22 mai 2010
Poli - FC Braşov 1:2 (0:2)
După deviza "dacă joci prost, fă-o până la capăt", alb-violeţii au pus punct acestei stagiuni extrem de iritante în ultima ei parte cu o nouă înfrângere pe teren propriu, ca urmare a unui joc fără tărie şi, în multe momente, fără talent.
Braşovenii aveau deja două goluri avantaj după un sfert de oră, ca urmare a improvizaţiilor făcute în apărarea noastră. Mai întâi Luchin a strâns spre Brezinsky la un doi contra doi, mingea a ajuns la atacantul liber pe cară acesta îl părăsise, iar în ciuda intrării sale hotărâte, fundaşul nostru nu a reuşit decât să devieze mingea în poartă. Apoi, Maxim slab pe stânga permite unui jucător să se desprindă din marcajul său, iar acesta, găsit fiind liber, nu putea să rateze. Din păcate replica noastră a întârziat să apară, iar în afară de un şut de la distanţă al lui Magera şi o lovitură de cap scoasă de pe linia porţii, nu ne-am mai creat alte şanse. De remarcat din nou şuturile aiurea ale lui Curtean.
Repriza secundă am fost mai decişi, dar fără inspiraţie în faţa careului advers. Oaspeţii au avut întâi un şut mişelesc spre poartă, dar Taborda a fost la post, înainte ca Curtean să trimită slab cu capul din poziţie ideală. Şi aşa, golul nostru a venit destul de repede, nou intratul Chiacu deviind cu capul o centrare a celui mai bun jucător de astăzi, Răzvan Cociş. M-am văzut sceptic cu privire la calitatea sa, dar nu a dezamăgit în aceste ultime etape. O şansă bună de egalare a avut Goga în minutul 74, când Magera a prelungit bine, dar atacantul nostru nu a reuşit să treacă de Mincă din poziţie de unu la unu. Introducerea lui Mejia a dinamizat jocul nostru, numai că ocaziile le-au avut braşovenii pe contră: Sburlea, în două rânduri, fiind blocat de excelentul Taborda. La ultima fază a meciului Magera şi Cociş au tras în portar din doar câţiva metri, pecetluind soarta unei partide de tristă amintire, ca destule altele.
E bine că a luat sfârşit acest sezon, totuşi, neplăcut, în ciuda momentelor bune pe care le-a adus cu sine. Astăzi Poli a fost blazată, mai ales în prima repriză, iar improvizaţiile lui Sabău cu Bourceanu fundaş dreapta şi Sepsi mijlocaş nu au dat niciun randament - din contră, au dat "anti-randament". Ziceam că remarc jocul lui Cociş, mereu prezent la recuperare, mereu prezent în atac şi din păcate cam atât este cu adevărat de apreciat. Mejia s-a mişcat binişor, Magera şi Alexa au muncit mult, cam la fel şi Bourceanu, Curtean a avut câteva faze reuşite, dar şi numeroase erori în joc, în timp ce Goga a dezamăgit din nou. Despre apărare nu vreau să comentez, fiindcă astăzi s-a simţit formula atipică utilizată în primul unsprezece.
Rămâne să vedem ce va fi în continuare. Eu nu îl susţin pe Sabău, pentru că nu îmi inspiră încredere că ar şti ce face şi nu cred că victoriile cu Dinamo şi eliminarea Şahtiorului, chiar şi prestaţiile solide din grupele EL, reprezintă fundamentul pentru echipa clădită la Timişoara. Dacă ar face-o, am fi discutat în alţi termeni.
Poli: Taborda (6) - Bourceanu (5), Luchin (4,5), Brezinsky (4,5), Maxim (4,5) - Curtean (4,5), Alexa (5,5), Cociş (6), Sepsi (5) - Magera (5,5), Goga (4,5)
Schimbări:
Chiacu (5,5) pentru Maxim (min 45)
Mejia pentru Goga (min 74)
Braşovenii aveau deja două goluri avantaj după un sfert de oră, ca urmare a improvizaţiilor făcute în apărarea noastră. Mai întâi Luchin a strâns spre Brezinsky la un doi contra doi, mingea a ajuns la atacantul liber pe cară acesta îl părăsise, iar în ciuda intrării sale hotărâte, fundaşul nostru nu a reuşit decât să devieze mingea în poartă. Apoi, Maxim slab pe stânga permite unui jucător să se desprindă din marcajul său, iar acesta, găsit fiind liber, nu putea să rateze. Din păcate replica noastră a întârziat să apară, iar în afară de un şut de la distanţă al lui Magera şi o lovitură de cap scoasă de pe linia porţii, nu ne-am mai creat alte şanse. De remarcat din nou şuturile aiurea ale lui Curtean.
Repriza secundă am fost mai decişi, dar fără inspiraţie în faţa careului advers. Oaspeţii au avut întâi un şut mişelesc spre poartă, dar Taborda a fost la post, înainte ca Curtean să trimită slab cu capul din poziţie ideală. Şi aşa, golul nostru a venit destul de repede, nou intratul Chiacu deviind cu capul o centrare a celui mai bun jucător de astăzi, Răzvan Cociş. M-am văzut sceptic cu privire la calitatea sa, dar nu a dezamăgit în aceste ultime etape. O şansă bună de egalare a avut Goga în minutul 74, când Magera a prelungit bine, dar atacantul nostru nu a reuşit să treacă de Mincă din poziţie de unu la unu. Introducerea lui Mejia a dinamizat jocul nostru, numai că ocaziile le-au avut braşovenii pe contră: Sburlea, în două rânduri, fiind blocat de excelentul Taborda. La ultima fază a meciului Magera şi Cociş au tras în portar din doar câţiva metri, pecetluind soarta unei partide de tristă amintire, ca destule altele.
E bine că a luat sfârşit acest sezon, totuşi, neplăcut, în ciuda momentelor bune pe care le-a adus cu sine. Astăzi Poli a fost blazată, mai ales în prima repriză, iar improvizaţiile lui Sabău cu Bourceanu fundaş dreapta şi Sepsi mijlocaş nu au dat niciun randament - din contră, au dat "anti-randament". Ziceam că remarc jocul lui Cociş, mereu prezent la recuperare, mereu prezent în atac şi din păcate cam atât este cu adevărat de apreciat. Mejia s-a mişcat binişor, Magera şi Alexa au muncit mult, cam la fel şi Bourceanu, Curtean a avut câteva faze reuşite, dar şi numeroase erori în joc, în timp ce Goga a dezamăgit din nou. Despre apărare nu vreau să comentez, fiindcă astăzi s-a simţit formula atipică utilizată în primul unsprezece.
Rămâne să vedem ce va fi în continuare. Eu nu îl susţin pe Sabău, pentru că nu îmi inspiră încredere că ar şti ce face şi nu cred că victoriile cu Dinamo şi eliminarea Şahtiorului, chiar şi prestaţiile solide din grupele EL, reprezintă fundamentul pentru echipa clădită la Timişoara. Dacă ar face-o, am fi discutat în alţi termeni.
Poli: Taborda (6) - Bourceanu (5), Luchin (4,5), Brezinsky (4,5), Maxim (4,5) - Curtean (4,5), Alexa (5,5), Cociş (6), Sepsi (5) - Magera (5,5), Goga (4,5)
Schimbări:
Chiacu (5,5) pentru Maxim (min 45)
Mejia pentru Goga (min 74)
21 mai 2010
Avancronică: ultima etapă 2009-2010
Din punct de vedere al clasamentului la frunte, nu mai sunt multe de clarificat, doar locurile 3, 4 si 5. Poli, Steaua și Vaslui sunt umăr la umăr, cu câte 59 de puncte fiecare, avantaj Steaua, care are rezultate directe favorabile. Ca miză, după calculele mele, sunt două locuri de turul 3 contra unuia de turul 2 în Europa League. Cum Vasluiul, prin prezența sa în finala Cupei, și-a asigurat prezența în turul 3, mai rămâne compitiția între noi și Steaua. Adică obiectivul nostru este să îi întrecem. Pentru asta, trebuie să scoatem un rezultat mai bun ca ei. Sau mai precis, dacă vom câștiga, Steaua trebuie să nu câștige ca să trecem peste ei. Iar dacă am face un egal, Steaua trebuie neapărat să piardă.
După cum vedeți, nu soarta nu depinde în totalitate de noi, așa că scopul ar trebui să fie doar un joc bun, așa zisa ultima impresie în fața fanilor. Avem probleme de lot, aparent banca de rezerve va avea și locuri libere, dar Sabău ne asigură că poate alinia o echipă care să poată câștiga. Și îi dau dreptate. Mai rămâne doar de văzut dacă chiar vor câștiga. Teoretic, Brașovul nu are motivație. Personal, nu cred că se mai poate repeta performanța din urmă cu un an, nici cea de la sfârșitul turului. Brașovul are absențe importante. La acestea se mai adaugă și avantajul terenului propriu și statistica favorabilă nouă. În mod normal, ar trebui să câștigăm.
Sper să ne putem bucura de o zi frumoasă și de un fotbal frumos. Să terminăm acest sezon cu capul sus.
Hai Poli!
