Doar câteva cuvinte

Băi, acuma că mă repatriez şi eu pentru o lună şi voi putea vedea meciurile alb-violeţilor "live", mă tem doar că va trebui să prizez mai mult Iancu, pentru că este inevitabil.

Aşa nişte declaraţii jenante ca cele de după meci, începând cu reclamarea penalty-urilor, continuând cu "suporterii adevăraţi sunt cei care nu-mi sunt contestatari" şi culminând cu noi sugestii tehnico tactice pentru Uhrin. Cum să condamni pe alţii când tu eşti exact ca ei, ce valoare poate avea CUVÂNTUL în acest caz?

Chiar am da oricât pentru a avea iluzia performanţei? Pentru că la aşa o atitudine, performanţa va fi doar rodul şansei, nicidecum a continuităţii de care este în mod normal nevoie pentru a o atinge.

Ah, e târziu şi sunt supărat. Mâine o să mă trezesc şi totul o să fie iaraşi bine. Ce dulce e viaţa când ţi-o tapetezi cu oglinzi oarbe!

Romania "B"

Popa, Cânu şi Aliuţă au fost selecţionaţi pentru meciul dintre Romania "B" - Turcia "B" care se va disputa pe 25 martie, la ora 20:00, la Kocaeli.

FC Vaslui - Poli 3:0 (3:0)

Pentru noi, Vasluiul este Urziceniu' doi. Alb-violeţii au prestat un meci slab, o primă repriză îndeosebi foarte, foarte slabă, eşecul putând fi rezumat, în primul rand, la gravele erori personale care au dus la cele trei goluri, respectiv la alte ocazii pentru vasluieni. Echipa gazdă a evoluat precis, a profitat de multele indecizii din apărarea noastră şi a câştigat clar.

Nici nu începuse bine meciul că o respingere înapoi în careu (probabil a lui Aliuţă) după un corner l-a găsit pe tânărul fundaş central Andronic, care - neatacat - a reuşit să tragă din întoarcere, direct la vinclul porţii lui Popa. Şase minute mai târziu, la un alt corner al gazdelor, Popa a ieşit prost, permiţându-i lui Zmeu sa finalizeze cu capul în poarta goala. Treaba era deja foarte groasă, iar pe parcursul reprizei întâi ea nu a devenit deloc mai "subţire". Tot vasluienii au avut cele mai bune ocazii, Bukvici ratând din poziţie ideală şi Ljubinkovici ţintind bara de la mare distanţă! Poli nu a avut decât o şansă mai acătării, Luchin trimiţând cu capul înspre poarta lui Hăisan, dar acesta a parat bine. A fost însă să fie 3:0 după un penalty, în minutul patruzeci, cauzat de un Brezinsky complet ieşit din formă: Ljubinkovici a executat şi a înscris. Puteau fi patru la pauză dacă acelaşi Ljubinkovici nu rata incredibil cu poarta goala, mingea trimisă de el lovind doar bara!
După pauză a intrat Gigel Bucur în locul lui Aliuţă şi acesta şi-a pus repede în valoarea calităţile, ajungând într-o poziţie excelentă în careul vasluian, dar şutul trimis de golgheterul alb-violet a fost prea slab pentru a-l învinge pe Hăisan. Poli a forţat mai mult după pauză, acelaşi Bucur oferind o pasă deosebit de bună pentru Ganea, acesta nereuşind însă să ajungă la minge. A urmat o fază care impunea un penalty, pentru Poli, Abiodun fiind faultat evident de către Andronic, dar şansa nu a fost nicidecum de partea noastră astăzi, Abi fiind congratulat doar cu un cartonaş galben pentru efortul său. În minutul şaizeci şi nouă Brezinsky se vede eliminat, după o încercare nereuşită de a-i sufla mingea lui Ljubkinovici, care scăpase singur spre poartă după ce îl depăşise pe Luchin. Lovitura liberă n-a produs nimic pentru FC Vaslui, iar până la final ar mai fi de menţionat doar o excelentă şansă a lui Ganea, care a ajuns în careu, s-a descotorsit de un fundaş, n-a finalizat şi mingea i-a fost suflată de către Hăisan, dar a mai reuşit să centreze pentru Arman Karamyan, care în loc să tragă înspre poarta goală a încercat o preluare lăbărţată, şi până la urmă faza a rămas fără rezultat.

