Între pase

Deși s-a vorbit destul despre ultimele meciuri ale alb-violeților, despre cauze nu s-a vorbit deloc. În schimb au continuat dialogurile și acuzele la adresa altor cluburi și personaje din fotbal, în stilul brevetat. Culmea, ce m-a iritat cel mai mult a fost declarația lui Chivo, cum că poimâine învingem și revenim pe primul loc.

Nu e prima oară când vorbele ne-o iau înainte și au un temei îndoielnic. Îmi vine greu să înțeleg de ce ne implicăm într-un asemenea duel al declarațiilor, de parcă ar avea vreo valoare aceste enunțuri. Nu am nimic împotriva politicii de susținere publică a echipei, dublată și de declarațiile recente ale lui Marian Iancu, dar mă deranjează că nimeni nu vorbește de probleme și soluții la probleme. Chiar și dacă sunt probleme interne, impresia lăsată în general este că echipa are nevoie doar de susținere și încredere, ca și cum tribunele pline vor transforma suferința și haosul ultimelor etape într-un joc entuziasmant și convingător - sau măcar suficient.

E un cerc vicios: dacă echipa nu joacă bine, nu are parte de susținerea reală a celor care populează tribunele. Adică, un stadion plin cu o echipă care nu câștigă poate fi mai dăunător decât un stadion umplut cu moderație în aceleași condiții. Răbdarea multora e pe sfârșite și mai ales cei care nu stau alături de Poli indiferent de circumstanțe sunt mai puțin flexibili și mai ușor iritați. Dacă adaugi puțin gaz pe foc cu o declarație de genul celei a lui Chivo, riști să te expui unui mediu ostil chiar la tine acasă atunci când iți este mai greu. Galeria, care aproape mereu a susținut echipa cu un devotament admirabil, nu poate acoperi vorbele grele și oftatul de nemulțumire a douăzeci de mii de spectatori, iar de la oftat la huiduieli mă tem că pasul e unul mic.

Pe de-o parte, nu e greu să uiți ce eforturi a făcut echipa pentru a se afla aici, dar pe de altă parte bântuiala sfârșiturilor slabe de sezon și a repetatelor înecări la mal devine mereu apăsător de pregnantă în această perioadă. Presiunea e deja destul de mare din toate părțile, deci nu cred că e cazul să o ajutăm să escaladeze limitele beneficului mai mult decât au făcut-o până acuma.

Cât despre cum se poate câștiga, a arătat-o Real aseară: e mai bine să fii agresiv, dar merge și când te aperi bine reușind să convertești șansele care ți se ivesc. Poli nu pare capabilă să fie agresivă, deci cred că o defensivă bine organiztă și complet funcțională reprezintă principala speranță. Mai important însă este că reușim să înscriem și fără să încercăm în mod obsesiv, un element cheie pentru succes. Din scaunul meu de la Bocșa spun că aceasta este calea pe care am putea s-o încercăm, pentru că avem jucători defensivi de bună calitate, care au arătat că știu cum să se apere în meciul cu Steaua. Dar trebuie mai multă atenție și mai mult dublaj, în special pe flancuri, dacă e să acceptăm această cale.

Eu m-aș hazarda și la niște schimbări în echipă care să o plieze mai mult pe un asemenea joc, dar, din nou, eu stau pe scaun și mă joc FM. Acolo nici măcar nu e accidentat Mansour.

Rapid - Poli 3:2 (2:1)

Din păcate, nu s-a schimbat nimic de la ultimele partide nici în calitatea jocului lui Poli, nici în atitudinea alb-violeților. Implicit, după un meci dominat copios de gazde, a venit și, s-o zicem, bine-meritata înfrângere, împotriva unui adversar montat, cu dorința de a câștiga, dar în media ultimilor adversari care ne-au pus la colț chiar și pe teren propriu. Cu această ocazie a luat sfârșit o serie incredibilă de 26 de meciuri fără înfrângere, care chiar dacă nu a fost frumoasă, în adevăratul sens al cuvântului, reprezintă o reușită absolut incredibilă pentru un fotbal în care constanța e un element atât de firav și timid.

Partida a început cu elanul impunător al rapidiștilor și o serie misterioasă de erori în apărarea noastră. Principalul protagonist a fost Sepsi, care a părut stângaci în primul sfert de oră, dar asta și datorită faptului că Roman, adversarul său direct, era în mare formă. Prin urmare, nu a fost o surpriză imensă când Rapid a deschis scorul în minutul 12, la o fază de contraatac: mingea a ajuns pe dreapta la Bozovic care l-a fentat pe Helder, brazilianul aruncându-se să-l blocheze, dar în schimb i-a oferit un culoare ideal de șut și jucătorul de bandă al gazdelor nu a iertat. Golul i-a mobilizat puțin pe alb-violeți și aceștia au început să urce, tiptil tiptil, în ofensivă. Și, ca să vezi, simpla prezență în atac a dus la golul egalizator în minutul 19, căci Axente a trimis o centrare înaltă de pe dreapta și Glauber a intervenit prost, trimițând mingea către Zicu, golgheterul nostru marcând cu un voleu frumos. Deși meciul a devenit mai echilibrat în continuare, tot Rapidul a avut inițiativa. Ocaziile de gol nu s-au înghesuit să apară, dar era destul de clar că nu putem să ne bazăm în mod deosebit pe jocul defensiv de astăzi, dat fiind că practic toți jucătorii din apărare au comis greșeli de un fel sau altul. S-a remarcat în mod special lipsa determinării la alb-violeți, a plăcerii de a fi pe gazon și a lupta pentru victorie, ceea ce a cauzat o delăsare greu de înțeles. La o fază care a exemplificat întocmai acest lucru, Rapid a trecut din nou în avantaj: Spadacio a ajuns cu mingea în fața careului și a ținut-o secunde bune neatacat, în timp ce Roman aștepta în spatele lui Sepsi, iar atunci când în sfârșit brazilianul a trimis o pasă lobată pentru mijlocașul dreapta al rapidiștilor, numai apărătorii noștri să fi fost surprinși, căci atât a așteptat Roman, care a înscris cu sete la colțul lung. Reacția alb-violeților nu a fost la fel de bună ca după primul gol și tot rapidiștii puteau marca la o acțiune incredibilă a lui Bozovic, care a trecut spectaculos de Cisovsky și a șutat, Panti reușind să pareze. În ciuda lipsei de perspective a jocului nostru, Poli a avut o șansă de a egala chiar înainte de pauză, când după o fază fixă mingea a ajuns la Tameș la marginea careului și acesta a pasat inteligent, peste apărare, lui Goga, dar șutul a mers doar în plasa laterală.

Nimic nou nu s-a întâmplat după pauză, jocul fiind reluat în cam aceeași parametri. Presiunea gazdelor, în special pe flancul drept în a doua parte a jocului unde Helder urca mai mult și uita să coboare, a culminat cu o nouă reușită în minutul 60. De această dată Cisovsky a fost principalul inculpat, fiind depășit în viteză de Pancu la o lansare în adâncime, și atacantul rapidiștilor a finalizat la colțul lung, profitând și de o poziționare slabă a lui Pantilimon. Putea fi 4-1 în minutul 67, când o altă fază pe dreapta a fost încheiată cu o centrare în fața porții, de unde Spadacio a trimis către gol, doar intervenția foarte bună a lui Panti salvându-ne de o umilință. Deși gazdele s-au retras, alb-violeții pur și simplu nu au reușit să lege trei pase în jumătatea adversă, iar în minutul 77 Pancu a fost din nou aproape de gol, dar același Panti a intervenit. Culmea, partida s-a reaprins în minutul 85, când Poli a marcat la o eroare de marcaj/gândire ca urmare a unui corner executat de Curtean, mingea fiind trimisă cu capul de Zăgrean, Bornescu a parat, dar doar în piciorul lui Alexa care astfel a înscris. Rapidiștii au trecut degrabă la o tactică de tragere de timp, ajutați fiind și de intervențiile irascibile ale jucătorilor noștri. Chiar și așa, Zăgrean a fost oarecum aproape de a egala în minutele de prelungire, când a primit o minge deviată cu capul, dar șutul său nu a avut nici forță și nici plasament. Fluierul de final a pus punct acestei noi partide de maximă suferință, care nu mă lasă decât întrebându-mă cea mai firească întrebare: care e problema cu Poli?

E drept că primul unsprezece, chiar dacă destul de complet, conținea câțiva jucători proaspăt recuperați, dar și așa nu îmi dau seama ce cauzează lipsa de ambiție și de vână din jocul nostru. Dacă cumva nu era clară absența acestor elemente din prestația noastră, atunci cu siguranță faptul că am luat un singur cartonaș galben evidențiază că ceva nu a fost chiar în ordine, asta de la o echipă care a luat în medie trei galbene pe meci în acest sezon.

