Demisia prezentată astăzi de către președintele clubului, Sorin Drăgoi, nu are de ce să surprindă. Ea a fost precedată de tentativa eșuată de a ajunge la șefia LPF, un semn clar că timpul petrecut de Drăgoi la Poli se apropia de sfârșit, într-un fel sau altul.
Mi se pare de înțeles. Rolul principal al președintelui unui club de fotbal este de natură organizațională, să pregătească structurile interne pentru a depăși adversități și a profita de oportunități. Uneori are și un rol simbolic, pe care în cazul nostru și-l asumă cu precădere primarul Nicolae Robu. Chiar dacă președintele și vicepreședintele lui Poli au activat intens pentru a asigura capitalul financiar necesar să acopere nevoile zilnice, povara pe care o poartă clubul este dincolo de capacitatea lor de soluționare.
Problema lui Drăgoi este și a fost că după un sezon de subzistența, avea promisiunea altui cadru de lucru. Cine a avut de-a face cu o organizație în care niciodată nu sunt bani, știe foarte bine ce nivel de uzură personală este să gestionezi n creditori pe care nu știi de unde să îi mai plătești. Nici nu-mi imaginez cum poate fi să lucrezi cu un capital uman de genul unor sportivi profesionist, care sunt și mai greu de satisfăcut. Mai mult, conlucrarea cu un superior precum Nicolae Robu, care intervine adeseori impulsiv și fără să se consulte cu oamenii puși în poziții de responsabilitate, este o reală probă de foc.
Ca suporteri avem de multe ori pretenția ca toți să simtă același lucru pentru Poli pe care îl simțim noi. Să fim realiști. În lipsa acestui sentiment, orice conducător, orice jucător, are datoria să rămână profesionist. Drăgoi a fost acest lucru, iar majoritatea pașilor întreprinși în această perioadă extrem de dificilă pe care a petrecut-o la Poli, au fost constructivi. Cel mai mare neajuns rămâne inabilitatea de a gestiona situația contractuală a jucătorilor tineri, un minus care poate prea bine să contribuie la inabilitatea clubului de a subzista în continuare.
Pentru Poli, plecarea președintelui este o lovitură grea, chiar dacă Drăgoi va rămâne la club până în pauza de iarnă. Contează mult ca semnal pentru ceilalți din organizație, care o pot vedea ca pe o dezertare. Orice mutare care perturbă stabilitatea sfioasă pe care o avem reprezintă un pericol existențial. Tind să cred că această perioadă de tranziție va decide soarta clubului.
Așa cum Poli a tot pierdut jucători fiindcă nu i-a putut plăti și nu le-a putut oferi continuitate, și Robu și-a pierdut cel mai bun conducător pe care l-a avut clubul în ultimii cinci ani.
1 noiembrie 2017
29 octombrie 2017
Note Poli - Astra (et. 16, c. reg.)
 |
| Poli - Astra 2:1 (1:0) [62 voturi] |
CRONICA MECIULUI
Marius Curileac
Fără a fi solicitat, Curileac a fost sigur la degajări şi intercepţii. Nimic de făcut la gol.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,4
Valentin Crețu
Deşi a fost o prezenţă importantă pe teren, cu intervenţii defensive de calitate, faultul care a declanşat nebunia dinainte de pauză putea să ne coste grav.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,3
Cristian Melinte
Dacă n-ar fi fost pentru marea eroare comisă spre final, când a făcut cadou posesia oaspeţilor în propria jumătate, aş fi apreciat prestaţia căpitanului de conjunctură drept una solidă. Mă gândesc şi la respingerea care a precedat golul oaspeţilor, în fapt una rezonabilă, şi îmi aduc aminte de respingerea lui Cânu din meciul tur cu FCSB, urmată de golul lui Gnohere. În ambele situaţii, replierea defensivă a fost una deosebit de slabă.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,5
Cristian Bocșan
În sfârşit, un meci chiar bun din partea lui Bocşan, cu destule intervenţii utile şi fără erori majore.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,0
Alexandru Ţigănaşu
Cu Mailat la dublaj, sau în lipsa lui, Ţigănaşu a avut o viaţă grea în flanc. Intervenţia ratată dinainte de gol i-a permis lui Balaure să scape spre poartă. Ofensiv a urcat cu destulă regularitate, fără vreun succes notabil, însă.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 6,4
Gabriel Vașvari
Destul de activ pe tot terenul, Vaşvari a închis spaţiile pentru construcţia ofensivă a oaspeţilor, care nici n-au avut multe ocazii. N-a fost însă un joc chiar curat, cu câteva scăpări la care au dublat bine coechipierii.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,3
Josip Šoljić
Pentru mine, ba chiar pentru noi, prezenţa lui Šoljić contează mult în primul unsprezece. Deşi are o lentoare uneori deranjantă, e un jucător care joacă cu capul sus şi îşi asumă riscul unor pase decisive. Maniera în care a jucat la faza ocaziei lui Ćurjurić mi se pare indicativă pentru ceea ce poate face.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,2
Alexandru Munteanu
Un joc de înaltă calitate al lui Munteanu, omul potrivit la locul potrivit pentru gol, dar şi foarte activ în rest. De fapt, insistenţa sa a făcut ca mingea să ajungă la Mailat înainte de deschiderea scorului. Ar fi avut şi o pasă de gol în dreptul numelui său dacă Ćurjurić nu rata oportunitatea creată atât de frumos la debutul reprizei secunde.
Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,3
Marius Croitoru
A prins doar jumătate de oră înainte de a fi accidentat, dar a părut din nou o prezenţă pozitivă. Cu un nivel de activare bun, Croitoru rămâne un jucător care poate oricând să scoată lovituri libere, să ţină de minge, chiar dacă e mai mereu şi primul la scandal. Nu se poate compara însă aportul pe care îl aduce el echipei cu ceea ce face Ćurjurić.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 6,7
Sebastian Mailat
În ciuda necazului pe care ni-l cauzează Mailat, rămâne prima opţiune pentru postul de mijlocaş stânga. Golul de azi a fost unul deosebit, chiar dacă a avut parte de puţină şansă, asta după ce tot el oferise pasa către Abraw, care a precedat prima noastră reuşită. Defensiv prestaţia sa a lăsat de dorit, neatenţia în marcaj la golul oaspeţilor permiţându-i lui Balaure să scape singur. Se vede, comparând, că Balaure este, momentan, un jucător mai consistent, mai complet, decât Mailat, atât graţie experienţei adunate sezonul jucat în liga secundă, cât şi a solicitudinii cu care a evoluat pentru Astra, deşi există probleme şi acolo.
Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,4
Camaldine Abraw
Poate că oboseala s-a făcut văzută în cazul togolezului, care în repriza secundă a absentat din joc. În prima parte a avut un rol important la deschiderea scorului.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,7
REZERVE
Ivan Ćurjurić
Pur şi simplu nu ştiu ce să mai zic despre mijlocaşul ofensiv croat. Dacă juca în rolul lui Artean sau Vaşvari, poate acceptam mai uşor lipsa de reuşite vizibile. Dar în spatele vârfurilor ai nevoie de cineva care să vadă o pasă, să verticalizeze, sau măcar să poată transforma în gol o ocazie atunci când i se oferă un şut din zona careului. Că altfel te trezeşti că joci în zece şi când ai unsprezece oameni pe teren.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 5,3
Alexandru Ciucur
Prestaţie decentă din partea fundaşului dreapta de conjunctură. Fără bătăi de cap majore în apărare, a fost aproape de o fază deosebită în atac, înainte să fie depăşit de adversarul direct în preajma careului advers.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,0
Cătălin Doman
O centrare direct în aut, un şut peste, execuţii imprecise. Mă întrebam dacă în afară de de cartonaşul roşu obţinut cu Voluntari (şi ăla, blestemat!), Doman a avut vreo altă reuşită 253 minute evoluate în acest sezon.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,3
ANSAMBLU
Ionuț Popa
Pe de-o parte, am bifat o victorie importantă, şi în sfârşit am jucat cu cei mai buni titulari pe care îi avem la dispoziţie (minus Cânu). Popa s-a agitat destul pe bancă, lăsând impresia că într-adevăr luptă. Dar apoi vine cealaltă parte, întâi în ceea ce priveşte schimbările. Dacă pe Ćurjurić e oarecum obligat să-l folosească (deşi ar putea să-l mai încerce şi pe Lucian Oprea), introducerea lui Doman meci de meci nu îşi are sensul. Chiar la situaţia din acest meci ar fi fost mai interesant să intre Haruţ, cu Ciucur la susţinere în faţa sa. Este o certitudine însă că atunci când situaţia e strânsă, Popa nu oferă încredere juniorilor.
Dincolo de cele din teren, au urmat deja dezarmantele declaraţii post meci: ironii la adresa criticilor publice, "la Timişoara nu e linişte, fiindcă la Timişoara a început Revoluţia şi toată lumea este agitată", minimizarea reuşitelor propriilor jucători "odată la 118 ani se întâmplă [un gol ca al lui Mailat], a fost o nimerală", pesimism generalizat "nu ştiu dacă mai duc echipa în play-off sau play-out". OK, situaţia e nasoală, Mailat ne-a enervat pe toţi, am înţeles. Dar când vezi că jucătorii tăi joacă de parcă ar avea apăsarea lumii pe umeri, nu poţi să persişti astfel, trebuie să te agăţi de lucrurile bune care ţi se întâmplă.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 7,1
Echipa
N-am strălucit, asta-i clar. Avem problemele noastre de organizare defensivă, de care nu reuşim să ne lepădăm, ceea ce ne costă aproape meci de meci. Per ansamblu însă, nici Astra n-a arătat dominantă, nici măcar atunci când am jucat la egalitate numerică. Am avut şansă la inspiraţia lui Mailat şi asta contează, după neşansele adunate în ultimele şase runde. E normal să-ţi mai şi iasă. În general mi se pare că jucătorii vor, dar au nevoie şi de o confirmare a promisiunilor făcute de primar pentru a reveni la o stare de linişte interioară care să le permită să abordeze cu nişte fărâme de optimism finalul de an.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,7
Omul meciului
Sebastian Mailat - 53,2%
Alexandru Munteanu - 22,6%
Marius Croitoru - 8,1%
Niciunul - 6,5%
Josip Šoljić - 3,2%
Cristian Bocşan - 3,2%
Valentin Crețu - 1,6%
Gabriel Vaşvari - 1,6%
28 octombrie 2017
Poli - Astra 2:1 (1:0)
Faptul că ambele formaţii veneau după pase proaste prelungite s-a simţit acut. În prima jumătate de oră n-am avut parte de vreo ocazie - ba nu, fază - notabilă. Apoi, Abang l-a călcat pe insistentul Croitoru pe la mijlocul terenului şi în urma unor momente de contemplare, centralul partidei a decis să-i arate al doilea galben tânărului vârf camerunez (min. 32). Din păcate şi Croitoru a trebuit schimbat, înlocuitorul său, Ćurjurić, restabilind, la nivel calitativ, egalitatea în teren. Ok, sunt cam răutăcios aici. Cert este că imediat am avut parte de o acţiune interesantă, cu Mailat ajungând să trimită o centrare în faţa porţii, mingea fiind ratată de Abraw. Faza aceasta a precedat deschiderea scorului: tot Mailat l-a lansat central pe togolez, cu o pasă puţin prea tare, astfel că atacantul a putut doar s-o împingă în portar, de unde balonul a sărit la Munteanu, care a trimis cu stângul în poarta goală (min. 37). După ce Seto a avut o lovitură periculoasă de cap respinsă in extremis pe lângă poartă (min. 44), repriza s-a încheiat cu scandalul făcut de antrenorul oaspeţilor, Edi Iordănescu. La o intrare neglijentă a lui Creţu în zonă centrală, acesta ar fi putut vedea al doilea galben; n-a făcut-o şi Iordănescu a explodat, arbitrul l-a trimis în tribune, la care fiul fostului selecţionar a lăsat să se înţeleagă că vrea să retragă echipa de pe teren.
