Ieri seară echipa Politehnicii și-a prezentat lotul într-un meci amical împotriva unei echipe de tradiție a României, Olimpia Satu Mare, care actualmente este în liga a treia. Din păcate nu am putut fi prezent așa că nu mă pot pronunța asupra jocului, dar rezultatul final 0-0 sugerează lucruri bune.
Peste iarnă unii jucători au decis să părăsească echipa, dar numele importante au rămas. Mă gândesc la Obrejan, Lazăr, Popoviciu, Marchiș, Nicolaie, pe care i-am remarcat de-a lungul turului. În plus s-au alăturat niște "achiziții" notabile. De venirile lui Varga și Codrea cred că se știe deja, cu mențiunea că ultimul încă nu a spus un "da" hotărât, chiar de a jucat în amicalul de ieri. La mijloc va juca și Adrian Ilie, care a mai evoluat la Poli pe vremuri, fiind coleg de generație cu Torje. Fără îndoială că un jucător tânăr și de valoare ca el e foarte benefic echipei. De altfel, linia de mijloc arată foarte bine cu nume ca Ilie, Rotariu, Codrea și Popoviciu. Ar mai fi două nume de notat dintre noii veniți: Gălan de la Flacăra Timișoara și Nincsovics, care a jucat la UMT pe vremea când promova în prima ligă. A apărut și un portar nou - Jigum, dar rămâne de văzut dacă e soluția acestei mari probleme din tur.
Pe hârtie, echipa pare mai bună ca înaintea pauzei de iarnă, dar ne vom putea da cu părerea mai concret odată cu primele meciuri. Presimt că returul nu va fi la fel de monoton ca turul.
24 februarie 2013
16 februarie 2013
Meciuri amicale: Luceafărul şi Zrenjanin
După o pauză de iarnă lungă ca deobicei, Poli ne-a oferit o zi plină, cu două amicale în care i-am putut vedea pe toți componenții lotului la lucru. Primul meci al zilei a fost disputat împotriva colegilor de serie de la Luceafărul Oradea, în care am aliniat o echipă formată mai mult din jucătorii de rezervă, în timp ce titularii i-au îfruntat pe sârbii de la Banat Zrenjanin. Ambele meciuri au fost câștigate, cu 3-1, repsectiv 2-1, astfel că Poli își continuă jocul bun și seria invincibilității, ultima înfrângere consemnându-se în amicalul cu CFR Cluj, la începutul turului.
Jucătorul care m-a impresionat cel mai mult astăzi a fost Răzvan Trandu, care a și purtat banderola de căpitan în meciul cu Luceafărul. Acesta a pendulat excelent între atac și apărare, luptându-se pentru fiecare minge. A avut ghinion, însă, la un corner al oaspeților din prima repriză, când a lovit greșit balonul cu capul, trimițându-l direct în poarta lui Coca. Dar s-a revanșat în repriza a doua, marcând golul egalizator, după o incursiune pe centru și un șut plasat. Și colegul său de la mijloc, Artean, s-a prezentat exemplar, cu un joc ambițios, mult efort și recuperări reușite.
Media de vârstă a echipei din acest prim joc a fost foarte scăzută, mai ales din cauză că pe teren s-au aflat și câțiva dintre juniorii mai buni ai clubului. Bocșan și Todorov au fost titulari, iar în repriza a doua au intrat Bărbuț, Pleșcan și Balaure. Bocșan, fundașul central a intrat mai greu în joc, dar apoi a fost de netrecut, mereu lipit de adversar. Ba mai mult, efortul său a fost încununat cu un gol, reușit cu capul după un corner executat de Dobricean. De altfel cam toate cornerele și loviturile libere ale acestuia din urmă au fost periculoase. Din păcate pentru el, a fost nevoit să părăsească terenul accidentat, în urma unui fault al adversarilor. Todorov n-a jucat rău, dar e revenit după o accidentare și pare că are nevoie de mai multe meciuri în picioare. Sakir Redjepi a fost jucătorul cu mai multe meciuri din apărare și asta s-a văzut.
O mare dezamăgire a fost Enciu care a părut cam deconectat.
Al doilea meci a fost la alt nivel, cu un ritm mult mai alert. I-am putut vedea la lucru și pe noii veniți la club: juniorul Eduard Pap în poartă, Ovidiu Petre la mijloc și Mihai Dina în atac. Primul s-a prezentat foarte bine, chiar de oaspeții nu au avut mari ocazii, dar a ieșit hotărât când a fost nevoie. În plus, mi se pare că emană o siguranță remarcabilă pentru un portar de vârsta lui. E foarte probabil ca el să joace titulat în retur. Și Coca a avut un joc fără greșeli.
Aportul lui Ovidiu Petre a fost vizibil, jocul la mijlocul terenului e la o valoare superioară celei din tur, grație experienței sale și a siguranței în execuții. Mai ales avându-l și pe Bălace în aceeași linie, experiența celor doi îi poate trage și pe ceilalți jucători în sus. Mihai Dina, însă, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Chiar de n-a jucat rău, acesta n-a reușit încă să înscrie până în momentul de față, deși azi a avut și unele ocazii foarte bune.
A înscris în schimb Șeroni, la o fază mai ciudată, când mingea respinsă aiurea de un fundaș advers a picat pe bară și apoi în fața lui, acesta împingând-o cu pieptul în poartă. În rest a jucat în stilul său, dar foarte sigur în apărare.
Foarte prezent în joc a fost Goge, ceea ce nu e o surpriză. La fel de nesurprinzător a fost și faptul că deși are talent și depune mult efort, multe din deciziile sale au fost mai neinspirate. Dar rămâne un jucător foarte important, care are numai de crescut.
De partea cealaltă, aș vrea să-l remarc din nou pe Nanu, care a jucat titular în primul meci și l-a înlocuit pe Bălace în al doilea. În fiecare joc are momente când pleacă cu mingea pe bandă și înșiră 3-4 adversari creând ocazii foarte periculoase. Cred că merită să joace mai des.
Golul victoriei din meciul cu sârbii a fost înscris chiar la ultima fază de Boldea, care ne-a amintit de ce este golgheter printr-un nou șut spectaculos.
După o asemenea zi, nu putem rămâne decât cu o impresie foarte bună, că echipa s-a întărit, grupul este foarte unit și jocul a crescut în calitate.
Echipa cu Luceafărul: Coca - Todorov, Miculescu, Bocșan, Redjepi - Nanu, Trandu, Artean, Dobricean - Szekely, Enciu. Au mai intrat: Kirev, Boștină, Bărbuț, Pleșcan, Balaure
Echipa cu Zrenjanin: Pap - Marovic, Șeroni, Petrovic, Nohai - Bălace, Petre, Poparadu, Goge - Boldea, Dina. Au mai intrat: Kirev, Nanu, Szekely, Trandu
Jucătorul care m-a impresionat cel mai mult astăzi a fost Răzvan Trandu, care a și purtat banderola de căpitan în meciul cu Luceafărul. Acesta a pendulat excelent între atac și apărare, luptându-se pentru fiecare minge. A avut ghinion, însă, la un corner al oaspeților din prima repriză, când a lovit greșit balonul cu capul, trimițându-l direct în poarta lui Coca. Dar s-a revanșat în repriza a doua, marcând golul egalizator, după o incursiune pe centru și un șut plasat. Și colegul său de la mijloc, Artean, s-a prezentat exemplar, cu un joc ambițios, mult efort și recuperări reușite.
Media de vârstă a echipei din acest prim joc a fost foarte scăzută, mai ales din cauză că pe teren s-au aflat și câțiva dintre juniorii mai buni ai clubului. Bocșan și Todorov au fost titulari, iar în repriza a doua au intrat Bărbuț, Pleșcan și Balaure. Bocșan, fundașul central a intrat mai greu în joc, dar apoi a fost de netrecut, mereu lipit de adversar. Ba mai mult, efortul său a fost încununat cu un gol, reușit cu capul după un corner executat de Dobricean. De altfel cam toate cornerele și loviturile libere ale acestuia din urmă au fost periculoase. Din păcate pentru el, a fost nevoit să părăsească terenul accidentat, în urma unui fault al adversarilor. Todorov n-a jucat rău, dar e revenit după o accidentare și pare că are nevoie de mai multe meciuri în picioare. Sakir Redjepi a fost jucătorul cu mai multe meciuri din apărare și asta s-a văzut.
O mare dezamăgire a fost Enciu care a părut cam deconectat.
Al doilea meci a fost la alt nivel, cu un ritm mult mai alert. I-am putut vedea la lucru și pe noii veniți la club: juniorul Eduard Pap în poartă, Ovidiu Petre la mijloc și Mihai Dina în atac. Primul s-a prezentat foarte bine, chiar de oaspeții nu au avut mari ocazii, dar a ieșit hotărât când a fost nevoie. În plus, mi se pare că emană o siguranță remarcabilă pentru un portar de vârsta lui. E foarte probabil ca el să joace titulat în retur. Și Coca a avut un joc fără greșeli.
Aportul lui Ovidiu Petre a fost vizibil, jocul la mijlocul terenului e la o valoare superioară celei din tur, grație experienței sale și a siguranței în execuții. Mai ales avându-l și pe Bălace în aceeași linie, experiența celor doi îi poate trage și pe ceilalți jucători în sus. Mihai Dina, însă, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Chiar de n-a jucat rău, acesta n-a reușit încă să înscrie până în momentul de față, deși azi a avut și unele ocazii foarte bune.
A înscris în schimb Șeroni, la o fază mai ciudată, când mingea respinsă aiurea de un fundaș advers a picat pe bară și apoi în fața lui, acesta împingând-o cu pieptul în poartă. În rest a jucat în stilul său, dar foarte sigur în apărare.
Foarte prezent în joc a fost Goge, ceea ce nu e o surpriză. La fel de nesurprinzător a fost și faptul că deși are talent și depune mult efort, multe din deciziile sale au fost mai neinspirate. Dar rămâne un jucător foarte important, care are numai de crescut.
De partea cealaltă, aș vrea să-l remarc din nou pe Nanu, care a jucat titular în primul meci și l-a înlocuit pe Bălace în al doilea. În fiecare joc are momente când pleacă cu mingea pe bandă și înșiră 3-4 adversari creând ocazii foarte periculoase. Cred că merită să joace mai des.
Golul victoriei din meciul cu sârbii a fost înscris chiar la ultima fază de Boldea, care ne-a amintit de ce este golgheter printr-un nou șut spectaculos.
După o asemenea zi, nu putem rămâne decât cu o impresie foarte bună, că echipa s-a întărit, grupul este foarte unit și jocul a crescut în calitate.
Echipa cu Luceafărul: Coca - Todorov, Miculescu, Bocșan, Redjepi - Nanu, Trandu, Artean, Dobricean - Szekely, Enciu. Au mai intrat: Kirev, Boștină, Bărbuț, Pleșcan, Balaure
Echipa cu Zrenjanin: Pap - Marovic, Șeroni, Petrovic, Nohai - Bălace, Petre, Poparadu, Goge - Boldea, Dina. Au mai intrat: Kirev, Nanu, Szekely, Trandu
22 ianuarie 2013
Primele minute ale anului
Metaforic vorbind, că dacă anul ar fi cât o zi, tot ar fi trecut o oră.
Am stat în poziția spectatorului inert, în expectațiune și sperând că viitorul se va contura cât mai curând și cât mai clar. Acuma, aproape de finalul lunii ianuarie, avem doar două certitudini la capitolul veniri: Mihai Dina și Ovidiu Petre. Cel din urmă a fost confirmat astăzi, după o tevatură mult prea lungă, precum recunoaște și el.
În rest, se anunțau câteva plecări, dintre care cele mai interesante ar fi fost ale lui Boștină și Daminuță. Jucătorilor li s-a sugerat, în principiu, să-și caute echipe pentru a prinde niște meciuri competitive. Până la urmă se pare că Boștină va rămâne, iar compartimentul ofensiv a fost întărit prin venirea lui Dina. Rămâne de văzut și la ce nivel se află O. Petre, dar sunt convins că în toată perioada în care s-a anternat alături de Poli, Velcea & co. au avut timp să știe cu ce au de-a face.
Parcă mai este însă loc de vreo două veniri - una prin compartimentul defensiv, alta pe banda dreaptă sau chiar încă o opțiune pentru atac. Nu există un entuziasm major în jurul a ceea ce se întâmplă actualmente la club, dar este prea devreme să judecăm calitatea muncii depuse în această pauză competițională. Să vedem, să vedem.
Lotul pentru Antalya:
Kirev, Coca si Gherasim (portari)
Nohai, Petrovic, Marovic, Miculescu, Redjepi, Seroni, Bocsan, Todorov (fundasi)
Nanu, Petre, Trandu, Balace, Goge, Poparadu, Dobricean, Barbut, Artean (mijlocasi)
Szekely, Dina, Boldea, Bostina, Enciu (atacanti)
Am stat în poziția spectatorului inert, în expectațiune și sperând că viitorul se va contura cât mai curând și cât mai clar. Acuma, aproape de finalul lunii ianuarie, avem doar două certitudini la capitolul veniri: Mihai Dina și Ovidiu Petre. Cel din urmă a fost confirmat astăzi, după o tevatură mult prea lungă, precum recunoaște și el.
În rest, se anunțau câteva plecări, dintre care cele mai interesante ar fi fost ale lui Boștină și Daminuță. Jucătorilor li s-a sugerat, în principiu, să-și caute echipe pentru a prinde niște meciuri competitive. Până la urmă se pare că Boștină va rămâne, iar compartimentul ofensiv a fost întărit prin venirea lui Dina. Rămâne de văzut și la ce nivel se află O. Petre, dar sunt convins că în toată perioada în care s-a anternat alături de Poli, Velcea & co. au avut timp să știe cu ce au de-a face.
Parcă mai este însă loc de vreo două veniri - una prin compartimentul defensiv, alta pe banda dreaptă sau chiar încă o opțiune pentru atac. Nu există un entuziasm major în jurul a ceea ce se întâmplă actualmente la club, dar este prea devreme să judecăm calitatea muncii depuse în această pauză competițională. Să vedem, să vedem.
Lotul pentru Antalya:
Kirev, Coca si Gherasim (portari)
Nohai, Petrovic, Marovic, Miculescu, Redjepi, Seroni, Bocsan, Todorov (fundasi)
Nanu, Petre, Trandu, Balace, Goge, Poparadu, Dobricean, Barbut, Artean (mijlocasi)
Szekely, Dina, Boldea, Bostina, Enciu (atacanti)
21 decembrie 2012
Urările noastre
Aș vrea să zic că sunt multe de spus în această perioada. Dar parcă la fel de bine nu mă deranjează să spun că nu-mi displace liniștea. Clubul se află în expectativă pe piața transferurilor, se vehiculează nume interesante, însă mai e drum lung până la confirmări. Important este că se privesc lucrurile în perspectivă și jucătorii vor veni țintit pentru obiectivele conturate pe anul viitor.
