Interviu: Mario Contra

Am stat de vorbă pe aici cu fundași, cu mijlocași, cu atacanți - dar nu am avut invitat niciun portar. Mai mult, acum trei nopți, împovărat moral de amânarea unui nou interviu, m-am visat pus la respect de portarul de la Poli II, fiindcă uitasem să mă prezint la o întâlnire prestabilită. Pentru a rectifica această gravă carență și a-mi ușura conștiința, am vorbit cu antrenorul echipei secunde, Victor Collins, să ni-l procure pe Mario Contra, dacă era cu putință. Și a fost.

Contra, în ciuda vârstei sale, se află de ceva vreme chiar și în circuitul echipei mari. A început să apere la seniori mai mult pe parcursul acestui sezon, în care a alternat cu Smaranda între buturile de la Poli II, și s-a evidențiat prin calitatea reflexelor sale. Cu convocări pentru naționala U16 a României, tânărul portar se află pe lista jucătorilor de urmărit pe postul său, ajutat de o talie care-i permite să controleze mingi înalte, fără a-i compromite agilitatea.

Dincolo de toate, viața de portar e grea fiindcă nu prea iartă și concurența e feroce. Important este că din mica mostră reprezentată de discuția noastră, Mario Contra pare suficient de sobru pentru a aborda cu curaj rigorile postului.


CV: Cum ai ajuns să joci fotbal?

MC: Eram mic și mă jucam foarte des în fața blocului fotbal cu copiii, în poartă îmi plăcea cel mai mult. La un moment dat tata m-a dus la Poli, unde era antrenor Ionescu.

CV: Dar ai plecat.

MC: Am rămas o perioadă la Poli, după care m-am mutat la Banatul. Dar eram mic atunci, nu mai știu de ce.

CV: Tot timpul ai jucat în poartă?

MC: Da, de mic mi-a plăcut. Îmi plăceau mânușile foarte mult, mă atrăgeau echipamentele mai specifice. Te fac să te simți mai autoritar.

CV: Și când ai revenit la Poli?

MC: Cred că acum cinci-șase ani. Nu prea jucam la Banatul, nu prea mă antrenam fiindcă nu aveam antrenor de portar, foarte rar făceam specializat. Deci cred că a fost cea mai bună decizie, pe care a luat-o tata. El a fost mereu alături de mine, la meciuri și la antrenamente.

CV: Îți dă indicații în timpul meciurilor?

MC: Îmi dădea când eram mai mic și chestia asta mă irita uneori. Dar cu timpul s-a mai liniștit, am avut noi niște discuții (râde). Cu arbitrii are acum treabă.

CV: Ai frați, surori?

MC: Am o soră mai mare. M-a ajutat mult în viață, îi mulțumesc. A făcut și ea sport de performanță, a fost portăriță de handbal, dar s-a axat pe școală și e acum la medicină.

CV: Tu ai vreun plan de rezervă?

MC: Dacă Doamne ferește nu merge cu fotbalul, m-am gândit să fac o facultate. Probabil o să mă înscriu oricum.

CV: Ai avut vreodată probleme cu accidentările?

MC: Acum patru ani trebuia să fim la un turneu final, faza semifinală, și cu o zi înainte să plecăm la Craiova am făcut un joc amical. Într-un contact mi-am rupt clavicula. Am stat vreo două luni, ghips și recuperare, mi-am revenit mai greu.

CV: Ți-e frică acum?

MC: Acum nu, n-am nicio treabă. Dar când am dat ghipsul joc și am început antrenamentele îmi era frică să plonjez în partea stângă. Mi-a dat însă antrenorul încredere să o fac.

CV: Am văzut pe profilul tău că ești fan Casillas.

MC: Da, e idolul meu. Îmi place foarte mult, îmi place și Real Madrid.

CV: Cum ți s-a părut debarcarea lui de la Real? Crezi că nu mai evolua la același nivel?

MC: Urâtă debarcarea. Puteau să-i facă o despărțire mai frumoasă, nu un interviu și atât. S-a văzut și în jocul lui că nu mai era chiar la același nivel, dar tot rămâne un portar de mare clasă. Și la FC Porto are intervenții foarte bune, dacă nu mă înșel are chiar 12-13 meciuri fără gol primit. [n.ed. 17 în acest sezon de Primeira Liga]

CV: Mai știi când ai debutat la echipa secundă?

MC: Dacă nu mă înșel am debutat în liga a V-a, acum doi ani.

CV: Dar tu ai ajuns și în cadrul echipei mari destul de repede.

MC: Anul trecut, da. Conjunctura a fost să plece o parte din portari, Kirschtein era la echipa a doua și am fost luat în lotul echipei mari. Am și prins banca de patru ori.

CV: Ai avut în preajmă portari cu multă experiență. Ai interacționat mai mult cu vreunul dintre ei?

MC: Da, am stat și în cameră cu Nuno Claro într-un cantonament. M-a ajutat mult, mi-a dat multe sfaturi. Chiar sunt bucuros.

CV: Cum ți se par portarii de acum? Pe Smaranda îl ai mai aproape la echipa secundă.

MC: Cu Smaranda mă înțeleg foarte bine, suntem într-o relație bună. Toți trei sunt băieți extraordinari, cu experiență.

CV: Într-adevăr, Straton are un sezon excelent. La o adică și Kirschtein era bun, dar a gafat în câteva rânduri. Cum treci peste astfel de momente?

MC: Se întâmplă, constanța e cea mai importantă. Când greșești o dată tot terenu-ți pică în cap, la un jucător de câmp nu se vede așa de tare. Degeaba faci cel mai bun meci dacă în ultima fază o scapi.

CV: Tu ai vreun proces anume?

MC: Încerc să trec peste momentele astea cât mai repede, să nu mă mai gândesc, să văd ce am de făcut la următorul meci și să mă concentrez.

CV: Jucătorii de câmp ne-au povestit că atunci când nu sunt în mână, încearcă execuții simple. Cum e la portar?

MC: La portar contează foarte mult primele mingi. Dacă nu greșești, ești în mână tot timpul. Dacă începi ezitant e mai greu.

CV: Ce ți se pare ție cel mai dificil ca portar? Mi se pare că ești mai mult un portar de reflex.

MC: Pot să spun că sunt un portar de reflex, dar nu mi se pare greu. Îmi place să ies pe centrări, îmi place și să mă aventurez la jocul de picior. Dar mai trebuie să lucrez la jocul de picior, insist pe asta la antrenamente, și cu stângul și cu dreptul, la fel cu aprecierea mingilor înalte în adâncime...sunt lucruri de experiență.

CV: Portarii moderni au adeseori un rol de libero.

MC: Da, domnul Collins îmi spune tot timpul să plece mingea de la portar, să desfac, să ajut cu pase. Se vede că încearcă să aducă o schimbare.

CV: Și poți?

MC: Pot, da. Mă adaptez. La liga a III-a nu sunt nici terenurile excepționale, dar trebuie să încercăm.

CV: Portarii au o reputație de a fi mai excentrici...

MC: ...mai nebuni.

CV: Te încadrezi în categoria asta?

MC: Nu neapărat, dar portarii trebuie să gândească foarte mult, să fie cu mintea limpede tot timpul și să fie concentrați. Trebuie să aibă și o doză de nebunie, ce-i drept.

CV: Și o ai?

MC: Eu zic că da! (râde)

CV: Ai jucat și pe la ceva naționale.

MC: Cred că am două sau trei selecții la U16 sau U17. [n.ed. U16]

CV: Dar nu recent, de ce?

MC: Probabil că așa a decis antrenorul după un meci. Am greșit la un gol atunci.

CV: Apropo de asta, ai un meci de care îți aduci aminte cu plăcere? Unul care te-a "traumatizat"?

MC: Chiar anul acesta, în tur la juniori A, cu Ardealul a fost un meci dificil pe care l-am câștigat 1-0 și în care am avut câteva intervenții bune. Cât despre o amintire neplăcută...anul trecut, tot cu Ardealul, la ei acasă. Era 0-1 la pauză, noi am ieșit motivați și au beneficiat de o liberă de la 40 metri la care am scăpat-o în poartă și am tăiat moralul echipei.

CV: Mai știi de ce ai scăpat-o?

MC: A fost o neînțelegere cu Cochințu, i-am zis să o lase, el s-a lăsat în ultimul moment și când să o prind mi-a sărit mingea din piept și a intrat în poartă.

CV: Cum lucrezi cu jucătorii din apărare?

MC: Ne înțelegem bine. Suntem la antrenamente aproape zilnic acum și progresăm.

CV: Tu ai antrenamente separat?

MC: Da, fac specific de portari. Numai când are nevoie de mine la jocuri, la finalizări, intru cu restul.

CV: Erau și perioade în care nu aveai antrenor de portari?

MC: Au fost perioade la centrul de copii, dar acum sunt – și buni! Pur și simplu nu aveam antrenor de portari. La un moment dat plătisem eu cu un coleg pe cineva să vină să ne antreneze.

CV: Cum sunt condițiile acuma?

MC: Mai bune, se schimbă din ce în ce mai multe și ne bucură lucrul acesta.

CV: Întrebarea noastră preferată: cât la sută depinde de tine și cât la sută depinde de alți factor să ai succes în fotbal?

MC: Cred că undeva la 70% depinde de tine, poate și mai mult. În rest de noroc, de oamenii care sunt pe lângă tine, de condițiile în care te antrenezi.

CV: Aș fi crezut că tu, ca portar, ai zice un procent mai mic. Dacă n-ai o apărare bună...

MC: Dacă tu-ți faci treaba, chiar dacă n-ai o apărare bună, dar aperi bine, te ajută mai mult. Poți să ieși și în evidență.

CV: Apropo de ieșit în evidență, cum ți s-au părut penalty-urile la meciul de Cupă?

MC: Le-am trăit cu emoții și mă bucur pentru Curileac, că a reușit să salveze două.

CV: Tu ai trăit din astea?

MC: Am avut într-o finală la Brașov Juniors Cup, când am reușit să apăr ultimul penalty al celor de la West Bromwich și am câștigat finala.

CV: Cea mai mișto variantă! Ai vreo tactică?

MC: De obicei urmăresc glezna jucătorului, unde se uită, și la majoritatea, când sunt sigur, plec înainte.

CV: Seniorii primesc indicații despre cum bat jucătorii echipei adverse?

MC: Așa îmi spunea domnul Frunză, că se uită la adversari înainte de o partidă. Chiar vreau pe această cale să mulțumesc domnilor Călin Frunză și Petre Țurcaș [n.ed. antrenori cu portarii la Poli] pentru sprijinul și încrederea pe care mi-au acordat-o și mi-o acordă în continuare.

CV: Ce așteptări ai pentru viitor? Portarilor le este greu să debuteze de tineri.

MC: Da, se maturizează mai greu, e și un singur post, responsabilitatea e mare.
Eu sper să intru în planurile echipei mari cât mai repede și de la anul să fiu măcar al treilea, al patrulea portar, să rămân aici, să joc.

CV: Al patrulea portar ești și acum.

MC: (râde) Mă rog, al treilea. Să mă antrenez cu echipa mare și să joc cât mai mult la liga a III-a, să prind încredere.

Pandurii - Poli 1:3 (1:0)

O fi fost o victorie dramatică, dar a fost victoria de care aveam nevoie și altceva n-ar mai fi de spus. Deși Pandurii au deschis scorul și noi am ratat un penalty în prima repriză prin Drăghici, jocul s-a întors complet odată cu eliminarea lui Nwabueze. Pedro a egalat, Bărbuț a înscris pentru a ne aduce în avantaj, apoi Pandurii au rămas în nouă, din cauza unei accidentări, și în final în opt cu o nouă eliminare. Cânu a înscris ultimul gol al partidei, garantându-ne un rezultat ce părea improbabil la pauză. Cu atât mai de preț sunt cele trei puncte, cu cât ne-a lipsit Croitoru și am revenit din spate. 