Oportunismul nostru maxim este singurul lucru de bun augur cu care rămânem ca urmare a înfrângerii de astăzi, dar în rest absolut nimic n-a mers. Apărarea, precum am mai spus, dezorganizată, lentă, nesigură, depășită în nenumărate rânduri. Mijlocul a avut un randament foarte scăzut al paselor bune date în față și s-a remarcat prin destule mingi pierdute ușor, în special prin Bourceanu. Dacă Tameș măcar a mai coborât în ajutorul construcției, chiar dacă cu eficiență redusă, Zicu și Goga aproape că nu au fost de văzut în jumătatea proprie, ceea ce explică și de ce au fost așa de periculoși rapidiștii pe flancuri, cu jucători rapizi în dueluri 1v1, fără dublaj. Zicu a încercat să ducă mingea înainte în câteva rânduri, a încercat niște combinații, dar nu a părut să aibă cu cine. Și Goga a încercat câte ceva când a ajuns mingea pe la el, dar problema e atitudinea asta de așteptare perpetuă. Bietul Axente de abia dacă a avut mingea la picior, dar atunci când a avut-o nu s-a descurcat rău, oferind și centrarea bună la primul gol. Schimbările nu au modificat mare lucru, ceea ce era de aștepta, fiindcă echipa suferă de o problemă cronică, nu de vreo carență punctuală ce poate fi corectată ușor. Jucătorii introduși s-au integrat rapid în letargia generală a echipei, deci nu au putut produce o schimbare.

Dacă tragi linia, nu e un dezastru în clasament, dar n-a fost un dezastru nici după ultimele semi-eșecuri. Dezastrul stă după colț, căci dacă Poli nu se trezește și nu începe să joace fotbalul pe care l-a arătat la acest început de retur, ce măcar prezenta o apărare solidă și de încredere, atunci riscul de a ieși de pe primele cinci locuri este unul real. Țin să scot în evidență faptul că, în mod normal, nu aș căuta să-mi imaginez potențialul dramatic al unui asemenea moment, dar această înfrângere nu este o întâmplare, este consecința jocului fără sare și piper și carne și cartofi pe care îl etalăm de câteva etape încoace. Nu-mi dau seama care este problema principală a echipei, dacă e vorba de faptul că starea fizică subminează capacitatea psihică de a lupta pentru victorie sau dacă este o complicație de altă natură/cu alte ramificații.

Precum am zis și ultima oară, e momentul în care un antrenor își poate arăta valoarea.

Poli: Pantilimon (6) - Helder (4,5), Cisovsky (4), Ghionea (5), Sepsi (4,5) - Bourceanu (5), Alexa (5,5) - Goga (5), Tameș (5), Zicu (6) - Axente (5,5)

Schimbări:

Curtean (5) pentru Tameș (min 59)
Zăgrean (5,5) pentru Axente (min 62)
Nikolic pentru Bourceanu (min 80)

Poli II - Luceafărul Oradea 2:0 (0:0)

Echipa secundă se ține tare și a mai obținut o victorie, învingând chiar liderul campionatului.

Cu ceva întăriri de la prima echipă, alb-violeții au reușit să spargă gheața în minutul 59, când Popovici a finalizat o fază făcută de Matei. Jitaru a mărit avantajul de pe tabelă șase minute mai târziu, când a scăpat singur cu portarul și a marcat cu o scăriță.

Mai mult, Lepmets a reușit să pareze un penalty în minutul 77.

Poli II: Lepmets - Dăruială, Krejci, Ilie, Cuciorvă, Matei, Poparadu, Popovici, Jitaru, Rocha, Boştină

Poli - Pandurii 2:2 (1:1)

Ultima oară am fost puțin criticat pentru sintagma "suferit în ultimul hal", pe care am folosit-o pentru a caracteriza jocul nostru din partida cu Sportul. Din păcate meciul de astăzi mi-a oferit ocazia să văd o repriză atât de slabă și de haotică din partea alb-violeților, încât nici nu știu cu ce să o compar sau cum să îi spun. Am scăpat din nou cu un gol în minutul 90, întâmplător, dar trebuie schimbat ceva în maniera noastră de joc, căci altfel prima înfrângere va avea loc în mod inevitabil într-un viitor nu prea îndepărtat.

Ocaziile nu au fost multe în această partidă, de ambele părți - de fapt, dacă stau și mă gândesc, a cam fost o situație de ocazia și golul. Repriza întâi a fost destul de echilbrată, astfel că până la golul nostru doar un șut de la marginea careului al oaspeților și o lovitură de cap pe lângă a lui Zăgrean au mai animat jocul. În minutul 26, Goga a făcut o fază bună la colțul terenul și a reușit să trimită o centrare ideală pentru lovitura de cap a lui Magera, care nu a ratat, prefațând ceea ce putea să fie o victorie destul de facilă. Pandurii nu au arătat cine știe ce forță ofensivă, iar în minutul 35 Zicu era cât pe ce să ciupească o minge peste portar, dar a trimis-o, în același timp, pe lângă poartă. Uhrin a fost forțat să îl înlocuiască pe Scutaru cu Ignjatijevic cu câteva minute înainte, iar apărarea noastră a părut rapid dereglată, astfel că golul egalizator care a picat în minutul 38 a fost o urmare a unei serii de indecizii: o centrare a plecat de pe stânga apărării noastre, Luchin, în principal, și-a pierdut omul din marcaj, așteptându-se însă ca Helder să-l susțină în spate, dar cum acesta nu a fost acolo, Vranjes s-a trezit complet liber și a înscris cu un voleu frumos de la marginea careului.

Nimic nu s-a mai întâmplat până la pauză, când oaspeții au trecut de la echipamentul negru la unul alb, pentru a-i putea distinge mai civilizat pe teren. Din păcate ei s-au remarcat mai bine între ei și în minutul 47 o pasă lungă care părea să meargă spre un jucător aflat în ofsaid a fost tratată cu lejeritate de Ghionea și Luchin, numai că din spate a venit un alt jucător gorjean, anume Lemnaru, care a rămas singur cu portarul și a înscris pe sub Pantilimon. E drept, și dacă nu i-ar fi indus în eroare jucătorul poziționat acolo la derută, Lemnaru a plecat de la limita ofsaidului și ar fi fost greu de prins din urmă. Ceea ce a urmat după această reușită a fost un fotbal de foarte joasă calitate din partea jucătorilor noștri. Practic formația s-a împărțit în doua - cei care stăteau în atac și cei care stăteau în apărare - iar între ei era un mare petec de teren în care se aflau doar oaspeții la recuperare. Nervii și frustrarea au devenit tot mai evidente pe parcurs ce partida înainte, la fel ca și lipsa de soluții și idei a echipei. Așa un joc fără orizont și fără cumpătare nu am mai văzut de multă vreme din partea Politehnicii și din acest motiv nu aveam nicio speranță reală la egalare. Șanșa a fost însă din nou de partea noastră, căci în minutul 90, după un corner și puțin ping-pong, mingea a ajuns la Zicu în interiorul careului și golgheterul nostru, care până atunci fusese la fel de puțin prezent în joc ca și în meciul cu Sportul, a marcat plasat cu piciorul drept. Fluierul final a venit după alte trei minute de prelungire, în care nu a mai fost timp de nicio fază periculoasă de atac.

Stau și mă gândesc cât de importante sunt cele două absențe din apărarea noastră, Sepsi și Cisovsky. Fără ei am primit șase goluri în trei partide, după ce primisem doar două în primele cinci meciuri ale anului. Ignjatijevic, al cărui nume trebuie în continuare să-l verific de fiecare dată pentru a mă asigură că îl scriu corect, a fost în ingrata poziție de a fi schimbat după ce fusese introdus pe parcursul meciului, iar Luchin pur și simplu nu pare să se regăsească. Totodată, Helder îmi lasă impresia că e obosit, astfel că durerea e mare în spate. Aș mai evidenția și faptul că Zicu, a cărui prestații au fost modeste în ultimele partide, lucra foarte bine cu Sepsi și avea cu cine intra în combinații, ceea ce nu se poate spune despre Scutaru sau Ignjatijevic. Adevărul e că nici Zicu nu pare foarte proaspăt, iar Magera, după ce a fugit ca nebunul o repriză, de abia se mai mișca în a doua. În plus, amândoi au ușoare accidentări. Deci nu ne e ușor din acest punct de vedere. Numai Goga ce mi-a plăcut ceva mai mult astăzi.

Dar avem și reale probleme de concepție ale atacului și nu știm să fim deosebit de eficienți în joc. Cu două vârfuri înalte, ar trebui să existe ceva susținere de la mijloc pentru a putea face ceva cu mingile lungi trimise către alde Magera și Zăgrean. Același lucru e valabil când ei presează nefiind însă susținuți de la mijloc. Pare să ne lipsească și o minte limpede, deși avem destui jucători experimentați, căci altfel nu îmi explic maniera disperată în care a jucat echipa aproape o repriză întreagă. Trebuie cumva rectificate măcar în parte aceste chestiuni.

Stăteam și mă întrebam în ce măsură putem spera la o schimbare la față a echipei, de care avem atâta nevoie și cât mai curând. Principala mea bază pentru orice optimism este revenirea jucătorilor din apărare, ceea ce ne-ar putea permite să înscriem mai puțin, dar să obținem mai multe puncte. Mai am nădejdea că Zicu va reuși să reintre în joc odată cu apariția lui Sepsi pe flancul stâng al apărării. E clar însă că avem nevoie de puțină calitate în joc ca de aer, căci în ultimele partide ne-am prezentat mai mult ca o echipă de mijlocul clasamentului (ca să fiu diplomat), decât de una din fruntea lui. La clasamentul propriu-zis nici nu mă uit, de înșelător ce e.

Poate ar fi momentul în care și Dusan să facă puțină magie.

