Preluat de pe site-ul oficial:
Jucatorii echipei FC Timisoara au intrat in vacanta pana pe 29 iunie cand, la ora 19,00, va avea loc reunirea formatiei. Iata cum se prezinta prima parte din programul verii:
1-8 iulie, stagiu de pregatire in localitatea maghiara Debrecen.
12-22 iulie, stagiu de pregatire in localitatea Klagenfurt (Austria).
17 iulie: tragerea la sorti a partidelor din cadrul turului 3 preliminar al Ligii Campionilor. Adversarul FC Timisoara se va alege dintre urmatoarele echipe: Sahtior Donetk, Panathinaikos Atena, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow si Sporting Lisabona.
28/29 iulie: prima mansa din turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
1 august: prima etapa a editiei 2009/10 a Ligii I.
4/5 august: mansa a doua din turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
15 iunie 2009
Câteva statistici
Fiind la final de sezon, este momentul statisticilor. Până la tradiţionalul raport de an, cu o scurtă analiză a fiecărui jucător, vă prezint mai întâi nişte date care mi s-au părut de interes.
Poli a avut cea mai mare medie de spectatori acasă, cu aproximativ 14000 de spectatori. Clubul este însă doar al şaptele în ceea ce priveşte deplasările, fiind privită în medie de 6300 de microbişti. Per total alb-violeţii se clasează pe locul doi în ceea ce priveşte numărul mediu de spectatori înregistrat atât în deplasare, cât şi acasă, cu o cifră puţin peste 10000, fiind surclasaţi de Steaua.
Pe teren propriu, cei mai mulţi spectatori au venit la meciul Poli - Dinamo (30000), iar cei mai puţini la Poli - Gloria Bistriţa (3000).
Costel Pantilimon a adunat cele mai multe minute pentru echipă, evoluând în 31 de partide, din care 30 integralist. El este urmat de Bucur, tot cu 31 de partide, Magera cu 30 şi Artiom Karamyan cu 29.
Golgheterul echipei a fost, precum se ştie, Gigel Bucur, cu 17 reuşite, el fiind urmat de Artiom Karamyan cu 7, Winston Parks cu 6 şi Arman Karamyan cu 5. Rămâne să vedem exact ce scriu gazetele, căci una e să marchezi un gol şi alta e ce va fi scris în statistică, în funcţie de raportul arbitrului.
Cele mai multe pase de gol le-au oferit Artiom Karamyan şi Magera, câte 9 fiecare, Bucur 8 şi Goga 5.
Cam atât momentan, iar raportul de final urmează cândva în următoarea săptămână.
Poli a avut cea mai mare medie de spectatori acasă, cu aproximativ 14000 de spectatori. Clubul este însă doar al şaptele în ceea ce priveşte deplasările, fiind privită în medie de 6300 de microbişti. Per total alb-violeţii se clasează pe locul doi în ceea ce priveşte numărul mediu de spectatori înregistrat atât în deplasare, cât şi acasă, cu o cifră puţin peste 10000, fiind surclasaţi de Steaua.
Pe teren propriu, cei mai mulţi spectatori au venit la meciul Poli - Dinamo (30000), iar cei mai puţini la Poli - Gloria Bistriţa (3000).
Costel Pantilimon a adunat cele mai multe minute pentru echipă, evoluând în 31 de partide, din care 30 integralist. El este urmat de Bucur, tot cu 31 de partide, Magera cu 30 şi Artiom Karamyan cu 29.
Golgheterul echipei a fost, precum se ştie, Gigel Bucur, cu 17 reuşite, el fiind urmat de Artiom Karamyan cu 7, Winston Parks cu 6 şi Arman Karamyan cu 5. Rămâne să vedem exact ce scriu gazetele, căci una e să marchezi un gol şi alta e ce va fi scris în statistică, în funcţie de raportul arbitrului.
Cele mai multe pase de gol le-au oferit Artiom Karamyan şi Magera, câte 9 fiecare, Bucur 8 şi Goga 5.
Cam atât momentan, iar raportul de final urmează cândva în următoarea săptămână.
14 iunie 2009
Juniorii B calificaţi
Graţie unei reuşite a lui Moroşan din prelungirile partidei, juniorii B au obţinut calificarea în semifinala competiţiei. Ei îi vor întâlni în sistem tur-retur pe cei de la FC Argeş, iar din câte am înţeles, partida de la Timişoara se va disputa pe 26 iunie.
Felicitări!
Felicitări!
CR: Poli - CFR Cluj 0:3 (0:2)
E păcat că am reuşit să ratăm toate obiectivele impuse în acest sezon, mai ales prin prisma faptului că am fost atât de aproape de al îndeplini. Superficialitatea şi lipsa de pricepere au pavat însă calea către acest deznodământ deprimant de sezon.
Alb-violeţii au jucat slab în prima repriză şi s-au trezit conduşi în minutul 6, când micul Deac a reuşit să trimită cu capul la un corner la care nici marcajul, nici Pantilimon nu şi-au făcut datoria. Meciul a continuat într-un ritm greoi, dar a fost tranşat în minutul 28, când Balaj a inventat un penalty pentru CFR, după nişte gafe lamentabile ale lui Latovlevici. Şi de parcă inventarea în cauză nu a fost de ajuns, când Bucur a fost oprit cel puţin la fel de clar în careu de către un fundaş clujean, centralul s-a făcut că nu vede. Meciul s-a rupt după desprinderea CFR-ului, care au mai avut două şanse bune, dar finalizările slabe i-au permis lui Panti să intervină.