N-am intrat cu prea multă convingere pe teren și s-a văzut. Cu un unsprezece în care trei din patru jucători ofensivi erau jucători de viteză, nu surprinde așa de mult că Pandurii au stat sus, dar asta nu spune toată povestea. Multe pase greșite și erori personale ne-au costat adeseori posesia și după ce Pandurii au cerut penalty în minutul 4, primind doar un galben pentru simulare, o eroare a lui Cânu a oferit mingea pe tavă gazdelor, dar finalizarea lobată a ratat cadrul porții. Punctul nevralgic al apărării noastre a părut să fie undeva în triunghiul dintre Străuț - Scutaru - Artean. De acolo a pornit faza din minutul 19, finalizată din careu pe lângă de către Firțulescu, și tot de acolo a venit golul în minutul 25. Atunci, Străuț a atacat un adversar în flanc, acesta a ciupit mingea pe lângă el și Hlistei s-a găsit cu mult spațiu, l-a întors pe Scutaru și a tras de la 20 metri, surprinzându-l pe Straton, pierdut pe undeva la marginea careului de șase metri. Conform așteptărilor, gazdele s-au retras și la doar cinci minute am beneficiat de șansa egalării, când Bărbuț s-a văzut faultat în careu. Executanții sunt mereu surpriză la Poli, iar astăzi a fost rândul lui Drăghici. Acesta a trimis portarul în cealaltă parte, doar că a trimis și mingea peste colțul lăsat liber. Până la pauză, Šoljić a fost servit de două ori de către Artean, prima oară în poziție ideală, singur cu portarul, dar croatul a ratat preluarea și a doua oară a întors un adversar, ca apoi următoarea atingere să fie imprecisă.

Nici n-a început bine repriza secundă că ne-am găsit în superioritate numerică. Nwabueze a văzut al doilea galben și în scurt timp la noi a intrat Pedro pe teren - numai că știam prea bine că nu va fi ușor, chiar și cu om îm plus. Deși am stat constant avansat, șansele de gol nu s-au grăbit să apară. Pedro a executat o liberă din buza careului în zid în minutul 58, dar apoi au urmat zece minute de secetă. Brazilianul a ieșit însă la rampă în minutul 70: minge lungă în marginea careului, s-a debarasat din corp de fostul nostru jucător Florin Ilie, a pătruns în careu și a tras tare în diagonală, Stanca a atins mingea, fără a o opri din drumul ei spre poartă. Au trecut doar două minute ca să preluăm conducerea: Šoljić l-a deschis lung pe Bărbuț, acesta a plecat de la limita ofsaidului, a rămas în fața aceluiași Ilie și șutul său a fost judecat greșit de către Stanca, trecându-i pe lângă brațe. În minutul 74, doi jucători de la Pandurii s-au izbit violent în săritură, unul dintre ei a trebuit ridicat cu ambulanța, iar cum gazdele efectuaseră toate schimbările, au rămas în nouă. Minutul 83, contră a lui Poli, Popovici întoarce un adversar, scapă spre poartă și este prins prietenește de umeri de către Ene - încă o eliminare la gazde. Popovici bate libera, se face corner, Bărbuț execută, Stanca iese, dar Cânu ajunge primul la minge, trimite cu capul în bara transversală, însă balonul îi revine și la a doua încercare tranșează partida. În cele șapte minute de prelungiri, Popovici putea mări avantajul, fie dacă îi oferea mingea lui Mailat, fie dacă finaliza mai bine de unghi, șutul său fiind scos cu piciorul de Stanca. Ultimele două minute ne-au oferit două șanse, câte una pentru fiecare echipă în fapt, cu același Stanca reușind să respingă un șut puternic al lui Pedro, ca la faza finală a jocului, Straton să respingă peste o lovitură liberă executată din colțul careului. Și gata!

Nu-mi prea vine să mai spun mare lucru. Admir faptul că echipa a crezut și când părea greu să crezi, dar mai mult admir capacitatea noastră de a reveni. Inspirația lui Pedro, pentru care era restantă de câteva etape, cred că a fost cheia și faptul că am înscris rapid al doilea gol e clar că a debusolat gazdele. N-a fost cel mai curat joc, unde am punctat deja anumite slăbiciuni defensive și momente greoaie de construcție, cu Šoljić ușor neconvingător până la pasa oferită lui Bărbuț pentru gol. Travaliul lui Artean a contat mult, acesta fiind printre cei mai buni jucători de pe teren. Până la urmă viteza i-a descusut pe Pandurii și chiar dacă Drăghici, Străuț și Scutaru au ieșit puțin sub linie, Mailat a avut puține reușite și momente de neinspirație, Popovici a intrat greuț în joc, importante sunt punctele. Până la urmă, gazdele nici n-au mai avut ocazii între golul marcat în minutul 25 și libera din ultimul minut, deci e doar just că am obținut victoria. 

Aer, mult, mult aer. Mai un hop la Târgu Mureș, într-o săptămână, și putem trece la contemplații profunde.

Bravo Poli!

Poli: Straton (5) - Străuț (5), Scutaru (5), Cânu (6,5), Novak (6) - Artean (6,5), Šoljić (6) - Bărbuț (7), Popovici (5,5), Mailat (5) - Drăghici (4,5)

Schimbări:

Neagu pentru Drăghici (min 34)

Pedro (6,5) pentru Novak (min 56)

Bîrnoi pentru Neagu (min 87)

Poli - Chiajna 0:0

Anticipam că vom avea o partidă grea, dar nu chiar așa de grea încât numai norocul să facă să obținem un egal. Adevărul e că euforia de după parcursul excelent din ultima perioadă a fost împrăștiată brutal de realitatea situației curente.

Culmea, părea că începusem destul de bine, cu curaj și cu un ritm bun în atac. Chiajna a tras însă proverbialul semnal de alarmă în minutul 8 când a arătat cât de șubredă este apărarea noastră parțial improvizată și aproape complet nepregătită din punct de vedere fizic. Bocșan făcea un marcaj avansat total ineficient, iar Scutaru reprofilat în dreapta l-a pierdut pe drum pe Ciobanu. Numai finalizarea slabă din poziție bună a lui Cristescu a făcut ca Straton să nu aibă ce apăra.

Cred că faza din minutul 18 ne-a provocat un blocaj psihic pentru restul reprizei, când Dan Popescu centra de lângă Mailat, iar Cristescu îi lua fața lui Cânu și șuta în bară, amuțindu-ne pe toți. Practic nu am contat deloc, singura fază cât de cât periculoasă fiind o incursiune pe flancul lui Mailat, finalizată cu o poziționare bună pentru Popovici, a cărui șut este însă blocat și nu pune probleme portarului.

Oaspeții în schimb ne dau palpitații pe contraatac, trecându-și în cont încă trei mari ocazii. Tot Bocșan și Scutaru sunt protagoniști în minutul 27, încurcându-se unul pe altul la o minge aeriană, lăsându-l astfel pe Ciobanu să pătrundă în careu și să șuteze. Straton pune însă un picior salvator. Și tot noi i-am ajutat în minutul 38, când Poparadu trimite o minge în spate, dar lângă Bocșan e Pena care interceptează mingea, iar în final Raul Costin nu reușește să trimită cum trebuie pe lângă Straton. Doar un minut mai târziu, Grădinaru profită de mult spațiu la 30 de metri și șutează. Straton e bine pe minge dar oricum e nevoit să respingă.

Repriza secundă debutează tot cu o șansă a oaspeților: un șut al lui Ciobanu de la marignea careului, respinsă de Straton, urmat de un alt șut al lui Costin, dar peste poartă. Nu e clar dacă din cauza schimbărilor se temperează jocul, la fel nu ne era clar nici cât de apți fizic erau cei care au intrat și nu au fost titulari. Doar Neagu ne-a dat din nou ceva emoții fiind ușor depășit.

Nu se întrevedea nimic bun și toată lumea aștepta fie o minune, fie fluierul de final și obținerea unui punct, sau mai bine spus ne-cedarea celor trei puncte adversarului direct. Lipsa de vigoare și inspirație, precum și cea a unui jucător care să destabilizeze jocul ordonat al oaspeților a făcut să avem parte de un joc fără ocazii. Pressing-ul n-a dat roade, iar fazele fixe nu prea avea cine să le finalizeze.

Minutul 82 a consemnat următoarea ocazie, când Străuț nu s-a mai repliat lângă adversarul direct, dar acesta și-a oprit mingea prea larg, iar Straton l-a blocat imediat. După introducerea lui Pedro, ultimul sfert de oră a însemnat și singura perioadă în care am și presat atacul. Și nu neapărat datorită brazilianului, care n-a avut cea mai bună prestație, așa cum ne-a obișnuit în ultimele meciuri. Am obținut totuși câteva faze fixe la rând care ne-au ținut aproape de poarta adversă. Minunea putea veni chiar în minutul 90, când Mailat a simțit spațiu de acțiune pe centru, a trecut pe lângă câțiva adversari și a ciupit mingea din marginea careului, dar șutul s-a scurs puțin pe lângă poartă.

Spuneam și înainte de meci că un egal este bun, mai ales că și Târgu Mureș și Pandurii au făcut un meci nul, dar asta ne obligă la un rezultat pozitiv peste mai puțin de 72 de ore la Severin. Deocamdată e bine, dar pentru evitarea retrogradării ne trebuie un pic mai mult. Înțeleg situația grea din cauza problemelor medicale, dar chiar meciul de astăzi ne-a arătat că posibilele soluții sunt tocmai cele pe care Ionuț Popa vrea cu insistență să le ignore. Novak a jucat foarte bine și nu a greșit nimic flagrant, chiar și atunci când a fost mutat în centru pentru a-i lăsa locul eternului și mereu disponibilului Neagu. Problema cea mai mare am avut-o pe celălalt flanc, chiar și când Străuț a intrat pentru a-l întări. Oare e chiar așa un risc mare introducerea lui Haruț, jucător de națională (U18), când unul din cei mai buni (și evident, cei mai proaspeți) jucători a fost Mailat?

E grea viața de cronicar, căci nu de critică e nevoie acum, ci de încurajări pentru că echipa pare într-un moment de cumpănă care într-o parte înclină spre o prăpastie. Chiar dacă pare o situație fără speranță, să nu uităm că așa părea și la începutul campionatului. Hai Poli!

Poli: Straton (6) - Scutaru (5), Bocșan (4,5), Cânu (5,5), Novak (5,5) - Mailat (6), Artean (5,5), Poparadu (5), Croitoru (5,5), Popovici (5,5) - Drăghici (5)

Schimbări:

Străuț pentru Bocșan (min 54)
Neagu pentru Poparadu (min 62)
Pedro pentru Drăghici (min 75)

Iași - Poli 1:0 (0:0)

Am cam donat aceste puncte ieșenilor, în ciuda unui joc destul de bun. Din păcate, introducerea lui Neagu după pauză ne-a fost fatală, fundașul stânga greșind decisiv în două rânduri și oferind gazdelor șansa desprinderii. Mai îngrijorător este că va trebui să ne lipsim de Soljic două etape, eliminat astăzi, tocmai cu Chiajna și Pandurii. Altfel, echipa a luptat bine, în ciuda prospețimii fizice limitate, și am avut șanse de a face mai mult, dar n-a fost să fie.

Abordarea jocului la debut era previzibilă: Poli, cu atenție sporită pe defensivă, gazdele cu inițiativa. Doar că inițiativa ieșenilor nu a avut consecințe grave pentru poarta noastră, singurele ocazii fiind semnate de Cristea și Golubovic, primul cu un lat pus bine, dar care a trimis balonul pe lângă, și al doilea cu o foarfecă spectaculoasă, necadrată însă. Pentru noi, Fucek a părut cel mai aproape de a produce ceva notabil și în minutul 25 a construit o fază tare faină împreună cu Soljic: după ce mijlocașul fără podoabă capilară a luptat pentru o minge în flanc, a recuperat-o, cu un dribling scurt s-a descotorist de-un adversar, i-a pasat conaționalului său care i-a returnat serviciul, iar Fucek a apucat să finalizeze din unghi, șut blocat de Grahovac în corner. Tot Fucek a încercat două reluări dificile din cealaltă parte a careului, cu piciorul drept, una trimisă pe lângă și una în care mingea i-a fost suflată, astfel că putem spune fără mari rețineri că aceasta a fost cea mai activă repriză pentru croat de când a venit aici. Finalul reprizei a prezentat și gazdelor o mare șansă de gol - de fapt, o dublă șansă  - cu Straton intervenind inițial acrobatic la o lovitură de cap din centrul careului, balonul poposind la Bole, care a trimis, din unghi mai închis, în bară.

