Tiago Costa

Data naşterii: 22.04.1985
Locul naşterii: Lisabona (Portugalia)
Inălţime: 174 cm
Greutate: 74 kg
Poziţie: Fundaș dreapta

Sursa: zerozero.pt

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2009-10	Vizela	PT	C	6	0
2008-09	Varzim	PT	B	14	2
2007-08	Varzim	PT	B	0	0
2007-08	Vihren	BG	A	6	0
2006-07	Vitoria Setubal	PT	A	0	0
2006-07	Hearts	GB	A	1	0
2005-06	Benfica B	PT	-	-	-
2004-05	Benfica B	PT	-	-	-
2003-04	Benfica	PT	A	0	0
Total:				27	2

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; BG= Bulgaria; PT= Portugalia; GB = Marea Britanie;

Sursa: Football Manager 2010, Wikipedia, zerozero.pt

La mulți ani...

Poli Timișoara!

Zvonuri transferisime

Trei nume se vehiculează azi drept foarte aproape (ba chiar certe): Eric (Mediaș), Dédé (Arles Avignon), Tiago Costa (FC Vizela). Dacă despre primul știm că este mijlocaș de creație, al doilea e închizător în liga a doua franceză, iar al treilea fundaș dreapta în liga a treia portugheză.

Despre Dédé, care n-a prins decât patru meciuri în acest sezon, ar merita evidențiat că a jucat, totuși, 46 de partide în doi ani la Pacos Ferreira (liga 1 portugheză), iar în condițiile în care nu avem nevoie decât de o rezervă pe acel post, pare o opțiune rezonabilă.

Tiago Costa nu ofera însă nici măcar o garanție statistică. După ce a fost crescut de Benfica, a ajuns la Hearts unde a jucat un meci, iar apoi a revenit în Portugalia, la Vitoria Setubal. Nu a jucat deloc pentru ei, a coborât câteva ligi la Vihren, ca apoi să ajungă în liga secundă, la Varzim, unde a dat două goluri în 14 partide. E la Vizela de anul acesta.

Eric e mai cunoscut, deci l-am lăsat la urmă. În junețe la Flamengo, apoi plimbat puțin prin Brazilia, a ajuns la Mediaș în 2007/2008, de la Metropolitano. A devenit titular instant practic, marcând zece goluri în sezonul de debut din liga a doua. Anul trecut a prins 25 de meciuri și a înscris trei goluri în Liga 1, iar în acest an are deja trei reușite din 13 etape jucate.

E clar că nu dă extazul peste mine - chiar din contră, căci aceste transferuri nu indică nimic nou pe frontul de vest. Să vedem ce se confirmă, căci de zvonuri plate am mai avut parte. E oarecum rezonabil să fie aduși niște jucători care evolueze pe posturile în cauză (în special fundaș dreapta și mijlocaș la închidere), fiindcă rezervele pe acele posturi nu sunt foarte viabile (dat fiind că Borbely nu prea intră în schemă).

Ca să fiu însă specific în ceea ce cred eu că e necesar și unde nu e loc de compromisuri: fundaș stânga și mijlocaș dreapta. Asta, pentru un clasic 4-4-2.

Poli - Ajax 1:2 (1:1)

Cumva, deși Poli a dat cam totul în meciurile europene și a jucat binișor în toate partidele (să se înțeleagă că a avut șansele ei), nu am reușit să obținem mai mult decât două puncte până în acest moment. Astăzi, apărarea improvizată a fost depășită în mai multe rânduri, Sabău regretând cu siguranță neincluderea lui Luchin în lotul pentru UEFA, dar la fel nici arbitrul italian nu a vrut să mențină meciul în echilibru când s-au ivit momentele cheie.

Teoretic, a început perfect. Era minutul doi, Stancu devia cu capul la Bucur, acesta ținea de mingea, trecea de doi jucători, îl găsea în spate pe Goga, iar șutul acestuia prinde bara și întră în plasa porții lui Stekelenburg. Din păcate, avantajul nu a ținut decât cinci minute (primele cinci minute în care Poli a condus pe cineva în EL!), căci partea central stângă a apărării, unde Suarez a făcut cam ce-a vrut, a cedat, și cu puțin noroc și ajutor de la Scutaru (sau Bonfim), atacantul celor de la Ajax a egalat, marcând la colțul scurt. Repriza s-a dovedit a fi echilibrată în continuare, cu șanse de ambele părți. Mai întâi oaspeții au fost aproape de gol în minutul 12, înainte ca trei minute mai târziu, Artiom să execute o liberă periculos în careu, unde Stekelenburg nu a reușit să rețină, mingea a ajuns la Mera, dar acesta nu a reușit să șuteze pe lângă adversarul pe care îl avea în față. A urmat o perioadă mai liniștită, înainte ca Bourceanu să trimită mingea de puțin pe lângă din liberă, în minutul 29. I-a venit rândul lui Suarez din nou, dar acesta nu a putut marca din doar câțiva metri, înainte ca Poli să ofere replica prin Karamyan, care a șutat din poziție centrală după o fază lucrată pe dreapta de Bourceanu, dar Steklenburg s-a întins și a respins. Înainte de finalul reprizei, Magera și-a trecut în cont o semi-ocazie, trimițând mingea din liberă puțin pe lângă, dar sentimentul la pauză era că meciul e deschis oricărui rezultat.

Din păcate, nici nu începuse bine mitanul secund că Ajax a trecut în avantaj, la o neglijență a fundașilor centrali, care l-au lăsat pe Pantelici liber, iar acesta nu l-a iertat pe Pantilimon. Meciul s-a rupt complet în minutul 50, când Bonfim a tatonat puțin mai agresiv și a comis un fault din spate, în careu, astfel că oaspeții au primit penalty, dar decizia de a-l elimina pe fundașul nostru, pentru un fault, totuși, prea puțin central, consider că nu era necesară și nici în spiritul jocului. Pantilimon a ghicit colțul în care a bătut Suarez, dar era clar că șansele Politehnicii deveniseră brusc mult mai mici. În minutul 57, Suarez a ratat incredibil cu poarta goală, înainte ca tot el să obțină un nou penalty și o eliminare, de această dată a lui Pantilimon. Culmea a făcut ca uruguayanul să execute din nou slab, dând dovadă de o indolență ibrahimovicenească, și Taborda a reușit să pareze! Ajax și-a mai trecut în cont două șanse excelente, prin Sulejmani, care a nimerit bara de ambele ori, dar în rest, oaspeții nu au presat prea mult - de apreciat, zic eu. Alb-violeții nu au avut forța să mai facă ceva în afara de a fugi enorm, dar fără sorți de izbândă, iar după cinci minute de prelungire partida a luat sfârșit. Păcat, jucătorii meritau mai mult.

Precum zice și Sabău, altfel se disputa partida dacă Poli nu ar fi avut o apărare improvizată. Practic au evoluat trei fundași centrali, Scutaru, Bonfim și Mera, dar au existat nenumărate neînțelegri, în special între cei doi, acestea fiind la baza a doua dintre golurile primite. Și Karamyan a fost depășit în multe rânduri de Suarez, evidențiind din nou necesitatea unui fundaș stânga consacrat, în timp ce Stancu a evoluat prost sub presiune. În rest, nu e nimic de imputat, alb-violeții au muncit enorm și s-au prezentat onorabil, date fiind condițiile. De remarcat în special spiritul de luptă al celor doi închizători!