Aşadar un meci lamentabil pentru alb-violeţi, veniţi pe cai mari şi traşi în jos de erori personale, mai ales a celor din apărare. Nici mijlocul nu a funcţionat prea bine, singurii doi jucători pe care i-aş remarca fiind Abiodun şi, atât cât a jucat, Gigel Bucur. De apreciat şi efortul depus de Ganea şi Karamyan, dar reuşitele lor au fost prea mici atunci când a contat. Totul, mai mult ca sigur, s-a tras de la acel prim gol nefericit din minutul doi şi, implicit, de la eroarea lui Aliuţă. E drept că performanţa de ansamblu n-a fost nici ea deosebit de bună, dar momentele răsărite arătate în mitanul secund îmi spun că era loc de mai mult astăzi.

Ne rămâne să sperăm că această reprezentaţie nu va fi repetată prea curând pe viitor. Urmează un nou meci în acest final de săptămână pe care ar fi foarte bine dacă l-am câştiga.

Poli: Popa (4) - Milhazes (5), Brezinsky (3,5), Luchin (4,5), Bădoi (5) - Art. Karamyan (5,5), Borbely (5,5), Aliuţă (4,5), Abiodun (6) - Arm. Karamyan (4,5), Ganea (5,5). Aliuţă a fost înlocuit de Bucur (6), care la rându-i a fost înlocuit de Srhoj (5,5) din cauza unei accidentări.

P.S (24.03) Am auzit cum că Arman ar fi gafat la golul întâi şi nu Aliuţă. Ar fi bine dacă ar putea cineva să confirme...

Şi iar un gând

E de-a dreptul comic, tragic şi trist, felul în care Todea nu vede mai nimic dincolo de arbitraj. Poate dacă era mai fotbalist şi trimitea măcar o minge pe poartă nu avea nevoie să ţină astfel de "dări de opinie" penibile.

Nici nu este de mirare că UTA, ca şi destule alte echipe suferinde din liga întâi, se răpune singură prin tratarea jocurilor într-o anumită manieră ineficientă, ca apoi să găsească imediat un alt culpabil. E normal, e psihologia umană, se întâmplă peste tot să cauţi vinovaţi pentru propriile greşeli, dar asta nu face ca acest lucru să nu fie, mereu, deprimant prin limitele pe care le denotă.

Poli - UTA 2:0 (1:0)

Acest derby foarte ne-derbyesc a fost de fapt o întâlnire fără istoric. Când se înfruntă două echipe atât de diferite în ceea ce priveşte valoarea jucătorilor, cât şi valoarea antrenorului, pe terenul gazdă al celei mai puternice, rareori se pot întâmpla surprize reale - oricât de optimiste ar fi declaraţiile făcute înaintea partidei.

Poli a abordat precaut meciul, caracterul partidei fiind o dovadă a faptului că Uhrin a recalibrat partitura tactică, astfel că echipa nu se mai aruncă în atac şi se apără mai precis. După un prim sfert în care UTA a mişcat puţintel, trimiţând un şut peste prin Todea (care a mai trimis vreo alte patru şuturi, unul mai imprecis ca celălalt), alb-violeţii au preluat definitiv frâiele partidei odată cu reuşita lui Arman Karamyan: după ce ameninţase poarta lui Tudor în două rânduri în primele douăzeci de minute, Arman a fost pe fază la o liberă bătută de fratele său, mingea găsindu-l liber în mijlocul careului, armeanul finalizând în forţă! Poli a mai contabilizat două ocazii bune, dar Tudor a fost providenţial, în timp ce arădenii s-au apropiat doar foarte timid de poarta lui Popa, Bălţoi nereuşind să ajungă la o mingea la unica fază creată în restul reprizei.
Mitanul secund s-a desfăşurat cam în acelaşi spirit, mai ales odată cu desprinderea pe tabelă: la cinci minute de la reluare, Aliuţă a făcut o cursă excelentă, a centrat, Tudor a respins, dar doar până la Abiodun, care a trimis perfect la colţul lung pentru 2:0! Din acest moment alb-violeţii au trecut mai mult în defensivă, dar lipsa de curaj a adversarilor a făcut ca ocaziile să lipsească în continuare. La una din puţinele faze coerente de contra-atac, Edson a reuşit să trimită un şut bun spre poarta lui Popa (primul şut serios pe poartă), dar acesta a respins bine. Şi Poli a mai avut o şansă bună prin Bucur, pe final de partidă, acesta intrând bine în careu, şutul său fiind însă parat de Tudor. Fluierul final a consemnat o victorie, finalmente, destul de seacă pentru alb-violeţi, dar asta în primul rând din lipsa de ambiţie şi determinare a adversarilor, care au preferat să apere un 0:2 decât să forţeze un gol.

