Rezumat tur 2013/2014: partea I

Respirăm aer de Liga 1 şi părem să o facem cu oareşce succes, mai ales dacă e să ne gândim cât de dificil a părut returul sezonului trecut şi cât de puţine completări s-au făcut la lot. Puţine în sensul de puţine bune, că la număr au venit jucători, a căror confirmare se lasă şi acuma aşteptată. Dar pentru fiecare duo de Ruiz-Furtado, Dragu - Moldovan, există un Nuno Claro, un Gorobsov - chiar şi un Scutaru.

La final de an, după două etape din retur, suntem pe locul 11, cu 22 de puncte, la doar patru peste primul loc retrogradabil - deci soarta noastră stă în continuare în balanţa transferurilor ce au să vie. Debutul strălucitor din iulie parcă e din altă poveste, însă datorită lui ne aflăm în această poziţie decentă. A urmat declinul, schimbarea lui Velcea impusă de lipsa vreunei atitudini în joc a echipei (cât şi a rezultatelor, se înţelege), venirea lui Şunda care a coincis cu îmbunătăţirea aspectului jocului nostru, dar care a lăsat de dorit în privinţa pragmatismului. Erorile personale ne-au costat când ne-a fost lumea mai dragă şi am pierdut uşor puncte cu Pandurii, Astra, Ceahlăul şi Concordia. Astfel, primele zece etape de anul viitor, în care vom întâlni mai mulţi adversari direcţi, vor avea o importanţă deosebită şi nu ne permitem să facem prea mulţi paşi greşiţi. Va fi un aşa-zis test de bărbăţie (nu că ar fi mai prejos un test de feminitate) pentru toţi cei implicaţi la Poli.

Nici nu are rost să facem o listă la golgheteri, căci pe lângă Szekely care a marcat de nouă ori, Bărbuţ, Boldea şi Gorobsov care au marcat de două ori, doar Nanu şi Şeroni şi-au mai trecut numele pe lista marcatorilor. Destul de puţin, acesta fiind şi un motiv pentru care rezultatele noastre suferă - pericolul vine, aşa rar cum vine, de la prea puţini jucători. Nu facem golul pe meci şi doar două formaţii au înscris mai puţin decât noi - dar toată lumea ştie asta, să vedem reacţiile celor împuterniciţi.

E ciudat că cel mai reuşit meci al acestui tur a fost tocmai cel din prima etapă, cu Dinamo. Rămâne de văzut dacă cel mai slab meic, cel din retur cu Dinamo, va fi devansat până la final. Sper că nu. Aşadar, momentele bune în materie de meciuri:

1. Poli - Dinamo (6,12)
2. Năvodari - Poli (6,00)
3. Poli - CFR Cluj (5,92)
4. CFR Cluj - Poli (5,88)
5. Poli - Gaz Metan (5,88)

Nu ştiu acuma dacă aş spune că meciul de la Năvodari a fost vreo reuşită memorabilă în materie de fotbal, dar îmi aduc aminte că eram la munte şi vremea era frumoasă când m-am uitat la el, deci poate asta mi-a afectat percepţia. Totodată, victoria cu CFR a fost bineînţeles în retur, însă e mai reprezentativ să grupăm meciurile în perioadă în care au fost disputate, ca apoi statistic să fie împărţite cum se cuvine la final de an.

Iată şi ghiulele:

1. Dinamo - Poli (5,04)
2. Steaua - Poli (5,15)
3. Concordia - Poli (5,33)
4. Poli - Botoşani (5,36)
5. Poli - Astra (5,42)

Doare să vedem ce lamentabile au fost prestaţiile noastre din Bucureşti. A durut şi înfrângerea acasă cu Botoşani, care a fost o combinaţie crudă de neşansă şi impotenţă. La Concordia media este trasă grav în jos de gafele lui Scutaru, căci altfel partida se înscria în mediocritatea înfrângerilor ca note, undeva între 5.40-5.60 - nouă partide se regăsesc în această zonă!

Media totală a turului este de 5,61, ceea ce înseamnă că nu e chiar cea mai slabă medie din ultimii zece ani, însă este mai degrabă în coada clasamentului. Această statistică nu ne comunică însă ceva nebănuit, ci doar confirmă faptul că e loc de mai bine. Mai trebuie aduşi doi-trei jucători de primul unsprezece, se mai pot promova nişte juniori în preajma echipei mari, însă dincolo de toate trebuie să avem o viziune asupra lucrurilor şi trebuie să conferim o identitate socială clubului.

Cine este ACS Poli pentru Timişoara? Obiectivul răs-răstit şi rostit este că ACS Poli trebuie să ţină talentul din zonă în zonă şi să construiască din resurse proprii pentru viitor. Parţial sunt semne că s-ar întâmpla asta, însă trebuie să te întrebi ce fel de lupte s-au dat pentru jucători precum Rotariu, Buia sau Filip, toţi ajunşi la Dinamo, când locul lor de drept ar fi fost la Timişoara. Există mereu o pleiadă de cauze pentru care un junior nu se potriveşte unei echipe, când voinţele celor implicaţi nu coincid, însă dacă e să vorbim concret despre Rotariu, mi se pare greu acceptabil faptul că a putut face un asemenea impact în doar câteva luni şi are şanse ca în curând să plece la un club respectabil din Europa, totul pentru beneficiul unui club bucureştean.

Cine e responsabil pentru asemeneea scăpări? Cine plăteşte? Cine aduce oamenii înapoi la stadion?

Răspunsul cel mai simplu e "fotbalul". Dar atunci când fotbalul oscilează, o face speranţa pentru mai bine. Momentan acest lucru lipseşte la club, conducerea pare arhaică în gândire şi constituţie, astfel că după un an şi jumătate ACS Poli nu arată nicidecum aşa cum ar trebui să arate echipa fanion a oraşului. Anumite lucruri funcţionează, există oameni din zonă la club care au şi alte merite decât simplul fapt că sunt din zonă, a ajuns şi Şunda să mai antreneze pe Poli, avem o platforma onlineprezentabilă, însă comunicarea nu înseamnă automat implicare. Nu este suficient să exişti, este necesar să fie evident că îţi doreşti să faci acest lucru, să supravieţuieşti, să creşti, să te transformi, să fii mai bun, să degaji pasiune.

Pasiune.

Sărbători fericite!

Lucrurile mişcă încet, încet la Poli - momentan avem confirmate două plecări, în persoanele lui Ruiz şi Moldovan. Nicio surpriză, aş spune. Zvonuri ar mai fi, plecarea lui Bărbuţ printre ele, dar să nu ne încredem prea uşor. La capitolul veniri, nimic cert: Bud, cel mai concret zvon.

Aşadar, suntem în aşteptare. Să se mişte şi cei din birouri cu talent, puţin.

Şi până atunci, un Crăciun fericit şi un an nou la înălţime!

ACS Poli - CFR Cluj 1:0 (0:0)

De la agonie la extaz nu e drum lung, se pare. Alb-violeții au reușit să-și revină remarcabil de la umilința suferită etapa trecută și au încheiat anul, ca mai niciodată am impresia, cu o victorie nesperată! "Consecvența" lui Boldea s-a dovedit decisivă, acesta reușind să marcheze la unicul șut pe poartă trimis de către Poli. Dar când e suficient, e suficient.

Vom admite de la început că oaspeții au avut șansele mai mari de a-și tranșa acest meci. Chiar dacă în mare prima repriză a fost echilibrată și fără oportunități semnificative, a fost nevoie de două intervenții ale lui Pap, una la un corner și una la un șut din unghi, ca scorul să rămână egal. Noi am forțat mingile spre Szekely, fără mare succes, iar atunci când ni s-a arătat câte o incursiune cu mingea la picior de la mijlocul terenului, a lipsit inspirația ultimei pase. Altfel, clujenii au mai testat oarecum poarta de la distanță, însă fără a pune în pericol poarta lui Pap.

Mitanul secund a părut mai acut sub dominarea oaspeților. O deviere a lui Scutaru a trimis mingea în corner la un șut amenințător din minutul 48, iar în următorul sfert de oră am stat ca pe ace. Culminarea acestei dominări a avut loc între minutele 60-64, când întâi Maftei a trimis cu capul de lângă Szekely și mingea a lovit bara și apoi Pap a respins remarcabil la un șut din interiorul careului, înainte ca Deac să împingă mingea în poartă - din ofsaid. Au urmat patru schimbări în următoarele momente, jocul pierzându-și din intensitate. Și a venit minutul 76: corner Poli de pe dreapta, mingea respinsă ajunge la Boldea, acesta își pregătește trăgaciul, îi dă drumul și marchează! Clujenii s-au arătat surprinși de gol, nereușind să treacă într-o altă viteză. Dacă Bărbuț izbutea să gestioneze mai bine două faze în următorul sfert de oră, am fi avut cu siguranță oportunitatea de a ne dubla avantajul, dar mai important este că cei de la CFR nu au mai pus pericol mare la poarta lui Pap, ba au rămas și în zece, și după trei minute tensionante de prelungiri, punctele au fost sigilate în vistieria Politehnicii.

Așadar, încrederea lui Șunda a fost răsplătită pe deplin. Boldea, cam de nicăieri, a făcut un meci remarcabil, și nu o spun doar fiindcă a marcat golul decisiv - a muncit considerabil și a reușit mai multe execuții tehnice deosebite. La fel de important a fost aportul revenitului O. Petre, atotprezent, care a disciplinat echipa și a protejat apărarea închizând spațiile. După două prestații de uitat, Scutaru a fost la înălțime astăzi, în vreme ce Petrovic s-a descurcat bine în a-l înlocui pe Șeroni. Flancurile puteau face mai mult, Nohai fiind depășit îngrijorător în câteva rânduri, dar nici căderea lui Bălace la faza soldată cu parada lui Pap nu mi-a plăcut. La mijloc îl apreciez pe Gorobsov din nou, a cărui tehnicitate este mai mereu un deliciu vizual, însă aș dori pe viitor să își utilizeze cu mai mult folos pasele/lansările - nu de alta, dar are cu ce. Trandu nu m-a impresionat, evidențiindu-se doar cu un șut deviat de la marginea careului și o minge pasată adversarilor care au fost aproape de a ne taxa cu un gol. Îl mai menționez pe Szekely, a cărui eforturi mi-au plăcut, chiar de au fost lipsite de prea mult succes.
Finalmente, un mare bravo i se cuvine tânărului nostru portar Pap, providențial în cel puțin două rânduri și sigur în rest. Tot așa!

Îmi declar de pe acuma speranța că Șunda va rămâne la echipă - pur și simplu fiindcă merită. Lipsa rezultatelor a fost circumstanțială, căci jocul a crescut mult în calitate, și în general aș spune că a obținut punctele pe care trebuia să le obțină. Sper să înțeleagă toată lumea că fără răbdare este imposibil să construiești ceva durabil. Sună a clișeu, dar nu degeaba sună a clișeu, ci fiindcă e adevărat.

Bravo Poli!

