Stau şi mă gândesc că aceasta este prima retrogradare pe care o trăiesc pe pielea mea. Da, eram pe stadion în 1997, când am ieşit la limită din Divizia A, şi eram la fel pe stadion în 2000, când doar o fuziune cu Dacia Piteşti ne-a ţinut în liga secundă, dar nu aveam nici buletin pe atunci, deci ce puteam trăi sau înţelege? În plus, una este să stai cu radioul la ureche, aşteptând veşti din stânga şi din dreapta, văzându-ţi pecetluită soarta cu una-două-trei etape înainte de final şi alta e să dai refresh la telefon, în aşteptarea unei minuni.
Victoria de azi, prima pe teren propriu în acest an (!) şi doar a cincea din întreg sezonul, a fost muncită serios de băieţi, dar jocul rezultatelor previzibile ne-a lăsat râvnind după punctele irosite: cu Braşov (x2), Săgeata sau Ceahlăul în retur, punctele răpite cu Universitatea Cluj, Chiajna şi Braşov în tur, şansa irosită cu Pandurii, sau dubla de eurogoluri încasate în faţa Botoşaniului. E dureros când tot ce îţi lipseşte este un punct nenorocit. Dar groapa ne-am săpat-o singuri.
Meciul n-a început prea convingător, ci cu un duel destul de tern la mijlocul terenului. Glonţul ne-a trecut pe lângă ureche în minutul 13, când Onduku a făcut o fază spectaculoasă de unul singur în flancul stâng al apărării noastre, a intrat central cu mingea şi a ţintit bara. Poli a replicat printr-o lovitură de cap trimisă de O. Petre pe lângă, în minutul 17, dar prima mare şansă pentru noi i-a aparţinut lui Szekely. Acesta a primit o minge pe frunte după jumătate de oră de joc, trimisă de Bălace, şi din centrul careului, liber şi nemarcat, a trimis pe lângă. Imediat a urmat o altă şansă importantă pentru noi, când Boldea a urcat cu mingea la picior, a ajuns până în zonă centrală, de unde a tras spre poartă, şutul său fiind parat de portarul advers. Elanul nostru ofensiv s-a stins în urma acestor două acţiuni, doar finalul de repriză aducând alte acţiuni notabile. Mai întâi O. Petre a şutat de la vreo 20 metri, însă mingea a trecut cam departe de poartă, înainte ca Nuno Claro să intervină providenţial la un balon trimis de acelaşi Onduku.
Repriza secundă a început cu deschiderea de scor de la Mediaş, care a părut să însufleţească rapid echipa noastră. Astfel, în minutul 49 am avut parte de una din mult prea puţinele acţiuni solide de atac din partea alb-violeţilor, care a şi dus la deschiderea scorului. Mingea a plecat de la Gorobsov, intrat la pauză, l-a găsit pe Keita liber între liniile adverse, acesta a continuat către Boldea, de la Boldea balonul a mers la Bărbuţ care a tras la colţul lung din marginea careului şi a înscris! Oaspeţii nu au părut deosebit de relaxaţi după gol, reconfirmare a faptului că nu trebuia să ne aşteptăm la cadouri, şi a fost nevoie de o respingere spectaculoasă a lui Nuno Claro pentru a înlătura pericolul în minutul 55. Poli s-ar fi putut desprinde în urma unei acţiuni foarte frumoase a lui Popovici, acesta a înaintat de unul singur cu balonul în flancul drept, a centrat către Boldea care a pus piciorul la minge, doar pentru a fi blocat de un adversar. Acelaşi Popovici şi-a etalat talentul pe care l-am văzut prea rar în acest an şi a finalizat cu şut o fază pe stânga, însă unghiul închis nu a dat mari emoţii portarului advers. Concordia nu s-au dat bătuţi şi în minutul 79 doar o minune a menţinut scorul în favoarea noastră. Mingea centrată de pe stânga atacaului Chiajnei a ajuns în careul mic de unde Liviu Ganea s-a întins şi a trimis către poartă, Nuno Claro intervenind cu piciorul! În mod ironic, aceasta a fost faza care a ţinut Braşovul în prima ligă, căci în caz de egal la noi, Săgeata Năvădori ar fi supravieţuit. O liberă de la marginea careului un minut mai târziu ne-a dat din nou palpitaţii, dar mingea a sfârşit în zid, iar până la final am gestionat cât am putut de bine rezultatul. A mai avut loc o eliminare la Concordia în prelungiri, însă fluierul de final a consemnat cea mai tristă victorie de multă vreme încoace.
Cred că am scris deja contemplaţia mea obişnuită în preambulul acestei cronici. Aş ţine să apreciez astăzi efortul întregii echipe, care a luptat cu mai multă convingere decât în alte meciuri în care ar fi trebuit s-o facă, dar lipsa de atenţie şi de motivaţie în momente care nu păreau critice la vremea lor a fost o problemă tot anul. Dacă paradele lui Nuno Claro, gafeur etapa trecută, au fost esenţiale astăzi, aş mai spune că efortul lui Keita, prestaţia la fel de convingătoare a gărzii vechi, O. Petre şi Bălace, în special prima repriză/rolul de la gol al lui Boldea, fascinanta energie a lui Popovici şi golul victoriei al lui Bărbuţ merită toate evidenţiate în mod special.
De cealaltă parte, schimbarea la pauză a lui Szekely ne aduce aminte cât de mult ne-a lipsit inspiraţia pe care a avut-o în prima parte a sezonului, sau o alternativă capabilă în atac pentru cel care a dus greul tot anul. Dintre toate greşelile făcute de conducere, aceasta este probabil cea mai simplu de izolat.
Cât despre Alexa, a făcut şi el ce a putut cu experienţa pe care o are. Voi reveni cu mai multe păreri în retrospectiva acestui sezon, despre tot ce s-a întâmplat şi ce ar fi trebuit să se întâmple. Întrebarea care planează de pe acuma în minţile tuturor este ce ne rezervă viitorul. Să ne lăsăm elucidaţi în săptămânile care vin.
Poli: N. Claro (6,5) - Petrovic (5,5), Mera (5,5), Scutaru (6), Bălace (6) - O. Petre (6), Poparadu (5,5) - Bărbuţ (6,5), Keita (6,5), Boldea (6,5) - Szekely (4,5)
Schimbări:
Popovici (6,5) pentru Szekely (min 45)
Gorobsov (6) pentru Poparadu (min 45)
Trandu pentru Keita (min 84)
17 mai 2014
Astra Giurgiu - ACS Poli 5:1 (3:1)
Descumpănirea era vizibilă cu ochiul liber în rândul fotbaliştilor noştri, care s-au întrecut astăzi în erori defensive şi nici măcar cu o echipă întreagă în atac nu au reuşit să creeze pericol la poarta lui Silviu Lung. Rămânem cu frumosul gol al lui Boldea, în continuare unul din puţinii jucători din lot care ştiu să tragă la poartă. E evident, şi o ştiam de anul trecut, că nu e destul. Dar chiar şi aşa, n-ar fi trebuit să ajungem în această poziţie dacă cei din conducerea clubului nu ar fi greşit la aproape fiecare pas făcut în aceste ultime doisprezece luni.
Jocul n-a arătat rău la debut, chiar dacă gazdele au beneficiat de primele ocazii. Era minutul zece când Şeroni l-a oprit prin fault pe unul din jucătorii adverşi, la marginea careului nostru, numai că libera a fost trimisă în zid. Imediat a urmat un nou atac, dezvoltată pe ceea ce avea să fie fatidicul flanc drept al apărării noastre, şi Yoda a trimis pe poartă dintre O. Petre şi Şeroni (!), Nuno Claro reuşind să pareze. Terenul s-a înclinat puţin spre cealaltă poartă în minutele următoare, când Poli a beneficiat de mai multe cornere. Doar unul dintre acestea s-a dovedit periculos, după ce Ovidiu Petre a recentrat cu capul, Scutaru a luftat şi Szekely a trimis cu putere din interiorul careului - peste. Nuno Claro a mai avut o intervenţie de reflex în minutul 18, însă avea să fie prea puţin, căci după alte două minute gazdele au marcat. Deschiderea scorului s-a ivit în urma unui raid prelungit al lui Bărbuţ, terminat în picioarele unui fundaş advers, mingea a circulat apoi repede pe flancul nostru drept, descoperit, Scutaru a încercat să intre prin alunecare fără prea mult succes, balonul a ajuns în centru de unde i-a fost plasat pentru şut lui Budescu, venit fără marcaj din spate, şi acesta a trimis precis, la firul ierbii. Poli a replicat în minutul 24, când Szekely, Poparadu şi Boldea au atins de câteva ori mingea la marginea careului advers, ultimul şutând cu efect, la colţul lung, un balon pe care Lung Jr. n-a putut decât să-l mângâie. Şansa egalării rapide ne-a trimis direct la tactica apărării în masă, care n-a ţinut deloc bine pe flancuri. Era minutul 30 când un jucător venit din linia a doua a depăşit linia noastră de fund, din nou pe dreapta, a trimis în faţa porţii unde Scutaru în mod inexplicabil n-a intervenit, iar în faţa lui Şeroni se afla Yazalde, care a împins mingea din cădere pe lângă Nuno Claro. Problema noastră tot meciul a fost că ne-am prezentat mereu cu un pas în urma adversarului şi cum acesta a ridicat tempo-ul, cum am arătat teribil de fragili. Asta s-a întâmplat şi în minutul 40, când o minge nerecuperată - da, în flancul drept - a fost trimisă ideal de către Budescu spre Bukari, acesta urcând ca şi colegul său nemarcat spre careu, preluarea a fost perfectă şi finalizarea din centrul careului fără greş.
A intrat Nohai la pauză în locul lui Şeroni pentru a consolida cât de cât durerile de pe dreapta, numai că era prea puţin, prea târziu. Din păcate Poli a arătat aceeaşi capacitate ofensivă cu care ne-am obişnuit - una destul de inofensivă - chiar dacă aveam nevoie de două goluri. Totul s-a sfârşit în minutul 59, când o acţiune iute pe partea stângă, de această dată, a fost finalizată cu o centrare în forţă pe care Nuno Claro a încercat s-o prindă, numai că nu i-a ieşit şi mingea a căzut în poartă. Portughezul a avut o paradă bună la şutul de la marginea careului trimis de Alibec în pragul minutul 80, însă nu mai conta. Noi am părut ceva mai dinamici după intrările lui Keita şi Popovici, fără prea mult rost însă, căci tot ce am putut face e să adunăm faze fixe în contul nostru. Mă tot gândesc că am fi fost de mult salvaţi, dacă am fi ştiut să gestionăm cu mai mult rost şi mai multă precizie aceste momente ale jocului. Aşa, din zece vreo trei merg în braţele portarului, vreo trei merg prea lung, vreo trei merg în primul fundaş - rămâne una care să dea puţine emoţii. Tocmai la o asemenea fază, bătută în braţele lui Lung Jr., a venit al treilea gol. Era minutul 84, portarul Astrei a degajat către Alibec, acesta a înaintat cu mingea la picior şi Poparadu în dreapta lui, şi în mod inexplicabil a reuşit să tragă printre mijlocaşul nostru şi Nuno Claro, din interiorul careului, o minge care a intrat în plasă la colţul lung. Poparadu şi Szekely au avut mini-oportunităţi până la final, ambele nefructificate, astfel că scorul final a rămas unul demn pentru o echipă care nu doar că pare, ci se se crede tot mai mult condamnată.
Totul s-a rupt astăzi în partea noastră de centru-dreapta, unde Bărbuţ şi Roman au oferit prea puţin dublaj în faţa unor jucători rapizi şi tehnici. A greşit Alexa titularizându-i? La cât de indignaţi am fost de atitudinea defensivă cu care am abordat atâtea şi atâtea meciuri, ar fi ipocrit din partea mea sau a multor altora să-l critice pentru acest lucru. În acest moment, trebuia încercat. Problema e că trebuia încercat mai devreme şi că, la urma urmei, nu ajunge să schimbi câţiva jucători ca să imprimi unei echipe întregi un spirit pe care nu şi l-a cultivat deloc.
M-a surprins în mod repetat cum până şi cei mai rapizi jucători de la noi, Bărbuţ şi Popovici, au părut lenţi în faţa celor de la Astra. Vorba aceea, a fost ceva în aer care a evidenţiat inferioritatea noastră din prea multe puncte de vedere pentru a o mai freza într-un fel sau altul. Nu suntem încă retrogradaţi şi o victorie cu Concordia ne poate oferi o şansă teoretică la salvare. Precum am scris şi în ultima cronică, jocul nostru nu ne oferă motive de încredere, şi trebuie să ne bazăm pe eşecurile altora, căci rezultatele directe cu rivalele de clasament nu ne favorizează.
