Ne-a fost teamă, după returul dezolant al echipei secunde, că nu vom mai avea ocazia să discutăm cu antrenorul echipei, Victor Collins. L-am regăsit însă în interiorul clubului, antrenor principal la juniorii A, o echipă unde mizele competiționale sunt mari și obstacolele la fel de spinoase ca și la Poli II.
În acest sezon, juniorii A și B nu mai participă direct în Liga Elitelor U19/U17, ci trebuie să se califice la capătul unui mini-campionat zonal. Poli împarte o grupă cu ASU Politehnica, Ripensia, LPS Banatul, Orăștie, și Simeria, iar doar prima clasată merge la Elite. Primul meci, care se dispută chiar mâine, de la ora 16.00, pe terenul 1 de lângă stadionul Dan Păltinișanu, reprezintă cel mai înalt duel sportiv de până acum al celor două Poli.
Miza nu este doar una sportivă sau de orgoliu, ci și una financiară, așa cum ne explică Collins. Principalul are ambiții mari, dar se confruntă cu un lot restrâns, după ce aproape toți jucătorii de la Poli II, care ar fi fost eligibili pentru juniorii A,
au preferat să plece împrumutați în liga a 3-a. Din fericire, clubul a anunțat și câteva transferuri înspre centrul de copii și juniori, dar orice avantaj al familiarății formate la echipa secundă s-a pierdut.
Pentru cei care au curiozitatea să afle care sunt perspectivele următoarei generații de fotbaliști ai Timișoarei, discuția cu Victor Collins oferă indicii interesante.
CV: Să începem cu ce ne doare: nu mai există Poli II.
VC: Decizia a fost a conducerii. Mă gândesc că s-au gândit la aspectul financiar, fiind o echipă care doar cheltuie și nu aduce nimic pe termen scurt. Este păcat pentru unii jucători care se antrenau cu prima echipă, nu prindeau lotul, și aveau unde juca – pentru orice jucător este cel mai important să joace.
CV: Dar nu erau chiar așa de mulți în această situație.
VC: Cei care erau născuți în 1998, dar nu mai puteau juca la juniori (Velcotă, Oprea, Bîrnoi), sunt cei mai afectați. Bine, unii și-au găsit deja echipe, deci…
CV: Am văzut că mai toți au plecat, dar niciunul mai sus de liga a 3-a. Într-un fel poate este și un indiciu de ce Poli II s-a considerat, măcar temporar, sacrificabilă.
VC: Nu știu, nu pot să mă pronunț. Problema cea mai mare este că jucătorii juniori nu vor fi pregătiți să facă pasul spre Liga 1. La Poli poate erau unul sau doi care să poată face acest pas. Echipa a doua oferea un nivel intermediar, unde jucai cu seniori, cu jucători mai buni decât tine care veneau de la prima echipă, altfel trebuia să gândești, se ridica standardul antrenamentelor – aveai sentimentul că faci pasul spre seniori. Fără Poli II, acest pas este foarte greu de făcut.
CV: Cum a fost experiența în acest retur de campionat la Poli II? Adică în afară de grea.
VC: Grea este puțin spus. Foarte grea.
CV: În plan personal, ca antrenor? A fost cel mai înalt nivel la care ai activat?
VC: Nu, am antrenat în Irlanda, unde am ieșit campion cu o echipă, cu alta am promovat și am ajuns vicecampion.
CV: Un lucru care deosebește fundamental fotbalul irlandez de cel din România?
VC: Mentalitatea. La toate nivelele. Mentalitatea este cheie și aici suntem deficitari. Multă lume se crede mai bună decât este.
CV: S-au pierdut mulți jucători în ultima vreme, cel mai recent Sîntean. Care crezi că ar fi cauzele?
VC: Nu știu, nu pot să discut aceste probleme, eu încerc să mă concentrez pe antrenorat.
CV: Planul pentru acest an era frumos pe hârtie: lot dedicat pentru Poli II, echipe consolidate la juniori A și B.
VC: Voința a fost foarte mare, mai ales ca urmare a performanței excepționale de anul trecut, prin salvarea de la retrogradare, cu un lot pregătit pentru liga secundă, multe accidentări în retur. Mie mi-a fost greu în liga a 3-a pentru că oricât de bine aș fi antrenat jucătorii, într-un timp așa de scurt le-ar fi fost dificil mental să joace cu adulți. Am avut o echipă aproape exclusiv de juniori, cu excepții precum Ignea, venit să-și refacă încrederea după accidentare, dar nu jucători care să facă diferența în teren. Asta s-a văzut la fiecare meci – deși dominam posesia în fiecare joc, scorul era mincinos. Fiind copil, altfel gândești, ai altă experiență. Clar, fiecare echipă avea un număr de juniori, dar contează că restul echipei era completată de seniori.
CV: Nici la jucători nu era o consecvență deosebită.
VC: Exact, n-am avut niciodată un lot constant pe care să-l pot antrena. Aveam cincisprezece jucători, meciul nostru era vineri, poate echipa de juniori A trebuia să plece în deplasare și cum juniorii aduc un venit de la FRF din liga elitelor, erau prioritizați, eu rămâneam cu mai puțini jucători, iar cei care veneau de la prima echipă erau nemulțumiți că trebuiau să vină la echipa a doua. A fost cea mai grea perioadă a mea ca antrenor și asta m-a făcut să mă maturizez, luptând cu atâtea lucruri cu care nu eram obișnuit de dincolo.
CV: Cum de ai ales să rămâi, în ciuda acestor probleme?
