Deci, cine suntem: echipa matură, decisă şi autoritară care a dominat excelent prima repriză sau animalul suferind care a fugit în mare parte a reprizei secunde cu coada-ntre picioare? Dacă ar fi să-mi dau cu părerea, judecând după ce-am văzut pe parcursul sezonului, mi se pare evident că o jumătate nu trăieşte fără cealaltă. Dar de-ar putea trăi cea dintâi liberă în aceste ultime etape...
Înfieraţi, cu siguranţă, de eşecul CFR-ului şi cel al Stelei, alb-violeţii au început excepţional partidă. Primul gol a venit în minutul cinci, la o lansare a lui Cociş pentru Bonfim, brazilianul a fugit pe flanc, a centrat ideal, iar Magera a venit parcă de nicăieri şi a împins mingea în poartă printr-un efort considerabil. După un şut respins al lui Alexa, Poli a făcut 2:0, şi era doar minutul 12: pasă lungă a căpitanului nostru, Cociş preia şi îl lobează pe portarul advers din afara careului. Avansul rapid de două goluri a oferit o mare lejeritate în joc echipei noastre, astfel că în ciuda lipsei unor mari ocazii în restul reprizei, fotbalul etalat de Poli a fost unul foarte satisfăcător şi plăcut ochiului. Era, de-a dreptul, barcelonesque ca stil, cu pase repetate şi o construcţie foarte elaborată, chiar de a lipsit un mic Messi-Iniesta-Xavi.
Repriza secundă a început bine, cu Cociş nereuşind să-l învingă pe Grahovac din poziţie ideală, dar golul oaspeţilor a căzut în minutul 54, iar de atunci totul s-a schimbat. Acelaşi Axente, ca în tur, a trimis cu boltă peste un Taborda uşor ieşit, dar vina la gol îi aparţine în primul rând lui Nibombe, care nu a degajat o minge, deşi era sub presiune. E drept, Nibombe a făcut un meci foarte bun în rest, dar o greşeală care duce la gol atârnă mereu destul de greu. Din fericire, pasul înapoi făcut de noi nu a fost suficient pentru a crea mare pericol la poarta lui Taborda, căci gălăţenii erau cam lipsiţi de iniţiativă. Mai mult, Magera şi Alexa au trimis şuturi de la distanţă ce au trecut foarte puţin pe lângă bara din stânga a porţii adverse, iar în minutul 90, Magera şi Kozak au ratat la o fază învălmăşită în careul Oţelului. Şi aşa însă, rămâne senzaţia neplăcută a apărării cu toţi oamenii, acasă, într-un meci în care chiar nu era nevoie să avem emoţii. Dar victoria e victorie, punctele sunt la fel de multe, şi ce n-aş da acuma pentru alte câteva meciuri câştigate cu un joc defensiv mai determinat!
Dintre jucători e greu să am remarcaţi, căci toată echipa s-a mişcat bine, a luptat mult, iar greşelile au fost destul de puţine. Frumoase ambele goluri, impresionant travaliul mijlocaşilor, de la Alexa la Curtean, şi destul de convingători fundaşii, exceptând scăparea de la gol. Taborda a avut câteva ieşiri mai slabe, dar la fel a fost foarte inspirat la câteva mingi lungi, fiind, per total, la nivelul arătat până acuma.
Dacă va fi destul acest efort cu Dinamo e greu de spus, dar ca şi în ultima noastră deplasare, orice se poate întâmpla. Iar o victorie, fie ea şi întâmplătoare, poate da încredere pentru un final de sezon ce ar putea fi istoric. Sau nu, evident.
Poli: Taborda (5,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (5,5), Sepsi (6) - Curtean (5,5), Contra (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6) - Magera (6,5), Cociş (6,5)
Schimbări:
Dede pentru Contra (min 74)
Kozak pentru Cociş (min 74)
Maxim pentru Curtean (min 87)
1 mai 2010
ACU Arad - Poli II 1:0
O nouă înfrângere, fie ea şi la limită, pentru echipa antrenată de Velcea.
Bilanţul acestui retur: o victorie, două egaluri, şase înfrângeri.
Bilanţul acestui retur: o victorie, două egaluri, şase înfrângeri.
29 aprilie 2010
90 de ani ratați
De când pentru Poli un sezon e ratat dacă nu ia titlul? Să fie generații de suporteri alb-violeți așa de blestemate incât nu au putut avea parte decât de 2 semi-succese de-alungul îndelungatei istorii a clubului lor favorit? În aceste condiții de ce să ne mai mirăm că stadionul e tot mai gol? Cine mai poate suporta o asemenea umilință istorică? Probabil numai cei cu inima tare și sufletul pur.
Dar stați liniștiți. După 90 de ani va veni și izbăvirea (după 89 sau 91 ce avea?), vom lua în sfârșit titlul! Până aici a fost mai greu, mai departe drumul e lejer: Champions League, primăvara europeană, finala, trofeul, pac, pac, Super Cupa cu Barcelona și ne putem culca liniștiți.
Frustrantă e viața de polist....
Dar stați liniștiți. După 90 de ani va veni și izbăvirea (după 89 sau 91 ce avea?), vom lua în sfârșit titlul! Până aici a fost mai greu, mai departe drumul e lejer: Champions League, primăvara europeană, finala, trofeul, pac, pac, Super Cupa cu Barcelona și ne putem culca liniștiți.
Frustrantă e viața de polist....
25 aprilie 2010
Steaua - Poli 3:3 (1:0)
Un meci de-a dreptul nesănătos a avut loc în această seară în Ghencea, spectaculos în ciuda jocului, generalmente, mediocru, cu întoarceri de rezultate puţin fezabile în teorie şi nişte goluri destul de reuşite. Evident, regretul e destul de mare în ceea ce ne priveşte, în condiţiile în care am condus până la ultima fază a partidei, dar cam acesta a fost destinul fotbalului pe care l-am arătat.
Gazdele au dominat copios prima repriză şi au avut mai multe şanse de gol (o bară), pe lânga reuşita din minutul 33. Taborda a fost decisiv în două rânduri, la Kapetanos şi Pleşan, între cele două faze fiind interpusă singura ocazie cât de cât de gol a Politehnicii din primul mitan, când Goga a scăpat de la limita ofsaidului, a şutat din unghi, dar Zapata a respins. După încă o paradă a lui Taborda, a sosit golul la care portughezul nu a avut ce face: liberă de pe stânga după un fault care n-a fost, Mera a deviat cu capul, mingea a ajuns la Golanski, acesta l-a fentat pe Dede şi a înscris la colţul scurt. Steaua a continuat să controleze meciul, dar ocazii nu s-au mai ivit până la pauză.
Instinctul îmi spunea că Poli are nevoie urgentă de schimbări pentru a scoate ceva puncte astăzi, mai ales că titularizarea lui Cociş în atac, poziţionarea lui Contra la construcţie şi prezenţa în primul unsprezece a lui Curtean nu s-au dovedit mişcări prea inspirate. Culmea a fost că Sabău n-a făcut nicio modificare, dar echipa noastră a ieşit mult mai motivată de la cabine. După un avertisment al lui Bonfim, care a finalizat prost din poziţie centrală, a venit repede egalarea: gafă Pleşan, mingea a ajuns la Goga, acesta a înaintat, l-a deschis pe Cociş la limita ofsaidului, iar internaţionalul nostru a finalizat peste Zapata, la colţul lung, fără greşeală. Au urmat minute bune de acalmie, fără faze notabile şi cu un joc orice numai cursiv nu. Finalmente Steaua a avut o ocazie, dar Taborda i s-a opus lui Kapetanos, iar la doar câteva minute, cu un sfert de oră rămas de jucat, Goga a făcut o fază bună, trecând de mai mulţi adversari, dar şutul din unghi a mers mult peste. Gazdele au beneficiat de un penalty în minutul 80, la o intrare proastă a lui Bonfim asupra lui Artiom Karamyan, iar Kapetanos a înscris, cu şansă, pe sub Taborda. Acelaşi Bonfim şi-a răscumpărat eroare când, cinci minute mai târziu, a obţinut la rându-i un penalty, pe care Contra l-a executat fără emoţii. În minutul 89 Cociş a fost faultat la marginea careului, în poziţie ideală, iar şansa a fost de partea noastră când libera bătută de Contra a fost deviată de Jelev în direcţia opusă celei în care o luase Zapata. Extazul întoarcerii rezultatului n-a ţinut mult, căci în ultimul minut de joc, Kozak a pierdut o minge aiurea, a urmat o centrare pe lung al lui Ovidiu Petre, Kapetanos a sărit peste fundaşul nostru, mingea trimisă de el a fost blocată de Taborda, dar apoi a ajuns la Jelev, care, nemarcat fiind, a înscris cu poarta goală. Fluier final, gust amar, regretul a ceea ce a rămas de regretat.
Făcând abstracţie de la prima repriză, care a fost jalnică, echipa s-a mişcat oarecum binişor în a doua parte a jocului, dar mai câţiva jucători au părut neimplicaţi. Principalii culpabili ar fi Curtean şi Cociş, chiar dacă al doilea are meritul unei finalizări bune şi foarte importante la singura fază clară în care a ieşit în evidenţă; Curtean a fugit mult, dar n-a făcut mai nimic. Apărarea a fost destul de şubredă în general, dar atât Ciso, cât şi Mera au avut câteva intervenţii foarte importante. În schimb, fundaşii laterali au părut vulnerabili şi de acolo au venit majoritatea fazelor importante ale Stelei.
La mijloc Dede a surprins printr-un joc destul de bun, chiar dacă a fost fentat la golul lui Golanski, în timp ce Bourceanu a evoluat ca de obicei - travaliu mare, rezultate nespectaculoase, dar utile. Contra şi-a trecut două goluri în cont, a fost în general activ, dar nu mi s-a părut că s-ar regăsi în poziţia încercată de Sabău, în timp ce Kozak, intrat pe parcurs, cam trebuie să îndure critici pentru maniera în care a gestionat ultima fază a meciului.
În atac Goga a fost destul de incisiv şi muncitor, dar nu grozav, în timp ce Cociş a fost doar semi-prezent în joc - cu reuşite bune, totuşi. Odată intrat, Magera s-a simţit foarte bine, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu a fost titularizat în condiţiile în care nu aveam pe nimeni la construcţie.
Cam asta a fost, să ne vedem de treabă şi să sperăm că am învăţat câte ceva de astăzi. Ce, mi-e greu să zic acuma.
Poli: Taborda (6,5) - Sepsi (5), Cisovsky (6), Mera (6), Bonfim (5) - Bourceanu (6), Contra (7), Dede (6), Curtean (5) - Cociş (6), Goga (5,5)
Schimbări:
Kozak (4) pentru Dede (min 66)
Magera pentru Mera (min 83)
Nibombe pentru Curtean (min 90)
Gazdele au dominat copios prima repriză şi au avut mai multe şanse de gol (o bară), pe lânga reuşita din minutul 33. Taborda a fost decisiv în două rânduri, la Kapetanos şi Pleşan, între cele două faze fiind interpusă singura ocazie cât de cât de gol a Politehnicii din primul mitan, când Goga a scăpat de la limita ofsaidului, a şutat din unghi, dar Zapata a respins. După încă o paradă a lui Taborda, a sosit golul la care portughezul nu a avut ce face: liberă de pe stânga după un fault care n-a fost, Mera a deviat cu capul, mingea a ajuns la Golanski, acesta l-a fentat pe Dede şi a înscris la colţul scurt. Steaua a continuat să controleze meciul, dar ocazii nu s-au mai ivit până la pauză.
Instinctul îmi spunea că Poli are nevoie urgentă de schimbări pentru a scoate ceva puncte astăzi, mai ales că titularizarea lui Cociş în atac, poziţionarea lui Contra la construcţie şi prezenţa în primul unsprezece a lui Curtean nu s-au dovedit mişcări prea inspirate. Culmea a fost că Sabău n-a făcut nicio modificare, dar echipa noastră a ieşit mult mai motivată de la cabine. După un avertisment al lui Bonfim, care a finalizat prost din poziţie centrală, a venit repede egalarea: gafă Pleşan, mingea a ajuns la Goga, acesta a înaintat, l-a deschis pe Cociş la limita ofsaidului, iar internaţionalul nostru a finalizat peste Zapata, la colţul lung, fără greşeală. Au urmat minute bune de acalmie, fără faze notabile şi cu un joc orice numai cursiv nu. Finalmente Steaua a avut o ocazie, dar Taborda i s-a opus lui Kapetanos, iar la doar câteva minute, cu un sfert de oră rămas de jucat, Goga a făcut o fază bună, trecând de mai mulţi adversari, dar şutul din unghi a mers mult peste. Gazdele au beneficiat de un penalty în minutul 80, la o intrare proastă a lui Bonfim asupra lui Artiom Karamyan, iar Kapetanos a înscris, cu şansă, pe sub Taborda. Acelaşi Bonfim şi-a răscumpărat eroare când, cinci minute mai târziu, a obţinut la rându-i un penalty, pe care Contra l-a executat fără emoţii. În minutul 89 Cociş a fost faultat la marginea careului, în poziţie ideală, iar şansa a fost de partea noastră când libera bătută de Contra a fost deviată de Jelev în direcţia opusă celei în care o luase Zapata. Extazul întoarcerii rezultatului n-a ţinut mult, căci în ultimul minut de joc, Kozak a pierdut o minge aiurea, a urmat o centrare pe lung al lui Ovidiu Petre, Kapetanos a sărit peste fundaşul nostru, mingea trimisă de el a fost blocată de Taborda, dar apoi a ajuns la Jelev, care, nemarcat fiind, a înscris cu poarta goală. Fluier final, gust amar, regretul a ceea ce a rămas de regretat.
