1) Balaj, eşti un idiot dezgustător, alături de federaţia care te-a alăptat de mic. Mai mult de jumătate din vină pentru prostiile făcute de rebelii din tribune vă aparţine.
2) Velcea, eşti o panaramă şi n-o să ajungi niciodată antrenor. Să primeşti nu una, ci două şanse imense de a intra în istoria clubului şi să le ratezi lamentabil pe amândoua.
3) Jucători, dacă nu aveţi forţa nici în cele mai importante momente ale carierei voastre să depăşiţi condiţiile de doi bani în care aţi fost puşi de către un management falimentar, vă înţeleg, dar mi-e şi puţin milă de voi.
4) Suporteri în general, mulţumiri pentru un drum fantastic. A fost extraordinar să văd zeci de maşini cu fanioane alb-violete fluturând pe tot drumul de la Timişoara la Târgu Jiu. A fost la fel de frumos să văd cât de bine a fost primit spiritul alb-violet în aceste patru judeţe pe care le-am traversat.
5) Suporteri rebeli, cu toţii suntem frustraţi, dar mai las-o dracu. Am fost primiţi ca prieteni pe stadionul celor din Târgu Jiu, de ce să le distrugem lăcaşul fotbalului?
6) Mulţumiri lui Iancu pentru că ne-a adus aici şi a reuşit să ne facă să ne chinuim să găsim fericirea după cel mai bun sezon din istoria clubului.
HAI POLI!
14 iunie 2009
13 iunie 2009
Finala
Voi fi la meci diseara, deci cronica va veni doar maine. Ce n-as da sa avem motiv de bucurie!
Ce ne rezerva viitorul
Am copiat o postare facuta pe forum, apropo de cum vad problematica antrenorului.
Problema e ca singurul care ne-ar putea da niste sanse sa trecem de primele faze in competitiile europene e Dusan. Si nu de alta, dar niciun antrenor care vine in locul lui nu are destul timp sa cunoasca echipa, sa gaseasca punctele forte/slabe, si sa o consolideze cu transfeuri in asa fel incat sa le mai si poata incadra in formatie in timp util. Nimeni nu poate face toate aceste lucruri intr-o luna si putin.
Probabil va fi adus unul dintre cei mentionati sau unul de speta lor, Iancu va trage cateva transferuri care ii pica lui bine (probabil in spiritul Amuneke, Maxim, Curtean - la dispozitie, dar nu pe posturile unde aveam mare nevoie de jucatori; si daca intamplator jucau pe post, atunci nu suficient de buni) si urmeaza un an de tranzitie. In cel mai fericit caz, antrenorul adus se adapteaza, obtine repede rezultate suficiente, isi cladeste o echipa, iar daca printr-o minune prinde Europa, atunci avem o mica sansa la continuitate.
Altfel va fi dat afara, ca nu si-a indeplinit obiectivul, si va veni un altul care va avea aceeasi sarcina. Si asa mai departe pana cand fie se va nimeri un antrenor foarte talentat, fie vom avea un lot inchegat in asa fel incat antrenorul nou nu va trebui sa faca mari schimbari si va putea continua intr-o maniera pozitiva munca celui (celor) ce l-au precedat.
Problema e ca singurul care ne-ar putea da niste sanse sa trecem de primele faze in competitiile europene e Dusan. Si nu de alta, dar niciun antrenor care vine in locul lui nu are destul timp sa cunoasca echipa, sa gaseasca punctele forte/slabe, si sa o consolideze cu transfeuri in asa fel incat sa le mai si poata incadra in formatie in timp util. Nimeni nu poate face toate aceste lucruri intr-o luna si putin.
Probabil va fi adus unul dintre cei mentionati sau unul de speta lor, Iancu va trage cateva transferuri care ii pica lui bine (probabil in spiritul Amuneke, Maxim, Curtean - la dispozitie, dar nu pe posturile unde aveam mare nevoie de jucatori; si daca intamplator jucau pe post, atunci nu suficient de buni) si urmeaza un an de tranzitie. In cel mai fericit caz, antrenorul adus se adapteaza, obtine repede rezultate suficiente, isi cladeste o echipa, iar daca printr-o minune prinde Europa, atunci avem o mica sansa la continuitate.
Altfel va fi dat afara, ca nu si-a indeplinit obiectivul, si va veni un altul care va avea aceeasi sarcina. Si asa mai departe pana cand fie se va nimeri un antrenor foarte talentat, fie vom avea un lot inchegat in asa fel incat antrenorul nou nu va trebui sa faca mari schimbari si va putea continua intr-o maniera pozitiva munca celui (celor) ce l-au precedat.
11 iunie 2009
Au venit punctele
Deci preliminarii de CL şi titlul pierdut în ultimul hal. Dar ce să-i mai faci acuma? Să privim înainte şi să luăm Cupa. Până la urmă trebuie să avem ceva de sărbătorit în acest sezon, că regretul trece.
De pe site-ul oficial:
Formatia noastra va juca in turul 3 preliminar (meciurile pe 28/29 iulie-4/5 august), adversar urmand sa fie una dintre urmatoarele formatii: Sahtior Donetk, Sporting Lisabona, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow sau Panathinaikos Atena. In cazul calificarii, echipa noastra, pentru a intra in grupele UEFA Champions League, ar trebui sa treaca de una dintre urmatoarele adversare, in runda play-off (18/19 august-25/26 august): Arsenal Londra, Atletico Madrid, Olympique Lyon, Fiorentina sau VfB Stuttgart.
De pe site-ul oficial:
Formatia noastra va juca in turul 3 preliminar (meciurile pe 28/29 iulie-4/5 august), adversar urmand sa fie una dintre urmatoarele formatii: Sahtior Donetk, Sporting Lisabona, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow sau Panathinaikos Atena. In cazul calificarii, echipa noastra, pentru a intra in grupele UEFA Champions League, ar trebui sa treaca de una dintre urmatoarele adversare, in runda play-off (18/19 august-25/26 august): Arsenal Londra, Atletico Madrid, Olympique Lyon, Fiorentina sau VfB Stuttgart.