După cum vedeți, nu soarta nu depinde în totalitate de noi, așa că scopul ar trebui să fie doar un joc bun, așa zisa ultima impresie în fața fanilor. Avem probleme de lot, aparent banca de rezerve va avea și locuri libere, dar Sabău ne asigură că poate alinia o echipă care să poată câștiga. Și îi dau dreptate. Mai rămâne doar de văzut dacă chiar vor câștiga. Teoretic, Brașovul nu are motivație. Personal, nu cred că se mai poate repeta performanța din urmă cu un an, nici cea de la sfârșitul turului. Brașovul are absențe importante. La acestea se mai adaugă și avantajul terenului propriu și statistica favorabilă nouă. În mod normal, ar trebui să câștigăm.
Sper să ne putem bucura de o zi frumoasă și de un fotbal frumos. Să terminăm acest sezon cu capul sus.
Hai Poli!
17 mai 2010
Pandurii - Poli 0:0
Poli a jucat slab luni, mai ales prin prisma rezultatului. De-a lungul partidei aveam mereu impresia că ar trebui şters pe jos cu Pandurii, care erau extrem de firavi în defensivă şi lăsau mai mereu mijlocul liber, dar în ciuda acestui fapt, ocaziile de gol nu s-au înghesuit să apară.
Exceptând nişte şuturi de la distanţă, Magera pe poartă, Curtean mereu mult pe lângă, Maxim între cele două extreme, prima repriză nu a prezentat alte momente de stres optimist. Gazdele puteau marca la o fază pe stânga, unde Maxim a fost cam uşor depăşit în câteva rânduri, dar Orac a trimis peste din poziţie ideală.
Repriza a doua a fost dominată şi mai clar de Poli, dar Goga a ratat din poziţii bune, şuturile pe poartă au fost parate, iar golul aparent al lui Cociş din minutul 88 nu a fost validat.
De ce Sabău a ales să nu facă nicio schimbare, să nu dinamizeze atacul cu viteza lui Popovici în locul letargiei lui Curtean, mi-e greu de înţeles. În rest, rămân cu impresia că Pandurii trebuiau bătuţi la scor după fragilitatea şi indecizia pe care le-au arătat, dar potenţa redusă din punct de vedere ofensiv a fost ceea ce a unit cele două echipe în această seară.
Poli: Taborda (6) - Luchin (5,5), Cisovsky (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Curtean (4,5), Bourceanu (5,5), Sepsi (6) - Cociş (5,5), Magera (5,5), Goga (5)
Schimbări:
NICIUNA (!?)
Exceptând nişte şuturi de la distanţă, Magera pe poartă, Curtean mereu mult pe lângă, Maxim între cele două extreme, prima repriză nu a prezentat alte momente de stres optimist. Gazdele puteau marca la o fază pe stânga, unde Maxim a fost cam uşor depăşit în câteva rânduri, dar Orac a trimis peste din poziţie ideală.
Repriza a doua a fost dominată şi mai clar de Poli, dar Goga a ratat din poziţii bune, şuturile pe poartă au fost parate, iar golul aparent al lui Cociş din minutul 88 nu a fost validat.
De ce Sabău a ales să nu facă nicio schimbare, să nu dinamizeze atacul cu viteza lui Popovici în locul letargiei lui Curtean, mi-e greu de înţeles. În rest, rămân cu impresia că Pandurii trebuiau bătuţi la scor după fragilitatea şi indecizia pe care le-au arătat, dar potenţa redusă din punct de vedere ofensiv a fost ceea ce a unit cele două echipe în această seară.
Poli: Taborda (6) - Luchin (5,5), Cisovsky (6), Nibombe (6), Maxim (5,5) - Curtean (4,5), Bourceanu (5,5), Sepsi (6) - Cociş (5,5), Magera (5,5), Goga (5)
Schimbări:
NICIUNA (!?)
16 mai 2010
...dar s-o știm și noi
Totuși, vorbele lui Sabău, ca și cele ale lui Mansour, nu sunt vorbe goale. Totul pare pe dos. Nu țin minte ca vreunui antrenor al Politehnicii să i se ceară demisia, deși nu putem spune că am avut vreodată un joc extraordinar. Meciuri slabe au fost tot timpul, și cu echipele mici. Fiecare antrenor a avut calitățile și minusurile lui, realizările și eșecurile lui, nu mai intrăm în detalii.
Problema e una complexă, dar cred că vine tot de acolo de sus. Chiar dacă am apreciat o schimbare spre bine a lui Iancu, tot nu mi se pare că avem o conducere sănătoasă. Am pornit pentru titlu, dar apoi schimbăm lucrurile din mers. Ba ne interesează parcursul european, ba punem accent pe campionat. Și chiar și așa, dacă în toamnă a spus că nu ne propunem titlu, pe măsură ce trec etapele, declarațiile au alternat. Ba nu mai avem nici o șansă, ba CFR-ul e cea mai slabă și dacă batem tot ieșim campioni. Chiar și acum, se pare că se pune presiune pentru a obținte un loc 2.
Fără o consistență și fără o direcție clară, evoluția echipei nu poate fi decât ondulatorie. Jucătorii au intrat în priză, speriați, frustrarea culminând cu gesturile lui Contra și Ionescu. S-a creat iluzia asta că echipa poate bate tot, fără a avea argumente solide în spate. Se vrea tot mai mult, și cât mai repede. Se ignoră rezultatele bune și, paradoxal, se ignoră și jocul bun când rezultatele sunt negative. Trăim într-o turbulență în care se schimbă totul mereu, ne învârtim și nu reușim să găsim o direcție.
Sper doar că la vară se vor așeza cu toții la masă. Fără orgolii, fără pumni sau picioare. Să se facă o analiză și să se stabilească clar și realist ce se vrea. Fie cu Sabău, fie cu altcineva. La ce nivel e echipa și la ce nivel poate fi adus din transferuri. Apoi putem pleca la același drum, drept să fie, și la sfârșit putem spune dacă am ajuns cu bine sau nu. Personal, în locul unui titlu chinuit, smuls cu frustrări și lupte murdare, prefer continuitatea. Vreau să știu cu ce echipă mergem la drum și la ce să mă aștept de la ei. Când se depășesc, să ma bucur și să-i felicit, iar când nu își respectă blazonul, să îi critic, dar să mă gândesc că mâine e o altă zi și se pot revanșa. Dacă ținta e mereu de-asupra noastră, nu o vom mai atinge niciodată. Dacă nu ne putem îndeplini țelul, vom fi mereu triști și nu vom mai cânta niciodată.
Momentan nu știm cine suntem și nici încotro ne îndreptăm. E momentul să ne regăsim.
Problema e una complexă, dar cred că vine tot de acolo de sus. Chiar dacă am apreciat o schimbare spre bine a lui Iancu, tot nu mi se pare că avem o conducere sănătoasă. Am pornit pentru titlu, dar apoi schimbăm lucrurile din mers. Ba ne interesează parcursul european, ba punem accent pe campionat. Și chiar și așa, dacă în toamnă a spus că nu ne propunem titlu, pe măsură ce trec etapele, declarațiile au alternat. Ba nu mai avem nici o șansă, ba CFR-ul e cea mai slabă și dacă batem tot ieșim campioni. Chiar și acum, se pare că se pune presiune pentru a obținte un loc 2.
Fără o consistență și fără o direcție clară, evoluția echipei nu poate fi decât ondulatorie. Jucătorii au intrat în priză, speriați, frustrarea culminând cu gesturile lui Contra și Ionescu. S-a creat iluzia asta că echipa poate bate tot, fără a avea argumente solide în spate. Se vrea tot mai mult, și cât mai repede. Se ignoră rezultatele bune și, paradoxal, se ignoră și jocul bun când rezultatele sunt negative. Trăim într-o turbulență în care se schimbă totul mereu, ne învârtim și nu reușim să găsim o direcție.
Sper doar că la vară se vor așeza cu toții la masă. Fără orgolii, fără pumni sau picioare. Să se facă o analiză și să se stabilească clar și realist ce se vrea. Fie cu Sabău, fie cu altcineva. La ce nivel e echipa și la ce nivel poate fi adus din transferuri. Apoi putem pleca la același drum, drept să fie, și la sfârșit putem spune dacă am ajuns cu bine sau nu. Personal, în locul unui titlu chinuit, smuls cu frustrări și lupte murdare, prefer continuitatea. Vreau să știu cu ce echipă mergem la drum și la ce să mă aștept de la ei. Când se depășesc, să ma bucur și să-i felicit, iar când nu își respectă blazonul, să îi critic, dar să mă gândesc că mâine e o altă zi și se pot revanșa. Dacă ținta e mereu de-asupra noastră, nu o vom mai atinge niciodată. Dacă nu ne putem îndeplini țelul, vom fi mereu triști și nu vom mai cânta niciodată.
Momentan nu știm cine suntem și nici încotro ne îndreptăm. E momentul să ne regăsim.
14 mai 2010
12 mai 2010
Trădare, trădare....