Constrâns de împrejurări, Popa a făcut două schimbări la debutul reprizei secunde: Neagu și Popovici au intrat pentru Șeroni și Fucek. N-a trecut nici un minut de la reluare, Neagu a fost prins descoperit la prima acțiune a gazdelor, centrarea s-a dus spre colțul lung, unde Bole a avut spațiul oferit Străuț și poarta goală în față, iar toate eforturile lui Straton au fost de prisos. Am urcat puțin la o fază fixă în minutul 49 și aproape că am fost taxați din nou, finalizarea lui Cristea trecând de puțin pe lângă. Totuși, lucrurile nu păreau dramatice, echipa arăta spirit, iar șansa a fost de partea noastră când același Cristea a fost uitat în careu de Scutaru, dar cumva a trimis cu capul pe lângă din șase metri. Prima ocazie mare pentru noi i-a aparținut lui Soljic, găsit de centrarea lui Bărbuț (la capătul unei curse tipice), voleul frumos executat al croatului fiind respins de portar. După ce Cristea a bătut o liberă telefonată în minutul 60, Popa a făcut ultima modificare, introducându-l pe Bocșan pentru un Străuț letargic și în pragul eliminării. La două minute, Bărbuț a ieșit din nou în evidență cu o cursă tipică, a fost agățat de Țigănașu, acesta primind al doilea galben. În loc să profităm, ne-am făcut umplut de penibil, Croitoru a bătut slab, mingea a ieșit din careu, Neagu a gafat și deodată ieșenii zburdau cu un om liber la mijlocul terenului, pe care Soljic l-a faultat - în absurdul momentului, fiindcă și dacă ar fi marcat, prezența mijlocașului pe teren pentru următorul meci era mai importantă decât orice s-ar fi salvat prin această intervenție. Recunosc, am stins aici televizorul să ma calmez puțin și am revenit după cinci minute. Jocul a trenat după acele faze șoc, iar următoarea șansă am notat-o de abia în minutul 82 - tot pentru gazde și tot după o eroare a lui Neagu, doar execuția slabă a lui Golubovic din poziție de unu la unu cruțându-ne. Deși am stat destul de sus în această ultimă parte, n-am mai avut energia să construim ceva coerent, mai ales că, în fapt, jucam în nouă, cu Pedro absent aproape complet. Și așa s-a terminat.

Poate că de această dată, Popa se va fi convins că trebuie să lasă orgoliul la o parte și să nu-l mai pună pe Neagu înainte lui Novak. Sau măcar să-i alterneze, dacă tot e nevoie. Gravă rămâne situația și în flancul drept, unde Străuț pare chinuit, fără vreo șansă de repaos de când s-a instalat ca titular pe post. La fel aș zice că poate și Pedro ar mai trebui odihnit puțin, în favoarea lui Drăghici, care prea n-a mai jucat niciun meci - accidentat și căzut cumva în dizgrație după cantonamentul de iarnă. Și fazele fixe - dacă măcar n-am pune adversarii pe contre periculoase, atâta timp cât oricum nu reușim să creăm pericol.
În rest, echipa a fost ok, plusuri pentru Fucek și Bărbuț, și sper să menținem cadența pentru jocurile care urmează. Dincolo de orice teorie a conspirației, nu e de glumit cu niciuna din adversare, adică nici cu Pandurii sau cu Târgu Mureș. Dar întâi, capul sus și Chiajna.

Poli: Straton (5,5) - Străuț (5), Scutaru (5,5), Cânu (5,5), Șeroni (5,5) - Artean (5,5), Soljic (5,5) - Bărbuț (6), Croitoru (5,5), Fucek (6) - Pedro (5)

Schimbări:

Neagu (3) pentru Șeroni (min 46)
Popovici (5) pentru Fucek (min 46)
Bocșan pentru Străuț (min 61)

CR: Poli - CFR Cluj 0:0 (0:0), 6:5 după penalty-uri

Cine ar fi crezut că vom vedea câteva dintre cele mai frumoase meciuri jucate în ultimele decenii pe Dan Păltinișanu tocmai în acest sezon? Astăzi, pusă față în față cu o echipă de pe podiumul play-off-ului, cu un arbitraj deosebit de ostil, cu șaptezeci de minute de inferioritate numerică, Poli a sfidat imposibilul și s-a calificat în semifinalele Cupei României. Croitoru, Bărbuț & co. și-au dat sufletul pe teren, fiind recompensați cu afecțiunea celor câteva mii de suporteri adunați în tribune. Simt doar tristețe pentru cei care zic că au vreo trăire față de fotbalul timișorean și au ratat acest meci.

Cumva, deși partida n-a fost presărată de ocazii, ritmul alert a dus la șanse de gol pentru ambele formații. Oaspeții au avut două mari în prima repriză, ambele venite după lovituri de la colț: în minutul 4, o minge trimisă în bară, și în minutul 37 una trimisă peste, din poziție ideală. Poli a replicat mai ales prin șansa lui Șeroni, din minutul 33, care și-a făcut cursa brevetată și a tras din unghi, portarul reușind să pareze. Altfel, și Bărbuț ar fi putut scăpa singur spre poartă, dar a fost faultat cinic de un fundaș advers, care a scăpat doar cu galben.
Pe finalul primei reprize, Șeroni a părut accidentat, dar a revenit pe teren și după pauză. Decizia n-a fost inspirată, fiindcă în minutul 50, la o fază în care ambii jucători au ridicat piciorul, fundașul nostru a prins ceva din minge, înainte de-a-și planta talpa în coapsa adversarului. Nu știu dacă cineva s-ar fi plâns cu un cartonaș galben, dar centralul l-a arătat direct pe cel roșu, lăsându-ne în inferioritate. Culmea, deși CFR a avut o șansă imediat, cu un șut prins deosebit de precis de către Curileac, dinamica jocului nu s-a schimbat mult. Au urmat patru faze discutabile, toate tranșate împotriva noastră, dintre care cel puțin una a fost fără dubii greșită. Scutaru și Străuț au văzut galbene pentru simulări în careu, deși contact a existat la amândoi, precum e adevărat că au și căutat faultul. Bărbuț a scăpat fără galben când a fost servit cu o împingere, tot în careu, dar a primit în schimb unul pentru că a lovit mingea după fluierul arbitrului în minutul 66. Singura problemă e că fusese semnalat eronat în ofsaid, scăpat singur cu portarul, și mingea a intrat în poartă. Problema noastră, bineînțeles. CFR a mai avut câteva ocazii pe final, în general la faze fixe, de două ori fiind nevoie de intervențiile lui Curileac, ca în minutul 85 mingea să ocolească buturile porții noastre dintr-o poziție tare neplăcută. Mai mult, cândva s-au împiedicat clujenii între ei în careu, scăpați cumva trei singuri cu portarul - acolo chiar ne-au cruțat.

Au urmat prelungirile, în care băieții noștri și-au arătat pe alocuri oboseala, dar chiar și așa, Croitoru și Bărbuț, piesele cu cea mai bună mobilitate pe parcursul meciului, au rămas insistenți în treimea adversă, punând adversarii sub presiune. A fost nevoie de Curileac să respingă o minge periculoasă trimisă de Bud, însă în ciuda presiunii oaspeților, cele mai mari ocazii ne-au parvenit nouă, în ultimele cinci minute de joc. Întâi, Bărbuț a făcut o cursă solo, a ajuns în poziție centrală, la 20 metri, și a lovit balonul puternic, acesta trecând de puțin pe lângă vinclu. Apoi, chiar la ultimele faze, Popovici a accelerat bine în flancul stâng, a trimis central către Bărbuț, care în loc să așeze mingea și s-o direcționeze la unul dintre cei doi coechiperi liberi în dreapta sa, a încercat un șut complicat, care a și trecut mult peste.

Am crezut atunci că aceasta ne-a fost șansa. La penalty-uri, CFR a avut prima execuție, ceea ce oferă statistic o șansă mai bună. Deși mereu aproape, Curileac n-a reușit să pareze vreunul din primele trei șuturi. La noi, Drăghici, intrat chiar în ultimele secvențe ale meciului, a marcat trimițând portarul în colțul opus, Fucek a transformat în forță, dar apoi Străuț a tras telefonat, pe jos, și Mincă a salvat. Suporterii l-au aplaudat oricum pe fundașul dreapta, iar imediat, Larie a ratat de la CFR, scărița sa fiind dejucată de Curileac. Soljic, Bărbuț și Scutaru au executat impecabil, deși m-au trecut apele la fiecare dintre ei. Nici clujenii n-au ratat, astfel că scorul a ajuns la 5-5. Apoi, cel mai antipatizat jucător de pe teren, Ciprian Deac, și-a pus mingea, a trimis spre colțul din stânga lui Curileac și acesta a intuit, reușind să respingă! Lovitura decisivă i-a aparținut lui Neagu, intrat bine pentru a compensa absența lui Șeroni. Acesta a tras pe centru, Mincă a părut că va respinge cu piciorul, dar mingea s-a strecat în poartă, trimițându-ne în semifinale!

Nu mai rămâne mare lucru de zis. Chiar dacă CFR-ul a fost apatic, organizarea noastră defensivă le-a făcut viața tare grea, chiar și în inferioritate. Toată echipa a fost la înălțime, în ciuda scăpărilor ocazionale, și într-un fel e păcat că n-am câștigat înainte de penalty-uri, fiindcă puteam s-o facem. Deosebiți mi s-au părut Croitoru, Bărbuț și Curileac, la fel cum Cânu s-a dovedit esențial în a respinge tot ce venea plutit spre careul nostru. Scutaru n-a fost chiar la fel de curat, chiar dacă a jucat bine, ajutat și de prestația solidă a lui Soljic în fața liniei defensive. Păcat că n-am creat mai mult pericol din faze fixe, atât execuțiile lui Croitoru, cât și cele ale lui Fucek, negăsind vreun coechipier.

Dincolo de toate, eficiența așezării alese de către Ionuț Popa trebuie evidențiată. Chiar dacă a așteptat cam mult pentru gustul meu cu ultima schimbare, Popa, care nu se dezminte, continuă să impresioneze cu maniera în care reușeste să mobilizeze acești jucători.

Așa un meci te stoarce în toate felurile, dar merită trăit, merită ținut minte. Ne putem face griji mâine despre cum o să ne țină picioarele sâmbătă la Iași sau ce ne facem cu calendarul supra-aglomerat în perioada cea mai importantă din play-out. Astăzi, sau ce-a rămas din zi, să savurăm viața.

Bravo Poli!

Poli: Curileac (6,5) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Cânu (6,5), Șeroni (5,5) - Poparadu (5,5), Soljic (6) - Bărbuț (6), Croitoru (7), Fucek (5,5) - Pedro (5,5)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Poparadu (min 48)
Neagu (6) pentru Pedro (min 55)
Drăghici pentru Popovici (min 119)

Poli - Voluntari 1:0 (0:0)

Victorie dorită, scontată, meritată și obținută! De când nu am mai avut parte de așa ceva? Întreaga echipă a jucat bine și a luptat la unison pentru cele 3 puncte care ne aduc în premieră în afara zonei de retrogradare.

Primei reprize i-au lipsit marile ocazii, dar în ciuda tatonărilor vizibile a avut un ritm bun în special datorită driblingurilor tehnicilor Croitoru și Cernat, dar chiar și ale lui Bărbuț. În chiar primul minut am avut o mare șansă de deschidere a scorului, când centrarea lui Bărbuț după o cursă în stilu-i caracteristic a fost respinsă de portarul advers din fața lui Fuček.