Normal, nu s-a întâmplat aşa ceva. Repriza secundă a început bine pentru noi, iar la scurt timp de la reluare puteam, ba chiar trebuia, să ne distanţăm pe tabelă (min. 52): Šoljić l-a deschis pe Munteanu în flanc, acesta a întors mingea pe jos la limita careului, de unde Ćurjurić, cu timp şi spaţiu, n-a reuşit decât să-l ia la ţintă pe portarul advers. Deşi nu jucam rău, deşi puţin timid, ocazia croatului a ţinut să se răzbune. O desincronizare defensivă la capătul unei degajări acrobatice a lui Melinte a permis oaspeţilor să egaleze, când Balaure a sprintat de lângă Mailat, care ar fi vrut ofsaid, însă acelaşi Melinte era mai jos de el, şi fostul nostru jucător n-a iartat din poziţie ideală (min. 59). Ne-a căzut greu de tot egalarea, echipa nereuşind să schiţeze că ar putea reveni la conducerea partidei. La capătul a zece minute de letargie, am avut însă parte de o rară inspiraţie din partea lui Mailat - dar ce inspiraţie: cu mingea la picior în treizeci de metri, zonă centrală, a driblat un jucător şi a trimis în forţă spre poartă, bolta aproape perfectă a balonului luând direcţia barei transversale, de unde a lovit în spatele portarului, intrând în poartă (min. 71)! Am revenit la jocul de aşteptare etalat anterior, de această dată cu mai multă disciplină, în vreme ce oaspeţii au părut lipsiţi de inspiraţie. În vreme ce Astra nu şi-a mai creat vreo ocazie, Ćurjurić ar fi putut tranşa jocul, dacă nu se împiedica în minge la sub douăzeci de metri de poartă, înainte ca Doman să tragă tare, dar peste (min. 88). La capătul a trei minute de prelungire, centralul a fluierat de final, oferind un respiro mult căutat alb-violeţilor noştri.
Avem probleme, e clar. Sunt însă probleme fără soluţii imediate, deci trebuie să rezistăm cât putem de bine cu ce avem acum. Ionuţ Popa se simte obligat să folosească doi jucători aproape meci de meci, deşi aceştia nu ştiu dacă şi-au trecut în cont o acţiune constructivă tot sezonul. Greu de zis dacă ar putea să încerce pe altcineva, dar e bine că a revenit la alţi doi oameni care au dus greul anul trecut şi care, cum necum, merită să fie în primul unsprezece în acest moment. Important ne este să avem măcar opt dintre titularii de drept în teren, cu accent pe treimea defensivă. De acolo mai departe putem construi.
Bravo Poli!
Poli: Curileac - Creţu, Bocşan, Melinte, Ţigănaşu - Vaşvari, Šoljić - Munteanu, Croitoru, Mailat - Abraw
Schimbări:
Ćurjurić pentru Croitoru (min. 34)
Ciucur pentru Creţu (min. 46)
Doman pentru Munteanu (min. 73)
26 octombrie 2017
Note ASU Politehnica - Poli (CR, R32)
 |
| ASU Politehnica - Poli 0:1 (0:0) [43 voturi] |
CRONICA MECIULUI
Mădălin Smaranda
Decisiv, graţie intervenţiei din minutul 86. În rest, pus prea rar sub presiune, iar atunci când mingile au ajuns prin aria lui de acţiune, a arătat siguranţă.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,8
Valentin Crețu
Pasa de gol oferită lui Abraw a fost doar consecinţa naturală a numărului de mingi lucrate de către Creţu în direcţia careului advers. Puţin susceptibil defensiv, inclusiv atunci când a pierdut o minge în propria jumătate, dar în rest un jucător care evident a vrut mult de la acest meci.
Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,2
Cristian Melinte
Uşor depăşit în câteva rânduri, semn că avem în continuare de ce să ne facem griji în apărare. Destul de precis în rest.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,6
Cristian Bocșan
O prestaţie mai bună a tânărului fundaş central, deşi şi de această dată a sărit pe sub mai multe mingi înalte, din carenţe de poziţionare şi carenţe de judecată a traiectoriei balonului.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,4
Alexandru Ţigănaşu
Prezent adesea în plan ofensiv, destul de periculos la fazele fixe, chiar dacă defensiv a arătat şi el uşoare neajunsuri. Oricum, prezenţa sa şi a lui Creţu contează mult în aşezarea apărării noastre.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,6
Gabriel Vașvari
Un meci în care Vaşvari a preluat rolul lui Artean, evoluând mai retras şi ieşind mai puţin în evidenţă.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,6
Andrei Artean
Poate cel mai bun meci făcut de căpitanul nostru în acest sezon, iar doar neşansa a făcut ca măcar una din cele patru mingi trimise periculos la poartă să nu intre. S-a văzut şi din înaltul tribunei că Artean avea un grad înalt de mobilizare, aşa cum ne aşteptam de la mai mulţi în vederea acestui joc.
Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,4
Alexandru Munteanu
Implicat în multe faze, Munteanu poate acuza ghinionul că nu a marcat la şutul trimis spre colţul lung în partea secundă. Nu ştiu de ce n-a fost jucat mult pe poziţie viitoare, fiind astfel obligat să intre în zonă centrală, de unde efacicatea îi este redusă. Colaborarea bună cu Creţu a reprezentat arma noastră principală în ceea ce priveşte construcţia.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 6,8
Marius Croitoru
Revederea lui Croitoru în primul unsprezece a fost un moment plăcut, chiar dacă fostul căpitan nu mai este la condiţia fizică de acum şase luni. Golul a plecat din pasa lui, la fel ca o serie de alte acţiuni, deşi mi-aş dori pe alocuri o viteză de execuţie superioară. Cu echipe de liga secundă mai merge aşa, nu însă cu cele de primă ligă.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 7,0
Cosmin Bîrnoi
Total ineficient de-a lungul reprizei în care a jucat, Bîrnoi a cam fost capăt de linie. Devine îngrijorătoare lipsa sa de formă, fiindcă oricât l-am critica pe Mailat, prezenţa acestuia în teren se simte mult mai palpabil decât a lui Bîrnoi.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 5,9
Camaldine Abraw
Deosebit de activ de-a lungul întregii partide, Abraw arată ca un vârf care ştie cum să joace cu spatele la poartă. În vreme ce Miguel nu reuşea să intre în combinaţii cu niciun coechipieri, togolezul probabil că a schimbat vreo douăzeci de pase scurte cu cei din zona sa de acţiune. Execuţia la gol n-a fost curată, dar a fost suficientă. Cert este că putem spera să fi rezolvat măcar problema atacantului, chiar dacă momentan suferim de ceva mai sistemic decât absenţa-prezenţa unui jucător în lot.
Nota Cronicii: 6,5
Nota comunității: 7,7
REZERVE
Sebastian Mailat
Conform aşteptărilor, Mailat a dispus cu destulă uşurinţă de adversari, însă lipsa de claritate în momentele decisive au făcut să nu poată repurta vreun succes concret până la fluierul final. A participat la faza primei bare a lui Artean, şi a avut acea cursă excepţională din propria jumătate, la capătul căreia un şut puternic sau, mai degrabă, o pasă ar fi tranşat meciul.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 5,9
Ivan Ćurjurić
Destul de implicat în joc după ce a intrat, croatul tot n-a reuşit să iasă în evidenţă în mod specific.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,6
Cătălin Doman
Oricât ar juca, Doman dovedeşte în mod repetat că are suficient timp să confirme că nu este în formă. Finalizarea slabă, într-un anume sens leneşă, de la faza din ultimul minut este grăitoare în acest sens.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 5,2
ANSAMBLU
Ionuț Popa
Este bine că Popa a ales să folosească titularii pentru acest joc important. Ceea ce am arătat însă din nou este că nu ştim să ne croim reale ocazii de gol, iar că acelea pe care le obţinem, tindem să le ratăm. În acest joc au fost cel puţin şase şanse bune de a marca, dar nu ştiu dacă vreuna în afară de gol şi de prima bară a lui Artean s-a ridicat la nivelul fazelor din care a înscris FCSB cu noi. Nu reuşim să intrăm în careu din acţiune, cam de acolo ni se trage. Letargia tristă care pare să-l fi curpins pe deplin pe Popa nu prea susţine teza propusă de domn profesor, cum că putem pierde încă cinci meciuri de acum încolo şi tot îşi va îndeplini obiectivul.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 7,0
Echipa
Chiar dacă am câştigat şi chiar dacă trei, patru jucători au arătat bine în acest meci, echipa în ansamblul ei a arătat pe măsura antrenorului, adică letargică. Au fost acele douăzeci de minute după pauză, în care am jucat cum trebuie să jucăm, însă un meci cu o divizionară secundă de nivel de nivelul lui ASU Politehnica putea fi dominat mai autoritar, iar victoria la un gol diferenţă nu convinge. În condiţiile de presiune în care s-a disputat partida, este cumva de înţeles. Marele test va fi disputa cu Astra de sâmbătă, când trebuie să arătăm alt nivel de activare.