Despre campionii din noi - şi din alţii
Nu mi se par corecte atacurile la jucători, cum că n-ar fi vrut să câştige ieri sau că nu au dat tot ce puteau. Dat fiind că ne aflam în improbabilitatea de a putea întoarce eşecul cu Unirea Urziceni, mi se pare că mult discutata menajare este o scuză suficientă. Am considerat că această Cupă a României trebuia sacrificată încă de la meciul cu Bistriţa, pentru că ne va stoarce de forţă pe acest final, dar nu îmi imaginam contextul fizic în care ne vom afla în ultima etapă. Nu e plăcut, dar e doar normal să ştii când să tragi linie şi să-ţi stabileşti prorităţile, ceva ceea ce noi nu am făcut în prima fază. Declaraţiile bombastice ale lui Iancu au fost, ca de obicei, iresponsabile şi lipsite de pragmatism, dar nu mai are rost să le discutăm acuma.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
10 iunie 2009
FC Braşov - Poli 1:0 (0:0)
O înfrângere care nu mai contează, dat fiind că soarta campionatului era jucată în mare parte de etapa trecută, după un meci foarte slab, lipsit de ocazii, în care Velcea a abordat partida fără atacanţi pe teren.
Singura şansă reală de gol a alb-violeţilor a venit prin minutul 85, când Bucur, Parks şi Curtean au scăpat pe o contră, dar golgheterul nostru n-a ştiut ce să facă cu mingea şi faza s-a stins. Braşovul a marcat în minutul 88, după o harababură în careul nostru, trecându-şi în cont o victorie meritată. Nu văd ce-ar mai fi de discutat. Despre Iancu vă las pe voi să discutaţi.
Nu prea caut să-l învinuiesc pe Velcea pentru primul unsprezece ales, în contextul în care e clar că în acest moment Cupa este obiectivul principal al echipei. Rămâne de văzut dacă nu cumva terminăm şi oficial pe locul doi.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (4,5) - Stancu (5,5), Arm. Karamyan (5,5), Scutaru (5,5), Borbely (6), Art. Karamyan (5,5) - Curtean (5)
Schimbări:
Vrsici (6) în locul lui Scutaru (min 52)
Bucur (5,5) în locul lui Art. Karamyan (min 64)
Parks în locul lui Arm. Karamyan (min 81)
P.S. BUCUR GOLGHETER!
Gol Hadnagy (min 88):
Singura şansă reală de gol a alb-violeţilor a venit prin minutul 85, când Bucur, Parks şi Curtean au scăpat pe o contră, dar golgheterul nostru n-a ştiut ce să facă cu mingea şi faza s-a stins. Braşovul a marcat în minutul 88, după o harababură în careul nostru, trecându-şi în cont o victorie meritată. Nu văd ce-ar mai fi de discutat. Despre Iancu vă las pe voi să discutaţi.
Nu prea caut să-l învinuiesc pe Velcea pentru primul unsprezece ales, în contextul în care e clar că în acest moment Cupa este obiectivul principal al echipei. Rămâne de văzut dacă nu cumva terminăm şi oficial pe locul doi.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (4,5) - Stancu (5,5), Arm. Karamyan (5,5), Scutaru (5,5), Borbely (6), Art. Karamyan (5,5) - Curtean (5)
Schimbări:
Vrsici (6) în locul lui Scutaru (min 52)
Bucur (5,5) în locul lui Art. Karamyan (min 64)
Parks în locul lui Arm. Karamyan (min 81)
P.S. BUCUR GOLGHETER!
Gol Hadnagy (min 88):
Juniori B: Poli - CFR Cluj 0:0
Ştire preluată de pe site-ul oficial:
În primul meci din faza zonală a campionatului naţional de juniori B, fază ce se desfăşoară în aceste zile pe stadionul "UMT" din Timişoara, echipa noastră, pregatita de Robert Frusa, a remizat, 0-0, cu CFR Cluj. Iată formaţia folosită: Ostafie, Daruiala, Iovan, Voiculescu, Damian, Nicoara, Homan, Stancu, Szalkai, Morosan, Velici. Au mai intrat: Aldea, Toma, Vuculescu, Pana si Paulescu. Următorul meci: vineri, 12 iunie, ora 11,45, cu LPS Slatina.
În primul meci din faza zonală a campionatului naţional de juniori B, fază ce se desfăşoară în aceste zile pe stadionul "UMT" din Timişoara, echipa noastră, pregatita de Robert Frusa, a remizat, 0-0, cu CFR Cluj. Iată formaţia folosită: Ostafie, Daruiala, Iovan, Voiculescu, Damian, Nicoara, Homan, Stancu, Szalkai, Morosan, Velici. Au mai intrat: Aldea, Toma, Vuculescu, Pana si Paulescu. Următorul meci: vineri, 12 iunie, ora 11,45, cu LPS Slatina.
8 iunie 2009
Viitorul şi juniorii - partea I
Din informaţiile pe care le am, juniorii A au ratat calificarea mai departe în semifinalele naţionale. Dezamăgitor, dar nu neapărat surprinzător, aş spune.
Rezultate:
Poli - Gloria Bistriţa 4:0 (Leagu x3, Jitaru)
Poli - FC Bihor 1:2 (Boştină)
Să vedem ce vor face marile speranţe, juniorii B. Meciurile se dispută între 9.30 şi 11.45, câte două meciuri pe zi.
Rezultate:
Poli - Gloria Bistriţa 4:0 (Leagu x3, Jitaru)
Poli - FC Bihor 1:2 (Boştină)
Să vedem ce vor face marile speranţe, juniorii B. Meciurile se dispută între 9.30 şi 11.45, câte două meciuri pe zi.