Făcând abstracţie de la prima repriză, care a fost jalnică, echipa s-a mişcat oarecum binişor în a doua parte a jocului, dar mai câţiva jucători au părut neimplicaţi. Principalii culpabili ar fi Curtean şi Cociş, chiar dacă al doilea are meritul unei finalizări bune şi foarte importante la singura fază clară în care a ieşit în evidenţă; Curtean a fugit mult, dar n-a făcut mai nimic. Apărarea a fost destul de şubredă în general, dar atât Ciso, cât şi Mera au avut câteva intervenţii foarte importante. În schimb, fundaşii laterali au părut vulnerabili şi de acolo au venit majoritatea fazelor importante ale Stelei.
La mijloc Dede a surprins printr-un joc destul de bun, chiar dacă a fost fentat la golul lui Golanski, în timp ce Bourceanu a evoluat ca de obicei - travaliu mare, rezultate nespectaculoase, dar utile. Contra şi-a trecut două goluri în cont, a fost în general activ, dar nu mi s-a părut că s-ar regăsi în poziţia încercată de Sabău, în timp ce Kozak, intrat pe parcurs, cam trebuie să îndure critici pentru maniera în care a gestionat ultima fază a meciului.
În atac Goga a fost destul de incisiv şi muncitor, dar nu grozav, în timp ce Cociş a fost doar semi-prezent în joc - cu reuşite bune, totuşi. Odată intrat, Magera s-a simţit foarte bine, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu a fost titularizat în condiţiile în care nu aveam pe nimeni la construcţie.
Cam asta a fost, să ne vedem de treabă şi să sperăm că am învăţat câte ceva de astăzi. Ce, mi-e greu să zic acuma.
Poli: Taborda (6,5) - Sepsi (5), Cisovsky (6), Mera (6), Bonfim (5) - Bourceanu (6), Contra (7), Dede (6), Curtean (5) - Cociş (6), Goga (5,5)
Schimbări:
Kozak (4) pentru Dede (min 66)
Magera pentru Mera (min 83)
Nibombe pentru Curtean (min 90)
24 aprilie 2010
Avancronică: Steaua - Poli
După ce șansele la titlu s-au diminuat considerabil, acest meci devine primul meci crucial pentru locul 2. Având în vedere clasamentul, cu egalul lui Dinamo de aseară, un loc de europene e relativ asigurat. Dar parcă a arătat frumos locul 2 de anu trecut și ne-a priit, gândindu-ne la rezultatele istorice din această toamnă. E clar că o înfrângere ar fi dezastruoasă pentru că în ultimele etape, 4 puncte sunt greu de recuperat, dar și pentru că Vaslui și Urziceni sunt la fel de aproape în urma noastră. Un egal nu e rău, pentru că am rămâne bine pe poziții, dar o victorie ar însemna mult, mult mai mult. Sărind pe locul 2, pe lângă avantajul în puncte, am avea și un avantaj psihologic și am putea aborda cu mai multă încredere ultimele meciuri.
Totuși, dacă privim celelalte aspecte din jurul acestui meci, parcă atmosfera nu e potrivită importanței lui. Pe când suporterii Viola au stat pe gânduri dacă să facă deplasarea sau nu, steliștii plănuiau cum să facă mai mare scandal, iar marii patroni se ciondănesc în vorbe și, mai mult sau mai puțin, în fapte. (Eu sper să-i iasă lui Iancu toate, numai să scăpam de aceste prostii) În aceste condiții te întrebi ce mai vor și acei mititei care se vor juca cu mingea pe teren. Mai contează ce așezare va folosi Sabău? Dacă va juca cu doi închizători sau nu? E Goga înlocuitorul lui Bucur? Iară o să jucăm cu pase lungi, fără noimă?
Revenind la problemă, ar trebui să batem. Jocul din meciul cu Clujul ne dă speranțe în acest sens, ne lipsește doar concretizarea fazelor. Iar locul Stelei cred că e mincinos, ba pare chiar incredibil. Rezultatul din meciul lor cu Rapidul e mai aproape de adevăr având în vedere ce club, ce echipă și ce joc are Steaua în acest moment. Dar cu Steaua și Dinamo mai tot timpu apar răbufniri de orgoliu, tresăriri de emoție și meciurile importante sunt mai echilibrate decât ar trebui. Grijă mare la Kapetanos și lucrurile sunt cam rezolvate. Statisticile spun că e foarte probabil ca meciul să fie decis în ultimele 10 minute sau prelungiri. Ba poate chiar să fie și re-decis.
Hai Poli!
Totuși, dacă privim celelalte aspecte din jurul acestui meci, parcă atmosfera nu e potrivită importanței lui. Pe când suporterii Viola au stat pe gânduri dacă să facă deplasarea sau nu, steliștii plănuiau cum să facă mai mare scandal, iar marii patroni se ciondănesc în vorbe și, mai mult sau mai puțin, în fapte. (Eu sper să-i iasă lui Iancu toate, numai să scăpam de aceste prostii) În aceste condiții te întrebi ce mai vor și acei mititei care se vor juca cu mingea pe teren. Mai contează ce așezare va folosi Sabău? Dacă va juca cu doi închizători sau nu? E Goga înlocuitorul lui Bucur? Iară o să jucăm cu pase lungi, fără noimă?
Revenind la problemă, ar trebui să batem. Jocul din meciul cu Clujul ne dă speranțe în acest sens, ne lipsește doar concretizarea fazelor. Iar locul Stelei cred că e mincinos, ba pare chiar incredibil. Rezultatul din meciul lor cu Rapidul e mai aproape de adevăr având în vedere ce club, ce echipă și ce joc are Steaua în acest moment. Dar cu Steaua și Dinamo mai tot timpu apar răbufniri de orgoliu, tresăriri de emoție și meciurile importante sunt mai echilibrate decât ar trebui. Grijă mare la Kapetanos și lucrurile sunt cam rezolvate. Statisticile spun că e foarte probabil ca meciul să fie decis în ultimele 10 minute sau prelungiri. Ba poate chiar să fie și re-decis.
Hai Poli!
23 aprilie 2010
19 aprilie 2010
Poli - CFR Cluj 1:1 (0:0)
Blocat fiind de norul mistic, m-am văzut obligat să urmăresc partida din această seara pe aşa de puţin plăcutul monitor al unui computer. Şi a fost dureros, dincolo de toate, fiindcă rezultatul final m-a lăsat, în ciuda egalării dramatice, amăgit. Poli a jucat binişor, chiar bine în prima repriză, dar oaspeţii au fost oportunişti, au avut şansă la una din puţinele lor faze din jumătatea noastră, iar de acolo totul a fost mult mai dificil.
Nici nu trecuse un minute de joc că Mansour a fost faultat în careu de Nuno Claro, dar Augustus Constantin, aidoma tuşierului Onicaş, s-au făcut că plouă. Din păcate este inevitabil ca atunci când o asemenea decizie greşită se ia în primul minut al jocului, aspectul partidei să fie distorsionat din acel moment. Poli a jucat însă bine în continuare şi a dominat partida, având însă problemele deja obişnuite la faza de construcţie. Prima ocazie a venit în minutul 13, Mansi trimiţând pe lângă, din plonjon, la o centrare, iar tot el l-a întins bine pe Nuno Claro zece minute mai târziu. Minutele de dominare ce au urmat, cu tot cu numeroasele lovituri de colţ aferente, nu au adus nimic concret pentru alb-violeţi, în timp ce oaspeţii nu legau mare lucru de la mijloc în sus. Ultima fază bună a reprizei ne-a aparţinut tot nouă, Nuno Claro fiind la post la şutul de la distanţă al lui Cisovsky.
Repriza a doua a început mai bine pentru clujeni, care au trimis primul lor şut pe poartă, Taborda respingând bine torpila lui Deac de la marginea careului. Şi aşa, alb-violeţii erau la cârma partidei, atunci când Mureşan a executat o liberă de la mare distanţă, mingea s-a lovit de un fundaş polist, a sărit la Deac, Taborda a ieşit să-i închidă unghiul, a respins în primă fază mingea, dar aceasta a revenit la jucătorul clujean care a trimis, aproape de linia de la fundul terenului, în poarta goala. Replica noastră a venit imediat, Mansi trimiţând, din nou, cu capul, mingea l-a depăşit pe Nuno Claro, dar Cadu s-a aflat pe linia porţii şi a scos in extremis. Ulterior luciditatea, şi aşa doar vagă, a atacurilor noastre s-a pierdut cu totul, iar schimbările târzii ale lui Sabău nu au dinamizat jocul. Nuno Claro a reuşit să joace un rol important în finalul de partidă, când a fost eliminat pentru o simulare (după ce primise galben pentru tragere de timp), iar Cadu l-a înlocuit în poartă. Poli a atacat şi mai haotic ca înainte, a avut nenumărate cornere, dar abia în al şaptelea minut a trimis mingea spre poartă, prin Alexa. Cadu a respins în corner, Contra a executat, mingea a fost trimisă de Mansour într-un fundaş, a sărit către acelaşi Alexa, iar căpitanul nostru a trimis cu capul, în vinclu, pentru a restabili o egalitate cel puţin meritată.
E greu de zis ceva, dincolo de evidenţa inutilităţii acestui egal în lupta pentru un titlu care pare absolut inaccesibil. Meciul cu Steaua din etapa viitoare va fi, în continuare, esenţial pentru destinul final al echipei, dar dacă etalează jocul de astăzi, nu văd de ce Poli n-ar câştiga în faţa unui adversar îngenuncheat. Nu vreau să remarc pe nimeni azi, toată echipa a luptat, dar construcţia ineficientă ne-a costat, din nou, la fel ca fazele fixe irosite cu mare lejeritate. Iar în faţa unui adversar precum CFR, e greu astfel.
Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5,5), Alexa (6,5), Contra (6), Bourceanu (6) - Goga (5), Mansour (6)
Schimbări:
Cociş pentru Goga (min 75)
Magera pentru Curtean (min 75)
Ionescu pentru Bourceanu (min 82)
Nici nu trecuse un minute de joc că Mansour a fost faultat în careu de Nuno Claro, dar Augustus Constantin, aidoma tuşierului Onicaş, s-au făcut că plouă. Din păcate este inevitabil ca atunci când o asemenea decizie greşită se ia în primul minut al jocului, aspectul partidei să fie distorsionat din acel moment. Poli a jucat însă bine în continuare şi a dominat partida, având însă problemele deja obişnuite la faza de construcţie. Prima ocazie a venit în minutul 13, Mansi trimiţând pe lângă, din plonjon, la o centrare, iar tot el l-a întins bine pe Nuno Claro zece minute mai târziu. Minutele de dominare ce au urmat, cu tot cu numeroasele lovituri de colţ aferente, nu au adus nimic concret pentru alb-violeţi, în timp ce oaspeţii nu legau mare lucru de la mijloc în sus. Ultima fază bună a reprizei ne-a aparţinut tot nouă, Nuno Claro fiind la post la şutul de la distanţă al lui Cisovsky.
Repriza a doua a început mai bine pentru clujeni, care au trimis primul lor şut pe poartă, Taborda respingând bine torpila lui Deac de la marginea careului. Şi aşa, alb-violeţii erau la cârma partidei, atunci când Mureşan a executat o liberă de la mare distanţă, mingea s-a lovit de un fundaş polist, a sărit la Deac, Taborda a ieşit să-i închidă unghiul, a respins în primă fază mingea, dar aceasta a revenit la jucătorul clujean care a trimis, aproape de linia de la fundul terenului, în poarta goala. Replica noastră a venit imediat, Mansi trimiţând, din nou, cu capul, mingea l-a depăşit pe Nuno Claro, dar Cadu s-a aflat pe linia porţii şi a scos in extremis. Ulterior luciditatea, şi aşa doar vagă, a atacurilor noastre s-a pierdut cu totul, iar schimbările târzii ale lui Sabău nu au dinamizat jocul. Nuno Claro a reuşit să joace un rol important în finalul de partidă, când a fost eliminat pentru o simulare (după ce primise galben pentru tragere de timp), iar Cadu l-a înlocuit în poartă. Poli a atacat şi mai haotic ca înainte, a avut nenumărate cornere, dar abia în al şaptelea minut a trimis mingea spre poartă, prin Alexa. Cadu a respins în corner, Contra a executat, mingea a fost trimisă de Mansour într-un fundaş, a sărit către acelaşi Alexa, iar căpitanul nostru a trimis cu capul, în vinclu, pentru a restabili o egalitate cel puţin meritată.
E greu de zis ceva, dincolo de evidenţa inutilităţii acestui egal în lupta pentru un titlu care pare absolut inaccesibil. Meciul cu Steaua din etapa viitoare va fi, în continuare, esenţial pentru destinul final al echipei, dar dacă etalează jocul de astăzi, nu văd de ce Poli n-ar câştiga în faţa unui adversar îngenuncheat. Nu vreau să remarc pe nimeni azi, toată echipa a luptat, dar construcţia ineficientă ne-a costat, din nou, la fel ca fazele fixe irosite cu mare lejeritate. Iar în faţa unui adversar precum CFR, e greu astfel.
Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5,5), Alexa (6,5), Contra (6), Bourceanu (6) - Goga (5), Mansour (6)
Schimbări:
Cociş pentru Goga (min 75)
Magera pentru Curtean (min 75)
Ionescu pentru Bourceanu (min 82)
15 aprilie 2010
Avancronică: Poli - CFR Cluj
Ar fi putut fi finala campionatului, dar până la urmă va fi doar o încercare a noastră să mai tăiem din elanul clujenilor, cam așa cum făceam acum două sezoane, și să ne relansăm în lupta pentru titlu.