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (4), Scutaru (4,5), Mera (5,5) - Stancu (5,5), Bourceanu (6,5), Alexa (6,5), Art. Karamyan (5,5) - Bucur (6), Magera (5,5), Goga (6,5)

Schimbări:

Parks (5,5) pentru Magera (min 50)
Taborda (6,5) pentru Bucur (min 62)
Maxim pentru Goga (min 73)

Avancronică: Poli - Ajax

Fără șanse de calificare, ne-au rămas doar gloria și prestigiul primei victorii din Europa League, mai mult, împotriva renumitei Ajax Amsterdam. Chiar dacă olandezii nu mai sunt forța de odinioară, Sabău are dreptate când îi laudă și spune că avem șanse mici împotriva lor. Egalul din prima etapă a fost mai mult o conjunctură. În campionat, Ajax stau pe un bunicel loc 3, dar în ultimele 6 etape, în afara derby-ului pierdut 0-1 cu liderii Twente, și-au nimicit adversarii, înscriind câte 4 sau 5 goluri pe meci. Printre acestea se remarcă un 4-2 la Alkmaar și un 5-1 împotriva celor de la Feyenoord.

Se pare că ne așteaptă un meci cu multe goluri, mai ales că ai noștrii au anunțat că vor juca ofensiv. O decizie firească având în vedere că nu avem nimic de pierdut și că era timpul ca publicul să vadă spectacolul promis de mult lăudata Europa League. În plus, echipa ne-a arătat cât de frumos poate să arate și cu toții suntem curioși ce putem face împotriva unui adversar valoros precum Ajax, după cele 2 victorii categorice din campionat.

Olandezii au nevoie doar de un egal, deci probabil din nou vom avea un meci cu noi în atac și ei în așteptare. Ultima oară am pierdut 1-3, deci să avem grijă, să nu ne avântăm orbește. Un gol rapid ar fi perfect pentru că va simplifica lucrurile pentru noi. Va fi foarte interesant de văzut dacă jocul de posesie excelent din ultimele 2 meciuri va putea să îi amețească și pe batavi. (Se anunță din nou ceață la ora meciului?) La ei am reușit să rezistăm pentru că i-am ținut departe de poartă și s-au rezumat la șuturi de la distanță, parate de Pantilimon. Și când Suárez, omul cu cele mai multe șuturi pe spațiul porții din competiție - 20, nu reușește să fructifice decât unul, e normal să poți trage de un 0-0. Dar nu știi niciodată când intră vreuna, mai ales că miercuri seara, lucrurile vor fi total diferite.

Să sperăm, deci, la un spectacol fotbalistic reușit.

Hai Poli! La luptă!

Gaz Metan - Poli 2:6 (2:2)

Am așteptat mulți ani pentru victorii la scor și iată că cel care le aduce este un antrenor considerat prea defensiv pentru Poli și pentru "binele fotbalului". Este, totodată, unul din primele meciuri în care pot spune fără dubii că practic fiecare jucător a dat un randament foarte bun, cu Bourceanu, Bonfim și Bucur (dacă era Stancu ieșea un BSB) în formă maximă.

În ciuda aparențelor, și prima repriză a fost una bună pentru Poli. După câte o ocazie rapidă la cele două porți (Karamyan și Bud), alb-violeții au rămas sus și au pus constant presiune pe gazde. Ocaziile nu s-au înghesuit să apară, dar s-a văzut clar că flancurile sunt zone prielnice pentru construirea fazelor de atac. Astfel, în minutul 27, Karamyan i-a pasat lui Parks, lăsat singur în stânga, acesta a centrat, mingea a ajuns la Bourceanu care a șutat splendid la colțul lung, din întoarcere, iar plonjonul lui Vâtca a fost în van! Au urmat însă zece minute care au fost gestionate slab de Poli, permițând celor din Mediaș să urce și să stea sus în jumătatea noastră. Egalarea a venit în urma unui șut spectaculos în minutul 38, când Todea a șutat din prima de la marginea careului, fără șanse pentru Supici. Alb-violeții au revenit în atac și atitudinea a fost răsplătită imediat, printr-o fază foarte asemănătoare cu cea de la primul gol: Karamyan a centrat de pe stânga, Parks a prelungit cu capul pe spate, Bourceanu a fost iar la primire, a finalizat la fel ca prima oară, iar Lazăr, în disperare de cauză, a blocat mingea din drumul ei înspre poartă cu mâna. Implicit a urmat eliminarea fundașului gazdelor și un penalty pentru noi, pe care l-a executat impecabil Bucur! Din păcate, avantajul n-a ținut nici măcar un minut, căci centralul a acordat foarte lejer o lovitură de pedeapsă pentru medieșeni la faza imediat următoare ("fault" Bonfim) și Eric a egalat.

Absența unui jucător a cântărit însă foarte mult în vederea mitanului secund. Poli a intrat decisă și a dominat complet debutul de repriză, chiar dacă a fost nevoie de o intervenție a lui Supici ca scorul să rămână egal. În minutul 56, pressing-ul nostru este răsplătit, Alexa înscriind cu capul dintr-o lovitură liberă a lui Karamyan, iar din acest moment totul a fost simplu. Ca să recurg la un clișeu atât de adorat, Poli a evoluat ca o "echipă mare" și a ținut posesia, fără să se grăbească în vreun fel. După câteva zeci de pase consecutive (sau aproape consecutive), Bonfim a făcut un rapid schimb de pase cu Goga, l-a lansat pe Bucur și acesta a înscris al doilea său gol al serii în minutul 65! Aș remarca faptul că această fază mi-a adus puțin aminte de golul marcat de Cambiasso în victoria Argentinei cu Serbia de la Cupa Mondială. Spectacolul a continuat și în minutul 71, un un-doi între Magera și Goga la găsit pe cel din urmă într-o poziție ideală, de unde nu a ratat! După alte câteva semi-ocazii (Goga, Magera), o nouă fază pe axa Bonfim - Bucur a stabilit rezultatul final, mingea trimisă de atacantul alb-violet lovind bara înainte de a sfârși în poartă! Până la final nu s-a mai consemnat nimic interesant, exceptând poate o mică ocazie a gazdelor, iar ultimul fluier al lui Istvan Kovacs a consemnat doar a doua victorie cu acest scor în deplasare pentru Poli, prima datând din sezonul 1957/1958, de la un 6-2 cu Dinamo. Ah, cât de dulce, cât de dulce...

Trebuie elogiate mai multe persoane după această partidă, precum am lăsat să se înțeleagă încă din introducere. În primul rând, îl menționez pe Sabău, care a reușit să monteze jucătorii pentru repriza a doua și care a avut curajul să trimită trei atacanți pe teren încă din primul minut.

Apoi, Bourceanu a fost în mod cert eroul primelor patruzeci și cinci de minute, etlând un fotbal frumos și eficient. Bonfim a reconfirmat forma excelentă în care se află prin numeroase urcări în atac, grație și a spațiilor lăsate de medieșeni pe flancuri, și și-a trecut în cont două pase de gol. Bucur a fost mai puțin prezent în prima repriză, dar a profitat de fiecare șansă pe care a primit-o în a doua jumătate a partidei, redevenind astfel golgheterul echipei!

Alexa a fost marcatorul golului cheie și a muncit bine tot meciul, chiar fără a lua cartonaș galben. Artiom Karamyan, deși nu a fost prea convingători la mai multe faze fixe, tot a reușit să ocupe un rol important la trei dintre fazele de gol ale Politehnicii, iar Magera a muncit mult la mijloc, trecându-și și el în cont o pasă de gol. Parks a fost decisiv în prima repriză, când a contribuit la fazele lui Bourceanu și a ținut, în general, bine de minge, iar dintre cei intrați pe parcursul partidei, Goga a fost în mod cert o forță pozitivă, dinamizând atacantul nostru.