Poli: Pantilimon (5) - Helder (5), Luchin (5), Ghionea (5), Scutaru (5,5) - Goga (6), Burcă (5), Bourceanu (5,5), Zicu (5,5) - Magera (6), Zăgrean (5)

Schimbări:

Ignjatijevic (5) pentru Scutaru (min 30)
Rocha (5) pentru Burcă (min 59)
Ricketts pentru Ignjatijevic (min 78)

Sportul - Poli 2:3 (1:2)

După un meci din care nu era prea clar ce echipă este la polul neplăcut al clasamentului, alb-violeții au scăpat cu o victorie mai mult decât nesperată, grație reușitei din ultimul minut al lui Goga. Celelalte două goluri au fost marcate de Zăgrean.

Am scris o cronică lungă și frustrată, iar probabil drept pedeapsă am pierdut legătura la internet când am vrut să public articolul și s-a dus. Deci voi fi mult mai concis de această dată.

Sportul a marcat repede, în minutul 4, la o eroare a lui Ignjatievic și a fundașilor noștri centrali, Ferfelea demarcându-se ușor și finalizând fără probleme. Putea fi 2-0 înainte de absolvirea primului sfert de oră, dar Panti a intervenit bine la un șut al lui Maxim. Apoi alb-violeții au controlat partida teritorial, dar de abia în minutul 30 și-au creat prima ocazie, când au și înscris: Tameș l-a lansat pe Zăgrean și acesta a marcat la colțul lung cu un șut frumos. Din păcate atitudinea a fost deficitară în continuare și gazdele au preluat inițiativă. Am avut însă șansa unui gol în minutul 45+1, când același Zăgrean a deviat în poartă o liberă bătută de Bourceanu, profitând și de eroarea portarului advers.

După pauză Zăgrean putea să ne ofere un minim de confort, însă în minutul 50 nu a reușit să marcheze din poziție de unu la unu cu Viciu. Încet, încet Sportul a început să domine tot mai autoritar, ceea ce a durut destul de mult în contemplarea partidei. Cu siguranță gândul că un asemenea joc nu ne poate ajuta să câștigăm titlul a trecut prin capetele multora în acel moment și cu siguranță prin capetele mai multora după ce Bălan a egalat în minutul 78, surpinzându-l pe Panti cu un șut lobat pe spate, care a prins vinclul porții. Panti a intervenit însă salvator la faza imediat următoare, în fața lui Ferfelea, scăpat singur cu portarul nostru. Apoi Teo Crăciunescu a arătat un al doilea galben unui jucător al gazdelor, dar a uitat să-l elimine, și imediat aceștia au avut o mare ocazie de tranșa partida, dar nu au reușit s-o facă. Realizându-și eroarea, arbitrul l-a eliminat pe jucătorul Sportului, ceea ce nu i-a făcut însă pe aceștia să se retragă din ofensivă. Tocmai în ultimul minut al prelungirilor, când speranța era la un minim absolut, Goga s-a trezit cu minge venind ca urmare a unui corner advers, a preluat bine și a pornit vijelios spre poarta apărată de Viciu, pe care l-a învins cu o finalizare de bună calitate.

Am respirat extaziat câteva clipe, înainte să mă gândesc cât de important este să învățăm ceva din această reușită nesperată, care ne ține acolo sus. A fost greu mai ales fiindcă rezervele nu au arătat mare lucru, Ignatijevic, Scutaru și Luchin fiind vinovați într-un fel sau altul la cele două goluri primite. Nici Zicu nu a reușit să iasă în evidență astăzi, dar probabil și poziția mai ofensivă l-a dezavantajat. Bravo lui Panti, Zăgrean, Bourceanu și Goga, care au reușit să mențină/creeze un mic momentum pentru alb-violeți astăzi.

Dincolo de toate, contează că rămânem sus la capătul acestei perioade infernale de meciuri, ceea ce ne va permite să fim pe fază în acest final de campionat. Nimeni nu poate prezice cu precizie ce se va întâmpla, ce ritm vor menține celelalte echipe și cum va fi revitalizată echipa noastră odată cu revenirea câtorva dintre absenții de astăzi. Dar trebuie să avem o atitudine mai pozitivă în joc și să legăm totuși niște pase, spre deosebire de astăzi.

P.S. Am făcut două ajustări la note, la Bourceanu și Magera, autori a câte o pasă de gol.


Poli: Pantilimon (6) - Helder (5), Luchin (4,5), Ghionea (5,5), Ignjatijević (4,5) - Tameș (5,5), Burcă (5,5), Bourceanu (6) - Zăgrean (6,5), Magera (6), Zicu (5)

Schimbări:

Scutaru (5) pentru Tameș (min 65)
Nikolic pentru Zăgrean (min 71)
Goga (6,5) pentru Bourceanu (min 87)

Interpretări și atitudini

Așa cum se întâmplă adesea în vâltoarea sezonului, momentele critice lasă loc de interpretări. După cele patru puncte pierdute acasă, patru puncte care ne-ar fi situat în fruntea clasamentului cu trei puncte avans de echipa secundă și opt de echipa de pe locul trei, s-au ivit o serie de intrepretări și s-au format un număr de atitudini, niciunele noi.

Aș vrea întâi să revin la ceea ce spuneam înainte de începutul returului:

1. La poalele muntelui

2. Ne-am linistit

Am căzut puțin în plasa debutului entuziasmant de retur și a meciului aparent grozav făcut cu Craiova, o formație care, se dovedește, este complet la pământ. Jocul echipei noastre nu mergea atunci și nu merge nici acuma perfect, ceea ce e normal dacă ne gândim cât de puțin timp a avut la dispoziție Dusan să o reorganizeze. A avut succes într-o oarecare măsură, mai ales defensiv, unde am încasat mai puțin și în două rânduri după penalty-uri discutabile. Jocul ofensiv însă stă în continuare în Zicu. Mai mult, chiar când părea că și-a reintrat în formă, Goga a suferit o accidentare și a forțat introducerea în primul unsprezece a unui Curtean de abia refăcut și care oricum mai avea destule de arătat până să se afirme drept un titular incontestabil.

În plus, suspendările și accidentările ultimelor etape nu le-am luat în considerare când am contemplat traiectoria acestui retur, dar am evidențiat că resursele de pe banca de rezerve sunt limitate - nu neapărat valoric, cât ca și integrare în echipă. Rocha și Ignjatijevic par a fi jucători utili, dar au puține meciuri în picioare, aceeași afirmație fiind valabilă și pentru Zăgrean. Dar și așa atacul e cam același, fără om de gol, ceea ce cauzează destule din suferințele noastre actuale.

Revenind la intrepretări și atitudini, prima interpretare este că Poli continuă să clacheze de fiecare dată când are ocazia să preia torța și s-o rupă la fugă în fața plutonului. S-a întâmplat în repetate rânduri de-a lungul ultimelor sezoane și pare să se întâmple și acuma. Dacă ar fi de luat în considerare factorii sus menționați, nu știu dacă putem vorbi exclusiv de o slăbiciune psihologică a echipei, ci de o problemă de lot. Atitudinea implicită este că alb-violeții nu pot face pasul înainte, poate niciodată.

A doua interpretare este că se ivesc destule obstacole din partea unor elemente terțe, precum ar fi arbitrii sau jocul de-a influența din partea altor echipe. În ultimele trei meciuri am primit patru cartonașe galbene ușor/aiurea (Zicu, Bourceanu, Zicu, Cisovsky), adversarul a fost păsuit (Steaua) de același tratament și nu s-au acordat două penalty-uri pentru noi, în timp ce unul s-a dat ușor împotriva noastră. Poate că acuma, cu tot cu jocul nostru suferind, eram bine plasați pe primul loc dacă arbitrajul ar fi fost unul corect, deci atitudinea implicită este nu-i nimic, trebuie să luptăm până la capăt, suntem încă într-o poziție foarte bună.

Cea din urmă interpretare, pe care o reprezint și eu precum reiese din cele scrise mai sus, e că trebuie în primul rând să acceptăm că avem un număr restrâns de jucători care dau randament maxim în formula noastră actuală de joc și că numai prin determinare maximă, mai mult oportunism și capacitatea mentală de a fi elastici și a reveni după debusolări ca cele prin care trecem avem șansa de a deveni campioni. Suntem încă pe doi, la un punct de lider și patru de urmăritoare, dar asta nu înseamnă nimic dacă nu reușim să obținem punctele de care avem nevoie. Acest lucru va fi foarte greu de făcut, cu numeroasele absențe din lot, atât pe motive disciplinare, cât și pe motive de sănătate.

Din acest motiv nu cred că suntem favoriți la titlu.

Dar fiindcă am văzut la Magera, la Sepsi, la Helder, la Bourceanu cu ce pasiune evoluează meci de meci și știu ce calitate deosebită aduce Zicu jocului nostru, am încredere în experiența lui Ciso și a lui Ghionea, devotamentul lui Luchin, în calitățile de lider ale lui Alexa, în dorința lui Goga de a se reafirma drept unul dintre cei mai talentați jucători ai generației sale, a lui Panti de a rămâne prima opțiune în poarta Naționalei, în tinerețea explozivă a lui Nikolic și cea latentă dar nu fără calități a lui Axente, sper să putem să luptăm până la capăt.