Poli: Pap (7) - Nohai (5,5), Petorivc (6), Scutaru (6,5), Bălace (5,5) - O. Petre (6,5) - Popovici (5), Gorobsov (6), Trandu (5), Boldea (7) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Bărbuț (5,5) pentru Popovici (min 45)
Nanu pentru Trandu (min 67)
Poparadu pentru Boldea (min 81)

Dinamo - ACS Poli 4:0 (3:0)

Cel mai slab meci al sezonului a sosit în această primă etapă a returului, tocmai în fața prietenilor de la Dinamo, care au fost astăzi de o eficiență maximă, în vreme ce Poli s-a prezentat într-o formă absolut dezamăgitoare. Ironia sorții face ca toate cele patru goluri să fi plecat de la timișoreanul Rotariu, fapt permis de jocul execrabil făcut de Scutaru, care a cumva a reușit să-și depășească prestația din partida anterioară - în sens negativ, se înțelege. Ironic și cum a sfârșit cu banderola pe braț, după accidentarea lui Nuno Claro, dar astea-s fenomene explicabile la o echipă aflată în degringoladă.

Ca să fim succinți, aproape tot meciul a fost ocazia și golul, până la ultimele zece minute. Prima reușită a plecat din centrarea lui Rotariu de pe dreapta atacului dinamovist, Scutaru a sărit prost la minge și a trimis-o în proprie poartă. Era minutul 10. Doar șuturi de la distanță, peste, ale gazdelor, până la minutul 34. Atunci, Rotariu este lansat printre fundașii noștri, Scutaru în mod special inert la această fază, Nuno Claro îl oprește inițial pe dinamovist, însă mingea sare cu noroc înapoi la acesta și se face doi. Trei minute mai târziu apărarea noastră visătoare a arătat o slăbiciune colectivă, același Rotariu trecând de Scutaru în careu, după care a pus mingea în spate de unde Boubacar, absolut liber, a marcat cu un șut perfect plasat pe lângă jucătorii noștri înghesuiți în poartă. Ultimul gol a venit în minutul 54, Rotariu găsit de o pasă inspirată în poziție singur cu portarul, Nuno Claro a parat, dar din nou fără șansă, mingea ajungând la Curtean, care a marcat în poarta goală. Poli a mișcat puțin de tot în ultimele zece minute ale meciului, Bălgrădean parând două eforturi bune ale lui Boldea, dar tot Dinamo ar fi putut închide tabela dacă șutul lui Buia n-ar fi fost oprit de Șeroni. Fin.

Nu prea rămâne nimic de zis. Toată echipa a fost sub orice critică, singurii a căror eforturi le-aș aprecia sunt Boldea, Bălace, Șeroni și Nuno Claro. Despre cel din urmă spun doar că n-avea ce face mai mult la goluri, foștii recășeni au arătat un spirit cât de cât rezonabil, la fel ca și veteranul Bălace. În rest, dezamăgire pe toate fronturile: Scutaru dezastru, Belu neimpresionant, Poparadu multe mingi pierdute, Bărbuț și Popovici neincisivi, Szekely amorțit, Gorobsov inexistent până la ultimul sfert de oră. Notez debutul lui Pap, care n-a apucat să se remarce - și atât.

Acest meci n-a fost reprezentativ pentru jocul arătat de Poli în celelalte înfrângeri recente, dar gustul lăsat a fost infinit mai amar date fiind proporțiile scorului și adversarul. Avem nevoie de complet altă atitudine în meciul cu CFR dacă e să nu ni se lase cu răul de fotbal peste pauza de iarnă. Mulți jucători au restanțe din ce în ce mai grave. Dar nu ei vor fi primii care plătesc, mă tem.

Poli: Nuno Claro (5,5) - Belu (5), Scutaru (3), Șeroni (5,5), Bălace (5,5) - Bărbuț (5), Poparadu (5), Gorobsov (5), Nanu (5) - Popovici (5), Szekely (5)

Schimbări:

Balaure (5) pentru Nanu (min 57)
Pap pentru Nuno Claro (min 60)
Boldea (6) pentru Szekely (min 66)

Concordia - ACS Poli 2:1 (1:0)

Uneori rămâi fără glas la meciuri de fotbal, fie fiindcă ţi se inflamează laringele, fie fiindcă amuţeşti ca urmare a ceea ce vezi. Alb-violeţii s-au văzut înfrânţi pentru a trei oară la rând şi pentru a treia oară la rând a fost un meci din care puteam şi trebuia să scoatem mai multe. Este însă greu să pleci cu puncte-n traistă când faci două cadouri impardonabile şi ţi se refuză un penalty clar ca lumina zilei la ultima fază a meciului, după ce te simţeai deja uşor jenat că era cu putinţă să fi fost cadorisit cu unul pe parcursul primei reprize. Dar nu poţi decât să-ţi vezi de treaba ta şi să corectezi erorile proprii, înainte de a cădea pradă frustrărilor de arbitraj, care mereu se pot infiltra dacă le faci loc.

Am avut parte de un prim mitan bun, din partea ambelor echipe, cu ocazii diverse şi variate. Cea dintâi ne-a aparţinut nouă, în minutul 8, când Szekely a primit o minge utilă în zona centrală, vârful nostru a depăşit un adversar şi a rămas în poziţie bună, dar şi-a făcut balonul cam lung, ceea ce a permis gazdelor să respingă în corner. Acestea au cam stat la cutie şi au ieşit din ea spre minutul 20, la o fază în care Poparadu a fost depăşit cu mare lejeritate în flanc, Nuno Claro reuşind să pareze şutul care a urmat. Deodată, jocul celor din Chiajna a căpătat o viteză ameninţătoare, pe fondul unor combinaţii bune pe spaţii mici, şi flancurile noastre au fost primele care să resimtă acest lucru. În minutul 24, la o mare debandadă în careul nostru, de părea că sunt mai mulţi jucători adverşi pe acolo decât de-ai noştri, mingea a lovit bara, înainte să fie şutată pe lângă vinclu. Nu reţin exact când, dar tot în aceeaşi perioadă, Nuno Claro a respins o centrare, balonul a ajuns la gazde care au avut vreo trei tentative de şut, ca în final mingea să treacă pe lângă. Finalmente, bălbâielile ne-au costat cum nu se putea mai urât: Scutaru a recuperat balonul în interiorul careului, a ales să n-o degajeze, şi când adversarul a revenit, l-a agăţat de picior, astfel că centralul a dictat penalty. Şutul puternic pe centrul porţii l-a învins pe Nuno Claro şi ne vedeam puşi, din nou, în ingrata poziţie de a răscumpăra erori individuale "fatale". Au fost câteva faze interesante în cele cincispreze minute rămas din repriză, mai ales de partea noastră, dintre care se remarcă două. Prima, Keita a fost lansat cu o pasă foarte lungă, a rămas singur cu portarul, nu a reuşit o preluare ideală însă a rămas la balon, până când fundaşul advers i-a împins subtil piciorul stâng, la dezechilibrat, şi am rămas cu buza umflată, mai ales că nu s-a dictat lovitura de la unsprezece metri. M-a frustat însă la fel de mult imprecizia tehnică a lui Keita, care poate găseşte o scuză în terenul prost, însă în ansamblul prestaţiei sale de azi, îmi vine greu s-o accept. A doua fază n-a fost una controversată, lui Poparadu revenindu-i o minge în preajma careului în minutul 37, numai că şutul acestuia a mers pe lângă. Se putea mai mult.

Atitudinea după pauză a fost cea potrivită, Poli a stat sus şi în minutul 56 a reuşit egalarea. Nicolas (!) Gorobsov a executat o liberă de la 25 de metri peste zid, lângă bară, şi portarul gazdelor n-a mai putut interveni! N-am fost foarte atenţi la reluare, căci Concordia a trecut îngrijorător de aproape de gol la imediat următoarea fază şi pentru a consolida un flanc stâng suferind, Şunda a ales să facă o mutare defensivă, în a-l introduce pe Nicola pentru Nanu. Jocul a mai pierdut din calitate, dar aş aprecia că Poli a avut în mare iniţiativa, astfel că atunci când gazdele au revenit în avantaj în minutul 84, a fost un moment tare amar. Au beneficiat însă de o neatenţie în lanţ din partea noastră, căci în timp ce unii jucători aşteptau ca Gorobsov să fie schimbat, mingea a fost repusă rapid din aut, Nicola a degajat în piciorul unui adversar de unde balonul a sărit la Wellington, care l-a depăşit pe Scutaru şi a profitat de ieşirea neconvingătoare a lui Nuno Claro, marcând în poarta goală. Pe fondul unei urcări numeroase în jumătatea adversă am avut şi noi o şansă la o minge înaltă, trimisă peste de Szekely, însă şi Concordia putea să se desprindă în minutul 90, intervenţia din postură de unu la unu a lui Nuno Claro fiind salvatoare. Finalul a fost cu cântec, căci în minutul 90+3 Trandu a trimis o minge peste apărarea adversă, aceasta la găsit pe Popovici, care a fost luat pe sus în careu in poziţie de unu la unu şi...s-a ales cu galben pentru simulare. Frustrarea mare ce a urmat a fost absolut justificată, însă revin la ceea ce am scris deja în deschidere: să ne concentrăm energia în a repara propriile greşeli, nu cele asupra care nu avem nicio putere.

Aşadar, încă o seară amară şi nedreaptă, asta dacă cineva mai avea nevoie de confirmare pentru faptul că şansa se reglează singură pe parcursul unui sezon. Mă îngrijorează mult fiindcă situaţia actuală, cu echipa jucând bine şi pierzând puncte pe erori personale, a definit destinul destulor formaţii promiţătoare care s-au trezit retrogradând. E şi foarte greu, cu defensiva vulnerabilă în flancuri, cu imprecizii tehnice în plan ofensiv, să nu-ţi pierzi încrederea. Mai ales atunci când piesele pe care te puteai baza, precum Scutaru, te trădează în aşa o manieră. Puţine lucruri funcţionează bine de la un capăt la celălalt - poate doar Şeroni, numai că şi el a fost depăşit astăzi în câteva faze. Keita a dezamăgit, Nanu şi Popovici au obţinut mult prea puţine de la o apărare înaltă precum a Chiajnei, Szekely a luptat exemplar o repriză şi a cam dispărut în a doua, Belu nu s-a încumetat să urce...
Doar omul meciului, Gorobsov, îşi merită chiar toate laudele astăzi, reuşind un joc complet, clarviziune în clipele dificile, execuţii competente chiar şi atunci când au fost dificile. N-a fost însă destul.

Şi mă tem că devine grav. Singura întrebare pe care o am acuma pentru Şunda este de ce a ales varianta Nicola înaintea variantei Bălace, care funcţionase decent în ultimele meciuri? În rest, materialul clientului.

Poli: N. Claro (5,5) - Nohai (5), Scutaru (3,5), Şeroni (6), Poparadu (5) - Belu (6) - Popovici (5), Gorobsov (7), Keita (5), Nanu (5,5) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Nicola (5) pentru Nanu  (min 65)
Boldea pentru Keita (min 71)
Trandu pentru Gorobsov (min 82)

Bonfim, primul transfer al iernii?

Precum scriu şi anumite publicaţii online, fostul nostru jucător, Eder Bonfim, s-a aflat ieri pe Dan Păltinişanu. Chiar l-am remarcat urcând treptele stadionului şi mi-am pus încă de atunci întrebarea dacă e o simplă vizită de curtoazie în drumul spre vest dinspre est sau dacă există şi alte implicaţii.

