S-a produs un mic "accident", astfel că pentru perioada imediat următoare vom reveni pe domain-ul vechi:
www.fcupoli.blogspot.com
Sper să rectificăm cât mai curând această chestiune.
3 septembrie 2012
2 septembrie 2012
ASU Poli - FC Bazoș 3:1 (0:1)
După două victorii lejere, astăzi am avut parte de ceva dramatism, într-un meci mai captivant, cu un fotbal de calitate superioară, o confruntare din care oricare echipă putea ieșea învingătoare, balanța putându-se înclina în orice clipă în partea cealaltă.
Rotariu a avut o primă ocazie din lovitură liberă în timp ce oaspeții au avut o semi-ocazie, o tentativă de vole spectaculos nereușită. Posesia a alternat des, jucându-se când într-o parte când în cealaltă într-un ritm alert. Ambele echipe și-au încercat schemele, dar fie apărarea adversă s-a opus, fie câte o greșeală - inevitabilă la acest nivel - a pus capăt atacului.
Bazoșul reușește să trimită spre poartă, cu capul, dar e doar un gol turcesc, mingea trecând pe lângă. Poliștii ajung în careu, dar centrarea în fața porții nu e atinsă de nimeni. În minutul 29 însă, Popoviciu este lăsat să-și așeze mingea pe la 20 de metri, în poziție centrală, șutează spectaculos spre vinclu, dar portarul advers se întinde senzațional și respinge în corner! Rotariu execută, mingea este deviată cu capul, portarul nu reține, Bota o împinge în poartă, dar golul este anulat pe motiv de ofsaid. Cele două ocazii excelente, ce puteau să-i aducă pe violeți în avantaj, se răzbună însă mai târziu, când fundașul Lazăr, excelent până atunci de altfel, nu se descurcă cu adversarul direct, este depășit, iar atacantul Bazoșului trimite pe lângă portarul Șerban. Era minutul 40, iar cu puțin înainte de pauză scorul putea deveni 0-2 când un atacant trimite din vole din mijlcoul careului, dar printr-un miracol Șerban se află la post și respinge.
Se simte puțină frustrare, dar poliștii intră foarte hotărâți în a doua repriză a cărei erou avea să fie Marchiș. Acesta îl testează mai întâi pe portar cu un șut din lateral, apoi lovitura sa de cap trimite balonul pe lângă, în urma unei faze legate. Ocaziile și jocul bun îi ambiționează pe spectatori și pe jucători, astfel că golul nu s-a lăsat așteptat. După o fază prelungită de atac, Popoviciu șutează în diagonală, mingea s-ar fi dus pe lângă, dar fundașul Obrejan se afla în locul potrivit pentru a trimite cu capul în poartă. Trei minute mai târziu, în minutul 63, Marchiș scapă la limita ofsaid-ului, și deși nu era încă în poziție clară de gol, este doborât de adversar din poziție de ultim apărător și vede roșu direct. Rotariu execută, dar mingea trece puțin pe lângă bară.
Poli trebuie să preseze în continuare, iar în minutul 70, Popoviciu trece în viteză de un fundaș pe partea dreaptă, centrează puternic, iar Marchiș se întâlnește cu mingea în mijlocul careului pentru a-și trimite echipa în avantaj!
Totuși, finalul nu avea să fie unul liniștit, Bazoșul nu renunță la luptă și, cu un om în minus, probabil pe fondul unei relaxări sau căderi fizice ale poliștilor, se mențin în jumătatea acestora. Egalarea putea veni chiar cu un minut înaintea celor 90, dar atacantul advers trimite peste din 7 metri. În loc să fie 2-2, avea să fie 3-1, Marchiș reușind dubla în prelungiri după un corner executat de Rotariu.
Este o victorie mare și foarte importantă pentru Poli, care învinge una dintre echipele puternice ale seriei. Mai mult decât atât, este și o victorie de moral în urma unui meci dificil ce putea chiar să fie pierdut. Cu atât mai mult, este o victorie pentru public, care a putut asista la un adevărat spectacol fotbalistic. Într-adevăr, unele execuții au fost de clasă, atât în atac cât și în apărare, iar duelul a fost unul aprig, demn de un derby adevărat.
În afara lui Marchiș, care a avut o repriză secundă de senzație, trebuie să-l remarc din nou pe Popoviciu, care mi se pare cel mai bun component al echipei. (în afara lui Rotariu, se înțelege) Este foarte muncitor, aleargă pe tot terenul, a contribuit la majoritatea fazelor și în ciuda constituției solide, are și viteză. Când e la minge, e un jucător de urmărit. Ceilalți doi remarcați sunt fundașii centrali. Lazăr, deși a greșit la golul adversarilor, în rest s-a descurcat perfect, și-a blocat bine jucătorul marcat și a dat dovadă de siguranță în intrări la minge, cât și jocul cu mingea la picior. Și colegul său, Obrejan a avut un joc remarcabil, iar golul egalizator vine ca un bonus bine meritat.
Urmează o deplasare la Ictar-Budinț și apoi din nou un meci foarte greu acasă, cu Racovița, care se anunță a fi principala contracandidată la promovare, aceștia învingându-i pe oaspeții noștri de astăzi cu 4-0 chiar la ei acasă.
Bravo Poli!
ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Lazăr, Radovanovici – Popoviciu, Bota, Radu, Rotariu – Marchiș, Nicolaie
Au mai intrat: Băcilă (min. 46), Guran (min. 62), Basarab (min. 84)
Rotariu a avut o primă ocazie din lovitură liberă în timp ce oaspeții au avut o semi-ocazie, o tentativă de vole spectaculos nereușită. Posesia a alternat des, jucându-se când într-o parte când în cealaltă într-un ritm alert. Ambele echipe și-au încercat schemele, dar fie apărarea adversă s-a opus, fie câte o greșeală - inevitabilă la acest nivel - a pus capăt atacului.
Bazoșul reușește să trimită spre poartă, cu capul, dar e doar un gol turcesc, mingea trecând pe lângă. Poliștii ajung în careu, dar centrarea în fața porții nu e atinsă de nimeni. În minutul 29 însă, Popoviciu este lăsat să-și așeze mingea pe la 20 de metri, în poziție centrală, șutează spectaculos spre vinclu, dar portarul advers se întinde senzațional și respinge în corner! Rotariu execută, mingea este deviată cu capul, portarul nu reține, Bota o împinge în poartă, dar golul este anulat pe motiv de ofsaid. Cele două ocazii excelente, ce puteau să-i aducă pe violeți în avantaj, se răzbună însă mai târziu, când fundașul Lazăr, excelent până atunci de altfel, nu se descurcă cu adversarul direct, este depășit, iar atacantul Bazoșului trimite pe lângă portarul Șerban. Era minutul 40, iar cu puțin înainte de pauză scorul putea deveni 0-2 când un atacant trimite din vole din mijlcoul careului, dar printr-un miracol Șerban se află la post și respinge.
Se simte puțină frustrare, dar poliștii intră foarte hotărâți în a doua repriză a cărei erou avea să fie Marchiș. Acesta îl testează mai întâi pe portar cu un șut din lateral, apoi lovitura sa de cap trimite balonul pe lângă, în urma unei faze legate. Ocaziile și jocul bun îi ambiționează pe spectatori și pe jucători, astfel că golul nu s-a lăsat așteptat. După o fază prelungită de atac, Popoviciu șutează în diagonală, mingea s-ar fi dus pe lângă, dar fundașul Obrejan se afla în locul potrivit pentru a trimite cu capul în poartă. Trei minute mai târziu, în minutul 63, Marchiș scapă la limita ofsaid-ului, și deși nu era încă în poziție clară de gol, este doborât de adversar din poziție de ultim apărător și vede roșu direct. Rotariu execută, dar mingea trece puțin pe lângă bară.
Poli trebuie să preseze în continuare, iar în minutul 70, Popoviciu trece în viteză de un fundaș pe partea dreaptă, centrează puternic, iar Marchiș se întâlnește cu mingea în mijlocul careului pentru a-și trimite echipa în avantaj!
Totuși, finalul nu avea să fie unul liniștit, Bazoșul nu renunță la luptă și, cu un om în minus, probabil pe fondul unei relaxări sau căderi fizice ale poliștilor, se mențin în jumătatea acestora. Egalarea putea veni chiar cu un minut înaintea celor 90, dar atacantul advers trimite peste din 7 metri. În loc să fie 2-2, avea să fie 3-1, Marchiș reușind dubla în prelungiri după un corner executat de Rotariu.
Este o victorie mare și foarte importantă pentru Poli, care învinge una dintre echipele puternice ale seriei. Mai mult decât atât, este și o victorie de moral în urma unui meci dificil ce putea chiar să fie pierdut. Cu atât mai mult, este o victorie pentru public, care a putut asista la un adevărat spectacol fotbalistic. Într-adevăr, unele execuții au fost de clasă, atât în atac cât și în apărare, iar duelul a fost unul aprig, demn de un derby adevărat.
În afara lui Marchiș, care a avut o repriză secundă de senzație, trebuie să-l remarc din nou pe Popoviciu, care mi se pare cel mai bun component al echipei. (în afara lui Rotariu, se înțelege) Este foarte muncitor, aleargă pe tot terenul, a contribuit la majoritatea fazelor și în ciuda constituției solide, are și viteză. Când e la minge, e un jucător de urmărit. Ceilalți doi remarcați sunt fundașii centrali. Lazăr, deși a greșit la golul adversarilor, în rest s-a descurcat perfect, și-a blocat bine jucătorul marcat și a dat dovadă de siguranță în intrări la minge, cât și jocul cu mingea la picior. Și colegul său, Obrejan a avut un joc remarcabil, iar golul egalizator vine ca un bonus bine meritat.
Urmează o deplasare la Ictar-Budinț și apoi din nou un meci foarte greu acasă, cu Racovița, care se anunță a fi principala contracandidată la promovare, aceștia învingându-i pe oaspeții noștri de astăzi cu 4-0 chiar la ei acasă.
Bravo Poli!
ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Lazăr, Radovanovici – Popoviciu, Bota, Radu, Rotariu – Marchiș, Nicolaie
Au mai intrat: Băcilă (min. 46), Guran (min. 62), Basarab (min. 84)
29 august 2012
CR: Șoimii Pâncota - ACS Poli 3:2 d.p. (2:2, 2:1)
Alb-negrii au fost învinși ieri în meciul de Cupă de la Pâncota, reconfirmând temerile exprimate atât aici, cât și în alte zone mai mass-mediatice, cum că jocul echipei suferă mult. Principalul motiv, zic eu, este organizarea în pripă a clubului, tergiversarea semnării contractelor cu jucătorii și, până la urmă, inabilitatea de a prioritiza calitatea înaintea cantității.
Poli a fost condusă cu 2-0 în prima repriză, grație și a unui autogol al lui Petrovic, dar au marcat pe final de repriză prin Enciu, din penalty. Egalarea a venit în prelungirile meciului, golul fiind marcat de Goge, astfel că partida a intrat în prelungirile adevărate. Din păcate, tot gazdele au trecut în avantaj în minutul 97, iar până la final alb-negrii n-au mai avut forța de a reveni.
Echipa care a evoluat ieri a fost următoarea:
Poli: Coca - Iovan, Şeroni, Petrovic, Aniţoiu (46 Miculescu) - Goge, Dobriceanu, Poparadu, Trandu (78 Artean) - Boştină, Enciu.
Vorba în târg e că Bălace se va alătura lotului Politehnicii, iar alături de el ar mai trebui să vină câte o achiziție, două. Mai mult, Velcea declara că nu și-a pierdut speranțele în semnarea lui Zăgrean, care, precum am opinat sâmbătă, ar fi esențial pentru atacul nostru - cu condiția să nu mai aibă suferințe fizice. Așadar, nimic prea concret, iar proaspătul primar al orașului riscă să cadă în propria-i capcană, dacă în loc de promovare, echipa va lupta undeva la mijlocul clasamentului sau chiar mai jos. Dar nu cred că asta reprezintă o mare problemă pentru factorul politic, care găsește mereu nuanțele necesare să iasă curat dintr-un eșec.
Sper doar pentru binele clubului că lucrurile se vor îndrepta cât mai curând și că ne vom putea mobiliza suficient pentru a trece cu cât mai puține pierderi peste turul campionatului. Ulterior, se mai poate lucra. Dar punctual, nu cu buldozerul, că atunci e degeaba.
Poli a fost condusă cu 2-0 în prima repriză, grație și a unui autogol al lui Petrovic, dar au marcat pe final de repriză prin Enciu, din penalty. Egalarea a venit în prelungirile meciului, golul fiind marcat de Goge, astfel că partida a intrat în prelungirile adevărate. Din păcate, tot gazdele au trecut în avantaj în minutul 97, iar până la final alb-negrii n-au mai avut forța de a reveni.
Echipa care a evoluat ieri a fost următoarea:
Poli: Coca - Iovan, Şeroni, Petrovic, Aniţoiu (46 Miculescu) - Goge, Dobriceanu, Poparadu, Trandu (78 Artean) - Boştină, Enciu.
Vorba în târg e că Bălace se va alătura lotului Politehnicii, iar alături de el ar mai trebui să vină câte o achiziție, două. Mai mult, Velcea declara că nu și-a pierdut speranțele în semnarea lui Zăgrean, care, precum am opinat sâmbătă, ar fi esențial pentru atacul nostru - cu condiția să nu mai aibă suferințe fizice. Așadar, nimic prea concret, iar proaspătul primar al orașului riscă să cadă în propria-i capcană, dacă în loc de promovare, echipa va lupta undeva la mijlocul clasamentului sau chiar mai jos. Dar nu cred că asta reprezintă o mare problemă pentru factorul politic, care găsește mereu nuanțele necesare să iasă curat dintr-un eșec.
Sper doar pentru binele clubului că lucrurile se vor îndrepta cât mai curând și că ne vom putea mobiliza suficient pentru a trece cu cât mai puține pierderi peste turul campionatului. Ulterior, se mai poate lucra. Dar punctual, nu cu buldozerul, că atunci e degeaba.
28 august 2012
Amical: Poli - Ripensia 1:4 (1:1)
Chiar de uneori mi-am imaginat cum ar fi la un meci al Ripensiei, niciodată nu mi-a trecut prin gând că voi asista la unul, ca să nu mai vorbesc de a lua parte la un derby Poli - Ripensia. Dar în contextul cotidian al fotbalului românesc în general și al celui timișorean în particular s-a ajuns la a fi posibilă o astfel de confruntare.
Meciul de azi va rămâne unul istoric și nu doar prin prisma numelor celor două combatante sau a ceea ce au reprezentat ele până astăzi. Mai important e ce vor reprezenta ele de acum încolo. Avem două societăți sportive, mânate de iubirea pentru fotbal a unor oameni, un fotbal frumos și romantic precum în perioada interbelică. În aceste vremuri când banul primează, Ripensia și ASU Politehnica se organizează în jurul unor principii, mai presus de toate. Acest an poate însemna revigorarea fotbalului timișorean, în spiritul revoluționar și inovator al orașului.
Ripensia e varianta mai elegantă a acestui spirit, având o organizare mai serioasă. Proiectul e în plan de mai mulți ani și e unul pe termen lung, cu țeluri înalte. Clubul are sponsori, nu doar membri cotizanți, are un statut bine pus la punct, jucătorii au salarii. În schimb, Politehnica e fața mai rebelă, mai "studențească", organizată ad-hoc, dar mânată de o pasiune de nestăvilit. Sunt trăsături clare ale celor două cluburi, ce duc spre regăsirea propriei identități, și implicit legitimează dreptul de a-și purta blazonul sub care joacă.
La fel stau lucrurile și în teren. Ripensiștii se încălzeau grupat, în timp ce poliștii s-au adunat mai greu. Înainte de fluierul de start au fost imortalizate cele două echipe, după ce au făcut schimb de fanioane cu stemele cluburilor. Galben-roșii au început mai bine, controlând cursul mingii. Fundașii Politehnicii au fost adesea depășiți pe flancuri, ceea ce a dus la câteva ocazii mari pentru adversari, dar lipsa de valoare a jucătorilor din fața porții a făcut ca scorul să rămână 0-0. Violeții nu s-au lăsat însă mai prejos, ci s-au bazat pe contraatacuri. Au reușit astfel să deschidă scorul pe la jumătatea reprizei, împotriva cursului jocului. A fost nevoie de o pasă a lui Roti, ce l-a găsit pe Marchiș demarcat viclenește. Acesta a trimis mingea din vole în poarta goală, profitând de ieșirea neinspirată a portarului.
Ripensia n-a hazardat, și și-a continuat jocul, respectând aceiași organizare ca înainte de gol. Cu toate acestea, n-au apărut mari ocazii, până pe finalul reprizei, când la un duel unu la unu, atacantul Ripensiei este dărâmat la marginea careului, căzând în interiorul acestuia. Se oferă penalty, dar violeții protestează, un jucător e eliminat pentru injurii, se face 1-1, iar spiritele rămân încinse în tabăra "studenților".
După pauză lucrurile revin la normal, dar Politehnica nu mai rezistă. Ripensia înscrie repede, depășind apărarea lentă. În urma schimbărilor, violeții nu mai reușesc să lege deloc, iar adversarii acestora înscriu încă două goluri frumoase.