Succesul acestei campanii va depinde însă de jucătorii de pe banca de rezerve care meci de meci vor trebui să înlocuiască unul, doi sau mai mulți dintre jucătorii care au dus greul până acuma în acest sezon: jucători care au văzut ceva fotbal la viața lor, ca Burcă, Tameș, Taborda și Ignjatijevic, cei care caută să convingă Liga 1 că acolo le este locul, ca Zăgrean, Matei, Scutaru, Poparadu, Ricketts și Krejci, tinerilor care vor să se afirme, ca Rocha și Popovici, precum și cei care revin după accidentări care le-au pus în pericol cariera, ca Mansour și Curtean.

Acesta este scenariul care trebuie scris și ei sunt cei care îl vor scrie. Începând de duminică, într-un meci foarte greu cu oscilanta echipă a Sportului Studențesc.

Hai Poli!

Poli - Astra 2:2 (0:1)

Obiectivul propus de mine, de a obține 9 puncte din următoarele 3 meciuri, e ratat din start, Poli nereușind decât un egal împotriva unui adversar tare periculos. Din păcate, cronicarul șef a fost indisponibil la ora meciului. O oră impertinentă de altfel, care nu mi-a permis să prind decât vreo 40 de minute din repriza a doua pe viu și prima repriză la radio. Așa că fiți îngăduitori cu relatarea mea încropită mai puțin din văzute, și mai mult din auzite, reluări și alte relatări.

Oaspeții noștri au început mai tare, presând foarte inteligent pe flancul nostru stâng, unde am fost cel mai vulnerabili. Lipsa lui Sepsi a fost decisivă, prestația lui Ignjiatjevic fiind lamentabilă. Poli a echilibrat situația la ocazii, mai ales prin bara lui Zicu, după un dribling scurt și un șut de la 20 de metri. (minutul 10) De ce i-a fost frică lui Uhrin nu am scăpat. Ploieștenii au înaintat nestingheriți, iar Strătilă l-a depășit în fugă pe sus-numitul sârb pentru a recepționa pasa, a centrat în fața porții, unde Miranda se afla la locul potrivit pentru a deschide scorul în minutul 16. Poli a încercat să remedieze situația, dar pe alocuri s-a simțit presată de Astra, iar Axente a fost din nou campionul ratărilor, nereușind să-l imite pe Miranda, ceea ce îl costă, fiind înlocuit la pauză de Zăgrean.

Probabil că o egalare rapidă ar fi fost excelentă, de n-am fi avut un arbitru care nu numai că e corigent la școala arbitrilor, dar probabil a fost corigent și la școala generală. Zicu se strecoară în careu printre doi fundași, este secerat, se rostogolește, se pune imediat pe picioare, dar n-are nici măcar timp să comenteze pentru că este avertizat pentru simulare.

Începutul reprizei secunde este cam anost, dar publicul susține echipa necondiționat. Nu reușim să creem pericol, deși presăm constant adversarul. Deși pătrundem în careu cu mingea la picior, ne lovim de un zid de fundași. Astra s-a retras, aglomerând careul, și bubuie orice minge în aut. Curtean, și el destul de slab, este înlocuit de Tameș, care reușește să vitalizeze atacurile noastre, și să ne păstrăm în jumătatea Astrei, chiar și în apropierea careului lor. Înainte de asta, însă, la un contraatac, Tigoianu este lansat printre Luchin și Cisovsky, iar slovacul intră prin alunecare, cam hazardat zic eu. Faultul este undeva pe linia careului, arbitrul acordă penalty, pe care N'Doye îl transformă. 0-2 în minutul 65.

Peste 7 minute, reușim și noi să aducem o minge dincolo de fundași: Tameș respinge cu capul de pe la 40 de metri, Magera prelungește tot cu capul, iar Zicu este doborât. Și cum a treia oară e cu noroc, de data aceasta chiar primește penalty, pe care tot el îl transformă. După mai multe încercări nereușite de a duce mingea în poziție de gol, același Zicu, din colțul careului, are inspirația să salte mingea peste toți fundașii. Deși inițial mingea pare pierdută, Zăgrean urmărește și înscrie ca un mare atacant.

Părea că putem și câștiga, dar nu mai reușim nimic notabil. N'Doye ne putea supăra după un voleu din interiorul careului, dar Panti are reflexe foarte bune și ne scapă. Alexa, însă, nu scapă de un roșu direct după ce s-a cățărat (inteționat sau neintenționat) cu crampoanele pe un adversar.

Pe lângă remarcații pozitiv și negativ meționați deja, Helder și Magera au luptat din greu, în special cehul, care era dat ca absent înainte de meci. În rest, nu am nimic de adăugat, și nu găsesc cuvinte acuzatoare. Adversarul a jucat pe măsură, iar când ai și omul în negru împotriva ta e destul de greu. Sigur că ar fi trebuit acontate cele 3 puncte indiferent, dar să ne vedem lungul nasului. Puteam trece pe primul loc, egalul sperat la Galați realizându-se. Așa însă, putem considera o etapă nulă, situația rămânând neschimbată. Rămânem în continuare neînvinși cu 12 victorii și 12 egaluri. Deocamdată e bine, dar pentru a deveni campioni trebuie să forțăm un pic mai mult.

Poli: Pantilimon (5,5) - Helder (5,5), Luchin (5,5) , Cisovsky (5), Ignjatijevic (5) - Curtean (5), Alexa (5), Bourceanu (5,5), Zicu (6,5) - Magera (5,5), Axente (5)

Schimbări:

Zăgrean (6) pentru Axente (min. 46)
Tameș (6) pentru Curtean (min. 55)
Nikolic pentru Bourceanu (min. 85)

Nu-i nimic

Înainte de meciul cu Steaua spuneam că o victorie va conta la fel de mult ca cea împotriva Brăneștiului sau a Mediașului, dar am uitat să menționez că în cazul în care Oțelul pierde, atunci câteva puncte pierdute de noi nu sunt o mare tragedie. Într-adevăr, ne-am apropiat de lider la un singur punct, dar Vasluiul s-a apropiat la un meci direct distanță de noi. Restul echipelor au rămas destul de în urmă și se vor bate doar la Europa League. Regretul, mai mare probabil, rămâne acela că nu am reușit să ne ridicăm la așteptările publicului și mai ales că nu am reușit să reducem la tăcere o dată pentru totdeauna campioana mediocrității și a falselor valori.

Mai importante sunt următoarele trei meciuri, în care obținerea a 3 victorii va cântări mult în balanța luptei pentru titlu. Putem profita de programul ușor ce urmează (Astra și Pandurii acasă, Sportul în deplasare) pentru a trece pe primul loc și preferabil să construim și un mic avantaj, dar asta depinde de adversari. Mâine, un egal între contracandidatele la titlu ar fi perfect.

De asemenea, până la ultimele 4 etape, obiectivul e să strângem cât mai multe puncte, pentru a ne ușura cât mai mult finalul furtunos de campionat. Punctele decisive ar putea fi cele din deplasări, pentru că acasă ar trebui să câștigăm toate meciurile rămase. Singurii oaspeți mai dificili sunt brașovenii.

Așadar, hai Poli, 9 din 9!

Poli - Steaua 0:0

Marele meci a decurs după deviza: norocul nostru - norocul lor. O partidă destul de ternă, în care parcă Steaua a jucat mai bine și Poli a suferit groaznic în atac, dar care putea și așa să se termine cu victoria uneia dintre cele două combatante. Norocul nostru pentru că Panti a avut două intervenții excepționale, Sepsi și Helder au fost extraordinar de buni și că până la urmă, cu atâtea elemente noi în echipă, am fost la nivelul adversarilor. Norocul lor pentru că au abordat mai bine partida și au fost mai legați în atac, dar au beneficiat și de mila lui Balaj, care nu a acordat un penalty destul de clar pentru Poli.

Așa cum se întâmplă adesea când miza e mare, echipele au evoluat precaut iar prima repriză a fost practic lipsită complet de ocazii de gol. Duleul s-a dat mult la mijloc, avantajul teritorial a trecut des de la o echipă la alta, iar doar câteva durități au ieșit în evidență. Chiar nu știu ce altceva s-ar putea zice despre aceste prime patruzeci și cinci de minute.

Steaua a ieșit mai determinată după pauză și a pus o presiune îngrijorătoare pe careul nostru. Ca și consecință au avut parte de destule cornere, dar nu le-a ieșit mare lucru din ele. După un șut de la distanță al oaspeților, prins fără emoții de Pantilimon, a venit finalmente și prima noastră ocazie, când Rocha a reușit o trecere de efect pe stânga, a intrat în careu, dar deși aflat într-o poziție bună a șutat mult pe lângă - era minutul 55. În timp ce Steaua presa pe flancuri, unde Helder și Sepsi luptau de-a dreptul vitejește, alb-violeții tot încercau să-i angajeze pe Magera și Nikolic cu mingi lungi, o tactică ce nu prea a dat roade. Apoi, în minutul 64, Poli a avut o mare mare ocazie de a deschide scorul, Nikolic trecând de Iliev pe dreapta, intrat în careu aproape de linia de fund i-a pasat lui Alexa liber relativ central, dar căpitanul nostru a ratat complet șutul. Cinci minute mai târziu, la capătul unei faze întortocheate, Curtean a fost luat pe sus în careu de Brandan, dar Balaj a considerat că fundașul a luat mingea, ceea ce nu s-a întâmplat înainte ca mijlocașul nostru să fie doborât.
Poate că nu reiese din maniera mea de a relata partida, dar presiunea era destul de mare în jumătatea noastră, mai ales fiindcă mingile se pierdeau așa de ușor cu lansările lungi pe care le tot încercam. Finalul a aparținut Stelei, care a avut o primă mare ocazie în minutul 76, când Surdu a primit în stânga, în interiorul careului, liber ca pasărea careului, dar Panti a ieșit perfect și a blocat șutul la o fază clară de gol. A mai avut loc o acțiune în care mingea a trecut agale la câțiva metri de linia porții noastre, fără a fi împinsă de cineva în poartă sau respinsă de altcineva oriunde numai nu în preajma careului nostru, înainte ca Panti să reușească o paradă deosebită, la o lovitură de cap a lui Nicoliță din centrul careului! În final am respirat ușurat că nu s-a întâmplat ceva mai neplăcut, judecând că punctul obținut astăzi nu e chiar rău. Dar suferința ofensivă cauzată de lipsa lui Zicu ;i chiar Goga a fost dureroasă.