Jucătorilor nu li se poate imputa nimic, ei evoluând per ansamblu bine spre foarte bine, îndeplinindu-şi îndatoririle pe teren. Slovacii Brezinsky şi Borbely au făcut din nou o partidă excelentă, de remarcat fiind şi prestaţia lui Aliuţă, care a confirmă forma bună în care se află. Arman şi Abiodun au depus mult efort, fiind răsplătiţi prin reuşitele lor, armeanul aflându-se, precum bine ştiţi probabil, la a doua reuşită consecutivă. Şi fratele său a creat probleme arădenilor, evoluând considerabil mai bine decât in meciul împotriva Rapidului. Doar Ganea şi Milhazes m-au dezamăgit uşor; primul a fost destul de egoist în câteva rânduri, probabil în căutarea unui gol izbăvitor, şi este încă departe de forma pe care o promitea; de cealaltă parte, portughezul a fost destul de bun în apărare, dar a trimis multe centrări slabe, irosind astfel destule faze de atac.

Oricum însă, Uhrin pare să fi făcut un compromis în ceea ce priveşte forţa ofensivă a echipei, Poli aflându-se la al treilea meci fără gol primit, reuşind să înscrie (doar) de trei ori. Poate o explicaţie este şi neinspiraţia lui Ganea, dar în final, tot ce contează este victoria. Felicitări tuturor pentru un meci eficient, care a tranşat clar în favoarea alb-violeţilor disputa cu rivalii de pe Mureş, dar nu pot să-mi reprim senzaţia că această partidă nu s-a ridicat la nivelul de determinare la care mă aşteptam. S-ar putea să vi se pară comic sau ironic că regret lipsa de angajament a adversarilor, dar atunci când există aşa o discrepanţă valorică, cred că este necesar un "plus" care să ridice un meci obişnuit la nivelul unui "derby" şi să lase loc unei reale satisfacţii. Nu e mare brânză să învingi un adversar care este căzut la pământ...sau?

Poli: Popa (6) - Milhazes (5,5), Cânu (6), Brezinsky (6,5), Bădoi (6) - Art. Karamyan (6), Aliuţă (6,5), Borbely (6,5), Abiodun (6,5) - Ganea (5,5), Arm. Karamyan (6,5); Bucur (6), Bălan şi Latovlevici i-au înlocuit pe Arman, Aliuţă şi Abiodun în minutele 70, 88, respectiv 92.

Golurile le puteţi vedea aici (Arman) şi aici (Abi).

Bravo Poli!

Încă un gând

În mod ironic ceea ce separă UTA de Poli este tocmai ceea ce le uneşte, anume proximitate geografică. Altfel, Poli - UTA ar fi un meci ca oricare altul. Rareori au fost cele două echipe la un nivel valoric apropiat, iar în ultimii ani diferenţa între cluburi a crescut şi mai mult. Nu ştiu dacă şi alţii au această impresie, dar mie îmi pare că meciul cu UTA devine, tot mai mult, un meci ca oricare altul, din care a rămas doar un vag iz de rivalitate reală. Mai o bătaie pe stradă, mai nişte pietre aruncate în autocar, mai un stadion plin şi cam atât, toate din inerţia unui trecut ce stă să apună - cu relele şi mai ales bunele lui.

Cineva trebuie să pună gaz pe foc, cineva trebuie să creeze o motivaţie superioară, şi fiecare o face aşa cum ştie. Aliuţă şi Alexa, evident, cunosc cum funcţionează sistemul in Bucureşti şi îl aplică aici. Fiecare jucător face paralele cu experienţele proprii pe care le-a avut în materie de derby-uri, pentru că realitatea geografică şi cultura unui derby nu pot fi preluate cu uşurinţă. Nu degaba abuzează presa de sintagma "este primul lor derby Poli - UTA", aplicată unora şi altora.

Pentru mulţi este un prim meci Poli - UTA şi mă tem că nu doar jucat. Să fiu iertat dacă nu pot crede că poţi susţine cu adevărat un derby local fără a avea jucători locali sau jucători îmbibaţi cu esenţa locului. Pot să mi se prezinte nenumărate exemple din fotbalul internaţional, publicul crede şi creează în mare măsură rivalităţile, iar jucătorilor le este cel mai la-ndemână să preia aprenţa unei esenţe pe care mulţi nu o împărtăşesc. Dacă a existat vreodată un caracter aparte care diferenţiază Poli - UTA de meciuri precum Steaua - Dinamo, atunci acest caracter nu poate fi susţinut prin importuri, nu în unicitatea lui.

Momentan Poli - UTA a preluat limbajul unui derby, aşa cum este el în România. Sper că va reuşi să preia şi caracterul său în teren, aşa ar trebui să fie în vestul ţării.

Iancu l-ar vrea pe Bălţoi

Dar cât de reală este intenţia?

Poli II pe Calor

O ştire de pe politimişoara.com.