Însă jocul și-a intrat apoi în parametrii descriși mai sus. Oaspeții au arătat că ne pot pune probleme dacă nu suntem atenți în apărare, dar noi am contrat excelent printr-un joc mai ridicat, cu un pressing ce a recuperat multe mingi la mijlocul terenului, păstrând pericolul departe de poarta lui Straton. N-am avut însă și concretizări în fața porții, cu un Popovici în mare parte absent. Iar Voluntariul părea din ce în ce mai mult că a venit să obțină mai întâi un punct și abia apoi să încerce ceva în atac, căci pe faza defensivă aduceau foarte mulți oameni în spate. Croitoru a încercat un șut de la distanță, dar prea moale, astfel că ne-am mulțumit cu mai multe lovituri de la colț. Cea din minutul 30 putea aduce deschiderea scorului, dar lovitura de cap a lui Cânu a trimis mingea puțin pe lângă.

După o primă jumătate stearpă, dar controlată de noi, repriza secundă a început mai bine pentru Voluntari, care din nou ne-au pus ceva probleme în apărare, dar singura lor șansă mai importantă a fost un corner asemănător cu ocazia lui Cânu de mai devreme. Oarecum din nimic apare și golul după o fază ce e deja clasică: sprint Șeroni pe stânga și centrare excelentă. La capăt se demarcase Popovici care trimite în plasă.

Începem însă să ne retragem încet-încet probabil și datorită oboselii, având în vedere că toate cele trei schimbări pare că au fost făcute pe considerente medicale. Voluntariul a început să forțeze, dar fără viziune. Cânu a sărit pe sub minge la o lansare în careu, permițându-i lui Voduț un șut foarte periculos din întoarcere. Doar Straton ne-a salvat cu un reflex excelent. La cornerul ce a urmat am pornit pe un contraatac supranumeric, Croitoru l-a deschis pe Șeroni, dar șutul acestuia nu a fost cel mai bun și s-a dus pe lângă poartă.

Asta a fost și ultima noastră mare ocazie, iar finalul l-am trăit cu ceva emoții, dar efortul jucătorilor a dat roade și am terminat meciul învingători. Nu există loc de critici. Cum spuneam la început, toată echipa a luptat, fiecare așa cum a putut, iar pregătirea jocului mi s-a părut că a fost superioară celei făcute de oaspeții noștri de azi. Șeroni a fost clar eroul, pe lângă pasa de gol având multe alte urcări foarte bune, dar a fost și solid în apărare. Popovici are meritul să se fi demarcat foarte bine la gol, dar în rest doar cu efortul depus în repriza a doua a compensat lipsa calității. Croitoru a fost din nou motorul echipei, iar în minutul 80 încă avea energie să alerge pentru a face pressing la portar.

Sper ca după aceste laude echipa să nu se culce pe lauri pentru că mai sunt multe meciuri de jucat și nu este absolut nimic asigurat. Dar până atunci, bravo Poli!

Poli: Straton(6) - Șeroni (7), Scutaru (6), Cânu (6), Străuț (6) - Fuček (5,5), Šoljić (5,5), Artean (5,5), Croitoru (6), Bărbuț (5,5) - Popovici (6)

Schimbări:

Poparadu (5,5) pentru Fuček (min 57)
Bocșan pentru Scutaru (min 69)
Neagu pentru Șeroni (min 84)

Poli II - Lunca Teuz Cermei 1:1 (1:0)

Cu cel mai bun unsprezece, dar veniți și după trauma pierderii antrenorului de până acum câteva luni, fotbaliștii de la echipă nu s-au prezentat rău, pierzând victoria pe mână singurului jucător care ar fi putut să o aducă: Sebastian Mailat. Revenit după o accidentare lungă, căpitanul de astăzi a intrat rapid în formă de joc, reușind să înscrie, însă tot el a ratat o lovitură de la unsprezece metri.

Partida a fost săracă în ocazii, ambele formații apărându-se destul de exact. Prima oportunitate ne-a aparținut, în minutul 25, la o fază rapidă în care mingea a plecat de la Mailat către Pădurariu, acesta a redirecționat cu capul la Bîrnoi, însă șutul din unghi trimis de mijlocașul nostru a fost respins de portar. Golul s-a prezentat în minutul 40, când Mailat a trimis în forță din 22 metri, după un un-doi cu Popan, mingea a sărit în fața portarului și a intrat în poartă. 

La scurt timp după începerea reprizei secunde, oaspeții au beneficiat de un penalty pe seama unei intervenții stângace a lui Iordache, fundaș venit în această iarnă la club. Smaranda n-a putut interveni la șutul trimis puternic și pe centru, astfel că s-a restabilit egalitatea. În minutul 54, Bîrnoi a ratat preluarea care l-ar fi lăsat singur cu portarul, la o acțiune construită cu Mailat și Popan, ca trei minute mai târziu, Mailat să facă o cursă clasică lui pe o contră, ajuns în fața porții a trimis către Pădurariu - nu chiar grozav -, mingea a sărit dintr-un fundaș în portar, Pădurariu a insistat și a părut agățat. N-a fost nici aceasta cea mai convingătoare decizie, dar Mailat i-a iertat pe oaspeți, execuția sa tare fiind parată de apărătorul buturilor adverse. Jocul a trenat ulterior, deși Smaranda a fost nevoit să intervină la un moment dat, iar ultima ocazie mare i-a aparținut lui Bîrnoi. În minutul 82, acesta a luat mingea pe un culoar de la mijlocul terenului, a ajuns în careu cu un fundaș în spate, s-a văzut nevoit să se oprească și a încercat șutul din întoarcere, dar portarul ieșise bine să-i închidă unghiul. Deși am stat sus pe final și la chiar una din ultimele faze, Popan sau Sturz ar fi putut face mai mult, cu mingea la picior în careu/la marginea lui, rezultatul a rămas neschimbat.

Echipei îi lipsește un om de gol și acest lucru se simte acut, uneori. La fel de adevărat este că s-ar mai putea lucra la armonia ofensivă, căci nu de puține ori singurul om în față era Pădurariu, fără susținere din linia a doua. Din păcate, tocmai Pădurariu a fost printre cei care m-au dezamăgit, deseori prins în ofsaid și cu prea puține redirecționări utile din poziția lui de pivot. Dezamăgitor s-au prezentat și cei doi nou-veniți în această iarnă, Iordache și Murariu. Primul a părut vulnerabil cu regularitate, chiar și dacă ar fi să facem abstracție de faza golului; iar al doilea, deși vrea, mă tem că nu are un joc care să-i permită să evolueze la închidere. Absent, adeseori, a fost și Vasi, în cazul căruia nu știu ce s-ar putea face pentru a scoate maximul din abilitatea sa, exceptând o repoziționare în zona centrală - dar și azi s-a mers cu el în flanc și Popan în centru, deși putea liniștit să fie invers. 

Restul echipei mi-a plăcut, în linii mari, deși aștept ziua în care Popan va reduce numărul atingerilor de balon în schimbul unor servicii mai rapide către coechipieri. M-a bucurat revenirea lui Sturz în primul unsprezece, a cărui joc îmi place, deși, asemeni colegului său de linie, Fridrich, are scăpări ocazionale care nu-și au locul. 

Cumva e îngrijorător că nu am bătut nici astăzi, din moment ce am jucat cu tot ce aveam mai bun. Nici liniștitul Collins nu mă inspiră din înaltul tribunei, dar poate că-i va inspira pe juniori, la un moment dat. Că de nu, are deja patru înfrângeri consecutive la activ, incluzând partida pierdută în Cupa României la juniori A, unde tot lotul formației secunde a fost folosit și Collins a stat pe bancă.

Dar vreau să văd și partea plină a lucrurilor, faptul că șase-șapte jucători din cei care s-au aflat pe teren chiar pot emite speranțe la o carieră în prima ligă. Fiecare dintre ei are alte obstacole de depășit, de la imperfecțiuni de poziționare, la abordare mentală, la condiție fizică, la seriozitate în afara terenului. Iar un aspect în care trebuie toți să progreseze este judecata de joc, în special în plan construcția fazelor ofensive. Se poate.

Poli: Smaranda - Haruț, Sturz, Fridrich, Iordache - Murariu, Bîrnoi - Mailat, Popan, Vasi - Pădurariu

A intrat:

Andreici pentru Iordache (aprox. min 70)

P.S. Să ne bucurăm de rezolvarea chestiunii financiare numite Pedro Henrique.

Botoșani - Poli 1:2 (1:1)

Vreau să cred că sunt o persoană cu mintea deschisă, dar dacă-mi zicea cineva că plecăm de la Botoșani cu trei puncte, i-l recomandam pe psihologul meu. Și totuși! După un debut sinistru de meci, jocul s-a întors și mare parte a partidei s-a disputat de la egal la egal. Botoșani, fără demisionarul Leo Grozavu, a deschis scorul, Poli a egalat rapid prin Croitoru și rezultatul final a fost stabilit de Șeroni, din penalty. Ambele formații au avut ocazii mari spre foarte mari, însă insistența noastră s-a dovedit izbăvitoare, în fața unei echipe care ne-a făcut în foi de viță cam la fiecare întâlnire. Ce puncte enorme, pentru acest debut de play-out!

La cum a început prima repriză, mă așteptam ca din nou să nu prindem pauza fără să fi încasat o căruță de goluri. Deja în minutul 3, Scutaru a fost depășit în flancul stâng și Kuku a trimis în fața porții, devierea lui Cânu fiind decisivă pentru a înlătura pericolul. Un minut mai târziu, Cârstocea, de care ne mai aducem aminte, a centrat către același Kuku, prins în ofsaid la o fază care ar fi însemnat altfel deschiderea scorului. Jumătăți de ocazii păreau să se arate la aproape fiecare șarjă a gazdelor, cea din minutul 16, tot cu vârful Botoșaniului în prim plan, ieșind din tiparul jumătăților, dar Straton a reușit să intervină. Egalul n-a mai ținut decât un minut: corner, mingea îl găsește pe Miron, incredibil de liber, și acesta plasează lovitura de cap cu siguranță. Aproape că m-am ridicat să iau o pauză de respiro, dar bine că n-am făcut-o, fiindcă replica noastră a venit degrabă. Mai întâi, la primul nostru corner, Fucek a trimis spre colțul careului mic, de unde Šoljić a redirecționat balonul cu capul, portarul gazdelor, Albuț, reușind o paradă de reflex. Apoi, în minutul 23, Albuț și-a cam dat în petec: faza a plecat de la o minge prinsă in extremis de Šoljić în zonă centrală, lateral dreapta, balonul a ajuns la Croitoru, care a profitat de spațiul disponibil urcând până la 25 metri, de unde a tras tare, mingea a prins pământul în fața portarului și l-a păcălit, găsind plasa! Deși ne-am retras imediat după egalare, gazdele n-au mai avut aceeași vervă și marile spaime nu s-au abătat asupra noastră pentru o vreme. Din contră chiar, Poli a avut o fază interesant în minutul 41, când Popovici a fost lansat de Poparadu, Albuț a ieșit în întâmpinare, nouarul nostru la depășit, dar a intrat în unghi, în afara careului, și a încercat un șut/centrare, ca mingea să fie oprită cu mâna de portar - tot în afara suprafeței de pedeapsă. În mod absolut bizar, centralul Colțescu nu a acordat cartonaș galben, iar faza a fost irosită prin execuția anapoda a lui Croitoru. Botoșaniul a mai trimis o dată spre poartă chiar înainte de finalul reprizei, un șut de la distanță, deviat în corner de Șeroni, astfel că scorul pauzei arăta un egal nebănuit, la cum începuse meciul.