7 iunie 2009
Final de sezon pentru Poli II
După treizeci de etape, formația secundă a Politehnicii a terminat sezonul pe locul 7, cu 41 de puncte, golaveraj de 40-38, înregistrând 12 victorii, 5 egaluri, 13 înfrângeri. Din păcate nu am ținut evidența meciurilor jucate/golurilor marcate, dat fiind că trebuia să corectez datele în contextul retragerii mai mult echipe în turul campionatului. Când voi reuși să mă regrupez în această privință, voi publica aici toate informațiile de interes.
În ceea ce privește calitatea echipei, nu pot să nu remarc că resimt un gust destul de amar. Poli II joacă puțin mai bine ca echipă decât la începutul returului, de când s-a bazat mai mult pe fotbaliști tineri, dar problema e alta: pe de-o parte, aproape niciun jucător nu dă semne că ar putea să ajungă la echipa mare, iar pe de altă parte (și mai îngrijorător), îmi vine foarte greu să spun că vreunul dintre ei a progresat în mod evident pe parcursul acestui an.
Există câțiva jucători mai buni, precum sunt Ganea, Buda, uneori și Popa, dar toți au ajuns deja la 21 de ani - și îmi permit să cred că ar fi trebuit să arate mai mult până în acest moment. Dintre juniorii echipei, precum Boștină, Dăruială sau Leagu nu pot spune că vreunul m-a impresionat și nu știu dacă e doar o chestiune de experiență.
Singurul jucător care și-a confirmat potențialul și chiar a făcut progrese în joc (mai ales de când a fost mutat la închidere) este Zaluschi. De el și Glodeanu am vorbit și după turneul juniorilor A vara trecută, dar Glodeanu a fost trimis la Poli 2002 din câte am auzit, ca să frece terenurilor unei ligi din care nu văd cu ce poți să ieși mai bun. Zaluschi, la 19 ani, e cam firav din punct de vedere fizic, dar arată un simț al jocului, un control eficient al mingii și o capacitate bună de a căuta soluții potrivite chiar și atunci când e sub presiune. Următorul pas ar fi să fie adus mai aproape de prima echipă, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dacă se aduc cinci jucători de la Buzău, nu văd de ce nu s-ar găsi loc și pentru un jucător de la Poli II. Nu neapărat să joace, cât să intre în contact cu aerul rarefiat al piramizii fotbalului românesc.
Să vedem ce rezultate vor obține juniorii în turneele naționale din acest sezon. Săptămâna următoare se desfășoară meciurile care ne interesează, iar dacă nu îmi pun speranțe prea mari în grupa de juniori A, sper să văd lucruri bune de la atât de lăudații juniori B. Aceștia din urmă vor evolua între 9 și 14 iunie la stadionul UMT, sper să aflăm și mai precis la ce ore și în ce zile.
În ceea ce privește calitatea echipei, nu pot să nu remarc că resimt un gust destul de amar. Poli II joacă puțin mai bine ca echipă decât la începutul returului, de când s-a bazat mai mult pe fotbaliști tineri, dar problema e alta: pe de-o parte, aproape niciun jucător nu dă semne că ar putea să ajungă la echipa mare, iar pe de altă parte (și mai îngrijorător), îmi vine foarte greu să spun că vreunul dintre ei a progresat în mod evident pe parcursul acestui an.
Există câțiva jucători mai buni, precum sunt Ganea, Buda, uneori și Popa, dar toți au ajuns deja la 21 de ani - și îmi permit să cred că ar fi trebuit să arate mai mult până în acest moment. Dintre juniorii echipei, precum Boștină, Dăruială sau Leagu nu pot spune că vreunul m-a impresionat și nu știu dacă e doar o chestiune de experiență.
Singurul jucător care și-a confirmat potențialul și chiar a făcut progrese în joc (mai ales de când a fost mutat la închidere) este Zaluschi. De el și Glodeanu am vorbit și după turneul juniorilor A vara trecută, dar Glodeanu a fost trimis la Poli 2002 din câte am auzit, ca să frece terenurilor unei ligi din care nu văd cu ce poți să ieși mai bun. Zaluschi, la 19 ani, e cam firav din punct de vedere fizic, dar arată un simț al jocului, un control eficient al mingii și o capacitate bună de a căuta soluții potrivite chiar și atunci când e sub presiune. Următorul pas ar fi să fie adus mai aproape de prima echipă, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dacă se aduc cinci jucători de la Buzău, nu văd de ce nu s-ar găsi loc și pentru un jucător de la Poli II. Nu neapărat să joace, cât să intre în contact cu aerul rarefiat al piramizii fotbalului românesc.
Să vedem ce rezultate vor obține juniorii în turneele naționale din acest sezon. Săptămâna următoare se desfășoară meciurile care ne interesează, iar dacă nu îmi pun speranțe prea mari în grupa de juniori A, sper să văd lucruri bune de la atât de lăudații juniori B. Aceștia din urmă vor evolua între 9 și 14 iunie la stadionul UMT, sper să aflăm și mai precis la ce ore și în ce zile.
6 iunie 2009
Internaționali alb-violeți
Magera a debutat ieri pentru Naționala Cehiei, în victoria 1-0 împotriva maltezilor. El a fost schimbat la pauză.
Borbely a intrat în repriza secundă în victoria cu 7-0 a Slovaciei împotriva reprezentativei statului San Marino.
La români ca la români, golgheterii Ligii 1 stau pe bancă sau în tribune, în timp ce lumea celebrează o victorie istorică împotriva Lituaniei.
Borbely a intrat în repriza secundă în victoria cu 7-0 a Slovaciei împotriva reprezentativei statului San Marino.
La români ca la români, golgheterii Ligii 1 stau pe bancă sau în tribune, în timp ce lumea celebrează o victorie istorică împotriva Lituaniei.
5 iunie 2009
Poli II - Becicherecu Mic 0:0
Theia m-a ajutat scriind cronica la această partidă.
Poli II a întâlnit astăzi pe Nova Mama Mia Becicherecul Mic. Uitându-te la locul ocupat de Nova Mama Mia (14), pentru Poli meciul părea unul acceptabil. Dar teoria nu s-a dovedit a fi cea bună, scorul final fiind 0-0.