Apărarea s-a descurcat bine, deși s-a simțit că flancul lui Maxim ar fi mai vulnerabil, dar eu nu le-aș imputa foarte mult cele două goluri primite. Finalmente, mi-am făcut o impresie bună despre Supici, care a fost sigur pe el și a avut două intervenții foarte importante.

Am obosit deja lăudând pe toată lumea, deci mă opresc aici. Bravo Poli!

Poli: Supici (6) - Bonfim (7), Luchin (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Bourceanu (7,5), Alexa (6,5), Art. Karamyan (6,5) - Bucur (7), Magera (6), Parks (6,5)

Schimbări:

Goga (6,5) pentru Maxim (min 53)
Arm. Karamyan pentru Parks (min 73)
Curtean pentru Bourceanu (min 79)

Primii paşi

Nu, nu mă refer la momentul când un copil învaţă să meargă. Pentru Timişoara, acei paşi au fost făcuţi cu peste un secol în urmă şi cu ceva timp înaintea multora. Mă refer la primii paşi pe care oricine îi face când se apucă de ceva nou. De exemplu când învaţă să citească, când învaţă un joc nou, sau o limbă nouă.

Desigur, nu trebuie să ne referim la un domeniu anerior necunoscut. La urma urmei, când vorbim de Poli, numai de fotbal poate fi vorba. Poate v-aţi săturat de cum vi s-au amestecat hainele în dulap şi v-aţi pus să reordonaţi totul. Sau poate sistemul de operare vă merge ca o râşniţă, e plin de viruşi şi vă face viaţa grea. Vă puneţi şi reinstalaţi Windows-ul. Indiferent de situaţie, sunt sigur că fiecare dintre noi a avut mai multe momente în care a savurat prospeţimea, noutatea obiectului sau a mediului de lucru.

La fel e şi la Poli. De ceva vreme a devenit o echipă încurcată, nespectaculoasă şi aparent neputincioasă. Indiferent de rezultatele bune, trebuie să recunoaştem că am terminat campionatul în genunchi, iar sezonul acesta este sub aşteptările multora, mai ales din punct de vedere estetic. Dusan Uhrin reuşise să rezolve din metehnele echipei, dar a fost oprit chiar în apogeul muncii sale, când Poli ajunsese o echipă spectaculoasă, cu evoluţii chiar dacă nu perfecte, cel puţin încântătoare. Apoi a venit un declin, în care jucătorii păreau ameţiţi de indicaţiile noului antrenor şi obiceiurile lor, pe care Dusan nu le rectificase în totalitate.

Venirea lui Sabău, care a mutat atenţia pe defensivă nu avea cum să ajute lucrurile. Jocul devenise complicat şi încâlcit, lipsit de imaginaţie, lucru taxat şi de tribune. La meciul cu Dinamo, însă, Poli a venit cu o nouă faţă. Nu e vorba că am jucat ofensiv, am jucat exact ce trebuie, dar chiar de la încălzirea de dinainte se putea vedea că ceva e nou. Sabău a profitat de cele două săptămâni pentru a imprima noi elemente echipei. Jucătorii au exersat posesia mingii, prin pase scurte, un-doi-uri, şuturi de la distanţă, care au ieşit de mult timp din repertoriul echipei. Era altceva decât mingile lungi şi fazele pe flancuri devenite exasperante. Ei bine, Poli a venit cu ceva proaspăt luni seara. Nu a fost o ploaie de ocazii, dar e bine pentru început. Dominaţia a fost categorică. Prima repriză a părut mai mult una de antrenament a noilor deprinderi, iar a doua a însemnat şi concretizarea lor.

Totul e simplu, pentru că la început nu ai de lucru decât cu câteva elemente pe care le poţi combina oricum. La fel, încâlceala dispare pentru că simplitatea se opune complexităţii. Iar în final reiese ceva frumos, plăcut la ochi. Şi asta este la urma urmei cel mai important. Pentru că aşa va reveni şi lumea la stadion şi se va bucura de ceea ce este Poli şi jocul de fotbal. I-am auzit pe unii comentatori sportivi revoltaţi de faptul că publicul timişorean este nemulţumit de mersul echipei, în ciuda rezultatelor bune obţinute. Îi înţeleg. Când la emisiunile sportive îţi aminteşti 5 minute că există şi o Poli Timişoara, e normal să nu pricepi cum stau lucrurile de fapt. Publicul timişorean nu e avid după rezultate, ci după fotbalul frumos, jucat cu pasiune.

Trebuie băgat de seamă, totuşi, că nu am făcut decât primul dintr-o serie de mai mulţi paşi, şi că trebuie să fim perseverenţi. Dar se putea oare să fie mai potrivit ca acest prim pas să fie făcut tocmai în faţa rivalilor de moarte? Cum a spus şi colegul meu, nu a fost o confruntare istorică, dar simbolurile au fost prezente. Cavalerii Apocalipsei au făcut prăpăd şi au pârjolit terenul. Ca să te purifici, trebuie să laşi în urmă ce a fost. Ceaţa a închis ca într-un ou stadionul alb-violet, din care să renască (din nou, ca pasărea Phoenix) o Poli mai frumoasă ca până acum. Şi asta e foarte important, faptul că totul se întâmplă în stadion. Fotbalul s-a născut şi trebuie să rămână pe teren.

Dar oare ce va ieşi când coaja se va deschide? Când ceaţa se va ridica, noi ce vom putea vedea?

Poli - Dinamo 2:0 (0:0)

Iată-ne, în prezent, 23 noiembrie 2009, o seară orbită de ceață, dar strălucind cu lumina bucuriei. A venit momentul atât de mult așteptat, după care am râvnit atât de mult, și a făcut-o într-o clipă în care nu toată lumea credea că se poate, spre deosebire de alte ocazii. E frumos așa, e bine așa, dar dincolo de toate sper că nu va trebui să înrămăm acest moment și să ne uităm la el zece ani de acuma înainte - deși are destul din poezia necesară unei rame.

Poate că meciul în sine nu s-a prezentat ca un duel istoric. Prima repriză în special a fost una anostă, în care echipele au dominat cu schimbul, dar fără a pune la încercare cei doi portari. A fost nevoie de aproape patruzeci și cinci de minute ca să notăm o ocazie reală de poartă, dincolo de cele câteva șuturi ratate de la distanță ale lui Parks și Goga, și atunci a plecat de la unul din oamenii cheie al partidei, Bonfim, care a centrat, mingea a ajuns la Goga, acesta a ridicat-o la capul lui Magera, care a impins-o de puțin pe lângă bară. Dinamo a replicat iute, când Bonfim și Goga au fost depășiți în marginea careului, Boștină a centrat la Torje, iar acesta liber în mijlocul careului a trimis pe lângă.