E clar că problema Politehnicii e valoarea jucătorilor, dar concret, vorbim de lentoarea acestora, unii având câteva kilograme în plus. Totuși, în ofensivă nu sunt așa mari motive de îngrijorare. Dacă apărarea adversă nu este așa bine organizată cum a fost cea de azi (și în majoritatea cazurilor probabil că nu va fi), atacanții se descurcă destul de bine, mai ales când sunt serviți de un fotbalist adevărat cum e Rotariu. Apărarea pare în schimb punctul slab, pentru că e nevoie de mai multă coordonare, disciplină și experiență fotbalistică. Având în vedere diferența de pregătire dintre cele două echipe (Ripensia a putut benefica de mai multe amicaluri și antrenamente), rezultatul e unul normal și nu e de disperat.
Din înfrângeri se învață, astfel că această confruntare cu un adversar puternic a fost foarte bine venită. Meciul oficial de duminică împotriva Bazoșului va fi unul foarte important, dar și greu în același timp.
Între timp, să ne bucurăm de faptul că amicalul de azi ne oferă speranța unui viitor fotbalistic mai bogat.
ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Radu, Lazăr – Radovancovici, Bota, Marchiș – Rotariu, Băcilă - Nicolaie
Au mai intrat Munteanu, Szabo, Lațchici, Otiman, Luchin.
Meciul de azi va rămâne unul istoric și nu doar prin prisma numelor celor două combatante sau a ceea ce au reprezentat ele până astăzi. Mai important e ce vor reprezenta ele de acum încolo. Avem două societăți sportive, mânate de iubirea pentru fotbal a unor oameni, un fotbal frumos și romantic precum în perioada interbelică. În aceste vremuri când banul primează, Ripensia și ASU Politehnica se organizează în jurul unor principii, mai presus de toate. Acest an poate însemna revigorarea fotbalului timișorean, în spiritul revoluționar și inovator al orașului.
Ripensia e varianta mai elegantă a acestui spirit, având o organizare mai serioasă. Proiectul e în plan de mai mulți ani și e unul pe termen lung, cu țeluri înalte. Clubul are sponsori, nu doar membri cotizanți, are un statut bine pus la punct, jucătorii au salarii. În schimb, Politehnica e fața mai rebelă, mai "studențească", organizată ad-hoc, dar mânată de o pasiune de nestăvilit. Sunt trăsături clare ale celor două cluburi, ce duc spre regăsirea propriei identități, și implicit legitimează dreptul de a-și purta blazonul sub care joacă.
La fel stau lucrurile și în teren. Ripensiștii se încălzeau grupat, în timp ce poliștii s-au adunat mai greu. Înainte de fluierul de start au fost imortalizate cele două echipe, după ce au făcut schimb de fanioane cu stemele cluburilor. Galben-roșii au început mai bine, controlând cursul mingii. Fundașii Politehnicii au fost adesea depășiți pe flancuri, ceea ce a dus la câteva ocazii mari pentru adversari, dar lipsa de valoare a jucătorilor din fața porții a făcut ca scorul să rămână 0-0. Violeții nu s-au lăsat însă mai prejos, ci s-au bazat pe contraatacuri. Au reușit astfel să deschidă scorul pe la jumătatea reprizei, împotriva cursului jocului. A fost nevoie de o pasă a lui Roti, ce l-a găsit pe Marchiș demarcat viclenește. Acesta a trimis mingea din vole în poarta goală, profitând de ieșirea neinspirată a portarului.
Ripensia n-a hazardat, și și-a continuat jocul, respectând aceiași organizare ca înainte de gol. Cu toate acestea, n-au apărut mari ocazii, până pe finalul reprizei, când la un duel unu la unu, atacantul Ripensiei este dărâmat la marginea careului, căzând în interiorul acestuia. Se oferă penalty, dar violeții protestează, un jucător e eliminat pentru injurii, se face 1-1, iar spiritele rămân încinse în tabăra "studenților".
După pauză lucrurile revin la normal, dar Politehnica nu mai rezistă. Ripensia înscrie repede, depășind apărarea lentă. În urma schimbărilor, violeții nu mai reușesc să lege deloc, iar adversarii acestora înscriu încă două goluri frumoase.
E clar că problema Politehnicii e valoarea jucătorilor, dar concret, vorbim de lentoarea acestora, unii având câteva kilograme în plus. Totuși, în ofensivă nu sunt așa mari motive de îngrijorare. Dacă apărarea adversă nu este așa bine organizată cum a fost cea de azi (și în majoritatea cazurilor probabil că nu va fi), atacanții se descurcă destul de bine, mai ales când sunt serviți de un fotbalist adevărat cum e Rotariu. Apărarea pare în schimb punctul slab, pentru că e nevoie de mai multă coordonare, disciplină și experiență fotbalistică. Având în vedere diferența de pregătire dintre cele două echipe (Ripensia a putut benefica de mai multe amicaluri și antrenamente), rezultatul e unul normal și nu e de disperat.
Din înfrângeri se învață, astfel că această confruntare cu un adversar puternic a fost foarte bine venită. Meciul oficial de duminică împotriva Bazoșului va fi unul foarte important, dar și greu în același timp.
Între timp, să ne bucurăm de faptul că amicalul de azi ne oferă speranța unui viitor fotbalistic mai bogat.
ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Radu, Lazăr – Radovancovici, Bota, Marchiș – Rotariu, Băcilă - Nicolaie
Au mai intrat Munteanu, Szabo, Lațchici, Otiman, Luchin.
25 august 2012
Amical: ACS Poli - Lugoj 1:1 (0:0)
M-a purtat, finalmente, și pe mine destinul să urmăresc o partidă de pregătire a Politenicii din liga secundă, continuatoarea în formă a clubului condus de către Marian Iancu. Forma e cam tot ce ar continua, căci în lotul de jucători nu se mai întrezăresc mulți fotbaliști care au evoluat și anul trecut la Poli. Ar fi vorba doar de Kirev, Poparadu, Dobricean, Boștina și mai tânărul Artean, adus de la echipa secundă. În rest, tot felul de fețe și nume noi, printre care s-au strecurat și un Ovidiu Petre, un Rațiu sau un Daminuță, care au multe de dovedit pentru a contribui la stabilirea unei legitimități morale a noului club mutat pe Dan Păltinișanu.
Meciul de azi a fost unul tare plictistor, în care s-au întâmplat prea puține lucruri interesante. Un singur șut pe poartă am notat în prima repriză, trimis de la marginea careului de către Ovidiu Petre și parat de portar, iar în rest joc încâlcit cu mingi lungi și fără prea multe perspective. Repriza secundă, cu pleiada ei de schimbări, a fost și mai puțin fascinantă, iar pe fondul acestei lipse de fascinație, oaspeții au deschis scorul cu aproximativ un sfert de oră înainte de final, după ce o minge peste apărarea noastră i-a surprins pe Daminuță și Șeroni, portarul Coca a intervenit neconvingător și balonul s-a scurs în poartă, în ciuda tentativei deja-numitului Șeroni de a o opri din calea ei. Poli a egalat cam zece minute mai târziu, la una din puținele faze de fotbal ale meciului, când Boldea a trimis o diagonală de la mijlocul terenului, l-a găsit bine pe cel care cred că a fost Trandu, acesta a centrat în fața porții de unde Voicu a finalizat precis. Până la final am mai remarcat doar eliminarea stupidă a lui Dobricean, care a luat două galbene în câteva minute, un fel de cireașă de pe tortul extrem de neconvingător compus astăzi de formația ce va juca în acest sezon sub culorile alb-negru.
Mi-e greu să zic prea multe despre jucătorii noștri, dat fiind că este prima oară când îi văd pe mulți dintre ei. Mă voi rezuma, deci, la câteva aprecieri pozitive. Prima este pentru Șeroni, care în ciuda intervenției mai puțin convingătoare de la gol, a avut un joc defensiv destul de bun. Problema paselor lungi, trimise atât de el, cât și de către mulți coechipieri ai săi, se va rezolva doar în timp, nu atât în sensul că deodată vor fi precise, ci că vor fi eliminate când echipa va da dovadă de ceva mai multă coeziune. N-a fost rău nici Marovic, fundașul stânga, precum mi-a plăcut și efortul mijlocașului stânga, Anițoiu. Nu l-am văzut însă prea mult pe Goge, despre care am citit că ar fi un element important în linia de mijloc.
La centru, Ovidiu Petre nu a fost prea energic, a avut câteva scăpari, dar proverbiala experiență s-a văzut în câteva rânduri - și considerând nivelul echipei actuale, mi se pare imposibil ca un jucător de talia lui Petre să nu se impună. Alături de el a evoluat poate cel mai valoros component al echipei actuale, anume Poparadu - care poartă și banderola de căpitan. Este de mare importanță că acesta a rămas la club, precum ar fi fost tare important să mai rămână doi-trei dintre titularii obișnuiți de anul trecut, pentru a putea spera la obiectivul sus-pus al promovării.
Din păcate, cel mai suferind compartiment se anunță a fi cel ofensiv. Cu Szabolcs Szekely accidentat și Zăgrean plecat de la echipă în urma neînțelegerilor contractuale, au rămas titulari astăzi Boștină și Enciu, ambii extrem de puțin prezenți în joc.
Dintre schimbările făcute în repriza a doua, aș aprecia oarecum efortul lui Voicu, atacantul care a și marcat golul egalării, dar pe lângă această reușită, l-am văzut și foarte implicit în joc. La seceta din atac, ar putea fi de folos. În rest, mi-e greu să spun că mi-a plăcut mare lucru din ce am văzut după pauză, deci trageți ce concluzii doriți din acest lucru.
Ceea ce e oarecum deranjant, pe lângă faptul că nu întrevăd cine știe ce viziune pentru ACS Poli, e că s-au adus o serie de jucători care nu știu cu ce pot contribui la binele echipei, nici măcar pe termen scurt, în timp ce mai toți fotbaliștii de la Poli II au fost redirecționați în alte părți. Singurul lucru care îmi oferă niște liniște spirituală este că prin această manevră, noul club este foarte puțin dependent de jucători contractați de către Marian Iancu, dar pe de altă parte trebuie ținut minte că atunci când acesta dorește, poate retrage "privilegiul" de a purta numele de Poli. Cel puțin așa am înțeles eu situația actuală.
Marți e primul meci oficial, la Pâncota, în Cupa României. S-au mai promis niște transferuri care să nu necesite trial, adică jucători cu pedigree cum ar veni, dar rămâne de văzut ce poate fi obținut. Poate că prioritatea conducătorilor ar trebui să fie să găsească o cale de a-l ține la echipă pe Zăgrean, o entitate cunoscută, decât să exploreze oceanul de foști jucători de Liga 1.
Poli: Kirev - Nohai, Petrovic, Șeroni, Marovic - Goge, Poparadu, Ov. Petre, Anițoiu - Enciu, Boștină
Au mai intrat: Dobricean, Boldea, Voicu, Rațiu, Miculescu, Trandu, Coca, Daminuță, Suarez
Meciul de azi a fost unul tare plictistor, în care s-au întâmplat prea puține lucruri interesante. Un singur șut pe poartă am notat în prima repriză, trimis de la marginea careului de către Ovidiu Petre și parat de portar, iar în rest joc încâlcit cu mingi lungi și fără prea multe perspective. Repriza secundă, cu pleiada ei de schimbări, a fost și mai puțin fascinantă, iar pe fondul acestei lipse de fascinație, oaspeții au deschis scorul cu aproximativ un sfert de oră înainte de final, după ce o minge peste apărarea noastră i-a surprins pe Daminuță și Șeroni, portarul Coca a intervenit neconvingător și balonul s-a scurs în poartă, în ciuda tentativei deja-numitului Șeroni de a o opri din calea ei. Poli a egalat cam zece minute mai târziu, la una din puținele faze de fotbal ale meciului, când Boldea a trimis o diagonală de la mijlocul terenului, l-a găsit bine pe cel care cred că a fost Trandu, acesta a centrat în fața porții de unde Voicu a finalizat precis. Până la final am mai remarcat doar eliminarea stupidă a lui Dobricean, care a luat două galbene în câteva minute, un fel de cireașă de pe tortul extrem de neconvingător compus astăzi de formația ce va juca în acest sezon sub culorile alb-negru.
Mi-e greu să zic prea multe despre jucătorii noștri, dat fiind că este prima oară când îi văd pe mulți dintre ei. Mă voi rezuma, deci, la câteva aprecieri pozitive. Prima este pentru Șeroni, care în ciuda intervenției mai puțin convingătoare de la gol, a avut un joc defensiv destul de bun. Problema paselor lungi, trimise atât de el, cât și de către mulți coechipieri ai săi, se va rezolva doar în timp, nu atât în sensul că deodată vor fi precise, ci că vor fi eliminate când echipa va da dovadă de ceva mai multă coeziune. N-a fost rău nici Marovic, fundașul stânga, precum mi-a plăcut și efortul mijlocașului stânga, Anițoiu. Nu l-am văzut însă prea mult pe Goge, despre care am citit că ar fi un element important în linia de mijloc.
La centru, Ovidiu Petre nu a fost prea energic, a avut câteva scăpari, dar proverbiala experiență s-a văzut în câteva rânduri - și considerând nivelul echipei actuale, mi se pare imposibil ca un jucător de talia lui Petre să nu se impună. Alături de el a evoluat poate cel mai valoros component al echipei actuale, anume Poparadu - care poartă și banderola de căpitan. Este de mare importanță că acesta a rămas la club, precum ar fi fost tare important să mai rămână doi-trei dintre titularii obișnuiți de anul trecut, pentru a putea spera la obiectivul sus-pus al promovării.
Din păcate, cel mai suferind compartiment se anunță a fi cel ofensiv. Cu Szabolcs Szekely accidentat și Zăgrean plecat de la echipă în urma neînțelegerilor contractuale, au rămas titulari astăzi Boștină și Enciu, ambii extrem de puțin prezenți în joc.
Dintre schimbările făcute în repriza a doua, aș aprecia oarecum efortul lui Voicu, atacantul care a și marcat golul egalării, dar pe lângă această reușită, l-am văzut și foarte implicit în joc. La seceta din atac, ar putea fi de folos. În rest, mi-e greu să spun că mi-a plăcut mare lucru din ce am văzut după pauză, deci trageți ce concluzii doriți din acest lucru.
Ceea ce e oarecum deranjant, pe lângă faptul că nu întrevăd cine știe ce viziune pentru ACS Poli, e că s-au adus o serie de jucători care nu știu cu ce pot contribui la binele echipei, nici măcar pe termen scurt, în timp ce mai toți fotbaliștii de la Poli II au fost redirecționați în alte părți. Singurul lucru care îmi oferă niște liniște spirituală este că prin această manevră, noul club este foarte puțin dependent de jucători contractați de către Marian Iancu, dar pe de altă parte trebuie ținut minte că atunci când acesta dorește, poate retrage "privilegiul" de a purta numele de Poli. Cel puțin așa am înțeles eu situația actuală.
Marți e primul meci oficial, la Pâncota, în Cupa României. S-au mai promis niște transferuri care să nu necesite trial, adică jucători cu pedigree cum ar veni, dar rămâne de văzut ce poate fi obținut. Poate că prioritatea conducătorilor ar trebui să fie să găsească o cale de a-l ține la echipă pe Zăgrean, o entitate cunoscută, decât să exploreze oceanul de foști jucători de Liga 1.
Poli: Kirev - Nohai, Petrovic, Șeroni, Marovic - Goge, Poparadu, Ov. Petre, Anițoiu - Enciu, Boștină
Au mai intrat: Dobricean, Boldea, Voicu, Rațiu, Miculescu, Trandu, Coca, Daminuță, Suarez
19 august 2012
ASU Poli - Liebling 8:0 (6:0)
O duminică frumoasă, însorită și călduroasă a marcat debutul ASU Politehnica în liga a V-a. Terenul "Știința" din sânul campusului universitar și-a primit oaspeții veniți în număr apreciabil. O parte a asistat de pe margine la spectacolul fotbalistic, în timp ce galeria a umplut tribuna și a cântat pe tot parcursul meciului, pentru ca apoi să sărbătorească victoria împreună cu jucătorii.
Poli a debutat bine cu o bară din fața portarului neatent, iar primul golul a venit repede în minutul 5, după o pasă excelentă a lui Rotariu pentru Popoviciu pe partea dreaptă. Jocul s-a echilibrat apoi, în sensul că violeții nu au mai fructificat ocaziile avute și nu era clar încă raportul de forțe. În a doua jumătate a reprizei, însă, s-au dezlănțuit total, marcând de 5 ori, prin Iovițiu, Popoviciu din nou, Bota și apoi Nicolaie de 2 ori. În repriza a doua, ritmul a scăzut, iar Poli a mai înscris doar două goluri, marcate de Bota și Basarab.
Diferența de valoare a fost foarte clară, Poli fiind mai bună la toate capitolele față de adversar. În afara golurilor, au fost multe alte ocazii, printre care și câteva bare. În schimb, portarul nostru nu a avut ce apăra, iar atunci când a fost nevoie a fost foarte atent și a intervenit sigur. Liebling a părut o echipă ruptă și obosită. La Poli, pe lângă valoarea câtorva jucători, s-a putut remarca și o coeziune fantastică a echipei, având în vedere că nu au avut decât câteva antrenamente. S-au găsit bine tot timpul, am avut parte de câteva combinații frumoase și bine gândite, iar în apărare, inexactitățile tehnice au fost acoperite printr-un dublaj corespunzător. O mare influență a avut Rotariu, ce a coordonat perfect jocul și a oferit pase excepționale coechipierilor. Văzându-l în teren mi s-a părut ca fiind din altă eră, un jucător cum nu mai vezi în vremurile noastre. Ar fi putut marca din lovitură liberă, dar adversarii și-au trimis doi fundași pe linia porții pentru a-l ajuta pe portar care n-ar fi ajuns mingea. Aș remarca și evoluția marcatorilor dublelor de astăzi: Popoviciu, Bota și Nicolaie. Primul mai ales e un jucător polivalent, evoluând bine pe mai multe posturi. Nu pot să-mi dau cu părerea mai mult în acest moment, ne vom obișnui cu toți cu jucătorii pe parcurs.