"Partida dintre Politehnica 1921 Stiinta II Timisoara si Muresul Deva, contand pentru etapa a 20-a din Liga 2 (seria a doua), se va desfasura sambata, 15 martie, incepand cu ora 11,00, pe terenul "Calor" din Timisoara."

Un gând

Când auzi cum deodată tema numărul unu a meciului cu UTA a devenit "Poli ne bate mereu cu arbitrii", "Poli a fost foarte des avantajată de arbitrii", "Dacă arbitrii ne lasă, avem şanse reale la Timişoara", cum să nu-ţi doreşti o victorie umilitoare?

Nu atât pentru că acele afirmaţii ar fi absolut nefondate, ci pentru a le strivi sub un argument imposibil de contrazis.

Rezultate sondaj

Aşadar deciziile lui Uhrin din meciul cu Unirea, deşi discutabile, nu sunt considerate a fi fost eronate - sau cel puţin majoritatea celor douăzeci şi cinci de "votanţi" nu consideră neapărat că au fost. Aş vrea să pot să adaug şi eu un comentariu inteligent la aceste rezultate, dar mă tem că nu am ce.

Cu Unirea, a greşit Uhrin prin efectuarea schimbărilor?

Da - 6 voturi (24%)
Nu - 8 voturi (32%)
Nu pot spune - 11 voturi (44%)

Total voturi: 25

O scurtă discuţie etică

Gheorghe Chivorchian a făcut următoarea declaraţie pentru Onlinesport:

"Sa fim seriosi, i-am batut pentru ca am fost mai buni. Totusi, trebuie sa recunosc ca si Rapid a avut ocazii, insa Popa a scos doua mingi pe care scria gol, interventii de mare portar. Uhrin a pregatit excelent meciul, stiam ca putem castiga, dar nu-mi place cand aud ca Poli a castigat cu ajutorul arbitrilor. Este fals, pentru ca la golul nostru multi specialisti au evitat sa se pronunte, oricum a fost o faza foarte complicata, dar hai sa zicem ca poate a fost aut."

Acuma nu vreau neapărat să creez disensiuni, dar este părerea mea că atunci când ai o situaţie precum aceasta nu te duci să te baţi cu cărămida-n piept. Da, Poli a jucat foarte bine, s-a apărat excelent, dar nu a pus în pericol poarta rapidistă, nici măcar atunci când scorul a fost egal. Poate ar fi făcut-o, la cum decurgea meciul cred că era posibil şi chiar probabil, dar nu este cazul disimulăm realitate. De la atitudinea lui Gigi Becali, care proclamă că ajutorul din partea arbitrilor pe care îl primeşte Steaua este de fapt o formă de intervenţie divină în numele dreptăţii universale, la "hai să zicem că poate a fost aut" este doar o diferenţă de formă în ipocrizie. Adică atâta timp cât nu am probleme cu ochii, mingea centrată de Bădoi depăşise complet linia de fund, şi dacă eu o văd, şi o vede orişicine la televizor, păi atunci singurii care nu o văd sunt cei care aleg să nu o vadă.

Nu este prima oara când îl aud pe domnul Chivorchian interpretând reguli şi opinii pentru a reflecta interesele sale, care - se întâmplă astăzi - coincid oarecum cu interesele clubului. Dar o astfel de declaraţie este ca şi cum ai spune "nu i-am tras un cot în gură când nu se uita arbitrul" şi să te fi văzut o lume întreagă la televizor făcând-o. Repet, Poli a jucat excelent şi îmi pare rău că am câştigat printr-un gol care nu trebuia validat, pentru că aşa cum îi dispreţuiesc pe sdr-işti când sunt favorizaţi şi ignoră acest lucru, aşa m-aş dispreţui şi pe mine dacă aş ignora un adevăr care îmi pare indubatbil.

Exact aşa moralizator idealistic cum sună.

P.S. Măcar Marian Iancu a văzut ofsaidul.

Rapid - Poli 0:1 (0:1)

Ce meci bun făcut de alb-violeţi! În ciuda faptului că eroarea tuşierului la centrarea lui Badoi, ce a precedat golul, va lua probabil prim planul discuţilor în media - şi oarecum pe bună dreptate, mingea era clar afară - este imperativ să nu fie ignorată prestaţia fabuloasă a apărării noastre, dublată de un portar în mare formă!