Încercam să-mi aduc aminte de ce nu aveam aşa multe amintiri pozitive despre fundaşul dreapta brazilian din vremurile pe care le-a petrecut pe aici până prin 2010, înainte de a pleca spre Steaua.  După un tur foarte reuşit în 2009-2010, a urmat un retur dezamăgitor, mai ales datorită unor gafe majore comise în diverse partide. De fapt asta l-a şi definit pe Bonfim, care a oscilat frecvent între bine şi rău, dar a cărui aport ofensiv eclipsează ceea ce face Nohai, respectiv a cărui experienţă este mult superioară lui Belu - care şi aşa are un loc interesant rezervat la mijloc.

Se pare că Bonfim a părăsit pe Khazar Lankran, unde a avut un sezon impresionant ca cifre în 2011-2012, cu cinci goluri în 31 de partide. N-a mai jucat însă la fel de mult în anul următor şi din luna iulie a acestui an este fără contract. Mi-e greu să spun dacă ar fi un transfer oportun, dincolo de evidentul fapt că la subţirimea lotului nostru, orice jucător cu experienţă poate fi util. Sper că dacă într-adevăr se confirmă ipoteza posibilei sale veniri, cei însărcinaţi cu de-ale transferurilor să fie siguri că Bonfim mai are calităţile necesare pentru a evolua la nivelul Ligii 1. Adică să nu trăim din amintiri.

ACS Poli - Astra Giurgiu 1:2 (0:0)

O primă repriză bună nu s-a dovedit suficient ca Poli să obţină măcar un punct din disputa cu liderul Ligii 1. Pe o seară rece şi cu tribunele deosebit de goale, alb-violeţii au părut să cedeze pas cu pas teren în faţa adversarilor, până când aceştia au izbutit să profite de o pereche de erori defensive pentru a se desprinde la două goluri. În ciuda reuşitei lui Nanu pe final şi a eforturilor evidente de egalare, nu am mai reuşit să scoatem din jăratic soarta amară a partidei şi ne vedem pierzând alte puncte importante, chiar de jocul n-a fost rău.

Cu Gorobsov în bun elan tineresc timp de vreo douăzeci de minute, Poli a arătat bine. După un gol anulat pentru ofsaid al Astrei în minutul 10, au urmat două excelente şanse pentru noi în minutul 14. Întâi, argentinianul nostru a bătut o liberă din marginea careului către vinclu, de unde Coman a scos mingea cu un efort remarcabil, şi la cornerul ce a urmat nu am putut profita de un balon în centrul careului advers, trimiţând pe lângă. O fază care a cam descusut apărarea noastră în minutul 25, mingea traversând terenul de pe stânga spre dreaptă în direcţia de atac a oaspeţilor, s-a soldat cu parada lui Nuno Claro, acesta respingând în bară un şut din interiorul careului, înainte ca Şeroni să degajeze. Jocul s-a mai răcit în a doua parte a reprizei, odată cu dominarea teritorială tot mai accentuată a giurgiuvenilor, însă fără ocazii, în vreme ce Poli a irosit două contre bune, prin Gorobsov şi Popovici. Ba mai mult, printre ultimele faze ale reprizei s-a numărat o acţiune sănătoasă a lui Poparadu, care a finalizat cu şut din afara careului şi balonul a lovit bara de lângă Coman!

Nu trecuseră zece minute de la reluare, că în minutul 53, după o presiune neplăcută la poarta noastră, Astra a reuşit să deschidă scorul, o centrare de pe flancul lui Bălace găsindu-l pe Cristescu în centrul careului, de lângă Scutaru şi cu Nuno Claro semi-ieşit, astfel că jucătorul oaspeţilor nu a avut o sarcină prea dificilă în a înscrie. Mai grav este faptul că alb-violeţii au părut cam fără suflu în continuare şi n-au arătat de fel capacitatea sau dorinţa de a reveni şi nici schimbările efectuate n-au putut revitaliza echipa. În minutul 75 am avut o mică ocazie la o fază fixă, însă lovitura de cap trimisă de Furtado a fost prinsă fără prea mari emoţii de Coman, şi din păcate cinci minute mai târziu Astra a izbutit să-şi dubleze avantajul, marcând din liberă de la 18 metri, pe colţul lui Nuno Claro aş zice eu, cu un şut puternic trimis de acelaşi Cristescu. Aş remarca doar faza ce a precedat libera, căci Şeroni a comis faultul în cauză, însă Tudor a lăsat iniţial jocul să meargă, balonul a ajuns la un fotbalist al Astrei liber în interiorul careului, acesta a tras slab astfel că Nuno Claro a prins, când centralul a decis că avantajul nu s-a concretizat. Impresia mea e că atunci când eşti în interiorul careului, neatacat de adversari şi cam singur cu portarul, ai parte de ceva tare concret - nu e imperios necesar ca avantajul să se finalizeze în gol. Oricum, această reuşită nu părea să conteze prea mult la forţa de joc arătată de Poli, numai că de la 0-2 formaţia a fost deodată mai puţin reţinută şi a forţat câte ceva, mai ales după ce oaspeţii au rămas în zece ca urmare a unui fault asuprea lui Belu (două galbene). Pe acest fond, la un corner în minutul 88, executat de Trandu, Nanu a trimis în plasă cu capul, reducând diferenţa la un singur gol! Din păcate nu a fost destul, în ciuda eforturilor demne din ultimele minute, ba chiar am scăpat cu bine la o fază de unu la unu, Nuno Claro reuşind să respingă cu piciorul. E o înfrângere care nu doare poate cât ar trebui să doară, fiindcă diferenţa în clasament e mare, însă diferenţa pe teren, numărată în ocazii, n-a fost mare deloc.

Cred că încet, încet ajungem în momentul în care acest joc închegat trebuie să ne aducă şi nişte puncte. Am fost dominaţi, da, dar nu am fost mai prejos de adversarii noşti, chiar dacă mai mulţi jucători mi s-au părut tare neinspiraţi astăzi. I-aş remarca în acest sens pe Popovici, Szekely, O. Petre, chiar şi pe autorul centrării de la gol, Trandu. Ba şi Bărbuţ.

Apreciez efortul unicului nostru vârf, însă contribuţia sa la construcţie este tristă şi, sincer, cred că azi a scăpat cu şansă de un al doilea galben, după repetate faulturi-henţuri comise la angajările sale. Dar nu asta e problema, problema e că atunci când câştigă un duel, nu pare a avea clarviziunea de a deschide jocul, de a construi ceva - sau când o are, plăteşte tribut impreciziei. Petre s-a dovedit deficitar după ieşirea lui Gorobsov, lansările sale negăsindu-şi decât arareori ţinta. Chiar şi de Gorobsov aş spune că mă îngrijorează cât de repede a ieşit din joc, marcat de oboseală. Cei doi flanchişti, Bărbuţ şi Popovici, nu par capabili să obţină maximul din calităţile lor de vitezişti, şi chiar de cel din urmă a avut câteva faze bune, maniera în care le-a finalizat a dezamăgit. Cât despre Trandu, spun doar că am alte aşteptări de la el. Flancurile nu merg şi fiindcă el nu reuşeşte să le deschide cum s-ar cuveni, şi e lipsit de forţă de penetrare pe centru - ar fi interesant să vedem la el puţin din curajul şi determinarea lui Belu sau Şeroni.

Restul echipei a fost în mare decentă, ceea ce ne-a durut astăzi fiind erorilor oamenilor buni. Nuno Claro - două parade excelente, două intervenţii neconvingătoare la goluri. Scutaru şi Şeroni - solizi şi determinaţi, scăpări la cele două goluri. L-aş menţiona aici şi pe Belu, care a oscilat într-o manieră mai frapantă, greşind destule degajări şi plasându-se deficitar în câteva rânduri, însă nu a fost o seară fără reuşite. Ceva mai puţin inconstanţi Bălace şi Poparadu, deşi prinşi descoperiţi la primul gol, au şi oprit multe atacuri periculoase.

Nu ştiu ce s-ar mai putea zice. Am scris destul de dur despre neajunsurile acestei seri, numai că la urma urmei am pierdut cu liderul. Cumva cred că aceasta a fost şi cea mai mare problemă, căci au existat momente bune după primul gol când echipa n-a părut să creadă în forţele proprii. Mă întreb cum am juca dacă n-am fi sub această presiune a punctelor. Mă întreb unde am fi în clasament dacă am stăpâni arta contraatacului. Mă întreb, mă întreb...

Poli: Nuno Claro (5,5) - Belu (5,5), Scutaru (5,5), Şeroni (6), Bălace (5,5) -  Trandu (5,5), O. Petre (5)  - Popovici (5), Gorobsov (5,5) , Poparadu (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Nanu (6) pentru Poparadu (min 61)
Bărbuţ (5) pentru Popovici (min 61)
Furtado pentru Gorobsov (min 69)

Ceahlăul - ACS Poli 1:0 (0:0)

Fotbalul e cum e, nu cred că suntem chiar în poziţia de a ne plânge. Deşi Poli a jucat azi un meci de bună calitate, chiar unul din cele mai reuşite partide ale acestui sezon, impreciziile fundaşilor centrali ne-au costat, şi dacă în prima repriză Nuno Claro a apărat un penalty, acesta nu a reuşit să mai intervină la reuşita lui Golubovic, jucătorul care şi ratase lovitura de pedeapsă.

Toată partida s-a disputat într-un bun echilibru, cu alb-violeţii arătând multă determinare şi reuşind să ţină de minge, respectiv să recupereze rapid, graţie unui pressing insistent. N-au fost mari ocazii, ambele formaţii încercându-şi norocul de la distanţă, asta până când în minutul 20 Scutaru a intervenit neglijent la Constantinescu şi arbitrul a decis să dicteze penalty. Golubovic a tras în stânga lui Nuno Claro, acesta a intuit însă şi a reuşit să respingă, menţinând tabela imaculată. Gazdele au părut periculoase prin Cânu, patru minute mai târziu, când fostul nostru jucător a trimis peste poartă cu capul, din doar câţiva metri şi apoi prin Golubovic, a cărui şut de la distanţă a fost trimis peste de Nuno Claro. Poli a preluat mai mult iniţiativa în a doua parte a reprizei, fără destulă incisivitate, astfel că nu s-a mai semnalat nimic notabil înainte de pauză.

Al doilea mitan a început tare, cu Trandu la finalul unei faze excelent construite, dar mijlocaşul nostru a trimis pe lângă, iar nemţenii au replicat pe flancul nostru drept, mingea deviată de Belu trecând de puţin peste. Cânu a dat pe lângă în minutul 60, la un corner deviat înspre el de către Nuno Claro, iar zece minute mai târziu am retrăit faza pe flancul lui Belu, cu şut în plasa laterală de această dată. Cred că şi noi puteam obţine ceva mai consistent la o acţiune finalizată cu un voleu mult peste de către Szekely pe la mijlocu reprizei, însă odată cu intrarea lui Boldea în minutul 70, Poli a pierdut din ascuţime la mijloc. Popovici a tentativat la un şut de la distanţă, prins, înainte ca gazdele să deschidă scorul în minutul 78, când Gheorghiu a centrat dintr-o zonă centrală cam liberă, Şeroni a sărit pe sub minge şi Golubovic a deviat cu capul, fără mari speranţe pentru portarul nostru. Din păcate, în ciuda elanului ofensiv căpătat, un plus în sine aş spune, singura şansă a venit la o liberă bătută de Trandu, respinsă cu greu peste, iar scorul a rămas neschimbat până la final.