Succesul cred că s-a datorat și altruismului din jocul nostru, pentru că mereu s-a căutat jucătorul din cea mai bună poziție. Rareori s-au încercat driblinguri sau artificii tehnice, preferându-se execuțiile sigure. Drept e că și valoarea scăzută nu poate pretinde altceva, dar e de apreciat că jucătorii își respectă limitele. În orice caz, calitatea jocului m-a surprins plăcut, de asemenea și fair-play-ul celor două echipe. N-a fost nici o ceartă și doar un cartonaș galben la o intrare mai dură la Rotariu.
Primul pas a fost perfect, dar drumul e lung și încă neclar. Urmează prima deplasare și apoi una dintre remarcatele seriei, FC Bazoș, care va pune mai multe problemele decât în amicalul de miercuri.
Bravo Poli!
ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Lazăr, Radovanovici – Popoviciu, Bota, Iovițu – Rotariu – Marchiș, Nicolaie
Au mai intrat: Panc (min. 46), Basarab (min. 61), Mitelea (min. 79)
Poli a debutat bine cu o bară din fața portarului neatent, iar primul golul a venit repede în minutul 5, după o pasă excelentă a lui Rotariu pentru Popoviciu pe partea dreaptă. Jocul s-a echilibrat apoi, în sensul că violeții nu au mai fructificat ocaziile avute și nu era clar încă raportul de forțe. În a doua jumătate a reprizei, însă, s-au dezlănțuit total, marcând de 5 ori, prin Iovițiu, Popoviciu din nou, Bota și apoi Nicolaie de 2 ori. În repriza a doua, ritmul a scăzut, iar Poli a mai înscris doar două goluri, marcate de Bota și Basarab.
Diferența de valoare a fost foarte clară, Poli fiind mai bună la toate capitolele față de adversar. În afara golurilor, au fost multe alte ocazii, printre care și câteva bare. În schimb, portarul nostru nu a avut ce apăra, iar atunci când a fost nevoie a fost foarte atent și a intervenit sigur. Liebling a părut o echipă ruptă și obosită. La Poli, pe lângă valoarea câtorva jucători, s-a putut remarca și o coeziune fantastică a echipei, având în vedere că nu au avut decât câteva antrenamente. S-au găsit bine tot timpul, am avut parte de câteva combinații frumoase și bine gândite, iar în apărare, inexactitățile tehnice au fost acoperite printr-un dublaj corespunzător. O mare influență a avut Rotariu, ce a coordonat perfect jocul și a oferit pase excepționale coechipierilor. Văzându-l în teren mi s-a părut ca fiind din altă eră, un jucător cum nu mai vezi în vremurile noastre. Ar fi putut marca din lovitură liberă, dar adversarii și-au trimis doi fundași pe linia porții pentru a-l ajuta pe portar care n-ar fi ajuns mingea. Aș remarca și evoluția marcatorilor dublelor de astăzi: Popoviciu, Bota și Nicolaie. Primul mai ales e un jucător polivalent, evoluând bine pe mai multe posturi. Nu pot să-mi dau cu părerea mai mult în acest moment, ne vom obișnui cu toți cu jucătorii pe parcurs.
Succesul cred că s-a datorat și altruismului din jocul nostru, pentru că mereu s-a căutat jucătorul din cea mai bună poziție. Rareori s-au încercat driblinguri sau artificii tehnice, preferându-se execuțiile sigure. Drept e că și valoarea scăzută nu poate pretinde altceva, dar e de apreciat că jucătorii își respectă limitele. În orice caz, calitatea jocului m-a surprins plăcut, de asemenea și fair-play-ul celor două echipe. N-a fost nici o ceartă și doar un cartonaș galben la o intrare mai dură la Rotariu.
Primul pas a fost perfect, dar drumul e lung și încă neclar. Urmează prima deplasare și apoi una dintre remarcatele seriei, FC Bazoș, care va pune mai multe problemele decât în amicalul de miercuri.
Bravo Poli!
ASU Poli: Șerban – Mărănescu, Obrejan, Lazăr, Radovanovici – Popoviciu, Bota, Iovițu – Rotariu – Marchiș, Nicolaie
Au mai intrat: Panc (min. 46), Basarab (min. 61), Mitelea (min. 79)
2 august 2012
Cele două drumuri
Aşa se face că am ajuns la o răscruce şi că trebuie să urmăm două drumuri simultan. Dacă ne uităm un pic înapoi am vedea că era cel mai probabil că se va ajunge aici. Dar să nu zăbovim prea mult pentru că punctul de început al viitorului a fost deja stabilit şi să ne aruncăm atenţia spre ceea ce va urma. Până la primele meciuri oficiale ca să ne putem da cu părerea de partea fotbalistică, să vorbim un pic de ceea ce avem până acum.
Pe de o parte avem un proiect în majoritate al suporterilor, de care ne atrage această ambiţie de a porni de jos, de la firul ierbii, de a pune temeliile unui club care să reînvie flacăra violetă şi să se ghideze după valorile originale ale clubului Politehnica Timişoara: cinste, onoare, o echipă studenţească, cu jucători polişti 100%, ce vor încerca să încânte audienţa chiar în sânul Universităţii "Politehnica", pe terenul "Ştiiţa".
De cealaltă parte, ne vom bucura de continuarea roadelor sădite de-a lungul ultimilor ani sub conducerea lui Iancu şi Chivorchian, mai exact, tinerii pe care i-am urmărit la Poli II şi echipele de juniori şi care acum vor avea şansa să evolueze pe "Dan Păltinişanu" şi să relanseze clubul în drumul spre Liga I şi poate mai sus. Ne bucură prezența numelor din staff-ul tehnic care au scris destule pagini din istoria Politehnicii. Sperăm doar să rămână şi pe viitor interesul faţă de valorile locale şi să nu se facă din nou compromisuri pentru atingerea peste noapte a performanţei.
Ambele proiecte au pornit cu mare optimism, dar lucrurile actuale nu dau deloc asigurări pentru un viitor vesel prea curând. Drumul din liga a V-a este foarte lung şi anevoios, iar cine nu e pregătit să îndure greutăţile şi rezultate mediocre în eşaloanele inferioare s-ar putea să fie dezamăgit. Cine visează la performanţă şi nu se poate bucura de mirosul ierbii la un meci de amatori, cred eu că nu are ce căuta la un meci al SS Politehnica. Cel mai mare pericol al acestui proiect e să se împotmolească pe parcurs şi să îşi piardă din optimism, respectiv din susţinători. Obiectivul pentru acest sezon este promovarea, dar nevăzând calitatea echipei şi a adversarilor nu ne putem pronunţa cât de realist este. Oricum, în caz de promovare, paşii trebuie plănuiţi atent, ca echipa să crească treptat astfel încât să fie la nivelul rigorilor eşaloanelor superioare. Dar până acolo mai e.
Nu e încă clar cum va fi organizat clubul, dar lipsa de experienţă a celor ce vor fi implicaţi va avea un impact. Probabil vor fi greşeli, dar cu siguranţă va fi un drum plin de învăţături de care trebuie să te bucuri, nu să îţi pierzi încrederea şi să te dai bătut. Faptul că nu există nici o presiune asupra lor e un mare atuu, prilejuind o creştere naturală. (Se zvoneşte cum că unii ar vrea să le pună beţe în roate, dar până la ceva concret, e doar o supoziție, iar un astfel de gest mi s-ar părea caraghios).
Nici la ACS Poli lucrurile nu sunt mai roz, cu tot cu sprijinul politic şi banii publici de care se bucură. Speranţa autorităţilor că la anul vor juca în prima ligă este exagerată. Nivelul lotului ar fi de mijlocul clasamentului, dar cu siguranţă nu de promovare. Mai rău e că la partea administrativă clubul este la pământ. Cu chiu cu vai s-a anunțat organigrama, iar faptul că în aceasta se regăsesc oameni fără experiență, ba chiar fără legătură cu fotbalul, la acest nivel, e îngrijorător. Cu bune, cu rele, în trecut am avut câțiva conducători care se pricepeau la cum stă treaba în cadrul unui club de fotbal.
Ba și mai rea e situația jucătorilor de la fosta Poli. Nu e deloc clar sub ce formă vor trece la noul club, nici ei, nici antrenorii. S-a spus că ar trebui împrumutați de la Iancu, dar până acum au fost doar vorbe și nimic concret. Ce să mai spunem de echipele de juniori despre care, la fel, nu am auzit nimic, sub ce formă vor fi organizate în acest club. Iar în liga a doua existența acestora este obligatorie prin regulament.
Cauza problemelor e conducerea autorităților locale. Pe lângă lentoarea și proasta organizare, cu timpul pot apărea și alte dificultăți, mai ales prin prisma potențialului pentru conflicte politice. De aceea e imperativ să se găsească un invesitor privat cât mai repede. Din păcate nu acesta pare a fi scopul. Desigur, în timp se pot îmbunătăți lucrurile, dar nu dacă se insistă cu această ambiție lipsită de clarviziune.
Cam aceasta e problema ambelor proiecte în acest moment - optimismul prea mare. La SS Politehnica măcar lucrurile par că sunt în mișcare, dar până la un plan de viitor mai este. Nu va fi deloc ușor, pentru că a nu te împotmoli în mediocritate și a ajunge la performanță e extrem de greu. Să pui orice temelie necesită multă muncă și suspin. E esențial pentru fiecare din echipe să aibă susținători. Dar până acum nu am văzut vreo intenție de a-i atrage, și mi se pare o scăpare majoră. Publicul trebuie câștigat și nu acceptat de-a gata. Iar în lipsa performanțelor, trebuie găsite alte puncte de atracție.
Ar mai fi de discutat de palmares, culori, Iancu și altele, dar asta într-un episod următor. Poate.
Pe de o parte avem un proiect în majoritate al suporterilor, de care ne atrage această ambiţie de a porni de jos, de la firul ierbii, de a pune temeliile unui club care să reînvie flacăra violetă şi să se ghideze după valorile originale ale clubului Politehnica Timişoara: cinste, onoare, o echipă studenţească, cu jucători polişti 100%, ce vor încerca să încânte audienţa chiar în sânul Universităţii "Politehnica", pe terenul "Ştiiţa".
De cealaltă parte, ne vom bucura de continuarea roadelor sădite de-a lungul ultimilor ani sub conducerea lui Iancu şi Chivorchian, mai exact, tinerii pe care i-am urmărit la Poli II şi echipele de juniori şi care acum vor avea şansa să evolueze pe "Dan Păltinişanu" şi să relanseze clubul în drumul spre Liga I şi poate mai sus. Ne bucură prezența numelor din staff-ul tehnic care au scris destule pagini din istoria Politehnicii. Sperăm doar să rămână şi pe viitor interesul faţă de valorile locale şi să nu se facă din nou compromisuri pentru atingerea peste noapte a performanţei.
Ambele proiecte au pornit cu mare optimism, dar lucrurile actuale nu dau deloc asigurări pentru un viitor vesel prea curând. Drumul din liga a V-a este foarte lung şi anevoios, iar cine nu e pregătit să îndure greutăţile şi rezultate mediocre în eşaloanele inferioare s-ar putea să fie dezamăgit. Cine visează la performanţă şi nu se poate bucura de mirosul ierbii la un meci de amatori, cred eu că nu are ce căuta la un meci al SS Politehnica. Cel mai mare pericol al acestui proiect e să se împotmolească pe parcurs şi să îşi piardă din optimism, respectiv din susţinători. Obiectivul pentru acest sezon este promovarea, dar nevăzând calitatea echipei şi a adversarilor nu ne putem pronunţa cât de realist este. Oricum, în caz de promovare, paşii trebuie plănuiţi atent, ca echipa să crească treptat astfel încât să fie la nivelul rigorilor eşaloanelor superioare. Dar până acolo mai e.
Nu e încă clar cum va fi organizat clubul, dar lipsa de experienţă a celor ce vor fi implicaţi va avea un impact. Probabil vor fi greşeli, dar cu siguranţă va fi un drum plin de învăţături de care trebuie să te bucuri, nu să îţi pierzi încrederea şi să te dai bătut. Faptul că nu există nici o presiune asupra lor e un mare atuu, prilejuind o creştere naturală. (Se zvoneşte cum că unii ar vrea să le pună beţe în roate, dar până la ceva concret, e doar o supoziție, iar un astfel de gest mi s-ar părea caraghios).
Nici la ACS Poli lucrurile nu sunt mai roz, cu tot cu sprijinul politic şi banii publici de care se bucură. Speranţa autorităţilor că la anul vor juca în prima ligă este exagerată. Nivelul lotului ar fi de mijlocul clasamentului, dar cu siguranţă nu de promovare. Mai rău e că la partea administrativă clubul este la pământ. Cu chiu cu vai s-a anunțat organigrama, iar faptul că în aceasta se regăsesc oameni fără experiență, ba chiar fără legătură cu fotbalul, la acest nivel, e îngrijorător. Cu bune, cu rele, în trecut am avut câțiva conducători care se pricepeau la cum stă treaba în cadrul unui club de fotbal.
Ba și mai rea e situația jucătorilor de la fosta Poli. Nu e deloc clar sub ce formă vor trece la noul club, nici ei, nici antrenorii. S-a spus că ar trebui împrumutați de la Iancu, dar până acum au fost doar vorbe și nimic concret. Ce să mai spunem de echipele de juniori despre care, la fel, nu am auzit nimic, sub ce formă vor fi organizate în acest club. Iar în liga a doua existența acestora este obligatorie prin regulament.
Cauza problemelor e conducerea autorităților locale. Pe lângă lentoarea și proasta organizare, cu timpul pot apărea și alte dificultăți, mai ales prin prisma potențialului pentru conflicte politice. De aceea e imperativ să se găsească un invesitor privat cât mai repede. Din păcate nu acesta pare a fi scopul. Desigur, în timp se pot îmbunătăți lucrurile, dar nu dacă se insistă cu această ambiție lipsită de clarviziune.
Cam aceasta e problema ambelor proiecte în acest moment - optimismul prea mare. La SS Politehnica măcar lucrurile par că sunt în mișcare, dar până la un plan de viitor mai este. Nu va fi deloc ușor, pentru că a nu te împotmoli în mediocritate și a ajunge la performanță e extrem de greu. Să pui orice temelie necesită multă muncă și suspin. E esențial pentru fiecare din echipe să aibă susținători. Dar până acum nu am văzut vreo intenție de a-i atrage, și mi se pare o scăpare majoră. Publicul trebuie câștigat și nu acceptat de-a gata. Iar în lipsa performanțelor, trebuie găsite alte puncte de atracție.
Ar mai fi de discutat de palmares, culori, Iancu și altele, dar asta într-un episod următor. Poate.
31 iulie 2012
Cronica Violetă și dualitatea Politehnicii
Poate că unii dintre cei care urmăresc cu oarecare fidelitate scrierile noastre s-au întrebat ce rezervă viitorul Cronicii Violete. Considerăm că rolul nostru este, precum zice și titulatura, unul de cronicari, observatori cât mai obiectivi ale celor ce se întâmplă în principal pe terenul de fotbal și ocazional în jurul lui. Chiar dacă nu ducem lipsă de păreri, tendința este ca acestea să fie moderate, astfel încât să permită timpului să spună cuvântul final.
Prin urmare, Cronica Violetă va urmări cu interes ambele proiecte desfășurate în numele Politehnicii, atât clubul din liga a II-a, cât și cel din liga a V-a. Există destule lucruri care trebuie clarificate în cazul ambelor formații, destule semne de întrebare care pot pune piedici majore pe viitor, a căror soluționare va ține de iscusința și pasiunea celor implicați.
De-a lungul acestor ani, singura poziție pe care am adoptat-o cu destulă deschidere a fost de a ne exprima neîncrederea în intențiile fostului patron al Politehnicii, Marian Iancu. Dar nu am dorit niciodată ca ea să fie în prim plan, deoarece fotbalul trebuie fie să depășească scandalul, fie să îl lase în umbra sa.
Momentan, judecând după ce reiese din presă, foștii jucători ai clubului falimentat de către Marian Iancu care mai sunt sub contract cu acesta, vor fi împrumutați la ACS Politehnica Timișoara. Speranța noastră este ca actuala conducere a acestui club să fie conștientă de faptul că dacă ceva ar putea compromite instantaneu eforturile depuse în vederea creării unui club puternic care să reprezinte Timișoara, acest lucru ar fi implicarea lui Marian Iancu. Și deja par a zbura aproape de soare.
Altfel, speranța noastră este ca destinul să fie mai blând cu Politehnica în anii ce au să vie și ca într-un viitor cât mai apropiat să ne regăsim cu toții clubul pe care îl urmărim cu pasiune de atâta amar de vreme.
Hai Poli!
Prin urmare, Cronica Violetă va urmări cu interes ambele proiecte desfășurate în numele Politehnicii, atât clubul din liga a II-a, cât și cel din liga a V-a. Există destule lucruri care trebuie clarificate în cazul ambelor formații, destule semne de întrebare care pot pune piedici majore pe viitor, a căror soluționare va ține de iscusința și pasiunea celor implicați.