Nota Cronicii: 6,0
Nota comunității: 6,7
Omul meciului
Camaldine Abraw - 46,5%
Andrei Artean - 20,9%
Valentin Crețu - 11,5%
Niciunul - 7%
Alexandru Munteanu - 4,7%
Mădălin Smaranda - 4,7%
Marius Croitoru - 2,3%
Gabriel Vaşvari - 2,3%
25 octombrie 2017
CR: ASU Politehnica - Poli 0:1 (0:0)
Bravo Poli!
Poli: Smaranda - Creţu, Melinte, Bocşan, Ţigănaşu - Artean, Vaşvari - Munteanu, Croitoru, Bîrnoi - Abraw
Schimbări:
Mailat pentru Bîrnoi (min. 46)
Ćurjurić pentru Croitoru (min. 66)
Doman pentru Munteanu (min. 85)
24 octombrie 2017
Despre eşec, confuzie şi redresare
Poli trece printr-o transformare sumbră: de la o echipă care putea să bată pe oricine la o echipă care nu mai reuşeşte să bată pe nimeni - în sub cinci săptămâni. Aparent clubul s-a dezlânat pe toate planurile, de e chiar greu să-ți mai dai seama care-i cauza și care-i consecința.
Pe teren e simplu: am rămas fără jucători. Știam de la formarea lotului că centrul apărării și vârful de lance se prezintă ca zone deficitare. La atâtea mutări, riscul a fost cumva asumat, mai ales că odată cu năruirea promisiunii finațării publice, aducerea unor jucători care să întărească echipa s-a îngreunat considerabil. Covalschi, dublajul pentru flancul stâng, a dispărut degrabă, clubul optând pentru promovarea lui Podină în locul unei alte supliniri. Teoretic, cu Șeroni dublură, eventual și Melinte, plus jolly-jokerul Ciucur, aveam oameni, dacă nu echivalenți valoric, măcar competenți individual. Și pe celălalt flanc păream acoperiți, cu Crețu, Străuț și Haruț un trio apreciabil. Rămânea centrul, cu Cânu și Melinte titulari, Șeroni și Bocșan dubluri, asta deși Bocșan dovedise că nu este o dublură de drept, ci de nevoie.
Odată ce a căzut prima piesă, Cânu la Iași, am început să tremurăm. Restul au căzut ca niște piese de domino. Șeroni, trecut în atac din lipsă de alternative, a căzut în luptă cu Craiova, după un adevărat forcing la Iași. Crețu și Țigănașu arătau carențe de fiabilitate, fiecare ratând niște jocuri, pe motive medicale, în vreme ce Străuț și-a rupt degetul într-un amical la Sânnicolau Mare. Haruț suferea de o accidentară abdominală de la începutul lui septembrie. Bocșan, om aproape nelipsit anul trecut, s-a văzut pus sub presiunea de a fi fundașul central experimentat, și doar cu Melinte la susținere a eșuat lamentabil, atât cu Craiova, cât mai ales cu Chiajna. Aceleași responsabilități disproporționate au căzut pe umerii lui Ciucur și Soljici, fundași de conjunctură, și Haruț la disputa de pe Arena Națională. Câte unul dintre ei introdus între trei jucători rodați unul cu celălalt ar fi mers. Nu așa însă.
În aceste condiții, chiar dacă am fi adus un fundaș central în plus astă toamnă, ne-ar fi căzut teribil de greu să rezolvăm o situație în care patru din cei cinci fundași de bază îți lipseau, lăsându-te cu opțiunile șase, șapte, opt.
Astfel trecem în proximitatea terenului, în zona tehnică, acolo unde pesimismul lui Ionuț Popa nu mai dă roade. Echipa pare să fi stagnat tactic, schemele de joc nu surprind pe nimeni, iar atunci când lipseşte energia duo-ului Munteanu-Creţu, părem văduviţi de intenţii ofensive. Mai grav de atât, antrenorul nu s-a dovedit dispus să adapteze tactic în fața neajunsurilor cauzate de accidentări, abordând partida cu FCSB cu temeritatea unui om care nu are ce pierde. De fapt, căruia nu îi pasă dacă pierde. E aproape iresponsabil să speri/crezi că o linie de fund cu Ciucur - Soljic - Melinte - Harut poate să se apere la patruzeci de metri de poartă. Presupun că Popa evită să aglomereze echipa în fața propriului careu pentru că n-a reușit să organizeze jucătorii cât să ne apărăm cu consecvență și disciplină, fapt exemplificat inclusiv la fazele fixe. Pe lângă aceste nereușite tactice și neajunsuri de lot, Popa a apărut în presă cu o ranchiună deosebită, care a culminat în declarațiile de după meciul cu FCSB, la adresa juniorilor - în fapt, la adresa primarului: „Am introdus toți tinerii din echipă, pentru că multă lume a zis să încercăm și tinerii noștri, i-am încercat într-un joc cu o echipă [tare] și...ați văzut și dumneavoastră.” Nu văd cum o asemenea declarație poate deservi intereselor echipei.
Ar mai rămâne întrebarea de ce suferim așa de mult cu accidentările, mai ales că am adus și un preparator fizic să-l asiste pe Ionuț Popa? Pe de-o parte, e fiindcă pregătirea fizică e suficient de complexă, cât să nu depindă de un singur individ. Pe de altă parte, Cânu și chiar Șeroni au avut probleme medicale și anul trecut, în vreme ce pentru jucătorii tineri am văzut că tranziția spre Liga 1 poate aduce cu sine „dureri de creștere”. Dar dacă te uiți la Țigănașu și la Crețu, jucători care au prins laolaltă 72 meciuri în 2016/2017, trebuie admis că circumstanțele au fost tare a dracu să se alinieze așa cum s-au aliniat.
Chiar și așa, rămâne senzația că echipa poate mai mult, dar administrativ avem dificultăți care nu s-au aplanat. Promisiunile neonorate emise de primar, repetate îndeajuns încât să nu mai însemne nimic, trebuie să fi săpat la încrederea echipei. E drept că fotbal nu jucăm de vreo cinci săptămâni, dar semi-eșecurile suferite cu Sepsi/Voluntari/Iași le-aș pune pe seama inabilității lui Popa să creioneze un joc ofensiv cu lotul (deficitar) pe care îl are la dispoziție. Dacă e să fim sinceri cu noi înșine, putem recunoaște că suntem o echipă de moral, care prezintă momente de pasivitate în joc, dar și perioade de forcing. Cel mai bun exemplu l-am avut în meciul cu CFR Cluj, dar același tipar s-a văzut cu Dinamo sau, negativ, în jocul de la FCSB.
Nu-mi dau seama în ce măsura campania președintelui Drăgoi pentru șefia LPF poate să fi ajutat clubul. Mă îndoiesc că a făcut-o, ci mai degrabă a luat din timpul și atenția necesare pentru a gestiona fluctuațiile vieții interioare a lui Poli. Între timp s-or fi creat și noi animozități, cine știe? Înfrângerea drastică, la zero practic (13-1, acel 1 venind de la club) a fost vădit influențată de cel mai mare cal de bătaie politică din țară, Dragnea Liviu, care și-a declarat simpatiile pro-Iorgulescu în ziua votului. Unii mai înțelepți ca mine speculează că Drăgoi a fost lăsat să agite spiritle doar atât cât să i se arate lui Iorgulescu cine-s șefii. Cert este că fotbalul românesc a pierdut din nou. Pentru Poli, implicarea și energia cu care vor reveni la club Drăgoi, precum și cei care au sperat la mutarea în București alături de el, vor fi decisive.
Urmează disputa de Cupă cu ASU Politehnica, într-un meci din care mai ales noi avem ceva de pierdut. La forma sportivă arătată de ai noștri, brusc orice rezultat pare posibil. Apatia, frustrarea și frigul probabil că vor ține lumea departe de stadion la jocul de miercuri. Nu e momentul pentru menajările sugerate anterior de Ionuț Popa. Echipa are nevoie de o reușită pentru moral, iar o victorie cu ASU Politehnica nu e de fel garantată, fiindcă alb-violeții de pe Știința au toate motivele să facă un meci mare. Fără atitudine, vom pierde. Măcar fotbalul să aibă ceva de câștigat pe seama acestui meci.
 |
| Absenţe, improvizaţii, mâini în şold |
Odată ce a căzut prima piesă, Cânu la Iași, am început să tremurăm. Restul au căzut ca niște piese de domino. Șeroni, trecut în atac din lipsă de alternative, a căzut în luptă cu Craiova, după un adevărat forcing la Iași. Crețu și Țigănașu arătau carențe de fiabilitate, fiecare ratând niște jocuri, pe motive medicale, în vreme ce Străuț și-a rupt degetul într-un amical la Sânnicolau Mare. Haruț suferea de o accidentară abdominală de la începutul lui septembrie. Bocșan, om aproape nelipsit anul trecut, s-a văzut pus sub presiunea de a fi fundașul central experimentat, și doar cu Melinte la susținere a eșuat lamentabil, atât cu Craiova, cât mai ales cu Chiajna. Aceleași responsabilități disproporționate au căzut pe umerii lui Ciucur și Soljici, fundași de conjunctură, și Haruț la disputa de pe Arena Națională. Câte unul dintre ei introdus între trei jucători rodați unul cu celălalt ar fi mers. Nu așa însă.
În aceste condiții, chiar dacă am fi adus un fundaș central în plus astă toamnă, ne-ar fi căzut teribil de greu să rezolvăm o situație în care patru din cei cinci fundași de bază îți lipseau, lăsându-te cu opțiunile șase, șapte, opt.
 |
| Prea puţin, prea târziu |
 |
| Aceleaşi probleme... |
Chiar și așa, rămâne senzația că echipa poate mai mult, dar administrativ avem dificultăți care nu s-au aplanat. Promisiunile neonorate emise de primar, repetate îndeajuns încât să nu mai însemne nimic, trebuie să fi săpat la încrederea echipei. E drept că fotbal nu jucăm de vreo cinci săptămâni, dar semi-eșecurile suferite cu Sepsi/Voluntari/Iași le-aș pune pe seama inabilității lui Popa să creioneze un joc ofensiv cu lotul (deficitar) pe care îl are la dispoziție. Dacă e să fim sinceri cu noi înșine, putem recunoaște că suntem o echipă de moral, care prezintă momente de pasivitate în joc, dar și perioade de forcing. Cel mai bun exemplu l-am avut în meciul cu CFR Cluj, dar același tipar s-a văzut cu Dinamo sau, negativ, în jocul de la FCSB.