Dar pentru acest întreg ciclu, început din liga a III-a cu jucători care doar visau să ajungă la Timişoara, în prima divizie, un ciclu care a produs fenomene de moment şi momente fenomenale, care n-a primit susţinerea sportivă sau profesională de care ar fi avut nevoie, o victorie ar fi un final meritoriu. Şi apoi, în funcţie de şansă, vedem ce ne rămâne de făcut.
Hai POLI!
Poli: N. Claro (4,5) - Mera (5), Scutaru (4), Şeroni (5), Bălace (5,5) - Poparadu (5), O. Petre (6) - Bărbuţ (4,5), Roman (4,5), Boldea (6) - Szeleky (4,5)
Schimbări:
Nohai (5,5) pentru Şeroni (min 45)
Popovici (5) pentru Roman (min 56)
Keita (5,5) pentru Bărbuţ (min 63)
Jocul n-a arătat rău la debut, chiar dacă gazdele au beneficiat de primele ocazii. Era minutul zece când Şeroni l-a oprit prin fault pe unul din jucătorii adverşi, la marginea careului nostru, numai că libera a fost trimisă în zid. Imediat a urmat un nou atac, dezvoltată pe ceea ce avea să fie fatidicul flanc drept al apărării noastre, şi Yoda a trimis pe poartă dintre O. Petre şi Şeroni (!), Nuno Claro reuşind să pareze. Terenul s-a înclinat puţin spre cealaltă poartă în minutele următoare, când Poli a beneficiat de mai multe cornere. Doar unul dintre acestea s-a dovedit periculos, după ce Ovidiu Petre a recentrat cu capul, Scutaru a luftat şi Szekely a trimis cu putere din interiorul careului - peste. Nuno Claro a mai avut o intervenţie de reflex în minutul 18, însă avea să fie prea puţin, căci după alte două minute gazdele au marcat. Deschiderea scorului s-a ivit în urma unui raid prelungit al lui Bărbuţ, terminat în picioarele unui fundaş advers, mingea a circulat apoi repede pe flancul nostru drept, descoperit, Scutaru a încercat să intre prin alunecare fără prea mult succes, balonul a ajuns în centru de unde i-a fost plasat pentru şut lui Budescu, venit fără marcaj din spate, şi acesta a trimis precis, la firul ierbii. Poli a replicat în minutul 24, când Szekely, Poparadu şi Boldea au atins de câteva ori mingea la marginea careului advers, ultimul şutând cu efect, la colţul lung, un balon pe care Lung Jr. n-a putut decât să-l mângâie. Şansa egalării rapide ne-a trimis direct la tactica apărării în masă, care n-a ţinut deloc bine pe flancuri. Era minutul 30 când un jucător venit din linia a doua a depăşit linia noastră de fund, din nou pe dreapta, a trimis în faţa porţii unde Scutaru în mod inexplicabil n-a intervenit, iar în faţa lui Şeroni se afla Yazalde, care a împins mingea din cădere pe lângă Nuno Claro. Problema noastră tot meciul a fost că ne-am prezentat mereu cu un pas în urma adversarului şi cum acesta a ridicat tempo-ul, cum am arătat teribil de fragili. Asta s-a întâmplat şi în minutul 40, când o minge nerecuperată - da, în flancul drept - a fost trimisă ideal de către Budescu spre Bukari, acesta urcând ca şi colegul său nemarcat spre careu, preluarea a fost perfectă şi finalizarea din centrul careului fără greş.
A intrat Nohai la pauză în locul lui Şeroni pentru a consolida cât de cât durerile de pe dreapta, numai că era prea puţin, prea târziu. Din păcate Poli a arătat aceeaşi capacitate ofensivă cu care ne-am obişnuit - una destul de inofensivă - chiar dacă aveam nevoie de două goluri. Totul s-a sfârşit în minutul 59, când o acţiune iute pe partea stângă, de această dată, a fost finalizată cu o centrare în forţă pe care Nuno Claro a încercat s-o prindă, numai că nu i-a ieşit şi mingea a căzut în poartă. Portughezul a avut o paradă bună la şutul de la marginea careului trimis de Alibec în pragul minutul 80, însă nu mai conta. Noi am părut ceva mai dinamici după intrările lui Keita şi Popovici, fără prea mult rost însă, căci tot ce am putut face e să adunăm faze fixe în contul nostru. Mă tot gândesc că am fi fost de mult salvaţi, dacă am fi ştiut să gestionăm cu mai mult rost şi mai multă precizie aceste momente ale jocului. Aşa, din zece vreo trei merg în braţele portarului, vreo trei merg prea lung, vreo trei merg în primul fundaş - rămâne una care să dea puţine emoţii. Tocmai la o asemenea fază, bătută în braţele lui Lung Jr., a venit al treilea gol. Era minutul 84, portarul Astrei a degajat către Alibec, acesta a înaintat cu mingea la picior şi Poparadu în dreapta lui, şi în mod inexplicabil a reuşit să tragă printre mijlocaşul nostru şi Nuno Claro, din interiorul careului, o minge care a intrat în plasă la colţul lung. Poparadu şi Szekely au avut mini-oportunităţi până la final, ambele nefructificate, astfel că scorul final a rămas unul demn pentru o echipă care nu doar că pare, ci se se crede tot mai mult condamnată.
Totul s-a rupt astăzi în partea noastră de centru-dreapta, unde Bărbuţ şi Roman au oferit prea puţin dublaj în faţa unor jucători rapizi şi tehnici. A greşit Alexa titularizându-i? La cât de indignaţi am fost de atitudinea defensivă cu care am abordat atâtea şi atâtea meciuri, ar fi ipocrit din partea mea sau a multor altora să-l critice pentru acest lucru. În acest moment, trebuia încercat. Problema e că trebuia încercat mai devreme şi că, la urma urmei, nu ajunge să schimbi câţiva jucători ca să imprimi unei echipe întregi un spirit pe care nu şi l-a cultivat deloc.
M-a surprins în mod repetat cum până şi cei mai rapizi jucători de la noi, Bărbuţ şi Popovici, au părut lenţi în faţa celor de la Astra. Vorba aceea, a fost ceva în aer care a evidenţiat inferioritatea noastră din prea multe puncte de vedere pentru a o mai freza într-un fel sau altul. Nu suntem încă retrogradaţi şi o victorie cu Concordia ne poate oferi o şansă teoretică la salvare. Precum am scris şi în ultima cronică, jocul nostru nu ne oferă motive de încredere, şi trebuie să ne bazăm pe eşecurile altora, căci rezultatele directe cu rivalele de clasament nu ne favorizează.
Dar pentru acest întreg ciclu, început din liga a III-a cu jucători care doar visau să ajungă la Timişoara, în prima divizie, un ciclu care a produs fenomene de moment şi momente fenomenale, care n-a primit susţinerea sportivă sau profesională de care ar fi avut nevoie, o victorie ar fi un final meritoriu. Şi apoi, în funcţie de şansă, vedem ce ne rămâne de făcut.
Hai POLI!
Poli: N. Claro (4,5) - Mera (5), Scutaru (4), Şeroni (5), Bălace (5,5) - Poparadu (5), O. Petre (6) - Bărbuţ (4,5), Roman (4,5), Boldea (6) - Szeleky (4,5)
Schimbări:
Nohai (5,5) pentru Şeroni (min 45)
Popovici (5) pentru Roman (min 56)
Keita (5,5) pentru Bărbuţ (min 63)
11 mai 2014
ACS Poli - Ceahlăul 1:1 (0:0)
Nu-mi place să fiu fatalist, dar şansele noastre de supravieţuire s-au redus drastic în urma egalului obţinut în această după-amiază. Cu superioritate numerică în ultimele treizeci de minute, chiar şi cu doi oameni o vreme, Poli nu a reuşit să-şi depăşească condiţia, în ciuda celor mai bune intenţii ale celor implicaţi. Mă tem că ne încadrăm în categoria prea puţin, prea târziu, mai ales uitându-ne ce donaţii primesc adversarele noastre în meciurile fără miză. Sau cum se mobilizează în cele cu miză.
Ca să voribm despre meci, prima repriză a fost una anostă, în care în afară de puţină dominare teritorială, alb-violeţii n-au arătat mare lucru. Şutul lui O. Petre din minutul 41, deviat peste poartă, a reprezentat singura ocazie notabilă.
A doua repriză a fost însă una nebună. Nici nu mai reţin exact firul evenimentelor, dar pe undeva printre primele zece minute s-au comis trei henţuri în sau în preajma careului şi s-a ratat o şansă bună de gol. Mai întâi am impresia că oaspeţii au scăpat de un henţ la marginea careului, apoi Mansour a primit o minge lungă, s-a descotorosit de un fundaş şi a tras din prima spre colţul lung, numai că portarul advers a parat, înainte ca Scutaru să flendure o mână pe minge în careul nostru - nu s-a dictat nimic. N-am mai scăpat însă în minutul 53, când un alt henţ fără intenţie, al lui Petrovic de această dată, a fost penalizat, şansa fiind doar că nu am rămas şi în zece, considerând că sârbul avea deja un galben. Nuno Claro n-a putut para execuţia lui Golubovic, deci ne-am trezit cu ditamai sarcina de a înscrie de două ori în aproximativ jumătate de oră. Nu ne-am chiar înghesuit la poarta adversă, ba în debusolarea generală era să încasăm încă un gol, înainte ca oaspeţii să rămână în zece în minutul 63, după eliminarea lui Golubovic pentru cumul de cartonaşe. Şapte minute mai târziu, după o serie prelungă de cornere şi lovituri libere din preajma careului advers, Nanu a şutat puternic, un jucător advers a parat cu mâinile şi am beneficiat atât de un penalty, cât şi de o a doua eliminare pentru cumul. Szekely a adus singura sa contribuţie din acest meci şi a transformat penalty-ul, iar Poli s-a aruncat din nou în atac. A lipsit clarviziunea, căci exceptând o incursiune a lui Popovici finalizată cu şuturi în blocaj de către Bărbuţ, nu am fost destul de periculoşi. Apoi în minutul 83, Belu a văzut roşu direct la semnalizarea asistentului pentru o intrare care era cel mult de galben, dar simularea a fost una de efect. Nu s-a schimbat prea mult cursul jocului, alb-violeţii fiind în continuare sus, irosind mai departe faze fixe, şi reuşind să trimită doar un şut periculos spre poartă, şi acela pe lângă, din afara careului - Scutaru. Oaspeţii ar fi putut câştiga pe final după ce Popovici a pierdut o minge la un corner şi Marc, de la oaspeţi, a luat-o cu mingea la picior de la un careu la altul, şutul său fiind parat de Nuno Claro. N-am gestionat nicicum cornerele care au urmat, ba chiar era să luăm gol la o degajare aiurea, dar Nuno Claro a intervenit din nou. Cele trei (?!) minute de prelungire s-au scurs şi scorul a rămas egal, consolidând astfel poziţia noastră retrogradabilă.
Problema e în continuare că avem o echipă care nu ştie să atace şi nu găsim nicicum unsprezece titulari care să fie montaţi pentru meci în acelaşi timp. Absenţele defensive ne-au costat un gol, ineficienţa la fazele fixe ne-a costat victoria. Dar nici nu mai ştiu ce să zic, a cui e vina că linia de mijloc nu produce nimic, că nici măcar un joc cu două vârfuri nu ne-a ajutat în vreun fel să fim periculoşi. Absolut nimeni nu a impresionat astăzi, în ciuda efortului aproape disperat depus înspre a câştiga partida, numai că momentan atâta putem şi asta e.
Ceea ce aş imputa este faptul că n-am intrat în teren cu dorinţa de a câştiga, doar cu forma unui unsprezece care simula acest lucru. Ca în tot acest sezon, am stat în aşteptare, nu ne-am asumat niciun risc şi din acest motiv am şi pierdut.
Nenumăratele decizii greşite luate de conducere în ultimele cinci luni, frica de fotbal inspirată lotului de trei antrenori consecutivi şi prostia generală de la nivelul Ligii 1 ne-au mâncat.