Dacă trecem peste punctul pierdut, cred că avem destule plusuri de remarcat în acest meci. Atitudinea jucătorilor, plasamentul în teren, recuperările, dispoziţia la efort, incursiunile - toate elemente pe care nu le-am prea zărit în acest sezon. Nu toate au avut succes maxim, precum raidurile neconcretizate ale lui Popovici şi Belu, în vreme ce prea multe faze s-au terminat în picioarele lui Szekely. Şi fundaşii centrali, aşa de fiabili în general, ne-au trădat în doua momente importante, chiar dacă jocul lor a fost destul de solid în rest. Mă mira să-l văd pe Constantinescu aşa de zburdalnic, aducându-mi aminte de el din vremurile alb-violete, cel care le-a dat destule bătăi de cap lui Scutaru şi Şeroni. În rest, echipa a fost solidă, păcat doar de centrările slabe din flancuri şi lipsa pasei decisive.

Spun totuşi un mic bravo Poli, pentru intenţie.

Poli: Nuno Claro (6,5) - Belu (6), Scutaru (5), Şeroni (5), Bălace (5,5) - Trandu (5,5), Petre (6) - Popovici (5,5), Gorobsov (6), Poparadu (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:
Boldea pentru Gorobsov (min 69)
Furtado pentru Poparadu (min 80)
Keita pentru Trandu (min 86)

ACS Poli - Oţelul Galaţi 1:0 (0:0)

Şansa ne iubeşte în continuare, după toate aparenţele! Poli a izbutat să câştige trei puncte deosebit de importante în urma unui meci care putea liniştit să se încheie şi altfel, împotriva unui adversar compact şi periculos, care a adunat mai multe şanse de-a lungul jocului, însă nu le-a putut converti. De remarcat că acest succes vine în ciuda absenţelor din lotul nostru, cu Poparadu şi Gorobsov accidentaţi, Nuno Claro, Trandu şi Keita suspendaţi. Şi dacă există un aspect chiar negativ la ziua de azi, acesta este că din nou am adunat o serie de cartonaşe galbene, care vor cântări tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de finalul sezonului.

Prima repriza a fost una mai slabă din partea noastră, astfel că am fost dominaţi în marea majoritate a timpului. După ce am scăpat ieftin în minutul 6, când un lob trimis din afara careului a trecut periculos de aproape de poarta noastră. Tot oaspeţii au rămas periculoşi, iar în minutul 13 s-au succedat trei faze destul de neplăcute prin preajma lui Kirev. Întâi, un şut din afara careului a fost deviat peste în corner, Kirev a respins un alt şut din marginea careului în urma loviturii de colţ şi la următoarea execuţie a fost din nou nevoit să intervină, reuşind să reţină o lovitură de cap. Meciul s-a mai domolit ulterior, însă în mod îngrijorător alb-violeţii nu reuşit să facă mare lucru în plan ofensiv. A fost nevoie de un şut din întoarcere al lui Szekely, în urma unui efort personal, respins de Brăneţ ca să dăm şi noi viaţă unor emoţii gălăţene - era minutul 39. Nici n-a trecut bine cornerul, că Petrovic a ratat un duel la cap şi deodată un jucător advers se afla în poziţie de unu la unu cu ultimul nostru fundaş, doar intervenţia de galben al lui Bărbuţ salvând cât de cât situaţia. Merită spus că acest fault a dus la a doua liberă din 20 de metri a reprizei pe care, din fericire, Oţelul le-a irosit cu aceeaşi imprecizie. Norocul a ţinut cu noi mai ales în minutul 44, când acelaşi Petrovic a pierdut gratuit o minge în marginea terenului, un gălăţean de Brazilia a tras de la distanţa deja numită mai sus şi a lovit din plin bara. Respirat adânc.

Lucrurile s-au mai schimbat în al doilea mitan, odată cu introducerea unui al doilea vârf în persoana lui Furtado. Poli a stat mult mai sus şi a controlat primele 20 de minute, fără a-i da însă de furcă lui Brăneţ. Am scăpat foarte ieftin în minutul 63, când Belu a revenit de mult prea sus şi a deviat o pasă care totuşi a ajuns la nouarul oaspeţilor, acesta trimiţând pe lângă Kirev, în bară, ca în minutul 76 portarul bulgar să ne dea mari emoţii la o ieşire hazardată ce a necesitat intevenţia lui Şeroni pe linia porţii. Adevărul este că acuma ce înşiruiesc fazele de gol, îmi pare chiar mai evident că lucrurile n-au fost chiar roz, însă tot apreciez că jocul nostru în a doua parte a fost mai bun. Dacă nu din alt motiv, atunci măcar pentru că a dus la golul decisiv, în al doilea minut de prelungire. După ce Furtado l-a deschis cu călcâiul pe debutantul Balaure, am obţinut un corner executat de Bălace. Mingea a ajuns în marginea careului la Scutaru, a cărui şut ratat a deplasat minge la Belu, acesta a tras mult mai bine spre poartă, Brăneţ a deviat în bară, dar balonul a sărit în faţa, de unde Szekely la împins fără probleme în plasă! Şi după alte şaizeci de secunde, meciul era încheiat.

Îmi place că văd mai multă determinare la jucători, chiar de jocul nostru ofensiv este în continuare extrem de rudimentar. Nici în două vârfuri, şi în ciuda faptului că Furtado mi s-a părut util astăzi, n-am făcut mare brânză în atac, însă am crezut până la final şi acest lucru a fost răsplătit. Menţionam că Belu, care în general mi-a plăcut, îmi pare a avea o problemă în a reveni în defensivă în anumite momente ale jocului, precum s-a văzut şi la a doua bară a gălăţenilor. Mă întreb dacă este o chestiune fizică sau una de lipsă de disciplină tactică. Avem mare şansă cu doi fundaşi centrali de foarte bună calitate, care meci de meci ţin spatele, chiar dacă alţii mai abilitaţi să recunoască acest lucru nu o fac. Lateralii de azi nu m-au impresionat, căci în vreme ce Nicola nu s-a remarcat în vreun fel anume, Petrovic a avut acele câteva scăpări în prima repriză care mi-au dat piele de găină. De bine a reuşit şi câteva intervenţii solide, una în special în a doua parte a jocului, astfel că a dres cumva busuiocul. Nici colegii lor de la mijloc n-au avut o zi grozavă, în vreme ce eforturile trio-ului O. Petre, Popovici, Szekely au dat roade puţine. De remarcat totuşi calităţile de care dă dovadă vârful nostru, ajuns la un incredibil gol cu numărul nouă în acest sezon!
În ceea ce îl priveşte pe Balaure, introdus în repriza secundă, nu mi-a displăcut, chiar de n-a fost mereu implicat în joc. Pentru un jucător care n-a împlinit nici 18 ani, rămâne o prezenţă deosebit de interesantă.

Aşadar, totul e bine când se termină cu bine. Ne-am cam adunat punctele pentru acest tur de campionat, ar fi ideal să mai luăm măcar trei până la finalul turului, chiar de adversarii sunt toţi dificili (Ceahlăul, Astra, Chiajna). Dar de construit mai avem mult de construit pentru a ajunge o echipă măcar solidă, căci norocul ni se va mai şi sfârşi.

Bravo Poli!

Poli: Kirev (5,5) - Petrovic (5,5), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Nicola (5,5) - Bărbuţ (5), O. Petre (6), Belu (6), Nanu (5) - Popovici (5,5), Szekely (6)

Schimbări:

Furtado (6) pentru Bărbuţ (min 45)
Balaure (5,5) pentru Nanu (min 64)
Bălace pentru Popovici (min 82)

P.S. Pentru meciul integral daţi click aici.

Petrolul Ploieşti - ACS Poli 0-0

Deşi stimabilului comentator de la acest purice de post care este Dolce Sport îi cam dădeau lacrimile că fotbalul a pierdut două puncte în această seară, nu pot decât să remarc cu satisfacţie faptul că alb-violeţii s-au mobilizat îndeajuns încât să treacă peste favoritismele arătate gazdelor (un penalty lejer acordat şi o eliminare pe măsură) şi chiar au ratat şansa de a da lovitura pe final, în faţa unui adversar mult superior, dar neinspirat la finalizare.

Meciul a fost dominat cam de la un capăt la celălalt de către Petrolul, cu puţine momente în care Poli a ţinut de balon şi a urcat în jumătatea adversă. Această stare de fapt s-a făcut simţită din debut, Nuno Claro fiind solicitat încă din minutul 6, ca apoi gazdele să ceară unsprezece metri la un henţ involuntar al lui Scutaru. După câteva tentative de la distanţă ale ploieştenilor, care au ratat poarta, noi am replicat firav, prin două libere trimise fără precizie. Marile ocazii aveau să vină tot la buturile lui Nuno Claro, care a parat un şut în minutul 21, apoi a respins în corner o minge trimisă din afara careului la rădăcina bării, înainte ca Scutaru să se interpună în două rânduri unor şuturi care altfel ar fi sfârşit în plasa porţii noastre. Aceste faze au populat jocul până la jumătatea meciului.

Cumva am rezistat finalului de repriză, însă nici după pauză lucrurile nu au arătat prea diferit. Chiar dacă nu şi-au creat şanse semnificative de reuşită până în minutul 66, atunci când au făcut-o mi-a venit greu să cred că au ratat. După o respingere a lui Nuno Claro, a fost din nou nevoie de Scutaru care să scoată mingea de pe linia porţii! Nici aşa n-a fost destul, căci la centrarea următoare un ploieştean s-a întins prin careu şi centralul a dictat penalty, dar Nuno Claro a rămas inspirat şi a ghicit colţul. Nimeni n-ar fi putut interveni la şutul din 20 de metri care ţintit bara, aproape de vinclul porţii noastre, şansa ferindu-ne din nou, ca în minutul 85 să rămânem în zece după ce Keita a văzut al doilea galben, acordat la fel de uşor ca şi primul cu zece minute înainte. Culmea, am fi putut termina învingători dacă Belu gestiona corect deschiderea perfectă a lui Popovici, însă deşi a plecat cu un avans de cinci metri asupra urmăritorilor săi, până să ajungă în careul advers a fost prins din urmă şi nu a mai putut finaliza. Evident, meciul s-a terminat în careul nostru, fără alte drame măcar, astfel ca am rămas cu un punct destul de norocos, dar muncit pe brânci.

Poate că într-o lume ideală ne dorim să vedem o echipă care să nu apeleze la apărarea în zece ca să obţină un rezultat pozitiv în faţa unui adversar puternic, însă până atunci trebuie să ne mulţumim şi cu atâta. Jucătorii şi-au dat sufletul pe teren, au alergat în draci, şi chiar de n-au avut precizia ofensivă necesară pentru a şi crea câte ceva, punctul obţinut este deosebit de preţios. Eroică prestaţia lui Nuno Claro, care şi-a răscumpărat puţin din greşelile apărute în ultimul meci, în vreme ce Scutaru are cam la fel de mult merit pentru rezultatul obţinut. În general linia de fund a fost destul de bună, chiar şi cu Petrovic fundaş dreapta, marile dureri de cap venind, ca de obicei, de pe stânga. Nu mi s-a părut că Belu a fost chiar la înălţime, acesta fiind şi unul din motivele pentru care ne-a fost greu să ieşim din apărare în anumite momente, căci alături de el, nici Trandu n-a reuşit recuperările de care am fi avut nevoie. Nanu şi Bărbuţ au făcut tot ce-au putut în izolare, pe flancuri, la fel ca şi Szekely în centru. Remarc revenirea lui Bălace în tricoul Politehnicii, acesta intrând pe final de meci în locul lui Nanu, însă mai mult mi-a plăcut de Popovici, care a adus un oarecare plus după intrarea sa pe teren - şi a oferit o pasă genială lui Belu, precum am menţionat.