După ce am auzit anunțarea demisiei lui Sabău, m-am simțit trădat. Eu l-am susținut de când a venit, indiferent de jocul echipei, de rezultate și de methenele lui, pentru că și eu cred într-un proiect de lungă durată la Poli. Am acceptat că primul an va trebui să fie unul de acomodare în care trebuie încercați mai mulți jucători, găsit și impus un stil de joc concret, cizelată o echipă și găsirea posturilor deficitare în perspectiva aducerii unor jucători decisivi pentru atacarea titlului sezonul viitor. În aceste condiții, performanța avea să fie doar ceva adiacent. Momentul decisiv ar fi trebuit să fie sezonul viitor, iar pentru sezonul acesta, din punct de vedere al obiectivelor, sunt mulțumit.
Acum însă, trebuie să o luăm de la capăt, și vom mai pierde încă un an de construcție.... Iancu iară ne va promite antrenori "nemți", olandezi, Uhrin etc. și ne va aduce cine știe pe cine. Și după ce am investit încredere un an întreg lui Sabău, va trebui să o fac din nou cu un alt antrenor. Iarăși patimă, iarăși așteptări, iarăși incertitudini. Iar asta mă supără, și de aceea mă simt trădat.
După toate promisiunile cu proiectul pe termen lung, Sabău vine acum și aruncă totul la gunoi, un sezon întreg de muncă. Nu e drept față de noi (față de mine cel puțin, că nu știu câți mai îmi împărtășesc gândurile) și cu atât mai mult față de echipă, față de club, față de patron.
Caracteristic pentru Politehnica ar trebui să fie spiritul de luptă, rămas moștenire de la viteaza Ripensie. Sabău însă dă dovadă de lașitate și de slăbiciune. Dacă nu duci ceva până la capăt, indiferent de ce obstacole ai în față, atunci mai bine nu te apuci deloc. Răul a fost făcut și nu știu cât va putea remedia o revenire asupra deciziei.
Va urma....
Acum însă, trebuie să o luăm de la capăt, și vom mai pierde încă un an de construcție.... Iancu iară ne va promite antrenori "nemți", olandezi, Uhrin etc. și ne va aduce cine știe pe cine. Și după ce am investit încredere un an întreg lui Sabău, va trebui să o fac din nou cu un alt antrenor. Iarăși patimă, iarăși așteptări, iarăși incertitudini. Iar asta mă supără, și de aceea mă simt trădat.
După toate promisiunile cu proiectul pe termen lung, Sabău vine acum și aruncă totul la gunoi, un sezon întreg de muncă. Nu e drept față de noi (față de mine cel puțin, că nu știu câți mai îmi împărtășesc gândurile) și cu atât mai mult față de echipă, față de club, față de patron.
Caracteristic pentru Politehnica ar trebui să fie spiritul de luptă, rămas moștenire de la viteaza Ripensie. Sabău însă dă dovadă de lașitate și de slăbiciune. Dacă nu duci ceva până la capăt, indiferent de ce obstacole ai în față, atunci mai bine nu te apuci deloc. Răul a fost făcut și nu știu cât va putea remedia o revenire asupra deciziei.
Va urma....
11 mai 2010
CS Ineu - Poli II 1:2
Goluri Popovici şi Chiacu.
Mă întreb dacă în aceste ultime două etape vor fi aduşi câţiva jucători mai tineri la echipa mare, dat fiind că miză nu prea mai e. Popovici, spre exemplu, arată o formă bună şi mă gândesc că şi Mejia ar mai merita încercat.
Mă întreb dacă în aceste ultime două etape vor fi aduşi câţiva jucători mai tineri la echipa mare, dat fiind că miză nu prea mai e. Popovici, spre exemplu, arată o formă bună şi mă gândesc că şi Mejia ar mai merita încercat.
10 mai 2010
Poli - Gaz Metan Mediaş 0:2 (0:1)
Astăzi pot îndura o mini-cronică. Deci:
- ratare Magera din centrarea lui Curtean
- ratare Magera din voleu
- bară Curtean
- bară - gol Contra, nevalidat de un tuşier visător
- eroare Cisovsky, care a jucat în mod evident accidentat, gol Eric
- repriză secundă fără vreun orizont anume
- eliminare Contra pentru o intrare iritată la Silvăşan
- bară Bonfim din zece metri după un corner
- bară Mediaş, la una din nenumăratele contre (toate după faze fixe irosite de noi, ca în tot acest retur atunci când Kozak n-a fost pe teren)
- finalmente, gol la un atac al oaspeţilor
- ironii şi demisii, din tribună
Poli: Pantilimon (4,5) - Bonfim (4,5), Luchin (5), Cisovsky (4), Sepsi (5,5) - Curtean (5), Bourceanu (4,5), Alexa (5), Contra (4) - Magera (4,5), Cociş (4,5)
Schimbări:
Goga (4,5) pentru Bourceanu (min 45)
Parks (4,5) pentru Curtean (min 60)
Ionescu pentru Magera (min 74)
Că Sabău şi-a anunţat demisia şi a făcut-o în maniera în care a ales să o facă mi se pare dezamăgitor. Fie îşi asumă responsabiltatea pentru rezultate, fie nu; orice nuanţare e o nuanţare atât de definitorie pentru spiritul românesc, de la primul muncitor la ultimul politician.
Avem atâtea probleme, dar revin la ce spuneam mai demult: fără şansă nu putem lua campionatul sub actuala formă a conducerii clubului. Deşi apreciez răbdarea avută cu Sabău, s-au făcut din nou aşa de multe greşeli încât e greu de sperat că totul se va schimba brusc şi deodată.
- ratare Magera din centrarea lui Curtean
- ratare Magera din voleu
- bară Curtean
- bară - gol Contra, nevalidat de un tuşier visător
- eroare Cisovsky, care a jucat în mod evident accidentat, gol Eric
- repriză secundă fără vreun orizont anume
- eliminare Contra pentru o intrare iritată la Silvăşan
- bară Bonfim din zece metri după un corner
- bară Mediaş, la una din nenumăratele contre (toate după faze fixe irosite de noi, ca în tot acest retur atunci când Kozak n-a fost pe teren)
- finalmente, gol la un atac al oaspeţilor
- ironii şi demisii, din tribună
Poli: Pantilimon (4,5) - Bonfim (4,5), Luchin (5), Cisovsky (4), Sepsi (5,5) - Curtean (5), Bourceanu (4,5), Alexa (5), Contra (4) - Magera (4,5), Cociş (4,5)
Schimbări:
Goga (4,5) pentru Bourceanu (min 45)
Parks (4,5) pentru Curtean (min 60)
Ionescu pentru Magera (min 74)
Că Sabău şi-a anunţat demisia şi a făcut-o în maniera în care a ales să o facă mi se pare dezamăgitor. Fie îşi asumă responsabiltatea pentru rezultate, fie nu; orice nuanţare e o nuanţare atât de definitorie pentru spiritul românesc, de la primul muncitor la ultimul politician.
Avem atâtea probleme, dar revin la ce spuneam mai demult: fără şansă nu putem lua campionatul sub actuala formă a conducerii clubului. Deşi apreciez răbdarea avută cu Sabău, s-au făcut din nou aşa de multe greşeli încât e greu de sperat că totul se va schimba brusc şi deodată.
8 mai 2010
Pe unde o fi...?
Acum 7 ani 40 000 de oameni cântau la unison când Poli pierdea 1-8 pe "Dan Păltinișanu". Se pare că astăzi acea atmosferă s-a mutat în sala "Constantin Jude" care răsuna a mii de voci și bătăi de palme la cele 2 infrângeri care au scos-o pe Elba Timișoara din drumul spre finală. Pe stadionul de fotbal, în schimb, la unele
meciuri se adună cam tot atâția oameni ca la meciurile de baschet. Pe unde o fi minunatul public timișorean?
Mansour este amendat pentru că a scos în evidență o față urâtă, dar tot mai prezentă în tribunele din Timișoara. Nu trebuia să apară cu așa ceva în public, dar clubul s-a făcut că plouă. Clubul ar trebui să-și protejeze angajații de maliția frustraților cu burta umflată de bere. În schimb, conducătorii au măturat gunoiul sub preș, de parcă nici n-ar exista: "nu a înțeles foarte bine", "nu vorbește perfect românește", "a ieșit în decor", "afectează imaginea clubului". Nu, nu cel care reclamă e vinovat, vinovați sunt cei reclamați. Și oare la acele incidente din vestiar de după meciul cu Dinamo imaginea clubului nu a fost afectată? Cine va sări cu amenda în acest caz?
Toți care vin la Poli laudă publicul și imediat se mândresc cu el, de parcă ar fi o proprietate a lor sau a clubului. Iau acest dar de-a gata, dar nu caută să-l păstreze în bune condiții. Îl exploatează cum le convine, fie ca scut, fie ca armă, fie ca sursă financiară.
La Poli, publicul e un bun de valoare. De aceea el trebuie ocrotit părintește, chiar și când o ia pe arătură. Dar atunci să nu ne mirăm dacă fiul va semăna tot mai mult cu părinții săi. Direcția a fost trasată - trebuie să ne depărtăm cât mai mult de acei nebuni care cântau în ploaie la cea mai usturătoare infrângere de pe teren propriu: "Atât și-au dorit ei, 8-1 pentru Steaua".
Spre noile culmi ale performanței și gloriei! Hai Poli!
meciuri se adună cam tot atâția oameni ca la meciurile de baschet. Pe unde o fi minunatul public timișorean?