De-a lungul acestor ani, singura poziție pe care am adoptat-o cu destulă deschidere a fost de a ne exprima neîncrederea în intențiile fostului patron al Politehnicii, Marian Iancu. Dar nu am dorit niciodată ca ea să fie în prim plan, deoarece fotbalul trebuie fie să depășească scandalul, fie să îl lase în umbra sa.
Momentan, judecând după ce reiese din presă, foștii jucători ai clubului falimentat de către Marian Iancu care mai sunt sub contract cu acesta, vor fi împrumutați la ACS Politehnica Timișoara. Speranța noastră este ca actuala conducere a acestui club să fie conștientă de faptul că dacă ceva ar putea compromite instantaneu eforturile depuse în vederea creării unui club puternic care să reprezinte Timișoara, acest lucru ar fi implicarea lui Marian Iancu. Și deja par a zbura aproape de soare.
Altfel, speranța noastră este ca destinul să fie mai blând cu Politehnica în anii ce au să vie și ca într-un viitor cât mai apropiat să ne regăsim cu toții clubul pe care îl urmărim cu pasiune de atâta amar de vreme.
Hai Poli!
16 iulie 2012
Corabia fără nume
Îmi aduc aminte că în vremurile de demult, când mai eram student și studios, am compus un eseu la filozofie pe tema identității. Era o problematică ce ne privea adânc în suflet încă de pe atunci și din păcate a revenit în prim planul existenței noastre de suporteri ai Politehnicii.
Situația e, dincolo de toate, destul de simplă. Epava financiară care este Politehnica Timișoara, administrată de către Marian Iancu, este lăsată să se scufunde, ducând împreună cu ea la fund sentimentul de adeziune creat față de o formă a clubului nostru care a avut o sorginte ce la rându-i a fost controversată. În schimb, este mutată pe Dan Păltinișanu formația locală din Recaș, proaspăt promovată în liga a II-a, și redenumită Politehnica. Clubul în sine va consta principial dint acești noi veniți, a căror aport pe lângă locul din liga secundă este o situație financiară pozitivă (presupun aici) și un lot de jucători, și componenții rămași de la echipa administrată falimentar de către Marian Iancu, atât jucători, cât și staff-ul tehnic sau administrativ.
Paralela pe care aș fi vrut să o fac privește situația corabiei unui individ numit Tezeu. Când s-au distrus câteva scânduri din corabie, acestea au fost înlocuite cu altele, și în timp, cu tot mai multe înlocuiri, s-a ajuns la situația în care nicio scândură din corabia originală nu se mai afla în compoziția navei. Idem pentru celelalte componente deteriorabile, inclusiv persoana lui Tezeu, care la un moment dat s-a dus și el pe alte tărâmuri. Așadar, în timp, corabia lui Tezeu nu mai avea nimic în comun cu corabia lui Tezeu, deci mai era sau nu...corabia lui Tezeu? Ce înseamnă continuitatea, unde începe și se termină un lucru, ce conferă identitate? Dacă ar fi să luăm toate componentele corabiei lui Tezeu și să le reasamblăm pe o corabie identică în alt colț al lumii, ar fi aceeași?
Teoria spune că dincolo de componentele unei entități, aceasta trebuia privită într-un ansamblu multi-dimensional, care include spațiul și timpul. Deci corabia lui Tezeu a fost corabia lui Tezeu atunci când Tezeu era contemporan cu ea și o uzita în mod frecvent. Dar dacă Tezeu s-ar fi perindat și pe alte corăbii, atunci am discuta despre corăbiile lui Tezeu, toate distincte între ele, separate de momentul în care au fost stăpânite de cunoștința noastră. La o adică, dacă cineva ar copia Mona Lisa folosind exact aceleași culori, exact aceeași pânză, exact aceleași pensule, și ar crea o copie fidelă a originalului, tot n-ar fi recreat o Mona Lisa identică. Identitatea fizică își are sorgintea în originea spațio-tempoarlă, nu în trecerea ulterioară a timpului.
Cum s-ar preta această paralelă la problema Politehnicii? Discuția despre forma fizică ar putea fi purtată în termeni de genul unde evoluează clubul, din cine este compus, care sunt jucătorii, care e situația juridică? Dar cum putem integra aspectul calitativ în această discuție, cine este "Tezeul" Politehnicii Timișoara, sufletul și conștiința entității noastre? S-ar putea argumenta că este vorba de Universitatea Politehnica. S-ar putea argumenta că este vorba de asociația Druckeria, de CVUCS, de suporterii declarați ai Politehnicii, etc.
Și cine e să decidă că Tezeu nu s-a urcat pur și simplu pe altă corabie?
Chiar dacă ar fi să ajungem, printr-o minune, la un consens vis-a-vis de care combinație cantitativă și calitativă reprezintă pe Poli, cred că situația în întregul ei e următoarea: continuitatea administrativă a clubului a fost compromisă în mai multe rânduri de-a lungul ultimelor decenii, dar ceea ce a făcut ca Poli să fie privită drept Poli este faptul că Timișoara în ansamblul ei socio-cultural a ales prin majoritate să se asocieze cu o entitate care prezenta măcar o parte din componentele originale ale clubului.
Nu cred că putem avea parte de un deznodământ pozitiv dacă în acest moment capitalul de susținere se va scinda. Și trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu există nicio cale care să fie corectă din punct de vedere al continuității, exceptând eventual salvarea clubului condus de Marian Iancu - cel puțin a continuității ultimului deceniu.
Situația e, dincolo de toate, destul de simplă. Epava financiară care este Politehnica Timișoara, administrată de către Marian Iancu, este lăsată să se scufunde, ducând împreună cu ea la fund sentimentul de adeziune creat față de o formă a clubului nostru care a avut o sorginte ce la rându-i a fost controversată. În schimb, este mutată pe Dan Păltinișanu formația locală din Recaș, proaspăt promovată în liga a II-a, și redenumită Politehnica. Clubul în sine va consta principial dint acești noi veniți, a căror aport pe lângă locul din liga secundă este o situație financiară pozitivă (presupun aici) și un lot de jucători, și componenții rămași de la echipa administrată falimentar de către Marian Iancu, atât jucători, cât și staff-ul tehnic sau administrativ.
Paralela pe care aș fi vrut să o fac privește situația corabiei unui individ numit Tezeu. Când s-au distrus câteva scânduri din corabie, acestea au fost înlocuite cu altele, și în timp, cu tot mai multe înlocuiri, s-a ajuns la situația în care nicio scândură din corabia originală nu se mai afla în compoziția navei. Idem pentru celelalte componente deteriorabile, inclusiv persoana lui Tezeu, care la un moment dat s-a dus și el pe alte tărâmuri. Așadar, în timp, corabia lui Tezeu nu mai avea nimic în comun cu corabia lui Tezeu, deci mai era sau nu...corabia lui Tezeu? Ce înseamnă continuitatea, unde începe și se termină un lucru, ce conferă identitate? Dacă ar fi să luăm toate componentele corabiei lui Tezeu și să le reasamblăm pe o corabie identică în alt colț al lumii, ar fi aceeași?
Teoria spune că dincolo de componentele unei entități, aceasta trebuia privită într-un ansamblu multi-dimensional, care include spațiul și timpul. Deci corabia lui Tezeu a fost corabia lui Tezeu atunci când Tezeu era contemporan cu ea și o uzita în mod frecvent. Dar dacă Tezeu s-ar fi perindat și pe alte corăbii, atunci am discuta despre corăbiile lui Tezeu, toate distincte între ele, separate de momentul în care au fost stăpânite de cunoștința noastră. La o adică, dacă cineva ar copia Mona Lisa folosind exact aceleași culori, exact aceeași pânză, exact aceleași pensule, și ar crea o copie fidelă a originalului, tot n-ar fi recreat o Mona Lisa identică. Identitatea fizică își are sorgintea în originea spațio-tempoarlă, nu în trecerea ulterioară a timpului.
Cum s-ar preta această paralelă la problema Politehnicii? Discuția despre forma fizică ar putea fi purtată în termeni de genul unde evoluează clubul, din cine este compus, care sunt jucătorii, care e situația juridică? Dar cum putem integra aspectul calitativ în această discuție, cine este "Tezeul" Politehnicii Timișoara, sufletul și conștiința entității noastre? S-ar putea argumenta că este vorba de Universitatea Politehnica. S-ar putea argumenta că este vorba de asociația Druckeria, de CVUCS, de suporterii declarați ai Politehnicii, etc.
Și cine e să decidă că Tezeu nu s-a urcat pur și simplu pe altă corabie?
Chiar dacă ar fi să ajungem, printr-o minune, la un consens vis-a-vis de care combinație cantitativă și calitativă reprezintă pe Poli, cred că situația în întregul ei e următoarea: continuitatea administrativă a clubului a fost compromisă în mai multe rânduri de-a lungul ultimelor decenii, dar ceea ce a făcut ca Poli să fie privită drept Poli este faptul că Timișoara în ansamblul ei socio-cultural a ales prin majoritate să se asocieze cu o entitate care prezenta măcar o parte din componentele originale ale clubului.
Nu cred că putem avea parte de un deznodământ pozitiv dacă în acest moment capitalul de susținere se va scinda. Și trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu există nicio cale care să fie corectă din punct de vedere al continuității, exceptând eventual salvarea clubului condus de Marian Iancu - cel puțin a continuității ultimului deceniu.
28 iunie 2012
Rezumat sezon 2011/2012: partea a II-a
Cu întârzierea de rigoare, am ajuns să arunc o privire și asupra performanțelor individuale ale jucătorilor, accentul fiind plasat pe ceea ce s-a întâmplat în retur. Rover Cârstea, golgheterul în acte al Politehnicii și al ligii secunde, nu și-a trecut decât două reușite în cont pentru alb-violeți, astfel că cei mai buni marcatori pentru Poli au fost Mircea Axente și Alex Popovici, deși amândoi au evoluat relativ sporadic în acest an - cam ca majoritatea fotbaliștilor din lotul nostru. Dacă nu am numărat greșit, în retur au evoluat 26 de jucători pentru alb-violeți, deci o cifră destul de generoasă, cu mulți debutanți în tricoul alb-violet. Precum am mai scris deja, e greu de crezut că mulți dintre jucătorii actuali au început să reprezinte Politehnica doar în ultimul an de zile, dat fiind că vremurile acestea dificile ne-au apropiat la un nivel spiritual nebănuit.
REMARCAȚII
Să începem cu cei mai buni jucători ai returului, dintre cei care au evoluat în minim jumătate din meciuri (șapte). Menționez de pe acuma că nu voi cădea într-o nostalgie amară la fiecare jucător, dat fiind că mai toți fotbaliștii sunt plecați sau pe picior de plecare de la Poli în acest moment. Sper doar ca aceștia să revină cât de curând la Timișoara pentru a împlini această promisiune lansată în univers, a unei echipe a Politehnicii compusă în cât mai mare parte din jucători crescuți la Timișoara, care să câștige pentru Timișoara.
1. Alex Popovici (12 meciuri) - 6.05 retur (5.66 sezon)
Deși a absentat în destule rânduri din cauza unei accidentări, Popovici a reușit, în sfârșit, să se impună drept unul dintre cei mai valoroși componenți ai primului unsprezece. A avut nevoie de un tur mai chinuit pentru a face acest lucru, și chiar dacă a dat randament bun atât în atac, cât și în flanc, eu unul am preferat să-l văd în fața porții. Încrederea căpătată în această perioadă l-a ajutat pe Popovici să fie mult mai incisiv în careul advers, astfel că a fost golgheterul echipei în acest retur.
2. Ioan Mera (11 meciuri) - 5.91 retur (5.90 sezon)
Al doilea jucător ca medie în retur și al patrulea pe sezon dintre fotbaliștii aflați în lot da capo al fine, Mera, în ciuda stângăciilor sale ocazionale, și-a consolidat imaginea de sufletist. Calitativ a adus de regulă un plus echipei atât în flânc, cât mai ales în centru, reușind o a doua jumătate a returului foarte solidă. Faptul că a marcat un număr generos de goluri, fiind esențial mai ales în victoria cu Chindia, nu cred că miră prea mult, deoarece ne-am obișnuit cu pericolul adițional pe care îl aduce atunci când ajunge în fața porții. Aș spune că cheia succesului său în acest sezon a fost constanța.
3. Rafael Rocha (8 meciuri) - 5.86 retur (5.73 sezon)
Renăscut din propria-i cenușă (asta în condițiile în care se consideră că exista ceva ce ar fi putut renaște), Rocha și-a trecut în cont o serie de meciuri bune spre foarte bune. Când l-a dezgropat Velcea de acolo de unde îl ținuse îngropat până atunci, adică în etapa a VI-a, la Severin, s-a făcut imediat simțit cu un gol excelent, după o lansare pe contră, iar chiar de nu și-a intrat într-un ritm bun imediat (cu UTA și Luceafărul a fost neinspirat), a reușit s-o facă pe final de sezon. Se remarcă faptul că brazilianul a fost cel mai eficient când a intrat de pe bancă, destabilizând apărările epuizate în mitanul secund prin viteză și tehnică.
4. Cristian Scutaru (10 meciuri) - 5.85 retur (5.96 sezon)
Probabil cel mai bun jucător per ansamblul acestui sezon, chiar dacă Sepsi și Gorobsov îl depășesc ca note, Scutaru a avut de suferit în retur, ca urmare a numeroaselor cartonașe galbene încasate, ce l-au ținut cam des în tribune. Lipsa de continuitate s-a simțit, fiind probabil principalul motiv pentru nivelul de joc ușor mai scăzut în 2012, dar trebuie apreciat faptul că a reușit să preia pe deplin responsabilitățile avute anterior de Luchin. Îmi aduc și acuma aminte ce temător eram că odată cu plecarea acestuia, apărarea noastră va fi în pioneze, dar Scutaru a avut grijă să nu fie așa. Bineînțeles, rămâne senzația amară lăsată de plecarea sa, alături de Axente și predecesorul său Luchin, la Dinamo.
5. Sergei Lepmets (7 meciuri) - 5.79 retur (5.89 sezon)
Impresia inițială, că Poli are un portar foarte decent în persoana lui Lepmets, s-a confirmat și de-a lungul returului. Când a fost expediat în afara lotului/pe bancă, în urma divergențelor cu conducerea clubului, s-a simțit un mic gol lăsat între buturi, chiar dacă Kirev a avut la rândul lui câteva prestații decente. Dar siguranța, dobândită și dovedită de Lepmets de când a ajuns la Poli, nu poate fi înlocuită ușor. Exceptând anumite indecizii la faze fixe, cred că estonianul poate oricând să evolueze și la nivelul Ligii 1, chiar dacă mai nou postul de portar pare a fi unul tot mai bine saturat și nu fără de calitate.
6. Florin Sandu (13 meciuri) - 5.73 retur (5.79 sezon)
Unul dintre cei mai folosiți jucători în acest retur, chiar și în ciuda unor probleme medicale, Sandu a făcut mereu pereche bună spre foarte bună pe flancul stâng, în special cu Rocha, dar și cu Pătraș. Astfel, majoritatea fazelor ofensive ale Politehnicii au fost dezvoltate pe acel flanc, grație aportului ofensiv al lui Sandu, care mai mereu a creat superioritate în acea zonă. Poziționarea destul de bună în defensivă îl face un jucător destul de complet, dar îi lipsește puțină cumpătare și puțină înțelepciune pentru a face pasul decisiv către Liga 1. Printre performanțe ar fi de menționat că a reușit două goluri aducătoare de câte trei puncte, unul cu Chindia în tur și unul cu FC Argeș în retur.
Au mai evoluat binișor Dobricean (5.75, doar 6 meciuri) și Poparadu (5.68), amândoi definiți de travaliul depus la mijloc. Îl remarc pe Dobricean în special, pentru că eram sceptic în privința potențialului său pentru liga secundă, dar a dovedit printr-un joc extrem de determinat că poate să evolueze la acest nivel.
CEILALȚI REMARCAȚI
În ceea ce privește dezamăgirile (car nu necesită decât un minim de cinci meciuri pentru a intra în discuție), în fruntea acestei liste este conform unui consensus general, Rover Cârstea. Cel puțin dintre jucătorii care au și avut ocazia să evolueze constant (căci altfel, și Goga ar putea intra în discuție), golgheterul ligii secunde a lăsat destul de mult de dorit. Dar să vedem:
1. Claudiu Belu (6 meciuri) - 5.33 retur (5.33 sezon)
Chiar dacă nu poate fi considerat o mare dezamăgire, mă tem că Belu nu a reușit să se ridice considerabil peste nivelul arătat de Dăruială în turul campionatului. Dar aș spune că față de același Dăruială, a arătat mai mult curaj și mai mult elan tineresc, făcându-se simțit în câteva raiduri pe care aproape că le-aș numi tipice pentru Belu (chiar dacă încă n-au avut timp să devină cu adevărat astfel). Rămâne să-și dezvolte intuiția defensivă, cu accent pe plasament, iar după ce va mai câștiga niște experiență și mai multă maturitate, are toate șansele să-și găsească un loc în Liga 1.
2. Rover Cârstea (14 meciuri) - 5.34 retur (5.34 sezon)
O fi scăpat Rover de ultima poziție, dar considerând așteptările pe care le-a avut toată lumea de la el, este dezamăgitorul de drept al returului. Nu ar fi just să zicem că nu și-a dorit mai mult, dar prestația sa în fața porții adverse (și nu numai) a lăsat mult de dorit. În mod curios nu e nici un jucător de viteză, nici un jucător de forță, de fapt chair în tipicul lui Axente, care are însă mai multă vână în el și un simț al porții superior. Mi-e greu să zic ce-l așteaptă în viitor, e greu și să judeci un om pentru cum prestează în situații așa de adverse cum au fost cele de la Poli în 2012, dar rămân cu convingerea că dacă era un jucător de calitate, Rover ar fi trebuit să arate mai mult în cele 14 meciuri jucate.