Această fraza este exagerată. O finală a campionatului nostru este un meci mediocru în care dacă ai noroc este animat de golurile date în urma unor gafe incredibile. Nu avem ce elan să tăiem, pentru că CFR nu e un lider autoritar al clasamentului, având în vedere că gluma numită Steaua doar un pas greșit așteaptă din partea lor. CFR Cluj sunt doar echipa care a jucat cel mai pragmatic și atent fotbal slab. Astfel, nu s-au împiedicat de echipele mici, ci au câștigat sec cu 1-0, poate 2-0 din întâmplare. În plus, nu au luat goluri. Om avea noi a doua apărare din campionat, dar ei o au pe prima, și nu au luat gol în 16 dintre meciurile jucate. Nici în derby-uri nu s-au descurcat rău, linia lor arătând un 4-4-2 rezonabil. Cam așa se câștigă un campionat, iar faptul că sunt pe primul loc și că vor avea cel mai ușor traseu dintre contracaditae, fac ca CFR-ul să fie principalii favoriți.
Dar aici intervine Poli. Care vine după o pasă neagră, atât ca rezultate cât și ca joc. Vom putea oare să ne revenim, să călcăm peste tot și să schimbăm acest destin implacabil? Orice se poate întâmpla.
Clujeni au ceva indisponibilități, dar nu cred că e serios, pentru că au lot valoros. Orice alte slăbiciuni sunt de datoria lui Sabău să le găsească și să profite. Probleme de lot avem și noi, cea mai importantă fiind accidentarea lui Parks, care va sta cel puțin 3 săptămâni. Jocul va avea de suferit din prisma vitezei și creativității, adică fix de ce duceam lipsă și de care vom avea nevoie. Va lipsi și Mera, iar Nibombe de-abia a revenit și foarte probabil nu va fi titular, dar noroc că s-a întors Cisovsky, care ar putea fi chiar decisiv. Oricum, problema noastră va fi la mijloc, unde trebuie să se facă ceva. Să sperăm la o minune și ca atacanții să aibă inspirație în fața porții.
E vorba aceea cu "la bine și la rău". Ei bine, acum e momentul cel mai important din acest campionat, practic ultimul moment crucial din lupta pentru titlu. Acum are echipa nevoie cel mai mult de sprijin din partea noastră și de nimic altceva.
Hai Poli!
Această fraza este exagerată. O finală a campionatului nostru este un meci mediocru în care dacă ai noroc este animat de golurile date în urma unor gafe incredibile. Nu avem ce elan să tăiem, pentru că CFR nu e un lider autoritar al clasamentului, având în vedere că gluma numită Steaua doar un pas greșit așteaptă din partea lor. CFR Cluj sunt doar echipa care a jucat cel mai pragmatic și atent fotbal slab. Astfel, nu s-au împiedicat de echipele mici, ci au câștigat sec cu 1-0, poate 2-0 din întâmplare. În plus, nu au luat goluri. Om avea noi a doua apărare din campionat, dar ei o au pe prima, și nu au luat gol în 16 dintre meciurile jucate. Nici în derby-uri nu s-au descurcat rău, linia lor arătând un 4-4-2 rezonabil. Cam așa se câștigă un campionat, iar faptul că sunt pe primul loc și că vor avea cel mai ușor traseu dintre contracaditae, fac ca CFR-ul să fie principalii favoriți.
Dar aici intervine Poli. Care vine după o pasă neagră, atât ca rezultate cât și ca joc. Vom putea oare să ne revenim, să călcăm peste tot și să schimbăm acest destin implacabil? Orice se poate întâmpla.
Clujeni au ceva indisponibilități, dar nu cred că e serios, pentru că au lot valoros. Orice alte slăbiciuni sunt de datoria lui Sabău să le găsească și să profite. Probleme de lot avem și noi, cea mai importantă fiind accidentarea lui Parks, care va sta cel puțin 3 săptămâni. Jocul va avea de suferit din prisma vitezei și creativității, adică fix de ce duceam lipsă și de care vom avea nevoie. Va lipsi și Mera, iar Nibombe de-abia a revenit și foarte probabil nu va fi titular, dar noroc că s-a întors Cisovsky, care ar putea fi chiar decisiv. Oricum, problema noastră va fi la mijloc, unde trebuie să se facă ceva. Să sperăm la o minune și ca atacanții să aibă inspirație în fața porții.
E vorba aceea cu "la bine și la rău". Ei bine, acum e momentul cel mai important din acest campionat, practic ultimul moment crucial din lupta pentru titlu. Acum are echipa nevoie cel mai mult de sprijin din partea noastră și de nimic altceva.
Hai Poli!
11 aprilie 2010
Ceahlăul - Poli 0-0 (1-1)
Ștefan și-a luat concediu, așa că mă voi strădui pe cât posibil să-i suplinesc lipsa. Din fericire, după decizia semi-înțeleaptă a Ligii de a schimba data și ora de disputare, cred că va fi aici să scrie cronica meciului cu CFR.
Dar până atunci trebuie să trecem, vorba lui Iancu, de meciul acesta anost împotriva Ceahlăului. Deși mai puternică decât în tur, cred că performanțele lor recente sunt cam exagerate. Nu reprezintă mare lucru, decât poate pentru ei, la ce fotbal joacă.
Practic, Poli a controlat mingea în prima repriză, dar în același mod steril și inutil ca în precedentele meciuri. Ocaziile lor - singurele ale reprizei! - nu au venit pe baza unor construcții elaborate, jucătorii lor fiind incapabili în a da pase corecte.
Astfel, notăm în minutul 5 pasa neglijentă cu capul a lui Bonfim spre Pantilimon, dar ce a continuat a fost doar zarvă pentru o fază de nimic. Portarul nostru nu a putut să rețină, arbitrul a dat fault în atac. Apoi două lovituri de cap, una în minutul 19 a lui Mulisa, rămas singur în mijlocul apărării, și a doua a lui Forminte 9 minute mai târziu. După o lovitură liberă de pe stânga, acesta, aflat pe partea lui Sepsi, sare cu un cap peste el și trimite la lung, dar Pantilimon reține cu siguranță. O altă gafă este marcată de cine altul decât Mera, a cărui pasă slabă pe linia fundașilor, este interceptată de Velkovski și are culoar liber spre poartă, dar trimite un șut demn de locul pe care se află echipa sa.
Este ciudat cum putem să controlăm așa mult mingea fără să realizăm ceva, ba mai mult, ocaziile să le aibă echipa adversă. Mingea s-a plimbat mai mult între fundași (cred că deja am coșmaruri cu fazele astea din retur încoace), iar la mijloc, lentoarea și lipsa de inspirație își spun cuvântul. De aceea Goga a fost invizibil tot meciul, mai puțin când a reușit o recuperare aproape de careul nemțean, iar șutul său a mers pe lângă. Diferența între el și Magera e că cehul mai coboară să ajute construcția. În rest aceeași așezare în cerc, Alexa prea în spate, fiind mai mult căpitanul apărării decât un coordonator de joc (în ciuda prestației bune - ăsta e postul său), iar Kozak pierdut undeva la centru, încearcă și el ce poate. Flancurile Chiacu și Cociș nu au ajutat cu nimic, mai periculoși și mai prezenți fiind coechipierii lor din spate - Sepsi și Bonfim. Singurul mai curajos a fost Cisovsky (bine ai revenit!) ale cărui urcări în atac au și adus cea mai periculoasă fază a noastră în prima repriză: un 1-2 cu Magera, apoi o pasă filtrantă, dar Cociș nu ajunge.
Repriza a doua a fost mai animată, și pe fondul trecerii timpului, fără ca golul să apară. Sabău efectuează prima schimbare chiar la pauză. Contra intră, dar nu în locul lui Chiacu, ci al lui Cociș, astfel că la început nu am prea înțeles așezarea noastră, până la intrarea lui Mansour în locul lui Kozak în minutul 62, Contra rămânând undeva central-dreapta. Tot până în acel minut nu am văzut vreun dribling sau vreo fază de careu, doar o lovitură liberă bătută adânc de Kozak, capul lui Chiacu trecând pe lângă.
Mansour a intrat determinat, trecându-și în cont o primă fază periculoasă în minutul 64. Lovitură de colț, acesta dă cu capul, mingea îl lovește pe un coechipier în spate și se îndreaptă lângă bară, de unde o scoate fundașul. La faza următoare, găsit bine în careu, își încearcă șutul - periculos - mingea aflându-se la semi-înălțime. Iar minutul 67 a adus izbăvirea: șut de la distanță, blocat de un fundaș, dar mingea sare în fața porții. Chiacu nu poate decât să-l țintească pe portar, dar Mansour vine din spate, gata-gata să-l imite. Din fericire mingea intră în poartă. Și ca să încheiem perioada de glorie a senegalezului, acesta este lansat excelent, pleacă din ofsaid, dar tușierul doarme. Probabil mustrarea conștiinței nu-l lasă să marcheze, acesta încercând un lob, ușor apărat de portar. Putea fi 2-0 și acum eram liniștiți.
Ceahlăul presează, dar nu cine știe ce. Bourceanu, intrat chiar după gol, din prea multă ambiție, provoacă o lovitură liberă a proape de colțul careului. Executată slab, mingea lobată pare ușoară pentru Pantilimon, dar acesta o lasă inexplicabil printre mâini și lovește bara. Vițelaru dă și el cum poate, din cădere, cu pământul, printre fundași, cam ca şi Magera în meciul cu Craiova. (Norocul se răzbună, nu?) Pantilimon e pe poziții, dar mingea sare din el în poartă. Nemțenii par periculoși avântați de tribune și de entuziasmul egalării, dar scorul rămâne așa, Cisovski reușind o intrare excelentă, de ultim moment, la o pătrundere în careu a lui Edson.
Jocul ăsta parcă l-am mai văzut, ce-i drept acum mai mult de un an jumate. Ce mi se pare ciudat e că ne aflăm pe o pantă descendentă. În mod normal, ultimele trei meciuri trebuia să le câștigăm și să primim înfruntările decisive ce urmează cu moral bun. Dar pare că jucătorii nu se pot găsi pe teren, n-au inspirație și poate că jocul cu mingi lungi e singurul potrivit la Poli. Să fie vina antrenorului că nu găsește soluții? Sau poate materialul disponibil nu e potrivit pentru jocul avansat, spectaculos ce se dorește? Eu unul nu-mi dau seama, și cred că răspunsul poate veni de-abia sezonul viitor.
Până atunci, capul sus, să dăm ce avem mai bun și să ocupăm un loc fruntaș la final. Poate ambiția ce mai apare în meciurile tari ne va aduce meciuri mai încântătoare.
Poli: Pantilimon (4) - Sepsi (5,5), Cisovski (6), Mera (4,5), Bonfim (4) - Cocis (5), Alexa (6), Kozak (5,5), Chiacu (5) - Magera (5,5), Goga (5)
Schimbări:
Contra (5,5) pentru Cociș (min 45)
Mansour (6) pentru Kozak (min 62)
Bourceanu (5) pentru Chiacu (min 67)
Dar până atunci trebuie să trecem, vorba lui Iancu, de meciul acesta anost împotriva Ceahlăului. Deși mai puternică decât în tur, cred că performanțele lor recente sunt cam exagerate. Nu reprezintă mare lucru, decât poate pentru ei, la ce fotbal joacă.
Practic, Poli a controlat mingea în prima repriză, dar în același mod steril și inutil ca în precedentele meciuri. Ocaziile lor - singurele ale reprizei! - nu au venit pe baza unor construcții elaborate, jucătorii lor fiind incapabili în a da pase corecte.
Astfel, notăm în minutul 5 pasa neglijentă cu capul a lui Bonfim spre Pantilimon, dar ce a continuat a fost doar zarvă pentru o fază de nimic. Portarul nostru nu a putut să rețină, arbitrul a dat fault în atac. Apoi două lovituri de cap, una în minutul 19 a lui Mulisa, rămas singur în mijlocul apărării, și a doua a lui Forminte 9 minute mai târziu. După o lovitură liberă de pe stânga, acesta, aflat pe partea lui Sepsi, sare cu un cap peste el și trimite la lung, dar Pantilimon reține cu siguranță. O altă gafă este marcată de cine altul decât Mera, a cărui pasă slabă pe linia fundașilor, este interceptată de Velkovski și are culoar liber spre poartă, dar trimite un șut demn de locul pe care se află echipa sa.
Este ciudat cum putem să controlăm așa mult mingea fără să realizăm ceva, ba mai mult, ocaziile să le aibă echipa adversă. Mingea s-a plimbat mai mult între fundași (cred că deja am coșmaruri cu fazele astea din retur încoace), iar la mijloc, lentoarea și lipsa de inspirație își spun cuvântul. De aceea Goga a fost invizibil tot meciul, mai puțin când a reușit o recuperare aproape de careul nemțean, iar șutul său a mers pe lângă. Diferența între el și Magera e că cehul mai coboară să ajute construcția. În rest aceeași așezare în cerc, Alexa prea în spate, fiind mai mult căpitanul apărării decât un coordonator de joc (în ciuda prestației bune - ăsta e postul său), iar Kozak pierdut undeva la centru, încearcă și el ce poate. Flancurile Chiacu și Cociș nu au ajutat cu nimic, mai periculoși și mai prezenți fiind coechipierii lor din spate - Sepsi și Bonfim. Singurul mai curajos a fost Cisovsky (bine ai revenit!) ale cărui urcări în atac au și adus cea mai periculoasă fază a noastră în prima repriză: un 1-2 cu Magera, apoi o pasă filtrantă, dar Cociș nu ajunge.