Altfel, bilanțul prezentat azi scoate în evidență o necesitate despre care știam prea bine că există, aceea a finanțării. În timp ce domnul Robu încearcă să culeagă investitori din rândurile celor puțini, suntem confruntați cu realitatea că 95% din veniturile acestui al doilea semestru provin de la Consiliul Local și Consiliul Județean. Va să se zică, o situație mai puțin decât liniștitoare.
Dar acestea sunt gânduri pentru anul viitor. Până atunci, dat fiind că după toate aparențele am trecut cu bine și hopul acestui sfârșit de lume, ne rămâne să vă urăm Sărbători fericite și un an nou plin de împliniri!
Altfel, bilanțul prezentat azi scoate în evidență o necesitate despre care știam prea bine că există, aceea a finanțării. În timp ce domnul Robu încearcă să culeagă investitori din rândurile celor puțini, suntem confruntați cu realitatea că 95% din veniturile acestui al doilea semestru provin de la Consiliul Local și Consiliul Județean. Va să se zică, o situație mai puțin decât liniștitoare.
Dar acestea sunt gânduri pentru anul viitor. Până atunci, dat fiind că după toate aparențele am trecut cu bine și hopul acestui sfârșit de lume, ne rămâne să vă urăm Sărbători fericite și un an nou plin de împliniri!
4 decembrie 2012
4 decembrie 2012
În ultimii ani data de 4 decembrie a reprezentat mai mult decât o aniversare. A fost un simbol al luptei pentru recuperarea palmaresului, respectiv al luptei împotriva celor care s-au folosit de acesta în interesul lor și în defavoarea noastră. Mai mult decât atât, reprezintă o făclie ce pâlpâie în noapte, ca simbol al identității către care tindem.
Credința mea e că identitatea va fi regăsită și că lucrurile vor reintra în normal doar atunci când 4 decembrie va redeveni o celebrare a tradiției fotbalistice începută în urmă cu 91 de ani. La câți mai mulți și mai frumoși!
Credința mea e că identitatea va fi regăsită și că lucrurile vor reintra în normal doar atunci când 4 decembrie va redeveni o celebrare a tradiției fotbalistice începută în urmă cu 91 de ani. La câți mai mulți și mai frumoși!
3 decembrie 2012
FC Bihor - ACS Poli 2:3 (1:1)
Așa se face că după un tur greu, ne-am permis un mic concediu ceva mai repede decât jucătorii lui Poli, astfel că ultima etapă a anului ne-a prins pe amândoi pe alte meleaguri. Vă rugăm, deci, să ne scuzați pentru o cronică mai subțire ca deobicei.
Trecuse o lună de la ultima deplasare a echipei, ceea ce, combinat cu câteva accidentări și terenul greoi cauzat de vremea ploioasă de dinaintea meciului, anunțau un meci greu pentru Poli. După un început bun al nostru, bihorenii sunt cei care deschid scorul în minutul 13, când apărarea a fost prinsă dezorganizat, iar Enciu a gafat lamentabil, doar ștergând mingea cu capul, lăsând-o atacantului advers care a și înscris. Din fericire, egalarea a venit repede 8 minute mai târziu. Petrovic a fost la capătul unei centrări din corner a lui Trandu, fundașul nostru înscriind cu capul al doilea gol al său din acest sezon.
După pauză, orădenii se află la cârma jocului, și au mai multe ocazii în primele 10 minute, punându-l la treabă pe Kirev în câteva rânduri. Portarul nostru, însă, a gafat în minutul 54, când n-a reușit să intercepteze o centrare, iar atacantul advers trimite cu capul în poartă, din spatele lui Sakir.
În mod ciudat, gazdele clachează în perioada următoare, permițându-ne să revenim în joc. Enciu este faultat în careu și obține penalty. În mod foarte surprinzător pentru mine, cel care execută este Trandu, iar acesta transformă printr-o scăriță marca Panenka. Tot noi rămânem la minge, apărarea adversă părând a fi în degringoladă, astfel că după o recuperare, Trandu avansează central, dar, în loc să-l deschidă pe unul din atacanții din față, acesta surprinde din nou, și înscrie cu un lob de la 20 de metri, văzându-l pe portar ceva ieșit.
Mai erau 25 de minute de joc, dar nimic remarcabil nu s-a mai întâmplat, astfel că Poli își consolidează locul promovabil pentru o iarnă liniștită, la 6 puncte de locul 3, încheind turul neînvinsă, cu 7 victorii și 5 egaluri. Bravo!
Deși nu mă prea pot exprima asupra calității jocului deoarece am văzut meciul pe sărite, e clar că vedeta a fost Trandu cu o dublă și o pasă de gol, ceea ce reprezintă și o încununare a intuiției și răbdării lui Velcea care l-a tot titularizat, în ciuda unor prestanțe mai puțin reușite. Am remarcat din nou voința lui Goge, dar pare că de multe ori nu este pe aceeași lungime de undă cu restul echipei. Imaturitatea se vede adesea în deciziile sale, dar experiența poate numai să îl cizeleze. Astfel, cu o creștere constantă, cred că e un jucător de viitor. Din păcate hibele noastre rămân desincronizarea apărării și ezitările lui Kirev. În privința primei, se poate ca iarna să fie un remediu bun. Și ce am mai observat e că lucrurile merg bine atunci când avem mingea și combinăm. Din păcate, există momente când nu putem ține de minge și de mai multe ori pasele nu se concretizează, deoarece unii jucători se plictisesc și aruncă mingea în față, ceea ce nu-mi explic.
Având în vedere că promovarea pare asigurată, probabil că ținta pentru iarnă ar fi aducerea unor jucători în mod special pentru competiția din prima ligă și integrarea lor în echipă. Dar iarna se anunță foarte lungă.
ACS Poli: Kirev - Redjepi, Petrovic, Seroni, Marovic - Goge, Poparadu, Trandu, Nanu - Boldea, Enciu
Schimbări:
Boștină pentru Nanu (min 63)
Bălace pentru Enciu (min 75)
Dobricean pentru Goge (min 83)
Trecuse o lună de la ultima deplasare a echipei, ceea ce, combinat cu câteva accidentări și terenul greoi cauzat de vremea ploioasă de dinaintea meciului, anunțau un meci greu pentru Poli. După un început bun al nostru, bihorenii sunt cei care deschid scorul în minutul 13, când apărarea a fost prinsă dezorganizat, iar Enciu a gafat lamentabil, doar ștergând mingea cu capul, lăsând-o atacantului advers care a și înscris. Din fericire, egalarea a venit repede 8 minute mai târziu. Petrovic a fost la capătul unei centrări din corner a lui Trandu, fundașul nostru înscriind cu capul al doilea gol al său din acest sezon.
După pauză, orădenii se află la cârma jocului, și au mai multe ocazii în primele 10 minute, punându-l la treabă pe Kirev în câteva rânduri. Portarul nostru, însă, a gafat în minutul 54, când n-a reușit să intercepteze o centrare, iar atacantul advers trimite cu capul în poartă, din spatele lui Sakir.
În mod ciudat, gazdele clachează în perioada următoare, permițându-ne să revenim în joc. Enciu este faultat în careu și obține penalty. În mod foarte surprinzător pentru mine, cel care execută este Trandu, iar acesta transformă printr-o scăriță marca Panenka. Tot noi rămânem la minge, apărarea adversă părând a fi în degringoladă, astfel că după o recuperare, Trandu avansează central, dar, în loc să-l deschidă pe unul din atacanții din față, acesta surprinde din nou, și înscrie cu un lob de la 20 de metri, văzându-l pe portar ceva ieșit.
Mai erau 25 de minute de joc, dar nimic remarcabil nu s-a mai întâmplat, astfel că Poli își consolidează locul promovabil pentru o iarnă liniștită, la 6 puncte de locul 3, încheind turul neînvinsă, cu 7 victorii și 5 egaluri. Bravo!
Deși nu mă prea pot exprima asupra calității jocului deoarece am văzut meciul pe sărite, e clar că vedeta a fost Trandu cu o dublă și o pasă de gol, ceea ce reprezintă și o încununare a intuiției și răbdării lui Velcea care l-a tot titularizat, în ciuda unor prestanțe mai puțin reușite. Am remarcat din nou voința lui Goge, dar pare că de multe ori nu este pe aceeași lungime de undă cu restul echipei. Imaturitatea se vede adesea în deciziile sale, dar experiența poate numai să îl cizeleze. Astfel, cu o creștere constantă, cred că e un jucător de viitor. Din păcate hibele noastre rămân desincronizarea apărării și ezitările lui Kirev. În privința primei, se poate ca iarna să fie un remediu bun. Și ce am mai observat e că lucrurile merg bine atunci când avem mingea și combinăm. Din păcate, există momente când nu putem ține de minge și de mai multe ori pasele nu se concretizează, deoarece unii jucători se plictisesc și aruncă mingea în față, ceea ce nu-mi explic.
Având în vedere că promovarea pare asigurată, probabil că ținta pentru iarnă ar fi aducerea unor jucători în mod special pentru competiția din prima ligă și integrarea lor în echipă. Dar iarna se anunță foarte lungă.
ACS Poli: Kirev - Redjepi, Petrovic, Seroni, Marovic - Goge, Poparadu, Trandu, Nanu - Boldea, Enciu
Schimbări:
Boștină pentru Nanu (min 63)
Bălace pentru Enciu (min 75)
Dobricean pentru Goge (min 83)
24 noiembrie 2012
ACS Poli - FC Maramureș 1:0 (1:0)
Cumva, atunci când vremea e antipatică și rece, totul pare antipatic și rece. Alb-negrii au avut nițel de furcă astăzi, la revenirea în competiție după trei săptămâni ingrate de pauză, dar în ciuda unei prestații mai puțin convingătoare, au obținut ceea ce era important și s-au menținut în plasa liderului. Acesta din urmă, anume Corona Brașov, va sta în ultima etapă, astfel că Poli va avea posibilitatea să strângă la un punct în spatele brașovenilor, pentru a pune punct unui tur de campionat care s-a prezentat deja peste așteptările tuturor.
Probabil meciul de azi ar fi fost mult mai simplu dacă oportunitățile din primul sfert de oră ar fi fost finalizate cu mai multă șansă/inspirație. Chiar la prima fază, Nanu și cu Enciu au recuperat un balon pe stânga, cel dintâi a înaintat până înspre careu și a șutat frumos, pe lângă portar, însă mingea a lovit bara și a optat să nu intre în poartă. Goge s-a interpus câteva minute mai târziu unui șut periculos expediat de Trandu, ca apoi alb-negrii să scape cu bine la o fază în care Petrovic a primit doar galben, deși a faultat din poziție suspectă de ultim apărător. Oaspeții au amenințat buturile lui Kirev în minutul 7, când un șut de la distanță s-a scurs de puțin pe lângă, și au mai încercat o dată poarta noastră în minutul 12, mingea sfârșind doar în lovitură de la colț. Poli a reușit să deschidă scorul la pragul sfertului de oră, tot în urma unei faze fixe: Trandu a executat un corner, mingea a fost respinsă inițial din careu, Marovic a recentrat și Enciu s-a ridicat peste un adversar, a trimis spre poartă cu capul, iar portarul nu a reușit să rețină! Forcingul nostru a continuat și cu puțină șansă ne puteam desprinde pe tabelă în următoarele cinci minute, însă întâi lovitura de cap a lui Marovic a fost respinsă de pe linia porții și ulterior Enciu a trimis cu ferocitate spre poartă, mingea trecând însă pe lângă.
Din păcate meciul a cam murit după aceste prime douăzeci de minute și ocaziile au dispărut cu totul până când ne-am apropiat de ultimul sfert de oră. E drept că Poli a mai avut câte o tresărire prin Boldea/Goge până atunci, dar fazele promițătoare nu au fost încununate cu servicii de succes, ceea ce aproape că ne-a costat pe final. Primul eveniment curios a fost hențul comis de Kirev la o degajare (nu știu în ce măsură a și fost), care a fost urmat de multă tensiune, un galben pentru Nanu, și executarea de două ori a acelei libere. Din fericire, doar atât, chiar dacă oaspeții au cerut și un henț în careu. În minutul 89 Marovic a fost și el avertizat, deși impresia mea a fost că tot Nanu comisese faultul în cauză, iar apoi am scăpat cu bine la un luft în careu a lui Miculescu. Singurul șut pe poartă al reprizei a sosit în al treilea minute de prelungire, când Szekely a întors un fundaș în careu, a rămas singur cu portarul într-un oarecare unghi, dar șutul său în forță nu a găsit breșa căutată. Fluierul de final a consemnat victoria noastră, fie ea și destul de chinuită, și nu am putut să nu remarc că doar o mână de oameni a așteptat să salute efortul jucătorilor.
Totuși, rezultatul este cel dorit, chiar și cu un prim unsprezece destul de improvizat (Miculescu, Enciu și Nanu nu sunt chiar titulari de drept), deci nu cred că e cazul să fim prea nemulțumiți. E adevărat că nu pot să remarc în mod deosebit pe nimeni, însă exista și un grad avansat de dificultate în a fi conectat la joc după așa o pauză prelungă. Mă îngrijorează puțin neatențiile lui Kirev (azi a mai și degajat o minge direct spre un adversar în prima repriză), dar e bine că apărarea se descurcă chiar și văduvită fiind de două piese importante (Șeroni și Nohai). De la mijloc în sus s-a încercat când un joc de posesie, când un joc de construcție, dar în general n-a fost prea convingător și tot eforturile personale au fost decisive. Aștept încă ceva mai mult de la Goge, în mod anume. În altă ordine de idei, este de bun augur că Enciu a reușit să marcheze, dat fiind că era și singurul vârf, dar m-a mirat puțin să-l văd preferat lui Boștină. O alegere, până la urmă, bună.
Așadar, mai un hop și intrăm la contemplări. Bravo Poli!