Partea secundă a continuat în aceeași notă, fără ocazii mari - până în minutul 55. Atunci Șeroni a trimis un lung de linie pentru Fucek, acesta a înaintat și i-a pus golul pe tavă lui Bărbuț, care din zece metri a tras fix pe portar. După o fază tensionată la poarta noastră, cu doleanțe de penalty ale gazdelor, ne-am trezit cu încă o șansă monumentală de a înscrie în minutul 60. Bărbuț a fost servantul de această dată, faza fiind plecată din respingerea/degajarea cu capul a lui Cânu, urcat până dincolo de mijlocul terenului, dar nici Popovici nu a putut să-l învingă pe Albuț din poziție unu la unu, ca apoi Croitoru să tragă pe lângă, deși portarul nu reușise să se replieze. În minutul 65, la o acțiune rapidă de atac în flancul drept al apărării noastre, am văzut mingea în poartă, dar de fapt Straton a deviat cumva balonul care s-a izbit de bară, iar la faza următoare Bărbuț a fost agățat la limita careului după deschiderea inteligentă a lui Croitoru și am primit penalty. Fără Doman, executantul obișnuit, Șeroni și-a asumat răspunderea și în ciuda așteptărilor mele a unei finalizări în forță, fundașul stânga a plasat mingea cu latul, în colțul opus celui în care a sărit Albuț. Ne aflam deja în ultima parte a meciului, dar finalul părea infinit de departe. Gazdele nu emiteau ferocitatea cu care ne obișnuiseră în alte ocazii, astfel că vreun sfert de oră nici n-au ajuns aproape de poartă, mai ales că Popa a trecut pe o formulă cu cinci fundași, odată cu introducerea lui Bocșan. Totuși, marile ocazii au venit între minutele 84 și 89. Întâi Bordeianu a pătruns în flancul drept al apărării noastre, zonă predilectă, cumva, finalizând în plasa laterală; apoi Elek, din centrul careului, ne-a iertat așa cum ierta adversarii noștri pe vremuri, cu un stâng direcționat pe lângă poartă; iar cea mai periculoase acțiune, pe care și scria gol, a plecat de la o liberă bătută direct pe poartă, Straton nu a respins grozav, puțin în lateral, iar Moruțan, din viteză, a țintit gaura dintre portar și poartă, nimerind bara. Cele patru minute de prelungiri s-au scurs greu, dar s-au scurs, și după ce Poparadu a respins cu capul la ultima acțiune a meciului, un corner, Colțan a pus punct pentru a consemna o victorie, să-i zicem, dârză a Politehnicii.

Îmi vine greu să transpun în cuvinte cât sunt de bucuros că am abordat partida cu această dârzenie - în ciuda istoricului negativ pe care îl aveam în fața Botoșaniului și în ciuda faptului că primele cincisprezece minute am fost luați la împins vagoane și conduși. Tocmai golul primit m-a scos din pepeni, fiindcă nu e posibil să permitem adversarilor să înscrie din nou și din nou în urma unor faze fixe. Și astăzi marcajul a fost deplorabil. Dar reacția noastră bună i-a surprins și pe gazde, care, s-a dovedit, au investit multă energie în acea primă parte. Chiar și fără un vârf veritabil, cu Popovici rar implicat în joc, am avut oareșce succes, mai ales grație liniei de mijloc, a prestațiilor solide venite din partea lui Croitoru, Šoljić  și chiar Poparadu. Mi-a plăcut și de Fucek astăzi, care a alergat mult, a făcut și dublaj în apărare, și ar fi trebuit să-și treacă în cont o pasă de gol, dacă Bărbuț era mai iscusit la finalizare. Dar chiar și el și-a răscumpărat greșeala, obținând lovitura de pedeapsă, iar pe final a mai ținut puțin de minge. În compartimentul defensiv, flancurile au avut serios de furcă, cu Șeroni în același timp mai eficient în intervenții, dar și mai expus în duelurile directe. Central, Cânu s-a ridicat la înălțime, cu Scutaru suficient de solid alături de el, dar parcă nu chiar la nivelul la care poate juca. Dintre toți, Straton a fost, mă gândesc, cea mai bună reflecție a efortului de astăzi, cu intervenții câteva intervenții grozave, cu altele mai aproximative, dar la sacrificiu de fiecare dată.

Schimbările făcute au funcționat înspre a stabiliza jocul și a întări apărarea, singura chestie îngrijorătoare fiind suferința de pe chipurile lui Șeroni și Croitoru în momentele în care au fost înlocuiți. Sau poate putem să privim partea plină a paharului, să vedem acea suferință drept expresia determinării cu care au evoluat astăzi, amândoi esențiali pentru această victorie. Pe fondul ploii insipide care a căzut tot meciul, lucrurile se leagă cumva, în sfera dramaticului.

Nu mi-am permis să sper la un asemenea debut în play-out, dar acum că l-am obținut, trebuie să respirăm adânc și să contiunăm în aceeași manieră mai departe. Se confirmă ceea ce am scris, că oricine poate bate pe oricine, mai ales dacă noi am bătut Botoșaniul, deci și reversul e valabil.

Bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Scutaru (6), Cânu (6), Șeroni (6,5) - Poparadu (5,5), Šoljić (6) - Bărbuț (5,5), Croitoru (6,5), Fucek (6) - Popovici (5)

Schimbări:

Neagu pentru Șeroni (min 74)
Bocșan pentru Croitoru (min 78)
Bîrnoi pentru Popovici (min 90+1)

Program play-out şi implicaţii

Nu cred că programul care urmează ne avantajează prea mult. Precum scriam şi în cronică, aş fi zis că meciurile directe cu Pandurii şi ASA pot fi izbăvirea noastră. O problemă ar fi că în tur vom juca consecutiv cu cele două cluburi în deplasare, iar în retur ar trebui să disputăm aceste partide, plus jocul cu Chiajna, toate comprimate într-o săptămână. Săptămâna finalei Cupei Ligii. Implicit, e clar că se va reprograma deplasarea de la Chiajna, dar presiunea efortului şi a rezultatelor va fi deosebită la capătul lui mai.

Pe lângă acest element neplăcut, ar mai fi de considerat că nimeni nu este carne de tun. Pandurii s-au prezentat cel mai rău în aceste patru etape şi nici ASA n-a strălucit, dar tot a adunat trei puncte. Va fi un play-out în care oricine poate bate pe oricine, poate chiar şi noi pe Botoşani în prima etapă din acest weekend. Deci va fi greu al naibii şi n-ar trebui să facem prea multe calcule de pe acuma, aşa cum n-ar trebui nici să ne punem majoritatea speranţelor în cele patru partide care vor fi jucate cu rivalele directe pentru locul de baraj. Să nu mai spunem că şi dacă ajungem la baraj, ne vom trezi aproape la mijlocul lui iunie jucându-l, la capătul a peste patru luni cu mult fotbal.

Etapa 1 (11 martie): FC Botoşani – Poli Timişoara

Etapa a 2-a (18 martie): Poli Timişoara – FC Voluntari

Etapa a 3-a (1 aprilie): Poli Iaşi – Poli Timişoara

Etapa a 4-a (5 aprilie): Poli Timişoara – Concordia

Etapa a 5-a (8 aprilie): Pandurii – Poli Timişoara

Etapa a 6-a (15 aprilie): ASA Tg. Mureş – Poli Timişoara

Etapa a 7-a (22 aprilie): Poli Timişoara – Gaz Metan

(retur)

Etapa a 8-a (29 aprilie): Poli Timişoara – FC Botoşani

Etapa a 9-a (6 mai): FC Voluntari – Poli Timişoara

Etapa a 10-a (13 mai): Poli Timişoara – Poli Iaşi

Etapa a 11-a (20 mai): Concordia – Poli Timişoara

Etapa a 12-a (25 mai); Poli Timişoara – Pandurii

Etapa a 13-a (28 mai): Poli Timişoara – ASA Tg. Mureş

Etapa a 14-a (4 iunie): Gaz Metan – Poli Timişoara

Poli - Chiajna 1:1 (0:1)

Este una din rarele ocazii când un egal nu roade prea tare. Clar că am fi dorit trei puncte astăzi, dar aflându-ne la capătul sezonului regulat, știam că o atitudine pozitive - recompensată pe tabelă - ar fi cel mai important de obținut. Asta cu atât mai mult cu cât zilele trecute a venit verdictul negativ de la TAS și atmosfera din vestiar nu avea cum să fi fost una grozavă. Egalarea reușită în extremis de Șeroni a fost apreciată și de spectatorii prezenți la meci, atâția câți suntem.

Adevărul e că ar fi durut rău să pierdem acest joc. Chiajna a înscris repede, în minutul 10, la singura fază de poartă pe care au avut-o tot meciul, printr-o execuție oarecum întâmplătoare a lui Albu, acesta lobându-l pe Straton cu o lovitură de cap în urma unei faze fixe. Problema a fost că nici nouă nu ne convin apărările aglomerate, iar oaspeții s-au grupat bine în fața careului și i-au neutralizat eficient pe Bărbuț și Pedro. Prin urmare, prima, să-i zicem, ocazie ne-a parvenit în minutul 22, când Fucek a bătut un corner direct pe poartă și Bălgrădean a respins peste. De abia în minutul 45 am mai acționat periculos în careul advers, Bărbuț șutând tare, din unghi, spre poartă, cu același Bălgădean reușind, aproximativ, să pareze.

Dacă prima parte a părut sterilă, a doua a fost și mai și. Exceptând șutul de la patruzeci de metri trimis de Artean și respins cu greu de portar, nu am reușit de fel să creăm pericol. Multe faze își dădeau duhul în bocancul lui Străuț, incapabil să trimită măcar o centrare de calitate, sau în urma unor pase greșite în zona centrală, cu Croitoru și Fucek principalii culpabili. Schimbările efectuate în această a a doua repriză (după înlocuirea lui Scutaru cu Neagu, încă din prima) nu au ajutat vizibil, cu Poparadu și Popovici fără vreun succes notabil. Și asta face parte din povara noastră, lipsa unor variante cât de cât pe bancă, mai ales acum că absentează și Doman, Mailat sau Drăghici. În ciuda acestor dificultăți, jucătorii au insistat până la final, cu Croitoru la timonă și Șeroni aruncat în față pentru ultimele minute. Căpitanul nostru a obținut lovitura liberă, lateral stânga, din minutul 90 și tot el a executat-o: sus, la limita careului mic, Bălgrădean a încercat să iasă, dar Șeroni s-a înălțat și a trimis în poartă! Nu doar atât, că și minutele de prelungire le-am petrecut în jumătatea adversă, însă nici Popovici nu a putut oferi un serviciu bun în careu în acele clipe de final, nici Croitoru nu a reușit ceva magic la cornerul executat la chiar ultima fază a meciului. S-a terminat egal, dar un egal de zâmbet.

Revin la ceea ce am mai scris pe aici de-a lungul acestor luni: trebuie să fim realiști și pragmatici. Cu un adversar care se apără binișor, mai ales când o face supranumeric, și fără jucători de explozie, precum Doman, care să scoată ceva pe spații mici, nu ne rămân decât fazele fixe de la care să sperăm. Nu a ajutat că aportul lui Fucek a fost mediocru, cu multe erori, asemeni lui Šoljić , în special pe pasele lungi. Dar așa și Croitoru a irosit o grămadă de mingi, reușind să-și ridice nivelul doar în partea secundă, încununată cu acea pasă de gol. Cu Bărbuț și Pedro izolați, iar brazilianul practic inexistent după minutul 60, am luptat dezarmați. Dezamăgitor a fost și ce-am văzut de la fundașii laterali, atât Neagu, cât mai ales Străuț nereușind să trimite mingi periculoase în careu la acțiunile care i-au găsit în poziții de centrare. Greu să dai gol dacă nu duci mingea în careu, iar pe zonă centrală nu avem viteza de joc necesară s-o facem.

Prin urmare, egalul este rezonabil și creează un mic ascendent moral. Mă tem că multe partide din play-out se vor juca așa, cu precauție și apărări aglomerate, ceea ce nu ne priește, în special dacă luăm gol repede. Pentru noi este esențial să facem măcar opt puncte cu rivalele directe, Pandurii și ASA, iar dacă am obține maximul din aceste patru partide, sunt aproape sigur că am ajunge la baraj. Pentru mai mult avem nevoie de o serie de meciuri bune sau, mai bine zis, de rezultate pozitive, ceea ce nu ne va fi la-ndemână, dar nu ne este nici imposibil. Trebuie să credem.