Alta avea însă să fie povestea reprizei secunde - și s-a simțit din primele minute. Poli a ieșit mai vioaie de la cabine, semn că Sabău a mobilizat bine jucătorii, iar în minutul 48, Parks a luptat eroic pentru o minge, a pătruns în careu, șutul său blocat a ajuns la Goga, care din poziție ideală a trimis un voleu fix pe portar! Goga a continuat să-și încere norocul, dar de trei ori în minutele ce au urmat a trimis de la distanță, apropiindu-se cu fiecare șut. Dinamoviștii au fost lipsiți de tupeu, punând în pericol poarta lui Pantilimon doar printr-o liberă de la distanță care a trecut razant cu vinclul. Și apoi a venit momentul primului gol, în minutul 68: Bonfim a făcut o fază excelentă pe dreapta, a trecut și cu oarecare șansă de doi jucători, a centrat în careu, iar de acolo Bucur a prins mingea și a finalizat fără șanse pentru Curcă! În timp ce fanii de la peluză se agitau pentru o intervenție a jandarmeriei asupra celor de la Drojdierii, Dinamo a trecut la controlul partidei. După ce aproape douăzeci de minute nu și-a trecut în cont decât niște semi-ocazii, prin Cristea și Niculae, a urmat descătușarea alb-violetă - și revenirea în frunte a lui Bucur: Goian a făcut o preluare slabă după o pasă de la Tamaș, Bucur a fost pe fază, a recuperat, iar singur cu portarul nu a făcut nicio greșeală, 2-0! Nici bine n-a marcat golgheterul nostru, că ceața s-a coborât asupra terenului în așa o manieră că din tribune vizibilitatea era aproape zero. Astfel, două minute mai târziu, am aflat cu oarecare surprindere că dinamoviștii aveau să execute o lovitură de pedeapsă. Era liniște pe stadion la auzul fluierului centralului, dar dezonodământul fazei l-am cunoscut instantaneu, odată cu urletele de bucurie ale galeriei alb-violete: Niculae ratase! Meciul a continuat în ciuda condițiilor extrem de vitrege, s-au arătat patru minute de prelungire, timp în care ascultam în speranța fluierului de final. Acesta a venit mai repde decât am fi sperat, arbitrul sârb punând capăt unei partide de-a dreptul nebuloase, dar infinit de frumoasă.

Chiar de a lipsit momentul celebrării victoriei, nimic nu mai contează acuma. Sabău și-a trecut în cont o victorie care îi va oferi credit pentru o perioadă lungă, iar noi ne-am regăsit liniștea interioară pe care o pierdusem.

Mulțumim Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Bonfim (7), Luchin (6), Nibombe (6,5), Maxim (6) - Chiacu (5), Alexa (7), Magera (6,5), Goga (5,5) - Bucur (7,5), Parks (6,5)

Schimbări:

Borbely pentru Magera (min 78)
Arm. Karamyan pentru Chiacu (min 82)
Stancu pentru Parks (min 88)

Poli II - Minerul Mehedinți 3:0 (2:0)

În sfârșit puțin spectacol, puțină speranță! Poli II a câștigat la un scor blând fâță de ceea ce putea să fie, tocmai în fața echipei clasate pe locul doi, a cărei greșeală capitală a fost să lase mult spațiu atacanților noștri.

Deși au dominat primele douăzeci de minute, cei de la Mehedinți nu au reușit să-și creeze ocazii de poartă. Pericolul se prefigura deja la poarta lor, Popovici fiind oprit în mai multe rânduri la limita ofsaidului, dar prima mare ocazie i-a aparținut lui Chițu, care a fost lansat perfect de Ganea, dar singur singurel cu portarul nu și-a păstrat echilibrul la șut și a trimis peste. Imediat după, Popa a scăpat pe dreapta, nu a șutat deși putea să o facă, a pasat cam târziu către Popovici, iar acesta a înscris, dar din ofsaid. Asaltul alb-violet a continuat, căci în minutul 26 Chițu l-a lansat pe Popa pe stânga, acesta a fugit excelent după ce a trecut de un jucător, a centrat în careu pentru Popovici, a cărui șut dintr-o bucată a fost parat de portar! Tot Popa și-a încercat norocul patru minute mai târziu, dar șutul său a trecut pe lângă. Golul izbăvirii a venit, culmea, la o fază mai puțin concretă, căci Matei a executat o liberă din margine obținută de Chițu, mingea a fost respinsă cu capul de un fundaș al gazdelor, dar a căzut apoi în careu, iar Telescu s-a dovedit omul potrivit să o împingă în poartă. Nici nu s-a reluat apoi meciul, că Ganea l-a lansat pe Popa, acesta a driblat portarul, a intrat într-un unghi foarte dificil, dar a reușit ceea ce nu reușise din poziții mai ușoare, ridicând scorul la 2:0, după nici un minut de la primul gol.

Întrebarea era dacă repriza a doua avea să prezinte o echipă oaspete mai compactă sau dacă spectacolul va continua. Deși prima șansă de gol a aparținut celor de la Minerul, s-a dovedit degrabă că meciul își va menține cursul. În minutul 52, Popa a scăpat singur cu portarul, dar nu a reușit să-l dribleze, iar după zece minute duo-ul foarte incisiv Popa - Popovici a scăpat pe contră, faza fiind oprită de pasa slabă a celui dintâi. Oaspeții au avut o mare ocazie în minutul 75, la un corner, dar nou intratul Dobriceanu a fost la post să scoată o minge de pe linia porții. O fază mai ciudată a avut loc trei minute mai târziu: Ganea a căzut la pământ și Popovici a cerut oaspeților să dea mingea afară; în indecizia momentului, Chițu a suflat balonul unui apărător și a rămas singur cu portarul, dar fiind nesigur ce ar trebui să facă a stat mai mult pe gânduri și a finalizat în așa fel încât portarul a reușit să respingă. Avea să fie ultima fază bună a apărătorului buturilor oaspeților, căci la un minut o gafă a unui fundaș i-a permis lui Popovici să scape singur spre poartă, și faultul din postură de ultim apărător al portarului a însemnat eliminarea lui. Un jucător de câmp i-a luat locul, iar în minutul 88, acesta a degajat foarte slab o minge care a ajuns la Chițu, mijlocașul nostru înscriind finalmente, de la marginea careului! Magdaș ar fi putut marca și el, dar nu a fost să fie, iar arbitrul a pus capăt unui meci frumos, cum ar fi minunat să tot vedem pe Știința.

Remarc, în primul rând, cât de bine se descurcă Ganea ca și coordonator de joc, acesta oferind nenumărate pase potrivite și fiind mereu cu capul pe sus, în căutare de soluții. Nu e întâia oara când face o partidă bună în această poziție. Totodată, Popa - Popovici pare să fie un cuplu mult mai potrivit decât Popa - Jitaru, dar genul de cuplu care te face să te întrebi ce ar ieși din acești jucători dacă ar avea pe cineva care să-i ghideze. E greu de crezut că un fotbalist de talentul lui Popovici nu a reușit încă să se consacreze la nivelul primei ligi sau că un atacant cu un spirit ofensiv atât de sănătos ca Popa nu are o constanță suficientă în joc. În rest, apărarea nu a avut prea mult de furcă, în timp ce Matei și Chițu au muncit bine la mijloc, deși cel din urmă și-a trecut în cont niște ratări de speriat. Și așa, tot ar fi mai bun decât Curtean.

Aceasta a fost ultima etapă a turului pentru Poli II, care nu are meci de disputat în ceea ce este, de fapt, runda finală a primei părți a campionatului. Poziția de mijloc reflectă inconstanța echipei, precum și faptul că mai e mult de lucru. Să vedem ce ne rezervă iarna.

Poli II: Cobliș (6) - Dăruială (6), Telescu (6,5), Gălan (6), Ilici (6,5) - Dudaș (5,5), Matei (6,5), Ganea (7), Chițu (6,5) - Popa (7), Popovici (6,5)

Schimbări:

Dobriceanu (6) pentru Dudaș (min 73)
Magdaș pentru Popovici (min 84)
Raicu pentru Popa (min 89)
Dubou pentru Cobliș (min 90+2)

Avancronică: Poli - Dinamo

Dacă aş fi foarte leneş (ceea ce n-am spus că nu sunt) aş putea scrie o avancronică foarte scurtă: "E blat." sau "0-3 prin neprezentare." Dar fiindcă sunt mai încăpăţânat şi de cât Iancu, voi scrie în continuare.