Nu-mi dau seama în ce măsura campania președintelui Drăgoi pentru șefia LPF poate să fi ajutat clubul. Mă îndoiesc că a făcut-o, ci mai degrabă a luat din timpul și atenția necesare pentru a gestiona fluctuațiile vieții interioare a lui Poli. Între timp s-or fi creat și noi animozități, cine știe? Înfrângerea drastică, la zero practic (13-1, acel 1 venind de la club) a fost vădit influențată de cel mai mare cal de bătaie politică din țară, Dragnea Liviu, care și-a declarat simpatiile pro-Iorgulescu în ziua votului. Unii mai înțelepți ca mine speculează că Drăgoi a fost lăsat să agite spiritle doar atât cât să i se arate lui Iorgulescu cine-s șefii. Cert este că fotbalul românesc a pierdut din nou. Pentru Poli, implicarea și energia cu care vor reveni la club Drăgoi, precum și cei care au sperat la mutarea în București alături de el, vor fi decisive.
 |
| În absenţa căpitanului |
23 octombrie 2017
Note FCSB - Poli (et. 15. c. reg.)
 |
| FCSB - Poli 7:0 (3:0) [63 voturi] |
CRONICA MECIULUI
Cătălin Straton
Nu i se pot imputa multe lucruri la goluri, doar că nici nu a scos nimic, decât mingea din poartă. În plus, a degajat o atitudine de nepăsare ce nu a acordat încredere nici coechipierilor, nici spectatorilor.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 2,8
Denis Haruț
E greu să fii critic la debutul unui junior în prima ligă, într-un moment în care nici nu era complet apt fizic. Nu i-a făcut deloc față lui Gnohere la golul trei, dar câți i-ar fi făcut? În rest, prestația lui n-a fost deloc tragică, precum cea a omologului din flancul stâng.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 3,7
Josip Šoljić
A părut cel mai solid din linia de fund, mai ales că s-a și împotrivit „bizonului” în câteva rânduri. Dar doar a părut, căci în lipsa lui Cânu și cu un Melinte nesigur alături, el ar fi trebuit să coordoneze întreaga defensivă. Imaginea din momentul pasei către Gnohere de la primul gol este grăitoare pentru degringolada din apărarea noastră: croatul era cu mâna pe sus dând ceva indicații cuiva din fața lui, în timp ce îl și scotea pe francez din ofsaid, iar Melinte și Ciucur parlamentau undeva la linia de mijloc.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 2,8
Cristian Melinte
Fiind nevoit să-l dubleze pe Ciucur, nu l-a dublat decât prin prestația jalnică, dublată și ea la rându-i de un aer de lehamite. La golul cu capul al lui Gnohere nici n-a mimat intenția de a sări, deși era fix lângă atacant, în schimb ridicând mâinile a disperare spre Straton.
Nota Cronicii: 3,0
Nota comunității: 2,7
Alexandru Ciucur
Când crezi că ai văzut cea mai slabă prestație posibilă, cea a lui Bocșan de etapa trecută, trebuie doar să revezi golurile din acest meci. Nici nu e nevoie de nenumăratele faze în care flancul nostru stâng a fost ca și inexistent. Termenul de „jalon” se potrivește perfect pentru prestația lui Ciucur din acest meci. Săracul, nici nu e vina lui în totalitate, căci din toate rolurile pe care le-a întruchipat de când e la Poli, cel de fundaș stânga a fost cel mai slab.
Nota Cronicii: 2,5
Nota comunității: 2,7
Gabriel Vașvari
În ton cu restul liniei mediene, n-a avut nici o reușită.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 3,3
Andrei Artean
După prestația bună din dezastrul de etapa trecută, cu FCSB Artean s-a făcut de râs. Încă am imaginea cu el alunecând undeva la mijlocul terenului. În sine, momentul nu e de blamat - se poate întâmpla oricând, oricui. Dar e cumva imaginea cea mai sugestivă pentru întreaga seară - căpitanul echipei, ridicol, la pământ. Pase aiurea, intervenții slabe, aport deloc.
Nota Cronicii: 3,5
Nota comunității: 3,0
Alexandru Munteanu
Să zicem, unul dintre jucătorii care n-a fost jalnic. A creat acea ocazie a lui Mailat. S-a zbătut pe unde a fost nevoit să joace, și pe stânga, și pe dreapta, și în apărare. Dar din nou slăbuț la fazele fixe, toate fiind un pic prea scurte sau un pic prea lungi.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 3,5
Ivan Ćurjurić
Doar nu ne-am dus în capitală să pierdem. Popa a mizat din nou pe un mijlocaș ofensiv. S-a zbătut un pic, dar reușite puține, în afara unei pase lamentabile de unde a plecat golul doi.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 2,7
Sebastian Mailat
Cred că după acest meci e destul de clar că în acest moment, nu ar face față la Steaua. A intrat ambițios, poate prea ambițios, a avut o fază bună finalizată cu un șut în blocaj, dar la ocazia de la 2-0 trebuia să marcheze.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 3,0
Camaldine Abraw
Să vedem cum se va integra și cât de repede va putea fi folosit la un randament ridicat. Prima impresie a fost una bună, a coborât pentru a juca mingea, a încercat să creeze spații. Totuși, m-aș fi așteptat ca duelurile aeriene să aibă mai des câștig de cauză..
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 3,8
REZERVE
Cătălin Doman
La plusuri în acest meci e că Doman nu a mai simulat și nu a luat galben.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 2,5
Cosmin Bîrnoi
Am și uitat că a jucat.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 3,1
Lucian Oprea
A intrat ambițios la mijlocul terenului, dar la 6-0 toți dezertaseră deja, deci cu cine să mai joci?
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 2,9
ANSAMBLU
Ionuț Popa
E dificil să îl critici pe Popa pentru echipa introdusă, având în vedere absențele, pentru că orice variantă ar fi avut problemele ei. Dar totuși, tactica echipei putea fi mai cugetată, trebuia jucat mult mai pragmatic. În schimb, pare că jucătorii au fost aruncați pe teren și lăsați de capul lor. Introducerea lui Doman în locul lui Haruț e ciudată, căci existau variante defensive. Iar declarația de la final legată de juniori „i-am încercat și...ați văzut și dumneavoastră” este de-a dreptul iresponsabilă. Nu doar că e nedreaptă față de cei introduși - care fie vorba între noi, nu au fost cei mai slabi de pe teren - dar subminează propria-i muncă. Dacă nu a fost în stare să îi pregătească și să îi integreze treptat, în meciuri mai accesibile, pentru a îi avea în formă bună atunci când are nevoie de ei, a cui e de fapt vina?
Toate astea sunt sugestive pentru un Ionuț Popa care pare că nu mai are chef și nu-i mai pasă.
Nota Cronicii: 3,0
Nota comunității: 3,3
Echipa
Dacă ne forțăm imaginația, putem găsi scenarii și mai sumbre ca cel din acest meci. Se putea ca tot lotul să fie valid. Ba chiar puteam să avem și un om în plus și tot să luăm 6 (golul lui Găman nu se pune). Putea fi într-un meci împotriva ultimei clasate. Ne luăm deci o marjă pentru aceste scenarii improbabile și până atunci rămâne una din cele mai slabe prestații posibile.
Nota Cronicii: 2,5
Nota comunității: 2,5
Omul meciului
Niciunul - 66,7%
Alexandru Munteanu - 11.1%
Denis Haruț - 7,9%
Sebastian Mailat - 6,3%
Cătălin Straton - 1,6%
Josip Šoljić - 1,6%
Alexandru Ciucur - 1,6%
Andrei Artean - 1,6%
Cosmin Bîrnoi - 1,6%
FCSB - Poli 7:0 (3:0)
Ca să nu dăm în depresie - cei care n-am dat deja - am să încep cu niște îmbărbătări. În primul rând trebuie uitat acest meci, în special scorul. O fi greu de suportat și de tratat ca pe o umilință, dar cel mai bun mod de a trece peste e să o iei în plin, să-i faci stop pe piept și s-o porți mândru, sau mãcar cu arogantã, ca pe o rană de război, cum a fost și cu acel 1-8 istoric, diferența fiind că acum nu are cine să cânte și să alunge tristețea.
Așteptările oricum nu erau mari de la acest meci, rezultatul nu era unul important, mai ales că în condiția noastră de acum, precum și a echipelor din preajmã, e clar că trebuie să uităm play-off-ul și să ne regrupăm cât mai repede. Doar că trebuie pus accent pe această regrupare, până nu e prea târziu, pentru că forma și atitudinea din ultimele șase meciuri arată cam ca în perioada finalului de sezon 2015/16.
Echipa de start arăta un pic de speranță, dar era clar un pariu, cu miza pe nou venitul Abraw și pe faptul că Mailat are de demonstrat ceva, mai ales că îl avea în față pe Enache în locul accidentatului Benzar. Mailat a vrut, dar n-a reușit, în timp ce Abraw chiar a arătat că poate fi util echipei, dar mai e nevoie de o perioadă de pregătire și integrare. Buba cea mare a fost defensiva, în special flancurile. Pe dreapta l-am avut pe Haruț la primul său meci din acest sezon și încă nerefăcut după probleme medicale, în timp ce în stânga, improvizația Ciucur s-a dovedit un eșec total, mai ales că nici Melinte nu a fost capabil să îl susțină.
Primul gol a picat în urma unei faze halucinante. Steliștii băteau un aut după o acțiune la poarta lor, deci am fi avut timp să ne regrupăm, dar când mingea trimisă de Budescu îl găseşte pe Gnohere, acesta are deja zece metri avans faţă de cel mai apropiat adversar - graţie unui "ieşiri" la ofsaid greşite a lui Soljic şi a marcajului larg oferit de Ciucur. Singur cu portarul, golul a fost o formalitate. Părea că gazdele nici nu se străduie, golul doi venind după o altă acțiune pe deficitarul flanc stâng.
Replica noastră a apărut după o pasă lungă ce i-a oferit lui Munteanu oportunitatea de contraatac, care l-a deschis pe Mailat, dar acesta din urmă a tras puțin pe lângă colțul lung, dintr-o poziție similară cu a lui Gnohere. Putea fi 1-2, dar s-a făcut 3-0, după ce Budescu a dat o pasă perfectă în adâncime. Šoljić a fost primul pe trasă dar n-a ajuns la minge, iar Gnohere s-a descotorosit cu ușurință de Haruț pentru a marca.
Și cam aici s-a încheiat povestea, căci să continui cu descrierea golurilor din repriza secundă ar echivala cu autoflagelarea. Ce m-a enervat cel mai mult este eliminarea ce a precedat ultimul gol, când Šoljić a vrut să dea dovadă de ambiție, a intrat prin alunecare să oprească mingea în interiorul careului, dar ochiul vigilent al pe veci „dragului” nostru Găman a văzut ceva ce numai el a văzut și a considerat să acorde un penalty si o eliminare fãrã sens. Și așa, pe lângă accidentările existente, ne-am mai trezit cu un absent nou în meciul următor.