VC: Nu-mi place să pierd. Sunt un nimeni în România, fiindcă nimeni nu mă cunoaște, și îmi doresc performanțe. Conducerea avea orice drept să spună după șase, șapte etape „poți să pleci, următorul”, dar mi-a acordat încredere și mi-a oferit o șansă să rămân aici, la nivel înalt, și am vrut să dovedesc că pot să fac performanță. Acuma la juniori A este altcumva, fiindcă am un lot constant și nu am unde să trimit jucătorii – nici mai sus, nici mai jos. Bine ar fi mai sus, dar momentan nu este niciunul pregătit pentru Liga 1.
CV: Practic cine a rămas de la Poli II?
VC: Practic, aproximativ nimeni! (râde) Andreici și portarul de rezervă, Trifon. Am chiar vrut să-i dau o șansă lui Trifon, pentru că e un băiat foarte serios.
CV: Podină, Haruț?
VC: Da, dar ei se antrenează cu prima echipă și vin dacă nu sunt plecați la lotul național. Săptămâna viitoare au meci cu Macedonia. Eu am acuma un lot de șaisprezece jucători, după ce preluasem o formație cu doisprezece, și m-am zbătut pentru ei. Toată lumea fuge, cei care nu veneau la antrenamente erau greu de adus înapoi. „Mai bine mă las de fotbal”. De ce, asta nu știu, nu am o explicație. Aici te lovești și de părinți, și de una, și de alta, este complicat.
CV: Și dintre ceilalți jucători?
VC: Restul au fost dați, deși speram că vor mai fi reținuți. Puteau rămâne Contra, Popan, Cochințu, Pop. Toți cei din generația '99 au plecat în liga a 3-a, au mai plecat unii de '98 în liga a 4-a.
CV: Deci juniorii A nu sunt o prioritate pentru club.
VC: Păi tocmai, că mie mi s-a pus obiectiv să mă calific în grupa elitelor. Asta fiindcă juniorii aduc un venit. Nu știu exact cât, dar din ce aud spre 100.000 Euro. Acum se joacă pe grupe de pre-calificare, iar doar primul loc se califică la elite.
CV: Cu noi în grupă sunt și cei de la ASU Poli, cu lotul împrumutat de la LPS Banatul.
VC: Este o generație foarte bună, antrenată de Cristi Petcu, născuți 2002. Au ieșit locul doi pe țară anul trecut.
CV: Dar sunt mai mici cu trei ani.
VC: Da, dar fotbalul se joacă cu o minge rotundă. Și noi am jucat recent cu Anina, care numai ce bătuseră juniorii Craiovei cu 6-4, în condițiile în care Craiova are una dintre cele mai bune echipe din țară. Noi am bătut Anina 4-3 acolo, deși trebuia să fie mai mult. Apoi am făcut revanșa, iar la pauză era 7-0 pentru noi. Deci este imprevizibil, trebuie să vrei. Dacă tu te gândești dinainte de a intra pe teren că ai câștigat...
CV: Și cum e printre jucători, vor?
VC: Jucătorii au progresat foarte mult. I-am preluat din 15 iulie, dar am făcut câte două antrenamente pe zi de atunci, inclusiv antrenamente pe nisip și forță. Tot ce înseamnă pregătire, cum știu eu.
CV: Deci va fi un meci greu de debut, cel cu ASU.
VC: Va fi greu. Am avut ocazia să-l cunosc pe domnul Petcu, care antrenează și centrul de excelență, și aud numai lucruri bune despre el. Având în vedere că a putut menține acest grup în ultimii cinci ani, a putut să-l crească de la grupă la grupă, știu trasee, nu trebuie să se uite – au avantaje peste noi. Teoretic pleacă puțin favoriți, fiind de atâta timp împreună, dar noi credem în șansa noastră.
CV: Celelalte echipe cum arată?
VC: Cu Ripensia am mai jucat, ei au luat jucători cam de peste tot să-și facă lotul. Orăștie am auzit că sunt bunicei. Oricum, fiecare echipă își joacă șansa, nu cred că putem spune că una anume este favorită.
CV: Cum se prezintă lotul nostru? De afară pare că vârfurile au plecat. Vine ceva din urmă?
VC: Sunt câțiva jucători chiar foarte buni. Remi Ochea este un jucător foarte talentat, Nafy Iseini este un jucător extraordinar de bun la mijloc. Am văzut jucători bunicei și la domnul Paleacu, care se ocupă de juniorii B. La noi sunt jucători care o să facă diferența atâta timp cât sunt sănătoși. Având așa un lot restrâns, ne trebuie fiecare jucător la potențial maxim.
CV: Deci absența lui Podină și Haruț...
VC: Din câte știu eu, ei vor veni. Dar problema este aceeași ca la Poli II, să vină motivați. Ei vin de la nivel de Liga 1 direct la juniori și se gândesc că fac un pas înapoi, dar din punctul meu de vedere fac un pas înainte fiindcă joacă.
CV: Nu au structura interioară să treacă peste asta?
VC: Totul depinde de ei. Am avut discuții cu anumiți jucători, și toți au fost nemulțimiți să facă acest pas. Eu am încercat pe toți să-i conving să rămână – dacă rămâneau jucătorii cu care am lucrat deja la Poli II, care cunoșteau antrenamentele mele, nu se punea problema să nu ajungem departe.
CV: Pentru cei care au plecat, este mai degrabă o șansă să se afirme într-un mediu nou sau un risc?
VC: Un risc. Pentru că merg la echipe de seniori, unde chiar dacă mulți antrenori declară că juniorii câștigă meciurile la liga a 3-a, realitatea este că lupta pe post se dă cu seniori, iar dacă seniorul este superior, caută juniori pe alte posturi. Va fi foarte greu pentru ei să se afirme, dar eu le urez tot binele. Dragostea cu forța nu se poate, degeaba îmi doresc eu, dacă nu își doresc ei.