Repriza a doua a debutat practic cu golul care închis meciul, după ce marcajul ne-a trădat din nou la o fază fixă şi Mara a fost lăsat complet liber. Jocul echipei noastre a început să se îmbunătăţească după intrarea lui Vrsici, şi până la final Poli putea înscrie măcar o dată, dar Bucur, Nibombe, Cisovsky şi fraţii Karamyan nu au reuşit să-l învingă pe Nuno Claro. Când chiar a înscris Karamyan, golul a fost anulat fiindcă mai mulţi fani ai alb-violeţilor intraseră pe teren.
La final am rămas cu un gust foarte amar, atât din cauza inabilităţii noastre, cât mai ales fiindcă nu am fost lăsaţi să ne jucăm şansa, aşa cum era ea. Cred că esenţa acestei deplasări am cuprins-o în postarea anterioară, deci nu prea mai am ce să adaug. Doar că e tare trist.
Poli: Pantilimon (4) - Bpdoi (4), Cisovsky (6), Nibombe (5), Latovlevici (3) - Stancu (4,5), Alexa (5,5), Borbely (4,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Parks (4,5)
Schimbări:
Arm. Karamyan (5) pentru Badoi (min 45)
Vrsici (6) pentru Borbely (min 58)
Luchin pentru Nibombe (min 76)
Alb-violeţii au jucat slab în prima repriză şi s-au trezit conduşi în minutul 6, când micul Deac a reuşit să trimită cu capul la un corner la care nici marcajul, nici Pantilimon nu şi-au făcut datoria. Meciul a continuat într-un ritm greoi, dar a fost tranşat în minutul 28, când Balaj a inventat un penalty pentru CFR, după nişte gafe lamentabile ale lui Latovlevici. Şi de parcă inventarea în cauză nu a fost de ajuns, când Bucur a fost oprit cel puţin la fel de clar în careu de către un fundaş clujean, centralul s-a făcut că nu vede. Meciul s-a rupt după desprinderea CFR-ului, care au mai avut două şanse bune, dar finalizările slabe i-au permis lui Panti să intervină.
Repriza a doua a debutat practic cu golul care închis meciul, după ce marcajul ne-a trădat din nou la o fază fixă şi Mara a fost lăsat complet liber. Jocul echipei noastre a început să se îmbunătăţească după intrarea lui Vrsici, şi până la final Poli putea înscrie măcar o dată, dar Bucur, Nibombe, Cisovsky şi fraţii Karamyan nu au reuşit să-l învingă pe Nuno Claro. Când chiar a înscris Karamyan, golul a fost anulat fiindcă mai mulţi fani ai alb-violeţilor intraseră pe teren.
La final am rămas cu un gust foarte amar, atât din cauza inabilităţii noastre, cât mai ales fiindcă nu am fost lăsaţi să ne jucăm şansa, aşa cum era ea. Cred că esenţa acestei deplasări am cuprins-o în postarea anterioară, deci nu prea mai am ce să adaug. Doar că e tare trist.
Poli: Pantilimon (4) - Bpdoi (4), Cisovsky (6), Nibombe (5), Latovlevici (3) - Stancu (4,5), Alexa (5,5), Borbely (4,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Parks (4,5)
Schimbări:
Arm. Karamyan (5) pentru Badoi (min 45)
Vrsici (6) pentru Borbely (min 58)
Luchin pentru Nibombe (min 76)
Câteva cuvinte înainte de zori
1) Balaj, eşti un idiot dezgustător, alături de federaţia care te-a alăptat de mic. Mai mult de jumătate din vină pentru prostiile făcute de rebelii din tribune vă aparţine.
2) Velcea, eşti o panaramă şi n-o să ajungi niciodată antrenor. Să primeşti nu una, ci două şanse imense de a intra în istoria clubului şi să le ratezi lamentabil pe amândoua.
3) Jucători, dacă nu aveţi forţa nici în cele mai importante momente ale carierei voastre să depăşiţi condiţiile de doi bani în care aţi fost puşi de către un management falimentar, vă înţeleg, dar mi-e şi puţin milă de voi.
4) Suporteri în general, mulţumiri pentru un drum fantastic. A fost extraordinar să văd zeci de maşini cu fanioane alb-violete fluturând pe tot drumul de la Timişoara la Târgu Jiu. A fost la fel de frumos să văd cât de bine a fost primit spiritul alb-violet în aceste patru judeţe pe care le-am traversat.
5) Suporteri rebeli, cu toţii suntem frustraţi, dar mai las-o dracu. Am fost primiţi ca prieteni pe stadionul celor din Târgu Jiu, de ce să le distrugem lăcaşul fotbalului?
6) Mulţumiri lui Iancu pentru că ne-a adus aici şi a reuşit să ne facă să ne chinuim să găsim fericirea după cel mai bun sezon din istoria clubului.
HAI POLI!
2) Velcea, eşti o panaramă şi n-o să ajungi niciodată antrenor. Să primeşti nu una, ci două şanse imense de a intra în istoria clubului şi să le ratezi lamentabil pe amândoua.
3) Jucători, dacă nu aveţi forţa nici în cele mai importante momente ale carierei voastre să depăşiţi condiţiile de doi bani în care aţi fost puşi de către un management falimentar, vă înţeleg, dar mi-e şi puţin milă de voi.
4) Suporteri în general, mulţumiri pentru un drum fantastic. A fost extraordinar să văd zeci de maşini cu fanioane alb-violete fluturând pe tot drumul de la Timişoara la Târgu Jiu. A fost la fel de frumos să văd cât de bine a fost primit spiritul alb-violet în aceste patru judeţe pe care le-am traversat.
