Ce victorie excelenta! Si de cat timp am tot asteptat-o! Si cat de frumos a decurs scenariul meciului, cu cireasa de pe tort a lui Mansour! Se putea in vreun fel mai bine? Adica serios, se putea cu adevarat mai bine?
In prezenta a ceea ce parea a fi un stadion arhi-plin, alb-violetii lui Dusan Uhrin au avut un inceput furibund de partida, dominand copios echipa Stelei. Presiunea la poarta lui Zapata a fost constanta in primele douazeci de minute, timp in care adversarii abia au iesit din propria jumatate. Iar pentru ca uneori se si intampla ca echipa care ataca sa marcheze, Rusic este gasit excelent de centrarea lui Bucur si din cativa metri trimite mingea in plasa portii steliste - cu o sete delicioasa! Dupa gol s-au mai trezit si Dica&co, astfel ca meciul a devenit mai echilibrat, inainte ca Steaua sa preia intitiativa complet pe final de repriza. Putea fi 1-1 in doua randuri, cand stelistii au marcat in urma unor faze fixe, dar Augustus Constantin (aproape impecabil in aceasta seara) a vazut de ambele ori infractiunile comise in atac de Victoras Iacob, respectiv Goian. Cea mai mare sansa de gol a stelistilor (si singura care nu a venit in urma unei faze fixe) i-a apartinut pe final de repriza lui Nicolita, scapat de marcajul lui Canu, fostul polist fiind insa oprit in extremis de Popa! Recunosc ca la pauza nu credeam sa rezistam, mai ales fara a schimba ceva in angrenajul echipei.
M-am inselat insa, caci mitanul secund a continuat in aceeasi nota de dominare a Stelei. Ba mai mult, Radoi si Alexa au oferit palpitatii tuturor celor care i-au vazut, fiind aproape de a fi eliminati tocmai in debutul reprizei. Prima sansa importanta ne-a apartinut insa noua, Aliuta pasandu-i fantastic lui Rusic, sutul acestuia fiind aparat cu un reflex bun de Zapata! Sincer sa fiu, cam asta a fost si singura sansa importanta de gol a polistilor, pana la reusita secunda (eventual un sut al lui Abiodun ar mai putea concura pentru aceasta denumire). Steaua a fortat fara oprire, dar fundasii alb-violeti au respins in mare parte cu succes toate mingile lungi trimise in careul lui Popa. Cel mai aproape de egalare s-au aflat oaspetii atunci cand Popa n-a iesit la timp la o minge si Zaharia a trimis cu capul, dar mingea a lovit bara! In rest, majoritatea centrarilor au fost finalizate pe langa poarta sau deloc, marele merit revenindu-le in primul rand fundasilor centrali, Canu si McKain. Finalul de partida se pregatea sa fie unul incins, atunci cand Mansour a intrat pe teren, inlocuindu-l pe Bucur. Nici nu calcase bine gazonul, ca Abiodun a fortat pe dreapta, a centrat si Mansi a reluat fantastic printr-o foarfeca orizontala, invingandu-l pentru a doua oara in aceasta seara pe Zapata si trimitand pe toti cei care tin catusi de putin la Poli in extaz!
Fluierul de final venit doua minute mai tarziu a consemnat mai mult decat prima victorie pe teren propriu impotriva Stelei din ultimii unsprezece ani; el a consemnat succesul unui spirit deosebit de lupta, succesul unei munci indelungate, pentru care merita felicitati absout toti cei implicati in bunul mers al clubului nostru favorit. Nu se poate sa te uiti la Poli jucand si sa nu te gandesti ca poate a venit si vremea noastra. Bravos!
Este deosebit de frumos cand victoria este un rezultat al muncii colective. Dar si asa nu trebuiesc ignorati acei jucatori care au fost cheie in aceasta seara: in primul rand, Aliuta, care a dat dovada de un devotament nesperat si de care nu as fi spus ca este capabil inainte de acest meci; in al doilea, cuplul de fundasi centrali, pe care l-am laudat deja; si in al treilea, inspiratia lui Bucur/Rusic/Mansour, care au fost decisivi la cele doua goluri marcate! In mod evident si restul echipei a evoluat la un nivel foarte inalt, dar mereu vor exista unii care ies mai mult in evidenta decat altii.
De asemenea trebuie neaparat laudata performanta lui Uhrin! Nu am niciun dubiu asupra faptului ca el este artizanul acestei victorii, precum Uhrin este si cel care a dat viata unei echipe ce se chinuia sa razbata din spiritul mediocratiei ce ii fusese insuflat de antrenorii precedenti. Aceste reusite sunt dovezile faptului ca atunci cand ai curaj si stii sa ti-l dozezi, orice este posibil.
Ca Steaua trece printr-un moment mai prost este evident - si nu stiu daca va putea iesi din el cat Becali va fi la conducerea clubului. Dar asta nu diminueaza cu nimic reusitele alb-violetilor, care - spun unii - nu au investit la fel de puternic ca in anii trecuti. Cred ca acest fapt din urma confirma intru totul ca pentru a avea succes este mai important sa ai un antrenor bun, decat jucatori de mare talent. Calitatea individuala nu poate sa confere constanta unui "organism" atat de complex precum este o echipa de fotbal.
Asadar, totul este bine! Si chiar de multe ori mai bine decat as fi sperat ca va fi, acuma doua luni. Nu e fain sa ne putem bucura pe deplin de acest lucru?
Bravo Poli si Forza Viola!
P.S. Golurile le puteti vedea la
prosport.ro