Despre apărarea noastră nu pot spune decât lucruri frumoase, căci mai toți jucătorii au avut și un oarecare aport ofensiv, pe lângă prestația în general bună defensiv. Cursele lui Sepsi și Helder pe flancuri au fost de admirat, precum și cele câteva urcări ale lui Ciso, dar din păcate nu s-au dovedit decisive. La mijloc Alexa a fost insistent și a încercat să preia rolul celui care construia fazele de atac, dar rezultatele au fost așa-ș-așa. În schimb Burcă a luptat mult defensiv, dar a și făcut câteva erori care ne puteau costa. Rocha și Curtean, deși au reușit câteva momente bune, au cam dezamăgit, în special proaspăt revenitul mijlocaș dreapta. Iar în atac, deși Magera a muncit enorm și Nikolic a încercat multe devieri, câștigând destule dueluri la cap, cei doi n-au conlucrat prea bine, fiind destul de lenți și, mai ales, fără explozie. Nici introducerea lui Axente nu a schimbat prea mult situația, astfel că era greu de sperat la vreo minune cu gol pe final, când toată echipa părea sleită de puteri.

Nu știu dacă Uhrin putea să alcătuiască un unsprezece mai bun, mă îndoiesc, în special considerând că rezervele disponibile (opțiunile ofensive mai ales) erau limitate. Nu e o însă o dramă și echipa trebuie să rămână concentrată, să obțină maximul din următoarele partide care, teoretic, sunt accesibile, chiar dacă e greu de zis că un meci e mult mai ușor ca celălalt când valorile sunt atât de echilibrate în Liga 1. E păcat că stadionul arhiplin nu a putut savura o victorie, care cu siguranță ar fi sporit pasiunea și optimismul pentru acest final de sezon, dar oricum nu se câștiga titlul astăzi. Capul jos și mai departe.

Poli: Pantilimon (7) - Helder (6), Cisovsky (6), Ghionea (6), Sepsi (6,5) - Curtean (5), Alexa (6), Burcă (5,5), Rocha (5,5) - Magera (5,5), Nikolic (5)

Schimbări:

Axente pentru Rocha (min 73)
Zăgrean pentru Nikolic (min 91)

Avancronică: Poli - Steaua

După două săptămâni de pregătiri, suntem gata să primim vizita celei mai ridicole echipe din România. Sper că, spre deosebire de sezonul trecut, nu va fi și cel mai ridicol meci al campionatului.

O atmosferă foarte încinsă înfășoară acest meci. Motivele sunt multe și de înțeles: pauza de 2 săptămâni, duelul la distanță din Chișinău, debutul frumos al Politehnicii din acest an, faptul că suntem mai aproape ca niciodată de un țel pe care orașul nu l-a atins de mai mult timp decât oricine își poate aduce aminte, și bineînțeles datorită renumelui ce atârnă de gâtul adversarului de sâmbătă. Cert e că stadionul va fi plin, și cei care n-au fost pe fază au rămas să urmărească meciul în fața televizoarelor. Așteptările sunt foarte mari, emoțiile presupun că sunt la fel.

Realitatea, însă, e că acest meci e cam la fel de important ca unul în fața Brăneștiului sau Sportului, de exemplu. Pierderea unor puncte ar putea însemna că vom rămâne din nou în urma liderului. Mai mult, o victorie s-ar putea să ne dea la fel de multă satisfacție ca cea împotriva Mediașului din prima etapă a anului, când toate celelalte echipe din top au bifat și ele victorii. Așadar, e un meci în care ar trebui să ne trecem în cont toate cele 3 puncte, ca să rămânem în frunte. Ca bonus, asta ar putea reprezenta și ultimul cui bătut în coșciugul Stelei.

O Stea care cum-necum e tot acolo sus, când zici că mai ridicol de atât nu se poate, vine al 5lea (cred) antrenor și parcă renaște și începi să crezi nebuniile debitate de patronul lor cum că ar putea bate tot și să iasă campioni - un miracol din punct de vedere statistic, să știți. Cu toate astea, pentru acest meci, steliști par cu capul pe umeri, teribil de entuziaști și optimiști, dar serioși.

Trecând la lucruri concrete, s-ar putea ca înfruntarea să fie decisă de absențe. Și nouă și lor ne lipsesc oamenii de creație. Mai ales pentru noi, Zicu e o absență foarte importantă, care nu are cum să fie acoperită, decât prin schimbarea tacticii. Propovăduitul lui Iancu, Robinho Rocha, n-a confirmat deloc în amicalul de la Chișinău, mai degrabă Curtean părând a fi potrivit pentru postul de mijlocaș stânga, numai de ar fi la forțe maxime. De cealaltă parte, surpriza braziliană a steliștilor, celebrul Maicon, pare să fie ceea ce le trebuie, și ar putea confirma așteptările chiar în meciul cu noi. Dar amicalurile sunt amicaluri, iar realitatea o vom vedea sâmbătă pe "Dan Păltinișanu".

Lângă Alexa, orice înlocuitor al lui Bourceanu va fi bun, dar o posibilă accidentare a lui Magera ar putea fi supărătoare. Și lipsa lui Sepsi ne încurcă un pic, dar Ignjatijevic a fost unul dintre jucătorii remarcați la Chișinău. De fapt, dacă ne uităm la lista "rezervelor" ce au jucat acolo, mi se pare că suntem acoperiți. Chiar am rămas uimit ce jucători ținem deoparte. Părerea mea e că au jucat bine, doar că le-a lipsit determinarea.

Acestea fiind spuse, sper ca echipa să nu fie afectată de zgomotul din afară, să-și facă datoria, și să nu se întâmple ca alte dăți când am mers la un meci cu atâta entuziasm și s-a încheiat rău. Ei trebuie să se asigure ca după cele 90 de minute de joc, totul să se fi încheiat așa cum stă scris și cum logica ne îndeamnă să anticipăm: Victorie!

Hai Poli!

Zicu și România

Nu am ignorat în mod intenționat partidele din weekend, în special Bosnia - România, dar s-a întâmplat că nu mi-a stat capul la ocupațiile mele masochiste de sâmbătă seara. Ieri însă am petrecut nouăzeci de minute frustrante în fața televizorului, la întâlnirea cu Luxemburg.

Zicu a fost integralist și, mai mult decât pentru altceva, am suferit pentru că jocul echipei nu l-a ajutat deloc pe golgheterul nostru. Nu mă apuc eu să critic ceea ce a criticat deja toată presa patriei, cu bune și cu rele, dar jocul cu mingi aruncate pe vârfuri împotriva unui adversar atât de inferior tehnic nu l-am înțeles. Și totuși, în ciuda acestui stil de joc și în ciuda faptului că nici Zicu nu a părut mereu în priză, jucătorul nostru a fost singurul care a intrat în un-doi-uri (pasa puțin în spate a lui Mutu, și pe piciorul drept, nu i-a permis să ne aducă în avantaj pe finalul primei reprize), a deschis în câteva rânduri jocul la mijloc, confruntându-se însă cu lipsa de opțiuni în față și a oferit două pase de gol, una oprită în baza unui ofsaid discutabil și alta nefinalizată cu gol de Mureșan, deși scăpat singur cu portarul. Golul a fost o situație de omul potrivit la locul potrivit, ca de atâtea ori în tricoul alb-violet, dar mai importantă mi se pare impresia de la final, că Zicu a ajuns la o înțelegere bună cu o parte din jucătorii Naționalei, chiar a celor care au adus contribuții pozitive echipei (Mutu, Mureșan, Torje).

Evidențiez asta pentru că de multe ori jocul României pare a fi unul care caută doar fețele consacrate. Și nu fără justificare, căci atunci când mulți jucători trec pe la Națională ca trenul prin gară, e greu să te bazezi pe toată lumea. Ar fi mare păcat atât pentru Zicu, cât mai ales spentru România, ca unul dintre cei mai buni fotbaliști români ai momentului (generației, etc.) să nu contribuie la ameliorarea stării reprezentativei noastre.

Zimbru Chișinău - Poli 0:1 (0:0)

Așa cum ne-au obișnuit, alb-violeții n-au jucat mai nimic în acest amical, dând dovadă de un minim de determinare și concentrare de-a lungul partidei. Exceptând o bară a lui Curtean, o lovitură de cap pe lânga a lui Burcă după un corner și un șut de la marginea careului al lui Tameș, ocaziile de poartă nu au prea existat, în timp ce adversarii noștri au dat dovadă de mult spirit, dar mai puțină abilitate. Și așa, Taborda a avut doua intervenții complicate la șuturi venite de la marginea careului nostru.