Poli: N. Claro (6) - Belu (5), Petrovic (4,5), Scutaru (5,5), Bălace (5,5) - Bărbuţ (5,5), O. Petre (6), Poparadu (5,5), Trandu (5) - Szekely (5,5), Mansour (5)
Schimbări:
Roman (5) pentru Mansour (min 54)
Nanu (5,5) pentru Poparadu (min 58)
Popovici pentru Petrovic (min 78)
Ca să voribm despre meci, prima repriză a fost una anostă, în care în afară de puţină dominare teritorială, alb-violeţii n-au arătat mare lucru. Şutul lui O. Petre din minutul 41, deviat peste poartă, a reprezentat singura ocazie notabilă.
A doua repriză a fost însă una nebună. Nici nu mai reţin exact firul evenimentelor, dar pe undeva printre primele zece minute s-au comis trei henţuri în sau în preajma careului şi s-a ratat o şansă bună de gol. Mai întâi am impresia că oaspeţii au scăpat de un henţ la marginea careului, apoi Mansour a primit o minge lungă, s-a descotorosit de un fundaş şi a tras din prima spre colţul lung, numai că portarul advers a parat, înainte ca Scutaru să flendure o mână pe minge în careul nostru - nu s-a dictat nimic. N-am mai scăpat însă în minutul 53, când un alt henţ fără intenţie, al lui Petrovic de această dată, a fost penalizat, şansa fiind doar că nu am rămas şi în zece, considerând că sârbul avea deja un galben. Nuno Claro n-a putut para execuţia lui Golubovic, deci ne-am trezit cu ditamai sarcina de a înscrie de două ori în aproximativ jumătate de oră. Nu ne-am chiar înghesuit la poarta adversă, ba în debusolarea generală era să încasăm încă un gol, înainte ca oaspeţii să rămână în zece în minutul 63, după eliminarea lui Golubovic pentru cumul de cartonaşe. Şapte minute mai târziu, după o serie prelungă de cornere şi lovituri libere din preajma careului advers, Nanu a şutat puternic, un jucător advers a parat cu mâinile şi am beneficiat atât de un penalty, cât şi de o a doua eliminare pentru cumul. Szekely a adus singura sa contribuţie din acest meci şi a transformat penalty-ul, iar Poli s-a aruncat din nou în atac. A lipsit clarviziunea, căci exceptând o incursiune a lui Popovici finalizată cu şuturi în blocaj de către Bărbuţ, nu am fost destul de periculoşi. Apoi în minutul 83, Belu a văzut roşu direct la semnalizarea asistentului pentru o intrare care era cel mult de galben, dar simularea a fost una de efect. Nu s-a schimbat prea mult cursul jocului, alb-violeţii fiind în continuare sus, irosind mai departe faze fixe, şi reuşind să trimită doar un şut periculos spre poartă, şi acela pe lângă, din afara careului - Scutaru. Oaspeţii ar fi putut câştiga pe final după ce Popovici a pierdut o minge la un corner şi Marc, de la oaspeţi, a luat-o cu mingea la picior de la un careu la altul, şutul său fiind parat de Nuno Claro. N-am gestionat nicicum cornerele care au urmat, ba chiar era să luăm gol la o degajare aiurea, dar Nuno Claro a intervenit din nou. Cele trei (?!) minute de prelungire s-au scurs şi scorul a rămas egal, consolidând astfel poziţia noastră retrogradabilă.
Problema e în continuare că avem o echipă care nu ştie să atace şi nu găsim nicicum unsprezece titulari care să fie montaţi pentru meci în acelaşi timp. Absenţele defensive ne-au costat un gol, ineficienţa la fazele fixe ne-a costat victoria. Dar nici nu mai ştiu ce să zic, a cui e vina că linia de mijloc nu produce nimic, că nici măcar un joc cu două vârfuri nu ne-a ajutat în vreun fel să fim periculoşi. Absolut nimeni nu a impresionat astăzi, în ciuda efortului aproape disperat depus înspre a câştiga partida, numai că momentan atâta putem şi asta e.
Ceea ce aş imputa este faptul că n-am intrat în teren cu dorinţa de a câştiga, doar cu forma unui unsprezece care simula acest lucru. Ca în tot acest sezon, am stat în aşteptare, nu ne-am asumat niciun risc şi din acest motiv am şi pierdut.
Nenumăratele decizii greşite luate de conducere în ultimele cinci luni, frica de fotbal inspirată lotului de trei antrenori consecutivi şi prostia generală de la nivelul Ligii 1 ne-au mâncat.
Poli: N. Claro (6) - Belu (5), Petrovic (4,5), Scutaru (5,5), Bălace (5,5) - Bărbuţ (5,5), O. Petre (6), Poparadu (5,5), Trandu (5) - Szekely (5,5), Mansour (5)
Schimbări:
Roman (5) pentru Mansour (min 54)
Nanu (5,5) pentru Poparadu (min 58)
Popovici pentru Petrovic (min 78)
8 mai 2014
Otelul - Poli 1:0 (0:0)
După două finale de cupă pierdute și după două campionate pierdute în meciurile directe, Poli și-a respectat și azi blazonul de a nu face absolut nimic într-un meci aproape capital în lupta pentru retrogradare. E cu atât mai tristă înfrângerea când se petrece pe terenul pe care am pierdut acum 3 ani în fața a ceea ce urma să devină cea mai slabă campioană a României și e de-a dreptul umilitor când echipa renunță la luptă permițând unui public jenant, ce a umplut stadionul doar pentru că intrarea era gratuită, să batjocorească în voie numele Timișoarei.
Alexa a mizat pe aceeași carte, ba a și plusat, introducând pe teren o echipă ultra-defensivă, atât în așezare, cât și în exprimare, cu Scutaru pe postul lui Ovidiu Petre și cu Boldea foarte retras, iar Szekely rămas singur în ofensivă. Înțeleg că era bun egalul și că nu era nevoie să riscăm, dar abordarea meciului a fost una sinucigașă, căci noi nu suntem naționala Italiei și Alexa nu e Mourinho. Chiar de interiorul careului nostru a fost aproape de nepătruns, flancurile noastre au fost ușor depășite. Și chiar de centrările adversarilor erau sortite eșecului, e nevoie de o singură greșeală și totul se năruiește.
Până la primirea golului în minutul 63 Poli n-a avut absolut nici o ambiție ofensivă, iar în rarele ocazii în care am scăpat în atac, lipsa de inspirație și-a spus din nou cuvântul și am pierdut rapid mingea. Când cedezi posesia cu atâta nonșalanță și nu faci absolut nici un presing, tot ce faci e să-i oferi adversarului ocazii după ocazii, prin care îi sporești șansele de a da gol - exact opusul a ceea ce ți-ai propus prin tactica defensivă! Practic o oră n-am făcut altceva decât să număr minutele până când Oțelul - care n-a fost cine știe ce zmeu în atac, să ne înțelegem - reușește să dea gol și mă întrebam în ce mod o vor face.
O respingere într-o zonă periculoasă? Nu. Nuno Claro parează șutul lui Giurgiu în minutul 11.
O pasă greșită la mijlocul terenului? Nu. Atacanții gălățeni nu reușesc să ajungă destul de repede la centrarea lui Cooper din minutul 41.
Vreo minge care să-l spună în dificultate pe Nuno Claro? Nu... Chiar de a respins în față șutul aceluiași Cooper, mingea a fost îndepărtată repede.
Ei bine, golul a venit din fază fixă, de pe la vreo 20 de metri. Un gălățean a împins cu multă ușurință zidul cam vreun metru, iar Lovin (da, acel Lovin) a avut culoar liber între acesta și bara porții. Nuno Claro a sărit cam nehotărât, dar oricum nu cred că mai avea ce face.
Evident, Poli a ieșit la joc și chiar a demonstrat că putea pune serioase probleme gălățenilor, dar era deja prea târziu. Alexa parcă anticipase că avea nevoie să iasă din cutie, trimițându-l pe Trandu în locul lui Gorobsov ceva mai devreme - o schimbare aparent curioasă la momentul respectiv.
Nanu a avut primul șut periculos, introdus și el în locul lui Mera, urmat apoi de cel al lui Belu. S-a alergat mult, s-au încordat nervi, dar n-am reușit să periclităm poarta adversă. Culmea, nici oțelarii nu ne-au mai pus prea mari probleme pe contraatac, semn că nu aveam de ce ne teme.
Pe lângă tactica - falimentară până la urmă - a lui Alexa, parcă nici nu am simțit vreo dorință din partea echipei sau a clubului. Gălățenii s-au pregătit foarte bine și au fost montați, de la lăsarea accesului liber pe stadion, până la cantonament special pentru această săptămână. Pe când noi ne-am prezentat foarte naivi, cu ideea respectării unor sarcini tactice până la obsesie și atât. Ne-am dus la meci precum ciobanul din Miorița. Doar după ce ne-am văzut îngropați, am început să avem spasme.
Încă nu e gata lupta, dar dacă e să murim, măcar s-o facem cu demnitate și să vedem măcar un pic de sacrificiu din partea jucătorilor. Dacă nu, atunci merităm să trăim cu rușinea din această seară.
Nuno Claro (5,5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Șeroni (5,5), Morariju (5) - Popovici (5,5), Gorobsov (5), Scutaru (6), Poparadu (5,5), Boldea (5) - Szekely (5)
Bălace(5,5) pentru Boldea (min 45)
Trandu (5,5) pentru Gorobsov (min 57)
Nanu (5,5) pentru Mera (min 70)
Alexa a mizat pe aceeași carte, ba a și plusat, introducând pe teren o echipă ultra-defensivă, atât în așezare, cât și în exprimare, cu Scutaru pe postul lui Ovidiu Petre și cu Boldea foarte retras, iar Szekely rămas singur în ofensivă. Înțeleg că era bun egalul și că nu era nevoie să riscăm, dar abordarea meciului a fost una sinucigașă, căci noi nu suntem naționala Italiei și Alexa nu e Mourinho. Chiar de interiorul careului nostru a fost aproape de nepătruns, flancurile noastre au fost ușor depășite. Și chiar de centrările adversarilor erau sortite eșecului, e nevoie de o singură greșeală și totul se năruiește.
Până la primirea golului în minutul 63 Poli n-a avut absolut nici o ambiție ofensivă, iar în rarele ocazii în care am scăpat în atac, lipsa de inspirație și-a spus din nou cuvântul și am pierdut rapid mingea. Când cedezi posesia cu atâta nonșalanță și nu faci absolut nici un presing, tot ce faci e să-i oferi adversarului ocazii după ocazii, prin care îi sporești șansele de a da gol - exact opusul a ceea ce ți-ai propus prin tactica defensivă! Practic o oră n-am făcut altceva decât să număr minutele până când Oțelul - care n-a fost cine știe ce zmeu în atac, să ne înțelegem - reușește să dea gol și mă întrebam în ce mod o vor face.
O respingere într-o zonă periculoasă? Nu. Nuno Claro parează șutul lui Giurgiu în minutul 11.
O pasă greșită la mijlocul terenului? Nu. Atacanții gălățeni nu reușesc să ajungă destul de repede la centrarea lui Cooper din minutul 41.
Vreo minge care să-l spună în dificultate pe Nuno Claro? Nu... Chiar de a respins în față șutul aceluiași Cooper, mingea a fost îndepărtată repede.
Ei bine, golul a venit din fază fixă, de pe la vreo 20 de metri. Un gălățean a împins cu multă ușurință zidul cam vreun metru, iar Lovin (da, acel Lovin) a avut culoar liber între acesta și bara porții. Nuno Claro a sărit cam nehotărât, dar oricum nu cred că mai avea ce face.
Evident, Poli a ieșit la joc și chiar a demonstrat că putea pune serioase probleme gălățenilor, dar era deja prea târziu. Alexa parcă anticipase că avea nevoie să iasă din cutie, trimițându-l pe Trandu în locul lui Gorobsov ceva mai devreme - o schimbare aparent curioasă la momentul respectiv.
Nanu a avut primul șut periculos, introdus și el în locul lui Mera, urmat apoi de cel al lui Belu. S-a alergat mult, s-au încordat nervi, dar n-am reușit să periclităm poarta adversă. Culmea, nici oțelarii nu ne-au mai pus prea mari probleme pe contraatac, semn că nu aveam de ce ne teme.
Pe lângă tactica - falimentară până la urmă - a lui Alexa, parcă nici nu am simțit vreo dorință din partea echipei sau a clubului. Gălățenii s-au pregătit foarte bine și au fost montați, de la lăsarea accesului liber pe stadion, până la cantonament special pentru această săptămână. Pe când noi ne-am prezentat foarte naivi, cu ideea respectării unor sarcini tactice până la obsesie și atât. Ne-am dus la meci precum ciobanul din Miorița. Doar după ce ne-am văzut îngropați, am început să avem spasme.