Putem da vina pe linia defensivă improvizată sau pe lipsa de omogenitate a echipei datorată absenților. Dar mă uit peste echipa aliniată în finala cu Dinamo, pe același stadion, și nu văd mare diferență ca valoare, poate chiar un plus pentru cea de azi. Să fi fost dinamoviștii mai blânzi? Se poate. Azi n-a mers nimic, și nu doar în apărare, căci și la mijloc au fost multe greșeli. E clar că apasă tare și contextul actual. Am văzut frustrare în teren, iar după golul trei resemnare. Cam la asta cred eu, chibițând din tribună, că ar trebui lucrat, la partea psihologică. Care ar fi cauzele, problemele? Antrenorul, banii, nesiguranța, doar cei din teren pot spune. Nu pot decât să remarc cât de ciudat e să îți dispară brusc din echipă trei jucători, în ultimele două zile premergătoare meciului. Iar dacã accidentările sunt serioase, e prea devreme să avem atâția indisponibili - ceea ce trebuie să ne pună întrebări asupra pregătirii fizice.
Poli: Straton - Haruț, Šoljić, Melinte, Ciucur - Artean, Vaşvari - Munteanu, Ćurjurić, Mailat - Abraw
Schimbări:
Doman pentru Haruț (min. 46)
Bîrnoi pentru Ćurjurić (min. 55)
Oprea pentru Abraw (min. 67)
Așteptările oricum nu erau mari de la acest meci, rezultatul nu era unul important, mai ales că în condiția noastră de acum, precum și a echipelor din preajmã, e clar că trebuie să uităm play-off-ul și să ne regrupăm cât mai repede. Doar că trebuie pus accent pe această regrupare, până nu e prea târziu, pentru că forma și atitudinea din ultimele șase meciuri arată cam ca în perioada finalului de sezon 2015/16.
Echipa de start arăta un pic de speranță, dar era clar un pariu, cu miza pe nou venitul Abraw și pe faptul că Mailat are de demonstrat ceva, mai ales că îl avea în față pe Enache în locul accidentatului Benzar. Mailat a vrut, dar n-a reușit, în timp ce Abraw chiar a arătat că poate fi util echipei, dar mai e nevoie de o perioadă de pregătire și integrare. Buba cea mare a fost defensiva, în special flancurile. Pe dreapta l-am avut pe Haruț la primul său meci din acest sezon și încă nerefăcut după probleme medicale, în timp ce în stânga, improvizația Ciucur s-a dovedit un eșec total, mai ales că nici Melinte nu a fost capabil să îl susțină.
Primul gol a picat în urma unei faze halucinante. Steliștii băteau un aut după o acțiune la poarta lor, deci am fi avut timp să ne regrupăm, dar când mingea trimisă de Budescu îl găseşte pe Gnohere, acesta are deja zece metri avans faţă de cel mai apropiat adversar - graţie unui "ieşiri" la ofsaid greşite a lui Soljic şi a marcajului larg oferit de Ciucur. Singur cu portarul, golul a fost o formalitate. Părea că gazdele nici nu se străduie, golul doi venind după o altă acțiune pe deficitarul flanc stâng.
Replica noastră a apărut după o pasă lungă ce i-a oferit lui Munteanu oportunitatea de contraatac, care l-a deschis pe Mailat, dar acesta din urmă a tras puțin pe lângă colțul lung, dintr-o poziție similară cu a lui Gnohere. Putea fi 1-2, dar s-a făcut 3-0, după ce Budescu a dat o pasă perfectă în adâncime. Šoljić a fost primul pe trasă dar n-a ajuns la minge, iar Gnohere s-a descotorosit cu ușurință de Haruț pentru a marca.
Și cam aici s-a încheiat povestea, căci să continui cu descrierea golurilor din repriza secundă ar echivala cu autoflagelarea. Ce m-a enervat cel mai mult este eliminarea ce a precedat ultimul gol, când Šoljić a vrut să dea dovadă de ambiție, a intrat prin alunecare să oprească mingea în interiorul careului, dar ochiul vigilent al pe veci „dragului” nostru Găman a văzut ceva ce numai el a văzut și a considerat să acorde un penalty si o eliminare fãrã sens. Și așa, pe lângă accidentările existente, ne-am mai trezit cu un absent nou în meciul următor.
Putem da vina pe linia defensivă improvizată sau pe lipsa de omogenitate a echipei datorată absenților. Dar mă uit peste echipa aliniată în finala cu Dinamo, pe același stadion, și nu văd mare diferență ca valoare, poate chiar un plus pentru cea de azi. Să fi fost dinamoviștii mai blânzi? Se poate. Azi n-a mers nimic, și nu doar în apărare, căci și la mijloc au fost multe greșeli. E clar că apasă tare și contextul actual. Am văzut frustrare în teren, iar după golul trei resemnare. Cam la asta cred eu, chibițând din tribună, că ar trebui lucrat, la partea psihologică. Care ar fi cauzele, problemele? Antrenorul, banii, nesiguranța, doar cei din teren pot spune. Nu pot decât să remarc cât de ciudat e să îți dispară brusc din echipă trei jucători, în ultimele două zile premergătoare meciului. Iar dacã accidentările sunt serioase, e prea devreme să avem atâția indisponibili - ceea ce trebuie să ne pună întrebări asupra pregătirii fizice.
Poli: Straton - Haruț, Šoljić, Melinte, Ciucur - Artean, Vaşvari - Munteanu, Ćurjurić, Mailat - Abraw
Schimbări:
Doman pentru Haruț (min. 46)
Bîrnoi pentru Ćurjurić (min. 55)
Oprea pentru Abraw (min. 67)
17 octombrie 2017
Note Poli - Chiajna (et. 14 c. reg)
 |
| Poli - Chiajna 0:3 (0:1) [45 voturi] |
CRONICA MECIULUI
Marius Curileac
Fără un aport major în acest meci, fie el pozitiv sau negativ.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 3,8
Valentin Crețu
Păcat de eroarea de la primul gol, când a fost depășit unu la unu de Bumba. În rest am văzut multă dorință din partea sa, mult elan ofensiv și măcar două centrări care ar fi trebuit transformate în gol, de Doman. În măsura în care putem vorbi de cel mai bun polist în această dispută, eu l-aș nominaliza pe Crețu.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 4,6
Cristian Melinte
Golul doi a plecat de la degajarea sa eșuată, asta pe lângă diferite alte erori comise de-a lungul partidei. Am văzut măcar câteva intervenții pozitive din partea sa, dar mai mereu am fost descoperiți defensiv, fiindcă nu avem calitatea individuală necesară să ne apărăm în patru.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 3,8
Cristian Bocșan
Când crezi că ai văzut cea mai slabă prestație posibilă, Bocșan reușește totuși să te mai surprindă. Pe sub minge la primul gol, aerian la golul anulat al oaspeților, confuz și lent la golul doi, intervenție ratată la golul trei - și astea pe lângă destule alte greșeli care n-au dus la nimic atât de grav. Am crezut mereu că, în lipsă de variante cu experiență, trebuie mers pe Bocșan, a cărui talie mai ajută. După acest meci încep să cred că a cam venit timpul să comită cineva nou toate aceste greșeli, cineva de la care mai poți avea speranța progresului.
Nota Cronicii: 3,0
Nota comunității: 2,3
Alexandru Ciucur
După ce în prima repriză l-a tot acoperit pe Doman în flanc, fără să primească mingea, în partea a doua a dispărut din planul ofensiv. Cu siguranță că un defensiv experimentat ar fi avut un plus în plasament, dar nu cred că prezența lui Ciucur în apărare a cântărit decisiv în acest joc.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,0
Gabriel Vașvari
A pierdut o minge care putea să ne coste, dar în rest a avut câteva contribuții ofensive bune. Poate că la șutul respins de Albu putea să plaseze mingea mai bine, dar la efortul ulterior, parat de portar, cu mingea ajunsă la Doman/Miguel, a oferit practic o minge de gol. Nu cred că acest meci a fost pierdut din cauza zonei centrale de la mijloc.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 4,5
Andrei Artean
Nu e un lucru nou că jocul său de pase este deficitar. S-a văzut în mai multe rânduri și în acest meci, dar prestația sa teritorială n-a fost rea, chiar din contră. A avut un șut bunicel din poziție grea și un șut slab din poziție bună, și dacă ar fi să i se impute ceva, este că nu a întremat echipa în jurul său în momentele mai haotice ale părții secunde. Asta, așa, din postura de căpitan.
Nota Cronicii: 5,5
Nota comunității: 4,3
Alexandru Munteanu
Exact ca la ultima partidă, pare să existe așteptarea ca Munteanu să rezolve toate fazele ofensive. Nu merge. E un jucător care are nevoie de spațiu, iar ca să arunci constant mingile în careu, ai nevoie și de un destinatar combativ. A avut un șut plasat la poartă, scos de portar, în rest doar tentative eșuate. Păcat de fazele fixe, care au fost multe și n-au produs nici măcar o situație periculoasă.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,8
Cosmin Bîrnoi
Am tot comentat că plasarea lui Bîrnoi în centru este mai oportună decât în flanc, în ideea că Ciucur sau Doman pot duce. N-au fost teribil de multe faze în care Bîrnoi să contribuie, deși a avut o pasă de dat la cea mai frumos construită acțiune a alb-violeților, cea finalizată cu șutul blocat al lui Vașvari.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 4,6
Cătălin Doman
Dacă prestația lui Bocșan a fost un minim al său, și jocul lui Doman s-a apropiat, cu certitudine, de cele mai proaste partide făcute de la Poli. Cred că n-a avut o centrare/acțiune bună până la cele două mari ratări pe final de repriză. Măcar la mingea respinsă de Caparco ar fi trebuit să înscrie. Așa, ne/a compromis șansele și a dispărut din joc în partea secundă.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 2,9
Miguel Bianconi
Așteptarea ca introducerea unui atacant să schimbe complet dinamica jocului nostru mi se pare nerealistă. Poate că, dacă Doman nu-i sufla mingea doar ca să rateze, ar fi putut înscrie primul său gol, la cam prima sa reală ocazie de poartă de când e la Poli. Poate că nu. Cert este că brazilianul nu aduce un plus jocului nostru, deși se vede că vrea, că luptă, că are spirit de sacrificiu. Poate se ameliorează în timp, poate că nu. Dacă vine Abraw, o să avem termen de comparație.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 2,6
REZERVE
Sebastian Mailat
Singura reușită a mijlocașului introdus pentru Doman a fost faza în care ar fi trebuit să primim un penalty. Altfel, jocul pe spații mici, în fața unei apărări compacte, nu îi priește prea mult și nici nu cred că ține de controversele din jurul său.