Meciul a fost echilibrat pe parcursul primei reprize, ba aş spune chiar cu Poli la conducerea ostilităţilor, dar prima mare ocazie a aparţinut gazdelor. În minutul doisprezece, Popa a încercat în mod inutil să-l dribleze pe Burdujan, n-a reuşit şi a fost forţat să prindă balonul în mâini, oferind astfel rapidiştilor o liberă indirectă din careu. Şutul lui Stancu a trecut însă peste, iar privind asamblul partidei, această eroare nu are cum să aibă mai mare importanţă decât paradele uluitoare ce au urmat şi toate intervenţiile sigure la mingile azvârlite în careul nostru. De partea noastră, Arman Karamyan l-a pus la încercare pe Coman cu un şut din unghi, dar rapidistul a fost pe fază. Au urmat minute bune de duel aprig la mijlocul terenului, până ce Bădoi a scăpat pe dreapta, a centrat (în condiţiile numite mai sus) în careu, Arman s-a eliberat de Maftei şi a trimis cu capul, excelent plasat, în poarta rapidiştilor pentru 1-0! Vazuţi conduşi, băieţii lui Rednic au forţat egalarea pe final de repriza - deşi nu foarte convingător - şi au fost aproape să o obţină, la o minge centrată care l-a lovit pe Milhazes şi a luat drumul porţii, fiind prinsă însă cu un reflex deosebit de Popa.
Repriza secundă a început cu o şansă mare, mare pentru Poli, o gafă în apărarea gazdelor şi o recuperare a lui Arman Karamyan lăsându-l pe Bucur singur cu portarul, dar şutul său a fost dezamăgitor, trecând pe lângă poartă. Cam atât au avut alb-violeţii de spus din punct de vedere ofensiv în repriza secundă, din minutul cincizeci până spre final rapidiştii atacând cu disperare. Ocaziile au fost destul de puţine pentru ei, iar atunci când Joao Paulo s-a găsit într-o poziţie ideală în centrul careului, Popa a prins incredibil! A mai fost o fază discutabilă în care probabil trebuia acordată o lovitură liberă de la marginea careului pentru rapidişti, când Cânu a făcut un henţ, chiar dacă neintenţionat. În rest, apărătorii centrali ai lui Uhrin s-au achitat perfect de sarcini, iar atunci când mingea s-a îndreptat spre poartă, Popa a fost la post.

Pe lângă cei doi fundaşi centrali, trebuie să remarc evoluţia neaşteptat de deosebit de bună a lui Bădoi, care a făcut foarte bine faza ofensivă, dar l-a ajutat şi pe Abiodun de câte ori a fost nevoie. E drept că şi nigerianul i-a returnat "serviciul", cei doi fugind în neştire de-a lungul partidei. De partea cealaltă, Milhazes a fost bun la recuperare, dar a greşit o serie de pase, în timp ce Artiom Karamyan nu a fost deloc în apele lui. Borbely s-a descurcat şi el de minune la mijloc, dovedind că prestaţia cu Pandurii nu a fost o simplă întâmplare. Aliuţă în schimb nu a avut aceeaşi eficienţă ca în meciurile anterioare, dar a şi fost faultat destul de dur în câteva rânduri, fără ca Balaj (de altfel generos în cartonaşe pentru polişti) să dea un galben cuiva. În atac Arman a fost surpriza plăcută şi nu doar datorită golului marcat, Bucur fiind în continuare în lipsă de inspiraţie (deşi i-au ieşit nişte driblinguri frumoase). Introducerea lui Tibi Bălan şi Axente nu a afectat jocul în mod deosebit, cu atât mai puţin în sens pozitiv, ambii reuşind doar să primească galbene din partea centralului.

Se cuvine însă să lăudam prestaţia tuturor alb-violeţilor, în frunte cu unicul, inegalabilul şi uşor controversatul Uhrin Jr! De remarcat că aceasta este a doua partidă consecutivă fără gol primit, ceea ce sper să nu fie doar o întâmplare fericită. Dacă ar fi să judec după aspectul partidei, nu este deloc o întâmplare, dar - ca în tur - obstacolele mari au fost echipele mici. Sper doar ca această victorie să nu "înmoaie" jucătorii în vederea partidei cu UTA. Sunt convins că vorbesc în numele tuturor alb-violeţilor când spun că vrem spectacol şi vrem cele trei puncte!

Poli: Popa (7) - Bădoi (7), Brezinsky (7), Cânu (7), Milhazes (6) - Abiodun (6), Borbely (6,5), Aliuţă (6), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (6), Arm. Karamyan (6,5); Tibi Bălan (5), Axente şi Raţiu i-au înlocuit pe Aliuţă, Arman Karamyan şi Gigel Bucur.

Golul îl puteţi viziona aici.

Hai Poli!

Sa (ne) trăiască femeile!

Cu ocazia acestui simpatic 8 martie, ţin să urez tuturor femeilor, erm, "la mulţi ani" - sau ce se urează în mod tradiţional cu acest pirlej. Fie că ne-au croit drumul către această lume, că ne luminează zilele prin prezenţa lor sau că ne irită de la culme cu pretenţiile lor ciudate, în această zi nu le putem dori decât ce este mai frumos pe această lume!

