Revenirea lui Dusan-zeu

E un film pe care îl urmăresc oricând cu mare plăcere, în care doi îndrăgostiți încearcă să recunostruiască cele mai romantice momente din relația lor în speranța de a reaprinde flacăra pasiuneii. Precum te-ai aștepta, nu funcționează prea bine.

Din fericire, fotbalul nu e o experiență pur romantică, deci există destul loc pentru speranțe de mai bine. Astăzi s-a confirmat revenirea lui Dusan intr-un context vesel, iar satisfacția tuturor celor implicați lasă impresia că se pune de o organizare solidă pentru retur. Mi-a plăcut mereu de Dusan pentru calitățile de care a dat dovadă aici și îmi doresc mult să aibă succesul pe care l-a avut deja la Poli - restul e speculație și, după experiența ultimilor ani, e prea devreme să speculăm încă de pe acuma.

Iancu a declarat că l-ar dori pe Alex Muntean, de la Mediaș, un mijlocaș de bandă care a lăsat o impresie foarte bună în acest tur, dar mai ales grație faptului că evoluează la o echipă care trăiește din viteză și viteza este principala sa armă. Oricum, avem nevoie de jucători și Muntean ar fi unul chiar util. 

Să vedem dacă își dorește și Dusan ceva sau dacă o ia la drum cu ceea ce are. Ar fi bine să nu ajungem iar în poziția de a aduce jucători cu două săptămâni înainte de începerea returului. Ar fi chiar un semn decisiv de pozitiv pentru mine. 

Două cuvinte și despre Contra, care pare să fi fost îndepărtat în mod plănuit de la echipă. Nimeni nu cred că-i poate imputa ceva vizavi de rezultatele obținute, iar atitudinea avută a fost justificabilă. Restul e maculatură. Cred că putea fi tratat mai bine, dar acuma trebuie să privească înainte și să vadă dacă antrenoratul ăsta merge așa de bine precum a părut să meargă. Ne-a surprins o dată deja. 

Zic și eu un mersi Cosmin, fiindcă a ajutat pe Poli în acest ultim an de zile. 

Adversarii noștri înainte de sărbători

Tot timpul mi-a fost teamă de această pauză de iarnă, în care unele echipe efectiv se transformă peste noapte. De aceea voi face acum o scurtă trece în revistă a contracandidaților noștri, înainte de orice transferuri bombă.

Distanța mare față de lider fac ca echipele de pe locurile 6-7-8 să nu mai aibă practic nici o șansă. Chiar statistica ne arată acest lucru, deoarece nici o echipă aflată pe aceste locuri la finalul turului, nu a reușit să câștige titlul. Cea mai mare performanță a fost o urcare de pe locul 5, dar distanța de recuperat a fost mult mai mică.

Astfel că orice transferuri, mișcări tehnice sau "butoane" nu pot reitera performanța Stelei de acum 3 sezoane. Dar asta e din perspectiva titlului, pentru că și noi ne aflăm la 5 puncte distanță de Oțelul. Așa că, dacă nu vom reuși să ținem pasul, adversarii noștri principali sunt cei de pe locurile 3-8.

Steaua pare un adversar foarte periculos. Au avut rezultate bune în final și parcă tot timpul au arătat un potențial ce nu a fost atins. În plus, se preconizează că e echipa care se va schimba cel mai mult.

La Dinamo sunt probleme interne, încă nu se știe cu ce jucători vor merge mai departe, astfel încât rezolvarea acestor probleme va avea prioritate asaltului asupra locurilor fruntașe. Incapacitatea lor defensivă îi va trage în jos și la anul. Pentru noi, importantă va fi (să sperăm) confruntarea din ultima etapă. Asemeni, CFR Cluj - cel mai prost clasat dintre adversari, nu poate emite pretenții la mai mult decât un loc de cupă europeană, după sezonul dezamăgitor pe care l-au avut.

Așa cum le e caracteristic, Rapidul a dat semne foarte bune, dar aroganța jucătorilor le-a adus numai rezultate alternante. Iar dacă, tot în modul lor caracteristic, se vor lepăda de antrenorul care, totuși, i-a lăsat pe un loc mai bun decât în anii precedenți, atunci vor continua în mediocritate.

Mediașul este mai mult decât o surpriză plăcută, este o confirmare a unei echipe ce mereu a jucat frumos. Dar pare că se conservă, forțând doar atunci când e nevoie să rămână sus. Să vedem și dacă vor reuși să-și păstreze jucătorii de valoare. Important e pentru noi să câștigăm cu ei în prima etapă pentru a ne îndepărta la o distanță liniștitoare. În rest, cred că prezintă un pericol mai mic decât vecinele de clasament.

Vasluiul au terminat în forță, după problemele serioase ce le-au avut la început, ajungând un pericol serios pentru noi. Dacă vor continua așa, avem de ce să ne temem.

În fine, rămâne de văzut dacă Oțelul poate păstra acest ritm. Ei au avut un final mai liniștit, ceea ce le-a dat prilejul să se depărteze. Probabil că adversarii lor din prima parte a returului nu vor mai fi așa de indulgenți.

Un aspect important este faptul că Oțelul și noi avem un adevăr net superior celorlalte echipe, ceea ce, teoretic, ne dă speranță că ne vom distanța, urmând ca bătălia pentru titlu sa se dea numai între noi. În tur am avut meciuri tari acasă, reușind să le câștigăm acasă. Dar în retur, meciurile cu echipele adverse vor fi în deplasare, ceea ce înseamnă că ne va fi greu să acumulăm puncte. Important e să nu facem pași greșiți acasă, și să ținem pasul. Depinde doar de noi dacă ne vom lupta cu liderul, sau cu echipele de sub noi.

Saga continuă

Cosmin Contra nu ne-a mai putut arăta dacă el ar fi fost eroul ca-n filme de care vorbeam, deoarece producătorul suprem Marian Iancu s-a lepădat de tânărul său asistent.

Tinerețea, cu caracterul ei rebel, nu e ce căuta el de fapt. Ciudat cum de nu a realizat asta de la început. Cum poți să ai pretenții de la un tânăr care nu a antrenat în viața lui? Și totuși, ce a realizat e chiar uimitor. A preluat echipa de pe locul 6, când victoriile erau o raritate (3 din 11 meciuri) și a dus-o pe locul 2, cu o singură înfrângere (cea din cupă). Cu o echipă cu un joc neinspirat am ajuns să sperăm cât de cât la titlu, prin curajul, organizarea și uneori fantezia arătată de jucători în teren. De nu apărea pe alocuri și lipsa de concentrare, puteam fi chiar pe primul loc. Și asta în condițiile în care lipsesc jucători importanți, iar banca de rezerve în ultima vreme conține aproape în totalitate jucători debutanți la echipa mare. Cam toate jocurile tari au fost în acest final de campionat, dar am avut rezultate excelente în toate. Cosmin Contra, zic eu că merită un rând de aplauze și măcar o nominalizare la vreun premiu!