3. Arthur Pătraș (13 meciuri) - 5.38 retur (5.53 sezon)
Am fost printre cei care au susținut adesea că Pătraș își merită șansele, în special după meciurile destul de bune din turul sezonului, dar până la urmă n-a fost să fie mai mult de atât. Lentoarea sa în plan ofensiv, lipsa de aport defensiv, imprecizia la centrare - toate aceste aspecte au făcut ca anul 2012 să fie unul nereușit pentru mijlocașul de bandă. A rămas, ca și în alte rânduri, cu fazele fixe, executate de regulă cu precizie și ascuțime. Dar nu e destul.
4. Marian Fuchs (9 meciuri) - 5.43 retur (5.50 sezon)
Dintre jucătorii tineri care promit deja de ceva vreme, Fuchs era printre primii pe listă - mai ales dintre cei de generație nouă. Jocul etalat a fost însă mai mereu dezamăgitor, fără travaliu, fără fantezie, în general în nota echipei. Adevărul e că până la 20 de ani ar fi bine să fi arătat puțină calitate pentru a avea perspective reale de viitor, iar momentan Fuchs a rămas la stadiul de promisiune, de când a debutat în martie 2010 în Liga 1. Pe când Bonfim, Nibombe și Contra mai jucau la Poli.
Toate notele, în detaliu, le găsiți AICI.
Mai mult ca sigur s-au strecurat diverse greșeli, dar trăiesc cu speranța că nu sunt semnificative.
REMARCAȚII
Să începem cu cei mai buni jucători ai returului, dintre cei care au evoluat în minim jumătate din meciuri (șapte). Menționez de pe acuma că nu voi cădea într-o nostalgie amară la fiecare jucător, dat fiind că mai toți fotbaliștii sunt plecați sau pe picior de plecare de la Poli în acest moment. Sper doar ca aceștia să revină cât de curând la Timișoara pentru a împlini această promisiune lansată în univers, a unei echipe a Politehnicii compusă în cât mai mare parte din jucători crescuți la Timișoara, care să câștige pentru Timișoara.
1. Alex Popovici (12 meciuri) - 6.05 retur (5.66 sezon)
Deși a absentat în destule rânduri din cauza unei accidentări, Popovici a reușit, în sfârșit, să se impună drept unul dintre cei mai valoroși componenți ai primului unsprezece. A avut nevoie de un tur mai chinuit pentru a face acest lucru, și chiar dacă a dat randament bun atât în atac, cât și în flanc, eu unul am preferat să-l văd în fața porții. Încrederea căpătată în această perioadă l-a ajutat pe Popovici să fie mult mai incisiv în careul advers, astfel că a fost golgheterul echipei în acest retur.
2. Ioan Mera (11 meciuri) - 5.91 retur (5.90 sezon)
Al doilea jucător ca medie în retur și al patrulea pe sezon dintre fotbaliștii aflați în lot da capo al fine, Mera, în ciuda stângăciilor sale ocazionale, și-a consolidat imaginea de sufletist. Calitativ a adus de regulă un plus echipei atât în flânc, cât mai ales în centru, reușind o a doua jumătate a returului foarte solidă. Faptul că a marcat un număr generos de goluri, fiind esențial mai ales în victoria cu Chindia, nu cred că miră prea mult, deoarece ne-am obișnuit cu pericolul adițional pe care îl aduce atunci când ajunge în fața porții. Aș spune că cheia succesului său în acest sezon a fost constanța.
3. Rafael Rocha (8 meciuri) - 5.86 retur (5.73 sezon)
Renăscut din propria-i cenușă (asta în condițiile în care se consideră că exista ceva ce ar fi putut renaște), Rocha și-a trecut în cont o serie de meciuri bune spre foarte bune. Când l-a dezgropat Velcea de acolo de unde îl ținuse îngropat până atunci, adică în etapa a VI-a, la Severin, s-a făcut imediat simțit cu un gol excelent, după o lansare pe contră, iar chiar de nu și-a intrat într-un ritm bun imediat (cu UTA și Luceafărul a fost neinspirat), a reușit s-o facă pe final de sezon. Se remarcă faptul că brazilianul a fost cel mai eficient când a intrat de pe bancă, destabilizând apărările epuizate în mitanul secund prin viteză și tehnică.
4. Cristian Scutaru (10 meciuri) - 5.85 retur (5.96 sezon)
Probabil cel mai bun jucător per ansamblul acestui sezon, chiar dacă Sepsi și Gorobsov îl depășesc ca note, Scutaru a avut de suferit în retur, ca urmare a numeroaselor cartonașe galbene încasate, ce l-au ținut cam des în tribune. Lipsa de continuitate s-a simțit, fiind probabil principalul motiv pentru nivelul de joc ușor mai scăzut în 2012, dar trebuie apreciat faptul că a reușit să preia pe deplin responsabilitățile avute anterior de Luchin. Îmi aduc și acuma aminte ce temător eram că odată cu plecarea acestuia, apărarea noastră va fi în pioneze, dar Scutaru a avut grijă să nu fie așa. Bineînțeles, rămâne senzația amară lăsată de plecarea sa, alături de Axente și predecesorul său Luchin, la Dinamo.
5. Sergei Lepmets (7 meciuri) - 5.79 retur (5.89 sezon)
Impresia inițială, că Poli are un portar foarte decent în persoana lui Lepmets, s-a confirmat și de-a lungul returului. Când a fost expediat în afara lotului/pe bancă, în urma divergențelor cu conducerea clubului, s-a simțit un mic gol lăsat între buturi, chiar dacă Kirev a avut la rândul lui câteva prestații decente. Dar siguranța, dobândită și dovedită de Lepmets de când a ajuns la Poli, nu poate fi înlocuită ușor. Exceptând anumite indecizii la faze fixe, cred că estonianul poate oricând să evolueze și la nivelul Ligii 1, chiar dacă mai nou postul de portar pare a fi unul tot mai bine saturat și nu fără de calitate.
6. Florin Sandu (13 meciuri) - 5.73 retur (5.79 sezon)
Unul dintre cei mai folosiți jucători în acest retur, chiar și în ciuda unor probleme medicale, Sandu a făcut mereu pereche bună spre foarte bună pe flancul stâng, în special cu Rocha, dar și cu Pătraș. Astfel, majoritatea fazelor ofensive ale Politehnicii au fost dezvoltate pe acel flanc, grație aportului ofensiv al lui Sandu, care mai mereu a creat superioritate în acea zonă. Poziționarea destul de bună în defensivă îl face un jucător destul de complet, dar îi lipsește puțină cumpătare și puțină înțelepciune pentru a face pasul decisiv către Liga 1. Printre performanțe ar fi de menționat că a reușit două goluri aducătoare de câte trei puncte, unul cu Chindia în tur și unul cu FC Argeș în retur.
Au mai evoluat binișor Dobricean (5.75, doar 6 meciuri) și Poparadu (5.68), amândoi definiți de travaliul depus la mijloc. Îl remarc pe Dobricean în special, pentru că eram sceptic în privința potențialului său pentru liga secundă, dar a dovedit printr-un joc extrem de determinat că poate să evolueze la acest nivel.
CEILALȚI REMARCAȚI
În ceea ce privește dezamăgirile (car nu necesită decât un minim de cinci meciuri pentru a intra în discuție), în fruntea acestei liste este conform unui consensus general, Rover Cârstea. Cel puțin dintre jucătorii care au și avut ocazia să evolueze constant (căci altfel, și Goga ar putea intra în discuție), golgheterul ligii secunde a lăsat destul de mult de dorit. Dar să vedem:
1. Claudiu Belu (6 meciuri) - 5.33 retur (5.33 sezon)
Chiar dacă nu poate fi considerat o mare dezamăgire, mă tem că Belu nu a reușit să se ridice considerabil peste nivelul arătat de Dăruială în turul campionatului. Dar aș spune că față de același Dăruială, a arătat mai mult curaj și mai mult elan tineresc, făcându-se simțit în câteva raiduri pe care aproape că le-aș numi tipice pentru Belu (chiar dacă încă n-au avut timp să devină cu adevărat astfel). Rămâne să-și dezvolte intuiția defensivă, cu accent pe plasament, iar după ce va mai câștiga niște experiență și mai multă maturitate, are toate șansele să-și găsească un loc în Liga 1.
2. Rover Cârstea (14 meciuri) - 5.34 retur (5.34 sezon)
O fi scăpat Rover de ultima poziție, dar considerând așteptările pe care le-a avut toată lumea de la el, este dezamăgitorul de drept al returului. Nu ar fi just să zicem că nu și-a dorit mai mult, dar prestația sa în fața porții adverse (și nu numai) a lăsat mult de dorit. În mod curios nu e nici un jucător de viteză, nici un jucător de forță, de fapt chair în tipicul lui Axente, care are însă mai multă vână în el și un simț al porții superior. Mi-e greu să zic ce-l așteaptă în viitor, e greu și să judeci un om pentru cum prestează în situații așa de adverse cum au fost cele de la Poli în 2012, dar rămân cu convingerea că dacă era un jucător de calitate, Rover ar fi trebuit să arate mai mult în cele 14 meciuri jucate.
3. Arthur Pătraș (13 meciuri) - 5.38 retur (5.53 sezon)
Am fost printre cei care au susținut adesea că Pătraș își merită șansele, în special după meciurile destul de bune din turul sezonului, dar până la urmă n-a fost să fie mai mult de atât. Lentoarea sa în plan ofensiv, lipsa de aport defensiv, imprecizia la centrare - toate aceste aspecte au făcut ca anul 2012 să fie unul nereușit pentru mijlocașul de bandă. A rămas, ca și în alte rânduri, cu fazele fixe, executate de regulă cu precizie și ascuțime. Dar nu e destul.
4. Marian Fuchs (9 meciuri) - 5.43 retur (5.50 sezon)
Dintre jucătorii tineri care promit deja de ceva vreme, Fuchs era printre primii pe listă - mai ales dintre cei de generație nouă. Jocul etalat a fost însă mai mereu dezamăgitor, fără travaliu, fără fantezie, în general în nota echipei. Adevărul e că până la 20 de ani ar fi bine să fi arătat puțină calitate pentru a avea perspective reale de viitor, iar momentan Fuchs a rămas la stadiul de promisiune, de când a debutat în martie 2010 în Liga 1. Pe când Bonfim, Nibombe și Contra mai jucau la Poli.
Toate notele, în detaliu, le găsiți AICI.
Mai mult ca sigur s-au strecurat diverse greșeli, dar trăiesc cu speranța că nu sunt semnificative.
19 iunie 2012
Rezumat sezon 2011/2012: partea I
M-am gândit să structurez în trei părți aceste scrieri prelungi despre cele petrecute de-a lungul ultimelor luni de zile, pentru a le face puțin mai digerabile. Astfel, în această primă parte ne vom concentra asupra celor mai reușite/nereușite meciuri, în a doua vom trece în revistă prestațiile jucătorilor și în a treia vom friza nițel politica anului, cele din spatele gazonului. Sau de sub el.
Precum știe prea bine toată lumea pe acuma, Poli a câștigat competiția sportivă din Liga a II-a, seria a II-a, reușind să încheie pe primul loc, cu 19 victorii, 8 egaluri, 3 înfrângeri, precum și cel mai bun golaveraj. Chiar dacă ocupanta locului doi, Gloria Bistrița, a terminat la egalitatea de puncte, rezultatele directe (2-2 deplasare/1-1 acasă) ne-au avantajat - dar în rest bistrițenii au obținut ceea ce nouă ne-a fost privat de conducerea clubului nostru, promovarea.
Sezonul a fost unul atipic, din destule puncte de vedere. Pregătirea de vară a fost făcută cu un lot de jucători și condusă de Dusan Uhrin Jr., ca apoi frâiele echipei să fie preluate de Vali Velcea, în timp ce un număr considerabil de jucători au părăsit pe Poli. Chiar și în ciuda retrogradării în liga secundă, așa-zise nume grele au rămas în lot, și mă gândesc mai ales la Dorin Goga, Laszlo Sepsi și Alexandru Curtean. Alături de Gorobsov, sosit împrumut de la FC Torino, precum și destui alți jucători rămași la club, care nu erau recunoscuți drept titulari de drept, alb-violeții au început oscilant sezonul - dacă nu ca rezultate, atunci măcar ca prestații. După prima înfrângere, sosită în ultimul minut împotriva celor de la Luceafărul Oradea, finalul turului a fost unul solid, care ne-a ținut în plasa liderului, Gloria.
Dacă în tur se putea discuta despre un grad destul de ridicat de continuitate între Poli care evoluase în Liga 1 și cea care evolua în divizia a doua, iarna a mai scuturat puțin pomul alb-violet. Astfel, Sepsi și Curtean, doi titulari, au plecat încă dinainte de începerea retrului, iar Goga a fost relativ repede retrogradat pe motive disciplinare la echipa secundă, alături de care doar s-a antrenat. Chiar și așa, a părut că formația încropită de Velcea se poate menține la standardul impus, dar după ce s-a confirmat că Poli nu va putea promova indiferent de rezultatele obținute, formația a părut afectată și a trecut printr-o fază de debusolare maximă. Cu doar o victorie în șase partide, între etapele 19 și 24, alb-violeții s-au distanțat mult de liderul Gloria și s-a pus chiar problema ca Poli să fie depășită în clasament de oricare din echipele care se aflau în urmărire. Cel mai dureros episod a fost cu siguranță înfrângerea pe Dan Păltinișanu în fața rivalilor de la UTA, dar impresia momentului era că problemele clubului reprezentau o înfrângere mult mai greu de digerat. Sper surprinderea multora, alb-violeții s-au regăsit în meciurile rămase și au legat o serie de cinci victorii consecutive, care ne-a propulsat în mod nesperat în fruntea clasamentului. Egalul obținut în ultimul minut al ultimului meci al sezonului ne-a fost suficient pentru a termina pe poziția întâi și ne-a permis să celebrăm spiritul unei echipe pe care reaua voință și incompetența unora au vrut să o distrugă înainte să-i vină vremea.
Așadar, care au fost cele mai bune meciuri ale sezonului? Două dintre ele provin de pe lista celor jucate în retur, și anume:
Orișicum, cred că toată lumea este de acord că Poli a avut un an sportiv bun, în special în contextul dat, și că în ciuda eforturilor susțiunte ale unui individ de a distruge orice strop de satisfacție în rândul suporterilor Politehnicii, sezonul acesta a devenit pe parcurs unul de-a dreptul romantic.
Precum știe prea bine toată lumea pe acuma, Poli a câștigat competiția sportivă din Liga a II-a, seria a II-a, reușind să încheie pe primul loc, cu 19 victorii, 8 egaluri, 3 înfrângeri, precum și cel mai bun golaveraj. Chiar dacă ocupanta locului doi, Gloria Bistrița, a terminat la egalitatea de puncte, rezultatele directe (2-2 deplasare/1-1 acasă) ne-au avantajat - dar în rest bistrițenii au obținut ceea ce nouă ne-a fost privat de conducerea clubului nostru, promovarea.
Sezonul a fost unul atipic, din destule puncte de vedere. Pregătirea de vară a fost făcută cu un lot de jucători și condusă de Dusan Uhrin Jr., ca apoi frâiele echipei să fie preluate de Vali Velcea, în timp ce un număr considerabil de jucători au părăsit pe Poli. Chiar și în ciuda retrogradării în liga secundă, așa-zise nume grele au rămas în lot, și mă gândesc mai ales la Dorin Goga, Laszlo Sepsi și Alexandru Curtean. Alături de Gorobsov, sosit împrumut de la FC Torino, precum și destui alți jucători rămași la club, care nu erau recunoscuți drept titulari de drept, alb-violeții au început oscilant sezonul - dacă nu ca rezultate, atunci măcar ca prestații. După prima înfrângere, sosită în ultimul minut împotriva celor de la Luceafărul Oradea, finalul turului a fost unul solid, care ne-a ținut în plasa liderului, Gloria.
Dacă în tur se putea discuta despre un grad destul de ridicat de continuitate între Poli care evoluase în Liga 1 și cea care evolua în divizia a doua, iarna a mai scuturat puțin pomul alb-violet. Astfel, Sepsi și Curtean, doi titulari, au plecat încă dinainte de începerea retrului, iar Goga a fost relativ repede retrogradat pe motive disciplinare la echipa secundă, alături de care doar s-a antrenat. Chiar și așa, a părut că formația încropită de Velcea se poate menține la standardul impus, dar după ce s-a confirmat că Poli nu va putea promova indiferent de rezultatele obținute, formația a părut afectată și a trecut printr-o fază de debusolare maximă. Cu doar o victorie în șase partide, între etapele 19 și 24, alb-violeții s-au distanțat mult de liderul Gloria și s-a pus chiar problema ca Poli să fie depășită în clasament de oricare din echipele care se aflau în urmărire. Cel mai dureros episod a fost cu siguranță înfrângerea pe Dan Păltinișanu în fața rivalilor de la UTA, dar impresia momentului era că problemele clubului reprezentau o înfrângere mult mai greu de digerat. Sper surprinderea multora, alb-violeții s-au regăsit în meciurile rămase și au legat o serie de cinci victorii consecutive, care ne-a propulsat în mod nesperat în fruntea clasamentului. Egalul obținut în ultimul minut al ultimului meci al sezonului ne-a fost suficient pentru a termina pe poziția întâi și ne-a permis să celebrăm spiritul unei echipe pe care reaua voință și incompetența unora au vrut să o distrugă înainte să-i vină vremea.