Este vital acuma să obţinem toate punctele din meciul următor, cu Oţelul. Şi până atunci, să nu uităm că astăzi au lipsit trei jucători care au prins multe minute până în acest moment al sezonului.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (7,5) - Petrovic (6), Scutaru (7), Şeroni (6), Nicola (5,5) -  Belu (5)  - Bărbuţ (5,5), Trandu (5), Keita (5) , Nanu (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Furtado (5) pentru Szekely (min 62)
Popovici  pentru Bărbuţ (min 75)
Bălace pentru Nanu (min 81)

CR: Steaua - ACS Poli 2:0 (1:0)

Îmi revine încă o dată ingrata sarcină de a relata un meci al Stelei. Totuși, parcă astăzi n-a mai fost așa rău ca în urmă cu o lună și măcar prima repriză a fost mai plăcut de urmărit. Dar până la urmă a fost doar un meci oarecare, de țară bananieră, un bambilici crunt între o campioană penibilă și o echipă ce speră să scape de retrogradare și care a trimis în teren un prim 11 încropit din ce s-a găsit în curtea clubului. Uitându-mă peste echipa de start a lui Poli, e clar că acest meci nu a fost o prioritate. Golgheterul Szekely a fost menajat, Petrovic și Nicola, deși căzuți în dizgrație și-au găsit loc pe teren, Balaure, un junior de doar 17 ani a debutat pe partea stângă, iar mijlocul a fost o mare improvizație, cu Marovic la închidere și Bărbuț și Keita alternând pe flancul drept.

Dar marea surpriză putea veni foarte devreme, căci după 5 minute de dominare stelistă, am avut ceva sclipiri pe contraatac, iar după o centrare bună a lui Trandu, Furtado a câștigat duelul aerian și doar ghinionul a făcut ca mingea să nu intre în poartă, ci să lovească bara. Dar această urmă de speranță s-a risipit repede, căci golul adversarilor a venit rapid, în minutul 11, în urma unei greșeli defensive. Tănase pătrunde la marginea careului, este înconjurat de 4 jucători poliști, dar Petrovic, cel aflat direct în fața lui se dă la o parte, cu o mișcare de toreador. Trandu, aflat în spatele stelistului, pune piciorul pe minge, dar tot ce iese este practic un un-doi, Tănase rămânând în cele din urmă singur cu portarul. Kirev se aruncă și parează, dar mingea nu ajunge decât la Georgevski, care trimite printre picioarele lui Balaure în poarta goală.

Deși părea că istoria cruntă se va repeta, Poli a prestat un joc chiar bunicel, având cam toate ocaziile importante până la pauză. După vreo 3-4 faze fixe consecutive în care nu am ajuns la o finalizare concretă, ci doar la un șut execrabil al lui Nicola mult pe lângă, Balaure are o acțiune pe cont propriu pe partea stângă, își ia inima în dinți și șutează de la distanță, destul de bine, dar peste. Și Belu își încearcă șansa din lovitură liberă, dar mingea este din nou alături. Singurul lucru notabil până la pauză este doar schimbarea a lui Marovic cu Nohai din minututl 30.

Așadar, în ciuda golului luat, n-a fost o primă repriză prea rea, cu toate că nu am trimis nici un șut pe poartă. Din păcate, în repriza secundă, am căzut cu totul și am cedat posesia și orice pretenție ofensivă. Dar mai întâi am avut o ultimă șansă, în minutul 50, după o acțiune rapidă a lui Bărbuț și Nohai, care în mod surprinzător a urcat pe flancul său și a și dat o centrare foarte bună, dar Furtado, aflat la marginea careului de 6 metri nu reușește să reia cum trebuie. În continuare, jocul a trenat, iar fața îngrijorată a lui Reghecampf sugera ceea ce cu toții speram: "Ce bine ar fi să ne cadă un gol neașteptat!" Dar am tot sperat, am râs de prestația penibilă a lui Adi Popa (jucător de națională am înțeles), de șutul pe lângă a lui Prepeliță după ce l-a driblat pe Kirev, de saltul în bazin al lui Piovaccari, sancționat cu galben pentru simulare, iar într-un final, ne-am și liniștit, căci în minutul 73 a venit și golul 2, tot după un moment de uluială în apărare. Nicola a tatonat relaxat, permițând o pasă filtrantă pe dreapta unui alt stelist, scăpat din marcaj de Boldea. Centrarea pe jos îi depășește și pe Kirev și pe Șeroni și îl găsește pe Piovaccari, ce îndeplinește o formalitate.

Ultimul sfert de oră n-am mai contat, chiar de Szekely a intrat și el în teren, dar pe post de mijlocaș. Tot ce s-a mai întâmplat notabil a fost că Nohai a luat din nou roșu într-un meci cu Steaua, dar de data asta total nemeritat, pentru că deși și-a lovit cu palma un adversar, a fost o fază ce se întâmplă mereu în orice meci, când atacantul se desprinde de marcaj. Nu e prea important, căci nu putem spune că Nohai era un element de bază al echipei, dar totuși, a fost o decizie stupidă din partea arbitrului.

La fel ca precedenta confruntare, a fost doar un meci de bifat și de uitat cât mai repede, căci urmează alte meciuri mai importante în campionat. În orice caz, jucătorii introduși au dat dovadă de ambiție și ni s-au confirmat încă o dată limitele lor. Furtado, în afară de bară și câteva atingeri de minge, a fost practic invizibil și a ratat majoritatea duelurilor aeriene. Trandu din păcate și-a continuat prestația slabă din ultima vreme, la fel ca Boldea, iar Nicola, Marovic și Petrovic au cam dat dreptate zvonurilor că li se caută înlocuitori. Nu înțeleg de ce n-ar fi putut juca Bocșan în locul lui Petrovic, dacă și așa echipa a fost compromisă din start și tot vrem să dăm credit tinerilor. Au rămas aceleași probleme, cu jocul așa zis defensiv în care jucătorii adverși sunt tatonați de la distanță, iar modulul tactic mi-a fost greu de înțeles în primele 15 minute. Chiar nu cred că era nevoie de improvizații la acest joc.

Mergem mai departe și sperăm că învățăm din greșeli și că jocul se va îmbunătăți meci de meci.

Poli: Kirev (5,5) - Belu (5,5), Petrovic (4), Șeroni (6), Marovic (5) - Bărbuț (5,5), Keita (5,5), Trandu (4,5), Nicola (4,5), Balaure (5,5) - Furtado (5,5)

Schimbări:

Nohai (5,5) pentru Marovic (min 30)
Szekely (5) pentru Balaure (min 65)
Boldea (4,5) pentru Keita (min 69)

ACS Poli - Pandurii Tg. Jiu 2-3 (1-1)

Un meci ca acesta te cam lasă o căruţă de nervi. Poli a jucat ca o echipă mică, a luat două goluri de la 20+ metri, şi nu a putut transforma calitatea bună arătată vreo jumătate de oră în prima repriză, respectiv faptul că ne-am aflat de două ori în avantaj, în ceva durabil - gen, un punct măcar, nu doar o amintire. E drept că per ansamblu oaspeţii au fost mai buni şi au avut mai multe ocazii, chiar un gol anulat pe un ofsaid inexistent şi că noi am avut parte de neşansă prin accidentarea a doi jucători cheie, dar şi aşa...

Precum scriam, meciul a început bine pentru alb-violeţi şi în minutul 6 deschideam deja scorul. Szekely a recepţionat o minge pe dreapta, aceasta a ajuns la Trandu via Popovici, mijlocaşul nostru central a încercat şutul din afara careului, o deviere a făcut ca balonul să sfârşească pe pieptul lui Szekely şi acesta a marcat din zece metri, central. În minutul 14 am fi dublat avantajul, însă centrarea lui Nanu nu l-a găsit chiar ideal pe Szekely, astfel că acesta cu poarta destul de liberă nu a putut trimite în forţă şi portarul s-a repliat, intervenind sigur. Jocul nostru a mers bine în continuare, chiar dacă nu au mai apărut alte ocazii, în principal datorită efortului remarcabil depus la mijloc, unde Gorobsov a fost motorul echipei. De remarcat că argentinianul a avut un rol mai ofensiv ca de obicei şi acest lucru s-a dovedit de bun augur. Oaspeţii, după câteva tentative neconvingătoare la poarta noastră, au avut acea reuşită anulată în minutul 32, venită un luft în careu al lui Petrovic care oferise cornerul, însă norocul a fost de partea noastră cu anularea eronată. N-a ţinut prea mult norocul, căci în minutul 38 s-a accidentat Gorobsov, înlocuit de Boldea, şi şocul asupra echipei a fost unul foarte mare. Deodată Pandurii erau mai agresivi, mai ofensivi, şi au avut două şanse considerabile în ultimele minute ale timpului regulamentar prin Eric, care întâi a trimis din liberă lângă bară, minge scoasă de Nuno Claro, şi apoi s-a trezit cu un balon deviat pe care l-a şutat din unghi, lovind bara laterală. Dar pentru ceea ce se va dovedi a nu fi ultima oară în acest meci, nu am ştiut să ne păzim norocul. În minutul de prelungire al primei reprize, mingea a ajuns la Popovici după un corner dacă nu mă înşel, şi în loc ca acesta să ţină de minge, a încercat să o ia la galop spre poarta adversă, a fost deposedat de primul adversar, premiţând oaspeţilor o ultimă fază de atac. Şi aşa, în minutul 46:15, Momcilovic a tras de la vreo douăzeci de metri şi a restabilit egalitatea.

Căderea de la finalul reprizei s-a resimţit şi în mitanul secund, Pandurii dominând cu autoritate jocul. Neşansa a lovit din nou în minutul 53, când Poparadu, în bună formă până atunci, a trebuit înlocuit din cauza unei accidentări. Era deja ultima înlocuire a partidei pentru Poli, după ce Bărbuţ intrase la pauză pentru Popovici. Am putut respira uşuraţi la ratarea imensă din minutul 63, un jucător al oaspeţilor trimiţând pe lângă din interiorul careului şi la fel de uşuraţi am respirat la lovitura slabă de cap a lui Eric, direct în braţele lui Nuno Claro. Printr-o minune, alb-violeţii au reuşit să-şi creeze o fază deosebit zece minute mai târziu, la recuperarea lui Belu care a urcat vreo patruzeci de metri cu mingea la picior, la deschis pe Bărbuţ în dreapta şi acesta cu exteriorul...a înscris! Minunea a ţinut însă fix patru minute, căci o fază pe stânga la care lui Marovic i-a fost luată faţă şi Nanu nu a coborât cu om, a fost urmată de o centrare în careu unde Petre l-a lăsat în voia lui pe Eric şi acesta a marcat fără mari emoţii. N-a fost însă suficiente aceaste eroari în lanţ,  căci la alte patru minute, la altă fază dezvoltată pe stânga, Trandu sau Boldea coboară prea mult şi lasă loc unui adversar să-şi încerce şutul de la 30 metri, şut care-l surprinde pe apărătorul buturilor noastre şi sfârseşte în plasa porţii. The End, cum ar veni.