Poli: Kirev (5,5) - Sakir (6), Petrovic (6), Miculescu (6), Marovic (6) - Goge (5), Bălace (5,5), Trandu (5,5), Nanu (5,5) - Enciu (6,5), Boldea (5,5)
Schimbări:
Szekely (5,5) pentru Enciu (min 56)
Poparadu (5,5) pentru Bălace (min 58)
Artean pentru Goge (min 75)
Probabil meciul de azi ar fi fost mult mai simplu dacă oportunitățile din primul sfert de oră ar fi fost finalizate cu mai multă șansă/inspirație. Chiar la prima fază, Nanu și cu Enciu au recuperat un balon pe stânga, cel dintâi a înaintat până înspre careu și a șutat frumos, pe lângă portar, însă mingea a lovit bara și a optat să nu intre în poartă. Goge s-a interpus câteva minute mai târziu unui șut periculos expediat de Trandu, ca apoi alb-negrii să scape cu bine la o fază în care Petrovic a primit doar galben, deși a faultat din poziție suspectă de ultim apărător. Oaspeții au amenințat buturile lui Kirev în minutul 7, când un șut de la distanță s-a scurs de puțin pe lângă, și au mai încercat o dată poarta noastră în minutul 12, mingea sfârșind doar în lovitură de la colț. Poli a reușit să deschidă scorul la pragul sfertului de oră, tot în urma unei faze fixe: Trandu a executat un corner, mingea a fost respinsă inițial din careu, Marovic a recentrat și Enciu s-a ridicat peste un adversar, a trimis spre poartă cu capul, iar portarul nu a reușit să rețină! Forcingul nostru a continuat și cu puțină șansă ne puteam desprinde pe tabelă în următoarele cinci minute, însă întâi lovitura de cap a lui Marovic a fost respinsă de pe linia porții și ulterior Enciu a trimis cu ferocitate spre poartă, mingea trecând însă pe lângă.
Din păcate meciul a cam murit după aceste prime douăzeci de minute și ocaziile au dispărut cu totul până când ne-am apropiat de ultimul sfert de oră. E drept că Poli a mai avut câte o tresărire prin Boldea/Goge până atunci, dar fazele promițătoare nu au fost încununate cu servicii de succes, ceea ce aproape că ne-a costat pe final. Primul eveniment curios a fost hențul comis de Kirev la o degajare (nu știu în ce măsură a și fost), care a fost urmat de multă tensiune, un galben pentru Nanu, și executarea de două ori a acelei libere. Din fericire, doar atât, chiar dacă oaspeții au cerut și un henț în careu. În minutul 89 Marovic a fost și el avertizat, deși impresia mea a fost că tot Nanu comisese faultul în cauză, iar apoi am scăpat cu bine la un luft în careu a lui Miculescu. Singurul șut pe poartă al reprizei a sosit în al treilea minute de prelungire, când Szekely a întors un fundaș în careu, a rămas singur cu portarul într-un oarecare unghi, dar șutul său în forță nu a găsit breșa căutată. Fluierul de final a consemnat victoria noastră, fie ea și destul de chinuită, și nu am putut să nu remarc că doar o mână de oameni a așteptat să salute efortul jucătorilor.
Totuși, rezultatul este cel dorit, chiar și cu un prim unsprezece destul de improvizat (Miculescu, Enciu și Nanu nu sunt chiar titulari de drept), deci nu cred că e cazul să fim prea nemulțumiți. E adevărat că nu pot să remarc în mod deosebit pe nimeni, însă exista și un grad avansat de dificultate în a fi conectat la joc după așa o pauză prelungă. Mă îngrijorează puțin neatențiile lui Kirev (azi a mai și degajat o minge direct spre un adversar în prima repriză), dar e bine că apărarea se descurcă chiar și văduvită fiind de două piese importante (Șeroni și Nohai). De la mijloc în sus s-a încercat când un joc de posesie, când un joc de construcție, dar în general n-a fost prea convingător și tot eforturile personale au fost decisive. Aștept încă ceva mai mult de la Goge, în mod anume. În altă ordine de idei, este de bun augur că Enciu a reușit să marcheze, dat fiind că era și singurul vârf, dar m-a mirat puțin să-l văd preferat lui Boștină. O alegere, până la urmă, bună.
Așadar, mai un hop și intrăm la contemplări. Bravo Poli!
Poli: Kirev (5,5) - Sakir (6), Petrovic (6), Miculescu (6), Marovic (6) - Goge (5), Bălace (5,5), Trandu (5,5), Nanu (5,5) - Enciu (6,5), Boldea (5,5)
Schimbări:
Szekely (5,5) pentru Enciu (min 56)
Poparadu (5,5) pentru Bălace (min 58)
Artean pentru Goge (min 75)
23 noiembrie 2012
Suporteri vs jucători
Cine sunt mai importanți, suporterii sau jucătorii unei echipe de fotbal? Pare genul de întrebare ca și: Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Numai în cazul de față e clar că întâi a fost sportivul.
Orice club sportiv trebuie să aibă în atenție mai întâi activitatea sportivă și de-abia apoi satisfacția suporterilor. Poate pare ciudat și probabil că ideea că suporterul de fotbal ar trebui să fie în centrul atenției a fost generată de situația actuală în care acesta e neglijat, iar fotbalul se joacă doar pentru îmbogățirea altora, nu de plăcere sau pentru performanța sportivă.
Spectaculoasa coregrafie a suporterilor poliști a reprezentat o mare lovitură de marketing, imaginile ce au făcut înconjurul globului, atrăgând atenția asupra existenței acestui mic club și a devotamentului și a creativității suporterilor lui.
E extraordinar ce s-a întâmplat, dar în continuare ar fi bine ca lumina nocturnei să se reîndrepte asupra terenului de fotbal. Pentru că un meci nu se rezumă la acele 10 minute de pirotehnie, ci are de 9 ori mai multe.
La noi se pare că încă nu s-au schimbat unele lucruri. Mai mulți jucători veniți din țări mai civilizate au rămas surprinși să vadă că în România presa fotbalistică în proporție covârșitoare este acoperită de subiecte extra-sportive, iar în loc ca prim-planul să-l aibă jucătorii și antrenorii, la emisiuni răsună din plin vocile patronilor megalomani.
Situația este la fel și acum. Nu despre Robu, USL sau Druckeria/Peluza Sud ar trebui să se vorbească, ci despre Boldea sau Marchiș, Bălace sau Rotariu, Velcea sau Foale. Numai dacă punem lumina asupra actorilor principali putem spera ca fotbalul timișorean să crească. Discuțiile despre origini, palmares, continuitate, demnitate și moralitate sunt adiacente și ar fi doar de formă, dacă fondul lor n-ar avea ca scop formarea unui club sportiv solid și stabil.
Ar fi păcat ca această lovitură de imagine să treacă nefructificată. Dacă rămânem la stadiul de fălire atunci n-am rezolvat nimic. Puterea acestui moment e în ceea ce se poate realiza în continuare. Acum că s-au făcut auziți, poate cineva va și sta să-i asculte, dacă vor să ceară ceva și dacă își doresc cu adevărat să realizeze ceva mai frumos și mai durabil ca un castel de nisip.
Dacă ASU are suporteri minunați, mi se pare că cei de la ACS au reușit să realizeze o echipă foarte frumoasă, cu jucători de-ai locului, foarte uniți și mândri că joacă la Poli, care au întrecut așteptările multora.
Iar o echipă frumoasă atrage public, indiferent de conjunctura din jur, pentru că un club e doar forma, pe când echipa e fondul.
Orice club sportiv trebuie să aibă în atenție mai întâi activitatea sportivă și de-abia apoi satisfacția suporterilor. Poate pare ciudat și probabil că ideea că suporterul de fotbal ar trebui să fie în centrul atenției a fost generată de situația actuală în care acesta e neglijat, iar fotbalul se joacă doar pentru îmbogățirea altora, nu de plăcere sau pentru performanța sportivă.
Spectaculoasa coregrafie a suporterilor poliști a reprezentat o mare lovitură de marketing, imaginile ce au făcut înconjurul globului, atrăgând atenția asupra existenței acestui mic club și a devotamentului și a creativității suporterilor lui.
E extraordinar ce s-a întâmplat, dar în continuare ar fi bine ca lumina nocturnei să se reîndrepte asupra terenului de fotbal. Pentru că un meci nu se rezumă la acele 10 minute de pirotehnie, ci are de 9 ori mai multe.
La noi se pare că încă nu s-au schimbat unele lucruri. Mai mulți jucători veniți din țări mai civilizate au rămas surprinși să vadă că în România presa fotbalistică în proporție covârșitoare este acoperită de subiecte extra-sportive, iar în loc ca prim-planul să-l aibă jucătorii și antrenorii, la emisiuni răsună din plin vocile patronilor megalomani.
Situația este la fel și acum. Nu despre Robu, USL sau Druckeria/Peluza Sud ar trebui să se vorbească, ci despre Boldea sau Marchiș, Bălace sau Rotariu, Velcea sau Foale. Numai dacă punem lumina asupra actorilor principali putem spera ca fotbalul timișorean să crească. Discuțiile despre origini, palmares, continuitate, demnitate și moralitate sunt adiacente și ar fi doar de formă, dacă fondul lor n-ar avea ca scop formarea unui club sportiv solid și stabil.
Ar fi păcat ca această lovitură de imagine să treacă nefructificată. Dacă rămânem la stadiul de fălire atunci n-am rezolvat nimic. Puterea acestui moment e în ceea ce se poate realiza în continuare. Acum că s-au făcut auziți, poate cineva va și sta să-i asculte, dacă vor să ceară ceva și dacă își doresc cu adevărat să realizeze ceva mai frumos și mai durabil ca un castel de nisip.
Dacă ASU are suporteri minunați, mi se pare că cei de la ACS au reușit să realizeze o echipă foarte frumoasă, cu jucători de-ai locului, foarte uniți și mândri că joacă la Poli, care au întrecut așteptările multora.
Iar o echipă frumoasă atrage public, indiferent de conjunctura din jur, pentru că un club e doar forma, pe când echipa e fondul.
19 noiembrie 2012
ASU Poli - Nădrag 4:1 (2:1)
Până acum mi-au plăcut mai multe meciuri pe Știința (atât la ASU, cât și la vechea Poli II), dar cel de aseară le-a întrecut pe toate. Sub lumina nocturnei, meciul a început în forță, părând că jucătorii ambelor echipe sunt ambiționați de atmosfera din jur, mai mult decât ar cere miza jocului.
Deși Poli a fost cea care a dominat jocul și a avut mai multe ocazii, cei din Nădrag au vrut să facă impresie, s-au luptat pentru fiecare minge și au stat destul de organizat și solid în apărare. Au avut câteva ocazii pe contraatac, prin care puteau provoca o surpriză, dar valoarea jucătorilor și-a spus cuvântul la finalizare. Așa s-a întâmplat când un atacant a scăpat pe dreapta singur cu portarul, dar n-a mai știut ce să facă, permițându-i lui Mario Foale să pareze ușor.
Aceleași slăbiciuni le-au fost fatale oaspeților și în apărare. Portarul, cel mai slab de pe teren, a scăpat în mai multe rânduri cu fața curată, deși a gafat de câteva ori. Și totuși, un fundaș a fost de vină la primul gol, când la o minge lungă acesta n-a reușit să o ia înaintea lui Marchiș, atacantul nostru șutând apoi pe lângă portar, din centrul careului.
Nădrăgenii nu s-au lăsat și au reușit până la urmă surpriza. După o fază bună de atac a acestora, mingea este respinsă pe la 25 de metri, până la un mijlocaș, care trimite un șut imparabil, sub transversală.
Jocul s-a domolit un pic și părea că pauza va găsi cele două echipe la egalitate, dar Poli înscrie din nou, cu puțin timp înainte de fluierul arbitrului. Apărarea oaspeților a greșit colectiv la o centrare la care a fost depășită complet, mingea ajungând până la Hușanu pe partea stângă, care a marcat din apropiere.
A fost o primă repriză foarte plăcută și antrenantă, jucată în viteză, în care adversarii s-au ambiționat să ne arate mai mult decât pot, oferindu-ne și un gol superb. În repriza a doua spectacolul s-a mutat din teren pe marginea acestuia, unde galeria a realizat o coregrafie de excepție, luminând un șirag de torțe roșiatice de-alungul gardului ce înconjoară terenul. Terenul s-a inundat cu lumină și fum, momente bune în care am uitat de fotbal. E greu de imaginat cum e să fii în ghetele unui jucător în astfel de momente.
Totuși, nădrăgenii au încercat de mai multe ori să ne aducă aminte că jocul încă nu se gătase și că puteau egala la orice greșeală. Așa se putea întâmpla când un atacant advers a fost lansat printre fundași cu o pasă lungă la firul ierbii, dar portarul Șerban (intrat la pauză) a ieșit perfect la intercepție.
Desprinderea a fost reușită până la urmă în minutul 81 de Rotariu, sau mai degrabă de portarul celor din Nădrag, care trebuia să o comită fatal până la urmă. Veteranul polist a trimis o lovitură liberă plasată, prin zid, dar portarul n-a mai sărit, crezând că mingea va trece în afara porții, ceea ce nu s-a întâmplat. Ocaziile au reînceput să apară, iar Marchiș a înscris din nou, cel mai lucrat gol al serii, după o serie de pase ce a destabilizat apărarea oaspeților.
Astfel s-a încheiat o seară minunată. Felicitări galeriei, echipei și adversarilor pentru ceea ce au realizat! Bravo Poli!
Click aici pentru o galerie foto de la meci.
ASU Poli: M. Foale – Radovancovici, Obrejan, Hușanu, Maranescu – Popoviciu, Lazăr, Rotariu, Nicolaie – Băcilă, Marchiș
Au mai intrat: Șerban, Ardel, Cioroagă, Panc
Deși Poli a fost cea care a dominat jocul și a avut mai multe ocazii, cei din Nădrag au vrut să facă impresie, s-au luptat pentru fiecare minge și au stat destul de organizat și solid în apărare. Au avut câteva ocazii pe contraatac, prin care puteau provoca o surpriză, dar valoarea jucătorilor și-a spus cuvântul la finalizare. Așa s-a întâmplat când un atacant a scăpat pe dreapta singur cu portarul, dar n-a mai știut ce să facă, permițându-i lui Mario Foale să pareze ușor.
Aceleași slăbiciuni le-au fost fatale oaspeților și în apărare. Portarul, cel mai slab de pe teren, a scăpat în mai multe rânduri cu fața curată, deși a gafat de câteva ori. Și totuși, un fundaș a fost de vină la primul gol, când la o minge lungă acesta n-a reușit să o ia înaintea lui Marchiș, atacantul nostru șutând apoi pe lângă portar, din centrul careului.
Nădrăgenii nu s-au lăsat și au reușit până la urmă surpriza. După o fază bună de atac a acestora, mingea este respinsă pe la 25 de metri, până la un mijlocaș, care trimite un șut imparabil, sub transversală.