Repriza a doua a fost mai animată, și pe fondul trecerii timpului, fără ca golul să apară. Sabău efectuează prima schimbare chiar la pauză. Contra intră, dar nu în locul lui Chiacu, ci al lui Cociș, astfel că la început nu am prea înțeles așezarea noastră, până la intrarea lui Mansour în locul lui Kozak în minutul 62, Contra rămânând undeva central-dreapta. Tot până în acel minut nu am văzut vreun dribling sau vreo fază de careu, doar o lovitură liberă bătută adânc de Kozak, capul lui Chiacu trecând pe lângă.
Mansour a intrat determinat, trecându-și în cont o primă fază periculoasă în minutul 64. Lovitură de colț, acesta dă cu capul, mingea îl lovește pe un coechipier în spate și se îndreaptă lângă bară, de unde o scoate fundașul. La faza următoare, găsit bine în careu, își încearcă șutul - periculos - mingea aflându-se la semi-înălțime. Iar minutul 67 a adus izbăvirea: șut de la distanță, blocat de un fundaș, dar mingea sare în fața porții. Chiacu nu poate decât să-l țintească pe portar, dar Mansour vine din spate, gata-gata să-l imite. Din fericire mingea intră în poartă. Și ca să încheiem perioada de glorie a senegalezului, acesta este lansat excelent, pleacă din ofsaid, dar tușierul doarme. Probabil mustrarea conștiinței nu-l lasă să marcheze, acesta încercând un lob, ușor apărat de portar. Putea fi 2-0 și acum eram liniștiți.
Ceahlăul presează, dar nu cine știe ce. Bourceanu, intrat chiar după gol, din prea multă ambiție, provoacă o lovitură liberă a proape de colțul careului. Executată slab, mingea lobată pare ușoară pentru Pantilimon, dar acesta o lasă inexplicabil printre mâini și lovește bara. Vițelaru dă și el cum poate, din cădere, cu pământul, printre fundași, cam ca şi Magera în meciul cu Craiova. (Norocul se răzbună, nu?) Pantilimon e pe poziții, dar mingea sare din el în poartă. Nemțenii par periculoși avântați de tribune și de entuziasmul egalării, dar scorul rămâne așa, Cisovski reușind o intrare excelentă, de ultim moment, la o pătrundere în careu a lui Edson.
Jocul ăsta parcă l-am mai văzut, ce-i drept acum mai mult de un an jumate. Ce mi se pare ciudat e că ne aflăm pe o pantă descendentă. În mod normal, ultimele trei meciuri trebuia să le câștigăm și să primim înfruntările decisive ce urmează cu moral bun. Dar pare că jucătorii nu se pot găsi pe teren, n-au inspirație și poate că jocul cu mingi lungi e singurul potrivit la Poli. Să fie vina antrenorului că nu găsește soluții? Sau poate materialul disponibil nu e potrivit pentru jocul avansat, spectaculos ce se dorește? Eu unul nu-mi dau seama, și cred că răspunsul poate veni de-abia sezonul viitor.
Până atunci, capul sus, să dăm ce avem mai bun și să ocupăm un loc fruntaș la final. Poate ambiția ce mai apare în meciurile tari ne va aduce meciuri mai încântătoare.
Poli: Pantilimon (4) - Sepsi (5,5), Cisovski (6), Mera (4,5), Bonfim (4) - Cocis (5), Alexa (6), Kozak (5,5), Chiacu (5) - Magera (5,5), Goga (5)
Schimbări:
Contra (5,5) pentru Cociș (min 45)
Mansour (6) pentru Kozak (min 62)
Bourceanu (5) pentru Chiacu (min 67)
ACS Recaș - Poli II 1:0 (1:0)
Victoria recășenilor a venit după un gol în minutul 8, dintr-o lovitură liberă de la 22 de metri. Pentru Poli au jucat și Mejia, Ionescu și Brezinsky de la echipa mare, fără prea mare succes însă.
9 aprilie 2010
3-0 la masa verde
E interesant cum decizia atât de previzibilă a Comisiei de Disciplină pare să scandalizeze pe toată lumea. Nu ţin minte ca problematica brichetei să fi avut asemenea reverberenţe în rândul conducătorilor adversarilor, dar împotriva corectitudinii deciziei de azi vociferează vehement Becali, Borcea, Porumboiu şi, se subînţelege, Rapidul. Mai interesant e cum toţi declară că-şi fac o cauza în îndreptarea marii neleguiri comise şi permise.
Nu am studiat în mare amănunt situaţia şi, în fapt, nu mă interesează atâta verdictul. E clar că la lupta care se dă în fruntea clasamentului aceste trei puncte cântăresc enorm, că astfel Poli e la trei puncte de CFR şi are meci direct acasă împotriva lor în doar o săptămână, dar e greu de judecat acuma cât de important va fi impactul, în primul rând, psihologic. Căci de asta au nevoie alb-violeţii în acest moment mai mult decât de puncte în sine.
Nu am studiat în mare amănunt situaţia şi, în fapt, nu mă interesează atâta verdictul. E clar că la lupta care se dă în fruntea clasamentului aceste trei puncte cântăresc enorm, că astfel Poli e la trei puncte de CFR şi are meci direct acasă împotriva lor în doar o săptămână, dar e greu de judecat acuma cât de important va fi impactul, în primul rând, psihologic. Căci de asta au nevoie alb-violeţii în acest moment mai mult decât de puncte în sine.
7 aprilie 2010
Poli - Inter Curtea de Argeş 0:0
După o asemenea partidă, până şi optimismul meu greu curabil începe să pălească. Cred că acesta a fost cel mai slab meci al acestui sezon, alb-violeţii fiind dominaţi în multe momente de către oaspeţi, aceştia trecându-şi în cont şi cele mai bune ocazii.
Nimic nu anunţa apatia din jocul Politehnicii la vederea primului unsprezece. Debutul lui Cociş se anunţa a fi o acţiune de bun augur, în timp ce restul echipei era compusă de titulari obişnuiţi. Ce-i drept, aceştia se aflau pe poziţii mai ciudate, precum Goga şi Parks pe benzi, Luchin fundaş central stânga, chiar şi Cociş perindat pe undeva în spatele vârfului solitar, Magera.
Alb-violeţii nu au arătat nimic întreaga partidă. În prima repriză Goga a avut o liberă trimisă prost cu capul de către Parks, dar mingea venea şutata, iar Bonfim şi-a trecut în cont o dublă ocazie, şutând de două ori în Popa, din unghi închis. Cel mult lovitura de cap trimisă pe lângă de Magera ar mai putea intra la categoria ocazii, dar atât. În rest, lentoarea echipei a fost una de-a dreptul apăsătoare, iar lipsa de orizont a atacurilor a venit ca o critică la titularizarea a doi închizători.
După pauză, în ciuda introducerii lui Ionescu, lucrurile nu au arătat mai bine. În afară de ofsaidurile lui Magera şi câte o scăpare a lui Cociş şi a lui Goga, ambii prinşi din urmă de fundaşii adverşi, nu s-au întâmplat prea multe lucruri notabile în preajma careului argeşenilor. Din contră, în minutul 75, Răduţ a făcut o fază excelentă în careu, mingea a ajuns la Voiculeţ, care din trei metri şi cu poarta goală a trimis în bară. Şapte minute mai târziu, Poli şi-a trecut în cont primul şut pe poartă al reprizei, Popa fiind pe fază la un şut puternic al lui Ionescu de la marginea careului. Mansour ar fi putut împinge mingea în poartă în minutul 86, la centrarea lui Kozak, dar nu a reuşit, iar ultima mare ocazie a meciului le-a aparţinut oaspeţilor, Băcilă trimiţând pe lângă în ciuda poziţiei bune.
Eu nu mai am cuvinte şi cum toată echipa a jucat total neinspiraţional, aleg să tac. Dar ce să mai zici despre tactica lui Sabău, când în repriza a doua Sepsi a fost atât fundaş, cât şi mijlocaş stânga?
Trist deznodământ.
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (5,5), Mera (5,5), Luchin (5,5), Sepsi (5,5) - Parks (5), Alexa (6), Bourceanu (5), Goga (4,5) - Magera (4,5), Cociş (4,5)
Schimbări:
Ionescu (5,5) pentru Parks (min 45)
Kozak (5) pentru Cociş (min 66)
Mansour pentru Bourceanu (min 82)
Nimic nu anunţa apatia din jocul Politehnicii la vederea primului unsprezece. Debutul lui Cociş se anunţa a fi o acţiune de bun augur, în timp ce restul echipei era compusă de titulari obişnuiţi. Ce-i drept, aceştia se aflau pe poziţii mai ciudate, precum Goga şi Parks pe benzi, Luchin fundaş central stânga, chiar şi Cociş perindat pe undeva în spatele vârfului solitar, Magera.
Alb-violeţii nu au arătat nimic întreaga partidă. În prima repriză Goga a avut o liberă trimisă prost cu capul de către Parks, dar mingea venea şutata, iar Bonfim şi-a trecut în cont o dublă ocazie, şutând de două ori în Popa, din unghi închis. Cel mult lovitura de cap trimisă pe lângă de Magera ar mai putea intra la categoria ocazii, dar atât. În rest, lentoarea echipei a fost una de-a dreptul apăsătoare, iar lipsa de orizont a atacurilor a venit ca o critică la titularizarea a doi închizători.
După pauză, în ciuda introducerii lui Ionescu, lucrurile nu au arătat mai bine. În afară de ofsaidurile lui Magera şi câte o scăpare a lui Cociş şi a lui Goga, ambii prinşi din urmă de fundaşii adverşi, nu s-au întâmplat prea multe lucruri notabile în preajma careului argeşenilor. Din contră, în minutul 75, Răduţ a făcut o fază excelentă în careu, mingea a ajuns la Voiculeţ, care din trei metri şi cu poarta goală a trimis în bară. Şapte minute mai târziu, Poli şi-a trecut în cont primul şut pe poartă al reprizei, Popa fiind pe fază la un şut puternic al lui Ionescu de la marginea careului. Mansour ar fi putut împinge mingea în poartă în minutul 86, la centrarea lui Kozak, dar nu a reuşit, iar ultima mare ocazie a meciului le-a aparţinut oaspeţilor, Băcilă trimiţând pe lângă în ciuda poziţiei bune.
Eu nu mai am cuvinte şi cum toată echipa a jucat total neinspiraţional, aleg să tac. Dar ce să mai zici despre tactica lui Sabău, când în repriza a doua Sepsi a fost atât fundaş, cât şi mijlocaş stânga?
Trist deznodământ.
Poli: Pantilimon (5,5) - Bonfim (5,5), Mera (5,5), Luchin (5,5), Sepsi (5,5) - Parks (5), Alexa (6), Bourceanu (5), Goga (4,5) - Magera (4,5), Cociş (4,5)
Schimbări:
Ionescu (5,5) pentru Parks (min 45)
Kozak (5) pentru Cociş (min 66)
Mansour pentru Bourceanu (min 82)
3 aprilie 2010
Universitatea Craiova - Poli 1:2 (1:1)
De-am ştii ce să facem cu norocul pe care l-am tot avut, am fi departe. Şi de-am ştii să încurajăm echipa, am realiza că, deşi fotbalul şi calitatea sa sunt relative, există ceva deosebit care se remarcă atunci când echipa are impresia că e puternică şi poate conferi o forţă de inerţie în joc şi, implicit, în rezultate. Steaua exprima cel mai bine acest lucru în sezonul în curs, iar Poli, care are un lot mai bun şi joacă, per ansamblu, mai mult fotbal, ar trebui să ia lecţii în eficienţa "inglouriouasă".
Există probleme de joc, ar fi ridicol să negăm acest fapt, dar soluţia la ele nu va veni decât fie prin contopirea în existenţă a unei concepţii de joc ce fermentează în eterul fotbalistic definit de Sabău - în viitorul apropriat spre mediu -, fie prin schimbarea antrenorului. Cum prima variabilă nu poate fi controlată din exterior, iar a doua nu se pretează cu zece etape rămase înainte de finalul sezonului, ar trebui să construim o bază în încrederea de sine şi forţa de luptă, nu să le subminăm pe amândoua cu o frecvenţă de-a dreptul sinistră.
Iar pentru cei care zic că asemenea afirmaţii pot avea caracter motivant: nouă nu ne lipseşte motivaţia, ne lipseşte concepţia de joc, iar concepţia de joc nu va trăsări din orgoliul rănit al jucătorilor.