Încă un an s-a scurs, cumulându-se un număr şi mai mare de zile de la ultima victorie din campionat împotriva rivalilor de moarte - Dinamo. Nu am să vă spun numărul exact, îl puteţi găsi şi singuri. Putem căuta semnificaţii, proprietăţi speciale ale acestui număr şi sunt sigur că pasionaţii de numerologie le-ar şi găsi.

Dar acest demers ar fi inutil. A trecut vremea simbolurilor, a frustrărilor şi a speranţelor deşarte. E doar un meci de fotbal pe care trebuie să-l câştigăm. Ambiţia, dorinţa aprigă de a înfrânge adversarul trebuie să vină din teren, în momentul în care jucătorii simt mirosul ierbii umede şi aud uralele vulcanice ale stadionului. Nu le putem cere jucătorilor să studieze istoria acestei rivalităţi, nici măcar dacă am restrânge-o la ultimii 12 ani scurşi de la acel istoric 3-0. Marea lor majoritate cu siguranţă nu o ştiu şi nici nu au cum să o înţeleagă. S-ar trezi la ora meciului cu lecţia neînvăţată. Istoria e a noastră, a suporterilor. Treaba jucătorilor e să intre în ea.

Trecând de partea dramatică a lucrurilor, ce ar mai fi de spus despre "câini"? Nici ei nu mai sunt ce au fost sezonul trecut. (Nu că atunci ar fi fost mare lucru) În afara unui DVD cu o regie de proastă calitate, au avut evoluţii alternante. Seamănă destul de mult cu "fraţii" bucureşteni de la Steaua. O organizare poate mai puţin haotică, echipa în schimb suferă crunt din cauza atitudinii multora dintre jucători.

După un început "senzaţional" de campionat, placa s-a schimbat, urmând o serie foarte bună de rezultate împotriva echipelor tari: 1-0 cu CFR, 1-0 cu Steaua, un norocos dar meritat 2-1 cu Urziceni, o răzbunare împotriva Braşovului (1-0) şi o revenire în a doua repriză în 1-1 cu Rapid. Deci nici o înfrângere şi doar 2 puncte în cele 5 din 7 confruntări cu echipele ce se bat la titlu. Desigur, cu echipele mici s-au mobilizat mai greu, fapt ce îi situează la egalitate cu noi.

În orice caz, un meci greu ne aşteaptă, chiar dacă jocul lui Dinamo suferă mult. Jucătorii lor au certă valoare şi o sclipire individuală e de ajuns să stabilească soarta meciului. Mai mult, echipa lor pare să se mobilizeze mai mult în meciurile importante. Bineînţeles, şi erorile, destul de frecvente la bucureşteni, mai ales la jucătorii mai petrecăreţi, pot înclina balanţa în favoarea noastră. Dintre alb-roşii de temut este Andrei Cristea, care a avut un sezon excelent până acuma. Torje şi Alexe îl urmează. Primul a fost cel mai constant, cu evoluţii bune. Iar al doilea este o tânără surpriză, dornic să îi înlocuiască pe bătrânii Dănciulescu şi Niculescu. Ultimul, însă, pare şi el trezit din morţi, capabil să înscrie când trebuie. Nu ştiu în ce măsură cei doi tineri sunt apţi de joc, iniţial erau daţi indisponibili, dar medicina face şi minuni. Totuşi, chiar dacă revenirea lui Torje e în defavoarea noastră, parcă fără el spectacolul din tribune n-ar fi fost complet. Mulţi ne-am simţi întristaţi dacă micuţul trădător n-ar fi putut lua parte la corul de huiduieli. În Tamaş să ne punem speranţa. Şi Bratu se pare că va reveni. Când s-a accidentat acum un an era la turaţie maximă, dar nu ştim de ce e în stare acum.
Ciudat este că deşi atacul pare compartimentul mai bun, aceasta nu s-a concretizat în multe goluri înscrise. Iar defensiva care nouă ni se pare şubredă, este printre cele mai bune din liga 1, având chiar cu un gol mai puţin primit decât noi. Dar după cum spuneam, pot apărea oricând surprize. Moţi cred că va fi suspendat în urma eliminării din Cupă. Asta dacă înţeleg eu bine regulamentul FRF+LPF. Dacă în primăvară N'Doye şi Adrian Cristea erau cei mai periculoşi, pe moment cei doi sunt cam tăcuţi.

Să trecem la ai noştri. În ultimele zile gripa a stârnit frica în sânul echipei. Chiar dacă până la urmă a fost vorba doar de o simplă răceală, astfel de momente aparent minore pot dăuna mult în pregătirea jucătorilor. Şi e îngrijorător că s-a răspândit la aşa mulţi.

Următorul aspect pe listă: Bourceanu e suspendat. Deci doar Alexa închizător. Să sperăm că nu va avea un exces de ambiţie ca în ultimele sale evoluţii împotriva celor de la Dinamo. Sabău a promis un joc ofensiv, deci va trebui să se mizeze pe pase rapide, adică Magera sau Vrsici la mijloc, cel mai probabil Magera. Chiacu pare optimist şi ambiţios, deci probabil că va ocupa flancul drept. Nu că aş vedea vreo soluţie mai bună. În atac, eu văd trioul Magera-Bucur-Parks ca fiind cel mai periculos şi simt că trebuie să apară o seară magică a micuţului Gigel. Flancul stâng e greu de decis. Sabău are de ales între Artiom, Maxim şi Curtean, punctul de plecare fiind postul pe care să joace armeanul. Cred că va fi cel de mijlocaş, deci Curtean îşi va găsi meritatul loc pe bancă. Oricum, orice plan tactic e de prisos dacă apărarea nu va fi solidă. Cine să fie? Care are şansa mai mică de a gafa? E bine că a revenit şi Luchin, aria de selecţie e mai mare. Dar cum rămâne cu Goga? El e golgheterul echipei la urma urmei. Grea misiune pentru Sabău. Multă inspiraţie să ai, Neluţu!

La urma urmei revin de unde am plecat. Indiferent de aranjarea tactică şi în ciuda arbitrului nefavorabil (a cărui vină e simplul fapt că a ales această meserie păguboasă) jucătorii trebuie să arate că vor, pentru că de putut sigur se poate. Numai astfel putem învinge. Jocul s-a mutat la o oră rezonabilă (cred că trebuie să mulţumim conducerii; chiar dacă locuri la bilete tot n-au pus), deci al doisprezecelea jucător va fi la datorie. Dar primii unsprezece vor fi?

Hai Poli!

Naţional Sebiş - Poli II 2:0 (0:0)

Lalalalala.

Poli II - CFR Simeria 0:2 (0:1)

Poate că această partidă este o mică lecție pentru toți cei care urmăresc doar rezultatele echipei, dar nu sunt interesați de prestația jucătorilor. În condițiile în care nivelul ligii este unul scăzut, nu e necesar să evoluezi deosebit de bine - uneori nici măcar bine - ca să obții cele trei puncte.