În prima repriză au fost puţine ocazii, care nu au reuşit să încline balanţa în nicio direcţie. În minutul 11 a avut loc prima gafă a lui Dăruială care era să ne coste, dar Cobliş şi-a apărat buturile. Nouă minute mai târziu numai bara ne-a salvat de golul oaspeţilor. Replica băieţilor noştri a venit cinci minute mai târziu când Popa a șutat din 11m, dar nici de data aceasta mingea nu a intrat în plasă. În minutul 44, Becicherecul Mic beneficiază de o lovitură liberă, mingea lovește din nou bara, iar șutul care urmează este scos la disperare de Oberşterescu.
Cea de-a doua repriză s-a dovedit a fi la fel de săracă în ocazii. Minutul 60 este marcat de o deschidere excelentă al lui Moroşan, dar care este irosită de căpitanul nostru, Popa. Cincisprezece minute mai târziu Raicu se remarcă printr-un şut de la marginea careului, dar portarul oaspeților este la post, aceasta fiind și ultima fază notabilă a partidei.
Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (4,5), Aldana (6,5), Oberșterescu (6,5), Terlai (5) - Buda (5,5), Zaluschi (6), Riviș (5), Ganea (5,5) - Moroșan (5,5), Popa (5)
Schimbări:
Vociu (5) pentru Riviș (min 52)
Raicu (5,5) pentru Popa (min 68)
Petrus pentru Voicu (min 82)
Buda în acțiune
Ganea
Aldana
Poli II a întâlnit astăzi pe Nova Mama Mia Becicherecul Mic. Uitându-te la locul ocupat de Nova Mama Mia (14), pentru Poli meciul părea unul acceptabil. Dar teoria nu s-a dovedit a fi cea bună, scorul final fiind 0-0.
În prima repriză au fost puţine ocazii, care nu au reuşit să încline balanţa în nicio direcţie. În minutul 11 a avut loc prima gafă a lui Dăruială care era să ne coste, dar Cobliş şi-a apărat buturile. Nouă minute mai târziu numai bara ne-a salvat de golul oaspeţilor. Replica băieţilor noştri a venit cinci minute mai târziu când Popa a șutat din 11m, dar nici de data aceasta mingea nu a intrat în plasă. În minutul 44, Becicherecul Mic beneficiază de o lovitură liberă, mingea lovește din nou bara, iar șutul care urmează este scos la disperare de Oberşterescu.
Cea de-a doua repriză s-a dovedit a fi la fel de săracă în ocazii. Minutul 60 este marcat de o deschidere excelentă al lui Moroşan, dar care este irosită de căpitanul nostru, Popa. Cincisprezece minute mai târziu Raicu se remarcă printr-un şut de la marginea careului, dar portarul oaspeților este la post, aceasta fiind și ultima fază notabilă a partidei.
Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (4,5), Aldana (6,5), Oberșterescu (6,5), Terlai (5) - Buda (5,5), Zaluschi (6), Riviș (5), Ganea (5,5) - Moroșan (5,5), Popa (5)
Schimbări:
Vociu (5) pentru Riviș (min 52)
Raicu (5,5) pentru Popa (min 68)
Petrus pentru Voicu (min 82)
Buda în acțiune
Ganea
Aldana
4 iunie 2009
Despre prostia altora
Tot citeam zilele trecute despre cât de fraieri au fost dinamoviștii, cum au reușit ei să piardă campionatul când l-au condus practic întreg returul și mare parte din tur. Cât de idioți au fost că n-au putut scoate măcar un egal la Urziceni sau că n-au avut forța să îi invingă pe brașoveni. Cât de incapabili au fost cei din conducere sau cât de destrăbălați cei de pe teren. Și cât de mult se bucurau unii dintre noi că nu va lua dinamo campionatul.
E clar că situația noastră nu este identică - dar trebuie să mă întreb în ce măsură există consecvență în ceea ce privește atitudinea pe care o afișăm față de Poli. Deși mulți spuneam că pentru noi Poli e campioană chiar dacă nu primim cele șase puncte, nu am auzit de multă lume distrusă căci n-am fost în stare să ne asigurăm această poziție, acasă, în fața unui stadion plin. Înțeleg că pe de-o parte e vorba de pragmatism și pe de altă parte e vorba de un sistem implementat pentru a ne proteja de frustrarea imensă pe care ar trebui s-o îndurăm. Dar eu nu pot să râd de dinamoviști, pentru că a râde de dinamoviști este, măcar într-o oarecare măsură, ca și cum aș râde de noi, poliștii. Nu știu câtă lume este cu adevărat conștientă în ce hal am dat cu piciorul unei șanse care a mai venit doar o dată sau de două ori în istoria clubului. Punctele astea au funcționat ca o barieră emoțională, întărită de presă care s-a asigurat să nu pună prea mult accent pe faptul că Poli a condus campionatul aproape pe parcursul întregii desfășurări.
Mai avem șanse, dar după ce am pierdut toate meciurile importante ale acestui final de sezon, și mai ales după înfrângerea de duminică, îmi vine greu să cred că mai putem întoarce soarta acestui sezon. Oricum, atât aveam de zis, că mă simt groaznic de mic.
E clar că situația noastră nu este identică - dar trebuie să mă întreb în ce măsură există consecvență în ceea ce privește atitudinea pe care o afișăm față de Poli. Deși mulți spuneam că pentru noi Poli e campioană chiar dacă nu primim cele șase puncte, nu am auzit de multă lume distrusă căci n-am fost în stare să ne asigurăm această poziție, acasă, în fața unui stadion plin. Înțeleg că pe de-o parte e vorba de pragmatism și pe de altă parte e vorba de un sistem implementat pentru a ne proteja de frustrarea imensă pe care ar trebui s-o îndurăm. Dar eu nu pot să râd de dinamoviști, pentru că a râde de dinamoviști este, măcar într-o oarecare măsură, ca și cum aș râde de noi, poliștii. Nu știu câtă lume este cu adevărat conștientă în ce hal am dat cu piciorul unei șanse care a mai venit doar o dată sau de două ori în istoria clubului. Punctele astea au funcționat ca o barieră emoțională, întărită de presă care s-a asigurat să nu pună prea mult accent pe faptul că Poli a condus campionatul aproape pe parcursul întregii desfășurări.