Ca să revin la meci, a fost, în ciuda repetiţiilor obsesive ale comentatorului, departe de a fi o partidă reuşită sau spectaculoasă. Numeroasele greşeli personale au fost cu greu contrabalanste de reuşitele individuale, iar atunci când au fost cei care au făcut-o au fost gazdele. Pentru Poli s-au evidenţiat Sepsi şi Parks, eventual Alexa şi Magera, în timp ce restul echipei s-a chinuit să facă ceva constructiv cu mingea. Şi asta, deşi alb-violeţii au deschis repede scorul, în minutul 7, când Parks a fost lansat excelent (nu am surprins de cine), a înaintat până în careu, de unde i-a pasat lui Goga, care a îndeplinit formalitatea de a împinge mingea în poartă. Din păcate, iniţiativa a fost rapid preluată de gazde, iar în afară de un şut de puţin peste al lui Chiţu, Poli nu a mai reuşit să ajungă periculos în preajma porţii apărate de Merlier. Problemele cele mai mari s-au dovedit a fi pe flancul drept, unde Sabău l-a titularizat în mod inexplicabil pe Luchin, a cărui lentoare era vădit un argument în favoarea adversarului său direct, Costea cel mic. După o fază în această zona a venit şi golul egalizator, în minutul 32: fault Luchin, libera se bate apoi scurt, Chiţu se mişcă destul de lent din zid şi nu reuşeşte să ţină pasul cu Firţulescu, urmează centrarea, iar din centrul careului, nemarcat, Iliev marchează cu călcâiul, reflexul obosit al lui Panti (apărut titular, ca urmare a unui raţionament greu de înţeles, cel puţin din punct de vedere meritocratic) nefiind suficient pentru a scoate mingea din traiectoria ei. Alb-violeţii au avut o ocazie ridicol de bună în minutul 40, când Nibombe l-a forţat pe Merlier să salveze spectaculos (libera ce-a precedat faza a fost executată de Kozak), ca mingea să revină la togolez, a cărui finalizare, cu poarta goală, a trecut peste.
Sabău a rectificat eroarea titularizării lui Luchin, înlocuindu-l cu Bonfim, iar acest lucru s-a simţit, atât defensiv, cât şi ofensiv. Jocul a luat însă un caracter nou, iar oltenii au început să forţeze pe contre, fiind de multe ori în poziţii de superioritare în atacurile lor. Şi aşa, alb-violeţii şi-au mai trecut în cont o şansă de neratat, când Magera a fost găsit de Alexa în mijlocul careului, dar cehul, singur cu portarul, nu a reuşit să marcheze. A mai urmat o perioadă bunicică de joc pentru noi, înainte ca o contră a lui Costea să ne trezească la realitate, dar Pantilimon, cu un vag aer de nesiguranţă, a fost la post. Schimbarea lui Chiţu cu Mejia s-a dovedit o mişcare falimentară, nu atât fiindcă Chiţu ar fi fost strălucitor, ci fiindcă Mejia l-a acoperit slab pe Sepsi, iar gazdele au avut mai multe atacuri foarte tăioase pe flancul stâng al apărării noastre ca urmare. În minutele ce au urmat, Mera a avut întâi o ocazie bună, cu capul, în minutul 79, dar a trimis slab, iar Merlier nu a avut probleme să reţină. Aproape zece minute mai târziu, Pantilimon a avut o intervenţie de-a dreptul salvatoare, după ce Costea a făcut ravagii pe stânga răsfirându-l pe Mejia pe drum, a centrat, Panti nu a respins din plin centrarea, mingea a ajuns la Gângioveanu, dar portarul nostru s-a repliat excelent şi a evitat marcarea celui de-a doilea gol al Craiovei. Când părea că suntem mai fără vlagă, în al treilea şi ultimul minut de prelungire, Sepsi a primit o minge pe flanc, a centrat din prima, Merlier nu a reuşit decât să devieze puţin mingea, iar din cădere Magera a trimis către poartă cu piciorul stâng, mingea trecând printre doi adversari înainte să poposească în plasa gazdelor: gol şi victorie, pe cât de greu de crezut, pe atât de extaziant. Măcar în moment.
Aceste trei puncte ne ţin aproape de top şi Poli are acuma două meciuri accesibile, cu Inter Curtea de Argeş şi Ceahlăul - nu ar fi imposibil să ne trezim lideri duminica viitoare. În ceea ce priveşte jocul de azi, cred că am spus cam tot ce aveam pe şi pe lângă suflet. Felicitări echipei pentru că a crezut până în ultimele secunde şi Paşte fericit tuturor!
Poli: Pantilimon (6) - Luchin (5), Mera (5,5), Nibombe (5,5), Sepsi (6,5) - Goga (5,5), Alexa (6), Kozak (5), Chiţu (5) - Parks (6), Magera (6)
Schimbări:
Bonfim (5,5) pentru Luchin (min 45)
Mejia (5) pentru Chiţu (min 67)
Contra pentru Kozak (min 77)
Există probleme de joc, ar fi ridicol să negăm acest fapt, dar soluţia la ele nu va veni decât fie prin contopirea în existenţă a unei concepţii de joc ce fermentează în eterul fotbalistic definit de Sabău - în viitorul apropriat spre mediu -, fie prin schimbarea antrenorului. Cum prima variabilă nu poate fi controlată din exterior, iar a doua nu se pretează cu zece etape rămase înainte de finalul sezonului, ar trebui să construim o bază în încrederea de sine şi forţa de luptă, nu să le subminăm pe amândoua cu o frecvenţă de-a dreptul sinistră.
Iar pentru cei care zic că asemenea afirmaţii pot avea caracter motivant: nouă nu ne lipseşte motivaţia, ne lipseşte concepţia de joc, iar concepţia de joc nu va trăsări din orgoliul rănit al jucătorilor.
Ca să revin la meci, a fost, în ciuda repetiţiilor obsesive ale comentatorului, departe de a fi o partidă reuşită sau spectaculoasă. Numeroasele greşeli personale au fost cu greu contrabalanste de reuşitele individuale, iar atunci când au fost cei care au făcut-o au fost gazdele. Pentru Poli s-au evidenţiat Sepsi şi Parks, eventual Alexa şi Magera, în timp ce restul echipei s-a chinuit să facă ceva constructiv cu mingea. Şi asta, deşi alb-violeţii au deschis repede scorul, în minutul 7, când Parks a fost lansat excelent (nu am surprins de cine), a înaintat până în careu, de unde i-a pasat lui Goga, care a îndeplinit formalitatea de a împinge mingea în poartă. Din păcate, iniţiativa a fost rapid preluată de gazde, iar în afară de un şut de puţin peste al lui Chiţu, Poli nu a mai reuşit să ajungă periculos în preajma porţii apărate de Merlier. Problemele cele mai mari s-au dovedit a fi pe flancul drept, unde Sabău l-a titularizat în mod inexplicabil pe Luchin, a cărui lentoare era vădit un argument în favoarea adversarului său direct, Costea cel mic. După o fază în această zona a venit şi golul egalizator, în minutul 32: fault Luchin, libera se bate apoi scurt, Chiţu se mişcă destul de lent din zid şi nu reuşeşte să ţină pasul cu Firţulescu, urmează centrarea, iar din centrul careului, nemarcat, Iliev marchează cu călcâiul, reflexul obosit al lui Panti (apărut titular, ca urmare a unui raţionament greu de înţeles, cel puţin din punct de vedere meritocratic) nefiind suficient pentru a scoate mingea din traiectoria ei. Alb-violeţii au avut o ocazie ridicol de bună în minutul 40, când Nibombe l-a forţat pe Merlier să salveze spectaculos (libera ce-a precedat faza a fost executată de Kozak), ca mingea să revină la togolez, a cărui finalizare, cu poarta goală, a trecut peste.
Sabău a rectificat eroarea titularizării lui Luchin, înlocuindu-l cu Bonfim, iar acest lucru s-a simţit, atât defensiv, cât şi ofensiv. Jocul a luat însă un caracter nou, iar oltenii au început să forţeze pe contre, fiind de multe ori în poziţii de superioritare în atacurile lor. Şi aşa, alb-violeţii şi-au mai trecut în cont o şansă de neratat, când Magera a fost găsit de Alexa în mijlocul careului, dar cehul, singur cu portarul, nu a reuşit să marcheze. A mai urmat o perioadă bunicică de joc pentru noi, înainte ca o contră a lui Costea să ne trezească la realitate, dar Pantilimon, cu un vag aer de nesiguranţă, a fost la post. Schimbarea lui Chiţu cu Mejia s-a dovedit o mişcare falimentară, nu atât fiindcă Chiţu ar fi fost strălucitor, ci fiindcă Mejia l-a acoperit slab pe Sepsi, iar gazdele au avut mai multe atacuri foarte tăioase pe flancul stâng al apărării noastre ca urmare. În minutele ce au urmat, Mera a avut întâi o ocazie bună, cu capul, în minutul 79, dar a trimis slab, iar Merlier nu a avut probleme să reţină. Aproape zece minute mai târziu, Pantilimon a avut o intervenţie de-a dreptul salvatoare, după ce Costea a făcut ravagii pe stânga răsfirându-l pe Mejia pe drum, a centrat, Panti nu a respins din plin centrarea, mingea a ajuns la Gângioveanu, dar portarul nostru s-a repliat excelent şi a evitat marcarea celui de-a doilea gol al Craiovei. Când părea că suntem mai fără vlagă, în al treilea şi ultimul minut de prelungire, Sepsi a primit o minge pe flanc, a centrat din prima, Merlier nu a reuşit decât să devieze puţin mingea, iar din cădere Magera a trimis către poartă cu piciorul stâng, mingea trecând printre doi adversari înainte să poposească în plasa gazdelor: gol şi victorie, pe cât de greu de crezut, pe atât de extaziant. Măcar în moment.
Aceste trei puncte ne ţin aproape de top şi Poli are acuma două meciuri accesibile, cu Inter Curtea de Argeş şi Ceahlăul - nu ar fi imposibil să ne trezim lideri duminica viitoare. În ceea ce priveşte jocul de azi, cred că am spus cam tot ce aveam pe şi pe lângă suflet. Felicitări echipei pentru că a crezut până în ultimele secunde şi Paşte fericit tuturor!
Poli: Pantilimon (6) - Luchin (5), Mera (5,5), Nibombe (5,5), Sepsi (6,5) - Goga (5,5), Alexa (6), Kozak (5), Chiţu (5) - Parks (6), Magera (6)
Schimbări:
Bonfim (5,5) pentru Luchin (min 45)
Mejia (5) pentru Chiţu (min 67)
Contra pentru Kozak (min 77)
Poli II - FCŞ Reşiţa 0:1 (0:0)
Viaţa e grea cu o echipă aşa de tânără, e evident, dar la fel de evident este că la nivelul de joc al Ligii a 3-a, anonimitatea mediocră este echivalentă cu lipsa valorii. Aşa a fost cazul cu prima generaţie promovată la juniorii Politehnicii, care în acel moment îşi şi terminaseră junioratul, spre deosebire de mulţi dintre actualii componenţi ai echipei. Este imposibil să judeci potenţialul lotului după doar un meci, dar, în ciuda eşecului, aleg să-mi păstrez optimismul, pentru că, în anumite momente individuale, fazele au curs rapid şi anumiţi jucători au dat dovadă de rapiditate în gândire şi execuţii bune.
Am întârziat 20 de minute la meci, timp în care, am inţeles, oaspeţii au avut câteva şanse bune. În minutul 25, Popovici a scăpat bine pe stânga la o contră, a ajuns în poziţie de şut, dar portarul a parat. Trei minute mai târziu, o fază frumoasă construită tot pe stânga, plecată de la Dobriceanu, nu a putut fi finalizată de Moroşan, care a ratat contactul sănătos cu mingea. Reşiţenii puteau prelua conducerea în minutul 34, la o gafă a unui fundaş central alb-violet (Gălbău?), dar finalizarea oaspeţilor l-a nimerit doar pe Cobliş.
Meciul a continuat cu semi-ocazii, iar după pauză Popovici a avut un şut bun de la marginea careului, mingea ocolind de puţin poarta. În minutul 65 s-a deschis scorul, o liberă de pe stânga fiind executată lung în careu, de acolo mingea a fost deviată şi Cobliş nu a mai putut interveni. Văzuţi conduşi, poliştii nu au mai găsit drumul spre poarta adversă, iar în minutul 90 au scăpat de al doilea gol, ca urmare a unei noi gafe în apărare (de această dată celălalt fundaş central), dar mingea a trecut pe lângă poartă.
Mai e mult de lucru până departe, dar, precum ziceam, mi-au plăcut câteva faze făcute de Poli. Dintre jucători i-aş remarca pe Dobriceanu, Moroşan, Popovici şi Popa, primii doi fiind, de fapt, purtătorii de drapel ai generaţiei lor. Va fi interesant de văzut unde şi cum îi va călăuzi Velcea în restul returului.
Am întârziat 20 de minute la meci, timp în care, am inţeles, oaspeţii au avut câteva şanse bune. În minutul 25, Popovici a scăpat bine pe stânga la o contră, a ajuns în poziţie de şut, dar portarul a parat. Trei minute mai târziu, o fază frumoasă construită tot pe stânga, plecată de la Dobriceanu, nu a putut fi finalizată de Moroşan, care a ratat contactul sănătos cu mingea. Reşiţenii puteau prelua conducerea în minutul 34, la o gafă a unui fundaş central alb-violet (Gălbău?), dar finalizarea oaspeţilor l-a nimerit doar pe Cobliş.
Meciul a continuat cu semi-ocazii, iar după pauză Popovici a avut un şut bun de la marginea careului, mingea ocolind de puţin poarta. În minutul 65 s-a deschis scorul, o liberă de pe stânga fiind executată lung în careu, de acolo mingea a fost deviată şi Cobliş nu a mai putut interveni. Văzuţi conduşi, poliştii nu au mai găsit drumul spre poarta adversă, iar în minutul 90 au scăpat de al doilea gol, ca urmare a unei noi gafe în apărare (de această dată celălalt fundaş central), dar mingea a trecut pe lângă poartă.
Mai e mult de lucru până departe, dar, precum ziceam, mi-au plăcut câteva faze făcute de Poli. Dintre jucători i-aş remarca pe Dobriceanu, Moroşan, Popovici şi Popa, primii doi fiind, de fapt, purtătorii de drapel ai generaţiei lor. Va fi interesant de văzut unde şi cum îi va călăuzi Velcea în restul returului.