E clar că Iancu din nou nu are nici un argument valid, la mijloc fiind doar orgoliul și megalomania personale. Dar publicul s-a obișnuit deja cu acest melodramatism, ce a făcut ca filmul Politehnicii să fie mai degrabă o telenovelă decât o producție de succes, care să captiveze atât fanul de fotbal, cât și să obțină vreo distincție ceva. Acest moment tensionat a mai completat caracterul odios al lui Iancu și a mai dezvoltat imaginea lui Contra, dar nu a creat o reacție puternică asemeni despărțirii de alți antrenori. Oricum era previzibil, deoarece Contra venise mai mult de plăcere la Poli și din ambiție acceptase rolul de antrenor. Nu avea nimic de pierdut și nu era ținut de nimic.

Totuși, regizorul Iancu e gata să dea lovitura cu următorul episod (sunt așa multe deja, că nimeni nu mai știe numărul). Va fi o continuare a unui episod mai vechi, garantat să atragă fanii: "Întoarcerea lui Rumburak". Permiteți-mi să am dubii că mișcarea ar avea succesul scontat. Puține sunt filmele care au continuări mai bune decât originalul, și acestea sunt cu adevărat mega-producții. Oricum, probabil varianta 2D la televizor va fi mult mai atrăgătoare decât 3D-ul din stadion, care, deși nu putem spune că e de proastă calitate, începe să-și piardă din popularitate.

Dar nu uitați că e doar un film. El e imaginat și creat de cineva, și nu are neapărată legătură cu realitatea. Realitatea e însă cea care contează, și uneori e chiar frumoasă. La mulți ani, Politehnica Timișoara!

Gloria Bistrita - Poli 3:3 (0:1)

Ce să mai zici după această nouă dovadă crasă de incompetență defensivă? Tocmai de ziua aniversării a 89 de ani de existență, alb-violeții (astăzi în echipament special alb-negru) au lăsat din mână o victorie care ar fi trebuit să le aparțină, dar eternele gafe colective sau personale în apărare ne-au costat două puncte enorme. Și asta, culmea, după un meci cu Dinamo în care apărarea s-a ținut tare la egal, nu când avea două goluri avantaj.

O să fiu succint tare, fiindcă nu am niciun chef să mă lăfăi în detalii. Bistrița a început cu o bară de la treizeci de metri, ca apoi Poli să deschidă scorul în minutul 18 la un corner executat de Tameș - minge trimisă înainte cu capul de Cisovsky și Luchin a împins-o în poartă din câțiva metri. Același Luchin ar fi putut dubla avantajul, tot la un corner, dar nu a trimis bine cu piciorul. Gloria a fost la un pas de egalare, după o fază șnur pe dreapta, dar Panti a reușit să respingă în bară cu palma.

După ce am scăpat cu bine de presiunea gazdelor de pe finalul reprizei, am debutat în forța în mitanul secund: Axente faultat la marginea careului, Tameș execută, Albuț scapă mingea printre picioare și Zicu o împinge în poartă. Evident, așa cum e mereu după ce marchezi golul distanțării, era primordial să rezistăm zece minute fără să încasăm unul, dar nu am reușit nici cinci: minutul 53, fază iar pe dreapta, centrare deviată cu capul de unul din fundașii noștri, ajunge pe cealaltă parte a careului, Velcovici vine lansat și trage, fără speranțe pentru Pantilimon. Bistrița a continuat să forțeze, dar din nou Poli s-a putut desprinde: fază excelentă a lui Sepsi care a recuperat o minge din propria jumătate, a înaintat până la 30 de metri și l-a lansat pe Axente, care a tras puternic cu stângul și a marcat un gol foarte dificil. Degeabă, căci exact ca la prima desprindere, alb-violeții au capotat și au permis imediat Gloriei să revină. Astfel, în minutul 72, Keita a fost găsit liber liber în careu, a șutat la colțul lung și, mingea trecând printre picioarele lui Ciso, a intrat în poartă. Chinul schinguitor de pe final a fost făcut mai dificil după ce Burcă și-a încasat o eliminare meritată, iar în minutul 90, o liberă de pe dreapta după un fault care, hm, mi s-a părut dat după o intrare la minge, balonul a fost retrimis cu capul la Keita care, din nou liber, l-a disturs pe Pantilimon cu un lob excepțional, deși cu siguranță se putea mai bine și din partea portarului nostru.

Într-un fel, deși acționez într-un exces de pesimism acuma, cred că acest meci a reconfirmat că nu putem emite în mod realistic pretenții la titlu - doar dacă ceilalți continuă să se împiedice la ritm mai ceva decât cel actual. Nu e problemă în sine rezultatul, care ne-a propulsat la +10 în clasamentul adevărului, ci faptul că pur și simplu nu stăpânim jocul defensiv. Degajările constante în față ale lui Pantilimon au asigurat prezența Gloriei în jumătatea noastră și dintr-o asemenea fază, care nu anunța nimic, a venit și golul doi. Cheia rezolvării fazelor de presiune ale adversarilor nu stă doar în precizia din apărare, ci în păstrarea posesiei, o lecție pe care Poli a părut să o controleze doar rareori. De atâtea ori s-a degajat pur și simplu mingea după o fază fixă, deși doi sau chiar trei jucători alb-violeți stăteau nemarcați în preajma balonului...

E mare păcat, fiindcă echipa a fugit mult și a făcut un pressing bun în prima parte a jocului, dar s-au pierdut încă prea ușor cu firea. Să vedem dacă se dispută și ultima etapa programată în acest an iar apoi să pășim înainte, fără emoții și fără pretenții zic eu, în 2011. Dacă e să iasă bine, va ieși bine.

P.S. Oare Keita e de vânzare?
P.P.S. La mulți ani Poli!

Poli: Pantilimon (5,5) - Luchin (6,5), Cisovsky (6), Burcă (5), Sepsi (6) - Helder (5,5), Tameș (6), Alexa (5,5), Zicu (6) - Nikolic (5), Goga (5)

Schimbări:

Axente (6,5) pentru Nikolic (min 45)
Bourceanu (5,5) pentru Goga (min 61)
Pătraș pentru Helder (min 74)

Poli II - Becicherecu Mic 1:0 (0:0)

Am avut onoarea de a urmari aceasta partida lipsita de tonus aproape pe intregul ei parcurs, un minus accentuat profund de vant si ploaie. Si asa, alb-violetii mici au obtinut victoria atat de necesar, pentru a mai respira in clasament.

De frig nici n-am notat fazele importante ale partidei, dar prima repriza a fost dominata oarecum de oaspeti. Pe final de mitan acestia au avut o serie de ocazii la poarta lui Iordache, mai mici sau mai mari, dar n-au putut cadra mingea.Mai degraba in a doua jumatate a meciului au aparut suturile pe poarta, portarul nostru fiind in doua randuri importante la post pentru Poli II. In sfarsit, prin minutul 70, alb-violetii au inceput sa puna presiune pe apararea adversa si dupa doar cinci minute aceasta a cedat: minge respinsa la marginea careului, sut din prima Jitaru si gol! Gaman a avut, cateva minute mai tarziu, o mare ocazie de a dubla avantajul pe tabela, dar portarul s-a opus.

In final, punctele conteaza, dar lipsa de perspectiva in ceea ce priveste echipa secunda e putin ingrijoratoare. Mi-e greu sa evidentiez pe cineva, desi Krejci, Dobricean si Ilie (daca l-am identificat corect pe fundasul central) au miscat binisor, in timp ce Gaman a adus un nou suflu atacului dupa intrarea sa.

Ramane sa vedem ce rezerva viitorul acestei echipe.