5) Suporteri rebeli, cu toţii suntem frustraţi, dar mai las-o dracu. Am fost primiţi ca prieteni pe stadionul celor din Târgu Jiu, de ce să le distrugem lăcaşul fotbalului?
6) Mulţumiri lui Iancu pentru că ne-a adus aici şi a reuşit să ne facă să ne chinuim să găsim fericirea după cel mai bun sezon din istoria clubului.
HAI POLI!
13 iunie 2009
Finala
Voi fi la meci diseara, deci cronica va veni doar maine. Ce n-as da sa avem motiv de bucurie!
Ce ne rezerva viitorul
Am copiat o postare facuta pe forum, apropo de cum vad problematica antrenorului.
Problema e ca singurul care ne-ar putea da niste sanse sa trecem de primele faze in competitiile europene e Dusan. Si nu de alta, dar niciun antrenor care vine in locul lui nu are destul timp sa cunoasca echipa, sa gaseasca punctele forte/slabe, si sa o consolideze cu transfeuri in asa fel incat sa le mai si poata incadra in formatie in timp util. Nimeni nu poate face toate aceste lucruri intr-o luna si putin.
Probabil va fi adus unul dintre cei mentionati sau unul de speta lor, Iancu va trage cateva transferuri care ii pica lui bine (probabil in spiritul Amuneke, Maxim, Curtean - la dispozitie, dar nu pe posturile unde aveam mare nevoie de jucatori; si daca intamplator jucau pe post, atunci nu suficient de buni) si urmeaza un an de tranzitie. In cel mai fericit caz, antrenorul adus se adapteaza, obtine repede rezultate suficiente, isi cladeste o echipa, iar daca printr-o minune prinde Europa, atunci avem o mica sansa la continuitate.
Altfel va fi dat afara, ca nu si-a indeplinit obiectivul, si va veni un altul care va avea aceeasi sarcina. Si asa mai departe pana cand fie se va nimeri un antrenor foarte talentat, fie vom avea un lot inchegat in asa fel incat antrenorul nou nu va trebui sa faca mari schimbari si va putea continua intr-o maniera pozitiva munca celui (celor) ce l-au precedat.
Problema e ca singurul care ne-ar putea da niste sanse sa trecem de primele faze in competitiile europene e Dusan. Si nu de alta, dar niciun antrenor care vine in locul lui nu are destul timp sa cunoasca echipa, sa gaseasca punctele forte/slabe, si sa o consolideze cu transfeuri in asa fel incat sa le mai si poata incadra in formatie in timp util. Nimeni nu poate face toate aceste lucruri intr-o luna si putin.
Probabil va fi adus unul dintre cei mentionati sau unul de speta lor, Iancu va trage cateva transferuri care ii pica lui bine (probabil in spiritul Amuneke, Maxim, Curtean - la dispozitie, dar nu pe posturile unde aveam mare nevoie de jucatori; si daca intamplator jucau pe post, atunci nu suficient de buni) si urmeaza un an de tranzitie. In cel mai fericit caz, antrenorul adus se adapteaza, obtine repede rezultate suficiente, isi cladeste o echipa, iar daca printr-o minune prinde Europa, atunci avem o mica sansa la continuitate.
Altfel va fi dat afara, ca nu si-a indeplinit obiectivul, si va veni un altul care va avea aceeasi sarcina. Si asa mai departe pana cand fie se va nimeri un antrenor foarte talentat, fie vom avea un lot inchegat in asa fel incat antrenorul nou nu va trebui sa faca mari schimbari si va putea continua intr-o maniera pozitiva munca celui (celor) ce l-au precedat.
11 iunie 2009
Au venit punctele
Deci preliminarii de CL şi titlul pierdut în ultimul hal. Dar ce să-i mai faci acuma? Să privim înainte şi să luăm Cupa. Până la urmă trebuie să avem ceva de sărbătorit în acest sezon, că regretul trece.
De pe site-ul oficial:
Formatia noastra va juca in turul 3 preliminar (meciurile pe 28/29 iulie-4/5 august), adversar urmand sa fie una dintre urmatoarele formatii: Sahtior Donetk, Sporting Lisabona, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow sau Panathinaikos Atena. In cazul calificarii, echipa noastra, pentru a intra in grupele UEFA Champions League, ar trebui sa treaca de una dintre urmatoarele adversare, in runda play-off (18/19 august-25/26 august): Arsenal Londra, Atletico Madrid, Olympique Lyon, Fiorentina sau VfB Stuttgart.
De pe site-ul oficial:
Formatia noastra va juca in turul 3 preliminar (meciurile pe 28/29 iulie-4/5 august), adversar urmand sa fie una dintre urmatoarele formatii: Sahtior Donetk, Sporting Lisabona, Anderlecht Bruxelles, Celtic Glasgow sau Panathinaikos Atena. In cazul calificarii, echipa noastra, pentru a intra in grupele UEFA Champions League, ar trebui sa treaca de una dintre urmatoarele adversare, in runda play-off (18/19 august-25/26 august): Arsenal Londra, Atletico Madrid, Olympique Lyon, Fiorentina sau VfB Stuttgart.