29 martie 2010
Poli - Vaslui 0:1 (0:1)
Gol cu henţ, două ocazii de gol, nouăzeci de minute de anti-fotbal: acesta este liderul momentului în Liga 1. Trista realitate este că, dincolo de evidenta viciere a rezultatului, Poli trebuia să arate mult mai mult, iar cu o precizie la finalizare ca cea de azi, orice ambiţie de a termina în primele cinci echipe ale campionatului va fi greu de dus la bun sfârşit.
Alb-violeţii au început bine meciul, iar primul şut pe poartă le-a aparţinut, în minutul 6, când Curtean a tras de la distanţă şi Kuciak a fost la post. Vasluienii au replicat repede prin Sânmărtean, dar Taborda a intervenit perfect, ca în minutul 12, o minge aruncată peste apărarea noastră, să fie preluată evident cu mâna de Costly, care, trecut fiind de toţi adversarii, a avut de îndeplinit o simplă formalitate pentru a deschide scorul. Instant nervii au explodat, Taborda a primit galben, Contra l-a îmbrâncit pe Wesley, dar arbitrul e aerian. Poli şi-a revenit cu greu, iar ca urmare primul şut pe poartă după gol a venit de abia în minutul 29, când Bourceanu a tras frumos, dar Kuciak s-a întins să respingă. Nici zece minute mai târziu, oaspeţii s-au trezit în zece, după un fault grosolan la Goga, Pavlovici fiind cel care a văzut al doilea galben şi a fost, implicit, eliminat. Sepsi a încercat o execuţie de efect din libera ce a urmat, dar mingea nu a prins cadrul porţii.
Pauza ne-a găsit într-o postură frustrantă, iar acest lucru a continuat să se vadă şi la reluare. Ţin să menţionez însă de pe acuma, că ratări ca în acest al doilea mitan n-am mai văzut de tare multă vreme. Recitalul l-a deschis Mansour, în minutul 47, trimiţând din poziţie ideală peste. La zece minute, Sânmărtean a făcut un henţ în careu şi Poli a primit penalty, dar şutul puternic al lui Goga a fost pe centrul porţii, iar Kuciak a respins cu piciorul. A urmat o nouă perioadă moartă, alb-violeţii încercând din greu să-şi revină. Înainte ca ocaziile să se înlănţuiască la poarta oaspeţilor, Taborda a trebuit să apere o liberă executată bine de Wesley - şi a făcut-o exemplar. În minutul 80, Parks a primit o centrare foarte bună de la Sepsi, liber fiind a preluat cam acrobatic, a încercat o finalizare spectaculoasă, iar mingea a poposit pe bară! A urmat şutul lui Bonfim, care a trecut peste, iar în minutul 89 Parks a ratat o fază cel puţin la fel de bună ca şi penalty-ul lui Goga, trimiţând peste din 16 metri. Şi Chiţu a fost oprit de Kuciak, înainte ca Alexa, servit ideal de Parks, să rateze la rându-i deşi se afla singur singurel cu portarul. Taborda a urcat degeaba în atac la ultimul corner al partidei şi meciul s-a terminat cum s-a terminat. De mare tristă amintire.
Lipsa unei minţi limpezi s-a simţit acut astăzi. Fără Magera şi Kozak, Poli nu a avut deosebită clarviziune, iar absenţa mijlocaşului slovac (Kozak, să fie clar) a fost mereu reamintită, la fiecare din cele 11 (!!) lovituri de colţ. Periculoasă nu a fost niciuna. Nu prea îţi mai rămâne să spui mare lucru. Vasluienii au fost o echipă urâtă, au câştigat cum au câştigat, şi cel mai dureros a fost să-i urmăreşti trăgând de timp la fiecare minge - dar mereu e aşa, când eşti condus.
Avantajul numeric a fost balansat de jocul foarte slab făcut de câţiva dintre jucătorii noştri. Mansour, în special, a fost pur şi simplu inexistent, în timp ce Goga, în ciuda unor faze bunicele, şi-a trecut în cont marele păcat al ratării acelui penalty. Al treilea atacant ce a intrat pe teren, Parks, nu a arătat nici el prea mult a atacant, ratând, aşa cum ne-a obişnuit, din poziţii şi faze din care n-ai voie să ratezi - dar, măcar, s-a simţit mai bine decât Mansour. Mijlocul a fost lipsit de fantezie, în ciuda muncii sârguincioase a lui Contra şi Alexa. Bourceanu a fost lent, dar schimbarea sa la pauză nu a adus un plus jocului nostru. Pe stânga nici Curtean, nici Chiţu nu s-au lăsat simţiţi, fiind evident că niciunul din ei nu intră în combinaţii cu Sepsi aşa cum o face Contra cu Bonfim. Schimbarea lui Contra cu Ionescu, cel dintâi obosit fiind, a fost una conceptual interesantă, dar efectiv ineficientă.
Apărării nu i-aş imputa mare lucru, fiindcă nici n-a prea avut de lucru, iar golul nu îi aparţine. L-aş remarca totuşi pe Sepsi, care a fost cel mai bun om al nostru astăzi, dar, din păcate, nu a fost destul.
În ciuda declaraţiei lui Iancu, care vrea să pară că a aruncat deja prosopul (a mai făcut-o o dată), cert e că Poli e o echipă care arată mai mult, meci de meci, decât adversarii. Carenţele la finalizare sunt greu de compensat, dar îmi imaginez că dacă revin Magera şi Kozak, dacă revine Cisovsky, dacă debutează Cociş, şi toţi o fac la nivelul pe care l-au mai arătat în trecut, avem forţa necesară să luptăm până la capăt. Sincer, mi-e greu să înţeleg de ce are Iancu această atitudine anti-constructivă în public - din nou psihologie inversă?
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Sepsi (6,5) - Contra (6), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Curtean (5) - Mansour (4,5), Goga (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Bourceanu (min 45)
Chiţu (5) pentru Curtean (min 59)
Ionescu (5) pentru Contra (min 67)
Alb-violeţii au început bine meciul, iar primul şut pe poartă le-a aparţinut, în minutul 6, când Curtean a tras de la distanţă şi Kuciak a fost la post. Vasluienii au replicat repede prin Sânmărtean, dar Taborda a intervenit perfect, ca în minutul 12, o minge aruncată peste apărarea noastră, să fie preluată evident cu mâna de Costly, care, trecut fiind de toţi adversarii, a avut de îndeplinit o simplă formalitate pentru a deschide scorul. Instant nervii au explodat, Taborda a primit galben, Contra l-a îmbrâncit pe Wesley, dar arbitrul e aerian. Poli şi-a revenit cu greu, iar ca urmare primul şut pe poartă după gol a venit de abia în minutul 29, când Bourceanu a tras frumos, dar Kuciak s-a întins să respingă. Nici zece minute mai târziu, oaspeţii s-au trezit în zece, după un fault grosolan la Goga, Pavlovici fiind cel care a văzut al doilea galben şi a fost, implicit, eliminat. Sepsi a încercat o execuţie de efect din libera ce a urmat, dar mingea nu a prins cadrul porţii.
Pauza ne-a găsit într-o postură frustrantă, iar acest lucru a continuat să se vadă şi la reluare. Ţin să menţionez însă de pe acuma, că ratări ca în acest al doilea mitan n-am mai văzut de tare multă vreme. Recitalul l-a deschis Mansour, în minutul 47, trimiţând din poziţie ideală peste. La zece minute, Sânmărtean a făcut un henţ în careu şi Poli a primit penalty, dar şutul puternic al lui Goga a fost pe centrul porţii, iar Kuciak a respins cu piciorul. A urmat o nouă perioadă moartă, alb-violeţii încercând din greu să-şi revină. Înainte ca ocaziile să se înlănţuiască la poarta oaspeţilor, Taborda a trebuit să apere o liberă executată bine de Wesley - şi a făcut-o exemplar. În minutul 80, Parks a primit o centrare foarte bună de la Sepsi, liber fiind a preluat cam acrobatic, a încercat o finalizare spectaculoasă, iar mingea a poposit pe bară! A urmat şutul lui Bonfim, care a trecut peste, iar în minutul 89 Parks a ratat o fază cel puţin la fel de bună ca şi penalty-ul lui Goga, trimiţând peste din 16 metri. Şi Chiţu a fost oprit de Kuciak, înainte ca Alexa, servit ideal de Parks, să rateze la rându-i deşi se afla singur singurel cu portarul. Taborda a urcat degeaba în atac la ultimul corner al partidei şi meciul s-a terminat cum s-a terminat. De mare tristă amintire.
Lipsa unei minţi limpezi s-a simţit acut astăzi. Fără Magera şi Kozak, Poli nu a avut deosebită clarviziune, iar absenţa mijlocaşului slovac (Kozak, să fie clar) a fost mereu reamintită, la fiecare din cele 11 (!!) lovituri de colţ. Periculoasă nu a fost niciuna. Nu prea îţi mai rămâne să spui mare lucru. Vasluienii au fost o echipă urâtă, au câştigat cum au câştigat, şi cel mai dureros a fost să-i urmăreşti trăgând de timp la fiecare minge - dar mereu e aşa, când eşti condus.
Avantajul numeric a fost balansat de jocul foarte slab făcut de câţiva dintre jucătorii noştri. Mansour, în special, a fost pur şi simplu inexistent, în timp ce Goga, în ciuda unor faze bunicele, şi-a trecut în cont marele păcat al ratării acelui penalty. Al treilea atacant ce a intrat pe teren, Parks, nu a arătat nici el prea mult a atacant, ratând, aşa cum ne-a obişnuit, din poziţii şi faze din care n-ai voie să ratezi - dar, măcar, s-a simţit mai bine decât Mansour. Mijlocul a fost lipsit de fantezie, în ciuda muncii sârguincioase a lui Contra şi Alexa. Bourceanu a fost lent, dar schimbarea sa la pauză nu a adus un plus jocului nostru. Pe stânga nici Curtean, nici Chiţu nu s-au lăsat simţiţi, fiind evident că niciunul din ei nu intră în combinaţii cu Sepsi aşa cum o face Contra cu Bonfim. Schimbarea lui Contra cu Ionescu, cel dintâi obosit fiind, a fost una conceptual interesantă, dar efectiv ineficientă.
Apărării nu i-aş imputa mare lucru, fiindcă nici n-a prea avut de lucru, iar golul nu îi aparţine. L-aş remarca totuşi pe Sepsi, care a fost cel mai bun om al nostru astăzi, dar, din păcate, nu a fost destul.
În ciuda declaraţiei lui Iancu, care vrea să pară că a aruncat deja prosopul (a mai făcut-o o dată), cert e că Poli e o echipă care arată mai mult, meci de meci, decât adversarii. Carenţele la finalizare sunt greu de compensat, dar îmi imaginez că dacă revin Magera şi Kozak, dacă revine Cisovsky, dacă debutează Cociş, şi toţi o fac la nivelul pe care l-au mai arătat în trecut, avem forţa necesară să luptăm până la capăt. Sincer, mi-e greu să înţeleg de ce are Iancu această atitudine anti-constructivă în public - din nou psihologie inversă?
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (6), Sepsi (6,5) - Contra (6), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Curtean (5) - Mansour (4,5), Goga (5)
Schimbări:
Parks (5) pentru Bourceanu (min 45)
Chiţu (5) pentru Curtean (min 59)
Ionescu (5) pentru Contra (min 67)
27 martie 2010
Avancronică: Poli - Vaslui
A mai trecut o etapă, am scăpat cu bine de deplasarea la Ploiești, putem spune chiar că am revanșat rezultatele obținute pe terenul Astrei. Dar tot nu ne putem relaxa. Urmează un meci cu o contracaditată la titlu și un pas greșit ar fi greu de recuperat în viitor.
După ce în tur ne-am impus cu un urât, dar eficient 1-0, acum vom avea sprijinul stadionului. Chiar de nu va fi multă lume, având în vedere programarea tot mai enervantă a televiziunilor, terenul propriu și publicul călduros sunt avantaje importante pentru Poli, mai ales în fața vasluienilor, care, în afara unui egal, n-au reușit să plece cu puncte de la Timișoara.
Ar trebui, deci, să fie un meci de 1X. Problema e să ajungem la 1 solist. Din nou, egalul e bun, rămânem acolo sus, dar dacă vrem titlul, cândva, cândva tot trebuie să facem acel pas. Putem spune că acum avem o echipă mai experimentată și mai organizată ca în întâlnirile precedente, jucători mai valoroși, și putem profita de faptul că Vasluiul vine după un meci crâncen cu Brașovul în Cupă, la jumătatea săptămânii, chiar dacă au odihnit parte din titulari. Dar până la urmă tot jucătorii trebuie să demonstreze că sunt mai buni.
Legat de efectiv, trebuie să amintim că Magera e suspendat, în urma cartonașului galben luat prostește la Ploiești. O pierdere evidentă, având în vedere ultimele sale evoluții. Dar nu e mare problemă, pentru că înlocuitori există și Sabău sigur are vreo schemă tactică și fără ceh. Probabil că o problemă mai mare e absența lui Mera, care a fost eliminat în meciul cu Astra. Apărarea noastră, și-așa nesigură, va trebui remodelată. Va reintra Scutaru? Pentru că Brezinsky se pare că ori nu se mai reface, ori nu-l poate impresiona pe Sabău. Poate mai simplu ar fi retitularizarea lui Bonfim, pe stânga, iar Luchin să refacă duo-ul la centru cu Nibombe. Personal, această variantă mi se pare cea mai sigură. Oricum, revine Alexa, deci probabil nu vor fi așa ușor depășiți ca la Ploiești.