Avancronică: Gloria Bistrița - Poli

După un final de foc al turului, cu înfruntări împotriva echipelor de top și o deplasare în groapa rivalilor de moarte, ne așteaptă încă două meciuri foarte grele în acest final de an, început de retur.

Cum cu Dinamo ne-am mulțumit doar cu un egal, nu avem cum să țintim altceva decât victoria în deplasarea la Bistrița. Misiune extrem de dificilă. Bistrița e o echipă grea, cu câțiva jucători destul de valoroși ca și frații Moraes. Mereu s-a remarcat prin dozarea efortului, forțând doar în meciurile mai importante pentru ei. Astfel, nu au prea încurcat echipele fruntașe, excepție fiind Steaua. S-au remarcat prin parcursul foarte bun din cupă, unde au ajuns în semifinale, dovadă că e o echipă cu care nu e de glumit.

Ultimele două meciuri, din care au obținut 6 puncte extrem de importante, le-au adus ceva liniște, dar tot nu sunt într-o poziție fericită: doar 2 puncte de locurile 15-17. Orice punct câștigat e o gură de aer pentru Bistrița.

Așadar e foarte probabil că nu se vor avânta spre victorie cu noi. Dar e totuși un meci acasă și cu vremea din ultima vreme, va fi un teren foarte greu, excelent pentru a se închide cât mai ermetic pentru a nu lua gol și pentru a termina la egalitate. Cu siguranță vor specula orice contraatac prin Ribeiro Moraes, care se află pe locul 3 în clasamentul golgheterilor, cu 8 goluri, la fel ca alți jucători, printre care și Zicu.

E foarte realizabil să nu luăm gol dacă suntem atenți și rapizi la repliere. Dar pasul până la o victorie atât de necesară e un pas atât de mare....

Hai Poli!

Complex

Dacă despre meciul cu Dinamo vorbeam că e unul complex, acum vorbim despre un alt înțeles al acestui cuvânt: complexul față de Steaua și Dinamo. Să ne uităm întâi ce am făcut cu echipele din vârful clasamentului. Avem victorii cu Oțelul, cu Vasluiul, Cu Rapidul - cele mai tari echipe din acest tur. Cu Gaz Metanul am scos doar un egal pentru că i-am desconsiderat. (să vă spună Alexa!) Dacă vreți, puneți și victoria împotriva echipei de pe locul 8 - CFR Cluj. Singurele echipe pe care nu le-am bătut sunt Steaua și Dinamo - echipe de locurile 6 și 7!

De ce nu le-am bătut? Au jucat entuziasmant, cum au jucat Gaz Metanul? Am făcut vreo gafă mare? Au avut vreo apărare ermetică ce ne-a dat bătăi de cap? Nu! Ne-a fost frică. Am fost complexați.

Cu Steaua am început cu 5 fundași. De ce? Ce logică avea? Nu le-am pus nici o problemă decât atunci când au intrat Contra și Zicu și au schimbat fața jocului nostru.

Cu Dinamo a fost invers. Când începusem să avem mari ocazii de până și Goga trecea prin apărarea lor ca prin brânză, Contra a închis meciul prin 3 schimbări defensive. Chiar de schimbările au fost forțate și nu existau alte soluții, retragerea și resemnarea s-a văzut în atitudinea de joc. La ultima fază am ținut de minge, nici măcar nu am încercat să dăm o lovitură de final.

De unde e frica asta irațională? Ce motiv aveam să jucăm ultra-defensiv cu Steaua? De ce am ezitat să le dăm o lovitură zdravănă câinilor când erau la pământ? La cum am jucat în apărare, riscul să luăm vreun gol era mult mai mic, comparat cu posibilitatea unei victorii prețioase în deplasare în fața unei rivale (să nu uităm) de moarte. Ba mai mult, având în vedere rezultatul Rapidului - cunoscut deja la ora meciului, chiar și în cazul unei înfrângeri nu aveam de pierdut prea mult, față de cât am fi avut de câștigat. Concluzia e că am fost lipsiți de curaj, ne-a fost teamă fără un motiv rațional. Am fost complexați cu alte cuvinte.

Ne enervează că la televizor se vorbește de Steaua și de Dinamo, indiferent ce loc ocupă ele, chiar și când există subiecte care merită mai multă atenție. Dar atunci noi de ce le dăm atâta atenție? De ce arătăm atâta respect când jucăm împotriva lor? De ce nu le-am arătat respectul cuvenit de exemplu Brașovului, Clujului, Mediașului(!)? Ipocrizia asta ne-a costat. Am ignorat realitatea fotbalistică a momentului, și ne-am complăcut în a le da prea mare importanță acestor două cluburi mediocre.

Timpul lor a trecut, iar tot ce avem acum e un zgomot disperat al lor de a rămâne în atenție. Iar cel mai bun mod de a te bate cu un zgomot e să-l ignori. Astfel, eforturile noastre pot fi canalizate în alte părți unde e mai mare nevoie.

Sondaj în sărbătoare

Sărbătorim, sărbătorim ziua patriei noastre mult iubite, dar între timp ne pregătim sufletește pentru un final de an ce ar putea fi cu adevărat excelent.

Până atunci, un sondaj mai academic, fără tangențe cu lumea reală: dacă Poli ar putea lua un jucător dintre cei enumerați, pe care l-ați prefera? Na bine, cu tangențe, anume jucătorii menționați recent de către Iancu drept țintele alb-violeților.

Aștept răspunsurile voastre pe mail sau prin SMS...eh, sau totuși mai jos pe dreapta, în chenarul sondajului.

Dar chiar vorbind academic, prioritar aș vrea un atacant care a confirmat (Moraes, mhmhmh) sau poate un mijlocaș precum Chipciu. Altfel, mai sunt câteva proiecte interesante sau măcar accesibile, ca și Mardare dacă pleacă dragul de Luchin, sau poate Budescu de la Petrolul, un tânăr atacant cu oareșce succes în Liga a II-a. Zic și eu așa.

Dinamo - Poli 0:0

Spre deosebire de alte egaluri nule făcute în această Liga 1, meciul din această seară dintre Dinamo și Poli a fost unul bun, în care ambele echipe au jucat cu determinare, dar și cu teama înfrângerii. Pentru alb-violeți acest egal consemneaza o reușită fără precedent, un tur înterg fără să fi pierdut o partidă. Chiar dacă raportul victorii-egaluri nu este chiar cel dorit, performanța în sine este un excepțională și asta în ciuda unor circumstanțe oarecum adverse.

Deși tot meciul a fost echilibrat în ansamblul lui, poate cu Dinamo fiind puțin mai ofensivă în diverse momente ale jocului, maniera în care s-a desfășurat partida în prima jumătate de oră poate constitui definiția echilibrului. Ambele apărări au fost la înălțime, deși la alb-violeți Luchin a avut mult de furcă cu rapidul Alexe, dar în final eu zic că a reușit să-l stăpânească - și asta deși juca într-o poziție care nu îl definește. Prima mare ocazie a meciului a aparținut gazdelor, când Torje a șutat din voleu în minutul 14 o centrare venită de pe dreapta, dar mingea a trecut de puțin pe lângă. Poli a beneficiat de multe faze fixe, din care însă nu a obținut mare lucru, chiar dacă Nikolic a cerut penalty la o aparentă tragere de tricou. Momentele de presiune ale dinamoviștilor au venit după minutul 30, când au încercat șuturi de la distanță și au ținut o posesie mai bună a mingii. Replica noastră a venit în minutul 40 prin Helder, care a recuperat în preajma careului advers, a pătruns până la marginea lui și a șutat, dar fără forță sau plasament. O ocazie ce se anunța imensă era să ne aparțină nouă două minute mai târziu, Nikolic fiind lansat foarte bine de Zicu dacă nu mă înșel, dar tușierul a arătat ofsaid. Sincer să fiu, în condițiile în care acesta a fost un ofsaid la limita limitelor, cred că faza putea liniștit să fie lăsată să continue - mai ales că muntenegreanul era singur cu portarul.