Mansour este amendat pentru că a scos în evidență o față urâtă, dar tot mai prezentă în tribunele din Timișoara. Nu trebuia să apară cu așa ceva în public, dar clubul s-a făcut că plouă. Clubul ar trebui să-și protejeze angajații de maliția frustraților cu burta umflată de bere. În schimb, conducătorii au măturat gunoiul sub preș, de parcă nici n-ar exista: "nu a înțeles foarte bine", "nu vorbește perfect românește", "a ieșit în decor", "afectează imaginea clubului". Nu, nu cel care reclamă e vinovat, vinovați sunt cei reclamați. Și oare la acele incidente din vestiar de după meciul cu Dinamo imaginea clubului nu a fost afectată? Cine va sări cu amenda în acest caz?
Toți care vin la Poli laudă publicul și imediat se mândresc cu el, de parcă ar fi o proprietate a lor sau a clubului. Iau acest dar de-a gata, dar nu caută să-l păstreze în bune condiții. Îl exploatează cum le convine, fie ca scut, fie ca armă, fie ca sursă financiară.
La Poli, publicul e un bun de valoare. De aceea el trebuie ocrotit părintește, chiar și când o ia pe arătură. Dar atunci să nu ne mirăm dacă fiul va semăna tot mai mult cu părinții săi. Direcția a fost trasată - trebuie să ne depărtăm cât mai mult de acei nebuni care cântau în ploaie la cea mai usturătoare infrângere de pe teren propriu: "Atât și-au dorit ei, 8-1 pentru Steaua".
Spre noile culmi ale performanței și gloriei! Hai Poli!
7 mai 2010
6 mai 2010
Dinamo - Poli 1:2 (0:1)
Cine ar fi zis că după ce am spart gheaţa anul trecut, victoriile împotriva celor de la Dinamo vor avea tupeul să se lege una de cealaltă? Cine ar fi zis că Sabău, atât de hulitul şi antipaticul Sabău, va fi cel responsabil pentru două victorii venite după atâta amar de vreme? Cine ar fi zis că Poli mai are vreo şansă la titlu acuma trei etape? Părerea mea - nu prea mulţi.
Că victoria de azi vine după un meci destul de anost nu cred că miră pe cineva. Dinamo este într-o situaţie jalnică, iar alb-violeţii joacă doar un sfert de oră pe meci agresiv şi curajos. Prin urmare, prima repriză a fost una imposibil de nefascinantă. Ambele echipe s-au controlat reciproc jumătate de oră, fără vreo ocazie de poartă, iar doar elanul prins câteva minute de Poli a animat partida. Pe fondul acestui elan a venit şi cea mai mare ocazie de până atunci, când Cociş a reluat nestingherit cu capul la un corner, dar puţin cam central, şi prin urmare Curcă a putut interveni. Dominarea noastră a mai continuat o vreme, după care meciul părea că se îndreaptă către un egal la pauză, rezultat ce descria destul de precis cele decurse în teren. Ultimul minut al reprizei a adus însă un gol fantastic de important, ca urmare a două mişcări executate perfect: lansare peste apărare a lui Contra (Ciso?), preluare din alergat a lui Goga, şut la colţul scurt!
Avantajul a dat încredere echipei, care imediat după ce a ieşit de la vestiare a avut neruşinarea să-l dubleze: contraatac pe stânga, lansarea lui Sepsi pentru Cociş, acesta a intrat în careu şi a şutat tot pe scurt, surprinzându-l pe Curcă! Putea fi decisiv - de fapt, avea să fie decisiv, numai că nu fără emoţii. Poli a continuat bine jocul, nepermiţând gazdelor să îşi creeze ocazii periculoase de poartă. Prima asemenea fază a venit în minutul 60, când Taborda a intervenit la ţanc la un şut de la distanţă trimis de Marius Niculae. În loc să animeze puţin apărarea, această ocazie a precedat golul revenirii dinamoviste, la o lejeritate nepermisă în centru. Nici Luchin, nici Bonfim nu au fost în poziţie bună pentru a-l bloca pe Niculae, lansat lung de pe dreapta, iar ca urmare atacantul nu a avut mari probleme în a trimite în diagonală din careu, fără şanse pentru Taborda. Ca în alte partide, alb-violeţii s-au văzut copleşiţi de acest gol venit, e drept, destul de întâmplător, iar în doare câteva minute au permis gazdelor să preia complet frâiele partidei. Printre bâlbâielile defensive s-au ivit şi două ocazii dinamoviste în următorul sfert de oră, Niculae trimiţând pe lângă cu capul, ca apoi Taborda să fie iarăşi la post la un şut puternic, din unghi, al lui N'Doye. Din fericire ultimele zece minute i-au mai trezit pe Poli, echipa reuşind să ţină mai mult de minge şi fragmentând bine finalul de joc. Lovitura ratată de cap a lui Mărgăritescu din ultimul minut de prelungire a pus punct unui meci capital, precum şi la cel puţin două mituri: invincibilitatea dinamovistă în faţa Politehnicii pe teren propriu şi capacitatea alb-violeţilor de a profita de paşii greşiţi a contracandidatelor.
Aşa cum v-am obişnuit la asemenea victorii-meciuri istorice, găsesc cu greu cuvintele potrivite. Lipsa oarecare de spor de astăzi e cauzată, în parte, de jocul şters, dar dacă vom lua titlul, cu siguranţă satisfacţia "meritului" dinamovist la un asemenea succes ar fi una bună.
De gândit dă jocul timid din apărare, cu Cisovsky trecându-şi în cont numeroase lufturi şi Luchin purtând o parte din vină la gol. Revenirea slovacului după accidentare se dovedeşte a fi una puţin mai dificilă, dar să sperăm că în aceste meciuri rămase va reuşi să se redreseze. Nu vreau să-i pun în cârcă prea multe lui Luchin, care a avut o sarcină foarte grea azi şi a intervenit bine în repetate rânduri, iar ajutorul primit a fost de multe ori unul deficitar, în condiţiile în care Bonfim e mult mai ofensiv decât Sepsi.
În ceea ce priveşte restul echipei, reuşitele atacanţilor sunt mulţumitoare, aceştia reuşind să speculeze puţinele şanse de gol avute. Prestaţia muncitoare a mijlocaşilor (şi inspiraţia lui Contra la primul gol), precum şi meciul solid din punct de vedere defensiv făcut de Curtean sunt şi ele motive de satisfacţie. Poate a lipsit, precum ziceam, mai mult elan, dar atâta timp cât rezultatul obţinut e cel dorit, criticile sunt uşor cinice. Mai e puţin până la final.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (6) - Curtean (6), Alexa (6), Contra (6,5), Bourceanu (6) - Cociş (6,5), Goga (6,5)
Schimbări:
Dede pentru Curtean (min 77)
Parks pentru Cociş (min 81)
Maxim pentru Contra (min 86)
Că victoria de azi vine după un meci destul de anost nu cred că miră pe cineva. Dinamo este într-o situaţie jalnică, iar alb-violeţii joacă doar un sfert de oră pe meci agresiv şi curajos. Prin urmare, prima repriză a fost una imposibil de nefascinantă. Ambele echipe s-au controlat reciproc jumătate de oră, fără vreo ocazie de poartă, iar doar elanul prins câteva minute de Poli a animat partida. Pe fondul acestui elan a venit şi cea mai mare ocazie de până atunci, când Cociş a reluat nestingherit cu capul la un corner, dar puţin cam central, şi prin urmare Curcă a putut interveni. Dominarea noastră a mai continuat o vreme, după care meciul părea că se îndreaptă către un egal la pauză, rezultat ce descria destul de precis cele decurse în teren. Ultimul minut al reprizei a adus însă un gol fantastic de important, ca urmare a două mişcări executate perfect: lansare peste apărare a lui Contra (Ciso?), preluare din alergat a lui Goga, şut la colţul scurt!
Avantajul a dat încredere echipei, care imediat după ce a ieşit de la vestiare a avut neruşinarea să-l dubleze: contraatac pe stânga, lansarea lui Sepsi pentru Cociş, acesta a intrat în careu şi a şutat tot pe scurt, surprinzându-l pe Curcă! Putea fi decisiv - de fapt, avea să fie decisiv, numai că nu fără emoţii. Poli a continuat bine jocul, nepermiţând gazdelor să îşi creeze ocazii periculoase de poartă. Prima asemenea fază a venit în minutul 60, când Taborda a intervenit la ţanc la un şut de la distanţă trimis de Marius Niculae. În loc să animeze puţin apărarea, această ocazie a precedat golul revenirii dinamoviste, la o lejeritate nepermisă în centru. Nici Luchin, nici Bonfim nu au fost în poziţie bună pentru a-l bloca pe Niculae, lansat lung de pe dreapta, iar ca urmare atacantul nu a avut mari probleme în a trimite în diagonală din careu, fără şanse pentru Taborda. Ca în alte partide, alb-violeţii s-au văzut copleşiţi de acest gol venit, e drept, destul de întâmplător, iar în doare câteva minute au permis gazdelor să preia complet frâiele partidei. Printre bâlbâielile defensive s-au ivit şi două ocazii dinamoviste în următorul sfert de oră, Niculae trimiţând pe lângă cu capul, ca apoi Taborda să fie iarăşi la post la un şut puternic, din unghi, al lui N'Doye. Din fericire ultimele zece minute i-au mai trezit pe Poli, echipa reuşind să ţină mai mult de minge şi fragmentând bine finalul de joc. Lovitura ratată de cap a lui Mărgăritescu din ultimul minut de prelungire a pus punct unui meci capital, precum şi la cel puţin două mituri: invincibilitatea dinamovistă în faţa Politehnicii pe teren propriu şi capacitatea alb-violeţilor de a profita de paşii greşiţi a contracandidatelor.