Mai avem șanse, dar după ce am pierdut toate meciurile importante ale acestui final de sezon, și mai ales după înfrângerea de duminică, îmi vine greu să cred că mai putem întoarce soarta acestui sezon. Oricum, atât aveam de zis, că mă simt groaznic de mic.
31 mai 2009
Poli - Unirea Urziceni 1:2 (1:0)
Of. Din nou am condus și n-am reușit să ținem de rezultat. Urziceniul joacă în mod cert bine, iar în contextul în care arbitrul partidei a judecat ambele faze cheie ale reprizei secunde în favoarea lor, era clar că ne va fi foarte greu să revenim. Se bucură în sfârșit și Petrescu.
Decisivă a fost și ratarea lui Arman Karamyan, la 1-1, în urma unei faze făcute de Bucur, precum și pasul greșit făcut la ofsaid de apărarea noastră la golul doi al oaspeților.
Păcat, mare păcat. Dar asta e, măcar a câștigat o echipă care joacă fotbal.
Poli: Pantilimon (5,5) - Stancu (5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (5) - Arm. Karamyan (5), Alexa (5,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (6,5), Magera (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Borbely (min 65)
Curtean pentru Art. Karamyan (min 79)
Gol Gigel Bucur (min 29):
Decisivă a fost și ratarea lui Arman Karamyan, la 1-1, în urma unei faze făcute de Bucur, precum și pasul greșit făcut la ofsaid de apărarea noastră la golul doi al oaspeților.
Păcat, mare păcat. Dar asta e, măcar a câștigat o echipă care joacă fotbal.
Poli: Pantilimon (5,5) - Stancu (5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (5) - Arm. Karamyan (5), Alexa (5,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (6,5), Magera (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Borbely (min 65)
Curtean pentru Art. Karamyan (min 79)
Gol Gigel Bucur (min 29):
30 mai 2009
Rivali și papagali
Mă gândeam zilele astea că am putut să trăiesc pentru prima oara în viața mea cum se dezvoltă o antipatie apăsată, care poate oricând să devină una de "tradiție" în fotbalul românesc.
Când CFR-ul își disputa anul trecut titlu, mai toată suflarea alb-violetă îi susținea. Motivele erau multiple, de la admirația pentru felul în care a fost condus clubul către succes, la simplul fapt că reprezenta o piatră de rezistență împotriva dominației Bucureștiului. Am fost bucuroși că i-am putut ajuta prin acel egal în Ghencea, sau cel puțin eu am fost, în primul rând pentru că Steaua abordase cum abordase acel retur.
Apoi anul acesta totul a început să se dezintegreze. Mai întâi, CFR s-a aflat printre echipele care nu au dorit în mod oficial ca noi să ne recuperăm punctele când s-a discutat despre această chestiune, anul trecut. Conducerea admirată a luat-o razna, episodul Uhrin fiind doar unul din multele episoade care au determinat ca CFR să nu lupte pentru titlu în acest an, deși au o echipă foarte puternică. La toate meciurile de cupă disputate la Cluj, precum și la meciul de campionat, atitudinea unor suporteri din tribune a fost mai rea decât la meciurile din București. Țin însă să evidențiez că nu poate fi vorba decât despre unii, căci trebuie să ne aducem aminte de meciul cu Lituania. Iar acuma, declarațiile de amor dintre conducătorii și jucătorii ceferiști față de cauza dinamoviștilor este mai mult decât dezamăgitoare. Problema nu mi se pare faptul în sine, ci lipsa totală de respect și recunoaștere, în contextul în care egalul nostru în Ghencea a contat cel puțin la fel de mult ca victoria dinamoviștilor (la egalitate de puncte, Steaua câștiga campionatul).
Mi se pare păcat că s-a ajuns aici și că niște oameni atât de neimportanți în esența timpului riscă să pună bazele unei asemenea antipatii puternice, care mai mult ca sigur are potențialul de a-i depăși în longevitate, dată fiind natura antipatiilor și hrana puțină de care au nevoie ca să supraviețuiască. Până când diverșii protagoniști cu gurile lor mari (avem și noi din ăștia) nu se vor opri din a împrăștia aceste sentimente, până la urmă, distructive, nu văd cum fotbalul românesc va putea fi despre fotbal, și nu despre România.
P.S. Ca să nu vorbesc de rolul presei în această poveste...
Când CFR-ul își disputa anul trecut titlu, mai toată suflarea alb-violetă îi susținea. Motivele erau multiple, de la admirația pentru felul în care a fost condus clubul către succes, la simplul fapt că reprezenta o piatră de rezistență împotriva dominației Bucureștiului. Am fost bucuroși că i-am putut ajuta prin acel egal în Ghencea, sau cel puțin eu am fost, în primul rând pentru că Steaua abordase cum abordase acel retur.
Apoi anul acesta totul a început să se dezintegreze. Mai întâi, CFR s-a aflat printre echipele care nu au dorit în mod oficial ca noi să ne recuperăm punctele când s-a discutat despre această chestiune, anul trecut. Conducerea admirată a luat-o razna, episodul Uhrin fiind doar unul din multele episoade care au determinat ca CFR să nu lupte pentru titlu în acest an, deși au o echipă foarte puternică. La toate meciurile de cupă disputate la Cluj, precum și la meciul de campionat, atitudinea unor suporteri din tribune a fost mai rea decât la meciurile din București. Țin însă să evidențiez că nu poate fi vorba decât despre unii, căci trebuie să ne aducem aminte de meciul cu Lituania. Iar acuma, declarațiile de amor dintre conducătorii și jucătorii ceferiști față de cauza dinamoviștilor este mai mult decât dezamăgitoare. Problema nu mi se pare faptul în sine, ci lipsa totală de respect și recunoaștere, în contextul în care egalul nostru în Ghencea a contat cel puțin la fel de mult ca victoria dinamoviștilor (la egalitate de puncte, Steaua câștiga campionatul).