Încă nu e gata lupta, dar dacă e să murim, măcar s-o facem cu demnitate și să vedem măcar un pic de sacrificiu din partea jucătorilor. Dacă nu, atunci merităm să trăim cu rușinea din această seară.
Nuno Claro (5,5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Șeroni (5,5), Morariju (5) - Popovici (5,5), Gorobsov (5), Scutaru (6), Poparadu (5,5), Boldea (5) - Szekely (5)
Bălace(5,5) pentru Boldea (min 45)
Trandu (5,5) pentru Gorobsov (min 57)
Nanu (5,5) pentru Mera (min 70)
3 mai 2014
ACS Poli - Petrolul Ploieşti 0:3 (0:3)
Când e să oferi un meci pe tavă, se dovedeşte că Poli este foarte aptă în a face acest lucru. Cele trei goluri cadorisite în prima repriză au pecetluit soarta meciului, permiţând oaspeţilor să gestioneze la pas restul minutelor de joc, în ciuda unor eforturi sporadice ale jucătorilor antrenaţi de Alexa. Se pare că această perioadă a anului nu e una în care balanţa arbitrajelor să încline înspre noi, dat fiind că după eroarea lui Kovacs din meciul cu Universitatea Cluj, astăzi două faze consecutive, ambele discutabile, au fost judecate împotriva noastră şi au dus la deschiderea scorului. Gafe defensive considerabile au permis desprinderea şi de acolo şansele unei echipe precum alei noastre, care are o medie de sub 0,8 goluri/meci, s-au redus considerabil.
Echilibrul de până la deschiderea scorului nu anunţa deznodământul dur al reprizei, dar uitându-ne dincolo de golurile încasate, trebuie să recunoaştem din nou sterilitatea noastre ofensivă. Aşadar, în minutul 18 Trandu a intervenit prin alunecare, a luat mingea cât şi jucătorul şi s-a dat fault în marginea careului nostru. Lovitura liberă a fost bătută, un jucător advers se trage de Belu şi la un moment dat cade când dă cu spatele în Morariju, iar arbitrul adiţional, am impresia, consideră fază de penalty. Albin l-a transformat fără mari emoţii. Oaspeţii au mai fost oarecum aproape printr-un şut al lui Teixeira de la marginea careului, înainte să reuşească desprinderea în minutul 38. Atunci, Trandu a dat mingea direct la un adversar după o intervenţie nereuşită, acesta i-a centrat lui Albin care a finalizat din voleu de la vreo 12 metri, nemarcat, Nuno Claro a parat iniţial, însă mingea a sărit în piciorul lui şi a sfârşit în poartă. Poli a ajuns aproape de poarta adversă doar când Trandu era să profite de o gafă a portarului advers, însă în rest nimic - ceea ce nici nu ar avea de mirat, considerând formula ultra-defensivă trimisă în teren de Alexa. Ultima reuşită a reprizei a venit chiar înainte de pauză, când Mera a respins cu capul la un corner şi a uitat să-şi mai marcheze zona, acolo a urcat Geraldo care a primit mingea pe cap şi a finalizat destul de spectaculos la colţul lung.
Repriza a doua a consemnat o atitudine oarecum mai ofensivă din partea noastră, dar nici introducerea lui Mansour alături de Szekely nu a produs cine ştie ce rezultate. Cea mai mare şi singura ocazie a Politehnicii a venit în minutul 57, când Trandu a făcut şi ceva util, lansându-l pe Szekely, acesta a rămas singur cu portarul, dar s-a cam încurcat în minge şi a tras neconvingător, Mansour interceptând balonul şi trimiţându-l în bară - senegalezul se află însă într-un ofsaid destul de greu de înţeles. Şi cam gata cu ocaziile, fluier final, cuie bătute, etc.
Despre meci aş ţine să pun o întrebare adresata lui Alexa: de ce ar fi o idee bună să joace Hasani titular? În toate minutele pe care le-a evoluat în acest an, doar primele două au fost de real folos, când a fost lovit în cap de Todea şi astfel am rămas în superioritate numerică. Nu este un jucător rapid, tehnic sau impunător fizic - sau cel puţin nu a arătat aceste calităţi - deci mi-e puţin greu să înţeleg de ce n-ar fi jucat Boldea pe dreapta şi Nanu titular pe stânga? Totodată, Gorobsov la închidere şi fără O. Petre nu a dat randament în niciun meci, şi în combinaţia actuală cu Poparadu doar cel care joacă ofensiv dintre cei doi se prezintă cu rost.
Remarc şi apreciez însă introducerea lui Alin Roman, care a debutat astfel pentru Poli şi n-a făcut-o rău. A arătat un control bun al balonului, o viteză rezonabilă şi a trimis şi un şut de la distanţă pe spaţiul porţii. Mai puţine lucruri pozitive pot fi spuse despre Mansour şi Nanu, care n-au adus mai nimic jocului nostru. La fel, Trandu şi Mera au greşit grav la două goluri, Morariju a fost neglijent şi a oferit pretext de penalty, Belu n-a fost acolo să acopere deşi două faze de gol au avut loc în flancul lui - şi aşa s-a terminat distracţia. Cât despre Nuno Claro, e claro că dacă era inspirat azi nu primeam al doilea gol, chiar dacă execuţia lui Albin a fost una puternică.
Mi se pare că cu cât încercăm să jucăm mai defensiv, cu atât mai rău ne iese. Problema de fond rămâne faptul că nu putem da goluri, şi oricât ar ţine asta de atitudinea defensivă cu care evoluăm, faptul că nici atunci când încercăm să fim ofensivi nu ne dovedim capabili evidenţiaza o limitare îngrijorătoare a echipei. Ce poţi să faci când golgheterul tău nu poate concretiza măcar una din cele trei faze de singur cu portarul avute în ultimele două meciuri?
Rămân o afirmaţie şi o întrebare: Retrogradarea se joacă. Noi o facem?
Poli: N. Claro (4,5) - Belu (5), Mera (4,5), Scutaru (5,5), Morariju (5) - Gorobsov (5), Poparadu (6) - Boldea (5), Trandu (4,5), Hasani (5) - Szekely (5)
Schimbări:
Roman (6) pentru Hasani (min 42)
Mansour (5) pentru Boldea (min 45)
Nanu pentru Szekely (min 70)
Echilibrul de până la deschiderea scorului nu anunţa deznodământul dur al reprizei, dar uitându-ne dincolo de golurile încasate, trebuie să recunoaştem din nou sterilitatea noastre ofensivă. Aşadar, în minutul 18 Trandu a intervenit prin alunecare, a luat mingea cât şi jucătorul şi s-a dat fault în marginea careului nostru. Lovitura liberă a fost bătută, un jucător advers se trage de Belu şi la un moment dat cade când dă cu spatele în Morariju, iar arbitrul adiţional, am impresia, consideră fază de penalty. Albin l-a transformat fără mari emoţii. Oaspeţii au mai fost oarecum aproape printr-un şut al lui Teixeira de la marginea careului, înainte să reuşească desprinderea în minutul 38. Atunci, Trandu a dat mingea direct la un adversar după o intervenţie nereuşită, acesta i-a centrat lui Albin care a finalizat din voleu de la vreo 12 metri, nemarcat, Nuno Claro a parat iniţial, însă mingea a sărit în piciorul lui şi a sfârşit în poartă. Poli a ajuns aproape de poarta adversă doar când Trandu era să profite de o gafă a portarului advers, însă în rest nimic - ceea ce nici nu ar avea de mirat, considerând formula ultra-defensivă trimisă în teren de Alexa. Ultima reuşită a reprizei a venit chiar înainte de pauză, când Mera a respins cu capul la un corner şi a uitat să-şi mai marcheze zona, acolo a urcat Geraldo care a primit mingea pe cap şi a finalizat destul de spectaculos la colţul lung.
Repriza a doua a consemnat o atitudine oarecum mai ofensivă din partea noastră, dar nici introducerea lui Mansour alături de Szekely nu a produs cine ştie ce rezultate. Cea mai mare şi singura ocazie a Politehnicii a venit în minutul 57, când Trandu a făcut şi ceva util, lansându-l pe Szekely, acesta a rămas singur cu portarul, dar s-a cam încurcat în minge şi a tras neconvingător, Mansour interceptând balonul şi trimiţându-l în bară - senegalezul se află însă într-un ofsaid destul de greu de înţeles. Şi cam gata cu ocaziile, fluier final, cuie bătute, etc.
Despre meci aş ţine să pun o întrebare adresata lui Alexa: de ce ar fi o idee bună să joace Hasani titular? În toate minutele pe care le-a evoluat în acest an, doar primele două au fost de real folos, când a fost lovit în cap de Todea şi astfel am rămas în superioritate numerică. Nu este un jucător rapid, tehnic sau impunător fizic - sau cel puţin nu a arătat aceste calităţi - deci mi-e puţin greu să înţeleg de ce n-ar fi jucat Boldea pe dreapta şi Nanu titular pe stânga? Totodată, Gorobsov la închidere şi fără O. Petre nu a dat randament în niciun meci, şi în combinaţia actuală cu Poparadu doar cel care joacă ofensiv dintre cei doi se prezintă cu rost.
Remarc şi apreciez însă introducerea lui Alin Roman, care a debutat astfel pentru Poli şi n-a făcut-o rău. A arătat un control bun al balonului, o viteză rezonabilă şi a trimis şi un şut de la distanţă pe spaţiul porţii. Mai puţine lucruri pozitive pot fi spuse despre Mansour şi Nanu, care n-au adus mai nimic jocului nostru. La fel, Trandu şi Mera au greşit grav la două goluri, Morariju a fost neglijent şi a oferit pretext de penalty, Belu n-a fost acolo să acopere deşi două faze de gol au avut loc în flancul lui - şi aşa s-a terminat distracţia. Cât despre Nuno Claro, e claro că dacă era inspirat azi nu primeam al doilea gol, chiar dacă execuţia lui Albin a fost una puternică.
Mi se pare că cu cât încercăm să jucăm mai defensiv, cu atât mai rău ne iese. Problema de fond rămâne faptul că nu putem da goluri, şi oricât ar ţine asta de atitudinea defensivă cu care evoluăm, faptul că nici atunci când încercăm să fim ofensivi nu ne dovedim capabili evidenţiaza o limitare îngrijorătoare a echipei. Ce poţi să faci când golgheterul tău nu poate concretiza măcar una din cele trei faze de singur cu portarul avute în ultimele două meciuri?
Rămân o afirmaţie şi o întrebare: Retrogradarea se joacă. Noi o facem?
Poli: N. Claro (4,5) - Belu (5), Mera (4,5), Scutaru (5,5), Morariju (5) - Gorobsov (5), Poparadu (6) - Boldea (5), Trandu (4,5), Hasani (5) - Szekely (5)
Schimbări:
Roman (6) pentru Hasani (min 42)
Mansour (5) pentru Boldea (min 45)
Nanu pentru Szekely (min 70)
27 aprilie 2014
Pandurii Tg. Jiu - ACS Poli 0:1 (0:1)
Se pare că unele rezultate se mai şi răzbună! Graţie unui joc precis şi a unor adversari total neinspiraţi, alb-violeţii au reuşit să câştige un meci capital în eterna luptă cu retrogradarea, ba chiar şi-au permis luxul să irosească două şanse de unu la unu cu portarul advers. Rezultatul a fost decis de o fază fixă şi prezenţa oportună a lui Belu, iar în sfârşit avem şi noi un mic prilej de respiro. Doar mic însă, căci mai e mult până departe şi puţin până aproape.
Jocul nu a fost unul presărat de ocazii, ceea ce până la urmă avea să ne convină. Gazdele au dominat teritorial de la început şi au trimis primul şi ultimul (!) lor şut pe poartă al zilei în minutul 9, când Nuno Claro a intervenit la mingea lui Unguruşan. Replica noastră a fost mai tăioasă, căci cinci minute mai târziu Bălace l-a lansat pe Szekely, scăpat singur spre poartă, însă preluarea sa aproximativă a permis fundaşilor adverşi să se replieze şi am rămas doar cu un corner. A urmat un şut frumos de la vreo treizeci de metri trimis de Gorobsov, dar pe centrul porţii, ca apoi Pandurii să fie periculoşi la o minge care s-a încăpăţânat să rămână la Nistor, acesta a centrat pe jos în careu, un balon la care din fericire nu au ajuns doi coechiperi de-ai săi. În minutul 31 s-a arătat singurul gol al partidei, ca urmare a unei libere obţiunte de Mera la capătul unei curse impozante. Gorobsov a executat, Scutaru sau un apărător advers a deviat pe spate, mingea a ajuns la Trandu care a centrat în faţa porţii, unde Belu, liber ca pasărea cerului gorjean, a trimis în poarta goală! A spune că replica gazdelor e a fi eufemistici, căci ea a lipsit cu desăvârşire.