Repriza secundă a continuat în ritmul celei dintâi, și când părea că Dinamo va fi echipa ceva mai înfiptă în joc, alb-violeții au avut o ocazie enormă: Goga trece în viteză de Moți, singur cu portarul încearcă să lobeze mingea către Nikolic liber în careu, respinge Diabate balonul care de fapt se îndrepta spre poartă, acesta revine la Goga, dar șutul lui trece puțin pe lângă. Apoi are loc o schimbare care, mă gândesc eu, a fost făcută în speranța reenergizării atacului, dar efectele ei au fost opuse: Axente pentru Nikolic. După intrarea atacantului cu sorginte de gălățean, Poli nu a mai prea contat în atac, așa cum a fost cazul în multe din partidele din acest tur de campionat. Este clar că la jocul etalat de echipă, tipul de jucător care este Nikolic ne poate fi de mult mai mare folos. Oricum, deși Dinamo a controlat oarecum partida după minutul 60, singura mare ocazie a venit la un corner, când Diabate a trimis peste din poziție ideală. În rest, multă încrâncere, mai ales după înlocuirea lui Tameș cu Bourceanu, ultimul fiind excelent în echilibrarea meciului. Finalul a venit după trei minute de prelungire și a pus punct unui meci bun, care nu cred că merita toată falsa tevatură ce l-a precedat.

De la alb-violeți s-a remarcat toată unitatea defensivă, dar l-aș alege în special pe Sepsi, care deși a avut două scăpări, a reușit să-i țină piept excelent lui Torje. Luchin, precum am menționat, a avut de suferit inițial în duelul său cu Alexe, dar și așa s-a descurcat bine per ansamblu. În centru, Burcă a fost fără greșeală, în timp ce Cisovsky a făcut una din cele mai bune partide ale sale din acest tur.

Duelul crâncen de la mijloc a fost dus de Alexa și Helder, cel din urmă fiind mereu un ghimpe în apărarea adversă, chiar dacă nu a avut mari reușite. A făcut un meci bun și Tameș, care a recuperat mai multe mingi și a oferit câteva pase nebănuit de bune, dar neconcretizate în final. Zicu a fost cel mai suferind jucător de pe teren, iar chiar de a reușit să dea câteva mingi de efect, marcajul strict la care a fost supus l-a neutralizat cu succes. În atac am apreciat evoluția lui Nikolic, care a protejat bine mingea și a intrat în combinații cu coechipierii, chiar dacă nu a avut șanse de gol. Oricum, mult mai de temut decât a fost Axente în repriza secundă. De cealaltă parte, Goga a avut câteva reușite, dar nu a putut să obțină maximul din niște faze care l-au avantajat. Și ar mai fi Pătraș, care a intrat în locul lui Goga, dar acesta nu s-a prea văzut în meci, deși a avut aproape un sfert de oră la dispoziție.

Altfel, aș mai zice că sunt impresionat de cât de bine a organizat echipa Contra. A dat dovadă de o iscusință tactică și a obținut, zic eu, obiectivul pe care îl aveam pentru această deplasare. Mai mult, s-a remarcat atitudinea pozitivă a jucătorilor, care a fost decisivă în stabilirea raportului de forțe din teren. Dacă reușim să obținem două victorii în meciurile rămase, nu cred că poate cineva să-și exprime vreo nemulțumire vizavi de felul în care a decurs acest sezon până la pauza de iarnă sau vizavi de rezultatele anume obținute de Contra.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Luchin (5,5), Cisovsky (6,5), Burcă (6), Sepsi (6,5) - Helder (6), Alexa (6), Tameș (6), Zicu (5,5) - Goga (5,5), Nikolic (5,5)

Schimbări:

Axente (5) pentru Nikolic (min 59)
Bourceanu (6) pentru Tameș (min 67)
Pătraș pentru Goga (min 76)

Avancronică: Dinamo - Poli

După victoria cu Oțelul, Chivorchean a fost întrebat dacă meciul cu Dinamo i se pare mai dificil. Președintele a răspuns cam așa (citat din memorie): "Da, din punct de vedere al complexității. Și vă las pe dumneavoastră să analizați mai departe." Accept provocarea!

Ceva e complex când există mulți factori de analizat. Cu Oțelul era simplu. Întâlneam o echipă bine organizată și tăioasă. Ori o mușcam pe contraatac, ori eram atenți și triumfam pe final. Ori ne apropiam la 1 punct, ori se depărtau la 7.

Acum, însă, întâlnim echipa de pe locul 5, dar care este foarte periculoasă și care nu ar vrea să iasă din lupta pentru titlu. O victorie este foarte importantă pentru ei, în timp ce pentru noi o înfrângere se poate să nu fie așa mare tragedie.

Dinamoviștii sunt jalnici cam de când ne-au bătut ultima oară și de când am terminat pe locul 2 în fața lor. Sezonul trecut abia au prins un loc de Europa League într-un sezon în care i-am bătut lejer de două ori, iar sezonul acesta continuă la același nivel.

Andone mi se pare că nu mai e la fel de inspirat ca atunci când câștiga titlul de campion. Discursul său nu are logică, ca să nu mai vorbim că nu prea mai are legătură cu realitatea fotbalistică. Cred că va fi foarte surprins la ora meciului. "Cu 4 goluri" dacă se poate.

Totuși, Dinamo are de departe cel mai prolific atac, iar la noi se știe că ajunge și o mică neatenție. Mi-e teamă să nu semene meciul acesta cu acel 0-3 de la noi acasă de acum 3 ani.

Pe de altă parte, Dinamo are cea mai jalnică apărare, fiind în aceeași ligă cu Brăneștiul, U Cluj și Sportul Studențesc. De aici vine și o mare diversitate în rezultatele dinamoviștilor. Victorii și înfrângeri cu multe goluri, dar și unele chiar sărace. Atât împotriva echipelor tari, cât și a celor din coada clasamentului. Cred că nu ne va fi greu să înscriem, decât dacă avem un blocaj de inspirație - destul de posibil, de altfel.

O altă complexitate e numărul mare de componenți care au avut legătură cu clubul advers. Atât de complexă e situația încât se pare că s-au luat măsuri de combatere, dacă într-adevăr nu vor juca Zicu, Alexa și Helder. De Chiacu scăpasem oricum, iar Tameș sper că nu a fost menționat pentru că nici nu s-a pus problema ca el să joace.