Singurul gol al partidei a fost marcat în minutul 90, când Helder a trecut în viteză de un fundaș advers și a centrat în fața porții, unde Zăgrean a pus piciorul și a înscris.

Problema cea mai mare e că nu mi-am dat seama cine ar putea să-l înlocuiască pe Zicu pentru meciul cu Steaua. Rocha, cel care părea să aibă o șansă de a o face, a avut un meci slab, în timp ce revenitul Curtean nu a fost cu adevărat prezent în joc decât o jumătate din prima repriză. Poate are Uhrin totuși o idee mai bună decât mine.

Dintre jucătorii care au evoluat azi și pe care nu i-am văzut prea mult, Ignatijevic a fost cel mai decent. Popovici a ieșit și el într-o oarecare evidență atât cât a jucat. E însă îngrijorătoare accidentarea lui Magera, care, să sperăm, nu reprezintă ceva cu adevărat critic.

Poli: Taborda - Krejci, Ghionea, Luchin, Ignjatijevic - Curtean, Tameș, Burcă, Rocha - Axente, Magera

Au mai intrat Zăgrean, Scutaru, Cisovsky, Popovici, Helder, Matei

FC Hunedoara - Poli II 2:4 (2:1)

Încă un meci pozitiv făcut de echipa secundă, cam multe deja la rând de când a fost instalat Stoicov, și de această dată cu o nouă revenire, tot de la 0:2. Jitaru și Boștină au marcat câte o dublă și au asigurat cele trei puncte echipei noastre.

Pe youtube se poate urmări un rezumat al partidei.

Din câte am văzut, apărarea noastră a fost destul de suferindă, atât pe flancuri cât și în centru. Primul gol a fost marcat după o liberă care a nimerit bara, mingea revenind la un jucător total nemarcat în mijlocul careului. Golul doi a venit după o fază pe flanc, înainte ca Jitaru să reducă din handicap la chiar ultima acțiune a reprizei, redirecționând o minge filtrantă prin apărarea hunedorenilor. Boștină a reușit să ia fața fundașilor adverși la golul egalizator, înainte ca Jitaru să-i aducă pe alb-violeți în avantaj după o fază de contraatac - adică balonul a fost trimis înalt în jumătatea adversă și atacantul nostru l-a depășit cu brio pe fundașul advers care încercă să gestioneze faza și a trimis fără probleme pe lângă portarul indecis al gazdelor. Dacă despre jucătorul din poarta noastră, Iordache, se poate spune că a avut niște stângăcii, dar a și scos câteva mingi de efect, portarul hunedorean a atins culmi nebănuite ale stângăciilor când a degajat o minge în Boștină, pentru a mări avantajul nostru și a stabili scorul final.

Ne-am liniștit

Așa se face că după o etapă cu un singur meci mai interesant, deși aceasta încă nu s-a încheiat, lucrurile s-au cam lămurit. Oțelul încă nu e într-o pasă proastă și nu se va mai împiedica la fel de ușor ca la Tg. Mureș, anunțându-ne că ei sunt încă lideri. Ne-am mai liniștit și după victoria entuziasmantă împotriva Craiovei, Poli arătându-ne că nu vom defila prin campionat, ci vor mai fi multe meciuri crunte, precum cel de la Buzău.

În schimb, adversarul cel mai apropiat nouă, Vasluiul, "a reușit" să ne lase un avans mulțumitor de 6 puncte, după ce a adormit monstrul stelist, așa ca să fim siguri că nu va mai fi un reviriment ca în 2008. Rapidul, ca deobicei și-a pus singur bețe în roate, iar Dinamo și CFR sunt de mult uitate. Nu uit să menționez nici Mediașul, dar aceștia au rezultate prea oscilante pentru a pune probleme.

Așadar, această pauză de 2 săptămâni va fi una liniștită, în care ne putem plănui următorii pași. Vor urma niște serii de meciuri importante, traseul ne e ideal, numai să ne jucăm cărțile corect. Important e că am rămas cu un singur adversar.

Victoria Brănești - Poli 0:2 (0:1)

Poate ni se urcase ușor la cap că suntem zmei înainte de acest meci, căci dacă a fost cazul, acuma singur ne-am mai liniștit. În fața unui adversar determinat, compact, cu jucători rapizi pe benzi, alb-violeții au avut mult de furcă în apărare, dar au reușit să câștige, vorba aceea, ca o echipă mare, fructificând două faze care nu anunțau nimic.

Voința gazdelor de a face un meci bun a fost evidentă încă de la început, când s-au urcat curajos peste noi și nici nu au lăsat impresia că ar vrea să se coboare prea curând. E drept, ocazii prea multe nu și-au creat, dar la prima și poate cea mai mare șansă de gol a partidei, am fi fost cu un gol în urmă dacă bara nu ne salva de șutul în diagonală a unui jucător al Victoriei. Toată faza a fost una frumoasă de fapt, cu o pasă peste apărarea noastră, dintr-o atingere, care i-a surprins pe poliști puțin avansați. În mod amuzant, șansele de gol în acest meci au venit din sfert în sfert de oră. După faza sus descrisă, în minutul 30 Zicu a fost lansat perfect de Magera, golgheterul nostru a și preluat cu finețe, dar finalizarea nu a fost chiar la înălțime și portarul gazdelor a respins. Mingea a revenit la Zicu în picior după acea paradă, însă într-o poziție incomodă și cu o viteză greu de controlat. Acuma că partida era chiar echilibrată, mare lucru nu s-a mai întâmplat până în primul și singurul minut de prelungire. Atunci Goga a fost lansat de pe stânga cu o minge înaltă, a preluat pe piept și a fost lovit de un jucător al gazdelor care și-ar fi dorit să degajeze, astfel că lovitura de la unsprezece metri e una fără dubii. Zicu la punctul cu var și 1-0 înainte de pauză, așa cum scrie la carte.

Faptul că antrenorul gazdelor a trebuit cel mai probabil să-și rupă multele notițe pregătite pentru intermezzo nu a părut să afecteze Victoria, care a început în forță repriză și la cum a început-o, așa a continuat aproape tot restul partidei. Panti a avut de parat un șut din liberă de la 35 de metri în minutul 48, iar apoi Poli a încercat să controleze jocul cu maturitate și clarviziune. Această abordare nu a ținut însă mult și tot mai multe mingi ajungeau degrabă la adversari, ceea ce le-a permis să pună multe presiune pe flancuri, unde Helder suferea serios, în timp ce Sepsi îi cam făcea pe adversari să sufere. În minutul 67, la una din puținele noastre faze de atac, Bourceanu a trimis un șut de la marginea careului, mingea a fost deviată și Stoicescu a trebuit să intervină cu un ultim reflex pentru a salva golul. Gazdele au replicat câteva minute mai târziu, când Panti a scos de sub bară o lovitură cu capul (trimisă de un jucător suspect de scund), înainte ca centralul partidei să decidă în minutul 75 că Bourceanu merită un al doilea galben și astfel să-l elimine pe mijlocașul nostru. Mi se pare destul de amuzant că ambele galbene la Bourceanu au venit după dueluri în care a atacat și câștigat mingea, iar dacă la intrarea cu talpa înainte să de de obicei galben, al doilea fault nu mi s-a părut atât de grav. În fine, se profila un final foarte tensionant de meci, mai ales luând aminte de partida de la Bistrița unde ultimele minute ne-au găsit într-o situație asemănătoare. În minutul 79, nou intratul Vasilescu s-a demarcat bine și a trimis din unghi foarte închis în Pantilimon, înainte ca Victoria să mai beneficieze de niște cornere și niște faze fixe din preajma careului nostru, care însă nu ne-au dat mult de furcă. Dar când părea că greul se va tăbărâ peste noi, Nikolic a preluat o minge în flancul drept de aproape de mijloc terenului, a trecut de un adversar, al doilea, a luat fața portarului și a trimis în lateral la Goga, care a îndeplinit o formalitate! Fantastică însă faza făcută de Nikolic, un gol care îi aparține aproape în întregime și cu care poate emite pretenții serioase la titularizare în dauna lui Axente, care astăzi nu a reușit să ajute cu mai nimic echipa. Acest gol a cam pus punct final meciului, astfel că Poli a plecat cu trei puncte acasă, muncite, oarecum norocase, dar plătite scump.

Absența lui Bourceanu, implicită eliminării, va fi acompaniată de absența lui Zicu, care a luat un galben inutil la o simulare în careu. E drept, Ianis nu a fost într-o formă deosebit de bună azi, dar ar fi greu de spus cine a fost dintre jucătorii ofensivi. Poate doar Magera, care iarăși a muncit mult și a oferit câteva pase luminoase, adică din alea cu lumină, și Goga, care a muncit la rândul lui impresionant de mult, a dat un gol și a scos un penalty. Alexa și Bourceanu nu au fost deosebit de eficienți la recuperare și acesta a fost unul din motivele pentru care gazdele au putut pune așa o presiune pe noi, dar în schimb fundașii centrali au fost, în mare, de netrecut. Ghionea, în special, mi-a lăsat o impresie pozitivă, dar e greu de spus care dintre ei a fost "mai bun". Cât despre flancuri, Helder n-a fost într-o zi prea fastă, fiind adesea depășit și greșind mai multe degajări, în timp ce Sepsi s-a prezentat considerabil mai bine pe stânga, deși pe final i s-au strecurat și lui câteva stângăcii în joc. Cât despre Panti, un meci solid în poarta, dar i s-ar putea imputa multele degajări la adversari.

