32
Nu pot să cred că insistența asupra lui Bărbuț a făcut vreun favor cuiva - echipei sau jucătorului. În vreme ce Mailat și Sorescu își așteptau șansa, Florin Marin și Grigoraș (în special ultimul) îl titularizau cu regularitate pe Bărbuț, deși acesta juca din rău în mai rău. Pe parcursul play-out-ului, în mod special, a fost o apariție constant tristă în primul unsprezece, cu excepția jocului împotriva celor de la Voluntari. Dacă e să mai progreseze, cred că și el (cam ca și Belu) are nevoie de alt mediu, de alte persoane, de altă concurență pe post - și cât mai curând, căci generația '95 îmbătrânește.
5. Manu Torres (13 meciuri) - 5,33
În ciuda unui debut promițător, Torres s-a dovedit a fi destul de limitat, nicidecum ceea ce ne-am fi putut imagina de la un fost jucător de Primera. Ieșirea din grații ale colectivului spaniol n-a ajutat, însă nici el nu a arătat bine alături de Cânu sau Bocșan - doar cu Scutaru în line, ce-a mai mers. Se vede că am ciuruit aici jucătorii defensivi, deși mijlocașii centrali/închizătorii au scăpat, co-participanți activi la toate slăbiciunile noastre din apărare - dar așa s-au așternut cifrele.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)