Din punctul meu de vedere, asta nu e o greșeală. Când ai prea multe opțiuni îți vine foarte greu să alegi și chiar dacă opțiunile sunt foarte bune, o decizie incorectă te poate duce la înfrângere. La fel, când sunt prea mulți factori la mijloc, complexitatea situației e adversarul cel mai de temut. Scoți câteva detalii, și lucrurile se limpezesc. Am încredere în jucătorii tineri și după cum spuneam mai sus, ineditul îl poate încurca rău de tot pe Andone. Dacă nu, măcar va fi meciul palpitant. Sau poate totul e doar o diversiune ca meciul să fie și mai complex pentru Dinamo.

Am putea intra și în discuții de culise, dar atunci cred că avancronica va ține până după meci. Așa că să lăsăm mingea să vorbească. În curând se va lămuri totul.

Hai Poli!

De plânsu curcii

Îmi imaginez că Andrei era gata, gata să-și pregăteasca avancronica marelui meci de mâine când nenea Iancu a făcut declarația conform căreia vrea să transforme acest mare meci într-un nou exercițiu grandoman.

Excluderea a trei jucători din lot (Zicu, Alexa, Helder) cu intenția de "a-i proteja" ca urmare a așa-ziselor amenințări făcute de oficialii dinamoviști în mass media nu are acoperire. Poli ar vrea să lupte pentru titlu sau măcar un loc fruntaș, este susținută din bani publici până una alta, iar îmbunătățirea șanselor adversarilor pentru mângâierea unui orgoliu sau îndeplinirea vreunei scheme mai meschine nu are ce căuta în acest scenariu.

Rămâne de văzut cât de serioasă este această manevră, dar e clar că orice-i posibil.

Tosaint Ricketts

Mai nou tot rămân dator cu profilul jucătorilor transferați. Nici la Jiri nu i-am făcut, nici la Rato (aka Rocha), chiar dacă cel din urmă încă n-a semnat.  

Principala calitate a lui Rickets este, precum am simțit-o și noi, viteza. Cifrele vehiculate în presa menționează ca ar atinge o viteză de peste 32 km/h pe o distanță de 40 de metri. Comparativ,  cel mai rapid jucător de top din lume este Cristiano Ronaldo, cu o viteză de puțin peste 33 km/h. 

Deși evoluează și pe postul de mijlocaș, cred că la noi a venit pentru a fi atacant. Cifrele sale nu sunt fantastice, ceea ce e curios, mai ales că este un vitezist. Rămâne să vedem ce fel de eficiență are în fața porții, căci, până la urmă, și lui Andrei Cristea i-a sărit mingea cum trebuie ca să marcheze o dublă împotriva Valenciei lui Di Vaio. 

Mă simt deja de-a dreptul bătrân, acuma că generația de jucători născută 87 fie a confirmat deja, fie s-a lăsat de sport. Viața asta, bat-o vina!

Și să nu uit, Ricketts are cont atât de Facebook, cât și de Twitter. Ambele foarte actualizate. Bravo lui!

is really liking Timisoara!!! 

Data naşterii: 06.08.1987
Locul naşterii: Edmonton
Inălţime: 183 cm
Greutate: 77 kg
Poziţie: Atacant/mijlocaș dreapta

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2010	MYPA	FI	A	24	4
2009	MYPA	FI	A	16	5
2006-07	U. of Wisconsin	US	-	20	8
Total:				77	16

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; FI = Finalnda; US = Statele Unite

Sursa: www.soccerway.com; Football Manager 2011

Poli - Oțelul Galați 2:0 (0:0)

Sunt așa de fericit în această zi tomnatică de noiembrie. Cred că ne simțim la fel cu toții. În urma unui meci încrâncenat, în general de bună calitate, dar cu un arbitraj frustrant de slab, am ieșit învingători, pe drept și pe merit, după două reușite frumoase, dar mai ales grație unei dăruiri pe măsura importanței acestei partide.

Cumva m-a epuizat destul de mult această victorie, astfel că nu-mi pot decât imagina cum se simt jucătorii la capătul unui asemenea succes. Cert e că prima repriză a fost una muncită, echilibrată, în care gălățenii au fost mai agresivi și au reușit în repetate rânduri să ne țină în propria jumătate. Drept urmare, prima mare ocazie a aparținut oaspeților, care au profitat de o pasă aiurea trimisă de Tameș, Silviu Ilie a ajuns în poziție bună de șut, dar Panti a respins cu palma. În timp ce noi ne chinuim să construim, cu succes redus pe ambele flancuri, Oțelul pare mereu pe fază să pornească pe o contră periculoasă. Asta s-a întâmplat în minutul 27, când Paraschiv a fost lansat din spate, a prins startul mai bine decât Luchin și Cisovsky, dar cu cel dintâi ajungându-l din urmă s-a văzut obligat să șuteze de la marginea careului, iar Panti a fost din nou la post. Oportunitățile noastre au venit la câteva faze fixe. Prima, scoasă de pe linia porții la un corner, dar nu atât de semnificativă, dar a doua, din minutul 40, a fost o excelentă oportunitate, Grahovac parând cu un reflex deosebit lovitura de cap a lui Axente! Imediat la faza următoare, Zicu l-a lansat pe Goga pe dreapta și acesta a încercat un șut cu mult efect din marginea careului, dar mingea a trecut de puțin pe lângă.

Alb-violeții fuseseră mai buni pe final de repriză și acest plus a fost transferat mai departe în repriza secundă. Importantă în acest scop a fost introducerea lui Nikolic în locul lui Axente. Acesta a fost la baza unei faze foarte periculoase pe stânga, după o pasă de la Zicu, a pătruns în careu și a centrat în fața porții, dar Helder nu a reușit să ajungă la timp la minge. Cu Sepsi într-o formă deosebită, flancul stâng mergea foarte bine, și multă presiune a venit din această zonă a terenului. Oțelul a fost însă echipa care a avut o ocazie monumentală în minutele ce au urmat, după ce Burcă a fost obligat să acopere flancul stâng la o urcare a lui Sepsi, a fost depășit puțin umilitor de Antal, acesta i-a pasat în centrul careului lui Viglianti, care cu poarta destul de liberă a trimis mult peste. Glonțul pe lângă ureche. Apoi, în minutul 70, Zicu a luat pe contr propriu o acțiune pe stânga, a intrat în careu trecând de doi adversari și a fost evident faultat de Râpă. Hațeganu decide în mod eronat simulare și galben pentru Zicu.

(P.S. văd că toată lumea caută se fie generoasă acuma că avem punctele; intrarea nu a fost la minge, chiar dacă Zicu se pregătea oricum să cadă; s-au dat penalty-uri din mult mai puțin - și galbenul oricum nu își avea locul)

Din fericire, această mostră de incompetență nu avea să ne coste, căci patru minute mai târziu a venit o nouă faze fixă, de această dată încununată cu gol: Alexa a bătut de la aproape patruzeci de metri, mingea a fost respinsă din mijlocul careului în dreapta, de unde Zicu a retrims-o prin foarfecă în centru, un fundaș advers a greșit, balonul a ajuns la Cisovsky și a acesta l-a catapultat pe lângă portar în plasa porții adverse! Apoi, minutul 78, proverbiala descătușare: Nikolic ajunge în posesia unei mingi pe stânga, excelent poziționat și cu un demaraj pe măsura, o ia la goană înspre careul advers, ajunge aproape de careul mic, puțin în unghi, și îl execută pe Grahovac cu un șut neașteptat la colțul lung! Oricât a încercat portarul advers să readuca echipa sa în joc, prezentându-se în careu la toate fazele fixe avute de gălățeni în ultimele zece minute, nu a putut face nimic să schimbe soarta partidei. Chiacu a fost eliminat după niște injurii aduse lui Hațeganu, la o altă decizie iritantă în privința unui aut, iar pe final Nikolic putea să îl servească pe Goga în poziție de singur cu portarul, dar a preferat (bine-meritat) să conducă faza de unul singur, a trecut de doi fundași adverși, însă nu a mai avut forța unui șut pe măsură. Păcat, dar e bine și așa.