Așadar, care au fost cele mai bune meciuri ale sezonului? Două dintre ele provin de pe lista celor jucate în retur, și anume:
- Mureșul Deva - Poli (6,36)
- Poli - FC Argeș (6,25)
- Poli - Juventus București (6,12)
- FC Maramureș - Poli (6,04)
- Poli - FC Bihor (5,96)
- Poli - Arieșul Turda (5,92)
- Poli - Luceafărul (4,75)
- Poli - UTA (5,04)
- Luceafărul - Poli (5,08)
- Poli - Alba Iulia (5,31)
- Juventus - Poli (5,33)
Orișicum, cred că toată lumea este de acord că Poli a avut un an sportiv bun, în special în contextul dat, și că în ciuda eforturilor susțiunte ale unui individ de a distruge orice strop de satisfacție în rândul suporterilor Politehnicii, sezonul acesta a devenit pe parcurs unul de-a dreptul romantic.
18 iunie 2012
Pregătirea ansamblului
În timp ce toată lumea răsuflă cu greu, din varii motive, în toiul acestei veri, eu am început să adun toate datele sezonului care numai ce s-a terminat. Astfel, în zilele următoare vom recapitula ce-au făcut numeroșii jucători ce au îmbrăcat tricoul alb-violet în 2011/2012, cu laureații și codașii inerenți.
Din păcate, cam atât e de spus momentan. Incertitudinea planează mai departe peste destinul Politehnicii, iar cei care doresc să mai citească diferite comunicate ale patronului, o pot face încă pe site-ul clubului - cât s-o mai regăsi și acesta în internetosferă. Dar nu ar trebui să spere să și afle ceva deosebit de ferm și nedisimulat pe acolo.
Din păcate, cam atât e de spus momentan. Incertitudinea planează mai departe peste destinul Politehnicii, iar cei care doresc să mai citească diferite comunicate ale patronului, o pot face încă pe site-ul clubului - cât s-o mai regăsi și acesta în internetosferă. Dar nu ar trebui să spere să și afle ceva deosebit de ferm și nedisimulat pe acolo.
2 iunie 2012
Poli - CSM Râmnicu Vâlcea 2:2 (1:1)
Ultima partidă a acestui sezon nu a pretins să necesite artificii. A prezentat însă ceva dramă și tensiune, punctată în final de un sentiment apăsător de melancolie incipientă, odată cu golirea stadionului și așezarea tăcerii. Alb-violeții au obținut punctul de care au avut nevoie pentru a câștiga seria și chiar dacă nu au făcut-o convingător, au făcut-o - din nimic, cum ar veni.
Scorul a fost deschis destul de repede, în minutul 10, când Popovici a primit o minge lungă, i-a suflat-o portarului care a ieșit la întâmpinare, a intrat oarecum în unghi dar a reușit oricum să trimită precis, la colțul lung, grație unei execuții frumoase. La scurt timp, același Popovici a fost aproape de dublă, ca urmare a unei foarfeci, însă mingea n-a binevoit să intre, înainte ce oaspeții să primească un penalty lejer acordat, la un minut după sfertul de oră. Deși Lepmets a ghicit colțul, nu a reușit să pareze, iar egalarea nu a priit prea mult alb-violeților. Meciul a pierdut din ritm, ocaziile s-au rarefiat, și exceptând un șut puternic al lui Popa în minutul 40, nicio minge n-a mai luat direcția porții adverse cu un minim rezonabil de energie kinetică de descărcat.
Mare lucru nu s-a schimbat nici în mitanul secund, căci exceptând o lovitură de cap periculoasă marca Mera din minutul 56, șansele de poartă au lipsit. Culmea, după eliminarea unui jucător al oaspeților cu un sfert de oră înainte de final, aceștia au reușit să preia conducerea, la o fază foarte simplă: un călcâi mic, neatenția lui Ilie, și gol din poziție de singur cu portarul. Poli a dominat finalul de meci, însă nu a legat nimic consistent în zona periculoasă. Totuși, diferența a făcut-o ultima fază a meciului, când Boștină a fost ușor împins în careu, la o liberă trimisă de Rocha, și în spiritul consecvenței centralul de azi a dictat penalty. Popovici a executat perfect și Poli a reușit să-și asigure primul titlu campioană din această eră amară.
Partea plină a paharului e că a reușit s-o facă tocmai acuma, când greul e mai greu ca niciodată, și cu un lot compus în mare parte din jucători care fie au fost crescuți la Poli, fie evoluează la club de destui ani de zile. Mă uit la primul unsprezece, unde se strecoară Lepmets, Petcuț, Cârstea care sunt mai recent veniți la club, dar ei sunt excepțiile. Mera, oarecum ultimul mohican al unei generații de tineri care ar fi putut aduce multe Politehnicii cu îndrumarea corectă, a purtat banderola de căpitan astăzi. Alături de el a fost duo-ul Popovici - Poparadu, din același colț al istoriei alb-violete, la fel ca Pătraș și Sandu, chiar dacă cel din urmă n-a început să joace propriu-zis pentru Poli decât în acest sezon - deși e la club din 2007, aproape cinci ani de zile! Dacă stau și mă gândesc bine, e greu de crezut că până în acest sezon Popovici nu adunase decât o mână de meciuri în tricoul Politehnicii. În jurul acestor jucători s-au aduant nume precum Belu, Boștină, Popa și Ilie, ajunși la prima echipă via lui Poli II, iar pe lângă ei au mai evoluat destui fotbaliști de-a lungul sezonului care se încadrează într-una din aceste două categorii. Și dincolo de ei, Velcea și Stoicov, până de curând și Rotariu, care au atât de multe în comun cu Poli...
Greu de zis ce-o să fie. Drumul acesta pare să se sfârșească, iar mulți dintre cei care au călătorit pe el vor părăsi Politehnica începând chiar de săptămâna viitoare, fie că vorbim de jucători, staff tehnic sau de angajați ai clubului care și-au dedicat mulți ani culorilor alb-violete. Rămâne să contempla viitorul cu altă ocazie, ca astăzi să fixăm într-o amintire frumoasă echipa care ne-a reprezentat în acest sezon 2011/2012.
Bravo Poli!
Poli: Lepmets (5,5) - Belu (5,5), Mera (6), Ilie (4,5), Sandu (5,5) - Popa (5,5), Poparadu (5,5), Petcuț (5,5), Pătraș (5,5) - Cârstea (5), Popovici (7)
Schimbări:
Boștină (5) pentru Popa (min 45)
Rocha (6) pentru Cârstea (min 61)
Dobricean (5,5) pentru Petcuț (min 65)
Scorul a fost deschis destul de repede, în minutul 10, când Popovici a primit o minge lungă, i-a suflat-o portarului care a ieșit la întâmpinare, a intrat oarecum în unghi dar a reușit oricum să trimită precis, la colțul lung, grație unei execuții frumoase. La scurt timp, același Popovici a fost aproape de dublă, ca urmare a unei foarfeci, însă mingea n-a binevoit să intre, înainte ce oaspeții să primească un penalty lejer acordat, la un minut după sfertul de oră. Deși Lepmets a ghicit colțul, nu a reușit să pareze, iar egalarea nu a priit prea mult alb-violeților. Meciul a pierdut din ritm, ocaziile s-au rarefiat, și exceptând un șut puternic al lui Popa în minutul 40, nicio minge n-a mai luat direcția porții adverse cu un minim rezonabil de energie kinetică de descărcat.
Mare lucru nu s-a schimbat nici în mitanul secund, căci exceptând o lovitură de cap periculoasă marca Mera din minutul 56, șansele de poartă au lipsit. Culmea, după eliminarea unui jucător al oaspeților cu un sfert de oră înainte de final, aceștia au reușit să preia conducerea, la o fază foarte simplă: un călcâi mic, neatenția lui Ilie, și gol din poziție de singur cu portarul. Poli a dominat finalul de meci, însă nu a legat nimic consistent în zona periculoasă. Totuși, diferența a făcut-o ultima fază a meciului, când Boștină a fost ușor împins în careu, la o liberă trimisă de Rocha, și în spiritul consecvenței centralul de azi a dictat penalty. Popovici a executat perfect și Poli a reușit să-și asigure primul titlu campioană din această eră amară.
Partea plină a paharului e că a reușit s-o facă tocmai acuma, când greul e mai greu ca niciodată, și cu un lot compus în mare parte din jucători care fie au fost crescuți la Poli, fie evoluează la club de destui ani de zile. Mă uit la primul unsprezece, unde se strecoară Lepmets, Petcuț, Cârstea care sunt mai recent veniți la club, dar ei sunt excepțiile. Mera, oarecum ultimul mohican al unei generații de tineri care ar fi putut aduce multe Politehnicii cu îndrumarea corectă, a purtat banderola de căpitan astăzi. Alături de el a fost duo-ul Popovici - Poparadu, din același colț al istoriei alb-violete, la fel ca Pătraș și Sandu, chiar dacă cel din urmă n-a început să joace propriu-zis pentru Poli decât în acest sezon - deși e la club din 2007, aproape cinci ani de zile! Dacă stau și mă gândesc bine, e greu de crezut că până în acest sezon Popovici nu adunase decât o mână de meciuri în tricoul Politehnicii. În jurul acestor jucători s-au aduant nume precum Belu, Boștină, Popa și Ilie, ajunși la prima echipă via lui Poli II, iar pe lângă ei au mai evoluat destui fotbaliști de-a lungul sezonului care se încadrează într-una din aceste două categorii. Și dincolo de ei, Velcea și Stoicov, până de curând și Rotariu, care au atât de multe în comun cu Poli...
Greu de zis ce-o să fie. Drumul acesta pare să se sfârșească, iar mulți dintre cei care au călătorit pe el vor părăsi Politehnica începând chiar de săptămâna viitoare, fie că vorbim de jucători, staff tehnic sau de angajați ai clubului care și-au dedicat mulți ani culorilor alb-violete. Rămâne să contempla viitorul cu altă ocazie, ca astăzi să fixăm într-o amintire frumoasă echipa care ne-a reprezentat în acest sezon 2011/2012.
Bravo Poli!
Poli: Lepmets (5,5) - Belu (5,5), Mera (6), Ilie (4,5), Sandu (5,5) - Popa (5,5), Poparadu (5,5), Petcuț (5,5), Pătraș (5,5) - Cârstea (5), Popovici (7)
Schimbări:
Boștină (5) pentru Popa (min 45)
Rocha (6) pentru Cârstea (min 61)
Dobricean (5,5) pentru Petcuț (min 65)
1 iunie 2012
Poli II - Giarmata 8:1 (4:1)
După durerosul 0-7 de la Recaș, tinerii poliști s-au revanșat cu vârf și îndesat, recuperând golaverajul prin 8 goluri marcate în poarta Giarmatei, echipă ce în tur se bătea la promovare, dar a alunecat spre mijlocul clasamentului din cauza problemelor interne.
Meciul a început foarte echilibrat, puștii noștri ținând piept veteranilor din echipa adversă. Jocul s-a mutat succesiv de la o partă la alta. Prima ocazie a aparținut oaspeților, în urma unei lovituri libere bătută pe jos, dar reținută cu siguranță de Gârlea. De partea cealaltă Velici pătrunde cu noroc în careu, mingea sărind din adversarul direct, și din poziție bună șutează, dar în aut.... de tușă. Cu toate că Poli a ținut jocul sus, grație recuperărilor pe flancuri, primul gol a aparținut oaspeților, un pic nemeritat, după ce Gârlea nu reușește să rețină o minge.
După puțin timp începea ploaia și cred că nimeni nu se aștepta la ceea ce avea să urmeze. Mai întâi Velici ratează din nou din poziție ușoară, cu o scăriță ce lovește bara. Egalarea avea să vină după un corner la care juniorul Bocșan se înalță peste toți și înscrie cu capul. Velici avea să marcheze până la urmă golul 2, dintr-o lovitură liberă foarte bine executată. Portarul advers avea să ne ofere și el o gafă la o ieșire aiurea, în urma căreia Coșovan rămâne singur cu poarta și marchează. Finalul reprizei ne aduce și golul celuilalt fundaș central, Dubei, cu capul, după centrarea aceluiași Coșovan.
Repriza a doua a adus tot patru goluri pentru violeți, dar și mai multe ocazii ratate. Velici reușește dubla după o centrare frumoasă a lui Iovan, pentru ca apoi Silaghi să lovească bara din unghi. Bărbuț putea înscrie și el, dar se încurcă în minge în fața porții și o lasă pentru Rotariu să o împingă în poartă. Pe final, Ivan schimbă complet linia ofensivă și aruncă în atac 3 juniori: Tăbăcaru, Rogojinaru și Radosav, care au depus mult efort dorind să lase o impresie plăcută. Așa a și rămas, ultimii doi închizând tabela la un neverosimil 8-1, după ce au profitat de greșelile defensivei adverse, din care a făcut parte și un Dancia neatent.
Nu e loc de prea multe comentarii la un așa scor, dar totuși am să îmi exprim câteva păreri. Velici e prea indolent la unele faze. Poate că ar trebui cooptat la echipa mare, ca să se poată desfășura și în fața unui adversar mai valoros. Rotariu a coborât bine când a fost nevoie și, cu toate că încă e egoist, parcă s-a lecuit un pic. Per total, un efort util depus de acesta. Dubei a fost cam nesigur pe el, cel puțin la începutul meciului. În atac s-a simțit mai bine, cu câteva ocazii și pe lângă gol. Bocșan a punctat încă un joc reușit și consider că junioratul pentru el e ca și încheiat. Silaghi s-a dăruit și a luptat inteligent, dar din nou nu a reușit să marcheze și să se remarce. Bărbuț a fost cam șters și a gafat în fața golului. Foarte plăcută revenirea la Poli II a lui Coșovan și bună impresia lăsată de Iovan care a jucat pe dreapta în locul lui Vucea.
Cu această victorie de excepție, Poli II urcă pe locul 4, terminând sezonul cu fruntea sus privind spre culorile curcubeului. O rază de speranță....
Bravo Poli!
Poli II: Gârlea - Iovan, Bocșan, Dubei, Damian - Coșovan, Artean, Stancu, Silaghi - Velici, Rotariu
Schimbări:
Bărbuț pentru Coșovan
Tăbăcaru pentru Silaghi
Radosav pentru Rotariu
Rogojinaru pentru Velici
Meciul a început foarte echilibrat, puștii noștri ținând piept veteranilor din echipa adversă. Jocul s-a mutat succesiv de la o partă la alta. Prima ocazie a aparținut oaspeților, în urma unei lovituri libere bătută pe jos, dar reținută cu siguranță de Gârlea. De partea cealaltă Velici pătrunde cu noroc în careu, mingea sărind din adversarul direct, și din poziție bună șutează, dar în aut.... de tușă. Cu toate că Poli a ținut jocul sus, grație recuperărilor pe flancuri, primul gol a aparținut oaspeților, un pic nemeritat, după ce Gârlea nu reușește să rețină o minge.
După puțin timp începea ploaia și cred că nimeni nu se aștepta la ceea ce avea să urmeze. Mai întâi Velici ratează din nou din poziție ușoară, cu o scăriță ce lovește bara. Egalarea avea să vină după un corner la care juniorul Bocșan se înalță peste toți și înscrie cu capul. Velici avea să marcheze până la urmă golul 2, dintr-o lovitură liberă foarte bine executată. Portarul advers avea să ne ofere și el o gafă la o ieșire aiurea, în urma căreia Coșovan rămâne singur cu poarta și marchează. Finalul reprizei ne aduce și golul celuilalt fundaș central, Dubei, cu capul, după centrarea aceluiași Coșovan.
Repriza a doua a adus tot patru goluri pentru violeți, dar și mai multe ocazii ratate. Velici reușește dubla după o centrare frumoasă a lui Iovan, pentru ca apoi Silaghi să lovească bara din unghi. Bărbuț putea înscrie și el, dar se încurcă în minge în fața porții și o lasă pentru Rotariu să o împingă în poartă. Pe final, Ivan schimbă complet linia ofensivă și aruncă în atac 3 juniori: Tăbăcaru, Rogojinaru și Radosav, care au depus mult efort dorind să lase o impresie plăcută. Așa a și rămas, ultimii doi închizând tabela la un neverosimil 8-1, după ce au profitat de greșelile defensivei adverse, din care a făcut parte și un Dancia neatent.
Nu e loc de prea multe comentarii la un așa scor, dar totuși am să îmi exprim câteva păreri. Velici e prea indolent la unele faze. Poate că ar trebui cooptat la echipa mare, ca să se poată desfășura și în fața unui adversar mai valoros. Rotariu a coborât bine când a fost nevoie și, cu toate că încă e egoist, parcă s-a lecuit un pic. Per total, un efort util depus de acesta. Dubei a fost cam nesigur pe el, cel puțin la începutul meciului. În atac s-a simțit mai bine, cu câteva ocazii și pe lângă gol. Bocșan a punctat încă un joc reușit și consider că junioratul pentru el e ca și încheiat. Silaghi s-a dăruit și a luptat inteligent, dar din nou nu a reușit să marcheze și să se remarce. Bărbuț a fost cam șters și a gafat în fața golului. Foarte plăcută revenirea la Poli II a lui Coșovan și bună impresia lăsată de Iovan care a jucat pe dreapta în locul lui Vucea.
Cu această victorie de excepție, Poli II urcă pe locul 4, terminând sezonul cu fruntea sus privind spre culorile curcubeului. O rază de speranță....