Mi se pare păcat că s-a ajuns aici și că niște oameni atât de neimportanți în esența timpului riscă să pună bazele unei asemenea antipatii puternice, care mai mult ca sigur are potențialul de a-i depăși în longevitate, dată fiind natura antipatiilor și hrana puțină de care au nevoie ca să supraviețuiască. Până când diverșii protagoniști cu gurile lor mari (avem și noi din ăștia) nu se vor opri din a împrăștia aceste sentimente, până la urmă, distructive, nu văd cum fotbalul românesc va putea fi despre fotbal, și nu despre România.
P.S. Ca să nu vorbesc de rolul presei în această poveste...
26 mai 2009
23 mai 2009
Gloria Buzău - FC Vaslui 4:1 (1:0)
Ce meci au tras buzoienii! În fața unei echipe ușor blazate a Vasluiului, au profitat de toate ocaziile ivite, au jucat frumos, s-au apărat bine, și nu le-au dat mari șanse adversarilor.
Mansour a deschis scorul după jumătate de oră de joc, fiind găsit perfect la capătul unei centrări venite de pe dreapta (Bonfim sau Cojocnean), iar finalizarea sa cu capul a avut cale lungă până în poartă, însă în final a poposit acolo unde-i era locul.
Oaspeții au egalat imediat după pauză, obținând un penalty ca urmare a unei intervenții slabe a lui Zimmermann și un atac mai agresiv al lui Chițu asupra lui Burdujan. Wesley a tranformat fără probleme. Au urmat alte câteva minute de presiune ale vasluienilor, însă aceștia au lăsat-o mai moale odată cu trecerea timpului, iar Gloria Buzău a prins contur pe atac. Chițu a creat întâi o fază bună, driblând niște jucători, dar șutul său a trecut pe lângă vinclu. Apoi Mansour a șutat din unghi, iar Kuciak a fost obligat să respingă, înainte ca Mera să dea lovitura în minutul 78: corner executat de Ionescu, iar fundașul Buzăului a reluat cu capul, fără șanse, pentru portarul oaspeților! La doar patru minute, Bonfim a obținut o liberă în marginea careului, iar Ionescu a trimis mingea direct la vinclu cu o execuție de maestru. Golul final a venit chiar înainte de ultimul fluier, Mansour fiind servit ideal de Ademar, care făcuse o recuperare și o cursă impresionante, iar senegalezul a trimis printre picioarele lui Kuciack pentru un scor de neimaginat!
E admirabil cât de mult a crescut în joc echipa odată cu trecerea timpului - și odată ce s-a stabilizat primul unsprezece. Chițu și Popa au avut de muncit până au intrat în primul unsprezece, iar revenirea lui Ionescu oferă echipei acel plus de care aveau nevoie la mijloc. Sunt convins că tuturor jucătorilor le-a făcut foarte bine această experiență în prima ligă, iar dacă mai produc asemenea surprize, cine știe câți vor putea să spere pentru un loc la Poli. Momentan nu cred că pe lângă cei menționați mai este vreunul care să aibe și atuul vârstei și cel al calității pentru a veni la Timișora, însă mă uit la Bonfim care joacă excelent mai ales pe plan ofensiv sau la Mansour care cu siguranță are cel puțin la fel de multe calități ca și Rusici. Chestiunea e că dorim să îmbunătățim lotul, nu să-l facem mai stufos, deci vor trebui luate decizii interesante în această vară - dar până atunci mai e mult, iar totul depinde de unde vom termina acest sezon.
Gloria Buzău: Zimmermann (5) - Cojocnean (5,5), Mera (6,5), Diogo (6), Bonfim (6,5) - Popa (6,5), Teușan (5,5), Poparadu (5,5), Chițu (6,5), Sandu (5,5) - Mansour (7)
Schimbări:
Ademar (6) pentru Teușan (min 58)
Cl. Ionescu (7) pentru Sandu (min 70)
Gol Mansour (min 28):
Mansour a deschis scorul după jumătate de oră de joc, fiind găsit perfect la capătul unei centrări venite de pe dreapta (Bonfim sau Cojocnean), iar finalizarea sa cu capul a avut cale lungă până în poartă, însă în final a poposit acolo unde-i era locul.
Oaspeții au egalat imediat după pauză, obținând un penalty ca urmare a unei intervenții slabe a lui Zimmermann și un atac mai agresiv al lui Chițu asupra lui Burdujan. Wesley a tranformat fără probleme. Au urmat alte câteva minute de presiune ale vasluienilor, însă aceștia au lăsat-o mai moale odată cu trecerea timpului, iar Gloria Buzău a prins contur pe atac. Chițu a creat întâi o fază bună, driblând niște jucători, dar șutul său a trecut pe lângă vinclu. Apoi Mansour a șutat din unghi, iar Kuciak a fost obligat să respingă, înainte ca Mera să dea lovitura în minutul 78: corner executat de Ionescu, iar fundașul Buzăului a reluat cu capul, fără șanse, pentru portarul oaspeților! La doar patru minute, Bonfim a obținut o liberă în marginea careului, iar Ionescu a trimis mingea direct la vinclu cu o execuție de maestru. Golul final a venit chiar înainte de ultimul fluier, Mansour fiind servit ideal de Ademar, care făcuse o recuperare și o cursă impresionante, iar senegalezul a trimis printre picioarele lui Kuciack pentru un scor de neimaginat!