Derulăm înainte caseta partidei până în adâncul reprizei secunde, în preajma minutului 70, când aceştia au trimis de două ori pe lângă prin lovituri de cap, dar atât. Şansa desprinderii noastre i-a aparţinut aceluiaşi Szekely, lansat excepţional de Boldea, golgheterul Politehnicii a trecut de unicul fundaş advers din preajmă, a rămas singur cu portarul, însă jocul său larg i-a permis acestuia din urmă să-i închidă unghiul, astfel că în final mingea s-a lovit de apărătorul buturilor celor de la Pandurii şi faza s-a stins. În minutul 80, gazdele au rămas în zece după ce Mamele a decis că ar fi o idee bună să-l escorteze pe Szekely împingându-l în afara terenului când acesta urma să fie schimbat, Balaj n-a fost de acord, şi al doilea galben văzut i-a lăsat pe cei din Târgu Jiu în zece. Finalul a fost rece, de n-am putut remarca decât lentoarea lui Himcinschi - şi a fost bine aşa!
Bun meci făcut astăzi, chiar dacă a fost facilitat de jocul foarte tern al gazdelor. Cred că am detaliat cât s-a putut şirul fazelor interesante din meci, căci chiar nu mai era mare lucru de spus. Echipa a jucat solid defensiv şi colectiv. Cumva îmi vine să îl remarc pe Boldea în primul rând, pentru că a făcut multe faze agreabile ochiului şi a alergat pe tot terenul. La fel însă merită remarcaţi Mera sau Scutaru, sau chiar şi renaşterea lui Bălace. Faptul că Belu a fost decisiv trebuie să însemne mult pentru un jucător la vârsta lui şi sper ca pe viitor să îi ofere încrederea de care are nevoie - au fost momente în prima repriză când mi-a dat de grijă în faza defensivă. De reproşat îi reproşez doar lui Szekely că n-a făcut mai mult din şansele pe care le-a avut, astăzi am avut şansa să nu mai conteze.
Lucru mare, aceste trei puncte adunate aici. Din păcate, fix atâtea puncte ne despart de primul loc retrogradabil şi mai avem meci direct cu ocupanta acestei poziţii, Oţelul Galaţi. Deci nu e loc de relaxare.
Bravo Poli!
Poli: N. Claro (6) - Belu (6,5), Scutaru (6), Mera (6), Bălace (6) - Poparadu (6), Gorobsov (6) - Trandu (6), Boldea (6), Popovici (5,5) - Szekely (5)
Schimbări:
Morariju pentru Bălace (min 59)
Himcinschi pentru Szekely (min 80)
Keita pentru Popovici (min 85)
Jocul nu a fost unul presărat de ocazii, ceea ce până la urmă avea să ne convină. Gazdele au dominat teritorial de la început şi au trimis primul şi ultimul (!) lor şut pe poartă al zilei în minutul 9, când Nuno Claro a intervenit la mingea lui Unguruşan. Replica noastră a fost mai tăioasă, căci cinci minute mai târziu Bălace l-a lansat pe Szekely, scăpat singur spre poartă, însă preluarea sa aproximativă a permis fundaşilor adverşi să se replieze şi am rămas doar cu un corner. A urmat un şut frumos de la vreo treizeci de metri trimis de Gorobsov, dar pe centrul porţii, ca apoi Pandurii să fie periculoşi la o minge care s-a încăpăţânat să rămână la Nistor, acesta a centrat pe jos în careu, un balon la care din fericire nu au ajuns doi coechiperi de-ai săi. În minutul 31 s-a arătat singurul gol al partidei, ca urmare a unei libere obţiunte de Mera la capătul unei curse impozante. Gorobsov a executat, Scutaru sau un apărător advers a deviat pe spate, mingea a ajuns la Trandu care a centrat în faţa porţii, unde Belu, liber ca pasărea cerului gorjean, a trimis în poarta goală! A spune că replica gazdelor e a fi eufemistici, căci ea a lipsit cu desăvârşire.
Derulăm înainte caseta partidei până în adâncul reprizei secunde, în preajma minutului 70, când aceştia au trimis de două ori pe lângă prin lovituri de cap, dar atât. Şansa desprinderii noastre i-a aparţinut aceluiaşi Szekely, lansat excepţional de Boldea, golgheterul Politehnicii a trecut de unicul fundaş advers din preajmă, a rămas singur cu portarul, însă jocul său larg i-a permis acestuia din urmă să-i închidă unghiul, astfel că în final mingea s-a lovit de apărătorul buturilor celor de la Pandurii şi faza s-a stins. În minutul 80, gazdele au rămas în zece după ce Mamele a decis că ar fi o idee bună să-l escorteze pe Szekely împingându-l în afara terenului când acesta urma să fie schimbat, Balaj n-a fost de acord, şi al doilea galben văzut i-a lăsat pe cei din Târgu Jiu în zece. Finalul a fost rece, de n-am putut remarca decât lentoarea lui Himcinschi - şi a fost bine aşa!
Bun meci făcut astăzi, chiar dacă a fost facilitat de jocul foarte tern al gazdelor. Cred că am detaliat cât s-a putut şirul fazelor interesante din meci, căci chiar nu mai era mare lucru de spus. Echipa a jucat solid defensiv şi colectiv. Cumva îmi vine să îl remarc pe Boldea în primul rând, pentru că a făcut multe faze agreabile ochiului şi a alergat pe tot terenul. La fel însă merită remarcaţi Mera sau Scutaru, sau chiar şi renaşterea lui Bălace. Faptul că Belu a fost decisiv trebuie să însemne mult pentru un jucător la vârsta lui şi sper ca pe viitor să îi ofere încrederea de care are nevoie - au fost momente în prima repriză când mi-a dat de grijă în faza defensivă. De reproşat îi reproşez doar lui Szekely că n-a făcut mai mult din şansele pe care le-a avut, astăzi am avut şansa să nu mai conteze.
Lucru mare, aceste trei puncte adunate aici. Din păcate, fix atâtea puncte ne despart de primul loc retrogradabil şi mai avem meci direct cu ocupanta acestei poziţii, Oţelul Galaţi. Deci nu e loc de relaxare.
Bravo Poli!
Poli: N. Claro (6) - Belu (6,5), Scutaru (6), Mera (6), Bălace (6) - Poparadu (6), Gorobsov (6) - Trandu (6), Boldea (6), Popovici (5,5) - Szekely (5)
Schimbări:
Morariju pentru Bălace (min 59)
Himcinschi pentru Szekely (min 80)
Keita pentru Popovici (min 85)
21 aprilie 2014
ACS Poli - U Cluj 1:2 (1:0)
Douăzeci de minute de fotbal nu au fost suficiente astăzi pentru a face un pas decis în afara zonei retrogradării. Nici arbitrajul potrivnic nu ne-a picat prea bine, dar ce să mai spui când timp de o repriză şi jumătate nu eşti capabil să-ţi creezi nici măcar o fază de poartă, nu zic o ocazie de gol. Oaspeţii, cu apărarea lor stângace cu tot, au părut mereu mai activi, mai probabili să marcheze, şi aşa s-a întâmplat graţie poziţionării dezolante a lui Belu, în ambele rânduri. Se dovedeşte că atunci când miza e mare, echipa nu se ridică la aşteptări, nu dă dovadă de combativitate şi implicit pierde când doare mai tare.
Toate acestea, în condiţiile în care practic am început jocul în avantaj. Era minutul 2, Poparadu a interceptat o pasă la mijloc, mingea a ajuns la Szekely, acesta l-a deschis pe Popovici, care a trecut de un fundaş şi a tras la colţul lung pentru 1-0. Oaspeţii au cerut penalty în minutul 12, când mingea l-a lovit pe Şeroni dintr-un metru, ca apoi să trimită în bară printr-o lovitură de cap. Un minut mai târziu, adică în minutul 15, Szekely a luptat pentru o minge, a trecut de fundaşul clujean şi la marginea careului a fost prins de o săritură total aiurea a acestuia, însă arbitrul n-a dictat nimic, deşi se impunea minim un fault de la 20 metri, posibil un penalty şi o eliminare. Popovici a mai avut o şansă bună în minutul 19, ca în minutul 25 să fie rândul lui Trandu să nu reuşească desprinderea, în urma unei recuperări excelente a lui Szekely, însă finalizarea mijlocaşului nostru a fost una slabă. Din păcate aici s-a cam terminat fotbalul la Poli. Repriza a curs încet către pauză, cu oaspeţii în posesie, iar tot ce s-a mai întâmplat până atunci a fost un henţ asemănător celui al lui Şeroni, însă în careul advers, şi un gol anulat al clujenilor după alt henţ, de această dată în atac.
N-a durat mult de la reluare ca echilibrul să fie restabilit pe tabelă. Cu aceeaşi atitudine lipsită de perspectivă şi unica strategie a mingilor lungi, pierdut mai mereu din prima, n-a fost chiar de mirare. Jucătorii de la Universitatea au luptat să ţină o minge în teren în urma unui corner, Morariju a fost depăşit, Belu n-a reuşit nicidecum să-şi blocheze adversarul care a tras la colţul scurt şi a marcat. Meciul a devenit unul chiar mai tern în minutele ce au urmat, însă Alexa n-a schimbat nimic de esenţă la formaţia noastră, doar o mutare post-pe-post prin introducerea lui Gorobsov în locul lui Nanu - la o adică, o mutare chiar uşor defensivă. Aş mai remarca, în spiritul de suferind, că oaspeţii ar fi avut toate motivele să rămână în zece în minutul 66, când centralul a iertat un jucător de al doilea galben pentru un fault intenţionat.
Cu un sfert de oră rămas a intrat şi Kneeshaw, care cred că a atins cam de două ori mingea cât a stat pe teren, asta pentru a avea o idee despre cum a arătat jocul nostru. Culmea, în condiţiile în care ne-am trezit conduşi, căci în minutul 83 o minge blocată de Morariju a sărit către Max Nicu, Belu a fost din nou lent la blocaj, şi voleul internaţionalului român l-a surprins pe Nuno Claro, care doar a atins balonul în drumul său spre poartă. Blazarea, lipsa de energie, lipsa de determinare, lipsa de talent - toate au conlucrat înspre a garanta că Poli nu şi-a mai creat nicio ocazie până la final, astfel că ne-am mutat mai aproape de acolo unde ne cam este locul: zona roşie.
Poate că sunt supărat, dar meritocraţia sportului ne arată că aşa stau lucrurile: adversarele directe au jucat toate la victorie cu noi, în timp ce abordarea noastră defensivă nu doar că ne-a limitat posibilităţile de a câştiga meciurile importante, dar a fost compromisă de un joc foarte aproximativ în propriul careu şi la fazele fixe. Alexa nu a arătat până acuma niciun dram de înclinaţie înspre a schimba ceva la jocul unei echipe care arată groaznic, Poli a arătat caracter doar într-un meci care, la o adică, nici nu era aşa de important, iar atunci când presiunea s-a coborât asupra noastră, am clacat.
Cu Şeroni ieşit accidentat în prima repriză, axul central al aprărării tot a fost rezonabil graţie duo-ului Mera-Scutaru. Pe flancuri, Belu şi Morariju au fost total neinspiraţi, la mijloc doar Poparadu, O. Petre şi Popovici (ultimul, golul şi vreo trei raiduri) ce-au reuşit câte ceva sporadic, iar în atac bietul Szekely şi-a dat sufletul în prima repriză, dar izolarea şi-a spus cuvântul. Nanu n-a reuşit nimic, nici măcar n-a fost grozav în a-l dubla de Morariju, în vreme ce consacratul Trandu a continuat să fie oscilant. Mai mult, ratarea sa din minutul 25 ne-a costat cel puţin un punct. Cât despre cei intraţi pe în repriza secundă, mai bine să nu scriu nimic.
Ce să mai spui? Culmea incompetenţei şi, la o adică, principala cauză pentru care ne aflăm aici a părut să fie reconfirmată de transferul salvator al lui Mansour, care a putut duce 150 minute înainte să capoteze fizic. În loc să aduci trei jucători, tu ai transferat o echipă, ai băgat în teren peste treizeci, şi te miri că până şi astăzi unii păreau că nu se cunosc. Nu cred că este cazul să tragem în Alexa, însă spun doar că eu nu văd nimic în atitudinea echipei din ce aducea Alexa pe teren pe când juca la Poli. Poate că era în sfârşit cazul să nu mai dăm ca disperaţii cu banul, în speranţa că vom avea norocul la care râvnim, ci să gândim cu capul şi să facem mutări puţine, dar precise.