Aşa cum v-am obişnuit la asemenea victorii-meciuri istorice, găsesc cu greu cuvintele potrivite. Lipsa oarecare de spor de astăzi e cauzată, în parte, de jocul şters, dar dacă vom lua titlul, cu siguranţă satisfacţia "meritului" dinamovist la un asemenea succes ar fi una bună.
De gândit dă jocul timid din apărare, cu Cisovsky trecându-şi în cont numeroase lufturi şi Luchin purtând o parte din vină la gol. Revenirea slovacului după accidentare se dovedeşte a fi una puţin mai dificilă, dar să sperăm că în aceste meciuri rămase va reuşi să se redreseze. Nu vreau să-i pun în cârcă prea multe lui Luchin, care a avut o sarcină foarte grea azi şi a intervenit bine în repetate rânduri, iar ajutorul primit a fost de multe ori unul deficitar, în condiţiile în care Bonfim e mult mai ofensiv decât Sepsi.
În ceea ce priveşte restul echipei, reuşitele atacanţilor sunt mulţumitoare, aceştia reuşind să speculeze puţinele şanse de gol avute. Prestaţia muncitoare a mijlocaşilor (şi inspiraţia lui Contra la primul gol), precum şi meciul solid din punct de vedere defensiv făcut de Curtean sunt şi ele motive de satisfacţie. Poate a lipsit, precum ziceam, mai mult elan, dar atâta timp cât rezultatul obţinut e cel dorit, criticile sunt uşor cinice. Mai e puţin până la final.
Bravo Poli!
Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Luchin (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (6) - Curtean (6), Alexa (6), Contra (6,5), Bourceanu (6) - Cociş (6,5), Goga (6,5)
Schimbări:
Dede pentru Curtean (min 77)
Parks pentru Cociş (min 81)
Maxim pentru Contra (min 86)
4 mai 2010
Avancronică: Dinamo - Poli
Marian Iancu spune că meciul cu Dinamo a devenit unul normal, și cam așa ar trebui să fie. În condițiile actuale sunt mult mai importante cele 3 puncte decât orice conotație istorică. Dinamo e pe un oarecare loc 6, asigurat, fiind geu de crezut că vor putea să urce sau să coboare în clasament. Noi, în schimb, avem pești mai mari de prins. Suntem într-o întrecere acerbă la pozițiile fruntașe, pentru un loc cât mai bun de Europa League, ba chiar o nouă încercare la grupele Champions League. Și o cu totul posibilă înfrângere a CFR-ului ar relansa șansele la titlu pentru toate echipele implicate. Practic, numai victoria ne ajută. Un egal e ca și o înfrângere pentru că ne-am putea depărta destul de mult de Urziceni. Totuși, nici partea rea nu e atât de rea pentru că în cărți tot vom rămâne.
Desigur, trebuie să amintim și datele istorice. O victorie îl va face pe Sabău o legendă. Nu numai că va fi spulberat cele două mituri - 12 ani fără victorie acasă și 45 de ani fără victorie în deplasare în fața lui Dinamo - dar va deveni și primul antrenor al Politehnicii care a învins echipa bucureșteană de două ori în același campionat.
Dacă în tur spuneam că jucătorii trebuie să înfrunte istoria, să o calce în teren, de data aceasta este cazul pentru un joc pragmatic, ordonat, agresiv pe unde trebuie, așa cum am arătat câte o repriză în fiecare din ultimele 3 meciuri. Dinamo e în suferință acută. Pe lângă conflictele interne, pe lângă sezonul aproape ratat, echipa e schiloadă. După ce că toată lumea se amuză de apărarea dinamovistă, absențele au făcut să nici nu se știe care va fi componența ei. Molinero, Pulhac, Moți suspendați, Kone accidentat. Nici Torje nu are drept de joc, lista fiind completată de Boștină și N'Doye, unul din cei mai importanți jucători ai lor.
În aceste condiții, numai noi ne putem pune bețe în roate, intrând timorați și sub complexul câinelui bătrân.
Hai Poli!
Desigur, trebuie să amintim și datele istorice. O victorie îl va face pe Sabău o legendă. Nu numai că va fi spulberat cele două mituri - 12 ani fără victorie acasă și 45 de ani fără victorie în deplasare în fața lui Dinamo - dar va deveni și primul antrenor al Politehnicii care a învins echipa bucureșteană de două ori în același campionat.
Dacă în tur spuneam că jucătorii trebuie să înfrunte istoria, să o calce în teren, de data aceasta este cazul pentru un joc pragmatic, ordonat, agresiv pe unde trebuie, așa cum am arătat câte o repriză în fiecare din ultimele 3 meciuri. Dinamo e în suferință acută. Pe lângă conflictele interne, pe lângă sezonul aproape ratat, echipa e schiloadă. După ce că toată lumea se amuză de apărarea dinamovistă, absențele au făcut să nici nu se știe care va fi componența ei. Molinero, Pulhac, Moți suspendați, Kone accidentat. Nici Torje nu are drept de joc, lista fiind completată de Boștină și N'Doye, unul din cei mai importanți jucători ai lor.
În aceste condiții, numai noi ne putem pune bețe în roate, intrând timorați și sub complexul câinelui bătrân.
Hai Poli!
1 mai 2010
Poli - Oţelul 2:1 (2:0)
Deci, cine suntem: echipa matură, decisă şi autoritară care a dominat excelent prima repriză sau animalul suferind care a fugit în mare parte a reprizei secunde cu coada-ntre picioare? Dacă ar fi să-mi dau cu părerea, judecând după ce-am văzut pe parcursul sezonului, mi se pare evident că o jumătate nu trăieşte fără cealaltă. Dar de-ar putea trăi cea dintâi liberă în aceste ultime etape...
Înfieraţi, cu siguranţă, de eşecul CFR-ului şi cel al Stelei, alb-violeţii au început excepţional partidă. Primul gol a venit în minutul cinci, la o lansare a lui Cociş pentru Bonfim, brazilianul a fugit pe flanc, a centrat ideal, iar Magera a venit parcă de nicăieri şi a împins mingea în poartă printr-un efort considerabil. După un şut respins al lui Alexa, Poli a făcut 2:0, şi era doar minutul 12: pasă lungă a căpitanului nostru, Cociş preia şi îl lobează pe portarul advers din afara careului. Avansul rapid de două goluri a oferit o mare lejeritate în joc echipei noastre, astfel că în ciuda lipsei unor mari ocazii în restul reprizei, fotbalul etalat de Poli a fost unul foarte satisfăcător şi plăcut ochiului. Era, de-a dreptul, barcelonesque ca stil, cu pase repetate şi o construcţie foarte elaborată, chiar de a lipsit un mic Messi-Iniesta-Xavi.
Repriza secundă a început bine, cu Cociş nereuşind să-l învingă pe Grahovac din poziţie ideală, dar golul oaspeţilor a căzut în minutul 54, iar de atunci totul s-a schimbat. Acelaşi Axente, ca în tur, a trimis cu boltă peste un Taborda uşor ieşit, dar vina la gol îi aparţine în primul rând lui Nibombe, care nu a degajat o minge, deşi era sub presiune. E drept, Nibombe a făcut un meci foarte bun în rest, dar o greşeală care duce la gol atârnă mereu destul de greu. Din fericire, pasul înapoi făcut de noi nu a fost suficient pentru a crea mare pericol la poarta lui Taborda, căci gălăţenii erau cam lipsiţi de iniţiativă. Mai mult, Magera şi Alexa au trimis şuturi de la distanţă ce au trecut foarte puţin pe lângă bara din stânga a porţii adverse, iar în minutul 90, Magera şi Kozak au ratat la o fază învălmăşită în careul Oţelului. Şi aşa însă, rămâne senzaţia neplăcută a apărării cu toţi oamenii, acasă, într-un meci în care chiar nu era nevoie să avem emoţii. Dar victoria e victorie, punctele sunt la fel de multe, şi ce n-aş da acuma pentru alte câteva meciuri câştigate cu un joc defensiv mai determinat!
Dintre jucători e greu să am remarcaţi, căci toată echipa s-a mişcat bine, a luptat mult, iar greşelile au fost destul de puţine. Frumoase ambele goluri, impresionant travaliul mijlocaşilor, de la Alexa la Curtean, şi destul de convingători fundaşii, exceptând scăparea de la gol. Taborda a avut câteva ieşiri mai slabe, dar la fel a fost foarte inspirat la câteva mingi lungi, fiind, per total, la nivelul arătat până acuma.