Jocul s-a domolit un pic și părea că pauza va găsi cele două echipe la egalitate, dar Poli înscrie din nou, cu puțin timp înainte de fluierul arbitrului. Apărarea oaspeților a greșit colectiv la o centrare la care a fost depășită complet, mingea ajungând până la Hușanu pe partea stângă, care a marcat din apropiere.
A fost o primă repriză foarte plăcută și antrenantă, jucată în viteză, în care adversarii s-au ambiționat să ne arate mai mult decât pot, oferindu-ne și un gol superb. În repriza a doua spectacolul s-a mutat din teren pe marginea acestuia, unde galeria a realizat o coregrafie de excepție, luminând un șirag de torțe roșiatice de-alungul gardului ce înconjoară terenul. Terenul s-a inundat cu lumină și fum, momente bune în care am uitat de fotbal. E greu de imaginat cum e să fii în ghetele unui jucător în astfel de momente.
Totuși, nădrăgenii au încercat de mai multe ori să ne aducă aminte că jocul încă nu se gătase și că puteau egala la orice greșeală. Așa se putea întâmpla când un atacant advers a fost lansat printre fundași cu o pasă lungă la firul ierbii, dar portarul Șerban (intrat la pauză) a ieșit perfect la intercepție.
Desprinderea a fost reușită până la urmă în minutul 81 de Rotariu, sau mai degrabă de portarul celor din Nădrag, care trebuia să o comită fatal până la urmă. Veteranul polist a trimis o lovitură liberă plasată, prin zid, dar portarul n-a mai sărit, crezând că mingea va trece în afara porții, ceea ce nu s-a întâmplat. Ocaziile au reînceput să apară, iar Marchiș a înscris din nou, cel mai lucrat gol al serii, după o serie de pase ce a destabilizat apărarea oaspeților.
Astfel s-a încheiat o seară minunată. Felicitări galeriei, echipei și adversarilor pentru ceea ce au realizat! Bravo Poli!
Click aici pentru o galerie foto de la meci.
ASU Poli: M. Foale – Radovancovici, Obrejan, Hușanu, Maranescu – Popoviciu, Lazăr, Rotariu, Nicolaie – Băcilă, Marchiș
Au mai intrat: Șerban, Ardel, Cioroagă, Panc
14 noiembrie 2012
Încotro?
Parcă mai ieri Poli murise, iar suporterii nu știau ce le va rezerva viitorul. De atunci lucrurile au progresat foarte mult. Dacă e să ne referim la ASU, suporterii ce se implică activ în mersul echipei, scot materiale promoționale meci de meci, asigurând între timp și echipamentul jucătorilor. Ținând cont de fluxul constant de spectatori, pare că viitorul e asigurat.
Mai presus de ineditul situației, pe mine cel puțin, mă captivează posibilitatea de a schimba mentalitatea fotbalului românesc din temelii. N-ar fi minunat ca fotbalul să nu se mai joace pentru televiziuni sau pentru ca diverși conducători să se îmbogățească? Ca juniorii să nu fie crescuți pentru impresari, ca meciurile să fie exclusiv pentru jucători și spectatori? Ca un club local să respecte părerea fanilor și să reprezinte un punct de interes pentru tot ceea ce e de-al locului, de la mass-media până la afaceri și întreprinderi, iar clubul să nu facă nici un compromis și să se descurce cu forțele proprii.
E o ambiție uriașă, dar dacă nimeni nu se înhamă, atunci cu siguranță nu se va reuși vreo schimbare. Mai ales suporterii poliști au protestat împotriva sistemului actual. Dar de protestat e ușor. Oricine o poate face, dar în majoritatea timpului nu are nici un efect, ceea ce noi știm foarte bine. E infinit mai greu să clădești ceva, piatră cu piatră, care să crească treptat, pentru ca în final să uimească pe toată lumea.
De aceea eu nu pot fi încă foarte optimist în legătură cu ambițiile celor care s-au înhămat la frâiele echipei de fotbal a Politehnicii. Au trecut deja câteva luni în care nu s-a expus clar scopul acesteia. Va rămâne club de amatori sau sunt ambiții mai mari? Sub ce formă de organizare va continua? Nu cred că mai poate merge mult doar din donații, mai ales dacă va promova la un nivel superior. Nu e clar cine și cum ia deciziile și nu există nici o garanție că acestea vor fi în favoarea fanilor. La o adică de unde se știe ce își doresc fanii și mai exact de părerea cui se ține cont? Dacă această echipă se dorește a fi reprezentativă pentru oraș, atunci ea va trebui să și ofere ceva comunității, în afara meciurilor. Probabil e încă devreme, dar trebuie pusă și problema juniorilor. Care se vrea a fi relația cu Universitatea, cu celelalte cluburi, cu autoritățile locale? E clar că pe viitor finanțarea va trebui să fie din sponsorizări, iar pentru asta trebuie trasate condițiile în care asemenea colaborări vor fi efectuate, astfel încât să fie în interesul fanilor și al comunității.
Se poate ca la unele întrebări să se răspundă în zilele ce urmează. Ar fi un pas înainte. După cum spuneam, e incredibil de greu să clădești ceva. Eu sper să nu fie doar un castel de nisip.
În zilele următoare, aceeași întrebare va fi adresată și clubului ACS Poli.
4 noiembrie 2012
ASU Poli - Bacova 8:0 (5:0)
.jpg)
Era clar că meciul nu va avea istoric. Poli combina cu lejeritate, exersând diferite scheme, cu Rotariu coordonator de pase. Tocmai după o astfel de pasă, peste apărare, Marchiș reușea hat-trick-ul. Nicolaie stabilește scorul pauzei, înscriind cu capul în urma unui corner, faze la care apărarea oaspete a fost complet depășită.Repriza a doua a fost mai mult un joc de curtea școlii, tactica fiind lăsată deoparte. La pauză antrenorul Foale a și trimis în teren 3 jucători ce nu au jucat prea des, printre care și Cioroagă, atacantul proaspăt venit alături de studenți. Nici nu a fost reluat bine meciul, că Popoviciu mai marchează un gol printr-un șut de la distanță, ce l-a luat prin surprindere pe portar. În minutul 49 se face 7-0, Marchiș înscriind al 4 gol al său pe ziua de azi.
Restul de 40 de minute n-au mai adus o căruță de goluri, ci numai unul, alb-violeții jucând mult mai lejer. Popoviciu a mai încercat câteva șuturi de la distanță, dar n-au nimerit cadrul porții, la cornere portarul a închis bine poarta, iar rezervele nu s-au ridicat la nivelul celor pe care i-au schimbat. Bacova a ajuns de vreo două-trei ori în poziții bune dar au fost neconvingători la finalizare, fundașii noștri blocându-i prompt. Din păcate am avut parte și de un moment urât, Florea, intrat și el la pauză, fiind accidentat grav la gleznă de către un adversar, care a și primit roșu direct. Ultimul gol a venit în minutul 79, înscris chiar de Cioroagă.
.jpg)
Finalul de tur n-ar trebui să pună mari probleme echipei alb-violete. Din păcate trebuie să așteptăm ca Racovița să se încurce.
ASU Poli: Foale – Radovancovici, Hușanu, Obrejan, Maranescu, Lazăr, Rotariu, Popoviciu, Nicolaie, Băcilă, Marchiș
Au mai intrat: Florea, Cioroagă, Panc, Iovițu
3 noiembrie 2012
FCM Târgu Mureș - ACS Poli 1:2 (1:1)
O victorie, aș spune, nesperată în această amiază, în primul rând deoarece jocul pe întreaga repriză secundă a fost unul care ducea spre bine-cunoscutul rezultat de egalitate. Inspirația lui Boldea a făcut însă diferența la ultima fază a meciului, astfel că alb-negrii s-au apropiat de fruntea clasamentului, profitând de pasul greșit făcut de liderul Corona.
Meciul a început prost pentru Poli, căci gazdele au deschis scorul repede, încă din minutul 4. Atunci apărarea noastră nu a fost atentă la o liberă bătută repede pe dreapta, a urmat o centrare la care Kirev a ales să nu iasă, și nici Trandu, nici Goge nu l-au marcat cu succes pe fundașul Deaconescu, care a marcat cu o lovitură de cap. Gazdele s-ar fi putut desprinde în minutul 7, când axul central al aprărării noastre dormea, ceea ce i-a permis lui Bujor să tragă de la marginea careului, mingea trecând de Kirev, dar sfârșind în bară! Replica Politehnicii a venit rapid, și după o fază a lui Goge - am impresia - balonul a fost respins prost de portar, a ajuns la Nanu, care a tras către poarta părăsită, însă a nimerit fix singurul jucător advers aflat pe linia porții. Din fericire am reușit să marcăm la scurt timp după această oportunitate ratată, astfel că în minutul 13 se restabilea egalitatea: o fază dezvoltată pe stânga a fost finalizată cu o centrare de către Nanu, care i-a găsit precis fruntea lui Szekely în mijlocul careului și atacantul nostru nu a ratat. Jocul a rămas deschis, facilitat și de multele recuperări la mijloc ale ambelor echipe, dar ocaziile de gol nu s-au mai înghesuit să apară. Jucătorii noștri au încercat câteva șuturi de la distanță (Szekely, Bălace), însă nu au pus în mare pericol poarta adversă, chiar dacă au dominat mare parte din repriză.
Mitanul secund nu s-a ridicat la nivelul celui dintâi, alb-negrii oferind gazdelor inițiativa. Aceștia nu s-au remarcat decât prin nenumărate faze fixe irosite, spre fericirea noastră, și în ultimele douăzeci de minute jocul a început să fie mult mai fragmentat, datorită avertismentelor acordate de ambele părți. Nimic nu anunța vreo reușită pe final, după un spectacol tern, dar ambele formații au avut ocazia să dea lovitura în minutele de prelungire. A fost însă nevoie de marea ratare a gazdelor, care nu au profitat de o bâlbâială în careu și au trimis peste din doar câțiva metri, ca Poli să mă aibă șansa de a câștiga partida. Așadar, precum am scris deja, la chiar ultima fază a meciului mingea a fost degajată de apărarea noastră, Boștină a protejat și l-a deschis pe Boldea în centru, la 40 metri, acesta a preluat în viteză, a trecut de doi jucători, și ajuns la marginea careului a șutat cu latul în stânga portarului, pecetluind soarta celor trei puncte! Nu s-a mai jucat după reluare, astfel că putem aprecia din nou revenirea echipei, care cel puțin în acest spirit arată asemănător cu predecesoarea ei de pe Dan Păltinișanu.
Trecând dincolo de extazul acestui final de meci, trebuie recunoscut că Poli nu merita în mod deosebit victoria de azi. Am fost dezamăgit de ceea ce mi s-a arătat în repriza secundă, de lipsa de zvâc din ofensivă și de multele ultime pase care nu și-au găsit destinația. Aș aprecia jocul fundașilor centrali, care și-au revenit după un debut mai indecis și au protejat bine careul lui Kirev, dar benzile au fost mai puțin convingătoare. La mijloc, cu un tandem mai puțin obișnuit Trandu-Bălace, în prima repriză a funcționat destul de decent, dar pericolul a venit tot pe flancuri, via Goge și Nanu. Chiar dacă nici aceștia nu au strălucit, ambii mijlocași laterali au creat fazele importante ale Politehnicii, Nanu trecându-și în cont și o pasă de gol.
Culmea, deși ambii atacanți au marcat, și aidoma coechipierilor lor au fost mai prezenți în prima repriză, e greu de zis că s-au remarcat prin altceva decât reușitele lor. Nici jucătorii introduși pe parcursul meciului nu au schimbat fața jocului, Dobricean irosind câteva mingi interesante, însă nu poate fi negat că fără aceste înlocuiri, nu s-ar fi croit drumul către victorie astăzi.
Orișicum, când tragem linia, e bine. Deci un mic "bravo Poli" tot se cade!
Poli: Kirev (5,5) - Nohai (5), Sakir (6), Șeroni (6), Marovic (5) - Goge (5,5), Bălace (5,5), Trandu (5), Nanu (6) - Szekely (6), Boldea (6)
Schimbări:
Dobricean (5,5) pentru Goge (min 63)
Boștină pentru Szekely (min 75)
Artean pentru Nanu (min 81)
Meciul a început prost pentru Poli, căci gazdele au deschis scorul repede, încă din minutul 4. Atunci apărarea noastră nu a fost atentă la o liberă bătută repede pe dreapta, a urmat o centrare la care Kirev a ales să nu iasă, și nici Trandu, nici Goge nu l-au marcat cu succes pe fundașul Deaconescu, care a marcat cu o lovitură de cap. Gazdele s-ar fi putut desprinde în minutul 7, când axul central al aprărării noastre dormea, ceea ce i-a permis lui Bujor să tragă de la marginea careului, mingea trecând de Kirev, dar sfârșind în bară! Replica Politehnicii a venit rapid, și după o fază a lui Goge - am impresia - balonul a fost respins prost de portar, a ajuns la Nanu, care a tras către poarta părăsită, însă a nimerit fix singurul jucător advers aflat pe linia porții. Din fericire am reușit să marcăm la scurt timp după această oportunitate ratată, astfel că în minutul 13 se restabilea egalitatea: o fază dezvoltată pe stânga a fost finalizată cu o centrare de către Nanu, care i-a găsit precis fruntea lui Szekely în mijlocul careului și atacantul nostru nu a ratat. Jocul a rămas deschis, facilitat și de multele recuperări la mijloc ale ambelor echipe, dar ocaziile de gol nu s-au mai înghesuit să apară. Jucătorii noștri au încercat câteva șuturi de la distanță (Szekely, Bălace), însă nu au pus în mare pericol poarta adversă, chiar dacă au dominat mare parte din repriză.
Mitanul secund nu s-a ridicat la nivelul celui dintâi, alb-negrii oferind gazdelor inițiativa. Aceștia nu s-au remarcat decât prin nenumărate faze fixe irosite, spre fericirea noastră, și în ultimele douăzeci de minute jocul a început să fie mult mai fragmentat, datorită avertismentelor acordate de ambele părți. Nimic nu anunța vreo reușită pe final, după un spectacol tern, dar ambele formații au avut ocazia să dea lovitura în minutele de prelungire. A fost însă nevoie de marea ratare a gazdelor, care nu au profitat de o bâlbâială în careu și au trimis peste din doar câțiva metri, ca Poli să mă aibă șansa de a câștiga partida. Așadar, precum am scris deja, la chiar ultima fază a meciului mingea a fost degajată de apărarea noastră, Boștină a protejat și l-a deschis pe Boldea în centru, la 40 metri, acesta a preluat în viteză, a trecut de doi jucători, și ajuns la marginea careului a șutat cu latul în stânga portarului, pecetluind soarta celor trei puncte! Nu s-a mai jucat după reluare, astfel că putem aprecia din nou revenirea echipei, care cel puțin în acest spirit arată asemănător cu predecesoarea ei de pe Dan Păltinișanu.