Să mai scriu, TREZIREA!?
Poli: N. Claro (5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Şeroni (6), Morariju (4,5) - Poparadu (5,5), O. Petre (5,5) - Popovici (6), Trandu (4,5), Nanu (5) - Szekely (6)
Schimbări:
Scutaru (5,5) pentru Şeroni (min 30)
Gorobsov (5) pentru Nanu (min 66)
Kneeshaw pentru Poparadu (min 77)
Toate acestea, în condiţiile în care practic am început jocul în avantaj. Era minutul 2, Poparadu a interceptat o pasă la mijloc, mingea a ajuns la Szekely, acesta l-a deschis pe Popovici, care a trecut de un fundaş şi a tras la colţul lung pentru 1-0. Oaspeţii au cerut penalty în minutul 12, când mingea l-a lovit pe Şeroni dintr-un metru, ca apoi să trimită în bară printr-o lovitură de cap. Un minut mai târziu, adică în minutul 15, Szekely a luptat pentru o minge, a trecut de fundaşul clujean şi la marginea careului a fost prins de o săritură total aiurea a acestuia, însă arbitrul n-a dictat nimic, deşi se impunea minim un fault de la 20 metri, posibil un penalty şi o eliminare. Popovici a mai avut o şansă bună în minutul 19, ca în minutul 25 să fie rândul lui Trandu să nu reuşească desprinderea, în urma unei recuperări excelente a lui Szekely, însă finalizarea mijlocaşului nostru a fost una slabă. Din păcate aici s-a cam terminat fotbalul la Poli. Repriza a curs încet către pauză, cu oaspeţii în posesie, iar tot ce s-a mai întâmplat până atunci a fost un henţ asemănător celui al lui Şeroni, însă în careul advers, şi un gol anulat al clujenilor după alt henţ, de această dată în atac.
N-a durat mult de la reluare ca echilibrul să fie restabilit pe tabelă. Cu aceeaşi atitudine lipsită de perspectivă şi unica strategie a mingilor lungi, pierdut mai mereu din prima, n-a fost chiar de mirare. Jucătorii de la Universitatea au luptat să ţină o minge în teren în urma unui corner, Morariju a fost depăşit, Belu n-a reuşit nicidecum să-şi blocheze adversarul care a tras la colţul scurt şi a marcat. Meciul a devenit unul chiar mai tern în minutele ce au urmat, însă Alexa n-a schimbat nimic de esenţă la formaţia noastră, doar o mutare post-pe-post prin introducerea lui Gorobsov în locul lui Nanu - la o adică, o mutare chiar uşor defensivă. Aş mai remarca, în spiritul de suferind, că oaspeţii ar fi avut toate motivele să rămână în zece în minutul 66, când centralul a iertat un jucător de al doilea galben pentru un fault intenţionat.
Cu un sfert de oră rămas a intrat şi Kneeshaw, care cred că a atins cam de două ori mingea cât a stat pe teren, asta pentru a avea o idee despre cum a arătat jocul nostru. Culmea, în condiţiile în care ne-am trezit conduşi, căci în minutul 83 o minge blocată de Morariju a sărit către Max Nicu, Belu a fost din nou lent la blocaj, şi voleul internaţionalului român l-a surprins pe Nuno Claro, care doar a atins balonul în drumul său spre poartă. Blazarea, lipsa de energie, lipsa de determinare, lipsa de talent - toate au conlucrat înspre a garanta că Poli nu şi-a mai creat nicio ocazie până la final, astfel că ne-am mutat mai aproape de acolo unde ne cam este locul: zona roşie.
Poate că sunt supărat, dar meritocraţia sportului ne arată că aşa stau lucrurile: adversarele directe au jucat toate la victorie cu noi, în timp ce abordarea noastră defensivă nu doar că ne-a limitat posibilităţile de a câştiga meciurile importante, dar a fost compromisă de un joc foarte aproximativ în propriul careu şi la fazele fixe. Alexa nu a arătat până acuma niciun dram de înclinaţie înspre a schimba ceva la jocul unei echipe care arată groaznic, Poli a arătat caracter doar într-un meci care, la o adică, nici nu era aşa de important, iar atunci când presiunea s-a coborât asupra noastră, am clacat.
Cu Şeroni ieşit accidentat în prima repriză, axul central al aprărării tot a fost rezonabil graţie duo-ului Mera-Scutaru. Pe flancuri, Belu şi Morariju au fost total neinspiraţi, la mijloc doar Poparadu, O. Petre şi Popovici (ultimul, golul şi vreo trei raiduri) ce-au reuşit câte ceva sporadic, iar în atac bietul Szekely şi-a dat sufletul în prima repriză, dar izolarea şi-a spus cuvântul. Nanu n-a reuşit nimic, nici măcar n-a fost grozav în a-l dubla de Morariju, în vreme ce consacratul Trandu a continuat să fie oscilant. Mai mult, ratarea sa din minutul 25 ne-a costat cel puţin un punct. Cât despre cei intraţi pe în repriza secundă, mai bine să nu scriu nimic.
Ce să mai spui? Culmea incompetenţei şi, la o adică, principala cauză pentru care ne aflăm aici a părut să fie reconfirmată de transferul salvator al lui Mansour, care a putut duce 150 minute înainte să capoteze fizic. În loc să aduci trei jucători, tu ai transferat o echipă, ai băgat în teren peste treizeci, şi te miri că până şi astăzi unii păreau că nu se cunosc. Nu cred că este cazul să tragem în Alexa, însă spun doar că eu nu văd nimic în atitudinea echipei din ce aducea Alexa pe teren pe când juca la Poli. Poate că era în sfârşit cazul să nu mai dăm ca disperaţii cu banul, în speranţa că vom avea norocul la care râvnim, ci să gândim cu capul şi să facem mutări puţine, dar precise.
Să mai scriu, TREZIREA!?
Poli: N. Claro (5) - Belu (4,5), Mera (5,5), Şeroni (6), Morariju (4,5) - Poparadu (5,5), O. Petre (5,5) - Popovici (6), Trandu (4,5), Nanu (5) - Szekely (6)
Schimbări:
Scutaru (5,5) pentru Şeroni (min 30)
Gorobsov (5) pentru Nanu (min 66)
Kneeshaw pentru Poparadu (min 77)
11 aprilie 2014
Corona Braşov - ACS Poli 0:0
Alta-i viaţa când trebuie să joci la victorie şi se dovedeşte că, vorba lui Angheluţă, îţi lipseşte calitatea ofensivă să transformi fazele de atac în faze de gol. Tocmai aceasta a fost situaţia astăzi, când în ciuda unui meci destul de deschis, în special în a doua repriză, şi a unor faze foarte promiţătoare, atacurile noastre au suferit de sindromul ultimei pase-ultimei centrări.
Atitudinea echipei n-a arătat rău, încă din primul minut, dar formula defensivă trimisă în teren a limitat posibilităţile noastre de gol. Centrarea lui Belu, din minutul 10, trimisă cu capul de Trandu, dar prea slab, a fost prima din puţinele ocazii ale reprizei. Multele faze fixe (de ambele părţi, la o adică) au adus o ocazie bună de abia în minutul 25, şi ce ocazie a fost, căci Mera a deviat la un corner către O. Petre, care din câţiva metri n-a reuşit să redirecţioneze balonul în poartă! Asta după ce una din nenumăratele centrări prost trimise de către Bărbuţ a prins o deviere şi era să îl depăşească pe portarul advers. Cam cele cinci-zece minute după această primă ocazie au reprezentat cel mai promiţător fotbal al Politehnicii, numai că marea ocazie s-a lăsat aşteptată. În minutul 45, acelaşi Bărbuţ a fost la capătul altei faze destul de întâmplătoare, cu Trandu deschizându-l în flancul stâng, ca apoi să urmeze un dribling eşuat, numai că degajarea apărării braşovene a prins blocajul jucătorului nostru, mingea a trecut peste portar, dar a trecut şi de puţin pe lângă poartă.
Şansa n-a vrut să se revanşeze faţă de noi în minutul 56, când Poparadu a trimis o pasă deosebită către Trandu, acesta a preluat în careu, a tras cu stângul şi mingea a lovit bara, înainte de a ieşi în afara terenului. Gazdele au avut câteva tentative firave pe parcursul întregii partide, Nuno Claro fiind la post cam de fiecare dată, inclusiv atunci când Mera a decis să-l întindă puţin cu o lovitură de cap neinspirată. Deşi braşovenii au decis prin minutul 60 să dea complet drumul la joc, s-au apărat sus în câteva rânduri, nu am putut profita de spaţiile lăsate, Szekely ratând două plecări importante, înainte ca Marc să îl oprească pe Nanu din drumul spre poartă. Din păcate, odată cu înlocuirile conservatoarea făcute de Alexa, care i-a scos pe Poparadu şi Szekely, introducându-i pe Scutaru şi Popovici, potenţialul nostru ofensiv a murit şi ultimul sfert de oră i-a avut mai degrabă pe cei de la Corona cu iniţiativa. Nu s-a mai întâmplat nimic, ba am irosit vreo două faze fixe bune, şi am plecat cu mai puţin decât trebuia să plecăm şi, mai grav, cu reconfirmarea că golul la Poli vine, momentan, din inspiraţia divină şi alinierea stelelor.
Poate că nu sunt drept, fiindcă am văzut astăzi destule momente chiar faine de joc. Dar mi-a chinuit serios simţirile să trăiesc că până şi cele mai inspirate acţiuni mureau în pasa decisivă, fie că vorbim de raidurile de Bărbuţ, trecerile şi deschiderile lui Trandu sau centrările lui Morariju şi Belu. La o adică, cel din urmă a trimis cele mai periculoase mingi în careu, din flanc, numai că n-a făcut-o decât în primul sfert de oră. Şi dincolo de toate ne-am confruntat cu problema că niciodată n-am avut mai mult de doi destinatari la aceste centrări.
Per ansamblu jucătorii au fost rezonabil de buni, cu plusuri pentru Trandu, Poparadu, O. Petre, Şeroni, Belu şi minusuri la Gorobsov, Mera sau Morariju. Am pierdut astăzi două puncte fiindcă nu ne-am asumat riscul de a juca cu două vârfuri de la început, combinaţia Mansour-Szekely ar fi fost foarte interesantă aici, mai ales la ce lansări a avut Trandu astăzi în repretoriu. Evident, şi reversul poate fi afirmat, dar cred că victoria ne era la-ndemână. Astfel, victoria în faţa celor de la Universitatea Cluj devine şi mai importantă.
Poli: N. Claro (6) - Belu (6), Şeroni (6), Mera (5,5), Morariju (5) - O. Petre (6), Poparadu (6) - Bărbuţ (5,5), Gorobsov (5), Trandu (6) - Szekely (5,5)
Schimbări:
Nanu (5,5) pentru Gorobsov (min 53)
Scutaru pentru Poparadu (min 73)
Popovici pentru Szekely (min 76)
Atitudinea echipei n-a arătat rău, încă din primul minut, dar formula defensivă trimisă în teren a limitat posibilităţile noastre de gol. Centrarea lui Belu, din minutul 10, trimisă cu capul de Trandu, dar prea slab, a fost prima din puţinele ocazii ale reprizei. Multele faze fixe (de ambele părţi, la o adică) au adus o ocazie bună de abia în minutul 25, şi ce ocazie a fost, căci Mera a deviat la un corner către O. Petre, care din câţiva metri n-a reuşit să redirecţioneze balonul în poartă! Asta după ce una din nenumăratele centrări prost trimise de către Bărbuţ a prins o deviere şi era să îl depăşească pe portarul advers. Cam cele cinci-zece minute după această primă ocazie au reprezentat cel mai promiţător fotbal al Politehnicii, numai că marea ocazie s-a lăsat aşteptată. În minutul 45, acelaşi Bărbuţ a fost la capătul altei faze destul de întâmplătoare, cu Trandu deschizându-l în flancul stâng, ca apoi să urmeze un dribling eşuat, numai că degajarea apărării braşovene a prins blocajul jucătorului nostru, mingea a trecut peste portar, dar a trecut şi de puţin pe lângă poartă.