Hai Poli!

Poli: Straton (5,5) - Străuț (5), Scutaru (5,5), Cânu (5,5), Șeroni (6,5) - Šoljić  (5,5), Artean (5,5) - Bărbuț (5,5), Croitoru (5,5), Fucek (5) - Pedro (5)

Schimbări:

Neagu (5) pentru Scutaru (min 32)
Poparadu (5,5) pentru Šoljić  (min 62)
Popovici pentru Fucek (min 74)

Poli II - UTA BD II 0:2 (0:2)

Oarecum conform așteptărilor, dacă ar fi să judecăm în baza rezultatelor obținute în această iarnă, jocul echipei secunde a arătat rău. De acolo până la a pierde fără drept de apel în fața ultimei clasate mai este însă ceva drum, pavat cu lipsă de determinare și tăcere. Determinarea e a jucătorilor, tăcerea a tehnicianului Victor Collins, șezut fără reacție pe parcursul întregii partide - opusul predecesorului său, Stoicov, care oferea constant indicații și corecții tactice tinerilor jucători.

Oaspeții au venit să joace și asta s-a văzut. Ei au dominat prima repriză, dar diferența au făcut-o prin două execuții destul de speciale. Prima, în minutul 18, a venit după un corner boxat de Contra, mingea a ajuns la șeptarul arădenilor în marginea careului și acesta a tras tare, spre vinclu, fără șanse pentru portar. A doua, zece minute mai târziu, a fost precedată de o acțiune în flancul stâng al defensivei noastre, balonul a curs până în zona centrală de unde Contra a fost învins cu un șut la firul ierbii. În rest, nimic notabil pe parcursul primei părți, iar lucrurile nu aveau să se schimbe fundamental în a doua repriză. Poli a avut doar două ocazii tot meciul și acelea s-au înghesuit la două cornere consecutive, în minutul 55, când întâi Oprea a tras din demivoleu și portarul a respins, ca apoi Pop să fie găsit liber în careu, dar lovitura sa de cap n-a impresionat pe nimeni. Deși am stat ceva mai sus, jocul combinativ, dublat de atitudinea deficitară a poliștilor n-a mai adus nimic notabil. Oaspeții, în schimb, au mai trimis de câteva ori de la distanță, peste, au avut o minge care s-a scurs periculos prin fața porții și au beneficiat de marcajul larg al lui Murariu în minutul 88, Contra reușind să respingă cu piciorul șutul expediat din ceea ce ar fi fost o poziție de gol.

Mi-e greu să văd cum acest unsprezece, chiar și întărit cu Haruț, Podină sau Popan, acum la lotul național, va aduna multe puncte în retur. Și unsprezecele de astăzi i-a inclus pe Fridrich, Bîrnoi și Vasi, cu Velcotă intrând pe parcurs, dar niciunul nu s-a remarcat pozitiv. La celălalt capăt al spectrului se regăsesc cei doi fundași laterali, Filip și Cherecheș, ambii cu evoluții piperate de erori personale. Nu știu cine a jucat cât de cât apreciabil. Poate doar Andreici și Codrean să fi arătat voință, dar cu succes limitat.

Dezamăgitor rău și cel mai grav este că nu l-am văzut pe Collins aproape de jucători.

Poli II: Contra - Filip, Fridrich, Murariu, Cherecheș - Pop, Oprea - Codrean, Bîrnoi, Vasi - Totic

Schimbări:

Velcotă pentru Vasi (min 46)
Andreici pentru Fridrich (min 65)
Kokora pentru Oprea (min 76)
Iordache pentru Cherecheș (min 84)

Cupa Ligii: Poli - ASA Tg. Mureș 3:1 (2:0)

Ziua a început pentru mine cu oareșice emoții. Mă tot sâcâia gândul unui posibil dezastru, având în vedere înfrângerea la scor din ultima etapă, dar și meciul foarte slab împotriva adversarei de azi. Sigur, posibilitatea era foarte mică, dar la câte ni s-au întâmplat de-a lungul timpului, nimic nu poate fi exclus.

Și imposibilul s-ar fi putut întâmpla chiar înaintea meciului, când pe la ora prânzului emoțiile s-au transformat în nervi la aflarea veștii că s-ar putea să pierdem la masa verde pentru că nu suntem în stare să plătim chiria terenului. Rezolvarea cu cheta în rândul jucătorilor și antrenorilor n-a putut să calmeze situația, prin prisma penibilului ei. Nimeni nu se poate ascunde de starea jalnică la care s-a ajuns și nu poate arunca vina în ograda altuia, când problema este una globală la toate nivelele ale fotbalului românesc. Desigur că problema noastră concretă provine de la moștenirea primilor 4 ani de conducere dezastruoasă. Poate că și actuala conducere putea rezolva problema mai elegant fără să apeleze tocmai la cei cărora le este deja datoare, sau poate chiar să o evite din timp, dar cred că deja a făcut peste ceea ce părea posibil de-a lungul acestui campionat. La fel, și Consiliul Județean este îndreptățit să fie scrupulos, dar nu cred că nu exista o modalitate legală de a amâna plata cu doar câteva zile, mai ales când echipa cu care ești asociat și care îți reprezintă până la urmă județul este pe cale să ajungă într-o finală de competiție. Și toată această dramă penibilă în jurul a doar 6000 de lei, bani care teoretic n-ar fi greu de obținut din bilete, mai ales la un meci cu o astfel de miză. Am putea da vina pe cei ce au preferat să stea acasă, dar nu poți da vina pe un om că nu vrea să participe la o competiție sportivă care rareori are ceva atractiv de oferit. Și nici nu e de mirare, când LPF nu își protejează nici cum participantele, permițând sponsorului principal al Cupei să nu plătească premiile promise nici măcar de la competiția trecută.

Așa că de la emoțiile de dimineață până la ora meciului am ajuns la speranța ca poliștii să mă bucure cu un 3-0 sec, să pot dormi liniștit. Și acești jucători minunați m-au ascultat și mi-au îndeplinit dorința. Popa n-a făcut nici un compromis deși avantajul din prima manșă i-ar fi dat oportunitatea. Practic, dacă Artean nu era suspendat, ar fi aliniat cel mai bun „11” din acest moment. Cu Scutaru și Cânu reveniți în echipă, am avut și cea mai bună apărare posibilă. Și asta în condițiile în care toți cei patru fundași sunt centrali de meserie, dar Scutaru și Șeroni au jucat pe flancuri. Asta cam spune multe despre forma de moment a lui Străuț și Neagu.

După câteva încercări pe flancuri și cu Pedro în poziție bună în careu, deschiderea de scor a venit în minutul 17, când brazilianul a luat fața apărării pentru a finaliza la colțul scurt o centrare în fața porții a lui Fuček. Doar zece minute mai târziu, Croitoru fura o minge la mijlocul terenului și îi pasa aceluiași Pedro. Acesta saltă balonul peste un fundaș și apoi șutează la colțul lung pentru 2-0 și demonstrează că vorbele lui Ionuț Popa, cum că ar fi putut fi cel mai bun atacant al campionatului, au o mare doză de adevăr.

Adversarii s-au prezentat cu aproape nici o pretenție: ușor depășiți, ușor deposedați, ușor interceptați. În aceste condiții, nici Popa nu s-a mai sfiit și s-a hotărât să le dea mai multe șanse tinerilor, menajându-i pe Croitoru și pe Henrique. Astfel, Bîrnoi a intrat chiar de la pauză, iar Vasi și-a făcut debutul la echipa mare în minutul 62. Ambii au avut evoluții de apreciat.

Repriza secundă a început însă mai slab, cu golul de onoare al oaspeților. Poparadu oprește o centrare, dar cade și pierde mingea, apărarea noastră nu poate să îndepărteze mingea, care în cele din urmă ajunge la Sin care trimite un șut frumos, la vinclu, din colțul careului.

Dar în rest, jocul a fost destul de calm, dar nu lipsit de ritm, toți jucătorii noștri având poftă de joc. Henrique a trecut pe lângă triplă la o fază dezvoltată de Bărbuț, urmată de o pasă în centru a lui Bîrnoi, dar brazilianul a șutat în portar din câțiva metri. Bărbuț a primit și el o pasă foarte bună în mijlocul careului, dar preluarea l-a cam trădat, mingea a sărit prea mult, iar șutul din vole a trecut peste poartă. Scorul final a fost stabilit în minutul 65 dintr-o lovitură liberă executată ca la carte: centrare curată Fuček, gol cu capul Cânu.

Toți jucătorii merită lăudați pentru atitudine și pentru bucuria oferită, cu atât mai mult având în vedere incidentul amintit. Putem minimaliza importanța competiției, dar performanța este enormă - patru victorii la rând, printre care și împotriva liderului actual al campionatului, accederea într-o finală după opt ani și asta din postura unei echipe teoretic de liga secundă și cu mari probleme financiare. Iar cel mai mare merit îl au jucătorii și staff-ul tehnic.

Din păcate, situația de azi ne pune serios pe gânduri, iar de aici încolo intervin alți factori. Nu e suficient că am ajuns în finală, trebuie să și ajungem la finală...

Dar până atunci, bravo Poli!

Poli: Straton (6) - Scutaru (5,5), Cânu (7), Bocșan (5), Șeroni (6) - Poparadu (5,5), Šoljić (6) - Bărbuț (6), Croitoru (6), Fuček (6,5) - Pedro (7)

Schimbări:

Bîrnoi (5,5) pentru Croitoru (min 46)
Vasi pentru Pedro (min 62)
Străuț pentru Scutaru (min 68)

Viitorul - Poli 5:0 (4:0)

Uneori nu intri cu mari așteptări la un meci și tot ieși dezamăgit. E și greu de zis cât din eșecul de azi a fost cauzat de superioritatea gazdelor și cât de lipsa de tărie cu care am abordat noi partida. Cert e că Popa a plătit scump pentru încăpățânarea cu care încearcă să facă din Neagu un jucător de Liga 1, doar că fundașul stânga a fost ținut aproape în catalogul dezastrului de Străuț și Bocșan, cei trei fiind culpabili direct, laolaltă sau separat, la fiecare dintre goluri. Că toate echipa n-a mers e clar, deși obiectiv vorbind am avut cam la fel de multe ocazii ca de obicei. Eliminarea lui Artean pe final, după ce primul galben îl văzuse pe o confuzie a centralului (Străuț fiind mai degrabă de penalizat în acea fază), face ca acesta să lipsească din meciul de cupă, de marți, și să fie disponibil pentru partida importantă cu Chiajna.

Lucrurile n-au arătat bine încă de la început, flancul lui Neagu fiind devorat de-a dreptul de Benzar&co. Prima ocazie importantă a gazdelor s-a arătat în minutul 9, când Straton a respins în corner un șut de la 23 metri. Golul a căzut la scurt timp, în minutul 11, în urma unui corner la care n-am reușit să degajăm mingea, iar bâlbâiala lui Bocșan s-a dovedit ultima pe care să ne-o permitem, înainte ca Morar să împungă mingea pe lângă Straton. Ocaziile Viitorului continuă, două ieșind în evidență: alt șut de la marginea careului, pe partea dreaptă acum, deviat de Bocșan peste Straton, dar și puțin peste poartă; dezastru prelungit pe stânga, finalizat cu șut (deviat) pe lângă colțul lung. În mod logic, a urmat golul doi în minutul 22, la o fază în care Străuț a căzut ca-n piscină, lăsându-l pe Ganea liber și cu timp, acesta i-a pasat în fața porții aceluiași Morar, care a îndeplinit o formalitate. Singurul lucru de discutat, dacă vrem să discutăm ceva, e poziția la limită din care a plecat Ganea, că de fault nu are rost să vorbim. Golul trei, semnat în minutul 30, i-a implicat pe ambii fundași laterali, cu Neagu depășit inițial de Benzar, mingea a circulat spre Roșu, care a trimis o diagonală peste apărătorii noștri și în spatele lui Străuț, balonul s-a întors în fața porții de unde Morar a copiat execuția de la reușita anterioară. De remarcat aici că Vână, care a centrat, trebuia acompaniat probabil de Fucek, dar croatul nu se arată prieten cu faza defensivă. După alte cinci minute s-a făcut patru, Străuț reușind să-l scoată din ofsaid pe Morar, destinatarul unei pase lungi din apărare, și acesta a întors serviciile pe care le primise anterior pasându-i lui Chițu, tot singur în fața porții și tot precis la finalizare. Noi n-am prea contat de-a lungul reprizei, deși Drăghici și Popovici au trimis două avioane din poziții grele, ca apoi Popovici să fie aproape la o centrare în fața porții, și pe final de repriză același Popovici să fie deschis de Soljic, scăpat singur cu portarul a încercat un lob de la marginea careului, în brațele acestuia.