Experiență de vis, deci, în această seară. Toată echipa s-a mobilizat exemplar, în special în repriza a doua, și grație jocului deosebit făcut de - în special - Sepsi și Zicu, am reușit să obținem o victorie mare. Deși în primul unsprezece s-au aflat doi jucători care nu au prea contribuit pozitiv la mersul jocului, anume Tameș și Axente, și în ciuda absenței lui Magera, am reușit să fim măcar egalii adversarilor noștri. După pauză, cu Nikolic într-o dispozițe excelentă, am reușit să fim mult mai prezenți în jumătatea adversă. Muntenegreanul a câștigat numeroase dueluri la cap, a protejat mingea cu multă grijă și dragoste și a avut câteva curse deosebite. Să sperăm că el este atacantul de care am tot avut nevoie.

Am menționat de Sepsi, care a fost de nedepășit tot meciul, și care a avut mai multe urcări utile în atac. Zicu a dat o sumedenie de pase perfect gândite, ar fi trebuit să fie răsplătit pentru eforturile sale cu un penalty, dar și așa a oferit o pasă de gol lui Cisovsky - chiar de cu ajutorul unui fundaș advers. Apropo de Ciso, a avut câteva scăpări în defensivă, dar până la urmă am ieșit cu bine, și grație jocului făcut de colegul său Luchin. Burcă și Helder, în schimb, dezamăgitori. La mijloc Alexa a muncit cât pentru doi, mai ales că Tameș, deși mai prezent decât în alte partide, tot nu e un luptător (adică un Bourceanu). Merită lăudate și intervențiile bune ale lui Panti, chiar dacă era să ne coste la o ieșire hazardată, când i-a trecut mingea printre mâini.

Ah, și Goga...mai prezent în joc, dar nu mereu pentru motivele cele mai bune. Dar măcar prezent.

Oricum, Contra merită lăudat pentru echipa făcută, pentru felul în care a motivat jucătorii și pentru schimbările intuite corect. Indiferent de ce joacă sau nu joacă Poli, nu știu câtă lume spera la asemenea rezultate de la un antrenor debutant - și cu un lot care pe jumătate stă într-un picior. Nu e chiar așa negrul dracul, vorba vine.

De ar fi mereu ca în seara asta, ar fi o plăcere necontenită să-i urmărim pe alb-violeți. Dar merge și așa. Bravo Poli!

Poli: Panti (6,5) - Luchin (6,5), Cisovsky (7), Burcă (5), Sepsi (7) - Helder (5,5), Alexa (6), Tameș (5), Zicu (6,5) - Axente (5), Goga (5,5)

Schimbări:

Nikolic (6,5) pentru Axente (min 45)
Chiacu (4,5) pentru Burcă (min 66)
Poparadu pentru Tameș (min 81)

P.S. Am făcut mici modificări la note, fiindcă media pe joc nu reflecta calitatea etalată.

Avancronică: Poli - Oțelul

Am ajuns și la derby-ul pe care îl așteptăm de vreo două luni încoace: înfruntarea cu liderul la zi al campionatului, lider ce se află în această poziție de 8 etape. Deși ne-am târât până aici suntem într-o postură destul de bună. În cel mai rău caz vom rămâne la egalitate cu Rapidul și vom da prilej celorlalte echipe să se apropie. Dar tot vom fi în echipele fruntașe, destul de bine poziționați pentru ca printr-o constanță a rezultatelor să terminăm în final pe un loc de europene.

Privind măreț, însă, meciul este decisiv, cam pentru toate echipele aflate în joc. Dacă pentru noi este cam același lucru un punct sau nici unul, pentru Oțelul o victorie i-ar distanța extrem de favorabil la 7 puncte de orice urmăritor. Un egal al prelungi intensitatea luptei. Iar o victorie a noastră nu numai că ne-ar ține chiar în coasta liderului, dar ne-ar menține la o distanță sigură de locurile inferioare.

Lăsând statistica la o parte, să vorbim mai multe despre adversarul nostru, un adversar pe care până acum l-am abordat ca pe o echipă de mijlocul clasamentului, cu care deobicei împărțeam victoriile acasă și în deplasare. Oțelul Galați sunt una din cele mai longevive echipe în primul eșalon, în care se află de 19 ani, minus o retrogradare scurtă de o lună în 2003. Cea mai înaltă poziție ocupată la finalul vreunui sezon până acuma a fost locul 4, obținut în 4 rânduri. Au mai multe participări nesemnificative în cupele europene, cele mai mari performanțe rămânând un 1-0 acasă în fața Juventus-ului în 1988 și un trofeu (singurul din vitrina gălățenilor) Intertoto în 2007. Sezonul acesta va fi probabil cel mai bun din istoria clubului din Galați.

Sezonul trecut au terminat pe locul 8 și, deși nu a fost îndeplinit obiectivul calificării într-o cupă europeană, Dorinel Munteanu a rămas antrenor, reușind să ajungă pe primul loc cu o echipă solidă, dar fără vedete, cu o mână de jucători talentați, alții reinventați, precum și unii tineri de viitor, de exemplu fundașul de 20 de ani, Cornel Râpă.

Din păcate, faptul că întâlnirea are loc așa târziu în cadrul sezonului ne cauzează probleme. Deși Goga și Alexa au revenit în urma suspendărilor, problemele medicale nu s-au rezolvat. Scutaru, ce nu a mai jucat din minutul 38 al meciului de cupă de la Brașov, nu va putea să intre pe teren nici acum. Am aflat și motivul pentru care Magera nu a fost folosit prea mult în ultimele meciuri, și din păcate este același motiv pentru care îi va fi foarte greu să evolueze duminică. Are nevoie de chirurgie, dar până acum s-a tratat cu injecții. În aceeași situație se află și Bourceanu, dar probabil că el va putea juca. De operație se pare că ar avea nevoie și Cisovsky, ceea ce ar explica evoluțiile slabe. Poate ar merita să fie lăsat Burcă în linia de fund. Există totuși și o veste bună. Zicu a fost tratat miraculos și este într-o formă chiar mai bună ca înainte. Să vedem ce va fi și în teren.

Va fi o încleștare dură. Oțelul va juca defensiv, iar noi ar trebui să atacăm de la început. Va fi nevoie de o atenție sporită, deoarece Oțelul mușcă pe contraatac, iar apoi ne va fi foarte greu să revenim. Atenția va cădea pe Bourceanu și Axente - știu ei de ce, dar și pe Zicu, deoarece trebuie să arate că încă poate rezolva meciuri, după această scurtă pauză. Să vedem ce va ieși.

Hai Poli!

Revenirea definitivă

...în alb violet și la Poli Timișoara?

Facebook rlzz

100 de fani, moment istoric!

Grazie a tutti.