Dacă va fi destul acest efort cu Dinamo e greu de spus, dar ca şi în ultima noastră deplasare, orice se poate întâmpla. Iar o victorie, fie ea şi întâmplătoare, poate da încredere pentru un final de sezon ce ar putea fi istoric. Sau nu, evident.
Poli: Taborda (5,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (5,5), Sepsi (6) - Curtean (5,5), Contra (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6) - Magera (6,5), Cociş (6,5)
Schimbări:
Dede pentru Contra (min 74)
Kozak pentru Cociş (min 74)
Maxim pentru Curtean (min 87)
Înfieraţi, cu siguranţă, de eşecul CFR-ului şi cel al Stelei, alb-violeţii au început excepţional partidă. Primul gol a venit în minutul cinci, la o lansare a lui Cociş pentru Bonfim, brazilianul a fugit pe flanc, a centrat ideal, iar Magera a venit parcă de nicăieri şi a împins mingea în poartă printr-un efort considerabil. După un şut respins al lui Alexa, Poli a făcut 2:0, şi era doar minutul 12: pasă lungă a căpitanului nostru, Cociş preia şi îl lobează pe portarul advers din afara careului. Avansul rapid de două goluri a oferit o mare lejeritate în joc echipei noastre, astfel că în ciuda lipsei unor mari ocazii în restul reprizei, fotbalul etalat de Poli a fost unul foarte satisfăcător şi plăcut ochiului. Era, de-a dreptul, barcelonesque ca stil, cu pase repetate şi o construcţie foarte elaborată, chiar de a lipsit un mic Messi-Iniesta-Xavi.
Repriza secundă a început bine, cu Cociş nereuşind să-l învingă pe Grahovac din poziţie ideală, dar golul oaspeţilor a căzut în minutul 54, iar de atunci totul s-a schimbat. Acelaşi Axente, ca în tur, a trimis cu boltă peste un Taborda uşor ieşit, dar vina la gol îi aparţine în primul rând lui Nibombe, care nu a degajat o minge, deşi era sub presiune. E drept, Nibombe a făcut un meci foarte bun în rest, dar o greşeală care duce la gol atârnă mereu destul de greu. Din fericire, pasul înapoi făcut de noi nu a fost suficient pentru a crea mare pericol la poarta lui Taborda, căci gălăţenii erau cam lipsiţi de iniţiativă. Mai mult, Magera şi Alexa au trimis şuturi de la distanţă ce au trecut foarte puţin pe lângă bara din stânga a porţii adverse, iar în minutul 90, Magera şi Kozak au ratat la o fază învălmăşită în careul Oţelului. Şi aşa însă, rămâne senzaţia neplăcută a apărării cu toţi oamenii, acasă, într-un meci în care chiar nu era nevoie să avem emoţii. Dar victoria e victorie, punctele sunt la fel de multe, şi ce n-aş da acuma pentru alte câteva meciuri câştigate cu un joc defensiv mai determinat!
Dintre jucători e greu să am remarcaţi, căci toată echipa s-a mişcat bine, a luptat mult, iar greşelile au fost destul de puţine. Frumoase ambele goluri, impresionant travaliul mijlocaşilor, de la Alexa la Curtean, şi destul de convingători fundaşii, exceptând scăparea de la gol. Taborda a avut câteva ieşiri mai slabe, dar la fel a fost foarte inspirat la câteva mingi lungi, fiind, per total, la nivelul arătat până acuma.
Dacă va fi destul acest efort cu Dinamo e greu de spus, dar ca şi în ultima noastră deplasare, orice se poate întâmpla. Iar o victorie, fie ea şi întâmplătoare, poate da încredere pentru un final de sezon ce ar putea fi istoric. Sau nu, evident.
Poli: Taborda (5,5) - Bonfim (6), Luchin (6), Nibombe (5,5), Sepsi (6) - Curtean (5,5), Contra (6), Alexa (6,5), Bourceanu (6) - Magera (6,5), Cociş (6,5)
Schimbări:
Dede pentru Contra (min 74)
Kozak pentru Cociş (min 74)
Maxim pentru Curtean (min 87)
ACU Arad - Poli II 1:0
O nouă înfrângere, fie ea şi la limită, pentru echipa antrenată de Velcea.
Bilanţul acestui retur: o victorie, două egaluri, şase înfrângeri.
Bilanţul acestui retur: o victorie, două egaluri, şase înfrângeri.
29 aprilie 2010
90 de ani ratați
De când pentru Poli un sezon e ratat dacă nu ia titlul? Să fie generații de suporteri alb-violeți așa de blestemate incât nu au putut avea parte decât de 2 semi-succese de-alungul îndelungatei istorii a clubului lor favorit? În aceste condiții de ce să ne mai mirăm că stadionul e tot mai gol? Cine mai poate suporta o asemenea umilință istorică? Probabil numai cei cu inima tare și sufletul pur.
Dar stați liniștiți. După 90 de ani va veni și izbăvirea (după 89 sau 91 ce avea?), vom lua în sfârșit titlul! Până aici a fost mai greu, mai departe drumul e lejer: Champions League, primăvara europeană, finala, trofeul, pac, pac, Super Cupa cu Barcelona și ne putem culca liniștiți.
Frustrantă e viața de polist....
Dar stați liniștiți. După 90 de ani va veni și izbăvirea (după 89 sau 91 ce avea?), vom lua în sfârșit titlul! Până aici a fost mai greu, mai departe drumul e lejer: Champions League, primăvara europeană, finala, trofeul, pac, pac, Super Cupa cu Barcelona și ne putem culca liniștiți.
Frustrantă e viața de polist....
25 aprilie 2010
Steaua - Poli 3:3 (1:0)
Un meci de-a dreptul nesănătos a avut loc în această seară în Ghencea, spectaculos în ciuda jocului, generalmente, mediocru, cu întoarceri de rezultate puţin fezabile în teorie şi nişte goluri destul de reuşite. Evident, regretul e destul de mare în ceea ce ne priveşte, în condiţiile în care am condus până la ultima fază a partidei, dar cam acesta a fost destinul fotbalului pe care l-am arătat.
Gazdele au dominat copios prima repriză şi au avut mai multe şanse de gol (o bară), pe lânga reuşita din minutul 33. Taborda a fost decisiv în două rânduri, la Kapetanos şi Pleşan, între cele două faze fiind interpusă singura ocazie cât de cât de gol a Politehnicii din primul mitan, când Goga a scăpat de la limita ofsaidului, a şutat din unghi, dar Zapata a respins. După încă o paradă a lui Taborda, a sosit golul la care portughezul nu a avut ce face: liberă de pe stânga după un fault care n-a fost, Mera a deviat cu capul, mingea a ajuns la Golanski, acesta l-a fentat pe Dede şi a înscris la colţul scurt. Steaua a continuat să controleze meciul, dar ocazii nu s-au mai ivit până la pauză.
Instinctul îmi spunea că Poli are nevoie urgentă de schimbări pentru a scoate ceva puncte astăzi, mai ales că titularizarea lui Cociş în atac, poziţionarea lui Contra la construcţie şi prezenţa în primul unsprezece a lui Curtean nu s-au dovedit mişcări prea inspirate. Culmea a fost că Sabău n-a făcut nicio modificare, dar echipa noastră a ieşit mult mai motivată de la cabine. După un avertisment al lui Bonfim, care a finalizat prost din poziţie centrală, a venit repede egalarea: gafă Pleşan, mingea a ajuns la Goga, acesta a înaintat, l-a deschis pe Cociş la limita ofsaidului, iar internaţionalul nostru a finalizat peste Zapata, la colţul lung, fără greşeală. Au urmat minute bune de acalmie, fără faze notabile şi cu un joc orice numai cursiv nu. Finalmente Steaua a avut o ocazie, dar Taborda i s-a opus lui Kapetanos, iar la doar câteva minute, cu un sfert de oră rămas de jucat, Goga a făcut o fază bună, trecând de mai mulţi adversari, dar şutul din unghi a mers mult peste. Gazdele au beneficiat de un penalty în minutul 80, la o intrare proastă a lui Bonfim asupra lui Artiom Karamyan, iar Kapetanos a înscris, cu şansă, pe sub Taborda. Acelaşi Bonfim şi-a răscumpărat eroare când, cinci minute mai târziu, a obţinut la rându-i un penalty, pe care Contra l-a executat fără emoţii. În minutul 89 Cociş a fost faultat la marginea careului, în poziţie ideală, iar şansa a fost de partea noastră când libera bătută de Contra a fost deviată de Jelev în direcţia opusă celei în care o luase Zapata. Extazul întoarcerii rezultatului n-a ţinut mult, căci în ultimul minut de joc, Kozak a pierdut o minge aiurea, a urmat o centrare pe lung al lui Ovidiu Petre, Kapetanos a sărit peste fundaşul nostru, mingea trimisă de el a fost blocată de Taborda, dar apoi a ajuns la Jelev, care, nemarcat fiind, a înscris cu poarta goală. Fluier final, gust amar, regretul a ceea ce a rămas de regretat.