Astăzi, pe un teren foarte abătut după ploile din ultimele zile, alb-violeții mici n-au jucat absolut nimic. Singura ocazie concretă de gol a întregii partide pentru Poli II a avut-o Popa, în minutul 30, când nu a finalizat cum se cuvenea un unu la unu cu portarul advers. Cinci minute mai târziu, oaspeții au trecut în avantaj, grație indeciziei lui Gavriluță, care a permis atacantului advers să tragă lejer, și a unei erori a lui Cobliș, cărui mingea, sărind prin noroiul din fața porții, i-a trecut printre mâini.
Poli II a încercat în prima parte a reprizei secunde să forțeze, a stat destul de sus în terenul advers, dar șansele de gol nu s-au ivit. De fapt, în afara de două șuturi blocate la un corner și două șuturi peste de la distanță, alb-violeții n-au pus în pericol poarta celor de la Simeria. Mai mult, oaspeții s-au distanțat pe tabelă în minutul 77, în urma unei faze desfășurate mai îndelung în careul nostru, în care Dăruială a făcut un marcaj slab. Putea fi chiar trei zero, dacă unul din jucătorii adverși nu se intimida singur cu Cobliș în prelungirea partidei, dar, de bine, de rău, n-a fost să fie, iar înfrângerea s-a păstrat în proporții velcene.

Mi-e greu să mai zic ceva nou. Cu o echipă fără multă valoare în care se regăsesc unii jucători despre care nu poți decât să te întrebi cum au ajuns ei acolo, din care, totuși, destui au experiența ligii secunde, antrenată de un fotbalist care nu are în mod cert experiența necesară de a lucra cu tinerii, e greu să obții în mod constant rezultate bune - de joc nici nu vorbesc. Dacă la iarna se face vreo reîmprospătare a echipei, nu doar lotul trebuie să fie reîmprospătat. Altfel riscă să fie degeaba.

Poli II: Cobliș (4,5) - Dăruială (4,5), Gavriluță (4,5), Telescu (5,5), Ilici (5,5) - Popovici (5), Ganea (5,5), Matei (5,5), Cuciorvă (5) - Popa (5), Jitaru (5)

Schimbări:

Zaluschi (5) pentru Cuciorvă (min 45)
Raciu (5) pentru Popa (min 67)
Bostină pentru Matei (min 75)
Dudaș pentru Dăruială (min 79)

S-a schimbat Iancu?

De-a lungul timpului am observat că sunt tot mai de acord cu declaraţiile lui Marian Iancu, iar in sezonul acesta mi se pare că nu-l mai recunosc.

La început părea că se ia la întrecere cu semenii lui - Becali, Borcea, Turcu etc. - în declaraţii jenante, ce cu siguranţă nu vor reprezenta niciodată spiritul Timişoarei, şi care te fac să te ascunzi de ruşine, când îţi dădeai seama că un astfel de om reprezintă echipa ta iubită. Nu degeaba a fost suspendat de atâtea ori (cred că pe viaţă, nu sunt sigur, niciodată n-am înţeles aceste pedepse ale FRF) şi a primit amenzi cu a căror valoare totală ar fi putut încheia lejer problema cu Mejia.

Sezonul trecut nu a fost meci la care să nu comenteze la adresa arbitrilor aleşi, cu zile înainte de disputarea jocului. Să nu uităm şi o altă tactică parafotbalistică, pe cât de inutilă, pe atât de perfidă: anunţarea interesului pentru un jucător în preziua meciului. Numeroşi foşti şi actuali angajaţi au fost trataţi maliţios, chiar batjocoriţi, de parcă n-ar fi făcut nimic bun pentru club.

Chiar şi când eşti de acord cu el, peste mai mult sau mai puţin timp se contrazice. A schimbat antrenorii ca pe chiloţi. Totul a fost frumos, până când nu i-au mai plăcut şi i-a aruncat la gunoi. Nu contau realizările fotbalistice sau că pentru viitorul imediat e o decizie proastă. Se abţine ce se abţine, până îl vezi negru la faţă, privirea încruntată dar şireată, superioară, gata să explodeze. Atunci miticul din el răbufneşte. Numai amintiţi-vă cum l-a dat afară pe Balint, după meciul cu Urziceni. Sau ce a avut de spus la adresa lui Uhrin, după un an şi jumătate de colaborare.

Totuşi, parcă în ultima vreme s-a schimbat. Încă îi contest abilităţile manageriale. Numai uitaţi-vă la strategia de vânzare a biletelor din jocurile europene. De cât să dea degeaba din gură acuma că s-a stabilit ora jocului cu Dinamo, aş prefera să facă ceva mult mai util, cum ar fi să pună bilete cu loc. Au 2 săptămâni să pregătească toate detaliile organizatorice ca să nu se creeze îmbulzeală la ora meciului. Dar să vedem dacă e capabil. Dar a acceptat până la urmă să-şi recunoască greşeala. Ceva total necaracteristic. Chiar dacă aparenta sa bunăvoinţă are şi motive ascunse, ideea că s-a schimbat rămâne.

Şi ce e cel mai important, în opinia mea, e faptul că susţine antrenorul, cu toate că tribuna strigă altceva. E chiar surprinzător. Cel puţin Dusan era iubit de public. Ba mai mult, patronul a schiţat şi un plan de bătaie pe următorii 5 ani, anunţând că este interesat de continuitatea echipei pe termen lung. Sunt total de acord cu ce zice în cel mai recent comunicat. Din partea a doua adică. Pe cei cu policard îi compătimesc.

Sigur, sunt doar vorbe, iar după cum m-a obişnuit domnul Iancu, aştept ca din moment în moment să se contrazică. Şi că va şi pune în aplicare acest plan rămâne de văzut. Va rămâne oare consecvent sau va răbufni? Măcar să ţină până la.... să zicem sfârşitul turului viitor. Ştiu, sunt optimist.

Având în vedere că urmează cel mai important meci al sezonului, acesta va fi primul său test. Să vedem ce va zice atunci.

Oțelul Galați - Poli 3:3 (2:0)

Acesta este, cu adevărat, sezonul cadourilor - și când spun sezon, mă gândesc la tot ce a trecut până acuma din această a doua jumătate a lui 2009. Alb-violeții au scos un egal in extremis dintr-o partidă pe care ar fi trebuit s-o câștige lejer.

Primele douăzeci de minute au fost decisive, în umila mea părere. Poli a dominat copios și și-a trecut în cont cinci ocazii bune de gol. Mai întâi, Bucur a avut un șut parat, iar la cornerul ce a urmat gălățenii s-au împiedicat între ei să scoată mingea de pe linia porții. A urmat o fază la care Vrsici l-a deschis ideal pe Bucur, dar atacantul nostru și-a reconfirmat forma slabă, trimițând o jumătate de șut spre poartă. Ultimele două faze i-au aparținut lui Chiacu, acesta nereușind să șuteze ca lumea la o pasă a lui Bucur, după care fostul jucător al Progresului a făcut un sprint de-a lungul terenului, dar în loc să paseze la un coechipier liber, a preferat o finalizare moale. Aceste ratări greu de explicat (dar cu care ne-am cam obișnuit) ne-au costat șansa de a câștiga partida - dat fiind că cel mai important lucru în fotbal este cronologia, iar dacă ceva ar fi fost altfel la început, totul ar fi fost altfel. Așadar, în minutul 24, Mera a luftat ordinar în marginea careului, mingea a ajuns la Axente și atacantul împrumutat de noi la Galați a marcat lejer. Poli și-a pierdut complet busola după această reușită, iar cel mai pregnant s-a văzut acest lucru în apărare. Luchin, încă departe de jocul pe care îl avea anul trecut, era foarte nesigur și parcă evolua pentru prima oară împreună cu Mera, care la rându-i lovea mai mult aerul, decât mingea. Fundașii centrali s-au lovit între ei în minutul 35 când i-au oferit șansa lui Axente de a marca al doilea gol al meciului, dar acesta a trimis puțin peste. Schimbarea lui Mera și retragerea lui Scutaru a fost o mișcare tardivă, căci în minutul 43, același Axente a fost lansat lung, Luchin și Maxim au fost depșiți, iar Pantilimon a închis slab unghiul și i-a permis atacantului gălățean să strecoare mingea între el și bară.