E admirabil cât de mult a crescut în joc echipa odată cu trecerea timpului - și odată ce s-a stabilizat primul unsprezece. Chițu și Popa au avut de muncit până au intrat în primul unsprezece, iar revenirea lui Ionescu oferă echipei acel plus de care aveau nevoie la mijloc. Sunt convins că tuturor jucătorilor le-a făcut foarte bine această experiență în prima ligă, iar dacă mai produc asemenea surprize, cine știe câți vor putea să spere pentru un loc la Poli. Momentan nu cred că pe lângă cei menționați mai este vreunul care să aibe și atuul vârstei și cel al calității pentru a veni la Timișora, însă mă uit la Bonfim care joacă excelent mai ales pe plan ofensiv sau la Mansour care cu siguranță are cel puțin la fel de multe calități ca și Rusici. Chestiunea e că dorim să îmbunătățim lotul, nu să-l facem mai stufos, deci vor trebui luate decizii interesante în această vară - dar până atunci mai e mult, iar totul depinde de unde vom termina acest sezon.
Gloria Buzău: Zimmermann (5) - Cojocnean (5,5), Mera (6,5), Diogo (6), Bonfim (6,5) - Popa (6,5), Teușan (5,5), Poparadu (5,5), Chițu (6,5), Sandu (5,5) - Mansour (7)
Schimbări:
Ademar (6) pentru Teușan (min 58)
Cl. Ionescu (7) pentru Sandu (min 70)
Gol Mansour (min 28):
22 mai 2009
Poli - Steaua 1:0 (1:0)
Dumnezeule, ce caricatură de meci. O victorie cât trei puncte, dar alb-violeții s-au văzut blocați în propria jumătate aproape întreaga repriză secundă - după ce nici în primul mitan nu excelaseră în mod deosebit.
Oaspeții au început mai determinat și Poli le-a permis să păstreze posesia, însă fotbal s-a jucat puțin. Prima șansă de gol a venit în minutul 20 ca urmare a unui șut de la distanță al lui Golanski, pe care Pantilimon l-a parat, iar imediat după această fază alb-violeții au ieșit pe contra-atac, iar Zapata a scos șutul excelent al lui Borbely. Apoi meciul a revenit la ritmul apatic de dinainte, până când, în minutul 32, Parks a luat o fază pe cont propriu, a trecut de doi jucători, a pătruns în careu - iar șutul său a prins o deviere, intrând în plasa porții lui Zapata! Nimic nu s-a mai întâmplat până la pauză, însă nu cred că cineva se putea aștepta la grandioasa comedie din repriza a doua.
Steaua a forțat la debut, a avut două ocazii în primele cinci minute, iar apoi meciul a DECEDAT complet. Alb-violeții nu știu dacă au trecut de zece ori de mijlocul terenului, în timp ce Steaua a irosit nenumărate faze fixe grație flerului fotbalistic al lui Nicoliță. Dacă nu ar fi fost adversarii atât de impotenți, îmi vine greu să cred că prestând un asemenea joc am fi avut vreo șansă cu orice altă echipă din Liga 1. Mijlocul nostru nu a făcut nimic, atacanții n-au primit absolut nicio minge, iar după intrarea lui Magera am trecut de la un 1-8-2 la un 1-9-1. Era clar că Balint își dorea altceva, însă jucătorii nu aveau forța să construiască, în ciuda susținerii necontenite a aproape 30 000 de oameni. De abia în minutul 90, la o contră purtată perfect de Bucur, alb-violeții au șutat pe poartă, însă Abiodun, deși liber și cu tot timpul de pe lume, nu a reușit să-l învingă pe Zapata. Fluierul de final după șase minute agonizante de prelungire a pus punct unui meci dezolant de slab, din care rămânem însă cu trei puncte și o vagă speranță. Chiar și în cel mai bun caz însă, dacă posibila recuperare a punctelor nu le dă forțe proaspete jucătorilor, cu acest joc nu avem cum să obținem puncte în partidele rămase.
Nu vreau nicidecum să ignor meritele echipei din punct de vedere defensiv, însă nu mi se pare o abordare corectă atunci când oferi unui adversar atâtea faze fixe - nici nu trebuie să știe s-o bage, există șanse ca mingea pur și simplu să se lovească de cineva și să intre. Dar mijlocul de azi...
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5), Nibombe (6), Cisovsky (6,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (5), Alexa (6), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (5,5), Parks (6,5)
Schimbări:
Abiodun (5,5) pentru Bădoi (min 66).
Magera (5,5) pentru Parks (min 71).
Scutaru pentru Borbely (min 90+2).
Gol Parks (min 32):
Oaspeții au început mai determinat și Poli le-a permis să păstreze posesia, însă fotbal s-a jucat puțin. Prima șansă de gol a venit în minutul 20 ca urmare a unui șut de la distanță al lui Golanski, pe care Pantilimon l-a parat, iar imediat după această fază alb-violeții au ieșit pe contra-atac, iar Zapata a scos șutul excelent al lui Borbely. Apoi meciul a revenit la ritmul apatic de dinainte, până când, în minutul 32, Parks a luat o fază pe cont propriu, a trecut de doi jucători, a pătruns în careu - iar șutul său a prins o deviere, intrând în plasa porții lui Zapata! Nimic nu s-a mai întâmplat până la pauză, însă nu cred că cineva se putea aștepta la grandioasa comedie din repriza a doua.
Steaua a forțat la debut, a avut două ocazii în primele cinci minute, iar apoi meciul a DECEDAT complet. Alb-violeții nu știu dacă au trecut de zece ori de mijlocul terenului, în timp ce Steaua a irosit nenumărate faze fixe grație flerului fotbalistic al lui Nicoliță. Dacă nu ar fi fost adversarii atât de impotenți, îmi vine greu să cred că prestând un asemenea joc am fi avut vreo șansă cu orice altă echipă din Liga 1. Mijlocul nostru nu a făcut nimic, atacanții n-au primit absolut nicio minge, iar după intrarea lui Magera am trecut de la un 1-8-2 la un 1-9-1. Era clar că Balint își dorea altceva, însă jucătorii nu aveau forța să construiască, în ciuda susținerii necontenite a aproape 30 000 de oameni. De abia în minutul 90, la o contră purtată perfect de Bucur, alb-violeții au șutat pe poartă, însă Abiodun, deși liber și cu tot timpul de pe lume, nu a reușit să-l învingă pe Zapata. Fluierul de final după șase minute agonizante de prelungire a pus punct unui meci dezolant de slab, din care rămânem însă cu trei puncte și o vagă speranță. Chiar și în cel mai bun caz însă, dacă posibila recuperare a punctelor nu le dă forțe proaspete jucătorilor, cu acest joc nu avem cum să obținem puncte în partidele rămase.