Cred că am spus multe în comentariile fazelor. Aş mai specifica faptul că deşi am evoluat cu multe inovaţii (acelaşi Poparadu în stânga, Petre în centrul apărării, Belu la închidere, chiar şi Gorobsov aşa de avansat) acestea au funcţionat decent. Ceea ce nu a funcţionat a fost toată echipa după ieşirea lui Gorobsov, nu mi-a plăcut jocul nesigur al lui Petrovic, nu mi-a plăcut că doar Bărbuţ a avut vreun aport dintre cei introduşi şi pur şi simplu m-a exasperat faptul că din nou nu închidem şuturile de la distanţă!! Şi puţină maturitate, în numele lui Uhrin, e aşa de greu?

Avem nevoie de mai mult fotbal precum cel arătat în prima jumătate de oră şi atunci vom avea parte de destule satisfacţii. Nu e totul aşa de negru după acest meci, dar mă declar şi mă comport frustrat, fiindcă erorile se repetă din nou şi din nou. Dacă nu le rectificăm, va fi greu, greu, greu.

Poli: N. Claro (4,5) - Nohai  (5,5), Petre (5), Petrovic (5), Poparadu (6) - Belu (6) -  Popovici (5),   Trandu (5,5), Gorobsov (6,5), Nanu (5) - Szekely (6)

Au intrat:

Boldea (5) pentru Gorobsov (min 38)
Bărbuţ (6) pentru Popovici (min 45)
Marovic (5) pentru Poparadu (min 53)

U Cluj - ACS Poli 1:2 (0:1)

Cumva am avut un sentiment bun uitându-mă la desfăşurarea primei reprize şi după deschiderea scorului fix înainte de pauză, posibilitatea victoriei a părut foarte concretă. Din păcate însă, am prestat un joc deosebit de defensiv în a doua parte şi n-am dat naştere la mai nicio ocazie, astfel că după egalarea gazdelor am avut nevoie de o inspiraţie a lui Trandu şi de un al doilea penalty pentru a obţine atât de importantele puncte ale acestui meci. Dar, în condiţiile actuale, e bine şi aşa!

Poli a părut de la bun început echipa mai periculoasă, chiar de a cedat posesia clujenilor, şi prima şansă de gol a venit în minutul 10, când Szekely a interceptat o pasă aiurea înapoi şi a tras din afara careului, balonul fiind prins de portar. Popovici a încercat poarta cu o liberă de la mare distanţă şi portarul a prins, însă lipsa pasei decisive şi aparenta neintegrare a lui Keita în formula de joc a stopat mai multe faze promiţătoare. Gazdele au avut o oportunitate de-a lor în minutul 30, când O. Petre a judecat prost o lansate lungă şi intervenţia lui Nuno Claro s-a dovedit decisivă, cam atât totuşi. Cândva în aceasta perioadă a trimis Şeroni o lovitură de cap peste, în urma unui corner, însă momentul cheie al reprizei a venit în chiar ultimul minut. Nohai a centrat de pe dreapta, mingea deviată a ajuns până spre Nanu care a fost agăţat în careu, astfel că centralul a dictat penalty. Szekely a bătut în dreapta jos şi a marcat, primul gol pentru Poli în peste 400 minute!

Precum scriam, mitanul secund l-am abordat într-o manieră ultra-defensivă, ceea ce le-a permis clujenilor să stea mai mereu sus şi să beneficieze de nenumărate faze fixe. Acestea au adus şi pericolul, în trei rânduri fiind aceştia extrem de aproape de egalare. Întâi, un corner bătut pe colţul scurt s-a soldat cu Balde intrând practic cu mingea în poartă, doar piciorul absolut oportun şi inspirat al lui Gorobsov reuşind să ne salveze. Apoi, în minutul 65, de această dată la un corner bătut lung, mingea a fost recentrată, o foarfecă semi-ratată la prins din plin însă pe Szeleky, arbitrul n-a dat nimic şi mingea a ajuns la Lemnaru, a cărui şut a fost respins cu un reflex fabulos de Nuno Claro. A treia oportunitate i-a aparţinut lui Borza, care din foarfecă, iarăşi tare liber în zona centrală a careului nostru, a trimis de puţin peste. Din păcate, alb-violeţii nu au vrut nicicum să înveţe lecţia, iar în minutul 81 avea să ne coste. Poparadu a făcut un fault cam neglijent în marginea terenului, nici arbitrul n-a lăsat avantaj, şi s-a dovedit că decizia sa a fost de fapt avantajul de care aveau nevoie gazdele, căci din acea liberă au reuşit să egaleze, Abrudan trimiţând cu capul, la colţul lung - din mijlocul careului, zona lui Szekely să zicem. După ciudata înlocuire a vârfului nostru cu Belu, în minutul 84, nu părea ca şi cum ţelul Politehnicii ar fi rămas victoria, şansă însă ne-a surâs cum n-a mai făcut-o de mult. Nanu a fost lansat ideal de Trandu, a ciupit mingea peste portarul advers din poziţie de unu la unu şi a fost lovit din plin, astfel că după ce balonul s-a scurs pe lângă, centralul a dictat un nou penalty. De această dată Gorobsov a executat şi a făcut-o la fel de bine ca Szekely, readucând pe Poli în avantaj. Nu pot spune că n-am avut emoţii în cele trei minute de prelungire, dar notabil nu s-a mai întâmplat nimic, astfel că cele trei puncte au rămas în contul nostru şi ne-au dat o esenţială gură de aer!

Cred că putem cădea la un acord că jocul echipei noastre nu a fost fundamental diferit de ceea ce am văzut până acuma. Chestiuni mai exotice au fost titularizarea lui Poparadu ca fundaş stânga şi înlocuirea lui Scutaru cu O. Petre. Parcă nu am apreciat prea mult aceste mişcări, căci chiar de Poparadu a avut şi câteva intervenţii bune, a făcut şi vreo două-trei faulturi periculoase, în vreme ce O. Petre mi s-a părut aproape mereu prost plasat sau stângaci, mai ales când nu avea de respins cu capul. Nimic nou în linia de mijloc, unde Popovici a fost din nou titular, însă n-a putut face vreo diferenţă, în vreme ce Trandu şi Gorobsov nu au jucat prea mult ca o unitate de construcţie. Ambii au avut însă contribuţii individuale bune, argentinianul fiind în continuare un jucător pe placul meu. Nanu, care m-a enervat în mod special când cu destul spaţiu în jurul său şi trei coechiperi în preajmă, a ales să tragă de la 25 metri lateral stânga, mult peste, s-a dovedit cheia acestei victorii, reuşind să obţină cele două lovituri de pedeapsă. Pot spune doar că s-a arătat a fi un fotbalist cu calităţi utile şi graţie încrederii de care are parte de la colegii săi, face mult mai multe pe flancul său, decât Popovici sau Bărbuţ pe dreapta. Aş mai spune doar că Szeleky m-a deranjat prin proasta sa poziţionare în ofsaid, în vreme ce despre Keita mi-am spus deja oful.
Despre înlocuiri, doar că n-au făcut mare diferenţă.

Aşadar, un debut pozitiv pentru Şunda, chiar dacă avem în continuare mult de lucru la forţa de grup a echipei noastre. Să sperăm că timpul ne-o va rezolva şi pe asta, şi mai ales să sperăm că şansa nu ne va părăsi prea curând. Astăzi a fost decisivă, căci nu în orice zi primeşti două lovituri de pedeapsă, nici măcar atunci când sunt deosebit de evidente.

Bravo Poli!

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (6), Şeroni (6), O. Petre (5), Poparadu (5,5) - Popovici (5), Trandu (6), Gorobsov (6,5), Nanu (6,5) - Szekely (6), Keita (5)

Schimbări:

Bărbuţ (5,5) pentru Popovici (min 59)
Boldea pentru Keita (min 73)
Belu pentru Szekely (min 84)

ASU Poli - Gătaia 2:0 (1:0)

Nu știu cum, dar am reușit ca anul acesta să ratez aproape toate meciurile importante ale echipei Politehnicii. Am mai trecut și am văzut crâmpeie din unele partide, dar astăzi am fost hotărât să vizionez confruntarea cu liderul ligii a patra, Progresul Gătaia.

Din păcate, meciul a fost destul de plictisitor, mai ales în prima repriză, când am asistat la un joc îmbârligat, fără viziune și fără ocazii. Mai mult, oaspeții au jucat prea hotărâți și au abuzat de multe intrări periculoase, le-aș spune chiar bădărane, astfel încât în primul sfert de oră primiseră deja 3 cartonașe galbene, din care două văzute de același jucător, primindu-l implicit și pe cel roșu. Chiar înainte de eliminare, Poli a avut și prima mare ocazie, când mingea venită din dreapta a traversat careul, a ajuns la Făgețan, iar acesta, cu poarta goală în față, dar incomodat de un adversar, a tras mult peste. Atacantul alb-violet avea să se revanșeze mai târziu deschizând scorul, destul de norocos și întâmplător, cu un șut mai degrabă ratat, dar care i-a păcălit pe un fundaș advers, cât și pe portar și a intrat în poartă, lângă bară. Nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la pauză, în afara unui șut al aceluiași Făgețan în minutul 40, reținut cu puține emoții de portar.

Repriza a doua a început mai bine. Prima ocazie au avut-o însă oaspeții, printr-o lovitură liberă bine plasată, dar Burtic s-a întins și a reușit să pareze. Totuși, restul meciului a fost controlat în totalitate de Poli, care și-a și găsit o cadență în atac, reușind să-și aducă mai mulți oameni în apropierea porții adverse și trecând de la mingi lungi la pase scurte și șarje pe flancuri. Astfel, în minutul 62, tot Făgețan, reușește să dubleze avantajul și să alunge emoțiile spectatorilor, de data asta cu un șut bun după ce mingea i-a ajuns în mijlocul careului.

În continuare Poli și-a creat mai multe ocazii, pe care le-a și ratat cu nonșalanță. Mai întâi Ionuț preferă un vole ce se duce mult peste, în locul unui șut plasat, poarta fiind goală după ce portarul s-a întins ca să respingă mingea. Apoi Ilie trimite și el peste din mijlocul careului. De partea cealaltă, oaspeții au mai avut o lovitură liberă și o ocazie imensă, când un atacant a trecut de linia de fundași, dar, rămas singur cu portarul, trimite alături, irosind astfel șansa golului de onoare.

Nu prea mi-a plăcut jocul practicat astăzi și rămân sceptic în privința calităților lui Codrea ca antrenor. Mi-au plăcut în schimb mai mulți jucători. Pe lângă mult amintitul Făgețan, sau Ilie și Popoviciu pe care i-am tot menționat în trecut, a jucat foarte bine și Vucea, o amintire de la Poli II de acum 2 ani. Mi-a sărit în ochi și fundașul dreapta Birău, un tânăr de doar 19 ani, dar foarte ambițios și curajos, urcând cu brio în atac de câteva ori.

Rămân la părerea că în acest moment la Poli contează mai mult ambiția și valoarea jucătorilor decât antrenorul, dar echipa a câștigat un meci foarte important și a trecut pe primul loc și cu un meci în minus, astfel că merită felicitați cu toții. Bravo Poli!