Şi acuma că am rămas fără material siropos, rezum urarea pentru "alb-violete" cu o floare virtuală.

CFR Timişoara - Poli II 2:1 (1:1)

O nouă înfrângere pentru alb-violeţii mici, deşi aceştia au fost ajutaţi de mai mulţi jucători de la echipa mare. Măcar aceasta are un rost benefic oraşului, dat fiind situaţia precară a CFR-ului.

Golul poliştilor a fost marcat de Riviş.

Poli II: Pantilimon - Gălan, Scutaru, Teuşan, Latovlevici - Popovici, Poparadu, Martinez, Pătraş - A. Popa, Riviş. In repriza a doua au mai intrat Buda, Dochiţa si Danci.

Este ciudat cum o echipa aşa de solidă ca cea pe care au avut-o astăzii Rotariii n-a reuşit să învingă o formaţie care şi-a pierdut multe din piesele grele în această iarnă. Continui să mă întreb cât timp va mai trebui să treacă până ce conducerea se va auto-sesiza în ceea ce priveşte necesitatea unui antrenor bun la formaţia secundă. Nu s-a învăţat chiar nimic din experienţa de la echipa mare, unde calitatea antrenorului face toată diferenţa?

Cuvinte răsturnate

Precum bănuiesc că a aflat deja toată suflarea polistă, Marian Iancu a acceptat oferta "localilor". Condiţiile stipulate în contractul care prevede o sponsorizare cu 2.5 milioane de Euro pe sezon, timp de trei ani, le puteţi găsi aici.

De bine, de rău ne-am încătuşat pentru o vreme de Iancu "vorbă-ntoarsă". Într-o declaraţie preluată de pe site-ul oficial, se începe cu "Ţin foarte mult la proiectul pe care l-am început la Timişoara şi ar fi imposibil să plecam de lângă această echipă [...]". Asta dupa ce numai alaltăieri Iancu vorbea despre o plecare de la club. De fapt sunt convins că nimeni nu necesită vreo amplă argumentare pentru a se convinge despre comedia ieftină a acestor ultime două luni. Aş vrea să pot crede că, până la urmă, este pentru binele echipei, dar îmi vine greu sa mai cred în ceva când vine vorba de actualii conducători alb-violeţi.

Este clar că timpul diluează nefericirea şi ar trebui să fim bucuroşi că o face; eu unul nu văd cum am putea trăi mereu la intensitatea prezentului. Dar tocmai din cauza acestei "binecuvântări" care este uitarea există riscul să ne cocoţăm iarăşi într-o stare necugetătoare şi să dăm crezare unor cuvinte care numai credibile nu mai sunt. Dacă nu a pierdut altceva prin această abordare, Marian Iancu şi-a pierdut cel puţin dreptul la încredere.
Pentru Poli suma de bani oferită de "locali" este numai bună, dacă va fi cheltuită cu cap. Că asta implică rămânerea unui personaj devenit nepopular prin propriile eforturi e altă treabă. Nu ştiu dacă există cineva în rândul aleşilor noştri care să fi putut să-şi asume o nouă pierdere a Politehnicii, gândindu-ne la scenariile posibile în cazul plecării BKPului. Dacă acest compromis este cea mai bună alegere, vom vedea - aşa cum va vedea şi Iancu dacă al său "compromis" (rămânerea la Timişoara) va fi de succes. Nefiind în poziţia de dicta termenii acestei înţelegeri, va trebui să trăim cu ea şi -vorbă vine - să speram la mai bine, dar să ne aşteptăm la ce e mai rău.

Poate există totuşi loc de minuni în acest deceniu.

Caramarin la Otopeni

Nenorocosul Cara a ajuns la Otopeni, transferat definitiv din câte pot înţelege, dupa ce contractul îi expirase în februarie. Se vorbea la un moment dat despre un rol de jucător/antrenor la Reşiţa pentru Caramarin, dar cum colaborarea între Poli şi FCM a luat sfârşit, această variantă a căzut.

Caramarin are 30 de ani şi a făcut parte din "contingentul Naţional" care s-a deplasat la Timişoara la venirea BKPului. Cu plecarea lui au mai rămas doar Popa şi Cânu din acei primi patru "profeţi ai gloriei" (şase ulterior, cu venirea lui Olah si McKain). Caramarin a jucat 53 de meciuri pentru Poli şi a înscris 8 goluri. Deşi a fost supus unor critici dure, mai ales din partea suporterilor, eu am crezut şi cred în continuare că acestea nu au fost complet justificate, mai ales în tonul şi forma în care au fost exprimate. Chiar dacă nu a reuşit să revină la nivelul pe care l-a arătat la FC Naţional, mijlocaşul de creaţie a avut de îndurat multe greutăţi la Poli, de la accidentări, la reprofilări, la excluderi din lot, toate acestea jucând cu siguranţă un rol în ceea ce priveşte prestaţiile sale de pe teren.