Am început cu ceva mai mult aplomb partea secundă și rapid s-au făcut cinci: Viitorul a recuperat la mijloc, mingea a ajuns în lateral la Chițu, care s-a întors cu Bocșan în spate și l-a lăsat pe drum, pasându-i lui Coman, singur cu Straton, și tânărul atacant al gazdelor n-a ratat nici el. Jocul s-a liniștit apoi, Poli nereușind nimic ofensiv, iar gazdele păreau satisfăcute de avantaj. De abia ultimele zece minute au mai adus câteva ocazii. În minutul 82, Iancu a trimis cu capul, din spatele lui Bocșan, puțin pe lângă vinclu, ca patru minute mai târziu Straton să intervină decisiv în fața lui Purece. Și apoi, în minutul 88, singura noastră ocazie a reprizei, la capătul unui croșetaj impresionant de pase Soljic - Bîrnoi - Soljic - Popovici, doar că ultimul a preluat prea larg, așa cum a făcut mai mereu pe întreg parcursul partidei, și portarul advers a avut timp să-i închidă unghiul la șut. Ultima fază a meciului trebuia să aducă un penalty gazdelor, la o intervenție anapoda a lui Bocșan, dar Avram a văzut invers și scorul n-a mai luat proporții.

Nu știu ce-ar putea fi luat drept pozitiv la capătul acestui meci. Poate cele câteva minute adunate de Bîrnoi, care nu știu dacă a mai atins mingea în afară de acțiunea descrisă mai sus, sau evoluția destul de dârză a lui Soljic. În rest, câțiva jucători au oscilat în zona unui acceptabil gri, precum Drăghici, Șeroni, poate Scutaru, introdus în locul lui Neagu după ce paguba fusese deja făcută. Artean nu m-a impresionat cu eliminarea dobândită, fie că era strategică sau nu, dar și fără ea n-a făcut un meci bun, în vreme ce Fucek, deși destul de prezent atunci când duceam mingea în jumătatea adversă, nu mi-a plăcut în flancul drept, unde mai mereu pierdea un tempo să-și pună mingea pe stângul. Ce să mai zici despre Popovici, care a avut două bune oportunități de gol și în rest a fost puțin prezent? Sau de Straton, care deși a scos două mingi grele, a fost mai mereu lăsat fără șansă de apărarea din fața lui. Că despre Neagu, Bocșan și Străuț chiar n-am chef să mai zic nimic - decât că-mi fac griji pentru flancul drept, unde prestațiile celui din urmă au fost consecvent slabe în acest an și nu dispunem de nicio acoperire.

Ah, și am uitat de Croitoru. Cred că asta spune ceva în sine.

Așa o înfrângere trebuie să ne evidențieze că nu putem aborda relaxați returul semifinalei de Cupă de marți. Apoi, pentru disputa cu Chiajna, să sperăm că Popa va evita nepotrivirile frapante, când revin și cei trei suspendați. Cu Poparadu în locul lui Artean vom avea un mijloc ceva mai creativ, dar mai puțin combativ și mai puțin robust. Important va fi să ne aducem aminte cum se stă în linie în apărare și să nu lăsăm spații așa de mari între portar și fundași.

Poli: Straton (5) - Străuț (4), Bocșan (4), Șeroni (5), Neagu (3,5) - Artean (4,5) - Popovici (5), Soljic (6), Croitoru (5), Fucek (5) - Drăghici (5,5)

Schimbări:

Scutaru (5,5) pentru Neagu (min 40)
Poparadu pentru Drăghici (min 66)
Bîrnoi pentru Croitoru (min 83)

Galerie foto Poli - Iași

Cronica meciului

Bărbuț le-a dat mari bătăi de cap adversarilor de pe flancul său

Croitoru, încă util echipei

 Deși nu a fost dur, meciul a fost întrerupt de numeroase faulturi

 Important e să ții mingea la tine...

... ca să poți dribla portarul și înscrie cu stil

Cea mai strânsă relație de joc e cea între unul dintre cei mai în vârstă jucători și unul dintre cei mai tineri

Deși a fost cam jale pe flancul nostru stâng, Fuček a jucat bine în ofensivă și așteptăm prestații tot mai bune

Poza de profil

Trebuie să apară și golul din lovitură liberă cât de curând

Inevitabilul prim-plan cu Bărbuț

 Un plonjon spre victorie!

Cei doi marcatori ai victoriei

 Șeroni a fost cel mai solid dintre fundași

Croitoru a dus toate cele 90 minute fără să dea semne de oboseală

Poli - CSMS Iași 2:1 (1:0)

Nu știu de ce m-am dus dezarmat la meci. Poate că avea ceva de-a face cu compoziția liniei noastre defensive, teamă ce s-a dovedit justificată doar parțial. Golul nesperat al lui Pedro nu ne-a dat chiar aripi, dar ne-a dat viață. Atâta încât chiar și după egalarea oaspeților, am putut reveni în frunte prin prima reușită a lui Šoljić, ca apoi ieșenii să rămână în zece și noi să nu mai greșim ca și cu Mediașul. Trei puncte mari, cu care ținem aproape de Chiajna, dacă e să ne primim cele opt puncte, respectiv ne apropiem la doar șase de Pandurii, dacă nu le primim. Conform planului, să zicem.

Prima repriză a fost destul de nasoală. Două momente de mari emoții la poarta noastră s-au manifestat în minutele 15 și 17, întâi la o finalizare în plasa laterală și apoi la o lovitură de cap a prietenului Andrei Cristea, pe care Straton aproape că a scăpat-o în poartă. De abia stăm în picioare, toate mingile către Pedro se pierd, perspectivele-s sumbre și ne procopsim în cinci minute cu trei galbene. Cumva ajungem în minutul 35, când se întâmplă improbabilul: Străuț trimite către Pedro, acesta face o preluare aproximativă, pare că pierde mingea în două rânduri doar pentru a o recupera, un un-doi cu Bărbuț îl eliberează spre poartă, driblează portarul și pasează mingea în poarta goală! Dinamica jocului nu s-a schimbat însă, și era să intrăm egalați la cabine, când Cristea a beneficiat de o deviere norocoasă, l-a driblat pe Straton și a trimis din unghi, lovind bara.

Mai multe poze în galeria foto

A doua repriză a început mai cu ritm din partea noastră, semn că mai curgea ceva sânge prin venele jucătorilor. Și, culmea, Iașiul scapă dintr-un meleu la mijloc, Cânu întâmpină slab, oferindu-i libertate maximă lui Cristea, care repetă faza de dinainte de pauză și de această dată îl agață Straton - păcat, căci din nou vârful ieșean își închisese unghiul și doi jucători erau deja pe linia porții. Tot Cristea a transformat și la scurt timp, în minutul 54, oaspeții au beneficiat de o ieșire neacoperită a lui Șeroni, același Cristea la primire, iar mingea înțepată spre colțul lung s-a scurs agonizant (dar de bine pentru noi) pe lângă. Rămânem însă fermi pe poziție și un minut mai târziu preluăm din nou conducerea: Croitoru dă mingea către Bărbuț în colțul careului, acesta fentează un adversar direct, aruncă o centrare spre colțul lung, Fucek trece pe sub ea, dar Šoljić e acolo și pune piciorul din cădere, în așa fel încât mingea trece linia, în ciuda eforturilor portarului Caparco. Ionuț Popa a făcut apoi o mutare inspirată introducându-l pe Bocșan pentru Pedro, astfel că echipa s-a prezentat cu un 5-4-1. Varianta autobaza a funcționat, ieșenii nemaigăsind drumul spre buturile lui Straton. Ba chiar ne puteam desprinde în minutul 68, la o recuperarea a lui Artean urmată de deschiderea pentru Fucek, șutul în forță al acestuia fiind respins de portar. După ce am rămas în superioritate numerică din minutul 76, am tremurat puțin la amintirea ultimei partide de pe teren propriu, mai ales că nu ne prea împrieteneam cu posesia. Treburile s-au așezat însă, Popa a mutat din nou tactic, introducându-l oarecum surprinzător pe Poparadu pentru Șeroni, dar am fost feriți de emoții până la final.

Rezultatul ne face să surâdem, cu mențiunea că putea ușor să se termine și altfel. Flancul stâng, cu Neagu și Șeroni, n-a funcționat de fel, Cânu a ratat două ieșiri dintre care la una am luat gol, și ofensiv am orbecăit o lungă perioadă de timp. Din fericire, ajustările făcute din mers au dat roade, însă nu înțeleg de ce Novak, un jucător disciplinat și constant, care ar avea acum și un conațional în flanc, este varianta doi după Neagu. Fucek se adaptează încă și chiar de nu strălucește, îmi lasă impresia unui jucător competent, în vreme ce Šoljić, după o primă repriză mediocră, și-a pus amprenta pe joc în partea a doua. Pedro rămâne un jucător de totul sau nimic, dar mi-a plăcut că azi a stat puțin mai sus, fără să se perinde aiurea pe teren. Note maxime pentru inspirație lui Bărbuț, cu două pase de gol, în vreme ce travaliul duo-ului Artean-Croitoru a funcționat decent, dacă nu grozav.

Mai multe poze în galeria foto

După jocul de la Constanța, pentru care nu avem mari așteptări, urmează returul în Cupa Ligii și jocul foarte important cu Chiajna. Nu va fi un set ușor de meciuri, mai ales că în primul dintre ele am impresia că vor fi suspendați Cânu și Bărbuț. Să vedem cum tragem linia înainte de play-out, timp în care s-ar putea să primim finalmente verdictul de la TAS.

Bravo Poli!

Poli: Straton (5) - Străuț (5,5), Cânu (5,5), Șeroni (5,5), Neagu (5) - Artean (6) - Bărbuț (6,5), Šoljić (6,5), Croitoru (6), Fucek (5,5) - Pedro (6)

Schimbări:

Bocșan (5,5) pentru Pedro (min 59)
Poparadu pentru Șeroni (min 78)
Popovici pentru Fucek (min 83)

ASA Tg. Mureș - Poli 0:0

Uneori chiar simt că nu mai e nimic de spus. Rezultatul de astăzi și mai ales prestația echipei nu sunt o surpriză, după întăririle precare aduse în această iarnă. Mai îngrijorător este că nu prea avem tracțiune, ceea ce ne face să trăim cu speranța de fapt o temporizăm, să vină în fazele cheie din play-out. Mi-e că deja căutăm să ne spunem minciunile pe care le îndrugam și acum douăsprezece luni, că ne jucăm șansa mereu în etapa următoare. 

Aș vrea să scriu despre ceva, dar mi-e greu să-mi dau seama despre ce. Prima repriză a trecut fără vreo realizare, exceptând cea despre cât de greu trece timpul uneori. În a doua am beneficiat de niște momente mai de Doamne ajute: un gol anulat al mureșenilor, pentru ofsaid (min 57), un șut peste al lui Fucek din poziție bună (min 59), un șut în plasa laterală după o eroare a lui Soljic (min 76), o ratare din poziție de unu la unu cu portar a lui Popovici, la prelungirea lui Pedro (min 83), și o minge scursă de puțină pe lângă buturile lui Straton în finalul meciului. 