Şansa n-a vrut să se revanşeze faţă de noi în minutul 56, când Poparadu a trimis o pasă deosebită către Trandu, acesta a preluat în careu, a tras cu stângul şi mingea a lovit bara, înainte de a ieşi în afara terenului. Gazdele au avut câteva tentative firave pe parcursul întregii partide, Nuno Claro fiind la post cam de fiecare dată, inclusiv atunci când Mera a decis să-l întindă puţin cu o lovitură de cap neinspirată. Deşi braşovenii au decis prin minutul 60 să dea complet drumul la joc, s-au apărat sus în câteva rânduri, nu am putut profita de spaţiile lăsate, Szekely ratând două plecări importante, înainte ca Marc să îl oprească pe Nanu din drumul spre poartă. Din păcate, odată cu înlocuirile conservatoarea făcute de Alexa, care i-a scos pe Poparadu şi Szekely, introducându-i pe Scutaru şi Popovici, potenţialul nostru ofensiv a murit şi ultimul sfert de oră i-a avut mai degrabă pe cei de la Corona cu iniţiativa. Nu s-a mai întâmplat nimic, ba am irosit vreo două faze fixe bune, şi am plecat cu mai puţin decât trebuia să plecăm şi, mai grav, cu reconfirmarea că golul la Poli vine, momentan, din inspiraţia divină şi alinierea stelelor.
Poate că nu sunt drept, fiindcă am văzut astăzi destule momente chiar faine de joc. Dar mi-a chinuit serios simţirile să trăiesc că până şi cele mai inspirate acţiuni mureau în pasa decisivă, fie că vorbim de raidurile de Bărbuţ, trecerile şi deschiderile lui Trandu sau centrările lui Morariju şi Belu. La o adică, cel din urmă a trimis cele mai periculoase mingi în careu, din flanc, numai că n-a făcut-o decât în primul sfert de oră. Şi dincolo de toate ne-am confruntat cu problema că niciodată n-am avut mai mult de doi destinatari la aceste centrări.
Per ansamblu jucătorii au fost rezonabil de buni, cu plusuri pentru Trandu, Poparadu, O. Petre, Şeroni, Belu şi minusuri la Gorobsov, Mera sau Morariju. Am pierdut astăzi două puncte fiindcă nu ne-am asumat riscul de a juca cu două vârfuri de la început, combinaţia Mansour-Szekely ar fi fost foarte interesantă aici, mai ales la ce lansări a avut Trandu astăzi în repretoriu. Evident, şi reversul poate fi afirmat, dar cred că victoria ne era la-ndemână. Astfel, victoria în faţa celor de la Universitatea Cluj devine şi mai importantă.
Poli: N. Claro (6) - Belu (6), Şeroni (6), Mera (5,5), Morariju (5) - O. Petre (6), Poparadu (6) - Bărbuţ (5,5), Gorobsov (5), Trandu (6) - Szekely (5,5)
Schimbări:
Nanu (5,5) pentru Gorobsov (min 53)
Scutaru pentru Poparadu (min 73)
Popovici pentru Szekely (min 76)
6 aprilie 2014
ACS Poli - Steaua 0:0
Chiar că exact de ce aveam nevoie! Alb-violeţii s-au prezentat la înălţime în faţa Stelei şi au jucat un fotbal destul de bun, în special în a doua repriză, când ne-am trecut în cont cel puţin două ocazii mari de a marca. Oaspeţii au avut iniţiativa, dar s-au găsit în pană de idei în preajma careului nostru, l-au testat pe Nuno Claro din câteva şuturi mai distanţiere, respectiv nişte faze fixe, însă fără a părea iminenţi în pericolul creat, exceptând vreo douăzeci minute pe finalul partidei. Nu ţin neapărat să elogiez un egal acasă, însă atitudinea şi determinarea arătate merită laude şi ele trebuie să inspire în meciurile decisive pe care le vom disputa în etapele următoare.
Prima repriză a fost una prea puţin spectaculoasă, posesia aparţintând bucureştenilor, însă precum scriam şi mai sus, fără a fi incisivi. Poli a încercat ceva în fazele fixe, a fost aproape în câteva rânduri, la fel cum a fost şi Steaua în debut - aproape, dar departe, vorba vine. Tensiunea jocului nu a lăsat loc de prea mult spectacol, în ciuda eforturilor susţinute ale jucătorilor noştri, iar singurele ocazii concrete au venit pe finalul reprizei. Atunci, steliştii au bătut repede o liberă, Sânmărtean s-a strecurat în careul nostru şi a tras la poartă, însă nu l-a depăşit pe Nuno Claro. Imediat a avut şi Piovaccari o şansă, şutul său nereuşind nici măcar să cadreze buturile noastre, deşi poziţia era ameninţătoare.
După pauză, Alexa a făcut o mutare inspirată, înlocuindu-l pe Boldea cu Bărbuţ. Mutarea ofensivă s-a făcut imediat simţită şi în minutul 50 am beneficiat de o liberă obţinută de Szekely, parcă, de la vreo 30 de metri. Morariju s-a dus să execute, a tras peste zid, însă Tătăruşanu a intervenit fenomenal şi parat de la vinclu. Poli a mai avut o şansă bună la un corner, mingea fiind respinsă de un jucător din drumul către poartă, şi a arătat în general bine, graţie efortului făcut de Bărbuţ, care a obţinut două galbene şi a creat multă nervozitate în apărarea stelistă. De prin minutul 70, jucătorii noştri au părut să cedeze fizic, moment în care Steaua a forţat mai mult decât o făcuse până atunci. După ce am respirat uşuraţi la o fază în care mingea l-a lovit pe Şeroni în mână şi centralul a decis să nu dicteze penalty, a urmat un şut peste poartă din liberă a lui Iancu, apoi o minge trimisă peste din apropiere de acelaşi Iancu şi în final cea mai mare ocazie, o liberă deviată de Szukala, mingea l-a atins pe Mansour şi a trecut de puţin peste. Am notat şi un şut de la distanţă trimis de Prepeliţă, ca în minutul 85 să ne apropiem şi noi din nou de poarta adversă, prin mingea trimisă pe lângă de Trandu, după o fază gestionată de Mansi. Minutul 89 a adus o nouă liberă pentru noi de pe la 30 de metri, Gorobsov a executat de această dată, dar la fel de periculos ca şi Morariju, şi mingea sa deviată a fost scoasă, din nou, de portarul advers. Steliştii au mai trimis doar un şut la poartă în prelungirile partidei, Nuno Claro a respins, şi gata a fost!.
Ar fi tare frumos dacă am avea parte de încă vreo trei-patru meciuri jucate cu aceeaşi ardoare, chiar dacă înseamnă să rămânem fără prea mult elan pe final de partidă. Este clar că aşteptările într-un joc cu Steaua sunt unele aparte, că abordarea defensivă ne oferă spaţii, că dacă ar fi să scoatem fazele fixe din ecuaţie, Poli n-a reuşit să-şi facă mult loc în preajma careului advers. Formula de 4-2-3-1 l-a izolat complet pe Szekely, care a reuşit câte ceva doar graţie unui efort absolut remarcabil, însă aflat adesea la cincisprezece metri de cel mai apropiat coechipier, potenţialul fazelor noastre ofensive a fost redus. Faptul că recuperările au mers destul de bine, graţie cam tuturor jucătorilor de la mijloc, în special cei menţionaţi mai sus, e încurajator, dar am adus greu jucători în faţa şi n-am putut face mare lucru cu mingea.
Ţin să remarc prestaţia celor patru fundaşi, care au lăsat puţine spaţii şi s-au ţinut bine, confruntaţi fiind cu câţiva jucători foarte rapizi. Cheia victoriei ar fi fost şi probabil va fi în continuare eficienţa pe care o arătăm în fazele fixe. Avem talie bună, avem executanţi competenţi, trebuie să marcăm mai mult şi cred că Alexa a sesizat acest lucru deja.
Nu ştiu dacă arătând acelaşi nivel de determinare vom avea suficiente resurse pentru a câştiga meciuri cu adversari de profil mai defensiv, unde sarcinile şi strategiile sunt altele, însă cred că putem cădea de acord că ne-ar fi mult mai uşor s-o facem, decât evoluând reţinuţi. Sper că măcar câteva mii din cei peste douăzeci de mii de spectatori prezenţi azi pe Dan Păltinişanu vor reveni şi la disputa cu Universitatea Cluj, un meci de care pe care între două formaţii care-şi împart suferinţa din a doua jumătate a clasamentului.
Bravo Poli!
Poli: Nuno Claro (6) - Belu (6), Mera (6), Şeroni (6,5), Morariju (6) - O. Petre (6,5), Poparadu (6) - Boldea (5,5), Gorobsov (6), Trandu (5,5) - Szekely (6)
Schimbări:
Bărbuţ (6) pentru Boldea (min 45)
Mansour (5,5) pentru Szekely (min 68)
Petrovic pentru O. Petre (min 88)
Prima repriză a fost una prea puţin spectaculoasă, posesia aparţintând bucureştenilor, însă precum scriam şi mai sus, fără a fi incisivi. Poli a încercat ceva în fazele fixe, a fost aproape în câteva rânduri, la fel cum a fost şi Steaua în debut - aproape, dar departe, vorba vine. Tensiunea jocului nu a lăsat loc de prea mult spectacol, în ciuda eforturilor susţinute ale jucătorilor noştri, iar singurele ocazii concrete au venit pe finalul reprizei. Atunci, steliştii au bătut repede o liberă, Sânmărtean s-a strecurat în careul nostru şi a tras la poartă, însă nu l-a depăşit pe Nuno Claro. Imediat a avut şi Piovaccari o şansă, şutul său nereuşind nici măcar să cadreze buturile noastre, deşi poziţia era ameninţătoare.
După pauză, Alexa a făcut o mutare inspirată, înlocuindu-l pe Boldea cu Bărbuţ. Mutarea ofensivă s-a făcut imediat simţită şi în minutul 50 am beneficiat de o liberă obţinută de Szekely, parcă, de la vreo 30 de metri. Morariju s-a dus să execute, a tras peste zid, însă Tătăruşanu a intervenit fenomenal şi parat de la vinclu. Poli a mai avut o şansă bună la un corner, mingea fiind respinsă de un jucător din drumul către poartă, şi a arătat în general bine, graţie efortului făcut de Bărbuţ, care a obţinut două galbene şi a creat multă nervozitate în apărarea stelistă. De prin minutul 70, jucătorii noştri au părut să cedeze fizic, moment în care Steaua a forţat mai mult decât o făcuse până atunci. După ce am respirat uşuraţi la o fază în care mingea l-a lovit pe Şeroni în mână şi centralul a decis să nu dicteze penalty, a urmat un şut peste poartă din liberă a lui Iancu, apoi o minge trimisă peste din apropiere de acelaşi Iancu şi în final cea mai mare ocazie, o liberă deviată de Szukala, mingea l-a atins pe Mansour şi a trecut de puţin peste. Am notat şi un şut de la distanţă trimis de Prepeliţă, ca în minutul 85 să ne apropiem şi noi din nou de poarta adversă, prin mingea trimisă pe lângă de Trandu, după o fază gestionată de Mansi. Minutul 89 a adus o nouă liberă pentru noi de pe la 30 de metri, Gorobsov a executat de această dată, dar la fel de periculos ca şi Morariju, şi mingea sa deviată a fost scoasă, din nou, de portarul advers. Steliştii au mai trimis doar un şut la poartă în prelungirile partidei, Nuno Claro a respins, şi gata a fost!.
Ar fi tare frumos dacă am avea parte de încă vreo trei-patru meciuri jucate cu aceeaşi ardoare, chiar dacă înseamnă să rămânem fără prea mult elan pe final de partidă. Este clar că aşteptările într-un joc cu Steaua sunt unele aparte, că abordarea defensivă ne oferă spaţii, că dacă ar fi să scoatem fazele fixe din ecuaţie, Poli n-a reuşit să-şi facă mult loc în preajma careului advers. Formula de 4-2-3-1 l-a izolat complet pe Szekely, care a reuşit câte ceva doar graţie unui efort absolut remarcabil, însă aflat adesea la cincisprezece metri de cel mai apropiat coechipier, potenţialul fazelor noastre ofensive a fost redus. Faptul că recuperările au mers destul de bine, graţie cam tuturor jucătorilor de la mijloc, în special cei menţionaţi mai sus, e încurajator, dar am adus greu jucători în faţa şi n-am putut face mare lucru cu mingea.
Ţin să remarc prestaţia celor patru fundaşi, care au lăsat puţine spaţii şi s-au ţinut bine, confruntaţi fiind cu câţiva jucători foarte rapizi. Cheia victoriei ar fi fost şi probabil va fi în continuare eficienţa pe care o arătăm în fazele fixe. Avem talie bună, avem executanţi competenţi, trebuie să marcăm mai mult şi cred că Alexa a sesizat acest lucru deja.