Baftă în continuare!

Rezultate sondaj

Aşadar, optimismul domnea în rândul fanilor alb-violeţi, dar sunt convins că acest optimism a devenit mai moderat după partida cu Urziceniul. Acuma nu cred că este realist să ne imaginăm că putem termina pe doi, nu doar datorită calităţii lotului, ci şi din cauza tensiunilor din jurul clubului, care par doar să crească.
E de remarcat însă că rezultatele de pe blog sunt mai optimiste decât rezultatele de pe site-uri precum violamania.ro sau fotbalvest.ro. Chiar şi privit prin prisma faptului că acele site-uri sunt vizitate des şi de non-polişti, tind a crede că lumea de pe aici este totuşi mai optimisto-partizană. Numai bine aşa.

Pe ce pozitie va termina Poli acest sezon?

1 - 3 voturi (5%)

2 - 24 voturi (41%)

3 - 14 voturi (24%)

4 - 9 voturi (15%)

5 - 5 voturi (8%)

6 - 0 voturi (0%)

Mai jos - 2 voturi (3%)

Nu ma pot pronunta - 1 vot (1%)

Total voturi: 58

Poli - Unirea Urziceni 0:0

Ar fi trebuit să aştept puţin înainte să fac calcule fanteziste. Alb-violeţii au încheiat la egalitate partida de astăzi, în compania rivalilor direcţi de la Urziceni, ratând astfel şansa de a urca pe poziţia a treia în clasament şi a se revanşa după înfrângerea ruşinoasă din tur.

De fapt egalul este şi cel mai just rezultat în urma jocului prestat de ambele echipe. Prima repriza a fost oarecum dominată de oaspeţi, cea mai mare ocazie venind în urma unei libere de la 20 de metri, prinsă cu siguranţă de Popa. Poli a avut doar un şut de la distanţă al lui Karamyan şi în rest nu a reuşit mare lucru, în ciuda driblingurilor lui Aliuţă şi a efortului depus de Kara şi Abi. Mitanul secund a fost destul de asemănător, însă eu nu l-am văzut, graţie "prestaţiei" celor de la gsp.ro. Cam tot o ocazie mare de fiecare parte ar fi de semnalat, Onofraş trimiţând pe lângă poartă cu capul, din poziţie centrală, şi Stelea parând şutul puternic al lui Milhazes.

Chiar şi nevăzând integral meciul, nu pot să nu remarc cât de puţine sunt de spus. Din ce am zărit în prima repriză, Luchin şi Bădoi au evoluat destul de slab, însă Ganea şi Bucur nu au ieşit prea mult în evidenţă. A debutat şi Martinez în ultimele zece minute ale partidei, dar fără a reuşi vreo performanţă notabilă.

Poli: Marius Popa (6) - Carlos Milhazes (6), Gabriel Cânu (6), Miloš Brezinský (6,5), Srdjan Luchin (6) - Artavazd Karamyan (6), Marian Aliuţă (6,5), Valentin Bădoi (5,5), Abiodun Agunbiade (5) - Ionel Ganea (5), Gigel Bucur (5); Martinez l-a înlocuit pe Bucur în minutul 80.

Aşadar, un egal mic şi inutil care "halt-uie" speranţele noastre pentru mai mult. Cu atât mai mult cu cât acuma Iancu ne anunţă cum ar vrea să plece la Rapid. Nu m-ar mira să o facă şi în cazul unei calificări în Europa. Este păcat că echipa a irosit o bună ocazie să facă o impresie bună numărului mare de spectatori aflaţi în tribune.
Interesant de văzut ce se va întampla cu giuleştenii, care joacă mai deschis decât Unirea (oare joacă cineva mai închis?), dar care au în persoana lui Pancu un jucător simbol care poate fi cheia partidei.

Avantajul unui calcul

Acuma că s-a terminat partida între Steaua şi CFR, stau şi mă uit la clasament, într-un exerciţiu de fantezie.