Despre Nikolic nu mai adaug nimic, pe lângă ce am zis mai sus. Aș spune însă că Ignjatijević nu a arătat rău în cele zece minute în care s-a aflat pe teren, întrebarea fiind însă dacă el sau Rocha îl va înlocui pe Zicu în meciul împotriva Stelei.

Așadar, tot e bine când se termină cu bine, dar trebuie să fim foarte atenți în abordarea partidelor care urmează, fiindcă jocul etalat astăzi a suferit.

P.S. De remarcat că adversarii au avut nu mai puțin de 12 cornere!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (5), Cisovsky (6), Ghionea (6), Sepsi (6) - Goga (6,5), Alexa (5,5), Bourceanu (5), Zicu (6) - Axente (5), Magera (6,5)

Schimbări:

Nikolic (6,5) pentru Axente (min 63)
Ignjatijević pentru Zicu (min 80)
Luchin pentru Goga (min 90)

Poli - Craiova 4:0 (2:0)

Când un meci îți smulge cuvintele din gură, te simți mic și neimportant - rămas fiind fără unealta cea mai bună din arsenal. Încerc să-mi aduc aminte cum s-ar încadra pe axa fotbalului fantastic această partidă, dar mi-e greu să spun. Cert e că la o asemenea voință și o asemenea determinare, puține lucruri pot sta în calea lui Poli pe drumul către primul titlu din istorie.

Sunt mulți care etichetează imediat Craiova drept o echipă ridicolă, deși părerea mea este că nu duce lipsă de jucători buni, ci pur și simplu de răbdare. Și frații Costea au arat terenul, dar dezorganizarea asta cauzată în mod inevitabil de conducerea semi-competentă a clubului este greu de compensat. Da, Poli a avut un adversar șubred în fața sa astăzi, care mai ales la fazele fixe s-a comportat sub orice critică, dar meritul principal este al alb-violeților pentru că au dus jocul în jumătatea adversă, au presat după mai fiecare minge și au construit fazele de atac, nu le-au nimerit pur și simplu.

Aș menționa de la început că oaspeții nu au avut nicio ocazie clară de gol, doar câteva tentative adunate în cele câteva minute în careu s-au aflat în preajma careului nostru. Implicit, urmează o enumerare lungă a manierei în care Poli s-a coborât asupra echipei adverse, cu ocazii peste ocazii. Multe din aceste șanse de gol au fost consecința fazelor fixe, fapt evident în special în prima repriză. Deja în minutul 2 a avut loc o bună ocazie pentru alb-violeți, când Zicu a centrat din liberă și Ghionea a trimis cu capul peste de la colțul lung. Tot Ghionea a venit tare din spate și a trimis peste la un corner câteva minute mai târziu, iar apoi Alexa nu a prins cadrul porții la altă lovitură de colț. Magera și Goga ar fi putut face ceva mai special, în doua rânduri, când au ajuns cu mingea în careu în poziție bună, dar nu și-au ales bine mutarea finală, astfel că ambele faze au rămas fără rezultat. Descătușarea a avut loc în minutul 36, la - da, corect - o lovitură de la colțul terenului, Bourceanu centrând în centrul careului, unde din bâlbâiala generală balonul a ajuns la Zicu și acesta a înscris fără probleme. Doar câteva minute mai târziu, Axente face o un dribling de efect în marginea careului și este faultat chiar la limita penalty-ului. Lecția învățată la antrenamente a ieșit îndată la iveală: Zicu a bătut scurt, Alexa a șutat lansat, dar puțin cam slab, mingea a ajuns la Magera și acesta a împins-o în poartă! Dezolarea totală ce a cuprins îndată Craiova putea să pecetluiască al treilea gol chiar pe finalul reprizei, dar Goga, deși a trecut de Lung ieșit la aproape 30 de metri, nu a reușit să cadreze șutul.

După mult timp, nu aveam emoții intrând în mitanul secund. Se dovedește, pe bună dreptate. Era de abia minutul 46 când Magera a șutat la colțul lung din poziție de singur cu portarul, dar Lung Jr. (haha) a reușit să devieze în corner. Pericolul continuă la poarta adversă în minutele care urmează și, venit fiind minutul 56, culminează cu un nou gol: corner, mingea ajunge la Magera și acesta din centrul careului marchează fără probleme. Forța noastră ofensivă, dublată de fragilitatea oltenilor, dă naștere la trei mari ocazii pentru Axente în următorul sfert de oră. Întâi, pasă de la Zicu la o liberă bătută rapid, dar deși singur cu portarul și cu mult timp să-și pregătească execuția, Lung salvează din nou. În minutul 66 întrerupe Magera șirul ratărilor lui Axente cu o ratare proprie, mingea fiind respinsă tot de Lung și tot din poziție de singur cu portarul. Cel mai rău îmi pare de faza care a avut loc trei minute mai târziu, când Magera și Zicu i-au descuscut pe jucătorii craioveni pe flancul stâng cu vreo trei un-doi-uri, mingea a ajuns la Axente, dar din nou Lung a reușit să blocheze. Finalmente, cu două minute înainte de a fi schimbat, Axente a recepționat o minge în unghi pe dreapta, a pătruns în careu și a șutat, mingea trecând de puțin pe lângă poartă spre dezamăgirea - și, zic eu, "nemeritul" - lui Axente. Cu Ricketts pe teren, Poli a continuat să fie periculoasă, și doar o nouă intervenție eroică a lui Lung în fața canadianului a salvat Craiova pentru a nu știu câta oară. În minutul 85, Goga și-a încercat și el șutul la o fază bună, dar mingea a trecut de puțin peste. Nu avea să se mai întâmple așa în primul minut al prelungirilor, când Goga a făcut un un-doi cu Alexa și a șutat năprasnic din interiorul careului, mingea mergând ca o săgeată la vinclul colțului lung, fără șansă de această dată pentru portarul oaspeților.

Fluierul de final a pus capăt unei partide care parcă mai bine nu se mai termina. Exceptând generozitatea la finalizare, nu știu ce i s-ar mai putea imputa echipei, care a evoluat într-o manieră chiar magnifică. Poate ne-am dezobișnuit complet de acest stil de joc de mi se pare mie acuma așa de memorabil, dar oricum ar fi, semnalele arată că Poli sub Uhrin e aceeași echipă a spectacolului.

Efortul depus de toți jucătorii este demn de toate laudele posibile. Nu pot să mă gândesc la cineva care nu a fost la înălțime. Toată linia de fund a gestionat bine atacurile adverse, exceptând poate una sau doua faze fără importanță mare, și cred că acest cuplu de fundași centrali va fi destrămat doar cu forța. Remarc și faptul că fundașii laterali au jucat bine, în special Sepsi, care nu a oscilat așa de mult în aceste trei etape precum o făcea în tur.

La mijloc s-a fugit de au plecat toate căprioarele, singura excepție oarecum fiind Zicu, dar acesta a compensat prin calitatea jocului său inegalabil. Bourceanu și Goga au fost peste tot, iar Alexa a închis multe faze periculoase, chiar și fără a primi vreun cartonaș galben.

Componenta ofensivă mi-a plăcut și ea, și o spun gândindu-mă la întregimea ei. Magera, care a fost cel mai bun om de pe teren astăzi, s-a remarcat nu doar prin golurile sale, ci și prin efortul depus, iar combinațiile sale cu Zicu sunt o minune de admirat. Axente, chiar dacă a fost prea iertător în fața porții, a fost neobișnuit de prezent în joc, s-a implicat în multe combinații și a trecut în repetate rânduri de fundașii adverși. Pe termen lung, nu știu în ce măsură echipa poate funcționa cu un atacant care nu transformă ocaziile în gol, dar cu un joc ca cel de astăzi cred că Axente are șanse să rămână prima opțiune alături de Magera.

În rest, nu mai e nimic de zis. Fantastic meci, atât. Ah, și ce bine arată un stadion plin.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (6), Ghionea (6,5), Cisovsky (6,5), Sepsi (6,5) - Goga (6,5), Alexa (6,5), Bourceanu (6,5), Zicu (7) - Magera (7,5), Axente (6,5)

Schimbări:

Ricketts pentru Axente (min. 75)
Nikolic pentru Magera (min 89)
Ignjatijević pentru Zicu (min 90)

CFR Simeria - Poli II 2:3 (1:0)

Meci cu valențe pozitive la Simeria, unde alb-violeții mici (cu susținerea a mai multor jucători de la echipa mare) au reușit să revină de la 0:2 în minutul 49.

Revenirea jucătorilor noștri a venit prin dubla lui Zăgrean (minutele 55 și 85), precum și Rocha (min 66). Tot Zăgrean a mai avut un gol anulat pe motiv de ofsaid.

Poli II: Lepmets - Dăruială, Krejci, Ilie, Cuciorvă, Matei, Rocha, Jitaru, Fuchs, Boștină, Zăgrean

Informații obținute grație a BanatSport.

CFR Cluj - Poli 1:2 (1:1)

Victoriile sunt victorii și nu trebuie judecate altfel, dar să moara capra veciunului ce arbitraj a fost menit Marius Avram să etaleze și ce ratări ne-am trecut noi în cont pe final de meci. Și așa însă, nu a fost un meci rău, cu ambele echipe periculoase, chiar dacă Poli a suferit de multe ori la recuperare și la poziționare defensivă.