Totul e cumva trist și comic. Ai un meci pe care trebuie să-l câștigi și nu dai dovadă de atitudine, de încredere. Popa iese după meci să-i facă terci pe toți, dar momentan planează serioase semne de întrebare asupra pregătirii făcute în iarnă - inclusv a multelor jocuri disputate într-o perioadă așa de scurtă de timp înainte de reluarea returului. Faptul că nu are pic de voință să dea un minim de față unui meci ratat, de exemplu prin a da două minute de prelungiri unui junior de pe bancă, de exemplu debutul lui Haruț, atunci când Novak trebuia schimbat, e dezarmant. 

Și într-un fel e normal c-am fost palizi, fiindcă ne-au lipsit acei doi jucători care mai produc surprize, care creează plusuri de energie - bune, rele. Acum se discută de aducerea a încă unui fundaș central și a unui mijlocaș, dar pare tardiv. Carențele respective erau evidente de săptămăni, așa cum e slăbiciunea generală în ultima treime. Normal că nu ne e ușor să aducem mare lucru, însă trebuie să putem face mai mult de atât. dacă vrem să supraviețuim. Am scris că ținta noastră ar trebui să fie șapte puncte din aceste ultime patru etape. Rămân șase.

Poli: Straton (5,5) - Novak (5,5), Bocșan (5,5), Cânu (5,5), Străuț (5,5) - Artean (5) - Bărbuț (5), Soljic (5,5), Croitoru (5), Fucek (5) - Drăghici (5)

Au mai intrat:

Pedro pentru Drăghici (min 64)

Popovici pentru Bărbuț (min 82)

Neagu pentru Novak (min 90+1)

Poli - Gaz Metan Mediaș 1:1 (0:0)

După șaptezeci și cinci de minute destul de bune, am avut neșansa de a vedea un ultim sfert de oră deplorabil din partea alb-violeților, în care am risipit două puncte, deși ne aflam în superioritate numerică. Clar, meciul a fost echilibrat și ambele formații și-au trecut în cont câteva oportunități, cu oaspeții controlând posesia, însă după golul lui Doman, balanța părea să se încline în favoarea noastră. O eroare în lanț la un corner a permis oaspeților să egaleze, iar până la final am rămas ca pe ace. Nu e un dezastru, dar e inevitabil să nu ne facem griji.

Pe un teren greu, jocul a fost nespectaculos la debut. Straton a avut de prins un șut de la distanță în minutul 9, ceea ce a și făcut în doi timpi, înainte ca Poli să beneficieze de o mare ocazie: mingea a ajuns la Doman în urma unui corner bătut de Croitoru, șutul acestuia a fost respins în față de portar, fix până la Șeroni, care n-a avut însă viteză de reacție și a fost neutralizat. După ce oaspeții au avut și ei o șansă la un corner, fază la care ar fi trebuit acordat fault în atac, însă oricum mingea a trecut peste, ne-am liniștit vreun sfert de oră. Apoi, în minutul 29, Croitoru a bătut încă un corner, Străuț a deviat cu capul la colțul lung, unde Drăghci, liber, a ajuns puțin târziu și n-a reușit să redirecționeze mingea în poarta goală - din tribună mi s-a părut mai scuzabilă ratarea, însă la reluare arată rău de tot. Cam atât a fost cu fotbalul pentru prima parte.

Medieșenii au ieșit deciși de la cabine și în minutul 49, Eric a rezistat presiunii lui Croitoru și a profitat de spațiul lăsat de către Străuț, pentru a șuta spre colțul lung, doar degetele lui Straton deviind mingea centimetric pe lângă bară. Minutul 61 și oaspeții, cu toată convingerea lor, au rămas în zece, când Rugasevic a văzut al doilea galben pentru un cot aplicat lui Artean. Știam că ne e greu în superioritate, și nici n-am apucat să deschid gura, spunând că nu văd cum o să depășim apărarea aglomerată a adversarilor, când Artean a aruncat o minge peste reduta acestora, Doman a dejucat perfect ieșirea la ofsaid, a preluat din alergare, a trecut pe lângă portar și a trimis în poartă! Era îdoar minutul 66, însă meciul părea sub controlul nostru, mai ales că și în momentele următoare am rămas sus și am închis destul de bine spațiile. Jalea ne-a lovit zece minute mai târziu, când chiar nu trebuia s-o facă, la un corner: bătut tare spre colțul scurt, Croitoru și Șeroni au ratat intercepția, reușind doar să-l mascheze pe Straton, astfel că balonul a ajuns cam acolo de unde a ratat Drăghici în prima repriză, iar Buziuc, cu șansă și ajutorul barei transversale, a egalat. Deși Doman a avut la scurt timp șansa de a repeta primul gol, la o fază asemănătoare, unghiul i s-a închis prea mult de această dată. Apoi am tremurat tot în minutul 79, când aproape am dat meciul pe mâna adversarilor, după ce Bocșan a sărit complet pe sub o minge la mijlocul terenului, Munteanu a fost deschis de un coechipier singur spre poartă, dar ne-a cruțat de șutul său, care a lovit bara. Lucrurile n-au arătat de fel mai bine în ultimele zece minute, nou-intrații Pedro, Fucek și Popovici dovedindu-se a fi înlocuitori slabi pentru Drăghici, Croitoru și Doman. Chiar dacă oaspeții au tras de timp, la ce transpirații mă treceau când mingea ajungea în jumătatea noastră, poate că a fost mai bine așa. Fără vlagă sau coerență, am sfârșit neconvingători.

Nasol e că am fost în poziția de a câștiga și n-am ținut de ea într-o fază 'de curtea școlii'. Nici apatia de final nu e încurajatoare, dat fiind că venim proaspeți după perioada de pregătire și aveam avantaj numeric, dar cred că impresia ține în mare măsură și de jocul prestat de înlocuitori. Subțirimea băncii de rezerve este și va rămâne o problemă în această parte a sezonului, mai ales dacă ne procopsim cu cinci-șase galbene meci de meci.

Mulți jucători au dezamăgit. Șeroni, în ciuda unor intervenții bune în prima parte, a fost deseori expus, a făcut un luft periculos pe final și are o parte de vină la gol. Bocșan și-a trecut în cont o grămadă de erori, intervenții întârziate și poziționări aproximative, în vreme ce Străuț a fost adeseori pasiv. În plan ofensiv, nici Bărbuț n-a avut multe reușite, dar a luptat, iar Drăghici va regreta o vreme șansa irosită în prima repriză. Drept e că în rest, Drăghici a fost combativ și diferența s-a văzut după intrarea lui Pedro, care a planat misterios pe tot terenul, așa cum a făcut-o și în amicale, și a dat târziu sau deloc drumul la minge. Ba mai mult, când s-a repliat și el o dată, a oferit oaspeților o lovitură liberă de la treizeci de metri lateral dreapta.

Din fericire, am avut parte și de câteva prestații solide. Cânu, în ciuda unui intervenții nasoale în minutul 21, pentru care a văzut galben, a ținut apărarea în viață. Artean și Šoljić au recuperat multe baloane și par un cuplu foarte promițător, cu condiția să fie ajutați mai mult de trioul ofensiv. Croitoru a executat câteva cornere bine și a ținut echipa centrată, într-un anume sens, atentă pe faza de construcție, chiar dacă aportul său în această direcție a fost limitat (și, oare, nu trebuia să țină colțul scurt la corner?). Iar Doman s-a ridicat la înălțime, într-unul din cele mai bune meciuri pe care le-a făcut pe Dan Păltinișanu, fiind omul pericol numărul unu al echipei noastre.

Va trebui să luptăm pentru fiecare victorie, indiferent dacă întâlnim echipe suferinde sau nu. N-avem luxul de calitate să n-o facem, și dacă rezervele nu își intră mai bine în mână pe parcursul următoarelor meciuri, suferința va fi mare. Mai avem patru dispute până la play-out, cu Iași și Chiajna acasă, respectiv cu Târgu Mureș și Viitorul în deplasare. Minimul de care avem nevoie e șapte puncte.

Singurul plus al etapei e că nu mai suntem pe ultima poziție.

Poli: Straton (6) - Străuț (5,5), Bocșan (4,5), Cânu (6), Șeroni (4,5) - Artean (6,5), Šoljić (6) - Bărbuț (5), Croitoru (5,5), Doman (7) - Drăghici (5,5)

Schimbări:

Pedro (5) pentru Drăghici (min 63)
Fucek pentru Croitoru (min 78)
Popovici pentru Doman (min 81)

Starea națiunii alb-violete

Diseară vom fi puși față în față cu realitatea Ligii 1. Cu o victorie, recuperăm câteva puncte față de Chiajna și de Târgu Jiu, ambele cu egaluri în weekend, respectiv ne distanțăm de Târgu Mureș. Pe de altă parte, dacă învinge aici, Mediașul scapă în mare de stresul calificării în play-off; altfel, cade în ghearele mai titratelor Dinamo, Astra și CFR Cluj. Nu are cum să fie un meci ușor, chiar dacă vizitatorii și-au pierdut/vândut ambii golgheteri în pauza de iarnă, plus o piesă importantă în apărare. Repere comune nu prea avem din această iarnă, doar faptul că Gaz Metan a învins pe Honved, echipă cu care noi am semnat o înfrângere - ambele rezultate de 1-0.

Întorcând privirea asupra curții noastre, e loc de o întrebare: suntem într-o poziție mai bună sau într-una mai puțin bună față de sfârșitul anului trecut?

Partea plină a paharului e că practic întreg lotul a făcut pregătirea de iarnă împreună. Chiar dacă l-am pierdut pe Llorente, înlocuitorul său, Šoljić, a lăsat o impresie bună și ne oferă un plus de talie la mijloc. Nu am suferit înfrângeri dramatice, evoluând de la egal la egal și cu echipele de primă ligă pe care le-am întâlnit. În plus, situația de la club e destul de liniștită, jucătorii au mai primit o parte din salarii, astfel că totul pare sub control.

Partea mai puțin plină e că avem în continuare probleme cu accidentările și dublurile pe post. Cel mai grav este că ne va lipsi Scutaru, care s-a dovedit a fi cel mai important jucător al liniei de fund. Cu Șeroni delegat probabil în stânga, ne rămâne doar varianta cuplului Cânu - Bocșan în centru, o combinație cu care am avut dificultăți - și asta s-a văzut inclusiv la golul primit cu Honved, pe zona dintre cei doi fundași centrali.

Rămâne o problemă că Pedro nu pare capabil, fizic sau mental, să se ridice la nivelul așteptărilor, astfel că singura variantă fezabilă pentru atac este Drăghici. Nici forma lui Bărbuț nu a oferit motive de satisfacție pe parcursul pregătirilor, însă nu există dubii cum că jucătorul n-ar vrea să joace aici - doar că momentan nu se leagă jocul. 

Pe lângă aceste chestiuni de lot, nu mai avem nici micul avantaj al desconsiderării, chiar dacă e probabil să nu-l fi mai avut nici pe final de an. Cheia succesului va rămâne în organizarea defensivă și în executarea fazelor fixe, care au dat roade în pregătiri. Nu-mi dau seama cât de importante sunt cele opt puncte pe care sperăm să le recuperăm, însă probabil ar fi mai bine să nu ne punem toate speranțele în ele, pentru a evita riscul unei căderi de moral în cazul în care nu le primim. Cumva am impresia că dacă găsim forța să nu retrogradăm, o putem face și fără acele opt puncte, care sunt de fapt patru în play-out.

Ca să revenim la întrebare: poziție mai bună sau mai puțin bună? Probabil că poziția e aproximativ aceeași, cea din care am adunat 22 puncte, adică destul cât să nu retrogradăm dacă plecam de la zero. Doar că acum ne trebuie mai mult, iar miza meciurilor directe va cântări mai greu. Nu va fi de fel ușor, dar această echipă ne-a dovedit că poate. Deci să poată în continuare.

Hai Poli!