Bravo Poli!
Poli II: Gârlea - Iovan, Bocșan, Dubei, Damian - Coșovan, Artean, Stancu, Silaghi - Velici, Rotariu
Schimbări:
Bărbuț pentru Coșovan
Tăbăcaru pentru Silaghi
Radosav pentru Rotariu
Rogojinaru pentru Velici
30 mai 2012
Avancronică: ultimul meci
După ce n-am reușit să batem singura contracandidată la primul loc, apoi - și mai rău - am luat bătaie de la rivalii de moarte și am luat parte la întâlnirea de tristă amintire cu Luceafărul, m-am resemnat cu gândul la eternul loc 2 pe care l-am ocupat de atâtea ori în "era Iancu". Am vizionat fiecare meci ca pe unul de sine stătător, fără să mă intereseze poziția în campionat sau diferența de puncte față de celelalte echipe.
M-am bucurat de un joc tot mai precis, disciplinat tactic, în meciurile mai grele de la Târgoviște și Argeș, precum și o dominare foarte plăcută în partidele de acasă în care m-a încântat atitudinea tinerilor promovați de la echipa secundă, dar și dezinvoltura lui Rocha și Popovici. Și așa se face că, nici nu știu cum, am egalat Bistrița trecând pe primul loc în clasament, grație atât golaverajului superior, cât și rezultatelor directe favorabile nouă, ceea ce face a meciul cu Râmnicu Vâlcea să fie mult mai important decât pare la prima vedere. O victorie în fața oltenilor, înseamnă și câștigarea seriei.
Știu că e greu ca acest lucru să șteargă din amărăciunea vremii, dar eu consider că nu ar trebui să plângem după ratarea unei promovări în loc să ne bucurăm de câștigarea unei serii cu 15 echipe și jumătate. La o adică pentru ce ne-am bucura mai mult: pentru câștigarea titlului sau pentru calificarea în grupele Champions League unde nu putem obține nici măcar un punct? pentru câștigarea grupei de calificare, sau pentru calificarea la campionatul european unde nu suntem în stare să batem o echipă care se dă la o parte?
Voi ce preferați? Să vă bucurați de victoria echipei de suflet, care prin muncă și voință a reușit să arate în ciuda circumstanțelor că e mai bună pe teren ca toate celelalte, sau să deplângeți faptul că la anul nu vom juca într-un campionat de fotbal penibil de slab și de corupt? La o adică, actualii jucători, mulți dintre ei crescuți de Timișoara, au o mare șansă să fie primii care să ocupe primul loc la final de campionat de mulți ani încoace. Ei pot reuși în aceste condiții vitrege, ceea ce n-au reușit alții în vremurile de apogeu ale grandomaniei lui Iancu.
Eu cu siguranță nu vreau să ratez acest moment istoric!
Hai Poli!
M-am bucurat de un joc tot mai precis, disciplinat tactic, în meciurile mai grele de la Târgoviște și Argeș, precum și o dominare foarte plăcută în partidele de acasă în care m-a încântat atitudinea tinerilor promovați de la echipa secundă, dar și dezinvoltura lui Rocha și Popovici. Și așa se face că, nici nu știu cum, am egalat Bistrița trecând pe primul loc în clasament, grație atât golaverajului superior, cât și rezultatelor directe favorabile nouă, ceea ce face a meciul cu Râmnicu Vâlcea să fie mult mai important decât pare la prima vedere. O victorie în fața oltenilor, înseamnă și câștigarea seriei.
Știu că e greu ca acest lucru să șteargă din amărăciunea vremii, dar eu consider că nu ar trebui să plângem după ratarea unei promovări în loc să ne bucurăm de câștigarea unei serii cu 15 echipe și jumătate. La o adică pentru ce ne-am bucura mai mult: pentru câștigarea titlului sau pentru calificarea în grupele Champions League unde nu putem obține nici măcar un punct? pentru câștigarea grupei de calificare, sau pentru calificarea la campionatul european unde nu suntem în stare să batem o echipă care se dă la o parte?
Voi ce preferați? Să vă bucurați de victoria echipei de suflet, care prin muncă și voință a reușit să arate în ciuda circumstanțelor că e mai bună pe teren ca toate celelalte, sau să deplângeți faptul că la anul nu vom juca într-un campionat de fotbal penibil de slab și de corupt? La o adică, actualii jucători, mulți dintre ei crescuți de Timișoara, au o mare șansă să fie primii care să ocupe primul loc la final de campionat de mulți ani încoace. Ei pot reuși în aceste condiții vitrege, ceea ce n-au reușit alții în vremurile de apogeu ale grandomaniei lui Iancu.
Eu cu siguranță nu vreau să ratez acest moment istoric!
Hai Poli!
26 mai 2012
Recaș - Poli II 7:0 (6:0)
Tinerii poliști au clacat în deplasarea la Recaș, un oraș ce s-a pregătit cu surle și trâmbițe - la propriu - pentru acest meci. Echipa recășeană mai avea nevoie de doar un punct pentru a-și asigura matematic primul loc, și implicit promovarea în eșalonul secund, dar aceștia au oferit și un meci pe cinste spectatorilor, pentru ca la final să poată sărbători așa cum se cuvine.
După un spectacol de confetti la mijlocul terenului, micuța galerie alb-verde și-a intrat în rol. Echipată cu steaguri, trompete și megafon, au scandat neîncetat pe tot parcursul meciului. Primul gol a căzut repede, în minutul 3, după o lovitură liberă, iar de aici s-a dezlănțuit iadul pentru violeții noștri, care păreau ca s-au îmbătat cu euforia gazdelor. Apărarea noastră a fost ca o autostradă pentru atacul recășean. Flancurile au fost depășite cu ușurință de jucătorii mai masivi și mai rapizi al adversarilor. După al treilea gol, Dubei a fost schimbat cu Bocșan (în minutul 18), dar lucrurile nu s-au schimbat deloc, în poarta noastră căzând încă 3 goluri până în minutul 30, când scorul devenea un neverosimil 6-0!
Nici în atac nu am contat, jocul nostru fiind complet lipsit de inspirație atât la centru cât și pe flancuri. Și asta în ciuda faptului că în primul 11 au reapărut jucători de la prima echipă, cum ar fi Popa sau Boștină, Poli II neavând practic probleme de lot ca în ultimele etape. Recașul e o echipă mult mai bine organizată, iar jucătorii au mult mai multă experiență față de tinerii noștri. În fața acestora Boștină și Velici au fost total neputincioși, mai ales că nu au fost ajutați deloc de mijlocași. De Boștină am mai zis că atunci când are în față o apărare bună nu face față. Velici are talent și cu timpul poate crește dacă este muncitor. Cred că are nevoie și de mai multe meciuri tari.
Prima noastră ocazie a apărut abia pe la mijlocul reprizei, când gazdele au lăsat-o mai moale. Mai întâi Szalkai și-a încercat șutul - un pic peste. Apoi șutul lui Popa este respins până la Velici, dar acesta nu mai reușește să marcheze din nou, deși s-a aflat iarăși la locul potrivit ca în meciurile precedente. Ultima noastră ocazie a pornit tot de la Velici, care a pătruns central, l-a deschis pe Popa, dar acesta se duce prea în margine, astfel că înalță pentru Boștină, dar capul acestuia este parat de portar. Szalkai e pe fază, dar șutul îl nimerește pe portar și apoi bara.
La pauză, în timp ce jucătorii ieșeau pe tunel, din boxe se auzea imnul Ligii Campionilor. În repriza a doua jocul a fost mult mai echilibrat, dar tot Recașul a fost o echipă mai bună, aceștia ratând mai multe ocazii pe contraatac. Ce-i drept, nici nu au forțat prea tare. Singurul gol a venit în urma unu penalty. Ostafie a ieșit la întâmpinare, dar a ratat contactul cu mingea. Am fi putut înscrie chiar la ultima fază când Rotariu a pătruns în careu printre jucători, dar în final a fost mult, mult, mult prea egoist. Încă o dată s-a văzut diferența în organizarea jocului celor două echipe.
Nu sunt prea multe lucruri bune de remarcat în jocul acesta, ceea ce, la un așa scor, era de așteptat. Mi-a plăcut de juniorul Bocșan, care în ciuda vârstei fragede a părut cel mai sigur dintre fundași - cel puțin în repriza a doua - acesta ținând piept destul de bine masivilor atacanți recășeni. Curajul lui Rotariu în atac e de lăudat, dar are mult de îmbunătățit la egoism. Szalkai s-a descurcat OK, atât cât s-a pătut. De partea cealaltă, Vucea a avut o prestație slabă, a încercat câteva centrări, dar prea înalte. Iar vreo 3 goluri au fost încasate de pe parte lui. Apărarea - dezastru, evident.
Dacă etapa trecută am avut parte de cel mai frumos meci, acum am avut parte de cel mai slab. Totuși, scorul mi se pare mult prea dur și cred că a fost o conjunctură mult prea nefericită pentru Poli II. Vor avea ocazia peste o săptămână să se revanșeze și să arate că așa a fost. Recașul este într-adevăr o echipă cu un nivel peste. Practic diferența între primele două echipe din serie, ce s-au bătut până acum la promovare, și restul se reflectă în distanța mare de puncte din clasament. Am putea spune că e diferența între liga a doua și liga a treia. Dacă ar fi ceva de învățat din această catastrofă, e că unii jucători au nevoie de meciuri mai tari și că ar trebui integrați cât mai repede în prima echipă, și că trebuie lucrat mai mult pe plan tactic și organizare.
La finalul meciului jucătorii și galeria au încins hora și au desfăcut șampania, în timp ce de la boxe răsuna "We are the champions". Felicitări Recașului pentru promovarea istorică și multă baftă în liga secundă!
Poli II: Ostafie - Vucea, Dubei, Iovan, Damian - Popa, Stancu, Artean, Szalkai - Velici, Boștină
Au mai intrat:
Bocșan pentru Dubei
Silaghi pentru Stancu
Rotariu pentru Velici
Bărbuț pentru Popa
După un spectacol de confetti la mijlocul terenului, micuța galerie alb-verde și-a intrat în rol. Echipată cu steaguri, trompete și megafon, au scandat neîncetat pe tot parcursul meciului. Primul gol a căzut repede, în minutul 3, după o lovitură liberă, iar de aici s-a dezlănțuit iadul pentru violeții noștri, care păreau ca s-au îmbătat cu euforia gazdelor. Apărarea noastră a fost ca o autostradă pentru atacul recășean. Flancurile au fost depășite cu ușurință de jucătorii mai masivi și mai rapizi al adversarilor. După al treilea gol, Dubei a fost schimbat cu Bocșan (în minutul 18), dar lucrurile nu s-au schimbat deloc, în poarta noastră căzând încă 3 goluri până în minutul 30, când scorul devenea un neverosimil 6-0!
Nici în atac nu am contat, jocul nostru fiind complet lipsit de inspirație atât la centru cât și pe flancuri. Și asta în ciuda faptului că în primul 11 au reapărut jucători de la prima echipă, cum ar fi Popa sau Boștină, Poli II neavând practic probleme de lot ca în ultimele etape. Recașul e o echipă mult mai bine organizată, iar jucătorii au mult mai multă experiență față de tinerii noștri. În fața acestora Boștină și Velici au fost total neputincioși, mai ales că nu au fost ajutați deloc de mijlocași. De Boștină am mai zis că atunci când are în față o apărare bună nu face față. Velici are talent și cu timpul poate crește dacă este muncitor. Cred că are nevoie și de mai multe meciuri tari.
Prima noastră ocazie a apărut abia pe la mijlocul reprizei, când gazdele au lăsat-o mai moale. Mai întâi Szalkai și-a încercat șutul - un pic peste. Apoi șutul lui Popa este respins până la Velici, dar acesta nu mai reușește să marcheze din nou, deși s-a aflat iarăși la locul potrivit ca în meciurile precedente. Ultima noastră ocazie a pornit tot de la Velici, care a pătruns central, l-a deschis pe Popa, dar acesta se duce prea în margine, astfel că înalță pentru Boștină, dar capul acestuia este parat de portar. Szalkai e pe fază, dar șutul îl nimerește pe portar și apoi bara.
La pauză, în timp ce jucătorii ieșeau pe tunel, din boxe se auzea imnul Ligii Campionilor. În repriza a doua jocul a fost mult mai echilibrat, dar tot Recașul a fost o echipă mai bună, aceștia ratând mai multe ocazii pe contraatac. Ce-i drept, nici nu au forțat prea tare. Singurul gol a venit în urma unu penalty. Ostafie a ieșit la întâmpinare, dar a ratat contactul cu mingea. Am fi putut înscrie chiar la ultima fază când Rotariu a pătruns în careu printre jucători, dar în final a fost mult, mult, mult prea egoist. Încă o dată s-a văzut diferența în organizarea jocului celor două echipe.
Nu sunt prea multe lucruri bune de remarcat în jocul acesta, ceea ce, la un așa scor, era de așteptat. Mi-a plăcut de juniorul Bocșan, care în ciuda vârstei fragede a părut cel mai sigur dintre fundași - cel puțin în repriza a doua - acesta ținând piept destul de bine masivilor atacanți recășeni. Curajul lui Rotariu în atac e de lăudat, dar are mult de îmbunătățit la egoism. Szalkai s-a descurcat OK, atât cât s-a pătut. De partea cealaltă, Vucea a avut o prestație slabă, a încercat câteva centrări, dar prea înalte. Iar vreo 3 goluri au fost încasate de pe parte lui. Apărarea - dezastru, evident.
Dacă etapa trecută am avut parte de cel mai frumos meci, acum am avut parte de cel mai slab. Totuși, scorul mi se pare mult prea dur și cred că a fost o conjunctură mult prea nefericită pentru Poli II. Vor avea ocazia peste o săptămână să se revanșeze și să arate că așa a fost. Recașul este într-adevăr o echipă cu un nivel peste. Practic diferența între primele două echipe din serie, ce s-au bătut până acum la promovare, și restul se reflectă în distanța mare de puncte din clasament. Am putea spune că e diferența între liga a doua și liga a treia. Dacă ar fi ceva de învățat din această catastrofă, e că unii jucători au nevoie de meciuri mai tari și că ar trebui integrați cât mai repede în prima echipă, și că trebuie lucrat mai mult pe plan tactic și organizare.
La finalul meciului jucătorii și galeria au încins hora și au desfăcut șampania, în timp ce de la boxe răsuna "We are the champions". Felicitări Recașului pentru promovarea istorică și multă baftă în liga secundă!
Poli II: Ostafie - Vucea, Dubei, Iovan, Damian - Popa, Stancu, Artean, Szalkai - Velici, Boștină
Au mai intrat:
Bocșan pentru Dubei
Silaghi pentru Stancu
Rotariu pentru Velici
Bărbuț pentru Popa
19 mai 2012
Poli - Juventus București 4:0 (2:0)
Scurt, simplu, la obiect. Cum ar fi putut arăta mai multe dintre meciurile noastre pe parcursul acestui sezon, dar e bine că și acuma am reușit să închegăm o echipă bună, a cărei componenți au avut destul de suferit în ultima vreme, reușind însă să se ridice dincolo de momentul slab trecut la mijlocul returului, pentru a termina în forță un sezon al trăirilor paradoxale.
În primele douăzeci de minute, alb-violeții s-au încălzit cu patru ocazii bune de a înscrie, în urma unui joc liniștit, dar decis. Rover a beneficiat de șansele de debut, în minutele 9 și 12, înă nu a reușit să trimită sănătos pe poartă. La un corner în minutul 16, executat interesant de debutantul Szalkai, Ilie a trimis cu capul, mingea fiind respinsă în extremis de portat, înainte ca Mera să împungă un balon de la marginea careului, ce a trecut de puțin pe lângă. Golul a venit în minutul 23, la o acțiune plecată din centrarea lui Mera, portarul advers a ieșit greșit, astfel că Rover a avut de îndeplinit simpla formalitate de a lovi mingea spre poartă cu capul - și nu a ratat. Cinci minute mai târziu era deja 2-0, grație efortului lui Boștină, care a ajuns primul mingea la o lansare lungă, a trecut de portar și a marcat din unghi, primul său gol la echipa mare. Vârful nostru putea la scurt timp să-și dubleze numărul de goluri, în urma unei faze similare, dar de această dată mingea a lovit bara. Până la pauză ritmul de joc a rămas același, dar fazele de gol nu s-au mai înghesuit să apară, astfel că Poli a intrat cu un avantaj asigurător la cabine.
Nimic nu s-a schimbat la reluare, dar meciul a intrat într-un moment prelungit de acalmie, astfel că în afară de șuturile de la distanță trimise de Chiș și Mera, nu s-a mai întâmplat mare lucru, până la introducerea lui Rocha și Popovici, prin decada minutelor 60. Grație unei curse impresionante pe dreapta a lui Rocha, acesta a ajuns într-o poziție bună de centrare, a trimis periculos, un fundaș a încercat să intervină, dar nu a deviat decât pe lângă portar și înspre propria poartă, iar Popovici venit din spate a fost la locul potrivit să împingă balonul în plasă. O fază similară a dus la golul patru în minutul 78, numai că de această dată cursa lui Rocha a fost de-a dreptul impetuoasă, centrarea pentru Popovici perfectă, și atacantul nostru a finalizat fără mari emoții din mijlocul careului. Scorul putea fi mai mare, dacă Popa reușea să țintească poartă în ultimul minut de joc, dar n-a fost să fie, astfel că trebuie să ne declarăm mulțumiți cu "doar" patru reușite.