Nota Cronicii: 5,0
Nota comunității: 3,2
Ivan Ćurjurić
A intrat, n-a avut niciun impact, s-a terminat meciul.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 3,2
Josip Soljic
Rămâne întrebarea, filosofică în acest moment, dacă n-ar fi trebuit folosit fundaș central în locul lui Bocșan. Așa, intrat pe final, n-a reușit să impresioneze în vreun fel.
Nota Cronicii: -
Nota comunității: 3,8
ANSAMBLU
Ionuț Popa
Din nou, declarațiile după meci sunt piperate cu alibiuri, de această dată fiind la rând un contrast întrei cei ”12.000 spectatori de la ASU” și cei treizeci pe care îi numerase Popa cu jumătate de oră înainte de debutul partidei. Insistarea pe Bocșan pare falimentară, mai ales când trebuie să ne deschidem, să atacam. Deci ori Soljic în spate, ori e timpul pentru a oferi minute lui Podină, cu orice risc - chiar dacă nu cred că e pregătit momentan. Pe deasupra, Popa ar trebui să termine cu fantezia unui mijlocaș de creație și să revină la trioul Artean - Soljic - Vașvari, cu care am avut cele mai bune rezultate. Presiunea se va acumula în următoarea perioadă, astfel că devine prioritar să obținem niște puncte până la finalul lunii. Problema este că nu jucăm mai nimic și suntem lipsiți de consistență.
Nota Cronicii: 4,0
Nota comunității: 3,7
Echipa
Ne lipsesc doi, trei jucători și brusc suntem în cap. De facto doar Cânu a absentat în această perioadă nefastă, deci ori admitem că stăm într-un singur fundaș și ăla de treizeci și șase de ani, ori acceptăm că efortul la nivel de echipă este deficitar. Chiajna, cert, nu mai e formația pe care am bătut-o, la fel ca Voluntari este un azil bun pentru jucătorii din zona Bucureștiului care caută să se (re)afirme. Asta nu scuză însă faptul că am arătat pur și simplu ca formația mai slabă, de parcă noi jucam în deplasare. Un forcing de cincisprezece minute nu este de ajuns, trebuia să arătăm mai multe în partea secundă.
Nota Cronicii: 4,5
Nota comunității: 3,4
Omul meciului
Niciunul - 42,2%
Alexandru Munteanu - 17,8%
Valentin Crețu - 13,3%
Andrei Artean - 8,9%
Cosmin Bîrnoi - 8,9%
Gabriel Vașvari - 4,4%
Cristian Melinte - 2,2%
Josip Soljic - 2,2%
16 octombrie 2017
Poli - Chiajna 0:3 (0:1)
Chiajna a intrat în meci cam cum am intrat noi în partida tur. Cert este că e mult mai ușor cu finanțare și în proximitatea Bucureștiului, unde colcăie de jucători care n-au putut să se impună la echipe mai mari. După aproape jumătate de oră în care alb-violeții n-au arătat mai nimic, golul a căzut în poarta noastră la capătul unei faze fixe prelungite: Bocșan a sărit pe sub minge în marginea careului, balonul a fost prelungit la Bumba, care l-a driblat din scurt pe Crețu și a înscris singur cu portarul. Am fi putut replica îndată (min. 32), la cea mai frumoasă construcție a meciului, cu Bîrnoi, Munteanu și Crețu activați în flanc, mingea trimisă în zona centrală fiind reluată tare de Vașvari, cu Albu interpus nefericit pe traiectoria mingii. Același Crețu a luptat exemplar pentru a centra pe colțul lung, de unde Doman a trimis cu capul de lângă Albu, însă doar în bară (min. 40), într-o fază în care se putea înscrie. Chiar înainte de pauză a mai urmat un duo de ocazii, prima la șutul plasat din careu, poziție laterală, expediat de Munteanu și respins acrobatic de portar, ca la a doua șutul lui Vașvari de la distanță fiind respins în față de același Caparco, mingea țopăind între Doman și Miguel, primul s-a băgat la șut, dar cumva n-au reușit să trimită mingea în afara razei de intervenție a portarului, care a intervenit spectaculos.
Era clar că nu ne va fi ușor, după această serie de ratări, să întoarcem meciul în partea secundă. Repriza a început chiar foarte neconvingător, întâi cu un gol anulat eronat oaspeților pentru ofsaid, după ce aceștia profitaseră de plasamentul deficitar al lui Bocșan (min. 48). Nici n-am clipit bine, că un nou atac periculos al Chiajnei, de această dată facilitate de o ieșire greșită la ofsaid a lui Melinte, l-a lăsat pe Bawab liber în flanc, centrarea sa fiind trimisă (nesperat) pe lângă de Batin de la zece metri. După numeroase eforturi neconvingătoare de la distanță sau din preajma careului, două chiar cu bun potențial de finalizare, o minge de la douăzeci și cinci de metri a lui Artean a prins o ușoară deviere și s-a scurs pe lângă bara porții lui Caparco (min. 61). Chiajna a replicat degrabă, cu Batin ratând singur cu portarul, grație unei intervenții slabe în prealabil a lui Bocșan (min. 65). Au urmat o serie de schimbări, care au fragmentat partida, înainte ca alb-violeții să fie privați de un penalty clar, după ce Mailat a pătruns în careu și fundașul advers a alunecat, oprind balonul cu brațul - involuntar, dar decisiv (min. 77). Având în vedere și greșeala la împotriva Chiajnei din debutul reprizei, putem doar zâmbi amar. Jocul s-a tranșat la o nouă contră rapidă a oaspeților, cu Bocșan păcălit de săritura mingii rașchetate de Melinte, situație de care a profitat Bumba, finalizând elegant din marginea careului, fără șanse pentru Curileac (min. 80). Rapid, pe încă o contră, scorul a luat proporții neplăcute, Batin reușind în sfârșit să înscrie, cu mult timp și spațiu din interiorul careului nostru (min. 83). Am scăpat de alte neplăceri până la final, rămânându-ne să contemplam ce putem face să revenim pe linia de plutire.
În ciuda debutului greoi de partidă, Poli n-a jucat rău când s-a văzut condusă. Nu cred că se pune însă problema cine a jucat mai bine astăzi, Chiajna arătând că dispune de un capital deosebit de talent în jucători precum Bumba, Bawab și Cristescu. Poli, plutind în aer cu un Bocșan dezarmant de slab, ar fi putut conta doar dacă arăta precizie la finalizare - un punct slab al alb-violeților de-a lungul sezonului, chiar și când lucrurile mergeau mai bine.
Seria de coșmar are toate șansele să continue, urmând deplasarea la FCSB, jocul tensionant de Cupă cu ASU Politehnica și un joc acasă cu Astra. Cine să vină cu soluțiile?
Poli: Curileac - Crețu, Bocșan, Melinte, Ciucur - Artean, Vașvari - Munteanu, Bîrnoi, Bîrnoi - Miguel
Schimbări:
Mailat pentru Bîrnoi (min. 54)
Ćurjurić pentru Doman (min. 66)
Šoljić pentru Vașvari (min. 72)
Profil: Camaldine Abraw
În disperare de cauză, alb-violeţii continuă să caute jucători pentru a "rezolva problema atacului". Deși nu a fost anunțat oficial, Abraw pare foarte aproape de club, deci am zis să aruncăm o privire la datele sale statistice.
Cel mai nou venit este un internaţional togolez, cu minute pentru selecţionată inclusiv în 2016. Vârful format în Franţa a suferit o accidentare la începutul sezonului trecut, după care cei de la Kaizer Chiefs l-au pus pe liber. A semnat cu formaţia egipteană de primă ligă El Geish la sfârşitul lui august, dar şi-a reziliat contractul cu ei după nici două săptămâni.
Chiar dacă nu este un atacant care să înscrie, mai important ar fi să se obişnuiască repede cu lotul şi să ajungă la o capacitate fizică bună. În rest este un nou pariu asumat, din lipsă de alternative.
Data nașterii: 16.08.1990
Locul nașterii: Atakpame, Togo
Inălțime: 183 cm
Greutate: 79 kg
Poziție: Atacant
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; împrumutat; TG = Togo; FR = Franţa;
MA = Maroc; SA = Africa de Sud
Sursa: Football Manager 2017, soccerway.com
Cel mai nou venit este un internaţional togolez, cu minute pentru selecţionată inclusiv în 2016. Vârful format în Franţa a suferit o accidentare la începutul sezonului trecut, după care cei de la Kaizer Chiefs l-au pus pe liber. A semnat cu formaţia egipteană de primă ligă El Geish la sfârşitul lui august, dar şi-a reziliat contractul cu ei după nici două săptămâni.
Chiar dacă nu este un atacant care să înscrie, mai important ar fi să se obişnuiască repede cu lotul şi să ajungă la o capacitate fizică bună. În rest este un nou pariu asumat, din lipsă de alternative.
 |
| Sursa: soccerladuma.net |
Data nașterii: 16.08.1990
Locul nașterii: Atakpame, Togo
Inălțime: 183 cm
Greutate: 79 kg
Poziție: Atacant
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2016-17 | Kaizer Chiefs | SA | A | 0 | 0 |
| 2015-16 | Kaizer Chiefs | SA | A | 20 | 4 |
| 2014-15 | FS Stars | SA | A | 20 | 5 |
| 2013-14 | FS Stars | SA | A | 22 | 5 |
| 2012-13 | Cherbourg | FR | C | 27 | 4 |
| 2012-13 | Châteauroux | FR | B | 0 | 0 |
| 2011-12 | Les Herbiers VF | FR | D | 14 | 2 |
| 2011-12 | HUS Agadir | MA | A | 3 | 0 |
| 2011-12 | Châteauroux | FR | B | 0 | 0 |
| 2010-11 | Châteauroux | FR | B | 5 | 0 |
| 2009-10 | Châteauroux | FR | B | 8 | 0 |
| 2008-09 | Châteauroux | FR | B | 0 | 0 |
| 2007-08 | Delta | TG | - | - | - |
| Total: | 114 | 20 | |||
MA = Maroc; SA = Africa de Sud
Sursa: Football Manager 2017, soccerway.com
12 octombrie 2017
Un tur solid, aceleaşi temeri
Poate că e târziu în săptămână să mai privim înapoi la turul de campionat regulat, dar o vom face oricum - fără prea multă tevatură.