Să începem cu începutul și acel prim șut al lui Bastos în încă primul minut, de la marginea careului, reținut cu bine de Pantilimon. Nici nu a trecut mult de la acest moment că Poli a plecat pe o contră furtunoasă cu Helder pe stânga, iar brazilianul a făcut ce știe mai bine, anume a fugit de a ars iarba, și în careu a fost agățat de Panin pentru un penalty relativ clar, chiar dacă ușor căutat de jucătorul nostru. Zicu a marcat în dreapta portarului, dar ca orice polist experimentat, știam că golurile rapide nu aduc prea multă siguranță echipei noastre. Nu a fost însă vina jucătorilor când în minutul 7, Avram a dictat un unsprezece metri pentru gazde la o faza în care Bourceanu a intervenit exemplar și a reușit să respingă mingea în corner. A marcat Cadu și eram înapoi la început, mai devreme decât și mintea mea experimentată ar fi presupus că am putea fi. Alb-violeții puteau relua conducerea când Ghionea a trimis cu capul la un corner, dar un jucător advers a scos de linia porții. Apoi CFR-ul a ieșit în evidență, și grație unei erori a lui Pantilimon, care a respins în fața un șut ce trebuia prins, Ghionea a împins mingea spre Bud în confuzia generală ce domnea în careul nostru, dar tot el a fost la post și a respins șutul clujeanului. Meciul s-a liniștit puțin înainte ca Panti să fie nevoit să intervină la șutul lui Cadu din minutul 31. Duleurile relativ aprige s-au soldat cu câteva cartonașe galbene în minutele ce au urmat, înainte ca Poli să-și treacă în cont ultima șansă a reprizei, când Axente a trecut pe sub o centrare din liberă a lui Zicu.

Cu extraordinarul Bastos la rampă, CFR a început tare mitanul secund și Nicoară l-a obligat pe Panti să mai salveze o dată. Parcă gazdele țineau mai bine de minge, plasându-se sus în terenul nostru, iar o serie de jumătăți de ocazie a culminat cu șutul lui Hora de la marginea careului, respins de portarul nostru cu un reflex bun. Apoi, în minutul 65, chiar după ce Sepsi a cam scăpat de al doilea galben, tot fundașul nostru stânga are un intervenție discutabilă asupra lui Bastos - atinge mingea, dar îl impiedică și pe atacant să treacă ulterior. Da, Bastos căuta și el ceva acolo, dar galbenul primit pentru simulare de brazilian a fost acordat cu maximă generozitate. Alb-violeților le-a luat ceva timp să-și dea seama cum trebuie jucat cu om în plus, irosind baloane ușoare și oferindu-le clujenilor șansa să ne surprindă. Dacă în minutul 70 Magera nu intervenea excelent la o liberă plouată în careul nostru, era vai și amar de Panti, rămas singur cu trei adversari în față. Chiar apoi același impresionant Avram a anulat un gol magnific lui Zicu pentru un fault în atac pe care eu unul nu am reușit să-l văd pe reluări. Intrând în ultimul sfert de oră și după introducerea lui Ricketts, Poli a început să fie mai periculoasă, iar în minutul 79 a reușit mult dorita desprindere: Zicu l-a deschis fantastic pe Axente (deși putea să-i paseze și lui Ricketts), acesta a lobat portarul și, din fericire, Ricketts a urmărit balonul, împingându-l în poarta pe care altfel ar fi ocolit-o. Nici n-am respirat ușurat, că în timp ce se arăta reluarea golului, Hora a țintit bara porții lui Pantilimon, astfel că am avut șansă să nu ne vedem iarăși egalați. Același Hora l-a mai testat o dată pe portarul nostru, înainte ca și alb-violeții să acumuleze paru ocazii mari spre imense. Mai întâi, Goga a șutat din interiorul careului și Nuno Claro a intervenit acrobatic. Apoi Axente a centrat pentru Ricketts, acesta a trimis cu capul în portar din câțiva metri, mingea a ajuns imediat la Zicu, dar același Claro a respins. Același RIcketts a trimis pe lângă la o fază ceva mai dificilă în care a reușit să depășească un adversar, iar în minutul 90+1, Axente a trimis în bară și la mingea care se întorcea frumos spre Ricketts/Goga, cei doi nu au comunicat și canadianul a sfârșit prin a șuta pe lângă, incomodat de coechipierul său. Între aceste faze incredibile, Panti a ieșit complet eronat la un corner, dar din fericire nu au existat consecințe grave, astfel că la final ne-am putut bucura de o victorie deosebit de importantă, care prelungește seria noastră de invincibilitate și ne ține relativ aproape de Oțelul.

Aș începe analiza jucătorilor prin a spune că s-a simțit absența lui Alexa la mijloc, chiar dacă Bourceanu a reușit să facă un meci bun. Burcă, în schimb, s-a chinuit mai mult și nu a reușit să aglomereze zona centrală din fața apărării, unde Hora a intrat în numeroase rânduri din lateral, exersându-și șutul. Panti, în ciuda intervențiilor numeroase, a făcut două, chiar trei erori care puteau fi decisive și care numai încredere nu au inspirat apărării. Dacă cele deja menționate pot fi oarecum înțelese, e greu de spus ce i-a trecut prin cap portarului nostru când a aruncat mingea direct unui adversar la treizeci de metri de poartă, în tentativa unui atac rapid. În fine, restul fundașilor au fost pe fază, în special Helder care a făcut un meci foarte bun.

La miljoc, pe lângă mențiunile pe care le-am făcut, aș spune că putea fi mai bine. Chiar și cu doi închizători în spatele a trei mijlocași ofensivi, fazele de gol nu au venit ca urmare a unei construcții elaborate. Culmea, chiar înainte de eliminarea lui Bastos, Goga a pierdut absolut aiurea o minge și i-a pus pe contră pe gazde, dar eroarea mijlocașului nostru, destul de șters în rest, nu ne-a costat - din contră. Nu vreau să abuzez de cuvinte mari, dar Zicu și-a cam eclipsat coechipierii în plan ofensiv, unde a creat numeroase faze foarte periculoase și a fost inima atacului nostru. Magera a fost parcă peste tot și în ciuda unor pase deficiente, a ținut bine de minge și a dat drumul la minge foarte bine în câteva rânduri. Aportul său defensiv a fost cel puțin la fel de apreciat.

Singurul nostru etern atacant, Axente, m-a dezamăgit vreo aproape optzeci de minute. De abia a reușit să scoată un corner până la pasa de gol oferită lui Ricketts. Nu știu dacă asta s-a dorit, dar asta a ieșit și a fost bine așa, iar apoi tot Axente i-a oferit un gol ca pe tavă la o centrare perfectă de pe stânga, înainte de a trimite în bară pe final, într-o nouă tentativă pozitivă. De bine, de rău, astăzi am avut parte o contribuție bună a "gălățeanului" nostru.

În rest, nu știu ce ar mai fi de completat. Dusan a pregătit bine partida, cu jucătorii pe care îi avea la dispoziție, a schimbat inspirat și a restabilit destul de rapid disciplina tactică ce s-a cam pierdut după eliminarea lui Bastos. Să sperăm doar că accidentarea lui Ghionea nu este deosebit de gravă. Suntem pe drumul cel bun, un drum care începe să promită.

Bravo Poli!

Poli: Pantilimon (6) - Helder (6,5), Luchin (6), Ghionea (6), Sepsi (5,5) - Burcă (5,5), Bourceanu (6) - Goga (5,5), Magera (6), Zicu (7) - Axente (6)

Schimbări:

Ricketts (6) pentru Burcă (min 71)
Rocha pentru Goga (min 90)

Avancronică: CFR Cluj - Poli

Un meci tare și foarte important pentru noi în acest debut de retur. CFR-ul este singura echipă din primele 8 care nu au reușit să câștige etapa trecută (cu excepția Mediașului pe care i-am bătut noi), așa că vor fi tare dornici de o victorie acasă, mai ales pentru a-și răscumpăra fanii, care în lipsa rezultatelor i-au cam lăsat baltă.

Marea noastră problemă este absența multor jucători, mai ales în compartimentul defensiv. Soluții există, dar nu putem spune cât de solide vor fi în timpul meciului. Cred că ar trebui să abordăm jocul ofensiv, pentru a pune presiune pe adversari și a nu le permite să ne pună probleme în terenul nostru. Ar trebui să avem parte de un joc deschis, pe care voința, dăruirea și sclipirile de moment îl vor decide. În afară de asta, orice rezultat în afara unei înfrângeri ar trebui să fie mulțumitor.

Hai Poli!

Poli II - Autocatania Caransebeș 2:0 (1:0)

Alb-violeții mici au început cu dreptul acest retur, grație golurilor marcate de Fuchs și Zăgrean. Echipa a fost ajutată și de alți jucători de la prima echipă, anume Krejci, Popovici și Nikolic.

Sunt curios să îi urmăresc la joc când voi avea ocazie.

Poli II: Iordache - Dăruială, Iovan, Ilie, Cuciorvă - Popovici, Fuchs, Jitaru, Szalkai - Nikolic, Zăgrean.

Au mai intrat Boştină, Rosenblum, Aldea, Velici.

P.S. Aparent, Krejci a rămas cu prima echipă.