Despre campionii din noi - şi din alţii
Nu mi se par corecte atacurile la jucători, cum că n-ar fi vrut să câştige ieri sau că nu au dat tot ce puteau. Dat fiind că ne aflam în improbabilitatea de a putea întoarce eşecul cu Unirea Urziceni, mi se pare că mult discutata menajare este o scuză suficientă. Am considerat că această Cupă a României trebuia sacrificată încă de la meciul cu Bistriţa, pentru că ne va stoarce de forţă pe acest final, dar nu îmi imaginam contextul fizic în care ne vom afla în ultima etapă. Nu e plăcut, dar e doar normal să ştii când să tragi linie şi să-ţi stabileşti prorităţile, ceva ceea ce noi nu am făcut în prima fază. Declaraţiile bombastice ale lui Iancu au fost, ca de obicei, iresponsabile şi lipsite de pragmatism, dar nu mai are rost să le discutăm acuma.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
Aceştia sunt jucătorii care ne-au dus pe doi, deşi niciunul dintre noi n-ar fi sperat asta la începutul sezonului. A-i acuza acuma că nu vor, că nu-şi dau sufletul, mi se pare manifestarea unei mari frustrări, frustrare pe care o împărtăşesc, însă care nu trebuie direcţionată către absolut toţi cei care au ceva de-a face cu Poli. Nu cred că are rost să vorbesc despre rolul antrenorului în a motiva jucătorii şi a-i ţine în priză. Normal că nu îi scuză, în vreun sens absolut, dar noi nici nu discutăm aici despre absoluturi, ci despre realitatea asta amărâtă în care vieţuim.
Nu voi spune că am fost fantastici, pentru că deşi am fost dintr-un anumit punct de vedere, ar înseamna să ignor că un egal cu Unirea ne punea în poziţia de mari favoriţi la campionat. Nevorbind despre un meci de acuma trei luni, ci despre un meci în penultima etapă, simţul de nerealizare este şi mai mare.
În acelaşi timp însă, trebuie recunoscute meritele celor care au evoluat exemplar în mare parte a acestui campionat. În spiritul consecvenţei, trebuie evidenţiat că deşi jucătorii sunt cei de pe teren, dacă le găsesc scuze pentru un asemenea sfârşit de campionat, înseamnă că de fapt antrenorul este cel care dă tonul - cel puţin la Poli. E o chestie la care trebuie să se gândească, pe viitor, mulţi dintre cei care sunt acuma în lotul nostru, nu atât ca pe o lecţie de fotbal, cât ca pe o lecţie de moderaţie. Nu vreau să acuz pe nimeni că nu şi-a văzut de treabă, fiindcă nu ştiu să fie aşa, dar vreau să evidenţiez faptul că oricine acceptă acest discurs pe care l-am produs, oricare dintre fotbalişti, în general, care recunoaşte realitatea ca fiind aceasta pe care am descris-o, păi acesta îşi asuma poziţia de pion, care nu poate funcţiona eficient decât atunci când are pe cineva din spate care ştie să-l împingă. În lumea "de zi cu zi", e o chestiune acceptată de toţi, doar în fotbal persistă anormalitatea în care angajaţii sunt peste manager.
Cât despre campionii României, pe mine mă întristează în general când o echipă câştigă ceva şi nu există nimeni în afară de cei implicaţi şi alte câteva zeci de oameni care să se bucure de această reuşită. Dar din punct de vedere fotbalistic nu prea avem ce discuta, căci am fost învinşi când puteam să tranşăm lupta, chiar de a fost cu Bergonzi cu tot.
Sentimentele mele faţă de Marian Iancu sunt bine ştiute de multă vreme. Nu vreau să le rediscut, precum nu vrea nici să discut faptul că, în mod cert, cu BKP pe piept, ne-am stabilit undeva sănătos în primele şase echipe ale campionatului. Totul se rezumă la de unde găsim satisfacţia în fotbal - şi, de ce nu, în viaţă. Mi se pare un compromis asemănător celor din ultima vreme să urli către cer "Iancule, adu un antrenor şi lasă-l să-şi facă treaba", pentru că dacă nu s-a întâmplat cu Dusan Uhrin, chiar nu ştiu cu cine se va mai întâmpla. Spune asta pentru că nu cred că şansa ne va mai arunca în cale un antrenor precum Dusan în viitorul apropiat, la fel cum am mari dubii că noi ne dorim cu adevărat ceea ce Iancu declară că ne dorim. Dar şi această discuţie a trecut prin atâtea guri că mi-e silă de ea.
N-avem ce face, să vedem ce ne rezervă viitorul: mai e un meci extraordinar de important, pe care eu cred că putem să-l câştigăm, şi aştept cu oarecare indiferenţă decizia de astăzi a prietenilor de la TAS.
10 iunie 2009
FC Braşov - Poli 1:0 (0:0)
O înfrângere care nu mai contează, dat fiind că soarta campionatului era jucată în mare parte de etapa trecută, după un meci foarte slab, lipsit de ocazii, în care Velcea a abordat partida fără atacanţi pe teren.
Singura şansă reală de gol a alb-violeţilor a venit prin minutul 85, când Bucur, Parks şi Curtean au scăpat pe o contră, dar golgheterul nostru n-a ştiut ce să facă cu mingea şi faza s-a stins. Braşovul a marcat în minutul 88, după o harababură în careul nostru, trecându-şi în cont o victorie meritată. Nu văd ce-ar mai fi de discutat. Despre Iancu vă las pe voi să discutaţi.
Nu prea caut să-l învinuiesc pe Velcea pentru primul unsprezece ales, în contextul în care e clar că în acest moment Cupa este obiectivul principal al echipei. Rămâne de văzut dacă nu cumva terminăm şi oficial pe locul doi.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (4,5) - Stancu (5,5), Arm. Karamyan (5,5), Scutaru (5,5), Borbely (6), Art. Karamyan (5,5) - Curtean (5)
Schimbări:
Vrsici (6) în locul lui Scutaru (min 52)
Bucur (5,5) în locul lui Art. Karamyan (min 64)
Parks în locul lui Arm. Karamyan (min 81)
P.S. BUCUR GOLGHETER!