Prestaţia
Chiar dacă echipei i se pot reproşa câteva rezultate, în special pe teren propriu (FCSB, Astra, Viitorul, Sepsi, Craiova), în mare toate meciurile s-au disputat de la egal la egal şi Poli a arătat multă implicare. Suferim la randamentul de acasă, fiindcă nu avem o echipă bine formată pentru atac, ci mai degrabă una reactivă. S-a văzut prea clar la egalurile cu Viitorul şi Sepsi. Cu cel mai bun unsprezece apt, avem însă capacitatea de a lupta cu oricine, fără să ne considerăm victime apriori - deja un mare progres faţă de sezonul trecut.
Poziţie în clasament
Locul şase ne clasează în play-off, ceea ce e partea plină a paharului. Grozav de plină, chiar. Partea goală este că am irosit oportunitatea de a consolida poziţia dobândită după victoria cu Dinamo. Pe deasupra, forma actuală ne dă multe griji, cu doar două puncte adunate din ultimele doisprezece puse la bătaie. În niciunul din aceste meciuri nu am fost aproape de a-l câştiga, deşi probabil, în condiţii mai bune, am fi putut termina neînvinşi în toate.
Ionuţ Popa ne avertiza că echipa va juca la nivelul ei optim de abia din etapa a şaptea, ceea ce a coincis cu seria de trei victorii pe care am obţinut-o. A urmat un regres, cauzat de problemele medicale ale unor titulari, starea de tensiune întreţinută la nivel declarativ şi implicitele dificultăţi financiare.
Condiţia lotului
Popa avertiza că vom retrograda dacă nu aducem doi atacanţi şi un fundaş. Aceste lipsuri s-au văzut cu ochiul liber de la începutul sezonului, dar în absenţa siguranţei financiare, s-a dovedit dificil să obţinem completările necesare. Păcat, căci un Andrei Marc (ajuns la Chiajna) ar fi fost fix ce ne trebuia nouă în centrul apărării.
Avem preparator fizic, dar suferim în continuare mult la capitolul accidentări. Asta se întâmplă în primul rând deoarece un om nu-ţi rezolvă toate problemele, mai ales pe cele structurale, şi deoarece cam aceeaşi jucători au dus greul.
Posibila plecare a lui Mailat cântăreşte mult în ansamblul echipei şi ne obligă se regândim puţin abordarea pentru jucătorul U21. Teoretic duo-ul Bîrnoi-Oprea, jucat în zonă centrală, s-ar putea completa bine, chiar dacă unul joacă ofensiv şi celălalt defensiv - avem avantajul că şi seniorii, Vaşvari şi Soljic, pot evolua atât retras, cât şi avântat. Rămâne de văzut dacă Popa îşi asumă riscul plasării unui jucător fără multă experienţă în zona centrală, care e mai sensibilă decât cea de flanc.
Prezenţa la stadion
La orice statistică te-ai uita, media de spectatori se ridică undeva pe la 5100. Anul trecut, pe acelaşi tipar de adversari, adunasem doar 3200, deci creşterea este consistentă. S-a văzut şi cu ochiul liber că meci de meci am avut măcar 3000 de oameni la stadion, exceptând disputa cu Juventus.
Menţinerea la acest nivel depinde, normal, de jocul echipei. Pentru retur, odată cu răcirea vremii, ne putem aştepta la prezenţe mai reduse, mai ales că nu vom avea nici atâţia adversari de talie pe Dan Păltinişanu (Dinamo cam singura excepţie). Financiar asta reprezintă încă o povară.
Perspectiva returului
Nu poate fi subestimată importanţa ajungerii în play-off. Este incredibil de dificil, în condiţiile date, dar dacă ajungem în play-out, cu toată incertitudinea care doar se va intensifica în 2018, fatalismele lui Ionuţ Popa se pot adeveri cu uşurinţă. Înjumătăţind acum punctele, am fi la doar la doar patru de primul loc direct retrogradabil.
Plecarea preşedintelui Sorin Drăgoi ar fi cea mai grea lovitură pe club. Speranţele de a găsi un înlocuitor de acelaşi nivel, cu aceeaşi capacitate de mobilizare în finanţarea pe termen scurt a echipei, sunt reduse. Chiar şi dacă nu câştigă postul la LPF, rămâne de văzut în ce măsura mai este dispus să lupte cu morile de vânt şi promisiunile neîndeplinite ale primarului.
Existenţial, vom avea de trăit duelul Poli - Poli înainte de finalul acestei luni, un joc pe urma căruia nu ştiu cine poate ieşi câştigat, mai ales dacă va fi abordat cu săbiile ascuţite.
Prestaţia
Chiar dacă echipei i se pot reproşa câteva rezultate, în special pe teren propriu (FCSB, Astra, Viitorul, Sepsi, Craiova), în mare toate meciurile s-au disputat de la egal la egal şi Poli a arătat multă implicare. Suferim la randamentul de acasă, fiindcă nu avem o echipă bine formată pentru atac, ci mai degrabă una reactivă. S-a văzut prea clar la egalurile cu Viitorul şi Sepsi. Cu cel mai bun unsprezece apt, avem însă capacitatea de a lupta cu oricine, fără să ne considerăm victime apriori - deja un mare progres faţă de sezonul trecut.
Poziţie în clasament
Locul şase ne clasează în play-off, ceea ce e partea plină a paharului. Grozav de plină, chiar. Partea goală este că am irosit oportunitatea de a consolida poziţia dobândită după victoria cu Dinamo. Pe deasupra, forma actuală ne dă multe griji, cu doar două puncte adunate din ultimele doisprezece puse la bătaie. În niciunul din aceste meciuri nu am fost aproape de a-l câştiga, deşi probabil, în condiţii mai bune, am fi putut termina neînvinşi în toate.
Ionuţ Popa ne avertiza că echipa va juca la nivelul ei optim de abia din etapa a şaptea, ceea ce a coincis cu seria de trei victorii pe care am obţinut-o. A urmat un regres, cauzat de problemele medicale ale unor titulari, starea de tensiune întreţinută la nivel declarativ şi implicitele dificultăţi financiare.
Condiţia lotului
Popa avertiza că vom retrograda dacă nu aducem doi atacanţi şi un fundaş. Aceste lipsuri s-au văzut cu ochiul liber de la începutul sezonului, dar în absenţa siguranţei financiare, s-a dovedit dificil să obţinem completările necesare. Păcat, căci un Andrei Marc (ajuns la Chiajna) ar fi fost fix ce ne trebuia nouă în centrul apărării.
Avem preparator fizic, dar suferim în continuare mult la capitolul accidentări. Asta se întâmplă în primul rând deoarece un om nu-ţi rezolvă toate problemele, mai ales pe cele structurale, şi deoarece cam aceeaşi jucători au dus greul.
Posibila plecare a lui Mailat cântăreşte mult în ansamblul echipei şi ne obligă se regândim puţin abordarea pentru jucătorul U21. Teoretic duo-ul Bîrnoi-Oprea, jucat în zonă centrală, s-ar putea completa bine, chiar dacă unul joacă ofensiv şi celălalt defensiv - avem avantajul că şi seniorii, Vaşvari şi Soljic, pot evolua atât retras, cât şi avântat. Rămâne de văzut dacă Popa îşi asumă riscul plasării unui jucător fără multă experienţă în zona centrală, care e mai sensibilă decât cea de flanc.
Prezenţa la stadion
La orice statistică te-ai uita, media de spectatori se ridică undeva pe la 5100. Anul trecut, pe acelaşi tipar de adversari, adunasem doar 3200, deci creşterea este consistentă. S-a văzut şi cu ochiul liber că meci de meci am avut măcar 3000 de oameni la stadion, exceptând disputa cu Juventus.
Menţinerea la acest nivel depinde, normal, de jocul echipei. Pentru retur, odată cu răcirea vremii, ne putem aştepta la prezenţe mai reduse, mai ales că nu vom avea nici atâţia adversari de talie pe Dan Păltinişanu (Dinamo cam singura excepţie). Financiar asta reprezintă încă o povară.
Perspectiva returului
Nu poate fi subestimată importanţa ajungerii în play-off. Este incredibil de dificil, în condiţiile date, dar dacă ajungem în play-out, cu toată incertitudinea care doar se va intensifica în 2018, fatalismele lui Ionuţ Popa se pot adeveri cu uşurinţă. Înjumătăţind acum punctele, am fi la doar la doar patru de primul loc direct retrogradabil.
Plecarea preşedintelui Sorin Drăgoi ar fi cea mai grea lovitură pe club. Speranţele de a găsi un înlocuitor de acelaşi nivel, cu aceeaşi capacitate de mobilizare în finanţarea pe termen scurt a echipei, sunt reduse. Chiar şi dacă nu câştigă postul la LPF, rămâne de văzut în ce măsura mai este dispus să lupte cu morile de vânt şi promisiunile neîndeplinite ale primarului.
Existenţial, vom avea de trăit duelul Poli - Poli înainte de finalul acestei luni, un joc pe urma căruia nu ştiu cine poate ieşi câştigat, mai ales dacă va fi abordat cu săbiile ascuţite.
7 octombrie 2017
Juniori U19 şi U17: LPS - Poli
Ultima etapă din faza de calificare a pus din nou față în față cele mai importante centre de formare din Banat. Conform așteptărilor, un meci a fost o formalitate și celălalt dramatic, dar la final ambele echipe de juniori ale Politehnicii s-au calificat la Elite!
La U19, jocul n-a avut mare miză și acest lucru s-a simțit. În ciuda neatenției arătate de ambele formații, primul gol a căzut de abia în a doua parte a reprizei, când o pasă lungă a lui Demenescu l-a găsit pe Andreici, care singur cu portarul nu a ratat. Repriza secundă a fost mai dinamică, cu Ochea în prim plan, care a semnat o triplă. Din păcate, fundașul alb-violeților, Gavruță, și-a rupt cotul, chiar înainte ca gazdele să înscrie și ei, atunci pentru 2-1.
La U17, meciul decisiv s-a dovedit a fi neașteptat de încrâncenat. Echipele și-au împărțit perioadele de dominare, cu Poli intrând tare la debut, înainte ca gazdele să preia inițiativa. Puțin contrar cursului jocului, alb-violeții au deschis scorul, când centrarea lui Toboșaru a fost trimisă in poartă de Dobrincu. Meciul a trenat o vreme, și părea să devină de uzură în partea secundă, dar tensiunea a crescut odată ce gazdele au înscris în urma unei centrări din lovitură liberă. Cu mai puțin de jumătate de oră rămasă de jucat, Banatul ar fi putut prelua conducerea, dar lobul peste Mosoarcă a sfârșit în bară. Pericolul la poarta noastră a continuat din fazele fixe, și doar un reflex al portarului ne-a ținut 'în față'. Din fericire, niciuna din echipe nu și-a păstrat calmul la construcție, astfel că nici noi n-am profitat de contrele care ni s-au prezentat, dar nici cei de la Banatul nu au periclitat poarta. Finalul a avut loc în careul nostru, cu prea multe faze fixe pentru a sta liniștiți. Două intervenții excepționale ale lui Mosoarcă ne-au salvat la goluri ca și făcute, și după patru minute chinuitoare de prelungire, a venit și fluierul calificării la Elite!