Făcând abstracţie de la prima repriză, care a fost jalnică, echipa s-a mişcat oarecum binişor în a doua parte a jocului, dar mai câţiva jucători au părut neimplicaţi. Principalii culpabili ar fi Curtean şi Cociş, chiar dacă al doilea are meritul unei finalizări bune şi foarte importante la singura fază clară în care a ieşit în evidenţă; Curtean a fugit mult, dar n-a făcut mai nimic. Apărarea a fost destul de şubredă în general, dar atât Ciso, cât şi Mera au avut câteva intervenţii foarte importante. În schimb, fundaşii laterali au părut vulnerabili şi de acolo au venit majoritatea fazelor importante ale Stelei.
La mijloc Dede a surprins printr-un joc destul de bun, chiar dacă a fost fentat la golul lui Golanski, în timp ce Bourceanu a evoluat ca de obicei - travaliu mare, rezultate nespectaculoase, dar utile. Contra şi-a trecut două goluri în cont, a fost în general activ, dar nu mi s-a părut că s-ar regăsi în poziţia încercată de Sabău, în timp ce Kozak, intrat pe parcurs, cam trebuie să îndure critici pentru maniera în care a gestionat ultima fază a meciului.
În atac Goga a fost destul de incisiv şi muncitor, dar nu grozav, în timp ce Cociş a fost doar semi-prezent în joc - cu reuşite bune, totuşi. Odată intrat, Magera s-a simţit foarte bine, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu a fost titularizat în condiţiile în care nu aveam pe nimeni la construcţie.
Cam asta a fost, să ne vedem de treabă şi să sperăm că am învăţat câte ceva de astăzi. Ce, mi-e greu să zic acuma.
Poli: Taborda (6,5) - Sepsi (5), Cisovsky (6), Mera (6), Bonfim (5) - Bourceanu (6), Contra (7), Dede (6), Curtean (5) - Cociş (6), Goga (5,5)
Schimbări:
Kozak (4) pentru Dede (min 66)
Magera pentru Mera (min 83)
Nibombe pentru Curtean (min 90)
Gazdele au dominat copios prima repriză şi au avut mai multe şanse de gol (o bară), pe lânga reuşita din minutul 33. Taborda a fost decisiv în două rânduri, la Kapetanos şi Pleşan, între cele două faze fiind interpusă singura ocazie cât de cât de gol a Politehnicii din primul mitan, când Goga a scăpat de la limita ofsaidului, a şutat din unghi, dar Zapata a respins. După încă o paradă a lui Taborda, a sosit golul la care portughezul nu a avut ce face: liberă de pe stânga după un fault care n-a fost, Mera a deviat cu capul, mingea a ajuns la Golanski, acesta l-a fentat pe Dede şi a înscris la colţul scurt. Steaua a continuat să controleze meciul, dar ocazii nu s-au mai ivit până la pauză.
Instinctul îmi spunea că Poli are nevoie urgentă de schimbări pentru a scoate ceva puncte astăzi, mai ales că titularizarea lui Cociş în atac, poziţionarea lui Contra la construcţie şi prezenţa în primul unsprezece a lui Curtean nu s-au dovedit mişcări prea inspirate. Culmea a fost că Sabău n-a făcut nicio modificare, dar echipa noastră a ieşit mult mai motivată de la cabine. După un avertisment al lui Bonfim, care a finalizat prost din poziţie centrală, a venit repede egalarea: gafă Pleşan, mingea a ajuns la Goga, acesta a înaintat, l-a deschis pe Cociş la limita ofsaidului, iar internaţionalul nostru a finalizat peste Zapata, la colţul lung, fără greşeală. Au urmat minute bune de acalmie, fără faze notabile şi cu un joc orice numai cursiv nu. Finalmente Steaua a avut o ocazie, dar Taborda i s-a opus lui Kapetanos, iar la doar câteva minute, cu un sfert de oră rămas de jucat, Goga a făcut o fază bună, trecând de mai mulţi adversari, dar şutul din unghi a mers mult peste. Gazdele au beneficiat de un penalty în minutul 80, la o intrare proastă a lui Bonfim asupra lui Artiom Karamyan, iar Kapetanos a înscris, cu şansă, pe sub Taborda. Acelaşi Bonfim şi-a răscumpărat eroare când, cinci minute mai târziu, a obţinut la rându-i un penalty, pe care Contra l-a executat fără emoţii. În minutul 89 Cociş a fost faultat la marginea careului, în poziţie ideală, iar şansa a fost de partea noastră când libera bătută de Contra a fost deviată de Jelev în direcţia opusă celei în care o luase Zapata. Extazul întoarcerii rezultatului n-a ţinut mult, căci în ultimul minut de joc, Kozak a pierdut o minge aiurea, a urmat o centrare pe lung al lui Ovidiu Petre, Kapetanos a sărit peste fundaşul nostru, mingea trimisă de el a fost blocată de Taborda, dar apoi a ajuns la Jelev, care, nemarcat fiind, a înscris cu poarta goală. Fluier final, gust amar, regretul a ceea ce a rămas de regretat.
Făcând abstracţie de la prima repriză, care a fost jalnică, echipa s-a mişcat oarecum binişor în a doua parte a jocului, dar mai câţiva jucători au părut neimplicaţi. Principalii culpabili ar fi Curtean şi Cociş, chiar dacă al doilea are meritul unei finalizări bune şi foarte importante la singura fază clară în care a ieşit în evidenţă; Curtean a fugit mult, dar n-a făcut mai nimic. Apărarea a fost destul de şubredă în general, dar atât Ciso, cât şi Mera au avut câteva intervenţii foarte importante. În schimb, fundaşii laterali au părut vulnerabili şi de acolo au venit majoritatea fazelor importante ale Stelei.
La mijloc Dede a surprins printr-un joc destul de bun, chiar dacă a fost fentat la golul lui Golanski, în timp ce Bourceanu a evoluat ca de obicei - travaliu mare, rezultate nespectaculoase, dar utile. Contra şi-a trecut două goluri în cont, a fost în general activ, dar nu mi s-a părut că s-ar regăsi în poziţia încercată de Sabău, în timp ce Kozak, intrat pe parcurs, cam trebuie să îndure critici pentru maniera în care a gestionat ultima fază a meciului.
În atac Goga a fost destul de incisiv şi muncitor, dar nu grozav, în timp ce Cociş a fost doar semi-prezent în joc - cu reuşite bune, totuşi. Odată intrat, Magera s-a simţit foarte bine, ceea ce mă face să mă întreb de ce nu a fost titularizat în condiţiile în care nu aveam pe nimeni la construcţie.
Cam asta a fost, să ne vedem de treabă şi să sperăm că am învăţat câte ceva de astăzi. Ce, mi-e greu să zic acuma.
Poli: Taborda (6,5) - Sepsi (5), Cisovsky (6), Mera (6), Bonfim (5) - Bourceanu (6), Contra (7), Dede (6), Curtean (5) - Cociş (6), Goga (5,5)
Schimbări:
Kozak (4) pentru Dede (min 66)
Magera pentru Mera (min 83)
Nibombe pentru Curtean (min 90)
24 aprilie 2010
Avancronică: Steaua - Poli
După ce șansele la titlu s-au diminuat considerabil, acest meci devine primul meci crucial pentru locul 2. Având în vedere clasamentul, cu egalul lui Dinamo de aseară, un loc de europene e relativ asigurat. Dar parcă a arătat frumos locul 2 de anu trecut și ne-a priit, gândindu-ne la rezultatele istorice din această toamnă. E clar că o înfrângere ar fi dezastruoasă pentru că în ultimele etape, 4 puncte sunt greu de recuperat, dar și pentru că Vaslui și Urziceni sunt la fel de aproape în urma noastră. Un egal nu e rău, pentru că am rămâne bine pe poziții, dar o victorie ar însemna mult, mult mai mult. Sărind pe locul 2, pe lângă avantajul în puncte, am avea și un avantaj psihologic și am putea aborda cu mai multă încredere ultimele meciuri.
Totuși, dacă privim celelalte aspecte din jurul acestui meci, parcă atmosfera nu e potrivită importanței lui. Pe când suporterii Viola au stat pe gânduri dacă să facă deplasarea sau nu, steliștii plănuiau cum să facă mai mare scandal, iar marii patroni se ciondănesc în vorbe și, mai mult sau mai puțin, în fapte. (Eu sper să-i iasă lui Iancu toate, numai să scăpam de aceste prostii) În aceste condiții te întrebi ce mai vor și acei mititei care se vor juca cu mingea pe teren. Mai contează ce așezare va folosi Sabău? Dacă va juca cu doi închizători sau nu? E Goga înlocuitorul lui Bucur? Iară o să jucăm cu pase lungi, fără noimă?
Revenind la problemă, ar trebui să batem. Jocul din meciul cu Clujul ne dă speranțe în acest sens, ne lipsește doar concretizarea fazelor. Iar locul Stelei cred că e mincinos, ba pare chiar incredibil. Rezultatul din meciul lor cu Rapidul e mai aproape de adevăr având în vedere ce club, ce echipă și ce joc are Steaua în acest moment. Dar cu Steaua și Dinamo mai tot timpu apar răbufniri de orgoliu, tresăriri de emoție și meciurile importante sunt mai echilibrate decât ar trebui. Grijă mare la Kapetanos și lucrurile sunt cam rezolvate. Statisticile spun că e foarte probabil ca meciul să fie decis în ultimele 10 minute sau prelungiri. Ba poate chiar să fie și re-decis.