Unirea Urziceni - Poli 1:1 (0:0)

Nici golurile întâmplătoare nu vor să ne ajute - sau poate noi nu le dăm voie. Pe lângă jocul slab al mai multor jucători, alb-violeții au arătat din nou că nu se simt deloc în pielea lor când trebuie să țină de un rezultat. Nici când alții pierd puncte și am putea profita.

Într-un unsprezece plin de noutăți s-au regăsit Pătraș și Poparadu, în timp ce Cisovsky a fost urcat la închidere, iar locul lui în apărare l-a luat Burcă. Noroc cu revenirea lui Magera, în care a stat cam tot jocul nostru dincolo de jumătatea terenului, căci restul jucătorilor ofensivi au avut în cel mai bun caz ceva de făcut în apărare. În cazul lui Tameș, au avut de dat mingi la adversari.

Ce să zic despre meci? O plictiseală obișnuită, cu Poli controlând jocul, dar irosind numeroase mingi din cauza erorilor mai multor jucători sus menționați. Cu Axente încă într-un prelung sevraj și cu Sepsi într-un picior de la mijlocul reprizei, a fost greu să construim atacurile "planificate", mai ales că majoritatea se desfășurau pe flancul stâng. Ce să mai zici când aproape fiecare jucător care încearcă să urce cu mingea la picior (Helder) sau să dea o pasă (Tameș, Poparadu) o dă la adversar? Nici nu-mi aduc aminte de vreo ocazie adevărată în prima repriză. Două mingi au ajuns la Axente care le-a catapultat de ambele ori peste și Tameș a șutat din voleu total defectuos de la marginea careului. Cam atât.

Apoi, repriza a doua a fost identică, până la golul nostru mult sperat, dar total întâmplător: minge trimisă în centru, Axente sare peste ea cu un fundaș, ajunge la nou intratul Popovici care driblează portarul și înscrie din cădere primul său gol în Liga 1! E drept, a fost un aparent ofsaid la gol, dacă nu cumva mingea a fost atinsă de Axente în drumul ei spre Popovici. Urziceniul a devenit mai ofensiv, dar fără orizont, iar deși noi aveam doi jucători cu o viteză fantastică în Helder și Popovici, cele trei, patru faze cu flancul drept liber nu au fost deloc exploatate - cel mult de-un corner. Era clar că un gol e un avantaj foarte mic pentru Poli, în sensul că suntem obișnuiți să primim gol meci de meci. Din păcate, acest lucru s-a întâmplat în minutul 80: o lansare foarte bună a lui Semedo peste apărarea noastră, Todoran scapă de Cisovsky care până să-și dea seama ce se întâmpla, jucătorul Unirii preluase mingea, se întorsese cu ea și i-o trimisese printre picioare lui Pantilimon. Am suferit destul în repriza a doua cu Luchin forțat pe stânga, dar a fost din nou concursul împrejurărilor care ne-a obligat să abordăm astfel meciul.

Pe final era să mai încasăm un gol, dar Panti a intervenit excelent la un șut pe poartă, în timp ce noi am continuat să dăm dovadă de impotența ofensivă obișnuită. Se zice că Poli stă în Zicu, dar atunci când iți mai lipsește jumătate de echipă chiar ai o problemă foarte mare. Și așa însă, cu puțin mai multă iscusință, astăzi aveam trei puncte.

Probabil, ca obiectiv, trebuie să adunăm cât mai multe puncte până la finalul anului și, dacă mai suntem sus pe atunci, va reveni din nou conducerii responsabilitatea să consolideze lotul pentru ceva cu adevărat istoric. Altfel, și acest an va fi o repetare a sezoanelor trecute, triste, vesele, cum au fost ele.

Poli: Pantilimon (5,5) - Helder (5), Burcă (5,5), Luchin (5,5), Sepsi (6) - Tameș (4), Poparadu (5,5), Cisovsky (5,5), Pătraș (5) - Axente (5), Magera (6)

Schimbări:

Popovici (6) pentru Sepsi (min 45)
Contra (5) pentru Pătraș (min 63)
Chiacu pentru Magera (min 79)

Avancronică: Urziceni - Poli

Acum un an jumate a fost meciul ce a decis campioana. Acum, noi suntem tot pe 2, dar adversarii noștri sunt pe un mizerabil loc 17. Îmi permit să spun că echipa din Urziceni a fost cea mai respectată de către alb-violeți. Niciodată nu i-am luat de sus, niciodată nu am riscat. De aceea, în ciuda prestațiilor de lăudat alor noștri, meciurile din sezonul trecut s-au încheiat cu scor alb. De altfel, în statistici stăm foarte prost, neavând nici o victorie de la primul meci împotriva lor, în 2006, când am câștigat cu 1-0 acasă.

Nu cred că sunt mulți naivi să creadă că în această situație nu va fi un meci greu. "Unirea" a fost dezbinată, dar tot au rămas câțiva jucători cu experiență pe lângă puștii dornici de afirmare. Îi amintim aici pe Maftei, Mehmedovic, Epaminonda Nicu, Dinu Todoran, Semedo, Pădurețu. De frații Karamyan se pare că am scăpat.

Nu va fi o încleștare ca pe vremuri (sezonul trecut, în fine), dar nici ca un meci necăjit cu vreuna din echipele mici împotriva cărora am suferit. Mărturie stau victoriile împotriva Stelei, Vasluiului și a lui Dinamo. Cam ăsta e grosul punctelor pe care a reușit noul Urziceni să le adune. Se vede clar apetitul pentru pradă mare.

Iar dacă mai punem la socoteală faptul că avem problemele noastre.... Practic am ajuns în perioada cea mai grea din acest sezon, în care cu greu putem alcătui o echipă ca lumea. Mijlocul nostru lipsește aproape complet. Alexa suspendat, Bourceanu incert. De Zicu nu mai amintim. Iar dacă Tameș face același meci ca la Brașov, suntem morți. Culmea, și Scutaru, care ar fi putut juca închizător, e accidentat. Asta pe lângă faptul că va lipsi de pe postul lui de fundaș dreapta. Așa că cel mai probabil îl vom vedea pe Contra 90 de minute în teren. Ceea ce e bine, poate va însufleți echipa și o va coordona mai bine. Acum se va simți cu adevărat și lipsa lui Curtean, iar Goga acum când s-a aprins și el un pic și-a găsit să ia al patrulea galben. Sunt tare curios ce improvizații va găsi staff-ul tehnic pentru linia de mijloc. Burcă nu e o soluție. Iar pe stânga cine va juca? Ar merge poate Chiacu pe dreapta și Contra pe stânga. Sau cine știe ce alte combinații cu Tameș. În plus, nici nu putem fi siguri de starea mentală sau medicală a unora din jucători care sunt totuși apți.

Norocul nostru că Urziceniul dă gol rar. Au cel mai slab atac cu 8 goluri în 14 meciuri, iar apărarea noastră pare solidă. În condițiile astea zic eu că e bine să răscolești prin trecut și să ne amintim mult hulitul joc cu mingi lungi. O fi urât, dar e un truc util atunci când trebuie. Ar fi și cazul ca Magera să fie folosit așa cum trebuie și să profităm de atacanții noștri înalți - Nikolic și Axente.