Bravo băieți!
U19: Trifon - Gavruță, Demenescu, Cochințu, Andreca - Iseini - Ursu, Andreici, Ochea, Bonda - Sîrbu
U17: Mosoarca - Foca, David, Bain, Codrea - Tașcă -Târțău, Românu, Kecskes, Toboșaru - Dobrincu
5 octombrie 2017
Interviu: Remi Ochea
În lipsa echipei secunde, ne-am îndreptat atenţia către juniorii U19 şi U17 în acest sezon. Printre ei se numără şi Remi Ochea, un mijlocaş ofensiv care a apucat să debuteze la Poli II încă din mandatul lui Adi Săvoiu. Decarul alb-violeţilor s-a evidenţiat dinainte de a evolua pentru Poli, când a câştigat, la categoria sa de vârstă, ediţia Milan Junior Camp organizată în Timişoara în 2012.
Între timp a ajuns la ultimul an de juniorat şi este un component cheie al primului unsprezece de la U19. În plus, a început de curând să participe şi la antrenamente cu echipa mare, alăturându-se astfel lui Denis Haruţ şi Cristian Podină dintre tinerii generaţiei 1999 care evoluează alături de Şeroni&co.
Sâmbătă aveţi oportunitatea să-l urmăriţi alături de colegii săi, începând cu ora 12.00, în ultimul meci al preliminarelor, cu LPS Banatul, disputat pe terenul acestora, tot în preajma stadionului Dan Păltinişanu. Imediat după meciul celor de la U19, deja calificaţi la Elite, urmează jocul decisiv de la U17, unde micii alb-violeţi au nevoie de toată susţinerea posibilă!
Cu Remi am putut vorbi despre drumul lui în fotbal, ambiţiile în grupa de Elite, situaţia juniorilor care au plecat şi multe alte lucruri. Aşadar...
CV: Unde ai început fotbalul?
RO: La Ripensia. Aveam vreo șapte ani, dar nu am stat așa de mult timp, fiindcă era departe. Mi-era greu cu drumul, cum eram și la școală și eram mic, iar părinții nu erau încântați de ideea să am atât de mers. Antrenorul insista chiar el să vină după mine, însă până la urmă am ajuns la CFR Timișoara, care era mai aproape de casă. Am jucat acolo la o grupă mai mare, de 95. Am învățat multe, avându-l antrenor pe Văsui Marian, de la el am deprins tot ce știu. Apoi am plecat în Italia, unde am jucat un an, la A.S. Vis Nova, un club din promoție. Am așteptat foarte mult după cartea verde, cam șapte luni.
CV: Ai învăţat italiană?
RO: Da, cât am stat acolo și m-am dus la școală. În trei-patru luni am învățat, însă a fost mai greu o perioadă până mi-am dat drumul. După niște probleme în familie, m-am întors la Timișoara. Știam că Poli e cea mai bună, fiindcă ne băteam mereu cu ei și cu LPS Banatul pe când eram la CFR, deci am ales să vin aici.
CV: N-ai apucat sezonul trecut să lucrezi cu Victor Collins. Cum ți se pare?
RO: E un antrenor foarte bun, mă înțeleg bine cu el. Avem antrenamente TRX, din care n-am mai făcut și sunt destul de grele. Mai lucrăm mult la forță explozivă, ne ajută.
CV: Câte antrenamente aveți acum?
RO: Momentan unul, zilnic. Vara aveam și două, am făcut inclusiv antrenamente pe nisip cu domnul Collins. Ne-a ajutat foarte mult.
CV: Mulți dintre cei de la Poli II au plecat împrumut. Ți s-a oferit și ție opțiunea?
RO: Încă nu, acesta este ultimul meu an de juniorat. Îmi doresc foarte mult să rămân la Poli, la echipa mare. Pentru asta vreau să rămân aici, să și debutez. Am fost în ultima vreme și la antrenamentele primei echipe, unde mi se pare mai greu, trebuie să fii mai concentrat, să te demarci mai mult, să alergi mai mult, contează toate lucrurile astea.
CV: Joci în spatele vârfurilor, ar fi loc de cineva acolo...
RO: E postul meu de mic, mereu am jucat acolo. Îmi place să am libertate de joc.
CV: La Națională ai fost?
RO: Nu, doar la o selecționată. Când eram mai mic și jucam la CFR, însă clubul nu era văzut ca o sursă de jucători pentru Națională. Am și dat gol la selecționată, dar n-am mai fost chemat.
CV: Cum crezi că o să fie faza elitelor? Ai avut deja o experiență anul trecut.
RO: Vrem să jucăm bine, să ajungem cât mai sus, chiar dacă încă nu avem un obiectiv trasat. O să fie greu, sunt echipe mult mai bune, vor fi meciuri de la egal la egal. Acolo se vede adevărata valoare. Sper să terminăm în primele două, să mergem mai departe, să ajungem în finală, de ce nu? Aș vrea să putem să ne batem cu Dinamo și Viitorul, care au cele mai bune loturi.
CV: Aveți în special o apărare bună, mai ales cu întăririle de la prima echipă.
RO: Da, cu Haruț, Cochințu, Podină, Găvruță, Demenescu, jucători puternici, fundașii centrali și cu talie înaltă.
CV: În atac mi-a plăcut de Sîrbu. E un jucător solid, cu simțul porții.
RO: E și tehnic, știe bine cu mingea. Din păcate mai ratăm, dar n-ai ce face.
CV: Tu nu ești foarte înalt, ai vrea să mai crești?
RO: Chiar îmi doresc să ajung la 1,80 m. Părinții mei nu sunt chiar înalți, deja i-am depășit, dar sper să mai pot crește, lucrez mult la sală.
CV: Te inspiră cineva, ai vreun idol?
RO: Idolul meu este Neymar, un jucător cu toate calitățile posibile. Mă uit la clipuri cu el, încerc unele scheme de acolo la antrenamente.
CV: Care e numărul preferat pe tricou?
RO: De mic am jucat cu 10 – deși inițial am jucat cu 14, fiind data mea de naștere.
CV: 10 pe tricou, 81 pe șort.
RO: [râde] Da, dacă nu mai este șortul cu numărul 10!
CV: Ai avut probleme cu accidentările?
RO: Am avut o problemă cu spatele, care m-a ținut pe margine o lună și jumătate, înainte de finalul sezonului trecut. Acum îmi doresc mult să nu mă accidentez, pentru că am început bine și vreau să am continuitate.
CV: Care e situația ta contractuală?
RO: N-am semnat nimic. S-ar putea să fiu chemat în perioada următoare. Nici n-am impresar, deși am vorbit cu domnul Sărmășan când am fost în Italia, dar n-am rămas în contact.
CV: Ai vreo părere despre plecările de la juniori? Au părăsit mulți jucători clubul, care acum puteau fi în prima echipă.
RO: Nu știu ce să zic, cred că e un dezavantaj pentru ei. Anul acesta chiar aveau mulți ocazia să joace la echipa mare. Nu reușesc să-mi dau seama...
CV: Care crezi că e cea mai mare tentație?
RO: Poate vor să joace, sau pur și simplu vor să joace altundeva. Știu că au fost probleme și cu salariile, cu întârzieri, și asta îi nemulțumea.
CV: Tu unde te vezi în cinci ani?
RO: Sper foarte mult să îmi iasă cu fotbalul, să ajung să joc la Poli. Întotdeauna l-am pus pe primul loc și am lăsat orice altceva la o parte.
CV: Nu ai un plan B?
RO: Cu școala nu am fost prea dedicat, dar e bine să ai și un plan B.
CV: Unii colegi s-au înscris la facultate.
RO: Da, de exemplu Oprea. Eu chiar îmi doresc să reușesc cu fotbalul. E visul meu de mic...
CV: La el nu a fost visul lui de mic?
RO: [râde] Nu știu!
CV: Cât crezi că depinde de tine?
RO: 90% de mine, 5% noroc, 5% de antrenor.
CV: Așa puțin de antrenor?
RO: Păi da, în mare parte depinde de noi, de jucători.
CV: Dar pe cine te superi prima oară când nu joci, pe tine sau pe antrenor?
RO: [râde] Dacă nu joc clar este ceva la mine, ori nu m-am pregătit bine, ori nu am dat randamentul care trebuie.
CV: Care e cel mai important lucru pentru tine când intri pe teren?
RO: Mă gândesc doar să joc pentru echipă, să fac treaba mea, dacă e să dau și gol e și mai bine. Am o relație foarte bună cu colegii, ne înțelegem bine.
CV: Ești doar de doi ani la club, dar vă cam știați de dinainte.
RO: Da, unii stau și cu mine în zonă, ne vedem și în timpul liber.
CV: Ai timp liber?
RO: Nu prea, antrenamente zilnic, sâmbătă meci, rămâne duminica ceva timp pentru a ieși în oraș.
CV: Vă susțin prietenii la meciuri?
RO: Eu îi chem, când au timp mai și vin la meci. E mereu special când ajung să mă susțină.
CV: Ce te motivează, ce te scoate din pat dimineața?
RO: În primul rând vreau să demonstrez părinţilor mei că toate sacrificiile lor au meritat. Știu câte au făcut pentru mine.
CV: Îţi imaginezi un moment în care să te gândești că „gata, sunt mulțumit cu ce-am făcut, de aici încolo totul este un bonus”? De exemplu să ajungi titular în Liga 1.
RO: Poate acuma, dar întotdeauna se poate mai bine, ajungi să ai alte pretenții. Îmi doresc mult să debutez la Poli, mă pregătesc cât pot de bine să profit dacă apare o șansă.
CV: Îți pare rău că te-ai întors, ai fi vrut să mai stai în Italia?
RO: Nu am regret pentru nimic, ce-a fost a fost. Acum vreau să-mi văd de treaba mea aici la Poli și le mulțumesc tuturor antrenorilor care au avut încredere în mine, m-au susţinut şi mi-au dat şansa să joc: domnilor Săvoiu, Bătrânu, Vlaicu, Vlătănesc şi Collins.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)