Era clar că repriza a doua avea să fie una foarte dificilă, dar pentru a pipera puțin treaba, Sabău a decis să surprindă pe toată lumea prin introducerea inexplicabilă a lui Stancu. Totuși, Poli a dat semne că ar putea reveni, căci în minutul 51 Chiacu a reușit să reducă din handicap, fiind la locul potrivit după ce șutul deviat al lui Magera a nimerit bara. Poate la fel de decisivă ca primele douăzeci de minute a fost ratarea lui Magera la singura contribuție utilă a lui Curtean de-a lungul meciului, căci n-au trecut decât câteva minute după aceea și alb-violeții au comis-o din nou, de această dată prin Artiom Karamyan, a cărui degajare a ajuns fix la Ibeh, care a trecut ușor prin apărarea noastră (de unde plecase Bonfim, ca să îi paseze lui Kara), și a finalizat în forță, fără mari șanse pentru Pantilimon. Văzuți din nou cu craca tăiată de sub picioare, dragii noștri au trecut într-o fază de vagă contemplare și vreo douăzeci de minute n-au mai făcut nimic. Apoi, în minutul 75, Stancu a obținut o liberă în marginea careului, în mod oarecum surprinzător Magera a executat, iar șutul cehului a nimerit bara porții adverse, de unde balonul a revenit în capul lui Chiacu, care nu a putut să-l direcționeze înspre poarta goală. Șansa a fost, finalmente, de partea noastă în minutul 82, când Vrsici a executat foarte bine un corner (precum a făcut cu toate fazele fixe azi), Bonfim a blocat mingea pentru Magera, iar atacantul nostru a marcat lejer din câțiva metri. Oțelul a părut că știe să apere rezultatul în minutele ce au urmat, dar chiar în primul minut de prelungire, Pătraș a pierdut o minge în fața lui Stancu la marginea careului, acesta a pasat la Magera a cărui centrare perfectă a găsit trei jucători alb-violeți liberi la colțul lung, de unde Luchin și-a mai răscumpărat din păcate, înscriind cu capul. Și astfel s-a sfârșit povestea altor două puncte duse pe apa duminicii.

Am impresia că am radiografiat deja care cred că au fost cauzele eșecului de astăzi. Ce înseamnă asta pentru jucători și pentru Sabău? În primul rând, țin să spun că dacă aveam de ales, și eu trimiteam același unsprezece în teren - mai puțin Curtean, care de mult își încerca talentul în Liga a 3-a. Mi-a fost greu să înțeleg introducerea lui Stancu, iar nici Karamyan sau Goga n-au ajutat cu nimic echipa, dar, din nou, probabil tot pe ei aș fi mizat.

În ceea ce privește jucătorii, trebuie să acceptăm că aceștia sunt. Mera comite câte-o gafă fatală de când a ajuns la Poli, iar astăzi în cuplu cu un Luchin nesigur a ieșit un fiasco total - dar nu cred că introducerea lui Nibombe ca titular ar fi rezolvat toate problemele. Nici togolezul nu a fost prea sigur în ultima vreme, ceea ce te face să te întrebi ce pretenții poți să ai de la Mera. Despre Luchin spun doar că a jucat lamentabil în prima repriză, s-a mai întremat cât de cât în a doua, dar și-a și trecut în cont un gol ce s-ar putea dovedi important când se trage linia. E clar, însă, ca dacă oricare dintre cei trei tineri (adică și Scutaru) continuă cu asemenea prestații, avem o mare, mare problemă. A ajuns Bonfim să fie cel mai bun fundaș central...

Precum scriam acuma o săptămână, nu degeaba a recunoscut Sabău că ei au nevoie de ajutorul a doi închizători, chiar dacă nouă nu ne place asta.
Altfel, Vrsici ar fi ideal dacă ar putea bate doar fazele fixe, fără să ocupe un loc în echipă restul timpului. Totodată, e greu să ceri mai mult de la Maxim sau Chiacu, ambii au muncit în limitele abilităților lor, dar nu cred că prestațiile actuale ale lui Bucur sunt acceptabile - nu a fost inutil azi, am apreciat faptul că în general a fost izolat, dar ratările sale sunt exasperante. Cât despre cel mai bun fotbalist al echipei, ce să mai zici? Noroc că l-a văzut, finalmente, și Sabău.


Poli: Pantilimon (5) - Bonfim (6), Luchin (5), Mera (3,5), Maxim (5,5) - Chiacu (5,5), Vrsici (5,5), Scutaru (4,5), Curtean (4,5) - Magera (6,5), Bucur (5,5)

Schimbări:

Art. Karamyan (4,5) pentru Mera (min 37)
Stancu (5,5) pentru Scutaru (min 45)
Goga (5) pentru Curtean (min 55)

Anderlecht - Poli 3:1 (1:0)

Sunt de acord cu ce scrie Andrei (pe care nu l-am prezentat cum se cuvine, dar sper că lumea l-a observat) despre meciul cu Anderlecht, din care am văzut doar douăzeci de minute. Mai multe, când va veni momentul.

Giarmata - Poli II 1:4 (1:3)

Grație a trei reușite foarte rapide (Telescu 8, Ganea 9 și 18), Poli II a obținut o victorie ce dă impresia unei reveniri la o formă mai acceptabilă. Să vedem cât ține.

Întârzieri

Din păcate nici unul din noi doi nu a putut fi la datorie, iar o cronică adecvată o să apară mai târziu.

Nu am văzut meciul, doar l-am trăit cu sufletul la gură urmărind evoluţia scorului pe mobil. La 1-0 am zis că e bine că am luat gol repede. La 1-1 am crezut că îi şi batem. N-a fost să fie, dar din câte am înţeles am jucat bine, şi mă bucur că am şi marcat, culmea, dintr-o lovitură de colţ, fază care credeam că a dispărut complet din jocul echipei noastre.

Acum cred că sunt clare toate limitele echipei noastre. Nu văd ce partitură mai bună se putea trimite în teren. S-au simţit lipsa lui Cisovski şi a transferurilor ce trebuiau să întărească posturile deficitare, Sabău fiind nevoit să recurgă din nou la improvizaţii. Am auzit voci care spuneau că ar fi trebuit să joace defensiv ca până acuma (Nicicum nu e bine) şi să scoatem un egal. N-ar fi folosit la nimic. Pentru meciurile rămase, Poli ar fi trebuit să obţină aceleaşi rezultate, adică două victorii. Sper ca Sabău să le abordeze la fel, măcar să vedem şi noi ceva fotbal, nu să ne simţim furaţi de spectacolul pentru care am plătit bilet.

Ar mai fi ceva. Dacă unii mari suporteri de fotbal s-au simţit nevoiţi să-i ceară demisia lui Sabău, aşa mă simt şi eu nevoit să îi cert pe şi mai marii iubitori de fotbal care au făcut ce au făcut la Bruxelles, culmea, chiar în faţa lui Platini, numai aşa ca să ştie şi el că acele culori ce ne-au fost furate sunt cerute înapoi de nişte derbedei care le aprind şi apoi şterg cu ele pe jos.

Mai mult, consider că ei sunt principalii vinovaţi pentru rezultatul de aseară. Era 1-1, eram pe val, i-am fi bătut. Întreruperea meciului le-a permis să se regrupeze şi să ne supună.