Dacă Poli învinge mâine, ajungem pe locul trei, la saşe puncte de locul şapte, în contextul în care primele şase locuri merg cu siguranţă în Europa (1, 2 - LC; 3, 4, 5 - CU, 6 - IT). Există un anumit grad de incertitudine în ceea ce priveşte Cupa României, unde au rămas în competiţie CFR Cluj, Unirea Urziceni, Gloria Buzău şi Dacia Mioveni. Astfel, avem două scenarii relativ probabile:

1) CFR termină pe primele doua locuri şi ajunge în finală

Dacă CFR va ajunge in finală în acest caz, a doua finalistă va avea accesul garantat în Cupa UEFA. Din punctul nostru de vedere, o finală CFR - Unirea Urziceni ar veni numai bine, căci dintre toate echipele rămase, doar acestea au şanse reale să se claseze în final pe locurile 1-5, astfel asigurand prezenta in UEFA a unei echipe "în plus" prin clasare in liga: dacă Unirea, să zicem, termină pe trei, patru sau cinci atunci nu se va califica prin clasare, ci prin Cupă, deci "se coboară" un loc în clasaemnt şi locul şase intră în UEFA.

Dacă însă CFR dispută finala cu una din celelalte echipe, atunci aceea va merge în UEFA, iar astfel doar locurile 3, 4, 5 i se vor alătura.

2) Finala se dispută între Unirea Urziceni (CFR, dacă termină de la locul trei în jos) şi Dacia Mioveni/Gloria Buzău

În această situaţie, dacă Unirea (CFR) câştigă Cupa, scenariul de mai sus se repetă, cu locul şase ajungând în UEFA. Dacă Dacia Mioveni sau Gloria Buzău o câştigă, atunci doar până la locul cinci se intră în UEFA via ligă.

Situaţia este încă destul de întortocheată, iar atunci când vom cunoaşte finalistele totul va fi mai clar. Altceva doream însă a evidenţia. Cu şase puncte peste locul şapte, Poli are şanse foarte reale de a prinde UEFA, iar în funcţie de circumstanţe poate avea locul aproape asigurat, dacă rezultatele obţinute până la finalul campionatului rămân măcar la nivelul celor din tur. Din punctul meu de vedere, cu o victorie mâine, numai noi ne mai putem pune piedici reale către mult aşteptata campanie europeană.

Mai mult însă, cu trei puncte mâine Poli va fi la trei puncte de Rapid şi egalitate de puncte cu Steaua, înainte de partida împotriva giuleştenilor. Nu am putut să nu remarc în această iarnă cum alb-violeţii nu au intrat niciodată în calculele pentru locul doi, şi asta nu doar din motive sportive. Tocmai acest fapt însă s-ar putea dovedi un avantaj, în ideea de "nu ştii de unde sare iepurele". Drept dovadă că aceste gânduri (foarte) optimiste îmi sunt împărtăşite de majoritatea fanilor este rezultatul sondajului actual. N-ar fi prima oară când "calul" ignorat o ia la goană pe culoarul interior şi se strecoară între "favoriţi".

Precum spuneam însă la început, aceste calcule ţin încă de domeniul unui mic fantastic, considerând că nu avem încă mare idee despre potenţialul echipei şi nici nu ştim cât de propice performanţei vor fi tensiuniile din jurul echipei. Uitându-mă însă la clasament, nu pot să nu mă gândesc la ele. Să vedem mâine dacă sunt îndreptăţite.

P.S. De Unirea si mai ales de Vaslui cred (aşa cum am făcut-o de cam când a început campionatul) că vor ceda teren odată cu trecerea timpului. Întrebarea este dacă nu o vom face şi noi.

Poli II - FC Caracal 0:0

Prima partidă a returului pentru tinerii de la Poli II, ajutaţi de Tiberiu Bălan, a terminat la egalitate în compania ultimei clasate, o echipă reîntărită de nişte jucatori de la Craiova.

Poli II: Pantilimon - Străuţ, Mera, Scutaru, Siminic - Popovici ('90 Obeşterescu), Poparadu, Tibi Bălan, Riviş ('79 Petruş)- Adrian Popa, Dochiţa ('58 Pătraş).

Străuţ şi Mera au fost eliminaţi, in minutele 77 şi 87.

Marian Iancu a clarificat astăzi că scopul celor de la Poli II nu este menţinerea in liga a doua, strategia privind echipa fiind ca ea să evolueze în a treia ligă. La nivelul ligii secunde ar urma să se găsească o altă echipă cu care să existe o colaborare şi la care ar evolua cei mai talentaţi dintre jucătorii tineri.

Un plan care, dacă este să judecăm dupa "lecţiile trecutului", este mai complicat decât pare la prima vedere. Este evident că astfel se cedează o parte din controlul pe care îl are Poli asupra gestionării "talentului", dar în acelaşi timp se oferă o motivaţie mai consistentă jucătorilor, în contextul în care vor putea lupta pentru promovare. Cât de consistentă este această motivaţie rămâne de văzut, căci "experimentul" Reşiţa a evidenţiat limitările unei astfel de colaborări. Să sperăm că cei în poziţiile administrative au învăţat ce era de învăţat în urma acestei experienţe.