Trecând dincolo de extazul acestui final de meci, trebuie recunoscut că Poli nu merita în mod deosebit victoria de azi. Am fost dezamăgit de ceea ce mi s-a arătat în repriza secundă, de lipsa de zvâc din ofensivă și de multele ultime pase care nu și-au găsit destinația. Aș aprecia jocul fundașilor centrali, care și-au revenit după un debut mai indecis și au protejat bine careul lui Kirev, dar benzile au fost mai puțin convingătoare. La mijloc, cu un tandem mai puțin obișnuit Trandu-Bălace, în prima repriză a funcționat destul de decent, dar pericolul a venit tot pe flancuri, via Goge și Nanu. Chiar dacă nici aceștia nu au strălucit, ambii mijlocași laterali au creat fazele importante ale Politehnicii, Nanu trecându-și în cont și o pasă de gol.
Culmea, deși ambii atacanți au marcat, și aidoma coechipierilor lor au fost mai prezenți în prima repriză, e greu de zis că s-au remarcat prin altceva decât reușitele lor. Nici jucătorii introduși pe parcursul meciului nu au schimbat fața jocului, Dobricean irosind câteva mingi interesante, însă nu poate fi negat că fără aceste înlocuiri, nu s-ar fi croit drumul către victorie astăzi.
Orișicum, când tragem linia, e bine. Deci un mic "bravo Poli" tot se cade!
Poli: Kirev (5,5) - Nohai (5), Sakir (6), Șeroni (6), Marovic (5) - Goge (5,5), Bălace (5,5), Trandu (5), Nanu (6) - Szekely (6), Boldea (6)
Schimbări:
Dobricean (5,5) pentru Goge (min 63)
Boștină pentru Szekely (min 75)
Artean pentru Nanu (min 81)
29 octombrie 2012
ACS Poli - FC Argeș 2:2 (0:1)
Niciodată nu pare just când înduri un frig precum cel de astăzi și ești răsplătit cu o partidă de o factură atât de îndoilenică. În urma unui joc care a stat sub semnul haosului, alb-negrii au irosit două puncte în fața unei formații suferinde, negând astfel rezultatul pozitiv de etapa trecută. Și marea suferință a după-amiezii s-a numit apărarea.
Prima repriză a început destul de echilibrat, fără ocazii de poartă. La Poli, din nou cu Trandu în spatele atacanților, lipseau viziunea și convingerea, în timp ce oaspeții se mulțumeau să stea alerți, de avea să apară vreo oportunitate. Indeciziile lui Șeroni și Marovic au prevestit ceea ce avea să se întâmple în minutul 33, dar chiar înainte de deschiderea scorului am beneficiat și de primele șuturi pe poartă ale Politehnicii. Boldea și Goge au tras amândoi frumos de la 25-30 metri, însă portarul advers s-a arcuit artistic și a respins în ambele rânduri. Aceste execuții au precedat golul argeșenilor, care s-au trezit cu mult spațiu în fața careului nostru după o intervenție ratată a lui Șeroni, mingea a ajuns în flanc de unde lipsea Marovic, iar Kirev a avut un reflex încet la șutul năprasnic de la vreo 20 metri a lui Alin Popa. Replica noastră s-a lăsat așteptată, iar în afară de un șut parat de portar, trimis de Bălace din interiorul careului, nu am mai pus în pericol buturile adverse.
Mitanul secund putea debuta cu lovitura decisivă din partea argeșenilor, căci un jucător a scăpat singur cu portarul ușor lateral stânga, după ce a scăpat de Șeroni, dar șutul său a fost deviat în corner - nu mi-e clar dacă tot de fundaș sau dacă de către Kirev. Jocul nostru n-a arătat nicicum mai bine, dar chiar când Boștină și Dobricean se pregăteau să intre, am avut un strop de șansă, și la un șut anemic al lui Poparadu de la marginea careului, mingea a fost deviată până la Boldea care, oportunist ca întotdeauna, a marcat pe lângă portar, restabilind egalitatea. Era doar minutul 53 și multe se mai puteau întâmpla, însă după un forcing inițial ce ne-a aparținut, culminat cu șutul din întoarcere trimis de Szekely câteva minute mai târziu care a țintit portarul, lucrurile s-au domolit. Culmea, argeșenii au fost foarte aproape de a da lovitura când au dejucat un joc aiurea la ofsaid al apărării noastre, dar printr-o minune am scăpat nevătămați de la o fază de singur cu portarul! Presiunea constantă a lui Szekely, care a fost cel mai insistent jucător al Politehnicii, a fost finalmente răsplătită în minutul 80, când Dobricean l-a lansat cu un lob peste fundașii adverși, și atacantul nostru a plasat mingea pe lângă portarul ieșit în întâmpinare, trecând avantajul de partea noastră pe tabelă. Trebuia să fie 3-1 la o fază fixă două minute mai târziu, însă Petrovic nu a putut împunge balonul din doar câțiva metri, iar acest lucru avea să ne coste. Același Petrovic a abordat absolut inedcis un atac al oaspeților, a permis unui adversar să-l trimită la plimbare, și din spate Poparadu a avut extrem de proasta inspirație de a-și întinde piciorul, oferindu-le argeșenilor un penalty necugetat. Popa a transformat în dreapta lui Kirev și deodată eram înapoi la început, cu doar un punctișor în sacoșă. Am fi putut reveni în avantaj în minutul 90+2, când Szekely i-a plasat o minge perfect lui Boldea, însă acesta a șutat moale și direct pe portar, irosind o bună ocazie de gol. Astfel, a rămas egal și nu pot să nu-mi aduc aminte că acest sezon începe să semene cu cel de acuma doi ani, când alb-violeții de pe atunci se chinuiau să-și treacă în cont mai multe victorii decât egaluri, într-un sezon ce avea să se încheie (ca atâtea altele) cu amărăciune pentru noi. Dar acela era alt nivel, alte vremuri.
În continuare nu înțeleg obstinația cu care Velcea ține să-l titularizeze pe Trandu. E drept că nici Dobricean nu este un jucător vedetă, dar nu cred că se poate compara potențialul pe care îl poate aduce acesta din urmă în joc, așa cum a dovedit-o și astăzi. În rest, execrabil jocul defensiv, din care nu pot găsi un evidențiat pozitiv. Goge și Bălace s-au zbătut fără mult succes, în timp ce Poparadu poartă pe conștiință penalty-ul, iar Trandu nu s-a remarcat decât prin nereușite. Doar atacanții au depus un efort cu adevărat apreciabil astăzi, chiar dacă ambii puteau marca mai multe goluri. Schimbările au revitalizat puțin jocul nostru, însă până la urmă a fost în van, datorită neglijenței arătate în defensivă.
Ne rămâne să facem o figură frumoasă etapa viitoare la Tg. Mureș, unde este vital să nu pierdem. Va trebuie însă să evoluăm la alt nivel pentru a nu o face.
Poli: Kirev (5) - Nohai (5,5), Petrovic (4,5), Șeroni (4,5), Marovic (5) - Goge (5,5), Poparadu (5,5), Trandu (5), Bălace (5,5) - Szekely (7), Boldea (6,5)
Schimbări:
Dobricean (6) pentru Trandu (min 56)
Boștină (6) pentru Bălace (min 56)
Artean pentru Goge (min 76)
Prima repriză a început destul de echilibrat, fără ocazii de poartă. La Poli, din nou cu Trandu în spatele atacanților, lipseau viziunea și convingerea, în timp ce oaspeții se mulțumeau să stea alerți, de avea să apară vreo oportunitate. Indeciziile lui Șeroni și Marovic au prevestit ceea ce avea să se întâmple în minutul 33, dar chiar înainte de deschiderea scorului am beneficiat și de primele șuturi pe poartă ale Politehnicii. Boldea și Goge au tras amândoi frumos de la 25-30 metri, însă portarul advers s-a arcuit artistic și a respins în ambele rânduri. Aceste execuții au precedat golul argeșenilor, care s-au trezit cu mult spațiu în fața careului nostru după o intervenție ratată a lui Șeroni, mingea a ajuns în flanc de unde lipsea Marovic, iar Kirev a avut un reflex încet la șutul năprasnic de la vreo 20 metri a lui Alin Popa. Replica noastră s-a lăsat așteptată, iar în afară de un șut parat de portar, trimis de Bălace din interiorul careului, nu am mai pus în pericol buturile adverse.
Mitanul secund putea debuta cu lovitura decisivă din partea argeșenilor, căci un jucător a scăpat singur cu portarul ușor lateral stânga, după ce a scăpat de Șeroni, dar șutul său a fost deviat în corner - nu mi-e clar dacă tot de fundaș sau dacă de către Kirev. Jocul nostru n-a arătat nicicum mai bine, dar chiar când Boștină și Dobricean se pregăteau să intre, am avut un strop de șansă, și la un șut anemic al lui Poparadu de la marginea careului, mingea a fost deviată până la Boldea care, oportunist ca întotdeauna, a marcat pe lângă portar, restabilind egalitatea. Era doar minutul 53 și multe se mai puteau întâmpla, însă după un forcing inițial ce ne-a aparținut, culminat cu șutul din întoarcere trimis de Szekely câteva minute mai târziu care a țintit portarul, lucrurile s-au domolit. Culmea, argeșenii au fost foarte aproape de a da lovitura când au dejucat un joc aiurea la ofsaid al apărării noastre, dar printr-o minune am scăpat nevătămați de la o fază de singur cu portarul! Presiunea constantă a lui Szekely, care a fost cel mai insistent jucător al Politehnicii, a fost finalmente răsplătită în minutul 80, când Dobricean l-a lansat cu un lob peste fundașii adverși, și atacantul nostru a plasat mingea pe lângă portarul ieșit în întâmpinare, trecând avantajul de partea noastră pe tabelă. Trebuia să fie 3-1 la o fază fixă două minute mai târziu, însă Petrovic nu a putut împunge balonul din doar câțiva metri, iar acest lucru avea să ne coste. Același Petrovic a abordat absolut inedcis un atac al oaspeților, a permis unui adversar să-l trimită la plimbare, și din spate Poparadu a avut extrem de proasta inspirație de a-și întinde piciorul, oferindu-le argeșenilor un penalty necugetat. Popa a transformat în dreapta lui Kirev și deodată eram înapoi la început, cu doar un punctișor în sacoșă. Am fi putut reveni în avantaj în minutul 90+2, când Szekely i-a plasat o minge perfect lui Boldea, însă acesta a șutat moale și direct pe portar, irosind o bună ocazie de gol. Astfel, a rămas egal și nu pot să nu-mi aduc aminte că acest sezon începe să semene cu cel de acuma doi ani, când alb-violeții de pe atunci se chinuiau să-și treacă în cont mai multe victorii decât egaluri, într-un sezon ce avea să se încheie (ca atâtea altele) cu amărăciune pentru noi. Dar acela era alt nivel, alte vremuri.
În continuare nu înțeleg obstinația cu care Velcea ține să-l titularizeze pe Trandu. E drept că nici Dobricean nu este un jucător vedetă, dar nu cred că se poate compara potențialul pe care îl poate aduce acesta din urmă în joc, așa cum a dovedit-o și astăzi. În rest, execrabil jocul defensiv, din care nu pot găsi un evidențiat pozitiv. Goge și Bălace s-au zbătut fără mult succes, în timp ce Poparadu poartă pe conștiință penalty-ul, iar Trandu nu s-a remarcat decât prin nereușite. Doar atacanții au depus un efort cu adevărat apreciabil astăzi, chiar dacă ambii puteau marca mai multe goluri. Schimbările au revitalizat puțin jocul nostru, însă până la urmă a fost în van, datorită neglijenței arătate în defensivă.
Ne rămâne să facem o figură frumoasă etapa viitoare la Tg. Mureș, unde este vital să nu pierdem. Va trebuie însă să evoluăm la alt nivel pentru a nu o face.
Poli: Kirev (5) - Nohai (5,5), Petrovic (4,5), Șeroni (4,5), Marovic (5) - Goge (5,5), Poparadu (5,5), Trandu (5), Bălace (5,5) - Szekely (7), Boldea (6,5)
Schimbări:
Dobricean (6) pentru Trandu (min 56)
Boștină (6) pentru Bălace (min 56)
Artean pentru Goge (min 76)
24 octombrie 2012
Râmnicu Vâlcea - ACS Poli 0:2 (0:1)
Încă o victorie "curată" pentru Poli, de această dată pe terenul ultimei clasate din ligă. Din păcate, nu am dispus de posibilitatea de a urmări acest meci, deci trebuie să ne rezumăm la cele scrise prin alte outlet-uri media.
Alb-negrii au deschis scorul prin Boldea, în minutul 21, după ce Szekely și Trandu avuseseră ocazii bune în prealabil. Scorul a fost dublat în minutul 57, după reușita lui Bălace. Szekely și Boștină ar mai fi putut marca, în timp ce Kirev a avut la rândul lui o paradă - toate conform site-ului oficial proaspăt lansat, www.acspoli.ro.
Edit: Am vizionat cele două reușite în clipul de mai jos și nu pot să nu remarc cât de frumoase estetic sunt ambele goluri!
Suntem în continuare pe traiectoria cea bună. Deci nu e rău.
Poli: Kirev - Nohai, Petrovic, Seroni, Marovic - Goge, Poparadu, Trandu, Balace - Boldea, Szekely
Schimbări:
Boștină pentru Szekely (min 63)
Artean pentru Goge (min 72)
Dobricean pentru Trandu (min 75)
Alb-negrii au deschis scorul prin Boldea, în minutul 21, după ce Szekely și Trandu avuseseră ocazii bune în prealabil. Scorul a fost dublat în minutul 57, după reușita lui Bălace. Szekely și Boștină ar mai fi putut marca, în timp ce Kirev a avut la rândul lui o paradă - toate conform site-ului oficial proaspăt lansat, www.acspoli.ro.
Edit: Am vizionat cele două reușite în clipul de mai jos și nu pot să nu remarc cât de frumoase estetic sunt ambele goluri!
Suntem în continuare pe traiectoria cea bună. Deci nu e rău.
Poli: Kirev - Nohai, Petrovic, Seroni, Marovic - Goge, Poparadu, Trandu, Balace - Boldea, Szekely
Schimbări:
Boștină pentru Szekely (min 63)
Artean pentru Goge (min 72)
Dobricean pentru Trandu (min 75)
21 octombrie 2012
ASU Poli - Chizătău 5:2 (2:2)
Deja devine o tradiție ca studenții să pornească cu stângul meciurile importante din campionat. Astfel, împotriva locului imediat următor din clasament, alb-violeții au debutat fără convingere și parcă afundați în iarba terenului de pe Știința.