Poli: Burtic - Maranescu, Obrejan, Gălan, Birău - Vucea, Neagoie, Popoviciu, Ilie - Făgețan, Vișan


Schimbări:
Ionuţ pentru Vucea (min 73)
Florea pentru Făgețan (min 77)
Opriș pentru Neagoie (min 85)
Oberșterescu pentru Ilie (min 90)

Velcea "promovat", Şunda noul antrenor

Într-o mişcare ce se dovedea aproape inevitabilă, chiar dacă nu neapărat în această formă, Velcea a fost înlocuit de la conducerea echipei, fiind reîntitulat ca director sportiv, iar în locul său a fost numit Aurel Şunda.

Cred că l-am susţinut mereu pe Vali Velcea, chiar dacă nu admir stilul său personal de responsabilizare şi comunicare, însă rezultatele avute în ultimele două sezoane la Poli l-au recomandat dincolo de orice antipatie. Nu pot să-mi dau seama din afară ce nu funcţionează în gestionarea echipei, însă ceea ce am văzut în ultimele două luni pe terenul de joc a fost inodor şi incolor. Uneori, prin repetatele modificări efectuate în prima repriză, m-am întrebat în ce măsură echipa intră cu un plan de joc în teren, fiindcă nu cred că e normal ca după toate antrenamentele efectuate premergător unei partide, să nu ştii cine ar trebui să se regăsească în primul unsprezece - sau să-ţi pierzi în jumătate de oră încrederea în capacitatea preconizată a unui jucător.

Din păcate e adevărat şi că nu dispunem de fonduri pentru transferuri, însă avem destule exemple de cluburi nou-apărute în Liga 1 care se descurcă şi aşa. Iar problema de fond este că nu jucăm absolut nimic, deşi avem o echipă în care există talent şi calitate pe mai multe posturi. Adică să ne rezumăm la fazele fixe, unde dispunem de doi fundaşi centrali care sunt mereu periculoşi când se află în careul advers, dar numărul finalizărilor de care au avut parte este dezamăgitor. Sau la linia de mijloc, unde avem o combinaţie cu potenţial de experienţă şi talent.

A trecut multă vreme ca Şunda să ajungă în această poziţie, deşi numele său s-a vehiculat la mai fiecare modificare de antrenor. Alegerea mi se pare bună, fiindcă nu e foarte oportun să aduci pe cineva din afară în mijlocului turului-returului, deci să vedem cum funcţionează. Cert este că avem nevoie de puncte ca de aer.

ACS Poli - Corona Braşov 0:0

În momente din acestea - ba, perioade din acestea, îţi cam piere toată pofta de fotbal şi de viaţă. Pe a mea oricum am rătăcit-o, deci ce pot să mai spun? Atunci când nu reuşeşti să învingi acasă, în faţa a doar câtorva sute de spectatori, cea mai slabă echipă din Liga 1, ai tot dreptul să-ţi pui întrebarea cine e de fapt cea mai slabă echipă. Da, dacă ar fi fost să câştige cineva astăzi, noi am fi făcut-o, dar nu degeaba suntem ultima sau printre ultimele echipe la faze de gol create. Astăzi, din cele trei ocazii rezonabile pe care le-am avut, n-am putut converti niciuna. Fără eficienţă, fără speranţe, în ciuda vâlvătăilor noastre ofensive.

Ca să ne referim la faze, pe scurt, Poli a dominat cam toată partidă, exceptând eventual primul sfert de oră, când oaspeţii au mai mişcat ceva ofensiv. Szekely a marcat din centrarea lui Nanu în minutul 25, dar a fost ofsaid, înainte ca Ov. Petre să nu poată trimite în poartă cea mai mare ocazie a noastră din întreaga partidă, în minutul 33.
După pauză am fost din nou aproape prin Szekely, dar acesta nu a putut nimeri poarta după ce a depăşit un fundaş în careul advers, în vreme ce braşovenii au fost periculoşi prin Aguirre, care a fost oprit din cursa sa spre poartă de Şeroni - semi-regulamentar, aş spune. În ciuda liberelor şi cornerelor bătute destul de promiţător de către Gorobsov, n-am putut finaliza nicuna, iar chiar în minutul 90 Keita a reuşit să împingă o minge spre poartă la o asemenea fază, balonul a fost deviat, însă portarul advers a reuşit să intervină. Şi cam asta a fost, chiar de braşovenii au rămas în zece în minutul 87.

În curând Velcea va rămâne fără scuze şi nu va mai putea da vina pe echipă. Da, n-au fost bani, dar avem cel puţin cinci-şase jucători care au o calitate de apreciabilă, destui cât să construieşti o formaţie solidă în jurul lor. Dar noi nu suntem în stare să construim, să avem şanse de gol, să forţăm şi să intimidăm prin forţă, dacă nu prin talent şi viziune. Refuz să cred că aceşti jucători sunt incapabili să facă mai mult, că valoarea lor nu le permite să obţină decât două puncte în şase etape sau să nu marcheze decât un gol în aceeaşi perioadă.

Linia de fund e ok, în special pe axul central unde Şeroni şi Scutaru sunt aproape mereu solizi, la mijloc avem patru-cinci jucători cu calităţi individuale peste media Ligii 1, dar care nu reuşesc să funcţioneze bine ca echipă, iar Szekely a arătat că dacă i se oferă şanse, să stea şi el cu faţa la poartă niţel, ştie să dea şi goluri. De ce nu iese mai mult, de ce nu merge? Nu ştiu cât timp va mai avea Velcea să-şi dea seama, dincolo de orice alte carenţe financiare şi organizatorice de la club.

Poli: N. Claro (6) - Belu (5,5), Şeroni (6), Scutaru (6), Marovic (5,5) - Bărbuţ (5), Ov. Petre (6), Trandu (5), Nanu (5,5) - Gorobsov (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Popovici (5,5) pentru Trandu (min 32)
Keita (5) pentru Bărbuţ (min 60)
Furtado pentru Ov. Petre (min 80)

Steaua - ACS Poli 3:0 (2:0)

Am fost pus în situația cruntă de a urmări un meci întreg al acestei odioase echipe, numită Steaua, și asta pentru că Poli nu a contat în majoritatea celor 90 de minute. Totuși, primele 10 minute au fost destul de bune pentru noi. După o încercare de schemă arogantă a steliștilor la lovitura de debut, care a fost aproape să se termine penibil pentru ei, am rămas cu impresia că noi construim mai bine. Jucătorii au pasat bine, au deschis flancurile iar prin câteva devieri au ajuns în poziții bune, pe când adversarii au recurs la repetate faulturi. Din păcate, nu am putut profita de cele câteva acțiuni pe care le-am avut la început de meci, ele finalizându-se cu centrări slabe.

Treptat, steliștii au trecut la cârma jocului, iar în minutul 25, Piovaccari ne-a destabilizat apărarea printr-un un-doi cu Stanciu, ce l-a infiltrat pe atacant pe lângă Scutaru și, față în față cu Nuno Claro, a îndeplinit o formalitate. În ciuda cedării posesiei tot mai apăsătoare, parcă nu era așa rău până când Nohai ne-a distrus absolut orice speranță în minutul 40 când execută o intrare total greșită și nenecesară în careu. Se acordă penalty, iar fundașul nostru vede al doilea galben, primul venind tot după un fault aiurea la mijlocul terenului. Stanciu transformă, iar de aici meciul s-a transformat într-un antrenament al steliștilor, foarte crunt de urmărit.

Repriza a doua s-a jucat aproape numai la noi în teren, pentru că într-un cadru vedeam jucătorii noștri degajând, iar în următorul mingea era deja la adversari. Îmi este greu să înțeleg care e problema posesiei la noi, pentru că am văzut că putem juca frumos, chiar și în 10 oameni. Mai exact, în minutul 73, când am legat mai multe pase și am reușit să plimbăm mingea din terenul nostru, până aproape de careul advers, faza încheindu-se printr-un fault. Lovitura liberă ce a urmat a însemnat și singura noastră mare ocazie de gol. Gorobsov a centrat, iar Petre a reluat cu capul puțin peste bară. N-a fost să fie 2-1, dar în schimb s-a făcut 3-0 două minute mai târziu, când același Petre a blocat un șut de la distanță, dar mingea a prins o traiectorie nefericită și l-a lobat pe Nuno Claro.

Nu sunt prea multe de comentat, până la urmă era un rezultat așteptat și putea fi mult mai rău, (cred că nu sunt singurul care la un moment dat a avut o senzație de deja-vu) iar la 2-0, în 10 oameni, dispare orice obiectiv și motivație din jocul echipei. Înainte de meci, visam la un gol, dar n-a fost să fie decât un meci sec, de trecut în catastif și uitat fără prea mare efort.

Totuși, mă întreb oare unde s-au dus pressingul și recuperările din meciurile cu Dinamo sau CFR? De ce nu încercăm (că putem sau nu putem e altă discuție) mereu să ținem de minge în loc să cedăm așa ușor posesia? Am putea discuta și de subțirimea lotului, de transferurile eșuate și mai ales de lipsa altor atacanți și de deciziile luate la început de sezon în privința unor jucători, acum când vedem cât de mult de afectează accidentarea lui Szekely, dar cred că nu are rost.

Mi-a plăcut Belu, care a intrat după eliminarea lui Nohai. S-a descurcat mai bine ca titularul și a și contribuit mai mult în atac. De asemenea, chiar de nu pot să spun dacă au fost bune sau nu schimbările, Popovici, Belu și Boldea au adus parcă ceva nou în joc. Rămâne de văzut cum va evolua echipa pe viitor. Urmează două jocuri extrem de importante, cu ultimele două clasate. Cele 6 puncte sunt imperative, dar ar conta destul de mult și pentru moralul echipei, cât și pentru speranțele noastre, ale spectatorilor.

Poli: N. Claro (5,5) - Nohai (4), Scutaru (5), Şeroni (5,5), Marovic (5) - Bărbuţ (5,5), Ov. Petre (5,5), Gorobsov (5), Nanu (5) - Trandu (5) - Furtado (5)

Schimbări:

Popovici(5,5) pentru Bărbuț (min 62)
Belu (5,5) pentru Trandu(min 41)
Boldea pentru Furtado (min 69)

CR: FC Bihor - ACS Poli 0:1 (0:0)

Din păcate nu am putut viziona în detaliu prima victorie a Politehnicii din ultima vreme, dar e bine că aceasta a venit, chiar dacă în compania unei echipe de Liga a II-a. Golul victoriei a fost marcat de Bărbuţ, în minutul 73, când acesta a trimis în poartă cu...capul! Asta după ce Popovici în special, dar şi Boldea sau Nicola, au ratat mai multe ocazii, în ambele reprize, din poziţii favorabile.

În prima repriză a fost nevoie de câteva intervenţii inspirate ale lui Pap, titularizat pentru prima oară în acest sezon, pentru a menţine scorul la egalitate. Prin preajma minutul 20, Trandu, Boldea şi Popovici nu au reuşit să transforme nişte oportunităţi bune în gol, iar pe lângă alte câteva şanse, până la pauză s-a mai remarcat mingea deviată de Petrovic în bară, în urma unei lovituri libere.
Poli a controlat mai bine jocul în a doua repriză, când gazdele nu s-au mai prea apropiat de poarta noastră, ca ulterior presiunea exercitată de alb-violeţi să se concretizeze prin golul lui Bărbuţ.

Aşadar, un mic rezultat pozitiv obţinut cu o echipă mixtă de rezerve şi titulari şi nu mai puţin de patru debutanţi în acest sezon, dacă nu i-am numărat greşit. Să sperăm că îi va înaripa pe fotbaliştii noştri pentru un meci memorabil sâmbătă seara, la Bucureşti. Încet, încet ar cam fi timpul pentru un asemenea meci...!