Desigur, poziția Vasluiul vine în principal ca urmare acelei serii spectaculoase de victorii consecutive din tur, prilejuită de programul favorabil din acea perioadă. Dar dacă ne uităm pe clasamentul returului vom vedea că suntem la egalitate cu vasluienii, în dreptul lor figurând o înfrângere interesantă: 0-1 acasă, cu Bistrița. Așadar, avem toate premisele pentru un meci echilibrat, între două vecine de clasament, dar dați-mi voie să cred că diferența dintre noi și Vaslui, după 24 de etape, nu e de doar un punct, ci de 4.
Hai Poli!
După ce în tur ne-am impus cu un urât, dar eficient 1-0, acum vom avea sprijinul stadionului. Chiar de nu va fi multă lume, având în vedere programarea tot mai enervantă a televiziunilor, terenul propriu și publicul călduros sunt avantaje importante pentru Poli, mai ales în fața vasluienilor, care, în afara unui egal, n-au reușit să plece cu puncte de la Timișoara.
Ar trebui, deci, să fie un meci de 1X. Problema e să ajungem la 1 solist. Din nou, egalul e bun, rămânem acolo sus, dar dacă vrem titlul, cândva, cândva tot trebuie să facem acel pas. Putem spune că acum avem o echipă mai experimentată și mai organizată ca în întâlnirile precedente, jucători mai valoroși, și putem profita de faptul că Vasluiul vine după un meci crâncen cu Brașovul în Cupă, la jumătatea săptămânii, chiar dacă au odihnit parte din titulari. Dar până la urmă tot jucătorii trebuie să demonstreze că sunt mai buni.
Legat de efectiv, trebuie să amintim că Magera e suspendat, în urma cartonașului galben luat prostește la Ploiești. O pierdere evidentă, având în vedere ultimele sale evoluții. Dar nu e mare problemă, pentru că înlocuitori există și Sabău sigur are vreo schemă tactică și fără ceh. Probabil că o problemă mai mare e absența lui Mera, care a fost eliminat în meciul cu Astra. Apărarea noastră, și-așa nesigură, va trebui remodelată. Va reintra Scutaru? Pentru că Brezinsky se pare că ori nu se mai reface, ori nu-l poate impresiona pe Sabău. Poate mai simplu ar fi retitularizarea lui Bonfim, pe stânga, iar Luchin să refacă duo-ul la centru cu Nibombe. Personal, această variantă mi se pare cea mai sigură. Oricum, revine Alexa, deci probabil nu vor fi așa ușor depășiți ca la Ploiești.
Desigur, poziția Vasluiul vine în principal ca urmare acelei serii spectaculoase de victorii consecutive din tur, prilejuită de programul favorabil din acea perioadă. Dar dacă ne uităm pe clasamentul returului vom vedea că suntem la egalitate cu vasluienii, în dreptul lor figurând o înfrângere interesantă: 0-1 acasă, cu Bistrița. Așadar, avem toate premisele pentru un meci echilibrat, între două vecine de clasament, dar dați-mi voie să cred că diferența dintre noi și Vaslui, după 24 de etape, nu e de doar un punct, ci de 4.
Hai Poli!
26 martie 2010
22 martie 2010
Astra Ploieşti - Poli 1:3 (1:2)
Norocul şi arbitrajul generos ne-au permis să obţinem astăzi o victorie esenţială pentru cursa de urmărire a primului titlu alb-violet.
Dar după jumătate de oră, parca revedeam meciul cu FC Vaslui. Nici nu începuse bine meciul că Chiţu a fost deschis excelent pe stânga, a centrat bine, Goga a deviat la colţul lung, iar de acolo Magera a marcat! Poli a continuat să domine şi în minutul 10 Tudor a dictat un penalty la un henţ în preajma lui Nibombe. Goga a executat şi, cu şansă, mingea a intrat în poartă, după ce l-a lovit pe portar în spate. Meciul a luat o turnură mai puţin plăcută în minutul 18, când Mera era la plimbare, iar Seto a scăpat spre poartă şi a fost luat pe sus de Taborda. Nu cred că în aceasta situaţie se impunea eliminarea portarului, mai ales că jucătorul şi-a făcut mingea în lateral şi era acoperit de Luchin, dar nu spun că nu s-ar fi putut dicta. Oricum, din libera ce a urmat, Ganea a redus din scor, după ce zidul l-a mascat eficient pe Taborda, Goga pus pe traiectoria balonului s-a întors, iar portughezul a rămas fără reflex. Magera putea să mai liniştească spiritele trei minute mai târziu, la o deschidere foarte bună de la Goga, dar şutul său cu stângul a fost prea slab. A urmat o nouă ocazie pentru alb-violeţi la un corner, când mai mulţi jucători au trecut pe lângă finalizare, dar aceasta a şi fost cam ultima noastră fază bună de poartă pentru multă vreme. În schimb, am cam trecut la colectarea de galbene. Gazdele au preluat controlul partidei şi s-au urcat peste noi, iar acest lucru s-a văzut prin mai multe semi-ocazii, culminând cu penalty-ul făcut absolut neglijent de Nibombe în minutul 36. Marele nostru noroc a constat în execuţia slabă a lui Ganea şi inspiraţia lui Taborda, astfel că scorul a rămas în favoarea noastră. Presiunea asupra apărării noastre creştea odată cu apropierea pauzei, iar colacul peste pupăză a sosit în mintul 44, când Mera l-a servit cu un cot pe Ganea alergând după un balon şi a văzut al doilea galben. Mai mult, Astra a fost la câţiva centimetri de egalare, dar şutul fantastic al lui Strătilă a ocolit poarta lui Taborda.
Pauza a fost salvatorul nostru. La reluare, gazdele au părut mult mai relaxate (obosite) şi nu au putut susţine presiunea din finalul primei reprize. Poli nu a făcut decât să se apere, iar precum ne putem aduce aminte, ştie să facă acest lucru destul de bine. Şi aşa însă, în minutul 62, la o minge lungă, Bonfim a faultat în careu, dar Tudor nu a văzut. Alb-violeţii păreau neputincioşi în atac, construind greoi şi fiind lipsiţi de explozia necesară pentru contre. Cele mai bune faze au venit la insistenţele lui Goga, dar acesta nu a putut să-l învingă pe Miron în două rânduri. Sepsi a avut un şi el un şut parat, înainte ca Nibombe să o comită încă o dată, faultând dur şi la fel de neglijent ca la penalty în propria jumătate, dar Tudor a fost din nou de partea noastră şi l-a scutit pe togolez de al doilea galben. Era clar că Astra nu mai avea destulă forţă ca să insiste cum se cuvenea pe finalul de meci, dar şi aşa a reuşit să-şi treacă în cont o ocazie excelentă, mingea trecând de puţin pe lângă poartă la o lovitură de cap a lui Silva. Şi atunci când nimeni nu se aştepta, Goga cu patru fundaşi adverşi în faţa a speculat intrarea prin alunecare a lui Oprsal, a scăpat singur cu portarul, la sărit cu o scăriţă şi a finalizat această faza splendidă fără nicio problemă - o reuşită de-a dreptul impresionantă. Până la fluierul de final nu s-a mai consemnat nimic important, astfel că Poli şi-a trecut în cont trei puncte mari, dar după multă suferinţă şi cu ajutorul unui Tudor, ca mai mereu, confuz.
A fost greu de crezut căderea echipei după primirea golului şi doar printr-o minune am rezistat până la pauză. Degringolada ce-a urmat revenirii pe tabelă a gazdelor a fost una de-a dreptul jalnică, puţini jucători reuşind să-şi păstreze calmul. Printre aceştia s-a enumerat Sepsi, care a făcut din nou un meci bun, la fel ca şi Luchin pe flancul drept - chiar de al doilea nu a lăsat o impresie aşa de bună ca primul. Oricum, mă gândesc că odată cu această partidă a luat sfârşit şi această tentativă nereuşită de a reformula centrul apărării noastre cu doi jucători lenţi şi de multe ori stângaci, care nu se completează deloc. Cea mai mare problemă azi a fost linia de mijloc, ea nereuşind să se evidenţieze decât prin nereuşite. Chiacu s-a implicat în joc, dar a greşit mai mereu continuarea, Kozak nu s-a văzut, Bourceanu a fost neconvingător, iar Chiţu, în afara de centrarea la deschiderea scorului, a fost foarte izolat. Odată cu intrarea lui Contra, mi s-a părut că echipa a câştigat în concentrare, dar pe faza ofensivă rezultatul a fost tot null - explicabil, oarecum, prin omul în minus.
Am respirat cu bine la final, graţie unei reuşite minunate a lui Goga (care, imediat după, a ratat preluarea la o fază mai simplă), şi cred ca atâta contează momentan. Am rămas sus şi jucam mai departe.
Poli: Taborda (6) - Luchin (6), Mera (3), Nibombe (4), Sepsi (6,5) - Chiacu (5), Bourceanu (5,5), Kozak (5), Chiţu (5,5) - Magera (6), Goga (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Bonfim (5,5) pentru Kozak (min 58)
Parks pentru Chiţu (min 71)
Dar după jumătate de oră, parca revedeam meciul cu FC Vaslui. Nici nu începuse bine meciul că Chiţu a fost deschis excelent pe stânga, a centrat bine, Goga a deviat la colţul lung, iar de acolo Magera a marcat! Poli a continuat să domine şi în minutul 10 Tudor a dictat un penalty la un henţ în preajma lui Nibombe. Goga a executat şi, cu şansă, mingea a intrat în poartă, după ce l-a lovit pe portar în spate. Meciul a luat o turnură mai puţin plăcută în minutul 18, când Mera era la plimbare, iar Seto a scăpat spre poartă şi a fost luat pe sus de Taborda. Nu cred că în aceasta situaţie se impunea eliminarea portarului, mai ales că jucătorul şi-a făcut mingea în lateral şi era acoperit de Luchin, dar nu spun că nu s-ar fi putut dicta. Oricum, din libera ce a urmat, Ganea a redus din scor, după ce zidul l-a mascat eficient pe Taborda, Goga pus pe traiectoria balonului s-a întors, iar portughezul a rămas fără reflex. Magera putea să mai liniştească spiritele trei minute mai târziu, la o deschidere foarte bună de la Goga, dar şutul său cu stângul a fost prea slab. A urmat o nouă ocazie pentru alb-violeţi la un corner, când mai mulţi jucători au trecut pe lângă finalizare, dar aceasta a şi fost cam ultima noastră fază bună de poartă pentru multă vreme. În schimb, am cam trecut la colectarea de galbene. Gazdele au preluat controlul partidei şi s-au urcat peste noi, iar acest lucru s-a văzut prin mai multe semi-ocazii, culminând cu penalty-ul făcut absolut neglijent de Nibombe în minutul 36. Marele nostru noroc a constat în execuţia slabă a lui Ganea şi inspiraţia lui Taborda, astfel că scorul a rămas în favoarea noastră. Presiunea asupra apărării noastre creştea odată cu apropierea pauzei, iar colacul peste pupăză a sosit în mintul 44, când Mera l-a servit cu un cot pe Ganea alergând după un balon şi a văzut al doilea galben. Mai mult, Astra a fost la câţiva centimetri de egalare, dar şutul fantastic al lui Strătilă a ocolit poarta lui Taborda.
Pauza a fost salvatorul nostru. La reluare, gazdele au părut mult mai relaxate (obosite) şi nu au putut susţine presiunea din finalul primei reprize. Poli nu a făcut decât să se apere, iar precum ne putem aduce aminte, ştie să facă acest lucru destul de bine. Şi aşa însă, în minutul 62, la o minge lungă, Bonfim a faultat în careu, dar Tudor nu a văzut. Alb-violeţii păreau neputincioşi în atac, construind greoi şi fiind lipsiţi de explozia necesară pentru contre. Cele mai bune faze au venit la insistenţele lui Goga, dar acesta nu a putut să-l învingă pe Miron în două rânduri. Sepsi a avut un şi el un şut parat, înainte ca Nibombe să o comită încă o dată, faultând dur şi la fel de neglijent ca la penalty în propria jumătate, dar Tudor a fost din nou de partea noastră şi l-a scutit pe togolez de al doilea galben. Era clar că Astra nu mai avea destulă forţă ca să insiste cum se cuvenea pe finalul de meci, dar şi aşa a reuşit să-şi treacă în cont o ocazie excelentă, mingea trecând de puţin pe lângă poartă la o lovitură de cap a lui Silva. Şi atunci când nimeni nu se aştepta, Goga cu patru fundaşi adverşi în faţa a speculat intrarea prin alunecare a lui Oprsal, a scăpat singur cu portarul, la sărit cu o scăriţă şi a finalizat această faza splendidă fără nicio problemă - o reuşită de-a dreptul impresionantă. Până la fluierul de final nu s-a mai consemnat nimic important, astfel că Poli şi-a trecut în cont trei puncte mari, dar după multă suferinţă şi cu ajutorul unui Tudor, ca mai mereu, confuz.