Nu vreau nicidecum să ignor meritele echipei din punct de vedere defensiv, însă nu mi se pare o abordare corectă atunci când oferi unui adversar atâtea faze fixe - nici nu trebuie să știe s-o bage, există șanse ca mingea pur și simplu să se lovească de cineva și să intre. Dar mijlocul de azi...
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5), Nibombe (6), Cisovsky (6,5), Latovlevici (5,5) - Stancu (5,5), Borbely (5), Alexa (6), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (5,5), Parks (6,5)
Schimbări:
Abiodun (5,5) pentru Bădoi (min 66).
Magera (5,5) pentru Parks (min 71).
Scutaru pentru Borbely (min 90+2).
Gol Parks (min 32):
17 mai 2009
Dinamo - Poli 3:1 (2:1)
N-am văzut meciul, deci nu țin să comentez. Știam că va fi greu și că dacă nu jucăm perfect nu putem câștiga, iar din păcate este clar că nu am putut juca perfect - nici măcar "destul de perfect".
Mi-e greu să spun de ce nu m-am uitat. Cred că este primul meci pe care nu-l urmăresc în mod intenționat de când mă știu. E drept, din mai toate punctele de vedere, a fost cel mai important meci jucat în ultimul deceniu - ca să nu spun sfert de veac sau așa. Poate mi s-a părut că n-aș suporta să-l văd dacă-l pierdem. Nu știu ce să zic. Nici până acuma nu am văzut fazele meciului, exceptând golul lui Bucur și momentul acelui penalty care nu trebuia acordat. Dar tot ce am auzit de la tovarăși de suferință, inclusiv de la cei care au comentat aici sau pe forum, este o poveste a neputinței, a neatenției și a copleșirii momentului. Cele trei mari erori de la cele trei goluri, Nibombe, Panti (Lato) și Parks sunt fazele în care se reazămă această înfrângere, confirmând pentru a treia oară în acest sezon că partidele cu Dinamo (și echipele mari, în general) se decid prin eficiență. Este păcat pentru că, deși lipsiți de doi jucători foarte importanți, odată ce-am înscris, trebuia doar să ne vedem de joc și să o facem precis, și puteam obține măcar un egal. Neșansa a fost că toate golurile dinamoviste au picat cum nu se putea mai rău pentru noi, iar adevărul e că echipa nu mai capacitatea fizică de a forța în repriza a doua, motivele fiind multiple.
Nu știu dacă e cazul să ne îngropăm speranțele, ar fi fost mai mult decât fabulos să fim în joc fără cele șase puncte, dar cât mai poți cere de la jucătorii care în acest an au depășit cu mult orice așteptări pe care le aveam de la ei? Momentan nu are rost să ne gândim la lucruri mari, ci pur și simplu să învingem pe Steaua, iar ce-o fi apoi, în urma rezutatului de la Urziceni, vom mai vedea.
Poli: Pantilimon - Bădoi, Luchin, Nibombe, Latovlevici - Stancu, Borbely, Cisovsky, Curtean - Magera, Bucur
Schimbări:
Parks pentru Nibombe (min 45)
Maxim pentru Curtean (min 60)
Abiodun pentru Magera (min 83)
Gol Bucur (min 10):
Mi-e greu să spun de ce nu m-am uitat. Cred că este primul meci pe care nu-l urmăresc în mod intenționat de când mă știu. E drept, din mai toate punctele de vedere, a fost cel mai important meci jucat în ultimul deceniu - ca să nu spun sfert de veac sau așa. Poate mi s-a părut că n-aș suporta să-l văd dacă-l pierdem. Nu știu ce să zic. Nici până acuma nu am văzut fazele meciului, exceptând golul lui Bucur și momentul acelui penalty care nu trebuia acordat. Dar tot ce am auzit de la tovarăși de suferință, inclusiv de la cei care au comentat aici sau pe forum, este o poveste a neputinței, a neatenției și a copleșirii momentului. Cele trei mari erori de la cele trei goluri, Nibombe, Panti (Lato) și Parks sunt fazele în care se reazămă această înfrângere, confirmând pentru a treia oară în acest sezon că partidele cu Dinamo (și echipele mari, în general) se decid prin eficiență. Este păcat pentru că, deși lipsiți de doi jucători foarte importanți, odată ce-am înscris, trebuia doar să ne vedem de joc și să o facem precis, și puteam obține măcar un egal. Neșansa a fost că toate golurile dinamoviste au picat cum nu se putea mai rău pentru noi, iar adevărul e că echipa nu mai capacitatea fizică de a forța în repriza a doua, motivele fiind multiple.
Nu știu dacă e cazul să ne îngropăm speranțele, ar fi fost mai mult decât fabulos să fim în joc fără cele șase puncte, dar cât mai poți cere de la jucătorii care în acest an au depășit cu mult orice așteptări pe care le aveam de la ei? Momentan nu are rost să ne gândim la lucruri mari, ci pur și simplu să învingem pe Steaua, iar ce-o fi apoi, în urma rezutatului de la Urziceni, vom mai vedea.
Poli: Pantilimon - Bădoi, Luchin, Nibombe, Latovlevici - Stancu, Borbely, Cisovsky, Curtean - Magera, Bucur
Schimbări:
Parks pentru Nibombe (min 45)
Maxim pentru Curtean (min 60)
Abiodun pentru Magera (min 83)
Gol Bucur (min 10):
16 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)