Acum, sper doar ca UEFA să fie blândă.

Bravo Poli!

Avancronică: Anderlecht - Poli

Nu cred că penalizarea croaţilor ne avantajează în vreun fel. Cel puţin nu pe moment. Singura noastră şansă rămâne o victorie la Bruxelles. Din meciul tur, am rămas cu impresia că Anderlecht e o echipă de bătut, dar nu sunt convins că aceea e adevărata lor faţă. Au venit aici convinşi să obţină un punct, fără să tragă pentru toate 3.

În campionat o duc bine, fiind pe 2, la un punct în spatele lui Brugge, cu care au pierdut 2-4. Dar de atunci au o serie de 3 victorii cu 2-0. Contra cluburilor româneşti pe teren propriu au un palmares aproape impecabil: 6 victorii şi un egal, golaveraj 12-2. Totuşi, ultimele 5 meciuri europene din Bruxelles, în afara unui 5-0 împotriva celor de la Sivasspor, au însemnat 3 înfrângeri şi un egal. Un motiv de speranţă că joi seara vom putea obţine prima victorie în Europa după 19 ani fără 2 zile, ba chiar şi primul gol din grupe.

Prin parcurul anevoios de la eliminarea deţinătoarei Cupei UEFA nu am arătat că ne putem califica mai departe. Joi însă, se pot întoarce sorţii, după această săptămână tristă. Doar o victorie e bună. Trebuie mizat totul pe cartea atacului. Nu mai avem timp să fim prudenţi. Totuşi, orice gol primit, cred că ar însemna dezastrul. Anderlecht vor juca la aşteptare, un egal fiind foarte bun pentru ei.

Eu i-aş introduce pe Parks şi Magera. Primul pentru că dinamizează jocul, poate să creeze multe oportunităţi prin driblingurile sale, iar al doilea pentru că este cel mai bun pasator disponibil. Putem juca şi cu mingi lungi, înaltul ceh fiind în stare să devieze pentru atacanţi, şi în plus nu va trebui să urcăm cu toată echipa, deci vom putea evita să rămânem descoperiţi.

În orice caz, e decizia lui Sabău. Sper să fie cea câştigătoare. La finalul serii, un 1-0 după un autogol sau o gafă a adversarilor ar suna excelent!

Hai Poli!

Culegi minute şi câştigi

Nu ştiu cine e cu ideile geniale la Poli, dar cert e că a mai patentat o invenţie: 1 euro pe secundă sau mai bine zis "Culegi minute şi câştigi". Adică în caz că echipa va ieşi campioană, jucătorii vor fi recompensaţi cu o primă în funcţie de timpul efectiv jucat, cronometrat la secundă de staff-ul tehnic.

De parcă scopul unui jucător profesionist de fotbal este să culeagă cât mai multe minute. De exemplu Curtean. Care deşi este mereu certat, joacă meci de meci. Ce motivaţie ar avea Parks, care intră prin minutul 60, să dea golul decisiv, ştiind că oricum va fi recompensat mai puţin decât decât cel pe care l-a înlocuit? Sau ce părere are Cisovsky, care a fost stâlpul apărării, dar a avut ghinionul să piardă jumate din tur?

E clar că cel mai favorizat este Pantilimon. Chiar avea nevoie de un motiv în plus de blazare, având în vedere că postul său de titular (încă) nu este ameninţat? E drept, probabil ar merita toţi banii, dar cum se vor simţi ceilalţi jucători?

Un plan de recompensare este bun şi util, dar acesta mi se pare stupid. Ştiu că s-a dorit să fie echitabil. Dar nu aşa merg lucrurile. Fotbalul nu e genul de muncă în care dacă ai depus mai mult efort înseamnă că ţi-ai şi făcut treaba mai bine. În plus, nu mi se pare că această metodă de recompensare are darul să motiveze în plus un anume jucător, ci mai degrabă să-i schimbe obiectivul din "dă totul ca să câştige echipa" în "stai cât mai mult în teren". Nimeni nu e motivat de o recompensă care e departe în viitor şi nici măcar nu e sigură, ba e chiar puţin probabilă. În plus, ar putea apărea disensiuni şi invidii în cadrul echipei.

Dar probabil vorbesc prostii, pentru că nu cred că vom lua campionatul.

Poli - Steaua 0:1 (0:0)

Ne pricepem la jocul acesta în care nu știm să profităm de pașii greșiți ai adversarilor, deși avem masa pusă. Din nou o înfrângere în fața stadionului plin. Și iarăși grație unei grave erori personale.

De drept vorbind, Steaua a muncit mai mult ca noi, dar nu și-a creat mari ocazii. În prima repriză singurul șut pe poartă i-a aparținut lui Curtean, dar a fost parat spectaculos de Zapata. Repriza a doua a fost ceva mai animată, ambele echipe având câteva ocazii pentru început - de fapt, Steaua una imensă, finalizată de Nicoliță în Pantilimon, iar Poli câteva aproape imense, dar nu chiar. Golul a venit ca urmare a unei respingeri în față a lui Pantilimon la un șut de la distanță, Surdu fiind primul la balon. Alb-violeții au trecut apoi în mai multe rânduri pe lângă egalare, cam ca la partida cu Universitatea Craiova (la 1-1), dar și Steaua putea să se desprindă, când am fost total descoperiți pe un contra-atac - noroc că Surdu a șutat pe lângă. A fost și ceva ghinion în execuția lui Bourceanu care a țintit bara, înainte ca mijlocașul nostru să faulteze aiurea la mijlocul terenului și să fie eliminat. Și așa, Parks a avut golul în gheată la o centrare a lui Bonfim, dar n-a ajuns la minge.

Finalul acestei povești e unul trist. E târziu și nu am prea mare spor, dar trebuie să menționez cât de de frustrant este că frații Karamyan monoplizează pozițiile pe care pot juca, deși o fac slab - mai frustrant este că Artiom a irosit o sumedenie de faze fixe astăzi. La fel irită și șuturile de la mare distanță ale lui Alexa, care pur și simplu nu poate să-și păstreze mintea limpede, știind că nu are abilitatea necesară pentru asemenea execuții. Ca să nu mai spun de cât de bizar e să-l vedem pe Curtean titular meci de meci, deși nu aduce absolut nimic echipei.

Eu n-am criticat jocul defensiv propus de Sabău, fiindcă mi se pare că e o evaluare justă a capacităților noastre - ce mi-e că jucam ofensiv dar luăm multe goluri sau jucăm defensiv și marcăm mai puține. Problema e că sfidează orice logică titularizarea lui Curtean alături de Bucur, când știi că mingile vor fi aruncate spre vârfuri și niciunul dintre aceștia nu e capabil să câștige un duel la cap. S-a văzut că odată cu intrarea lui Parks atacul s-a mai dinamizat, însă nu înțeleg de ce n-a fost titularizat Magera în față? De ce? De ce?

Să vedem cum o drege Sabău la Galați, unde ne lipsesc ambii închizători. Oricum, e clar că indiferent ce fel de succes ar avea o abordare mai ofensivă, structura echipei rămâne tot una fixă. Nu m-ar mira să-l vedem pe Scutaru la închidere. Dar până atunci, Anderlecht.

Poli: Pantilimon (3,5) - Scutaru (6), Nibombe (5), Mera (5,5) - Bonfim (5,5), Alexa (6), Bourceanu (5), Arm. Karamyan (5,5), Art. Karamyan (5) - Bucur (5), Curtean (5,5)

Schimbări:

Parks (5,5) pentru Mera
Stancu (5) pentru Curtean
Magera pentru Alexa