Gol Hadnagy (min 88):
Singura şansă reală de gol a alb-violeţilor a venit prin minutul 85, când Bucur, Parks şi Curtean au scăpat pe o contră, dar golgheterul nostru n-a ştiut ce să facă cu mingea şi faza s-a stins. Braşovul a marcat în minutul 88, după o harababură în careul nostru, trecându-şi în cont o victorie meritată. Nu văd ce-ar mai fi de discutat. Despre Iancu vă las pe voi să discutaţi.
Nu prea caut să-l învinuiesc pe Velcea pentru primul unsprezece ales, în contextul în care e clar că în acest moment Cupa este obiectivul principal al echipei. Rămâne de văzut dacă nu cumva terminăm şi oficial pe locul doi.
Poli: Pantilimon (6) - Bădoi (5,5), Luchin (6,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (4,5) - Stancu (5,5), Arm. Karamyan (5,5), Scutaru (5,5), Borbely (6), Art. Karamyan (5,5) - Curtean (5)
Schimbări:
Vrsici (6) în locul lui Scutaru (min 52)
Bucur (5,5) în locul lui Art. Karamyan (min 64)
Parks în locul lui Arm. Karamyan (min 81)
P.S. BUCUR GOLGHETER!
Gol Hadnagy (min 88):
Juniori B: Poli - CFR Cluj 0:0
Ştire preluată de pe site-ul oficial:
În primul meci din faza zonală a campionatului naţional de juniori B, fază ce se desfăşoară în aceste zile pe stadionul "UMT" din Timişoara, echipa noastră, pregatita de Robert Frusa, a remizat, 0-0, cu CFR Cluj. Iată formaţia folosită: Ostafie, Daruiala, Iovan, Voiculescu, Damian, Nicoara, Homan, Stancu, Szalkai, Morosan, Velici. Au mai intrat: Aldea, Toma, Vuculescu, Pana si Paulescu. Următorul meci: vineri, 12 iunie, ora 11,45, cu LPS Slatina.
În primul meci din faza zonală a campionatului naţional de juniori B, fază ce se desfăşoară în aceste zile pe stadionul "UMT" din Timişoara, echipa noastră, pregatita de Robert Frusa, a remizat, 0-0, cu CFR Cluj. Iată formaţia folosită: Ostafie, Daruiala, Iovan, Voiculescu, Damian, Nicoara, Homan, Stancu, Szalkai, Morosan, Velici. Au mai intrat: Aldea, Toma, Vuculescu, Pana si Paulescu. Următorul meci: vineri, 12 iunie, ora 11,45, cu LPS Slatina.
8 iunie 2009
Viitorul şi juniorii - partea I
Din informaţiile pe care le am, juniorii A au ratat calificarea mai departe în semifinalele naţionale. Dezamăgitor, dar nu neapărat surprinzător, aş spune.
Rezultate:
Poli - Gloria Bistriţa 4:0 (Leagu x3, Jitaru)
Poli - FC Bihor 1:2 (Boştină)
Să vedem ce vor face marile speranţe, juniorii B. Meciurile se dispută între 9.30 şi 11.45, câte două meciuri pe zi.
Rezultate:
Poli - Gloria Bistriţa 4:0 (Leagu x3, Jitaru)
Poli - FC Bihor 1:2 (Boştină)
Să vedem ce vor face marile speranţe, juniorii B. Meciurile se dispută între 9.30 şi 11.45, câte două meciuri pe zi.
7 iunie 2009
Final de sezon pentru Poli II
După treizeci de etape, formația secundă a Politehnicii a terminat sezonul pe locul 7, cu 41 de puncte, golaveraj de 40-38, înregistrând 12 victorii, 5 egaluri, 13 înfrângeri. Din păcate nu am ținut evidența meciurilor jucate/golurilor marcate, dat fiind că trebuia să corectez datele în contextul retragerii mai mult echipe în turul campionatului. Când voi reuși să mă regrupez în această privință, voi publica aici toate informațiile de interes.
În ceea ce privește calitatea echipei, nu pot să nu remarc că resimt un gust destul de amar. Poli II joacă puțin mai bine ca echipă decât la începutul returului, de când s-a bazat mai mult pe fotbaliști tineri, dar problema e alta: pe de-o parte, aproape niciun jucător nu dă semne că ar putea să ajungă la echipa mare, iar pe de altă parte (și mai îngrijorător), îmi vine foarte greu să spun că vreunul dintre ei a progresat în mod evident pe parcursul acestui an.
Există câțiva jucători mai buni, precum sunt Ganea, Buda, uneori și Popa, dar toți au ajuns deja la 21 de ani - și îmi permit să cred că ar fi trebuit să arate mai mult până în acest moment. Dintre juniorii echipei, precum Boștină, Dăruială sau Leagu nu pot spune că vreunul m-a impresionat și nu știu dacă e doar o chestiune de experiență.
Singurul jucător care și-a confirmat potențialul și chiar a făcut progrese în joc (mai ales de când a fost mutat la închidere) este Zaluschi. De el și Glodeanu am vorbit și după turneul juniorilor A vara trecută, dar Glodeanu a fost trimis la Poli 2002 din câte am auzit, ca să frece terenurilor unei ligi din care nu văd cu ce poți să ieși mai bun. Zaluschi, la 19 ani, e cam firav din punct de vedere fizic, dar arată un simț al jocului, un control eficient al mingii și o capacitate bună de a căuta soluții potrivite chiar și atunci când e sub presiune. Următorul pas ar fi să fie adus mai aproape de prima echipă, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dacă se aduc cinci jucători de la Buzău, nu văd de ce nu s-ar găsi loc și pentru un jucător de la Poli II. Nu neapărat să joace, cât să intre în contact cu aerul rarefiat al piramizii fotbalului românesc.