După câte o semi-ocazie de fiecare parte, unul dintre fundașii noștri bâlbâie o minge în propriul careu, iar un atacant advers șutează dintr-un unghi foarte mic, pe sub portarul Muntean. Nu trece mult timp că la o altă fază în careul nostru, Iovițu intră imprudent la un adversar, arbitrul dictând penalty. Se face 0-2 și era doar minutul 6...
Alb-violeții echilibrează totuși jocul și, după mai multe încercări, Nicolaie reușește să reducă din diferență în minutul 22. O minge îl găsește liber în careu pe partea stângă, iar acesta șutează cu exteriorul direct în vinclul scurt al porții.
Lucrurile se ușurează serios pentru Poli în următoarele minute. Mai întâi oaspeții sunt nevoiți să schimbe un jucător din cauza unei întinderi, apoi un altul se accidentează grav, după un cap în cap cu Lazăr. Iar cireașa de pe tort este o eliminare în urma unei intrări foarte neglijente din spate, la mijlocul terenului, deși jucătorul în cauză avea deja un cartonaș galben.
În aceste condiții, poliștii pun stăpânire complet pe cursul jocului, iar în minutul 39 obțin egalarea. Mingea este scoasă de la marginea careului pentru Popoviciu, iar acesta prinde un vole senzațional direct în vinclu porții! Publicul erupe în aplauze, iar cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie frumusețea execuției.
Poli mai are câteva ocazii până la pauză, dintre care de menționat este șutul lui Rotariu care depășește de puțin cadrul porții. Totuși, scorul era doar egal și era nevoie să mai înscriem, chiar de jocul era controlat în deplinătate, iar oaspeții au intrat doar rar în terenul nostru. După mai multe încercări, golul cade în minutul 65 în urma unei combinații finalizată de Băcilă. Zece minute mai târziu, Poli mărește diferența la un avantaj relaxant după un penalty obținut și transformat de Marchiș. În fine, tabela este închisă tocmai de Rotariu, care deobicei e mai altruist, dar de data aceasta și-a încercat șutul, de la vreo 25 de metri, mingea fiind plasată perfect, fără șansă pentru portar. Acesta este și primul gol al lui Rotariu pentru ASU Politehnica!
Astfel, Poli a trecut cu bine peste acest meci greu ce trebuia câștigat neapărat. Urmează încă 4 meciuri până la pauza de iarnă, cu echipe din a doua jumătate a clasamentului. Să sperăm că nu vor fi surprize neplăcute și că liderul se va împiedica și el la un moment dat.
ASU Poli: Muntean – Radovancovici, Obrejan, Lazăr, Maranescu – Popoviciu, Iovițu, Rotariu, Nicolaie – Băcilă, Marchiș.
Au mai intrat: Radu, Panc și Truichici
După câte o semi-ocazie de fiecare parte, unul dintre fundașii noștri bâlbâie o minge în propriul careu, iar un atacant advers șutează dintr-un unghi foarte mic, pe sub portarul Muntean. Nu trece mult timp că la o altă fază în careul nostru, Iovițu intră imprudent la un adversar, arbitrul dictând penalty. Se face 0-2 și era doar minutul 6...
Alb-violeții echilibrează totuși jocul și, după mai multe încercări, Nicolaie reușește să reducă din diferență în minutul 22. O minge îl găsește liber în careu pe partea stângă, iar acesta șutează cu exteriorul direct în vinclul scurt al porții.
Lucrurile se ușurează serios pentru Poli în următoarele minute. Mai întâi oaspeții sunt nevoiți să schimbe un jucător din cauza unei întinderi, apoi un altul se accidentează grav, după un cap în cap cu Lazăr. Iar cireașa de pe tort este o eliminare în urma unei intrări foarte neglijente din spate, la mijlocul terenului, deși jucătorul în cauză avea deja un cartonaș galben.
În aceste condiții, poliștii pun stăpânire complet pe cursul jocului, iar în minutul 39 obțin egalarea. Mingea este scoasă de la marginea careului pentru Popoviciu, iar acesta prinde un vole senzațional direct în vinclu porții! Publicul erupe în aplauze, iar cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie frumusețea execuției.
Poli mai are câteva ocazii până la pauză, dintre care de menționat este șutul lui Rotariu care depășește de puțin cadrul porții. Totuși, scorul era doar egal și era nevoie să mai înscriem, chiar de jocul era controlat în deplinătate, iar oaspeții au intrat doar rar în terenul nostru. După mai multe încercări, golul cade în minutul 65 în urma unei combinații finalizată de Băcilă. Zece minute mai târziu, Poli mărește diferența la un avantaj relaxant după un penalty obținut și transformat de Marchiș. În fine, tabela este închisă tocmai de Rotariu, care deobicei e mai altruist, dar de data aceasta și-a încercat șutul, de la vreo 25 de metri, mingea fiind plasată perfect, fără șansă pentru portar. Acesta este și primul gol al lui Rotariu pentru ASU Politehnica!
Astfel, Poli a trecut cu bine peste acest meci greu ce trebuia câștigat neapărat. Urmează încă 4 meciuri până la pauza de iarnă, cu echipe din a doua jumătate a clasamentului. Să sperăm că nu vor fi surprize neplăcute și că liderul se va împiedica și el la un moment dat.
ASU Poli: Muntean – Radovancovici, Obrejan, Lazăr, Maranescu – Popoviciu, Iovițu, Rotariu, Nicolaie – Băcilă, Marchiș.
Au mai intrat: Radu, Panc și Truichici
19 octombrie 2012
ACS Poli - Luceafărul Oradea 2:0 (0:0)
Nu știu exact de ce, dar această nouă iterație a Politehnicii mi se pare mai convingătoare în joc decât cea de anul trecut, în aceeași fază a campionatului. Chiar dacă nici astăzi prima repriză nu a mers prea bine, fotbalul arătat în a două jumătate a meciului a fost unul plăcut și alb-negrii au părut stăpâni pe situație, în special după deschiderea scorului.
Cu Poli la conducerea ostilităților din teren încă de la debut, părea că jucătorii noștri știu ce au de făcut în această după-amiază. N-a fost nevoie însă decât ca Szekely să fie surprins de vreo patru ori afară din joc în primul sfert de oră să devină evident că lucrurile nu vor fi prea simple în compania Luceafărului. Jocul cu mingi lungi nu a dat roade, echipa fiind limitată și de prezența curioasă în primul unsprezece a lui Trandu, astfel că pe întreaga primă repriză n-am remarcat decât vreo două-trei faze periculosuțe: un șut al lui Boldea de la ceva distanță, o lovitură de cap pe centrul porții a lui Șeroni și o bâlbâială la o altă fază fixă din care oaspeții au scăpat cu bine. Aceștia au fost amenințători o singură dată, în minutul 43, când au beneficat de mai multe lovituri libere lateral dreapta, iar ultima dintre ele a fost finalizată cu o lovitură de cap de puțin pe lângă poarta lui Kirev.
Mitanul secund a debutat în același ritm, dar jocul a luat altă turnură după deschiderea de scor din minutul 56. Așa cum ar fi fost de așteptat la un un meci de asemenea lipsă de fantezie, un corner s-a dovedit decisiv, Șeroni trimițând cu capul în plasa porții adverse serviciul lui Goge! Zece minute mai târziu, Poli se putea desprinde, același Șeroni retrimițând tot cu capul și tot la un corner către Nohai, care din doar câțiva metri nu a reușit să dea destulă forță balonului, astfel că portarul a putut reține. Ca în destule alte rânduri, odată ce Boștină l-a înlocuit pe Szekely, alb-negrii au devenit mai periculoși și fazele de joc mai interesante. Poate că acest lucru se datorează și avantajului de pe tabelă, dar cert este că la jocul lung practic adesea de către Poli, Boștină pare mult mai util decât omul pe care îl înlocuiește de obicei. După un mic forcing al orădenilor în minutele 70, tot noi am avut șansa cea mai mare de gol, când Boștină a conlucrat bine cu Boldea, acesta l-a lansat pe Goge, dar mijlocașul nostru dreapta nu a reușit să-și cadreze șutul din interiorul careului. Boldea a beneficiat și el de o șansă interesantă, trimițând peste de la vreo 20 de metri, înainte ca Poli să reușească desprinderea la o fază foarte reușită, în minutul 83. Atunci, marcatorul golului Șeroni a recuperat la mijloc și a trimis lung, pe dreapta, către Goge, acesta a centrat din apropierea colțului terenului și Boldea a venit din spate, trimițând cu capul fără șanse pentru portar! Goge putea și el marca la câteva minute, când Boștină s-a cam împiedicat în careu, dar a trimis în apărătorul buturilor adverse, înainte ca oaspeții să beneficieze de trei ocazii foarte mari de gol în doar câteva minute. Mai întâi, un șut de la distanță a fost parat în corner de Kirev, la lovitura de colț tot Kirev a fost obligat să boxeze, mingea a revenit la orădeni care au recentrat, apărarea noastră dormea, și a fost nevoie de o nouă paradă a lui Kirev la un șut din interiorul careului! A fost doar un foc de paie însă, iar scorul final a rămas cel stabilit de Boldea, astfel că Poli continuă să fie redutabilă pe teren propriu și încearcă să reintre în plasa liderilor surpriză.
Precum am scris deja, au existat destule momente foarte bune de joc, mai ales în repriza a doua, genul de momente care îți dau de gândit dacă nu cumva echipa asta are tot dreptul să spere la promovare. Nu există destulă constanță în joc, însă, deci mai e destul de lucru - și devine tot mai imperativ să câștigăm și în deplasare.
Ca să încep cu dezamăgirile, că n-au fost așa multe, îi remarc negativ pe Trandu, Szekely și Petrovic. Primul n-a avut mai niciun aport în joc, al doilea n-a reușit să facă față apărătorilor adverși, iar al treilea a gafat de vreo trei-patru ori într-o manieră îngrijorătoare. Din fericire, colegul său din centrul apărării a avut o zi excelentă azi, cu numeroase intervenții reușite la sacrificiu, un gol providențial și, per total, o dăruire impresionantă în joc. În timp de fundașii de bandă au fost solizi, la mijloc lucrurile nu s-au prezentat chiar grozav, în special pe axul central. Trandu în prima repriză și oarecum și Dobricean în a doua nu au păstrat destul de bine posesia și nu au deschis jocul suficient de repede atunci când ar fi trebuit. Bălace și Goge au muncit serios în flancuri, cel de-al doilea trecându-și în cont și două pase de gol, dar tot ansamblul acesta de la mijloc nu inspiră destulă încredere pentru a putea fi baza unor atacuri poziționale. Implicit se și joacă mult lung, iar rezultatele acestui stil limitat de joc s-au văzut în prima repriză. Boldea a muncit la rândul lui destul de bine, coborând adesea, și faptul că a marcat golul desprinderii reprezintă un premiu bine-meritat pentru vârful nostru retras.
Dintre jucătorii introduși, Boștină a avut cel mai pozitiv impact în joc, dar și Dobricean a adus un plus față de Trandu - doar nu atât cât mi-aș fi dorit eu, personal. Pe final a debutat și Daminuță, care s-a remarcat cu elanul său în ultimele minute ale meciului.
De la Velcea sper totuși să regândească pereptua titularizare a lui Szekely și să nu-l mai introducă pe Trandu așa de mult precum l-a introdus în ultimele partide. Cu toată sinceritatea, pe mine nu m-a impresionat nici pe când era la Poli II acest jucător, iar în ciuda șanselor primite deja în acest an, nu pare să fi progresat prea mult și să poată ajuta construcția echipei. Oricum, per total lucrurile nu stau foarte rău, dar în continuare e loc de îmbunătățiri.
Bravo Poli!
Poli: Kirev (6,5) - Nohai (6), Petrovic (5,5), Șeroni (7), Marovic (6) - Goge (6,5), Poparadu (6), Trandu (5), Bălace (6) - Szekely (4,5), Boldea (6,5)
Schimbări:
Dobricean (5,5) pentru Trandu (min 45)
Boștină (6) pentru Szekely (min 69)
Daminuță pentru Boldea (min 87)
Cu Poli la conducerea ostilităților din teren încă de la debut, părea că jucătorii noștri știu ce au de făcut în această după-amiază. N-a fost nevoie însă decât ca Szekely să fie surprins de vreo patru ori afară din joc în primul sfert de oră să devină evident că lucrurile nu vor fi prea simple în compania Luceafărului. Jocul cu mingi lungi nu a dat roade, echipa fiind limitată și de prezența curioasă în primul unsprezece a lui Trandu, astfel că pe întreaga primă repriză n-am remarcat decât vreo două-trei faze periculosuțe: un șut al lui Boldea de la ceva distanță, o lovitură de cap pe centrul porții a lui Șeroni și o bâlbâială la o altă fază fixă din care oaspeții au scăpat cu bine. Aceștia au fost amenințători o singură dată, în minutul 43, când au beneficat de mai multe lovituri libere lateral dreapta, iar ultima dintre ele a fost finalizată cu o lovitură de cap de puțin pe lângă poarta lui Kirev.
Mitanul secund a debutat în același ritm, dar jocul a luat altă turnură după deschiderea de scor din minutul 56. Așa cum ar fi fost de așteptat la un un meci de asemenea lipsă de fantezie, un corner s-a dovedit decisiv, Șeroni trimițând cu capul în plasa porții adverse serviciul lui Goge! Zece minute mai târziu, Poli se putea desprinde, același Șeroni retrimițând tot cu capul și tot la un corner către Nohai, care din doar câțiva metri nu a reușit să dea destulă forță balonului, astfel că portarul a putut reține. Ca în destule alte rânduri, odată ce Boștină l-a înlocuit pe Szekely, alb-negrii au devenit mai periculoși și fazele de joc mai interesante. Poate că acest lucru se datorează și avantajului de pe tabelă, dar cert este că la jocul lung practic adesea de către Poli, Boștină pare mult mai util decât omul pe care îl înlocuiește de obicei. După un mic forcing al orădenilor în minutele 70, tot noi am avut șansa cea mai mare de gol, când Boștină a conlucrat bine cu Boldea, acesta l-a lansat pe Goge, dar mijlocașul nostru dreapta nu a reușit să-și cadreze șutul din interiorul careului. Boldea a beneficiat și el de o șansă interesantă, trimițând peste de la vreo 20 de metri, înainte ca Poli să reușească desprinderea la o fază foarte reușită, în minutul 83. Atunci, marcatorul golului Șeroni a recuperat la mijloc și a trimis lung, pe dreapta, către Goge, acesta a centrat din apropierea colțului terenului și Boldea a venit din spate, trimițând cu capul fără șanse pentru portar! Goge putea și el marca la câteva minute, când Boștină s-a cam împiedicat în careu, dar a trimis în apărătorul buturilor adverse, înainte ca oaspeții să beneficieze de trei ocazii foarte mari de gol în doar câteva minute. Mai întâi, un șut de la distanță a fost parat în corner de Kirev, la lovitura de colț tot Kirev a fost obligat să boxeze, mingea a revenit la orădeni care au recentrat, apărarea noastră dormea, și a fost nevoie de o nouă paradă a lui Kirev la un șut din interiorul careului! A fost doar un foc de paie însă, iar scorul final a rămas cel stabilit de Boldea, astfel că Poli continuă să fie redutabilă pe teren propriu și încearcă să reintre în plasa liderilor surpriză.