Hai Poli!
Totuși, dacă privim celelalte aspecte din jurul acestui meci, parcă atmosfera nu e potrivită importanței lui. Pe când suporterii Viola au stat pe gânduri dacă să facă deplasarea sau nu, steliștii plănuiau cum să facă mai mare scandal, iar marii patroni se ciondănesc în vorbe și, mai mult sau mai puțin, în fapte. (Eu sper să-i iasă lui Iancu toate, numai să scăpam de aceste prostii) În aceste condiții te întrebi ce mai vor și acei mititei care se vor juca cu mingea pe teren. Mai contează ce așezare va folosi Sabău? Dacă va juca cu doi închizători sau nu? E Goga înlocuitorul lui Bucur? Iară o să jucăm cu pase lungi, fără noimă?
Revenind la problemă, ar trebui să batem. Jocul din meciul cu Clujul ne dă speranțe în acest sens, ne lipsește doar concretizarea fazelor. Iar locul Stelei cred că e mincinos, ba pare chiar incredibil. Rezultatul din meciul lor cu Rapidul e mai aproape de adevăr având în vedere ce club, ce echipă și ce joc are Steaua în acest moment. Dar cu Steaua și Dinamo mai tot timpu apar răbufniri de orgoliu, tresăriri de emoție și meciurile importante sunt mai echilibrate decât ar trebui. Grijă mare la Kapetanos și lucrurile sunt cam rezolvate. Statisticile spun că e foarte probabil ca meciul să fie decis în ultimele 10 minute sau prelungiri. Ba poate chiar să fie și re-decis.
Hai Poli!
23 aprilie 2010
19 aprilie 2010
Poli - CFR Cluj 1:1 (0:0)
Blocat fiind de norul mistic, m-am văzut obligat să urmăresc partida din această seara pe aşa de puţin plăcutul monitor al unui computer. Şi a fost dureros, dincolo de toate, fiindcă rezultatul final m-a lăsat, în ciuda egalării dramatice, amăgit. Poli a jucat binişor, chiar bine în prima repriză, dar oaspeţii au fost oportunişti, au avut şansă la una din puţinele lor faze din jumătatea noastră, iar de acolo totul a fost mult mai dificil.
Nici nu trecuse un minute de joc că Mansour a fost faultat în careu de Nuno Claro, dar Augustus Constantin, aidoma tuşierului Onicaş, s-au făcut că plouă. Din păcate este inevitabil ca atunci când o asemenea decizie greşită se ia în primul minut al jocului, aspectul partidei să fie distorsionat din acel moment. Poli a jucat însă bine în continuare şi a dominat partida, având însă problemele deja obişnuite la faza de construcţie. Prima ocazie a venit în minutul 13, Mansi trimiţând pe lângă, din plonjon, la o centrare, iar tot el l-a întins bine pe Nuno Claro zece minute mai târziu. Minutele de dominare ce au urmat, cu tot cu numeroasele lovituri de colţ aferente, nu au adus nimic concret pentru alb-violeţi, în timp ce oaspeţii nu legau mare lucru de la mijloc în sus. Ultima fază bună a reprizei ne-a aparţinut tot nouă, Nuno Claro fiind la post la şutul de la distanţă al lui Cisovsky.
Repriza a doua a început mai bine pentru clujeni, care au trimis primul lor şut pe poartă, Taborda respingând bine torpila lui Deac de la marginea careului. Şi aşa, alb-violeţii erau la cârma partidei, atunci când Mureşan a executat o liberă de la mare distanţă, mingea s-a lovit de un fundaş polist, a sărit la Deac, Taborda a ieşit să-i închidă unghiul, a respins în primă fază mingea, dar aceasta a revenit la jucătorul clujean care a trimis, aproape de linia de la fundul terenului, în poarta goala. Replica noastră a venit imediat, Mansi trimiţând, din nou, cu capul, mingea l-a depăşit pe Nuno Claro, dar Cadu s-a aflat pe linia porţii şi a scos in extremis. Ulterior luciditatea, şi aşa doar vagă, a atacurilor noastre s-a pierdut cu totul, iar schimbările târzii ale lui Sabău nu au dinamizat jocul. Nuno Claro a reuşit să joace un rol important în finalul de partidă, când a fost eliminat pentru o simulare (după ce primise galben pentru tragere de timp), iar Cadu l-a înlocuit în poartă. Poli a atacat şi mai haotic ca înainte, a avut nenumărate cornere, dar abia în al şaptelea minut a trimis mingea spre poartă, prin Alexa. Cadu a respins în corner, Contra a executat, mingea a fost trimisă de Mansour într-un fundaş, a sărit către acelaşi Alexa, iar căpitanul nostru a trimis cu capul, în vinclu, pentru a restabili o egalitate cel puţin meritată.
E greu de zis ceva, dincolo de evidenţa inutilităţii acestui egal în lupta pentru un titlu care pare absolut inaccesibil. Meciul cu Steaua din etapa viitoare va fi, în continuare, esenţial pentru destinul final al echipei, dar dacă etalează jocul de astăzi, nu văd de ce Poli n-ar câştiga în faţa unui adversar îngenuncheat. Nu vreau să remarc pe nimeni azi, toată echipa a luptat, dar construcţia ineficientă ne-a costat, din nou, la fel ca fazele fixe irosite cu mare lejeritate. Iar în faţa unui adversar precum CFR, e greu astfel.
Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5,5), Alexa (6,5), Contra (6), Bourceanu (6) - Goga (5), Mansour (6)
Schimbări:
Cociş pentru Goga (min 75)
Magera pentru Curtean (min 75)
Ionescu pentru Bourceanu (min 82)
Nici nu trecuse un minute de joc că Mansour a fost faultat în careu de Nuno Claro, dar Augustus Constantin, aidoma tuşierului Onicaş, s-au făcut că plouă. Din păcate este inevitabil ca atunci când o asemenea decizie greşită se ia în primul minut al jocului, aspectul partidei să fie distorsionat din acel moment. Poli a jucat însă bine în continuare şi a dominat partida, având însă problemele deja obişnuite la faza de construcţie. Prima ocazie a venit în minutul 13, Mansi trimiţând pe lângă, din plonjon, la o centrare, iar tot el l-a întins bine pe Nuno Claro zece minute mai târziu. Minutele de dominare ce au urmat, cu tot cu numeroasele lovituri de colţ aferente, nu au adus nimic concret pentru alb-violeţi, în timp ce oaspeţii nu legau mare lucru de la mijloc în sus. Ultima fază bună a reprizei ne-a aparţinut tot nouă, Nuno Claro fiind la post la şutul de la distanţă al lui Cisovsky.
Repriza a doua a început mai bine pentru clujeni, care au trimis primul lor şut pe poartă, Taborda respingând bine torpila lui Deac de la marginea careului. Şi aşa, alb-violeţii erau la cârma partidei, atunci când Mureşan a executat o liberă de la mare distanţă, mingea s-a lovit de un fundaş polist, a sărit la Deac, Taborda a ieşit să-i închidă unghiul, a respins în primă fază mingea, dar aceasta a revenit la jucătorul clujean care a trimis, aproape de linia de la fundul terenului, în poarta goala. Replica noastră a venit imediat, Mansi trimiţând, din nou, cu capul, mingea l-a depăşit pe Nuno Claro, dar Cadu s-a aflat pe linia porţii şi a scos in extremis. Ulterior luciditatea, şi aşa doar vagă, a atacurilor noastre s-a pierdut cu totul, iar schimbările târzii ale lui Sabău nu au dinamizat jocul. Nuno Claro a reuşit să joace un rol important în finalul de partidă, când a fost eliminat pentru o simulare (după ce primise galben pentru tragere de timp), iar Cadu l-a înlocuit în poartă. Poli a atacat şi mai haotic ca înainte, a avut nenumărate cornere, dar abia în al şaptelea minut a trimis mingea spre poartă, prin Alexa. Cadu a respins în corner, Contra a executat, mingea a fost trimisă de Mansour într-un fundaş, a sărit către acelaşi Alexa, iar căpitanul nostru a trimis cu capul, în vinclu, pentru a restabili o egalitate cel puţin meritată.
E greu de zis ceva, dincolo de evidenţa inutilităţii acestui egal în lupta pentru un titlu care pare absolut inaccesibil. Meciul cu Steaua din etapa viitoare va fi, în continuare, esenţial pentru destinul final al echipei, dar dacă etalează jocul de astăzi, nu văd de ce Poli n-ar câştiga în faţa unui adversar îngenuncheat. Nu vreau să remarc pe nimeni azi, toată echipa a luptat, dar construcţia ineficientă ne-a costat, din nou, la fel ca fazele fixe irosite cu mare lejeritate. Iar în faţa unui adversar precum CFR, e greu astfel.
Poli: Taborda (6) - Bonfim (5,5), Nibombe (5,5), Cisovsky (5,5), Sepsi (5,5) - Curtean (5,5), Alexa (6,5), Contra (6), Bourceanu (6) - Goga (5), Mansour (6)
Schimbări:
Cociş pentru Goga (min 75)
Magera pentru Curtean (min 75)
Ionescu pentru Bourceanu (min 82)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)