Să vedem ce rezultate vor obține juniorii în turneele naționale din acest sezon. Săptămâna următoare se desfășoară meciurile care ne interesează, iar dacă nu îmi pun speranțe prea mari în grupa de juniori A, sper să văd lucruri bune de la atât de lăudații juniori B. Aceștia din urmă vor evolua între 9 și 14 iunie la stadionul UMT, sper să aflăm și mai precis la ce ore și în ce zile.
În ceea ce privește calitatea echipei, nu pot să nu remarc că resimt un gust destul de amar. Poli II joacă puțin mai bine ca echipă decât la începutul returului, de când s-a bazat mai mult pe fotbaliști tineri, dar problema e alta: pe de-o parte, aproape niciun jucător nu dă semne că ar putea să ajungă la echipa mare, iar pe de altă parte (și mai îngrijorător), îmi vine foarte greu să spun că vreunul dintre ei a progresat în mod evident pe parcursul acestui an.
Există câțiva jucători mai buni, precum sunt Ganea, Buda, uneori și Popa, dar toți au ajuns deja la 21 de ani - și îmi permit să cred că ar fi trebuit să arate mai mult până în acest moment. Dintre juniorii echipei, precum Boștină, Dăruială sau Leagu nu pot spune că vreunul m-a impresionat și nu știu dacă e doar o chestiune de experiență.
Singurul jucător care și-a confirmat potențialul și chiar a făcut progrese în joc (mai ales de când a fost mutat la închidere) este Zaluschi. De el și Glodeanu am vorbit și după turneul juniorilor A vara trecută, dar Glodeanu a fost trimis la Poli 2002 din câte am auzit, ca să frece terenurilor unei ligi din care nu văd cu ce poți să ieși mai bun. Zaluschi, la 19 ani, e cam firav din punct de vedere fizic, dar arată un simț al jocului, un control eficient al mingii și o capacitate bună de a căuta soluții potrivite chiar și atunci când e sub presiune. Următorul pas ar fi să fie adus mai aproape de prima echipă, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dacă se aduc cinci jucători de la Buzău, nu văd de ce nu s-ar găsi loc și pentru un jucător de la Poli II. Nu neapărat să joace, cât să intre în contact cu aerul rarefiat al piramizii fotbalului românesc.
Să vedem ce rezultate vor obține juniorii în turneele naționale din acest sezon. Săptămâna următoare se desfășoară meciurile care ne interesează, iar dacă nu îmi pun speranțe prea mari în grupa de juniori A, sper să văd lucruri bune de la atât de lăudații juniori B. Aceștia din urmă vor evolua între 9 și 14 iunie la stadionul UMT, sper să aflăm și mai precis la ce ore și în ce zile.
6 iunie 2009
Internaționali alb-violeți
Magera a debutat ieri pentru Naționala Cehiei, în victoria 1-0 împotriva maltezilor. El a fost schimbat la pauză.
Borbely a intrat în repriza secundă în victoria cu 7-0 a Slovaciei împotriva reprezentativei statului San Marino.
La români ca la români, golgheterii Ligii 1 stau pe bancă sau în tribune, în timp ce lumea celebrează o victorie istorică împotriva Lituaniei.
Borbely a intrat în repriza secundă în victoria cu 7-0 a Slovaciei împotriva reprezentativei statului San Marino.
La români ca la români, golgheterii Ligii 1 stau pe bancă sau în tribune, în timp ce lumea celebrează o victorie istorică împotriva Lituaniei.
5 iunie 2009
Poli II - Becicherecu Mic 0:0
Theia m-a ajutat scriind cronica la această partidă.
Poli II a întâlnit astăzi pe Nova Mama Mia Becicherecul Mic. Uitându-te la locul ocupat de Nova Mama Mia (14), pentru Poli meciul părea unul acceptabil. Dar teoria nu s-a dovedit a fi cea bună, scorul final fiind 0-0.
În prima repriză au fost puţine ocazii, care nu au reuşit să încline balanţa în nicio direcţie. În minutul 11 a avut loc prima gafă a lui Dăruială care era să ne coste, dar Cobliş şi-a apărat buturile. Nouă minute mai târziu numai bara ne-a salvat de golul oaspeţilor. Replica băieţilor noştri a venit cinci minute mai târziu când Popa a șutat din 11m, dar nici de data aceasta mingea nu a intrat în plasă. În minutul 44, Becicherecul Mic beneficiază de o lovitură liberă, mingea lovește din nou bara, iar șutul care urmează este scos la disperare de Oberşterescu.
Cea de-a doua repriză s-a dovedit a fi la fel de săracă în ocazii. Minutul 60 este marcat de o deschidere excelentă al lui Moroşan, dar care este irosită de căpitanul nostru, Popa. Cincisprezece minute mai târziu Raicu se remarcă printr-un şut de la marginea careului, dar portarul oaspeților este la post, aceasta fiind și ultima fază notabilă a partidei.
Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (4,5), Aldana (6,5), Oberșterescu (6,5), Terlai (5) - Buda (5,5), Zaluschi (6), Riviș (5), Ganea (5,5) - Moroșan (5,5), Popa (5)
Schimbări:
Vociu (5) pentru Riviș (min 52)
Raicu (5,5) pentru Popa (min 68)
Petrus pentru Voicu (min 82)
Buda în acțiune
Ganea
Aldana
Poli II a întâlnit astăzi pe Nova Mama Mia Becicherecul Mic. Uitându-te la locul ocupat de Nova Mama Mia (14), pentru Poli meciul părea unul acceptabil. Dar teoria nu s-a dovedit a fi cea bună, scorul final fiind 0-0.