Precum am scris deja, au existat destule momente foarte bune de joc, mai ales în repriza a doua, genul de momente care îți dau de gândit dacă nu cumva echipa asta are tot dreptul să spere la promovare. Nu există destulă constanță în joc, însă, deci mai e destul de lucru - și devine tot mai imperativ să câștigăm și în deplasare.
Ca să încep cu dezamăgirile, că n-au fost așa multe, îi remarc negativ pe Trandu, Szekely și Petrovic. Primul n-a avut mai niciun aport în joc, al doilea n-a reușit să facă față apărătorilor adverși, iar al treilea a gafat de vreo trei-patru ori într-o manieră îngrijorătoare. Din fericire, colegul său din centrul apărării a avut o zi excelentă azi, cu numeroase intervenții reușite la sacrificiu, un gol providențial și, per total, o dăruire impresionantă în joc. În timp de fundașii de bandă au fost solizi, la mijloc lucrurile nu s-au prezentat chiar grozav, în special pe axul central. Trandu în prima repriză și oarecum și Dobricean în a doua nu au păstrat destul de bine posesia și nu au deschis jocul suficient de repede atunci când ar fi trebuit. Bălace și Goge au muncit serios în flancuri, cel de-al doilea trecându-și în cont și două pase de gol, dar tot ansamblul acesta de la mijloc nu inspiră destulă încredere pentru a putea fi baza unor atacuri poziționale. Implicit se și joacă mult lung, iar rezultatele acestui stil limitat de joc s-au văzut în prima repriză. Boldea a muncit la rândul lui destul de bine, coborând adesea, și faptul că a marcat golul desprinderii reprezintă un premiu bine-meritat pentru vârful nostru retras.
Dintre jucătorii introduși, Boștină a avut cel mai pozitiv impact în joc, dar și Dobricean a adus un plus față de Trandu - doar nu atât cât mi-aș fi dorit eu, personal. Pe final a debutat și Daminuță, care s-a remarcat cu elanul său în ultimele minute ale meciului.
De la Velcea sper totuși să regândească pereptua titularizare a lui Szekely și să nu-l mai introducă pe Trandu așa de mult precum l-a introdus în ultimele partide. Cu toată sinceritatea, pe mine nu m-a impresionat nici pe când era la Poli II acest jucător, iar în ciuda șanselor primite deja în acest an, nu pare să fi progresat prea mult și să poată ajuta construcția echipei. Oricum, per total lucrurile nu stau foarte rău, dar în continuare e loc de îmbunătățiri.
Bravo Poli!
Poli: Kirev (6,5) - Nohai (6), Petrovic (5,5), Șeroni (7), Marovic (6) - Goge (6,5), Poparadu (6), Trandu (5), Bălace (6) - Szekely (4,5), Boldea (6,5)
Schimbări:
Dobricean (5,5) pentru Trandu (min 45)
Boștină (6) pentru Szekely (min 69)
Daminuță pentru Boldea (min 87)
13 octombrie 2012
Damila Măciuca - ACS Poli 0:0
În marele derby al acestei runde, Poli a terminat la egalitate partida cu liderul de drept al ligii a II-a, Damila din Măciuca. Dat fiind că acest meci nu a fost televizat, e greu să îmi dau cu părerea prea mult despre cele întâmplate astăzi pe terenul formației din județul Vâlcea, dar din cele auzite și citite, se pare că a fost un duel destul de echilibrat, cu gazdele ratând câteva foarte bune ocazii în prima repriză, în timp ce alb-negrii au fost mai periculoși în a doua.
Nu este un rezultat spectaculos, dar o înfrângere ar fi cântărit mult mai rău pentru noi, mai ales că încă nu putem știi cu exactitate care sunt adversarele la promovare. Important este să stăm în preajma top-ului până la finalul acestui tur, ca apoi să se efectueze anumite retușuri la club, care să ne permită construirea unei echipe care va putea rezista și în Liga 1, dacă e să ajungă acolo.
Poli: Kirev - Redjepi, Petrovic, Seroni, Marovic - Goge, Poparadu, Dobricean, Balace - Boldea, Szekely
Schimbări:
Trandu pentru Dobricean (min. 55)
Boștină pentru Szekely (min 73)
Nu este un rezultat spectaculos, dar o înfrângere ar fi cântărit mult mai rău pentru noi, mai ales că încă nu putem știi cu exactitate care sunt adversarele la promovare. Important este să stăm în preajma top-ului până la finalul acestui tur, ca apoi să se efectueze anumite retușuri la club, care să ne permită construirea unei echipe care va putea rezista și în Liga 1, dacă e să ajungă acolo.
Poli: Kirev - Redjepi, Petrovic, Seroni, Marovic - Goge, Poparadu, Dobricean, Balace - Boldea, Szekely
Schimbări:
Trandu pentru Dobricean (min. 55)
Boștină pentru Szekely (min 73)
7 octombrie 2012
ASU Poli - Bucovăț 7:0 (3:0)
Emoții mari au anticipat acest meci cu echipa aflată la doar două puncte în spatele nostru, având în vedere că ultima încleștare cu o echipă fruntașă nu s-a terminat prea bine, iar în cazul de față au și absentat o parte dintre titulari, printre care și Iosif Rotariu.
Într-adevăr meciul a început destul de timid și chiar de Bucovățul n-a pus probleme, nici Poli nu s-a apropiat periculos de poartă. Popoviciu, care a purtat banderola de căpitan, a fost pe drept liderul din teren. Basarab, însă, atacantul de pe partea dreaptă, a cam iritat, fiind mereu desincronizat față de restul echipei și ratând prima mare ocazie a jocului, în minutul 15. Scăpat singur pe partea dreaptă, în mijlocul careului, preferă o pasă pentru Nicolaie, deși portarul deja sărise pe traiectorie lăsând poarta goală. Popoviciu decide apoi să ia o acțiune pe cont propriu, pătrunde din lateral înspre centru, și șutează din întoarcere de la 18 metri, reușind să-l întindă bine de tot pe portar.
Golul avea să vină doar un minut mai târziu, în minutul 26, când Obrejan urcă în atac, face un-doi cu Marchiș și înscrie. De notat, însă, că ultima pasă l-a cam surprins în ofsaid, cel puțin așa s-a văzut de la linia de mijloc. Tușierul n-a semnalizat însă nimic, iar scorul era 1-0. Suporterii aprind fumigene și cântă de fericire, iar peste nici două minute, alb-violeții își dublează avantajul după un corner al lui Nicolaie, fructificat cu capul de mezinul de nici 18 ani al echipei, fundașul Claudiu Lazăr.
Jocul s-a animat cu totul, dar emoțiile nu au trecut încă cu totul, pentru că după alte două minute, oaspeții au prima lor acțiune mai importantă, iar în urma unei greșeli a fundașului dreapta Radovancovici, Obrejan nu reușește să ia mingea fără fault, iar arbitrul dictează penalty. Portarul Mario Foale ghicește colțul și se întinde perfect pentru a respinge mingea. A fost momentul în care jocul s-a rupt complet, adversarii nemaiavând nici un cuvânt de spus. A venit și golul 3, semnat de Basarab, care își repară evoluția mai slabă din debutul reprizei, cu o lovitură de cap după centrarea lui Marchiș.
Cu 3-0 la pauză și scăpat de orice emoții, am decis să mă mut pe Dan Păltinișanu, ratând astfel celelalte 4 goluri din repriza a doua. Destul de surprinzătoare această diferență de goluri, având în vedere că în clasament diferența era de doar 2 puncte și mai ales absențele de azi. Într-adevăr, s-a văzut diferența la cei care au intrat în locul lor. Explicația e, probabil, că Bucovățul n-a avut adversari puternici până acum, pentru că în acest meci nu a arătat deloc a o echipă de top. Încet-încet, în clasament începe să se rupă un grup fruntaș, care cel mai probabil se va definitiva după ce Poli își va da ultimul examen important al turului, peste două etape, cu Chizătăul.
De remarcat la acest meci și apariția între buturi a celui de-al patrulea portar încercat de Toni Foale în acest sezon. E vorba chiar de fiul său Mario. Având în vedere penalty-ul apărat și o prestație fără greșeală, se pare că el va fi pe moment soluția pentru acest post.
ASU Poli: Foale - Radovancovici, Obrejan, Lazăr, Mărănescu - Popoviciu, Guran, Bota, Nicolaie - Marchiș, Basarab
Au mai intrat: Panc, Radu, Herlicska, Luchin
Într-adevăr meciul a început destul de timid și chiar de Bucovățul n-a pus probleme, nici Poli nu s-a apropiat periculos de poartă. Popoviciu, care a purtat banderola de căpitan, a fost pe drept liderul din teren. Basarab, însă, atacantul de pe partea dreaptă, a cam iritat, fiind mereu desincronizat față de restul echipei și ratând prima mare ocazie a jocului, în minutul 15. Scăpat singur pe partea dreaptă, în mijlocul careului, preferă o pasă pentru Nicolaie, deși portarul deja sărise pe traiectorie lăsând poarta goală. Popoviciu decide apoi să ia o acțiune pe cont propriu, pătrunde din lateral înspre centru, și șutează din întoarcere de la 18 metri, reușind să-l întindă bine de tot pe portar.Golul avea să vină doar un minut mai târziu, în minutul 26, când Obrejan urcă în atac, face un-doi cu Marchiș și înscrie. De notat, însă, că ultima pasă l-a cam surprins în ofsaid, cel puțin așa s-a văzut de la linia de mijloc. Tușierul n-a semnalizat însă nimic, iar scorul era 1-0. Suporterii aprind fumigene și cântă de fericire, iar peste nici două minute, alb-violeții își dublează avantajul după un corner al lui Nicolaie, fructificat cu capul de mezinul de nici 18 ani al echipei, fundașul Claudiu Lazăr.
Jocul s-a animat cu totul, dar emoțiile nu au trecut încă cu totul, pentru că după alte două minute, oaspeții au prima lor acțiune mai importantă, iar în urma unei greșeli a fundașului dreapta Radovancovici, Obrejan nu reușește să ia mingea fără fault, iar arbitrul dictează penalty. Portarul Mario Foale ghicește colțul și se întinde perfect pentru a respinge mingea. A fost momentul în care jocul s-a rupt complet, adversarii nemaiavând nici un cuvânt de spus. A venit și golul 3, semnat de Basarab, care își repară evoluția mai slabă din debutul reprizei, cu o lovitură de cap după centrarea lui Marchiș.
Cu 3-0 la pauză și scăpat de orice emoții, am decis să mă mut pe Dan Păltinișanu, ratând astfel celelalte 4 goluri din repriza a doua. Destul de surprinzătoare această diferență de goluri, având în vedere că în clasament diferența era de doar 2 puncte și mai ales absențele de azi. Într-adevăr, s-a văzut diferența la cei care au intrat în locul lor. Explicația e, probabil, că Bucovățul n-a avut adversari puternici până acum, pentru că în acest meci nu a arătat deloc a o echipă de top. Încet-încet, în clasament începe să se rupă un grup fruntaș, care cel mai probabil se va definitiva după ce Poli își va da ultimul examen important al turului, peste două etape, cu Chizătăul.
De remarcat la acest meci și apariția între buturi a celui de-al patrulea portar încercat de Toni Foale în acest sezon. E vorba chiar de fiul său Mario. Având în vedere penalty-ul apărat și o prestație fără greșeală, se pare că el va fi pe moment soluția pentru acest post.
ASU Poli: Foale - Radovancovici, Obrejan, Lazăr, Mărănescu - Popoviciu, Guran, Bota, Nicolaie - Marchiș, Basarab
Au mai intrat: Panc, Radu, Herlicska, Luchin
6 octombrie 2012
ACS Poli - FC Olt 3:1 (2:0)
Victorie simplă și curată în această după-amiază pe Dan Păltinișanu, cu alb-negrii controlând foarte bine partida și reușind să se impună fără mari probleme în fața adversarilor de la Slatina. Boldea și Szekely au fost artizanii golurilor de astăzi și dacă n-am fi avut parte de o eroare crasă a lui Șeroni, probabil victoria ar fi fost la zero.
Aș spune că meciul a început cu șutul periculos al oaspeților, din primul minut, care a trecut amenințător pe lângă poarta lui Kirev, dar exceptând alte câteva tentative asemănătoare semnate ulterior, aceștia nu au mai făcut mare lucru în plan ofensiv. Poli, după zece minute de presiune, a deschis scorul în minutul 13, când Szekely a insistat la o minge, a trimis în blocaj, dar balonul a depășit portarul și a ajuns pe capul lui Boldea, care din doar câțiva metri a împins-o în poartă. Ritmul partidei a rămas același în perioada următoare, chiar dacă ocazii mari de gol nu s-au ivit, asta până când alb-negrii au reușit desprinderea la o acțiune bună pe stânga, urmată de centrarea lui Bălace în careu, de unde Szekely a pus latul și și-a deschis contul reușitelor pentru Poli. Același Szekely putea să mai înscrie o data zece minute mai târziu, dar după ce a purtat minge cu sine până în interiorul careului, poziție central-dreapta, nu a reușit să îl învingă pe portarul advers, șutând în acesta. Oaspeții au mai scăpat o dată, la o minge respinsă de pe/din fața linei porții, la o fază fixă, astfel că la pauză am intrat un un avantaj liniștitor și, mai important, o prestație convingătoare.