Chiar dacă adversarul de astăzi n-a pus mari probleme, prestația dominantă a Politehnicii nici nu le-a permis mare lucru și alb-violeții au tranșat partida cu maxim de autoritate. Greu de zis cine nu a evoluat bine, că vorbim de apărare, care n-a avut mult de lucru, de mijlocul de travaliu sau de atacanții marcatori de astăzi. Remarc debutul pozitiv al lui Szalkai, apreciez jocul bun făcut de Mera, reușitele lui Boștină și Cârstea, precum și impactul excelent avut de jucătorii introduși după pauză, în special Rocha și Popovici.
Într-un fel aș vrea să le țin pentru ultimul meci, dar lansez în univers și niste felicitări în direcția lui Velcea, pe care l-am cam omis în ultima vreme, căci de voie, de nevoie a promovat o serie de jucători de la Poli II, a închegat un prim unsprezece performant și a ținut cumva jucătorii în priză. Greu să ceri mult mai multe de la oricare dintre cei implicați momentan în activitatea sportivă a clubului.
Bravo Poli!
Poli: Lepmets (6) - Mera (6,5), Scutaru (6), Ilie (6), Sandu (6) - Chiș (5,5), Poparadu (6), Petcuț (6), Szalkai (6) - Boștină (6,5), Cârstea (6)
Schimbări:
Popovici (6,5) pentru Cârstea (min 60)
Rocha (6,5) pentru Boștină (min 66)
Popa pentru Chiș (min 71)
18 mai 2012
Poli II - Bihorul Beiuș 3:2 (1:2)
În această după-masă răcoroasă, numai bună pentru fotbal, am avut parte de cel mai frumos meci al echipei secunde la care am asistat în acest sezon de Liga 3. Dar pe cât de frumos a fost, pe atât de frustrant, scorul fiind răsturnat de-abia în ultimele minute de joc, după ce violeții au presat toată repriza secundă.
Pe lângă scheletul închegat în ultimele meciuri de către Roberto Ivan, în primul 11 au apărut și jucători de la Juniori B, liberi de stresul competiției: Gârlea, Duțu, Rotariu și Bărbuț. Aceștia s-au integrat foarte bine și au fost la același nivel cu coechipierii lor mai mari, dacă nu chiar peste, dând dovadă că sunt jucători adevărați, nu doar tinere speranțe. Bărbuț m-a impresionat în mod deosebit. E vitezist, e tehnic, dar și foarte muncitor, recuperând în nenumărate rânduri mingea atât în apărare, cât și în atac.
Cam toți jucători s-au mișcat foarte bine, dar mai presus a fost atitudinea pe care au arătat-o. S-au mișcat bine în teren, mingea a curs frumos, jocul a avut ritm foarte bun, iar poliștii nu au cedat niciodată și au continuat să atace lucid. Puștii noștri au arătat mai bine ca Beiușul, echipă aflată în acest moment pe locul 3. Prima repriză a fost favorabilă oaspeților, care au deschis scorul după ce Dubei n-a reușit să respingă mingea, iar atacantul bihorean a rămas singur cu portarul. Fundașul nostru a avut o zi mai slabă, cel puțin în prima repriză, greșind de mai multe ori. Meciul a fost echilibrat la ambele porți, dar atacurile adversarilor s-au sfârșit cu șuturi mult peste. Velici putea înscrie deoarece a rămas singur cu portarul, dar arbitrul a uitat de legea avantajului și a întors mingea pentru un fault al oaspeților! Insistența jucătorilor noștri a adus, însă, egalarea. După un corner prelungit, Dubei a reluat spre poartă, mingea a sărit la Velici care a înscris. Din păcate, aveam să intrăm la cabine conduși. Un atacant este lansat bine și scapă spre poartă, Gârlea iese pripit și e lobat ușor.
Repriza a doua a fost aproape complet sub dominarea alb-violeților, care au trecut în repetate rânduri pe lângă gol. Presiunea și numeroasele recuperări au fost punctul cheie al jocului. Jucătorii noștri trebuie lăudați pentru dăruirea și efortul depuse. Vucea și Bărbuț au fost imbatabili pe dreapta, dar nici Damian și Silaghi n-au fost mai prejos, iar Stancu a arătat că merită banderola de căpitan. Velici și Rotariu au lucrat bine în ofensivă, dar nu și-au creat prea multe șanse, pericolul venind mai mult de pe benzi. Silaghi și-a trecut din nou în cont mai multe ratări, întâi o lovitură de cap parată bine de portar, apoi un lob nereușit ce s-a dus puțin pe lângă poarta goală. Cu capul au ratat și Velici și Rotariu câte o ocazie. Pe final am presat și cu fundașii, Dubei prezent la cornere, iar Iovan luând o acțiune pe cont propriu, finalizată cu o lovitură liberă.
Frustrarea creștea cu fiecare ratare, la care s-a adăugat și incompetența arbitrilor care au oprit jocul pentru câteva ofsaid-uri discutabile și pentru contacte foarte ușoare. Poli putea pierde meciul pe final, când la un contraatac un atacant a șutat tare la poartă (deși putea pasa la un coechipier liber), dar Gârlea a avut parada meciului. Culmea, că tocmai incompetența arbitrilor avea să ne aducă victoria. Mai întâi, în minutul 90, Velici se descurcă cu mingea și este doborât destul de ușor la marginea careului, iar arbitrul, consistent în decizii, oferă penalty pe care Stancu îl transformă. Două minute mai târziu, suntem opriți pentru un ofsaid, dar bihorenii pierd repede mingea, astfel că rămânem în poziție ideală de atac. Nou intratul Rogojinaru nu iartă și plasează mingea pe lângă portar pentru o victorie binemeritată!
E clar că Poli are viitor, iar la anul, dacă echipa secundă va rămâne la fel, unii jucători ar trebui să lase locul juniorilor ce vin din urmă, în special Rotariu și Bărbuț.
Bravo Poli!
Poli II: Gârlea - Vucea, Iovan, Dubei, Damian - Bărbuț, Stancu, Duțu, Silaghi - Rotariu, Velici
Au mai intrat: Rogojinaru și încă doi pe care din păcate nu-i cunosc (Banda și Leonte)
Pe lângă scheletul închegat în ultimele meciuri de către Roberto Ivan, în primul 11 au apărut și jucători de la Juniori B, liberi de stresul competiției: Gârlea, Duțu, Rotariu și Bărbuț. Aceștia s-au integrat foarte bine și au fost la același nivel cu coechipierii lor mai mari, dacă nu chiar peste, dând dovadă că sunt jucători adevărați, nu doar tinere speranțe. Bărbuț m-a impresionat în mod deosebit. E vitezist, e tehnic, dar și foarte muncitor, recuperând în nenumărate rânduri mingea atât în apărare, cât și în atac.
Cam toți jucători s-au mișcat foarte bine, dar mai presus a fost atitudinea pe care au arătat-o. S-au mișcat bine în teren, mingea a curs frumos, jocul a avut ritm foarte bun, iar poliștii nu au cedat niciodată și au continuat să atace lucid. Puștii noștri au arătat mai bine ca Beiușul, echipă aflată în acest moment pe locul 3. Prima repriză a fost favorabilă oaspeților, care au deschis scorul după ce Dubei n-a reușit să respingă mingea, iar atacantul bihorean a rămas singur cu portarul. Fundașul nostru a avut o zi mai slabă, cel puțin în prima repriză, greșind de mai multe ori. Meciul a fost echilibrat la ambele porți, dar atacurile adversarilor s-au sfârșit cu șuturi mult peste. Velici putea înscrie deoarece a rămas singur cu portarul, dar arbitrul a uitat de legea avantajului și a întors mingea pentru un fault al oaspeților! Insistența jucătorilor noștri a adus, însă, egalarea. După un corner prelungit, Dubei a reluat spre poartă, mingea a sărit la Velici care a înscris. Din păcate, aveam să intrăm la cabine conduși. Un atacant este lansat bine și scapă spre poartă, Gârlea iese pripit și e lobat ușor.
Repriza a doua a fost aproape complet sub dominarea alb-violeților, care au trecut în repetate rânduri pe lângă gol. Presiunea și numeroasele recuperări au fost punctul cheie al jocului. Jucătorii noștri trebuie lăudați pentru dăruirea și efortul depuse. Vucea și Bărbuț au fost imbatabili pe dreapta, dar nici Damian și Silaghi n-au fost mai prejos, iar Stancu a arătat că merită banderola de căpitan. Velici și Rotariu au lucrat bine în ofensivă, dar nu și-au creat prea multe șanse, pericolul venind mai mult de pe benzi. Silaghi și-a trecut din nou în cont mai multe ratări, întâi o lovitură de cap parată bine de portar, apoi un lob nereușit ce s-a dus puțin pe lângă poarta goală. Cu capul au ratat și Velici și Rotariu câte o ocazie. Pe final am presat și cu fundașii, Dubei prezent la cornere, iar Iovan luând o acțiune pe cont propriu, finalizată cu o lovitură liberă.
Frustrarea creștea cu fiecare ratare, la care s-a adăugat și incompetența arbitrilor care au oprit jocul pentru câteva ofsaid-uri discutabile și pentru contacte foarte ușoare. Poli putea pierde meciul pe final, când la un contraatac un atacant a șutat tare la poartă (deși putea pasa la un coechipier liber), dar Gârlea a avut parada meciului. Culmea, că tocmai incompetența arbitrilor avea să ne aducă victoria. Mai întâi, în minutul 90, Velici se descurcă cu mingea și este doborât destul de ușor la marginea careului, iar arbitrul, consistent în decizii, oferă penalty pe care Stancu îl transformă. Două minute mai târziu, suntem opriți pentru un ofsaid, dar bihorenii pierd repede mingea, astfel că rămânem în poziție ideală de atac. Nou intratul Rogojinaru nu iartă și plasează mingea pe lângă portar pentru o victorie binemeritată!
E clar că Poli are viitor, iar la anul, dacă echipa secundă va rămâne la fel, unii jucători ar trebui să lase locul juniorilor ce vin din urmă, în special Rotariu și Bărbuț.
Bravo Poli!
Poli II: Gârlea - Vucea, Iovan, Dubei, Damian - Bărbuț, Stancu, Duțu, Silaghi - Rotariu, Velici
Au mai intrat: Rogojinaru și încă doi pe care din păcate nu-i cunosc (Banda și Leonte)
16 mai 2012
FC Argeș - Poli 0:1 (0:0)
Meci destul de interesant astăzi la Pitești, care spre surprinderea mea a putut fi urmărit online, la un post local - chiar de această experiență a pus la grea încercare capacitatea mea de focalizare și urmărire a jocului. Oricum, mai bine decât nimic, mai ales că alb-violeții noștri au ieșit învingători și asta în ciuda anunțului de la începutul acestei săptămâni, cum că dosarul pentru licență depus la federație a fost retras.
Din păcate nu am prea reușit să vizionez primul mitan, deci mă rezum la a reda fazele așa cum au fost ele descrise de terți raportori. Pătraș a beneficiat de prima ocazie a meciului, în minutul 4, șutul său fiind însă reținut fără prea mari probleme. O greșeală a lui Scutaru a periclitat poarta noastră, dar nu prea mult, înainte ca același Pătraș să-și vadă un șut bun scos de portar în minutul 22. Kirev a fost întrebuințat puțin două minute mai târziu, iar apoi lovitura de cap a lui Boștină a fost la rândul ei parată de portar. În minutul 35, o nouă eroare a lui Scutaru le-a permis gazdelor să pătrundă periculos, dar imprecizia în execuții le-a compromis faza.
Mitanul secund, pe care am reușit să-l urmăresc (deși acuma mă resimt puțin), a debutat cu ÎNCĂ o inexactitate a lui Scutaru, în urma căreia Ivănică de la gazde a rămas singur cu Kirev, dar a finalizat pe lângă. Replica noastră a venit degrabă și mult mai decisiv, căci în minutul 54, Sandu a centrat tare de pe stânga, dar efectul dat mingii a redirecționat-o înspre poartă, surpinzându-l astfel pe portar și deschizând scorul! Ritmul partidei a continuat să fie unul bun, iar după o acțiune periculoasă a piteștenilor, Pătraș a fost deschis pe stânga și a șutat dintr-o poziție decentă, mingea trecând însă pe lângă. Mai importantă a fost șansa lui Cârstea din minutul 66, când Sandu a lucrat excelent în flanc, a pătruns în careu, i-a pus mingea fostului piteștean, dar acesta nu a tras prea bine și balonul a sfârșit la portar. Opt minute mai târziu, Popovici s-a întins la o minge centrată de pe dreapta, a trimis-o pe lângă portar, dar și pe lângă poartă, înainte ca Scutaru să-și mai rescumpere din greșeli, salvând o minge de pe linia porții. O schemă asemănătoare celei de la finalul partidei trecute l-a lăsat pe Rocha singur cu portarul, dar preluarea sa largă a compromis acțiunea și brazilianul s-a văzut blocat. Gazdele puteau din nou egala în minutul 84, când Mera a ratat intervenția la o minge venită de pe stânga, aceasta a ajuns la deja cunoscutul Ivănică, dar jucătorul piteștean a trimis din nou slab, din poziție ideală. Axente și-a mai văzut un șut de la distanță parat și Boștină a fost aproape să profite de o gafă a portarului advers, numai că doar aproape, astfel că meciul s-a terminat cu scorul stabilit de reușita lui Sandu.
În rest nu știu ce-aș putea să mai spun, în afară de faptul că probabil ar fi fost foarte agreabil, în condiții optime de vizionare. Efortul jucătorilor noștri trebuie apreciat, mai ales dată fiind situația bine-știută, și acuma ne rămâne să ne pregătim pentru ultimele două partide din acest sezon, ambele pe teren propriu. Ah, și promovarea sportivă este asigurată, cu tot amarul ei.
Bravo Poli!
Poli: Kirev (6) - Mera (6), Scutaru (5), Ilie (6), Sandu (6,5) - Chiș (6), Petcuț (5,5), Poparadu (6), Pătraș (6) - Boștină (5,5), Cârstea (5,5)
Schimbări:
Rocha (6) pentru Pătraș (min 62)
Popovici pentru Cârstea (min 71)
Axente pentru Chiș (min 82)
Din păcate nu am prea reușit să vizionez primul mitan, deci mă rezum la a reda fazele așa cum au fost ele descrise de terți raportori. Pătraș a beneficiat de prima ocazie a meciului, în minutul 4, șutul său fiind însă reținut fără prea mari probleme. O greșeală a lui Scutaru a periclitat poarta noastră, dar nu prea mult, înainte ca același Pătraș să-și vadă un șut bun scos de portar în minutul 22. Kirev a fost întrebuințat puțin două minute mai târziu, iar apoi lovitura de cap a lui Boștină a fost la rândul ei parată de portar. În minutul 35, o nouă eroare a lui Scutaru le-a permis gazdelor să pătrundă periculos, dar imprecizia în execuții le-a compromis faza.
Mitanul secund, pe care am reușit să-l urmăresc (deși acuma mă resimt puțin), a debutat cu ÎNCĂ o inexactitate a lui Scutaru, în urma căreia Ivănică de la gazde a rămas singur cu Kirev, dar a finalizat pe lângă. Replica noastră a venit degrabă și mult mai decisiv, căci în minutul 54, Sandu a centrat tare de pe stânga, dar efectul dat mingii a redirecționat-o înspre poartă, surpinzându-l astfel pe portar și deschizând scorul! Ritmul partidei a continuat să fie unul bun, iar după o acțiune periculoasă a piteștenilor, Pătraș a fost deschis pe stânga și a șutat dintr-o poziție decentă, mingea trecând însă pe lângă. Mai importantă a fost șansa lui Cârstea din minutul 66, când Sandu a lucrat excelent în flanc, a pătruns în careu, i-a pus mingea fostului piteștean, dar acesta nu a tras prea bine și balonul a sfârșit la portar. Opt minute mai târziu, Popovici s-a întins la o minge centrată de pe dreapta, a trimis-o pe lângă portar, dar și pe lângă poartă, înainte ca Scutaru să-și mai rescumpere din greșeli, salvând o minge de pe linia porții. O schemă asemănătoare celei de la finalul partidei trecute l-a lăsat pe Rocha singur cu portarul, dar preluarea sa largă a compromis acțiunea și brazilianul s-a văzut blocat. Gazdele puteau din nou egala în minutul 84, când Mera a ratat intervenția la o minge venită de pe stânga, aceasta a ajuns la deja cunoscutul Ivănică, dar jucătorul piteștean a trimis din nou slab, din poziție ideală. Axente și-a mai văzut un șut de la distanță parat și Boștină a fost aproape să profite de o gafă a portarului advers, numai că doar aproape, astfel că meciul s-a terminat cu scorul stabilit de reușita lui Sandu.
În rest nu știu ce-aș putea să mai spun, în afară de faptul că probabil ar fi fost foarte agreabil, în condiții optime de vizionare. Efortul jucătorilor noștri trebuie apreciat, mai ales dată fiind situația bine-știută, și acuma ne rămâne să ne pregătim pentru ultimele două partide din acest sezon, ambele pe teren propriu. Ah, și promovarea sportivă este asigurată, cu tot amarul ei.
Bravo Poli!
Poli: Kirev (6) - Mera (6), Scutaru (5), Ilie (6), Sandu (6,5) - Chiș (6), Petcuț (5,5), Poparadu (6), Pătraș (6) - Boștină (5,5), Cârstea (5,5)
Schimbări:
Rocha (6) pentru Pătraș (min 62)
Popovici pentru Cârstea (min 71)
Axente pentru Chiș (min 82)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)