În prima repriză au fost puţine ocazii, care nu au reuşit să încline balanţa în nicio direcţie. În minutul 11 a avut loc prima gafă a lui Dăruială care era să ne coste, dar Cobliş şi-a apărat buturile. Nouă minute mai târziu numai bara ne-a salvat de golul oaspeţilor. Replica băieţilor noştri a venit cinci minute mai târziu când Popa a șutat din 11m, dar nici de data aceasta mingea nu a intrat în plasă. În minutul 44, Becicherecul Mic beneficiază de o lovitură liberă, mingea lovește din nou bara, iar șutul care urmează este scos la disperare de Oberşterescu.
Cea de-a doua repriză s-a dovedit a fi la fel de săracă în ocazii. Minutul 60 este marcat de o deschidere excelentă al lui Moroşan, dar care este irosită de căpitanul nostru, Popa. Cincisprezece minute mai târziu Raicu se remarcă printr-un şut de la marginea careului, dar portarul oaspeților este la post, aceasta fiind și ultima fază notabilă a partidei.
Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (4,5), Aldana (6,5), Oberșterescu (6,5), Terlai (5) - Buda (5,5), Zaluschi (6), Riviș (5), Ganea (5,5) - Moroșan (5,5), Popa (5)
Schimbări:
Vociu (5) pentru Riviș (min 52)
Raicu (5,5) pentru Popa (min 68)
Petrus pentru Voicu (min 82)
Buda în acțiune
Ganea
Aldana
4 iunie 2009
Despre prostia altora
Tot citeam zilele trecute despre cât de fraieri au fost dinamoviștii, cum au reușit ei să piardă campionatul când l-au condus practic întreg returul și mare parte din tur. Cât de idioți au fost că n-au putut scoate măcar un egal la Urziceni sau că n-au avut forța să îi invingă pe brașoveni. Cât de incapabili au fost cei din conducere sau cât de destrăbălați cei de pe teren. Și cât de mult se bucurau unii dintre noi că nu va lua dinamo campionatul.
E clar că situația noastră nu este identică - dar trebuie să mă întreb în ce măsură există consecvență în ceea ce privește atitudinea pe care o afișăm față de Poli. Deși mulți spuneam că pentru noi Poli e campioană chiar dacă nu primim cele șase puncte, nu am auzit de multă lume distrusă căci n-am fost în stare să ne asigurăm această poziție, acasă, în fața unui stadion plin. Înțeleg că pe de-o parte e vorba de pragmatism și pe de altă parte e vorba de un sistem implementat pentru a ne proteja de frustrarea imensă pe care ar trebui s-o îndurăm. Dar eu nu pot să râd de dinamoviști, pentru că a râde de dinamoviști este, măcar într-o oarecare măsură, ca și cum aș râde de noi, poliștii. Nu știu câtă lume este cu adevărat conștientă în ce hal am dat cu piciorul unei șanse care a mai venit doar o dată sau de două ori în istoria clubului. Punctele astea au funcționat ca o barieră emoțională, întărită de presă care s-a asigurat să nu pună prea mult accent pe faptul că Poli a condus campionatul aproape pe parcursul întregii desfășurări.
Mai avem șanse, dar după ce am pierdut toate meciurile importante ale acestui final de sezon, și mai ales după înfrângerea de duminică, îmi vine greu să cred că mai putem întoarce soarta acestui sezon. Oricum, atât aveam de zis, că mă simt groaznic de mic.
E clar că situația noastră nu este identică - dar trebuie să mă întreb în ce măsură există consecvență în ceea ce privește atitudinea pe care o afișăm față de Poli. Deși mulți spuneam că pentru noi Poli e campioană chiar dacă nu primim cele șase puncte, nu am auzit de multă lume distrusă căci n-am fost în stare să ne asigurăm această poziție, acasă, în fața unui stadion plin. Înțeleg că pe de-o parte e vorba de pragmatism și pe de altă parte e vorba de un sistem implementat pentru a ne proteja de frustrarea imensă pe care ar trebui s-o îndurăm. Dar eu nu pot să râd de dinamoviști, pentru că a râde de dinamoviști este, măcar într-o oarecare măsură, ca și cum aș râde de noi, poliștii. Nu știu câtă lume este cu adevărat conștientă în ce hal am dat cu piciorul unei șanse care a mai venit doar o dată sau de două ori în istoria clubului. Punctele astea au funcționat ca o barieră emoțională, întărită de presă care s-a asigurat să nu pună prea mult accent pe faptul că Poli a condus campionatul aproape pe parcursul întregii desfășurări.
Mai avem șanse, dar după ce am pierdut toate meciurile importante ale acestui final de sezon, și mai ales după înfrângerea de duminică, îmi vine greu să cred că mai putem întoarce soarta acestui sezon. Oricum, atât aveam de zis, că mă simt groaznic de mic.
31 mai 2009
Poli - Unirea Urziceni 1:2 (1:0)
Of. Din nou am condus și n-am reușit să ținem de rezultat. Urziceniul joacă în mod cert bine, iar în contextul în care arbitrul partidei a judecat ambele faze cheie ale reprizei secunde în favoarea lor, era clar că ne va fi foarte greu să revenim. Se bucură în sfârșit și Petrescu.
Decisivă a fost și ratarea lui Arman Karamyan, la 1-1, în urma unei faze făcute de Bucur, precum și pasul greșit făcut la ofsaid de apărarea noastră la golul doi al oaspeților.
Păcat, mare păcat. Dar asta e, măcar a câștigat o echipă care joacă fotbal.