Un meci greu, chiar de două ori mai greu decât ar fi trebuit să fie. Dar eu cred că se poate, dacă antrenorul va judeca corect și jucătorii vor intra ambițioși. Hai băieți, câștigați, pentru ca peste o săptămână să-i întâlnim pe lideri așa cum trebuie.

Hai Poli!

CR: FC Brașov - Poli 1:0 (0:0)

Mă văd în poziția de a spune "Doamne ajută", căci dacă mai continua mult meciul în maniera în care a făcut-o în repriza a doua îmi pierdeam orice speranță că echipa asta poate obține ceva din fotbal. Cu un mijloc inexistent, o apărare visătoare și un atac căruia i-au parvenit mingi mai rar decât a jucat Dukic în acest sezon, era și greu să reușim mai mult. La asta se adaugă cele două accidentări din repriza secundă, Taborda și Scutaru, astfel că nici dacă ar fi vrut, Contra nu ar fi putut face mare lucru atunci când echipa avea nevoie de un suflu nou.

Prima repriză a fost parcă o continuare la meciul din campionat, cu un joc fără perspectivă, nenumărate greșeli și foarte puțin fotbal. O pasă aiurea înapoi a lui Cisovsky a dus la accidentarea lui Taborda, care a trebuit să intervenă cu piciorul înainte pentru a respinge mingea și a intrat în contact cu un adversar. Schimbarea s-a produs doar în minutul 27, deci portughezul a apucat să fie în poartă la cea mai mare ocazie a gazdelor din primul mitan, când Cristescu a trimis peste din centrul careului. Replica lui Poli a venit întâmplător, la un șut fenomenal al lui Goga de aproape de centrul terenului și doar devierea lui Mincă a făcut ca mingea să poposească pe bară.

În repriza a doua, potopul. Cu Burcă inexistent, Tameș mai rău de atât, Alexa prea puțin prezent pentru a compensa absența celorlalți, alb-violeții aproape că nu au putut trece de mijlocul terenului. Dacă până în minutul 60 am mai dres-o, ce a urmat în restul partidei a fost un asalt necontenit al brașovenilor. E drept, gazdele își trecuseră deja în cont două goluri anulate, al doilea mai ales fiind deosebit de discutabil. Să vedem ce s-a întâmplat după: minutul 62, liberă Chipciu, mingea a fost deviată centimetric pe lângă; la cornerul următor Pantilimon intervine, nu se dictează faultul cuvenit, urmează un șut de la marginea careului, dar tot Panti e acolo și apără excepțional! În minutul 71 Sepsi scoate in extremis cu capul o minge ce se ducea către un brașovean complet liber la colțul lung, iar în minutul 76 Cristescu are mult timp cu mingea la picior în careu, trage spre vinclu, dar balonul trece pe lângă. Presiunea extraordinară a brașovenilor a mai scăzut pe final, dar nu cu mult. Culmea, în minutul 90+1, la o minge care a sărit la Burcă, mijlocașul nostru de astăzi putea să marcheze un gol absolut nesperat, dar șutul său de la marginea careului nu a fost problematic pentru Mincă. La atacul următor, visare maximă în apărare, doi jucători pe fundaș polist în careu, pasa lui Hadnagy pentru Cristescu, aflat într-un ofsaid mult mai clar decât cel de la golul anulat anterior, șutează, bară - gol. Sfârșitul chinului.

Dacă atitudinea din teren a echipei a fost deplorabilă, cu flancurile în aer, Helder gafeur șef, plin de lufturi și pase la adversari, trebuie recunoscută, din nou, subțirimea lotului nostru. Chiar de Goga a mișcat ceva în atac, chiar și Nikolic a fost foarte activ în prima parte, nimic din asta nu s-a mai văzut în repriza secundă. Burcă la mijloc reprezintă un faliment total, ceea ce, din punctul meu de vedere, înseamnă că dacă Bourceanu nu poate juca cu Unirea, avem o problemă cât casa. Poate ar merita riscat Zaluschi, atât de inexistent a fost Burcă astăzi. Mai dramatic însă e aportul lui Tameș, care a făcut un meci deplorabil. Nu cred că a oferit nicio pasă bună, în timp ce a pus în câteva rânduri gazdele pe contră. Luchin și Cisovsky nu au mai rezistat nici eu presiunii constante venite din toate direcțiile pe final și și-au trecut în cont niște ratări, dar dezastrul de pe flancuri, unde Helder n-a făcut nimic și Sepsi, mereu singur, a lăsat multe spații libere trebuie neapărat rectificat.

E clar că nu putem duce două competiții în paralel, nu cu ce s-a adus la echipă în această vară, deci eu apreciez eliminarea ca fiind bine-venită. Ceea ce mă înrgijorează este trendul acesta prost pe care îl avem, impotența ofensivă (deși am dominat prima repriză, nu am știut ce să facem cu mingea odată ajunși la 30 de metri de poartă) și lipsa de vlagă a mai multor jucători. O asemenea prestație nu are voie să se repete.

Poli: Taborda - Scutaru (5), Cisovsky (5), Luchin (5), Sepsi (4,5) - Helder (4), Tameș (4), Alexa (5), Burcă (4,5) - Goga (5,5), Nikolic (5)

Schimbări:

Pantilimon (6,5) pentru Taborda (min 27)
Chiacu (4,5) pentru Scutaru (min 38
Axente pentru Nikolic (min 75)

Avancronică: CR: Brașov - Poli

Aș putea să iau avancronica de la meciul din campionat și să o ajustez pentru meciul de cupă. De fapt, cred că așa voi și face. Și la acest meci s-a demonstrat că deplasările la Brașov sunt de coșmar. Poli a reușit cel mai lipsit de imaginație meci din acest campionat, primul în care nu am înscris nici măcar un gol.

Și cum de data asta vor lipsi Bourceanu (se pare că e accidentat) și Zicu, adică cei mai utili jucători din ultimele victorii, și acest meci se va arăta a fi unul greu. Poate ne va salva vreo pasă inspirată a lui Alexa, o deviere a lui Magera, sau un meci bun al lui Tameș cum a avut la începutul campionatului. Sau poate va veni o centrare bună de pe flancuri - Helder, adică. Și fazele fixe pot fi un punct cheie, deci trebuie tratate cu maximă seriozitate. Sperăm că și Goga a intrat în ritm - măcar acela de a da goluri.

În campionat Brașovul este o mare decepție, după meciul cu noi bifând încă un rezultat dureros - 3-0 la Astra. Așa că în condițiile în care ei se bat pentru retrogradare, cupa este locul perfect în care să fie super motivați și să dea tot ce au, mult mai mult decât arată în campionat. Cam așa s-a întâmplat în optimi când i-au învins pe cei de la "U" Cluj, fiind și cu un om în minus. Nu mă aștept să năvălească peste noi. Dimpotrivă, vor juca solid și pe contraatac. Iar dacă nu suntem atenți, ceea ce e foarte probabil, ne va fi extrem de greu să facem ceva în fața unei apărări tari și ambițioase. Știm și noi cum e să fii în poziția Brașovului și cât de mult contează ambiția într-o competiție importantă, dacă ne gândim la meciurile cu Ajax sau Șahtior, spre exemplu.

Va fi un meci foarte greu, cu siguranță mai greu decât deplasarea la Urziceni de sâmbătă. Să sperăm că ai noștri au învățat ceva din meciul de campionat și că ne vor face o surpriză plăcută.

Hai Poli!