Poli: Pap - Belu, Şeroni, Petrovic, Nicola - Bărbuţ, Poparadu, Trandu - Boldea, Furtado, Popovici

Schimbări:

Ruiz pentru Furtado (min 70)
Moldovan pentru Boldea (min 83)
Dragomir pentru Bărbuţ (min 90)

ACS Poli - Viitorul Constanţa 0:0

Nu-ţi mai rămâne mare lucru de spus când primul şi singurul tău şut pe poartă îl expediezi în minutul 75, ca să nu spun că am vorbi şi de unica şansă clară de gol pentru Poli din întreaga partidă. Aşa o evoluţie inodoră şi incoloră nu am mai văzut de multă vreme, deci n-ar trebui să mire că o echipa fără dârzenie şi fără calităţi tehnice deosebite nu a reuşit să se impune în faţa unei formaţii tinere, cu voinţă de joc şi un evident plus de calitate. Să zicem mersi că n-a fost mai rău, căci fără Nuno Claro şi Şeroni, scorul putea lua proporţii deosebit de neplăcute.

Oaspeţii au început tare de la bun început şi la doar câteva minute de la primul fluier, au avut o mare ocazie pe flancul stâng al apărării noastre, mingea fiind trimisă din câţiva metri înspre poartă de unde am avut impresia că Nuno Claro a parat - sau balonul a lovit bara. Apoi, în minutul 10, Axente a profitat de lipsa de viteză a lui Şeroni, l-a depăşit pe acesta, a făcut acelaşi lucru cu Scutaru, părea să fi trecut şi de Nuno Claro, însă acesta a întins un braţ şi i-a suflat balonul care a ajuns la alt jucător al constănţenilor, ca din nou Nuno Claro să pareze şutul acestuia din interiorul careului. Din fericire, lucrurile s-au mai domolit în minutele următoare, însă tot oaspeţii au controlat jocul, căci Poli a irosit mai mereu posesia cu mingi lungi, aruncate către Szekely. Am avut poate trei tentative la poartă, două libere de la 35-40 m trimise peste (ceea ce indică deja gradul de disperare şi lipsa de idei din echipă) şi o bâlbâială în careul advers, pe final de repriză, de care n-am putut profita, fază finalizată cu un şut în blocaj.

Jocul a fost unul dezolant în repriza secundă, iar Poli părea mai departe de gol, decât de lună. Schimbările făcute de Velcea, anume introducerea lui Furtado în locul lui Szekely (!) şi intrarea lui Keita pentru Boldea, ambele efectuate în zece minute de la reluare, nu au adus niciun imbold echipei. Şi culmea, deşi Furtado este mai impozant fizic decât Szekely, numărul duelurilor la cap câştigat a rămas tot spre zero. În minutul 77 am beneficiat şi noi de o şansă de gol, precum scriam, când Keita a trecut frumos de un adversar în marginea careului, a rămas singur cu portarul, însă nu şi-a plasat şutul, astfel că l-a văzut respins. Imediat, Ovidiu Petre a încercat un şut din vreo 25 de metri şi naivul din mine a început să-şi imagineze că poate urmează vreun asalt. N-a fost să fie, ba mai mult, oaspeţii au fost cei aproape de gol pe final. Astfel, după un şut peste din flancul stâng al apărării noastre, a urmat un schimb rapid de paste pe axul central în prelungirile partidei, Axente a rămas destul de liber în poziţie bună, a împins mingea către poartă, golul fiind salvat doar de reflexul lui Nuno Claro. Am înghiţit în sec şi am respirat oarecum uşurat la fluierul de final, căci astăzi victoria a fost tare departe de Poli. Şi dacă vom continua aşa, deznodământul va fi unul trist.

Nu mai vrea să comentez mare lucru, fiindcă după aşa un meci trebuie să te simţi şi să taci din gură. Exceptând linia de fund, care a funcţionat tolerabil de mine, în special graţie lui Şeroni şi în mare parte a timpului graţie lui Scutaru, precum şi prestaţia decisivă a lui Nuno Claro, poate şi efortul lui O. Petre, restul echipei a fost cam de la mediocru în jos. Szekely, dincolo de toate, măcar are un minim de agilitate, ceea ce nu se poate spune momentan despre Furtado, un munte care pare că se chinuie să se dizloce din adâncuri la fiecare pas. Bărbuţ când nu fuge şi recuperează mingi, tinde să trimită centrări mediocre, ceea ce nu scuză însă lipsa de viziune a coechipierilor săi, care nu l-au jucat în mai multe momente prielnice. Boldea cu munca şi atât, Popovici o repriză ce-a mai ieşit puţin în evidenţă, iar Trandu astăzi doar lent şi fără inspiraţie. N-a fost prea greu pentru Viitorul, care tot ce a trebuit să facă e să ne închidă jocul şi din lentoarea noastră generală tot ce a ieşit au fost mingi aruncate pe vârfuri. Dezolant. La o adică, dacă Velcea a ajuns să fie nevoit să-l trimită pe Dragu în teren în speranţa că acesta se va dovedi decisiv, ţi-e greu să negi subţirimea lotului. Dar la fel de greu e să accepţi maniera noastră de joc, carenţele fizice, lipsa de viziune şi inteligenţă. Se strânge, se strânge...

Mi-e groază să mă gândesc la ce ne aşteaptă cu Steaua. Ajungi să speri să nu fie prea rău.

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (6), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Marovic (5,5) - Bărbuţ (5,5), Ov. Petre (6), Boldea (5), Popovici (5) - Trandu (5) - Szekely (5)

Schimbări:

Furtado (5) pentru Szekely (min 49)
Keita (5,5) pentru Boldea (min 54)
Dragu (5) pentru Popovici (min 68)

FC Vaslui - ACS Poli 1:0 (1:0)

Alb-violeţii nu au putut întoarce pasa proastă care s-a conturat în jurul formaţiei în ultimele etape, în ciuda declaraţiilor tacticoase făcute înainte de meciul din această seară. Mai grav este că echipa noastră nu a dat dovadă de prospeţime fizică pe final şi exceptând un sfert de oră la debutul reprizei secunde, dorinţa de a obţine ceva din această partidă nu a fost evidentă. Ceea ce e păcat, fiindcă se putea obţine ceva.

Jocul a fost destul de echilibrat în debut, chiar de gazdele au avut ceva mai multă iniţiativă, şi exceptând un blocaj ideal al lui Marovic şi o degajare necesară a lui Scutaru, mare lucru nu s-a întâmplat în careul nostru. E drept, nici Poli nu a reuşit să propună pericol la poarta adversă, o singură acţiune destul de agreabilă ochiului a fost finalizată cu şut peste de Gorobsov, de la 25 de metri. După două faze fixe periculoase la poarta noastră, a treia avea să aducă golul, atunci când Ov. Petre a faultat la 35 de metri, Sălăgean a trimis în careu, Szekely nu l-a marcat pe Celeban, Nuno Claro a ieşit cam degeaba şi fundaşul vasluian a marcat cu capul. Replica noastră a întrâziat să apară, singurul semn ofensiv din partea Politehnicii fiind introducerea lui Furtado în locul lui Gorbosv, care a fost şifonat destul de serios în primele 28 de minute. Până atunci însă, Temwanjera a trimis din prima la poartă un balon prins cu siguranţă de Nuno Claro, iar Szekely a trimis peste o minge prelungită cu capul, deşi aflat în poziţie bună (şi în ofsaid). "Grecul" din atacul nostru s-a remarcat cu un henţ mic la o fază fixă soldată cu un gol al lui Şeroni, anulat, înainte ca gazdele să aibă o şansă imensă de a se distanţa pe tabelă, doar intervenţia portarului nostru salvându-ne de un destin tare neplăcut. Exceptând un şut din unghi al lui Popovici, prins de Straton, nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la finalul primei reprize.

Precum scriam mai sus, Poli a ieşit bine de la cabine, cu Bărbuţ proaspăt introdus în locul lui Keita, iar după un şut atenuat al lui Szekely, am notat o excelentă ocazie pentru noi, când la centrarea lui Popovici de pe stânga a ajuns Bărbuţ prin alunecare, dar a trimis în plasa laterală. Vasluienii au fost periculoşi la rândul lor, după ce Temwanjera l-a depăşit foarte uşor pe Nohai, a pus mingea la şut în interiorul careului nostru, şi din nou Nuno Claro a intervenit salvator. La o neatenţie a apărării noastre din minutul 60, gazdelor le-au lipsit câţiva centimetri pentru al doilea gol, acelaşi foarte activ Temwanjera trimiţând cu capul în bară. Din păcate Poli n-a reuşit să mai facă mare lucru în minutele următoare şi exceptând un şut firav al lui Trandu, nici n-a mai ameninţat poarta adversă - şi era doar minutul 65! E drept că nici formaţia gazdă n-a mai forţat prea tare, fiind totuşi aproape de gol la o ghiulea de lea 25 de metri, respinsă iarăşi de portughezul dintre buturile noastre, iar la final s-a consemnat scorul stabilit în minutul 15 şi a treia înfrângere la rând pentru Poli.

Vreau doar să notez cât de ridicol mi se pare că alb-violeţii adună galbene meci de meci de parcă ar juca un fotbal de o duritate inestimabilă, deşi nu este aşa! Trecând peste asta, trebuie să ne uităm serios la ce nu facem bine în acest moment şi să luăm nişte decizii care să eleveze jocul nostru dincolo de nimerala inconstanţei ofensive - şi când zic noi mă refer la Velcea. Astăzi am arătat un joc la ofsaid execrabil, care le-a permis în repetate rânduri vasluienilor să ajungă în poziţii extrem de periculoase, am irosit aproape toate fazele fixe, puţine câte au fost, am schimbat sistemul de joc după doar treizeci de minute şi, mai presus de toate, nu am crezut în şansa noastră. Mă întreb, de câte ori va mai fi introdus Poparadu în ultimul sfert de oră, pentru ca jocul echipei să nu reflecte nici măcar un minim de elan? Nu e evident că acela nu este momentul în care Poparadu să facă o diferenţă?

În afară de Şeroni şi Nuno Claro, poate şi Scutaru, nu prea am pe cine să apreciez după jocul de astăzi. Flancurile au fost inconstante, mijlocul n-a reuşit să construiască, Szekely complet izolat, chiar şi după introducerea lui Furtado, care la rândul lui nu s-a remarcat. Dacă ar funcţiona mai bine mijlocaşii de bandă, dacă le-am pune în valoare viteza cu nişte pase la întâlnire, dacă le-am deschide culoare cu un-doi-uri, poate am ajunge mai des în preajma porţii adverse. Dar pentru asta îţi trebuie şi puţină posesie, nu doar mingi aruncate din propria jumătate.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla vineri - nu cred că are rost să menţionez cât de importantă este victoria.

Poli: N. Claro (6,5) - Nohai (5), Scutaru (6), Şeroni (6,5), Marovic (5) -  Trandu (5), Ov. Petre (5,5)  -Keita (5), Gorobsov , Popovici (5,5) - Szekely (5)

Schimbări:

Furtado (5) pentru Gorobsov (min 28)
Bărbuţ (5) pentru Keita (min 45)
Poparadu pentru Ov. Petre (min 75)