Poli: Pantilimon (5,5) - Stancu (5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (5) - Arm. Karamyan (5), Alexa (5,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (6,5), Magera (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Borbely (min 65)
Curtean pentru Art. Karamyan (min 79)
Gol Gigel Bucur (min 29):
Decisivă a fost și ratarea lui Arman Karamyan, la 1-1, în urma unei faze făcute de Bucur, precum și pasul greșit făcut la ofsaid de apărarea noastră la golul doi al oaspeților.
Păcat, mare păcat. Dar asta e, măcar a câștigat o echipă care joacă fotbal.
Poli: Pantilimon (5,5) - Stancu (5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Latovlevici (5) - Arm. Karamyan (5), Alexa (5,5), Borbely (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (6,5), Magera (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Borbely (min 65)
Curtean pentru Art. Karamyan (min 79)
Gol Gigel Bucur (min 29):
30 mai 2009
Rivali și papagali
Mă gândeam zilele astea că am putut să trăiesc pentru prima oara în viața mea cum se dezvoltă o antipatie apăsată, care poate oricând să devină una de "tradiție" în fotbalul românesc.
Când CFR-ul își disputa anul trecut titlu, mai toată suflarea alb-violetă îi susținea. Motivele erau multiple, de la admirația pentru felul în care a fost condus clubul către succes, la simplul fapt că reprezenta o piatră de rezistență împotriva dominației Bucureștiului. Am fost bucuroși că i-am putut ajuta prin acel egal în Ghencea, sau cel puțin eu am fost, în primul rând pentru că Steaua abordase cum abordase acel retur.
Apoi anul acesta totul a început să se dezintegreze. Mai întâi, CFR s-a aflat printre echipele care nu au dorit în mod oficial ca noi să ne recuperăm punctele când s-a discutat despre această chestiune, anul trecut. Conducerea admirată a luat-o razna, episodul Uhrin fiind doar unul din multele episoade care au determinat ca CFR să nu lupte pentru titlu în acest an, deși au o echipă foarte puternică. La toate meciurile de cupă disputate la Cluj, precum și la meciul de campionat, atitudinea unor suporteri din tribune a fost mai rea decât la meciurile din București. Țin însă să evidențiez că nu poate fi vorba decât despre unii, căci trebuie să ne aducem aminte de meciul cu Lituania. Iar acuma, declarațiile de amor dintre conducătorii și jucătorii ceferiști față de cauza dinamoviștilor este mai mult decât dezamăgitoare. Problema nu mi se pare faptul în sine, ci lipsa totală de respect și recunoaștere, în contextul în care egalul nostru în Ghencea a contat cel puțin la fel de mult ca victoria dinamoviștilor (la egalitate de puncte, Steaua câștiga campionatul).
Mi se pare păcat că s-a ajuns aici și că niște oameni atât de neimportanți în esența timpului riscă să pună bazele unei asemenea antipatii puternice, care mai mult ca sigur are potențialul de a-i depăși în longevitate, dată fiind natura antipatiilor și hrana puțină de care au nevoie ca să supraviețuiască. Până când diverșii protagoniști cu gurile lor mari (avem și noi din ăștia) nu se vor opri din a împrăștia aceste sentimente, până la urmă, distructive, nu văd cum fotbalul românesc va putea fi despre fotbal, și nu despre România.
P.S. Ca să nu vorbesc de rolul presei în această poveste...
Când CFR-ul își disputa anul trecut titlu, mai toată suflarea alb-violetă îi susținea. Motivele erau multiple, de la admirația pentru felul în care a fost condus clubul către succes, la simplul fapt că reprezenta o piatră de rezistență împotriva dominației Bucureștiului. Am fost bucuroși că i-am putut ajuta prin acel egal în Ghencea, sau cel puțin eu am fost, în primul rând pentru că Steaua abordase cum abordase acel retur.
Apoi anul acesta totul a început să se dezintegreze. Mai întâi, CFR s-a aflat printre echipele care nu au dorit în mod oficial ca noi să ne recuperăm punctele când s-a discutat despre această chestiune, anul trecut. Conducerea admirată a luat-o razna, episodul Uhrin fiind doar unul din multele episoade care au determinat ca CFR să nu lupte pentru titlu în acest an, deși au o echipă foarte puternică. La toate meciurile de cupă disputate la Cluj, precum și la meciul de campionat, atitudinea unor suporteri din tribune a fost mai rea decât la meciurile din București. Țin însă să evidențiez că nu poate fi vorba decât despre unii, căci trebuie să ne aducem aminte de meciul cu Lituania. Iar acuma, declarațiile de amor dintre conducătorii și jucătorii ceferiști față de cauza dinamoviștilor este mai mult decât dezamăgitoare. Problema nu mi se pare faptul în sine, ci lipsa totală de respect și recunoaștere, în contextul în care egalul nostru în Ghencea a contat cel puțin la fel de mult ca victoria dinamoviștilor (la egalitate de puncte, Steaua câștiga campionatul).
Mi se pare păcat că s-a ajuns aici și că niște oameni atât de neimportanți în esența timpului riscă să pună bazele unei asemenea antipatii puternice, care mai mult ca sigur are potențialul de a-i depăși în longevitate, dată fiind natura antipatiilor și hrana puțină de care au nevoie ca să supraviețuiască. Până când diverșii protagoniști cu gurile lor mari (avem și noi din ăștia) nu se vor opri din a împrăștia aceste sentimente, până la urmă, distructive, nu văd cum fotbalul românesc va putea fi despre fotbal, și nu despre România.
P.S. Ca să nu vorbesc de rolul presei în această poveste...
26 mai 2009
23 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)