Nici nu s-a reluat bine meciul, că Poli a tranșat definitiv partida, grație unei faze bune a lui Boldea, care a controlat mingea în marginea careului, a reușit să să plaseze în poziție de șut, deși tatonat de doi apărători, și a trimis la colțul lung, pentru a stabili un scor de forfait. Jocul s-a liniștit ulterior și probabil acesta ar fi fost și rezultatul final, dacă Șeroni n-ar fi gafat impardonabil în minutul 67, când a ratat o pasă acasă și l-a lăsat pe Kirev singur cu un adversar. Acesta a încercat să-l lobeze, aparent portarul a atins mingea, dar s-a și ciocnit de jucător și arbitrul a dictat penalty, precum și cartonaș galben pentru bulgar. Lovitura de pedeaspă a fost transformată, dar nu a schimbat destinul meciului, căci în ciuda inisistențelor celor de la FC Olt, aceștia nu au mai reușit să-și creeze mari ocazii. Astfel, Poli și-a trecut în cont a doua victorie stagională în urma unui joc destul de plăcut, în special în prima repriză.
Per ansamblu, jucătorii au evoluat destul de bine, chiar dacă pe plan ofensiv aș fi dorit ceva mai multă inventivitate. Important este că fazele au curs destul de bine, atât pe flancuri, cât și prin centru, iar ambii atacanți și-au făcut datoria. Nefericită eroarea lui Șeroni și poate mi-aș fi dorit să văd mai multe de la Dobricean sau jucătorii introduși în mitanul secund, dar a fost bine și așa. Apreciabil efortul depus de Poparadu și Bălace, precum și aportul defensiv al lui Goge în repriza secundă.
Bravo Poli!
Poli: Kirev (5,5) - Nohai (6), Petrovic (6), Șeroni (4,5), Marovic (6) - Goge (6), Poparadu (6,5), Dobricean (5,5), Bălace (6,5) - Boldea (6,5), Szekely (6,5)
Schimbări:
Boștină pentru Boldea (min 67)
Trandu pentru Szekely (min 72)
Enciu pentru Dobricean (min 78)
Aș spune că meciul a început cu șutul periculos al oaspeților, din primul minut, care a trecut amenințător pe lângă poarta lui Kirev, dar exceptând alte câteva tentative asemănătoare semnate ulterior, aceștia nu au mai făcut mare lucru în plan ofensiv. Poli, după zece minute de presiune, a deschis scorul în minutul 13, când Szekely a insistat la o minge, a trimis în blocaj, dar balonul a depășit portarul și a ajuns pe capul lui Boldea, care din doar câțiva metri a împins-o în poartă. Ritmul partidei a rămas același în perioada următoare, chiar dacă ocazii mari de gol nu s-au ivit, asta până când alb-negrii au reușit desprinderea la o acțiune bună pe stânga, urmată de centrarea lui Bălace în careu, de unde Szekely a pus latul și și-a deschis contul reușitelor pentru Poli. Același Szekely putea să mai înscrie o data zece minute mai târziu, dar după ce a purtat minge cu sine până în interiorul careului, poziție central-dreapta, nu a reușit să îl învingă pe portarul advers, șutând în acesta. Oaspeții au mai scăpat o dată, la o minge respinsă de pe/din fața linei porții, la o fază fixă, astfel că la pauză am intrat un un avantaj liniștitor și, mai important, o prestație convingătoare.
Nici nu s-a reluat bine meciul, că Poli a tranșat definitiv partida, grație unei faze bune a lui Boldea, care a controlat mingea în marginea careului, a reușit să să plaseze în poziție de șut, deși tatonat de doi apărători, și a trimis la colțul lung, pentru a stabili un scor de forfait. Jocul s-a liniștit ulterior și probabil acesta ar fi fost și rezultatul final, dacă Șeroni n-ar fi gafat impardonabil în minutul 67, când a ratat o pasă acasă și l-a lăsat pe Kirev singur cu un adversar. Acesta a încercat să-l lobeze, aparent portarul a atins mingea, dar s-a și ciocnit de jucător și arbitrul a dictat penalty, precum și cartonaș galben pentru bulgar. Lovitura de pedeaspă a fost transformată, dar nu a schimbat destinul meciului, căci în ciuda inisistențelor celor de la FC Olt, aceștia nu au mai reușit să-și creeze mari ocazii. Astfel, Poli și-a trecut în cont a doua victorie stagională în urma unui joc destul de plăcut, în special în prima repriză.
Per ansamblu, jucătorii au evoluat destul de bine, chiar dacă pe plan ofensiv aș fi dorit ceva mai multă inventivitate. Important este că fazele au curs destul de bine, atât pe flancuri, cât și prin centru, iar ambii atacanți și-au făcut datoria. Nefericită eroarea lui Șeroni și poate mi-aș fi dorit să văd mai multe de la Dobricean sau jucătorii introduși în mitanul secund, dar a fost bine și așa. Apreciabil efortul depus de Poparadu și Bălace, precum și aportul defensiv al lui Goge în repriza secundă.
Bravo Poli!
Poli: Kirev (5,5) - Nohai (6), Petrovic (6), Șeroni (4,5), Marovic (6) - Goge (6), Poparadu (6,5), Dobricean (5,5), Bălace (6,5) - Boldea (6,5), Szekely (6,5)
Schimbări:
Boștină pentru Boldea (min 67)
Trandu pentru Szekely (min 72)
Enciu pentru Dobricean (min 78)
3 octombrie 2012
Ripensia - Poli 1:3 (0:1)
După ce aproape un deceniu fotbalul timișorean a fost monopolizat de Poli în dauna cluburilor din ligile inferioare, moartea clubului sub patronajul lui Iancu a prilejuit apariția unor noi proiecte foarte ambițioase. Chiar de nu se mai adună nici 10 mii de oameni la un meci de fotbal, entuziasmul pare mai mare ca oricând în jurul celor 3 echipe ce se află în prezent în mijlocul atenției. Trei echipe timișorene, trei atitudini diferite, iar iubitorii fotbalului din oraș și nu numai au de unde să aleagă.
După ce s-a înfruntat cu echipa Politehnicii, câștigând cu 4-1, Ripensia a țintit mult mai sus decât nivelul ei, spre ACS Poli din liga a doua. Chiar de Velcea a trimis pe teren jucători mai tineri sau ce au evoluat mai puțin, echipa aliniată a fost una solidă, incluzând nume ce au strâns destule minute în liga a doua și a treia precum golgheterul Boștină, Dobricean, Artean, Sakir, Enciu. A fost un bun prilej de a-i testa pe ceilalți portari, în speță Gherasim Jr. și Coca, de a-l vedea la lucru pe juniorul Bocșan și pe un tânăr nigerian de numai 17 ani, pe nume Israel, și nu în ultimul rând de a vedea cum se integrează Daminuță în această echipă. În mod curios, pe lângă "11"-le de start, ACS Poli a avut numai două rezerve.
Deși diferența între ligi pare una imensă, Ripensia a dat piept cu brio acestei provocări, depășindu-și nivelul. Realitatea e că echipa e mai degrabă una de cel puțin liga a patra. Dar meciul a fost controlat în mare parte de Poli, echipați de data aceasta în echipamentul bleu-ciel de deplasare. Din păcate nu am putut ajunge la începutul meciului și am ratat primul gol, înscris tocmai de noua față din echipă - Israel. Până la pauză n-au prea fost ocazii clare de gol, chiar de jocul s-a mutat de la o poartă la alta.
Repriza a doua a început sub dominarea oaspeților, care au exersat diverse trasee spre poarta adversă, dar pasa decisivă nu s-a concretizat. Ripensia a replicat pe contraatac, primul semnal de alarmă fiind tras în minutul 55, când Boghian a rămas singur cu portarul Coca, profitând de dezorganizarea apărării mai puțin experimentată. Vedeta și golgheterul Ripensiei a ezitat prea mult, însă, și a fost blocat prompt de către portar. Cinci minute mai târziu a venit, totuși, golul, când Păscăleanu a primit nemarcat în mijlocul careului și a marcat pe lângă portar.
A urmat o perioadă mai ștearsă, dar Poli s-a ambiționat mai mult pe final și a reușit să obțină o victorie previzibilă și normală până la urmă. Eroul ultimelor minute a fost Dobricean. Mai întâi a nimerit transversala în minutul 79, după o scăpare a apărării ripensiste. Apoi a fost servit ideal de Boștină și a trimis elegant pe lângă portar, pentru ca doar două minute mai târziu, în minutul 89 să lobeze portarul după pasa lui Enciu.
Ripensia putea să reducă din diferență în prelungiri, dând dovadă de o mare ambiție, ce i-a captivat pe suporterii din tribună. A fost un meci plăcut, în care mingea a curs frumos. Mi-a plăcut foarte mult trio-ul de la fosta Poli 2 format din Boștină, Dobricean și Artean, părând astăzi mult mai maturi ca sezonul trecut. Primii doi au fost practic sufletul echipei, fugind pe tot terenul și combinând elegant, dar și periculos, chiar de mai există destule imprecizii. Mi-a plăcut și determinarea noului venit, Israel, care s-a integrat foarte bine în echipă, ca și cum ar mai fi jucat în această formulă. Ar putea fi util în meciurile din campionat. O altă surpriză plăcută a fost Nanu, care deși nu a fost nemaipomenit în apărare (unde a fost improvizat), a urcat foarte bine cu mingea la picior, a driblat și a fost periculos în combinații. Eu cred că ar trebui folosiți mai des acești jucători, pentru că se pare că se înțeleg mai bine.
Juniorul Bocșan s-a descurcat decent, dar s-a văzut o evidentă cramponare în fața adversarilor. Dar are timp să crească și are nevoie de mai multe jocuri tari. Sper să îl vedem cât mai curând la echipa mare. Iovan, din păcate, are aceeași prestație mediocră și n-a impresionat. Și ca să terminăm în stil mare, trebuie să-l menționăm și pe Daminuță, care a fost cel mai slab de pe teren. Nu știu care a fost contribuția lui la primul gol, dar în ce am văzut eu din prima repriză nici nu l-am observat și am crezut că a intrat la pauză, când l-am văzut, cu stupoare, că poartă banderola de căpitan. Mai întâi a preluat cu greu câteva mingi, și-a incomodat un coechipier, după care a dispărut complet din joc, pentru ca mai târziu să adoarmă cu mingea la picior și să fie deposedat de un atacant advers, venit din spate.
Una peste alta a fost un test foarte util și o bucurie de a-i vedea pe acești tineri evoluând.
ACS Poli: Gherasim – Iovan, Bocșan, Redzepi, Nanu – Trandu, Daminuță (cpt.), Artean, Israel – Boștină, Enciu
Au mai intrat: Coca, Dobricean
După ce s-a înfruntat cu echipa Politehnicii, câștigând cu 4-1, Ripensia a țintit mult mai sus decât nivelul ei, spre ACS Poli din liga a doua. Chiar de Velcea a trimis pe teren jucători mai tineri sau ce au evoluat mai puțin, echipa aliniată a fost una solidă, incluzând nume ce au strâns destule minute în liga a doua și a treia precum golgheterul Boștină, Dobricean, Artean, Sakir, Enciu. A fost un bun prilej de a-i testa pe ceilalți portari, în speță Gherasim Jr. și Coca, de a-l vedea la lucru pe juniorul Bocșan și pe un tânăr nigerian de numai 17 ani, pe nume Israel, și nu în ultimul rând de a vedea cum se integrează Daminuță în această echipă. În mod curios, pe lângă "11"-le de start, ACS Poli a avut numai două rezerve.
Deși diferența între ligi pare una imensă, Ripensia a dat piept cu brio acestei provocări, depășindu-și nivelul. Realitatea e că echipa e mai degrabă una de cel puțin liga a patra. Dar meciul a fost controlat în mare parte de Poli, echipați de data aceasta în echipamentul bleu-ciel de deplasare. Din păcate nu am putut ajunge la începutul meciului și am ratat primul gol, înscris tocmai de noua față din echipă - Israel. Până la pauză n-au prea fost ocazii clare de gol, chiar de jocul s-a mutat de la o poartă la alta.
Repriza a doua a început sub dominarea oaspeților, care au exersat diverse trasee spre poarta adversă, dar pasa decisivă nu s-a concretizat. Ripensia a replicat pe contraatac, primul semnal de alarmă fiind tras în minutul 55, când Boghian a rămas singur cu portarul Coca, profitând de dezorganizarea apărării mai puțin experimentată. Vedeta și golgheterul Ripensiei a ezitat prea mult, însă, și a fost blocat prompt de către portar. Cinci minute mai târziu a venit, totuși, golul, când Păscăleanu a primit nemarcat în mijlocul careului și a marcat pe lângă portar.
Ripensia putea să reducă din diferență în prelungiri, dând dovadă de o mare ambiție, ce i-a captivat pe suporterii din tribună. A fost un meci plăcut, în care mingea a curs frumos. Mi-a plăcut foarte mult trio-ul de la fosta Poli 2 format din Boștină, Dobricean și Artean, părând astăzi mult mai maturi ca sezonul trecut. Primii doi au fost practic sufletul echipei, fugind pe tot terenul și combinând elegant, dar și periculos, chiar de mai există destule imprecizii. Mi-a plăcut și determinarea noului venit, Israel, care s-a integrat foarte bine în echipă, ca și cum ar mai fi jucat în această formulă. Ar putea fi util în meciurile din campionat. O altă surpriză plăcută a fost Nanu, care deși nu a fost nemaipomenit în apărare (unde a fost improvizat), a urcat foarte bine cu mingea la picior, a driblat și a fost periculos în combinații. Eu cred că ar trebui folosiți mai des acești jucători, pentru că se pare că se înțeleg mai bine.
Juniorul Bocșan s-a descurcat decent, dar s-a văzut o evidentă cramponare în fața adversarilor. Dar are timp să crească și are nevoie de mai multe jocuri tari. Sper să îl vedem cât mai curând la echipa mare. Iovan, din păcate, are aceeași prestație mediocră și n-a impresionat. Și ca să terminăm în stil mare, trebuie să-l menționăm și pe Daminuță, care a fost cel mai slab de pe teren. Nu știu care a fost contribuția lui la primul gol, dar în ce am văzut eu din prima repriză nici nu l-am observat și am crezut că a intrat la pauză, când l-am văzut, cu stupoare, că poartă banderola de căpitan. Mai întâi a preluat cu greu câteva mingi, și-a incomodat un coechipier, după care a dispărut complet din joc, pentru ca mai târziu să adoarmă cu mingea la picior și să fie deposedat de un atacant advers, venit din spate.
Una peste alta a fost un test foarte util și o bucurie de a-i vedea pe acești tineri evoluând.
ACS Poli: Gherasim – Iovan, Bocșan, Redzepi, Nanu – Trandu, Daminuță (cpt.), Artean, Israel – Boștină, Enciu
Au mai intrat: Coca, Dobricean
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)