A fost greu de crezut căderea echipei după primirea golului şi doar printr-o minune am rezistat până la pauză. Degringolada ce-a urmat revenirii pe tabelă a gazdelor a fost una de-a dreptul jalnică, puţini jucători reuşind să-şi păstreze calmul. Printre aceştia s-a enumerat Sepsi, care a făcut din nou un meci bun, la fel ca şi Luchin pe flancul drept - chiar de al doilea nu a lăsat o impresie aşa de bună ca primul. Oricum, mă gândesc că odată cu această partidă a luat sfârşit şi această tentativă nereuşită de a reformula centrul apărării noastre cu doi jucători lenţi şi de multe ori stângaci, care nu se completează deloc. Cea mai mare problemă azi a fost linia de mijloc, ea nereuşind să se evidenţieze decât prin nereuşite. Chiacu s-a implicat în joc, dar a greşit mai mereu continuarea, Kozak nu s-a văzut, Bourceanu a fost neconvingător, iar Chiţu, în afara de centrarea la deschiderea scorului, a fost foarte izolat. Odată cu intrarea lui Contra, mi s-a părut că echipa a câştigat în concentrare, dar pe faza ofensivă rezultatul a fost tot null - explicabil, oarecum, prin omul în minus.
Am respirat cu bine la final, graţie unei reuşite minunate a lui Goga (care, imediat după, a ratat preluarea la o fază mai simplă), şi cred ca atâta contează momentan. Am rămas sus şi jucam mai departe.
Poli: Taborda (6) - Luchin (6), Mera (3), Nibombe (4), Sepsi (6,5) - Chiacu (5), Bourceanu (5,5), Kozak (5), Chiţu (5,5) - Magera (6), Goga (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Bonfim (5,5) pentru Kozak (min 58)
Parks pentru Chiţu (min 71)
19 martie 2010
18 martie 2010
Poli - Unirea Alba Iulia 6:0 (3:0)
Aparent, alb-violeţii au doar patru viteze: 1 gol, 2 goluri, 3 goluri, 6 goluri - dacă nu rămân pe neutru, se înţelege. Pe o vreme splendidă şi într-o atmosferă ce s-a destins complet după minutul 30, Poli a făcut o partidă excelentă, în compania unui adversar ce s-a dovedit depăşit de situaţie.
Sabău a reuşit să-i monteze cum trebuie pe jucători să dovedească faptul că măcar una dintre pretendentele la titlu ştie cum să joace cu echipele care trebuie bătute - nu i-a ieşit prea bine cu Poli Iaşi, dar astăzi multe lucruri au fost diferite.
Goga a început cu o ratare de avertisment în minutul trei, deşi ar fi trebuit să nu ierte, înainte ca meciul să încerce să se autocalibreze cam un sfert de oră. Dominarea noastră a fost clară, exceptând o fază la care Nibombe a oferit oaspeţilor o liberă indirectă de la marginea careului, dar aceasta a rămas neexploatată. Goga a fost decisiv pentru deschiderea scorului în minutul 17, când s-a întors cu adversar în cârcă, a pătruns în careu şi a şutat din unghi, Cernea a respins, iar mingea a ajuns la Kozak, care a reluat aparent stângaci, mingea lovind gazonul înainte să se salte în plasa porţii adverse. Flancul stâng, de unde a plecat Goga la gol, a continuat să fie sursa principală de pericol pentru oaspeţi, nu atât datorită lui Mejia, cât graţie jocului excelent făcut de Sepsi. În minutul 25, fundaşul nostru i-a centrat ideal lui Magera, care nu l-a imitat pe Goga, ci a reuşit să marcheze dintr-un voleu spectaculos. După ce Goga şi-a încercat şutul de la distanţă, mingea trecând de puţin peste, a urmat golul cu numărul trei, la o fază simplă: corner Kozak, cap Magera. Nu ca şi cu Stuttgart, va să se zică.
Era clar că repriza secundă avea să fie una lejeră. Oaspeţii erau mai mereu cantonaţi în propria jumătate, iar la puţin peste cinci minute de la reluare, scorul avea să devină patru, urmând un scenariu cunoscut: corner Kozak, cap în forţă Mera, Cernea nu poate opri mingea. Introducerea lui Mansour în locul lui Magera s-a făcut simţită imediat, căci la o lansare ideală a lui Kozak, senegalezul, scăpat cu Goga alături către poartă, a finalizat slab. Dar răutatea nu-şi are locul, din moment ce în minutul 67 Mansour a recepţionat foarte bine o pasă lungă a lui Contra, a centrat cum trebuie pentru Goga, şi s-a făcut cinci. Finalul de meci l-a evidenţiat oarecum pe Mejia, în mod evident abătut după lipsa de reuşite din prima parte a meciului, columbianul încercând două şuturi de la distanţă, ambele relativ aproape de buturile lui Cernea. Scorul final l-a stabilit prietenul tuturor, Mansi, care a preluat o pasă lungă, a continuat cu mingea pe flancul stâng, a intrat adânc în careu şi i-a trimis printre picioare portarului oaspeţilor. De-a lungul partidei, Alba Iulia nu a avut decât trei semi-ocazii, ambele venite în ultimul sfert de oră prin Jovanovici, dar întâi Sepsi şi apoi finalizările slabe ale sârbului au făcut ca fazele respective să nu consemneze vreo reuşită pe tabelă. Scor final, 6-0.
Evident, după o asemenea partidă, e greu să-ţi găseşti evidenţiaţii. Kozak şi Magera au aprins torţa, în mod cert, ei fiind susţinuţi de excelentul Sepsi. Acesta, deşi lăsat mai mereu singur de către Mejia, s-a descurcat bine defensiv şi a avut un aport considerabil în atac. Taborda s-a cam odihnit în marea parte a timpului, fundaşii centrali au avut puţine emoţii, singurele probleme de eficienţă stabilindu-se pe benzi, în ceea ce priveşte mijlocaşii. Parks, amplasat mijlocaş dreapta, nu a fost convingător, în timp ce Mejia, deşi are evidenta susţinere a publicului, s-a chinuit să iasă în evidenţă. Limbajulul corpului său denota o oarecare dezolare spre finalul partidei, impresie amplificată, cu siguranţă, de oboseala acumulată după primul meci ca integralist. În atac, pe lângă jocul bine cunoscut (şi, în general, exasperanto-satisfăcător per total) al lui Goga, am consemnat în sfârşit ceea ce era aparent: Magera trebuie titularizat - şi nu doar pentru veleităţile sale de cârmaci al mingilor lungi. Totodată, fiindcă mereu i-am menţionat împreună, Kozak a reuşit prima sa partidă care arată valoarea sa: fazele fixe executate ireproşabil, dar şi cele câteva pase lungi de mare calitate, au fost plusuri certe; diversele erori mai dau de gândit, precum şi lentoarea jocului său, dar plusul pe care îl aduce e unul ce se poate dovedi lejer decisiv (spre exemplu, faza corner-gol).
I-am lăsat la capăt pe Alexa şi Contra, amândoi extrem de maturi în joc (ce clişeu!), precum şi pe tânărul nostru debutant în alb-violet, Marian Fuchs. Mijlocaşul ce şi-a serbat majoratul luna aceasta a fost sigur pe el, s-a implicat cu curaj în joc şi nu s-a evidenţiat prin nicio greşeală - un început frumos. În schimb, căpitanii din teren ai echipei, au muncit bine azi, au gestionat jocul cum trebuie şi au avut un aport important la dominarea echipei.
Mă îndoiesc că-l mai huiduie cineva acuma pe Sabău, dar la fel e clar că vorba cu floarea şi primăvara (care pare că a venit!) rămâne valabilă. Impresia mea de ansamblu este că am progresat constant în acest retur, dar decisive vor fi următoarele două partide pentru a ne stabili obiectivul. Deşi, la cum merge campionatul acesta...
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Nibombe (6), Mera (6,5), Sepsi (7) - Parks (5,5), Alexa (6), Kozak (7), Mejia (5,5) - Goga (6,5), Magera (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Bonfim (min 45)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 57)
Fuchs (6) pentru Kozak (min 68)
Sabău a reuşit să-i monteze cum trebuie pe jucători să dovedească faptul că măcar una dintre pretendentele la titlu ştie cum să joace cu echipele care trebuie bătute - nu i-a ieşit prea bine cu Poli Iaşi, dar astăzi multe lucruri au fost diferite.
Goga a început cu o ratare de avertisment în minutul trei, deşi ar fi trebuit să nu ierte, înainte ca meciul să încerce să se autocalibreze cam un sfert de oră. Dominarea noastră a fost clară, exceptând o fază la care Nibombe a oferit oaspeţilor o liberă indirectă de la marginea careului, dar aceasta a rămas neexploatată. Goga a fost decisiv pentru deschiderea scorului în minutul 17, când s-a întors cu adversar în cârcă, a pătruns în careu şi a şutat din unghi, Cernea a respins, iar mingea a ajuns la Kozak, care a reluat aparent stângaci, mingea lovind gazonul înainte să se salte în plasa porţii adverse. Flancul stâng, de unde a plecat Goga la gol, a continuat să fie sursa principală de pericol pentru oaspeţi, nu atât datorită lui Mejia, cât graţie jocului excelent făcut de Sepsi. În minutul 25, fundaşul nostru i-a centrat ideal lui Magera, care nu l-a imitat pe Goga, ci a reuşit să marcheze dintr-un voleu spectaculos. După ce Goga şi-a încercat şutul de la distanţă, mingea trecând de puţin peste, a urmat golul cu numărul trei, la o fază simplă: corner Kozak, cap Magera. Nu ca şi cu Stuttgart, va să se zică.
Era clar că repriza secundă avea să fie una lejeră. Oaspeţii erau mai mereu cantonaţi în propria jumătate, iar la puţin peste cinci minute de la reluare, scorul avea să devină patru, urmând un scenariu cunoscut: corner Kozak, cap în forţă Mera, Cernea nu poate opri mingea. Introducerea lui Mansour în locul lui Magera s-a făcut simţită imediat, căci la o lansare ideală a lui Kozak, senegalezul, scăpat cu Goga alături către poartă, a finalizat slab. Dar răutatea nu-şi are locul, din moment ce în minutul 67 Mansour a recepţionat foarte bine o pasă lungă a lui Contra, a centrat cum trebuie pentru Goga, şi s-a făcut cinci. Finalul de meci l-a evidenţiat oarecum pe Mejia, în mod evident abătut după lipsa de reuşite din prima parte a meciului, columbianul încercând două şuturi de la distanţă, ambele relativ aproape de buturile lui Cernea. Scorul final l-a stabilit prietenul tuturor, Mansi, care a preluat o pasă lungă, a continuat cu mingea pe flancul stâng, a intrat adânc în careu şi i-a trimis printre picioare portarului oaspeţilor. De-a lungul partidei, Alba Iulia nu a avut decât trei semi-ocazii, ambele venite în ultimul sfert de oră prin Jovanovici, dar întâi Sepsi şi apoi finalizările slabe ale sârbului au făcut ca fazele respective să nu consemneze vreo reuşită pe tabelă. Scor final, 6-0.
Evident, după o asemenea partidă, e greu să-ţi găseşti evidenţiaţii. Kozak şi Magera au aprins torţa, în mod cert, ei fiind susţinuţi de excelentul Sepsi. Acesta, deşi lăsat mai mereu singur de către Mejia, s-a descurcat bine defensiv şi a avut un aport considerabil în atac. Taborda s-a cam odihnit în marea parte a timpului, fundaşii centrali au avut puţine emoţii, singurele probleme de eficienţă stabilindu-se pe benzi, în ceea ce priveşte mijlocaşii. Parks, amplasat mijlocaş dreapta, nu a fost convingător, în timp ce Mejia, deşi are evidenta susţinere a publicului, s-a chinuit să iasă în evidenţă. Limbajulul corpului său denota o oarecare dezolare spre finalul partidei, impresie amplificată, cu siguranţă, de oboseala acumulată după primul meci ca integralist. În atac, pe lângă jocul bine cunoscut (şi, în general, exasperanto-satisfăcător per total) al lui Goga, am consemnat în sfârşit ceea ce era aparent: Magera trebuie titularizat - şi nu doar pentru veleităţile sale de cârmaci al mingilor lungi. Totodată, fiindcă mereu i-am menţionat împreună, Kozak a reuşit prima sa partidă care arată valoarea sa: fazele fixe executate ireproşabil, dar şi cele câteva pase lungi de mare calitate, au fost plusuri certe; diversele erori mai dau de gândit, precum şi lentoarea jocului său, dar plusul pe care îl aduce e unul ce se poate dovedi lejer decisiv (spre exemplu, faza corner-gol).
I-am lăsat la capăt pe Alexa şi Contra, amândoi extrem de maturi în joc (ce clişeu!), precum şi pe tânărul nostru debutant în alb-violet, Marian Fuchs. Mijlocaşul ce şi-a serbat majoratul luna aceasta a fost sigur pe el, s-a implicat cu curaj în joc şi nu s-a evidenţiat prin nicio greşeală - un început frumos. În schimb, căpitanii din teren ai echipei, au muncit bine azi, au gestionat jocul cum trebuie şi au avut un aport important la dominarea echipei.
Mă îndoiesc că-l mai huiduie cineva acuma pe Sabău, dar la fel e clar că vorba cu floarea şi primăvara (care pare că a venit!) rămâne valabilă. Impresia mea de ansamblu este că am progresat constant în acest retur, dar decisive vor fi următoarele două partide pentru a ne stabili obiectivul. Deşi, la cum merge campionatul acesta...
Poli: Taborda (6) - Bonfim (6), Nibombe (6), Mera (6,5), Sepsi (7) - Parks (5,5), Alexa (6), Kozak (7), Mejia (5,5) - Goga (6,5), Magera (7)
Schimbări:
Contra (6) pentru Bonfim (min 45)
Mansour (6,5) pentru Magera (min 57)
Fuchs (6) pentru Kozak (min 68)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)