Nu ştiu dacă arătând acelaşi nivel de determinare vom avea suficiente resurse pentru a câştiga meciuri cu adversari de profil mai defensiv, unde sarcinile şi strategiile sunt altele, însă cred că putem cădea de acord că ne-ar fi mult mai uşor s-o facem, decât evoluând reţinuţi. Sper că măcar câteva mii din cei peste douăzeci de mii de spectatori prezenţi azi pe Dan Păltinişanu vor reveni şi la disputa cu Universitatea Cluj, un meci de care pe care între două formaţii care-şi împart suferinţa din a doua jumătate a clasamentului.
Bravo Poli!
Poli: Nuno Claro (6) - Belu (6), Mera (6), Şeroni (6,5), Morariju (6) - O. Petre (6,5), Poparadu (6) - Boldea (5,5), Gorobsov (6), Trandu (5,5) - Szekely (6)
Schimbări:
Bărbuţ (6) pentru Boldea (min 45)
Mansour (5,5) pentru Szekely (min 68)
Petrovic pentru O. Petre (min 88)
3 aprilie 2014
Exact de ce aveam nevoie
Victoria cu Viitorul a întrerupt o serie tristă de 3 înfrângeri consecutive și având în vedere că înfrânta este o contracandidată directă în lupta pentru evitarea retrogradării, punctele au valoare mult mai mare. E exact de ce aveam nevoie în acest moment.
Dar, în plus, am văzut ceva ce nu mai văzusem de ceva vreme, din perioada de glorie a lui Velcea, de la începutul acestui campionat. Imediat după cele două goluri jucătorii s-au repezit spre banca de rezerve, unde s-au bucurat cu toții, împreună și cu proaspătul antrenor, Dan Alexa. Sigur, nu mă așteptam ca jucătorii să-l ia în brațe pe mult mai vârstnicul Șunda, dar parcă s-a simțit o mai mare defulare a bucuriei și unitate a jucătorilor, atât după goluri, cât și după fluierul de final. Unitate care s-a simțit și în teren, în modul eroic în care s-au apărat.
Nu spun că poveștile apărute în presă despre atmosfera în vestiar în legătură cu Șunda ar fi adevărate, dar e clar că existau disensiuni și lipsă de respect. Iar când valoarea jucătorilor este modestă, e greu ca rezultatele să apară în asemenea condiții. Era clar nevoie de o schimbare. Chiar dacă la început am fost sceptic că un jucător fără nici un fel de experiență în ale antrenoratului poate salva echipa de la retrogradare, cred că în acest moment nu de un antrenor aveam nevoie. Într-adevăr, decât unul care să gafeze ca în înfrângerea cu Brașovul, mai bine fără. Atunci când valoarea jucătorilor nu e suficientă, numai voința și spiritul de luptă pot ajuta echipa. Alexa a arătat că poate să ofere echipei exact ce are nevoie. Chiar de colegul meu a criticat stilul defensiv și temător abordat, eu cred că era exact ce trebuia jucat. "Știam că ei sunt obligați să câștige, că vor risca și se vor desface în apărare, am așteptat momentul prielnic și am și profitat de asta." a declarat Alexa după meciul cu Viitorul, dând dovadă de mult mai multă maturitate decât experimentatul Șunda, care în aceeași ipostază a decis să riște iresponsabil și ne-a costat amarnic.
Pentru meciul cu Steaua, însă, e nevoie de și mai mult - de suportul publicului. Sper să dăm gol și să nu pierdem. Cine știe? S-au mai văzut miracole și dacă echipa are încredere, atunci să avem și noi.
Hai Poli!
Dar, în plus, am văzut ceva ce nu mai văzusem de ceva vreme, din perioada de glorie a lui Velcea, de la începutul acestui campionat. Imediat după cele două goluri jucătorii s-au repezit spre banca de rezerve, unde s-au bucurat cu toții, împreună și cu proaspătul antrenor, Dan Alexa. Sigur, nu mă așteptam ca jucătorii să-l ia în brațe pe mult mai vârstnicul Șunda, dar parcă s-a simțit o mai mare defulare a bucuriei și unitate a jucătorilor, atât după goluri, cât și după fluierul de final. Unitate care s-a simțit și în teren, în modul eroic în care s-au apărat.
Nu spun că poveștile apărute în presă despre atmosfera în vestiar în legătură cu Șunda ar fi adevărate, dar e clar că existau disensiuni și lipsă de respect. Iar când valoarea jucătorilor este modestă, e greu ca rezultatele să apară în asemenea condiții. Era clar nevoie de o schimbare. Chiar dacă la început am fost sceptic că un jucător fără nici un fel de experiență în ale antrenoratului poate salva echipa de la retrogradare, cred că în acest moment nu de un antrenor aveam nevoie. Într-adevăr, decât unul care să gafeze ca în înfrângerea cu Brașovul, mai bine fără. Atunci când valoarea jucătorilor nu e suficientă, numai voința și spiritul de luptă pot ajuta echipa. Alexa a arătat că poate să ofere echipei exact ce are nevoie. Chiar de colegul meu a criticat stilul defensiv și temător abordat, eu cred că era exact ce trebuia jucat. "Știam că ei sunt obligați să câștige, că vor risca și se vor desface în apărare, am așteptat momentul prielnic și am și profitat de asta." a declarat Alexa după meciul cu Viitorul, dând dovadă de mult mai multă maturitate decât experimentatul Șunda, care în aceeași ipostază a decis să riște iresponsabil și ne-a costat amarnic.
Pentru meciul cu Steaua, însă, e nevoie de și mai mult - de suportul publicului. Sper să dăm gol și să nu pierdem. Cine știe? S-au mai văzut miracole și dacă echipa are încredere, atunci să avem și noi.
Hai Poli!
29 martie 2014
Viitorul Voluntari - ACS Poli 1:2 (1:1)
Cred că e clar între timp pentru toată lumea: Poli este implicată într-un război din care nu cel mai bun va supravieţui, ci cel care are cea mai multă voinţă de a o face. Astăzi, într-un nou meci neconvingător, alb-violeţii au obţinut ceea ce a fost esenţial, marcând la singurele faze de poartă create, ambele pe fondul unor grave erori defensive ale gazdelor. Remarc însă precizia execuţiilor din cele două acţiuni, cu Nanu şi Szekely precişi cât pentru toate etapele disputate în acest an.
Meciul a început greu pentru noi, Axente fiind la un pas de gol în minutul 3, când i-a luat faţa lui Mera, însă a trimis pe lângă din interiorul careului. După o liberă irosită de gazde în minutul 12, de la marginea careului, a fost nevoie de intervenţia lui Nuno Claro când Axente a scăpat de Belu şi a trimis din unghi spre poartă. În ciuda presiunii exercitate de Viitorul, a fost de ajuns un luft în propria jumătate care l-a pus în acţiune pe Nanu, acesta a centrat pe fruntea lui Szekely, vârful nostru ţintind poarta fără greş pentru a deschide scorul în minutul 19. Din păcate atitudinea echipei a dezamăgit în cele ce-au urmat, căci Poli de abia ce a mai trecut de jumătatea terenului până la finalul reprizei. O minge respinsă de Mera la un şut al lui Daminuţă (ce de ex-jucători!) a menajat avantajul nostru, însă doar până în minutul 43. Atunci însă, Lazăr a pasat lung, Băluţă s-a strecurat între Morariju şi Şeroni şi fotbalistul gazdelor a ales o execuţie fenomenală, din alergare, care l-a depăşit pe Nuno Claro şi a poposit în plasa porţii noastre. Până la pauză a mai fost nevoie de o intervenţie a portarului nostru în faţa lui Axente pentru a menţine egalitatea pe tabelă.
Echipa a părut puţin mai determinată ieşind de la cabine, numai că jocul nu s-a schimbat fundamental. Szekely a avut o fază bunicică în minutul 54, pe care a finalizat-o cu un şut fără tărie la poartă adversă, în rest primul sfert de oră fiind neinteresant. Momentele decisive ale partidei au avut loc între minutele 64-65, când acelaşi Băluţă s-a încolăcit printre jucătorii noştri în careu şi a fost oprit de Morariju printr-o intervenţie care se putea solda cu lovitură de la unsprezece metri, înainte ca Poparadu să intercepteze cu capul o preluare absolut eronată a unui fundaş advers, mingea a ajuns la Nanu care a preluat perfect, a înaintat cu elan şi a tras puternic la colţul lung, iar în ciuda unei devieri a portarului, balonul a sfârşit în poartă! Viitorul a replicat furibund după minutul 70, masându-ne bine de tot în propria jumătate. Prima ocazie a venit la un şut de la distanţă al lui Larie, care a trecut de puţin pe lângă vinclul porţii noastre. Apoi, Tănase s-a jucat cu Belu şi Boldea, a trimis către poartă, mingea a trecut de Nuno Claro şi doar prezenţa salvatoarea a lui Morariju a păstrat rezultatul. La o fază fixă în minutul 82, portarul nostru a fost nevoit să intervină la un şut din apropiere, ca la cornerul următorul gazdele să trimite peste printr-o execuţie acrobatică. Până la final am reuşit să mai temperăm elanul Viitorului, dar şi aşa a mai fost nevoie de Nuno Claro într-o nouă instanţă, când acesta a prins impresionant şutul trimis de Larie din interiorul careului, în prelungirile partidei. După patru minute suplimentare şi o liberă foarte enervantă dictată din 18 metri, a venit fluierul final şi marea gură de oxigen de care aveam nevoie pentru destinul nostru de prim divizionari!
Ca să mă refer puţin la ce cred că n-a mers astăzi, aş zice că mijlocul a fost teribil de ineficient. Trandu, Gorobsov şi O. Petre n-au izbutit recuperări, n-au putut ţine posesia, astfel că jocul nostru s-a bazat pe mingi lungi despre care ştim deja cât de lipsite de perspectivă sunt când Szekely stă izolat în faţă. Nu pot spune că apărarea a strălucit, însă cam fiecare jucător a avut măcar o intervenţie bună spre foarte bună, astfel că a existat un echilibru rezonabil acolo. Bărbuţ a avut foarte puţine oportunităţi să arate ceva, dat fiind jocul etalat, astfel că mi-a fost şi destul de greu să înţeleg titularizarea lui - chiar şi luând în considerare meciul bun de etapa trecută.
Ce m-a deranjat puţin, chiar dacă în mod ironic s-a dovedit a fi mutarea câştigătoare, este teama şi reţinerea cu care a abordat Alexa meciul. Jocul foarte defensiv, schimbările previzibile şi post pe post, au făcut ca Poli să nu prezinte multe argumente pentru victorie astăzi, însă eficienţa neobişnuită a acestei zile ne-a surâs. Adevărul e că n-ar trebui să ne plângem aşa de mult, obiectivul este salvarea de la retrogradere prin orice mijloace avem la dispoziţie. Şi din ce-am văzut în acest an, fix acestea sunt mijloacele care ne-au permis să adunăm punctele pe care le-am adunat.
Şi în încheiere, mi se pare de neînţeles de ce Nanu a devenit mai degrabă rezervă în acest retur, mai ales că lucrurile nu mergeau. Poate că nu are consistenţa pe care ne-am dori-o, dar e un jucător tehnic şi rapid, bun în faţa porţii, de departe cea mai bună variantă pe care o avem în acel flanc. Nu e ca şi cum Popovici sau Boldea au avut contribuţiile sale de-a lungul acestui sezon.
În final şi în sfârşit: BRAVO POLI!
Poli: N. Claro (6,5) - Belu (5,5), Mera (6), Şeroni (5,5), Morariju (6) - O. Petre (5), Gorobsov (5) - Bărbuţ (5), Trandu (5) , Nanu (7) - Szekely (6,5)
Schimbări:
Poparadu (6) pentru Gorobsov (min 51)
Boldea (5,5) pentru Bărbuţ (min 59)
Kneeshaw pentru Szekely (min 90)
Meciul a început greu pentru noi, Axente fiind la un pas de gol în minutul 3, când i-a luat faţa lui Mera, însă a trimis pe lângă din interiorul careului. După o liberă irosită de gazde în minutul 12, de la marginea careului, a fost nevoie de intervenţia lui Nuno Claro când Axente a scăpat de Belu şi a trimis din unghi spre poartă. În ciuda presiunii exercitate de Viitorul, a fost de ajuns un luft în propria jumătate care l-a pus în acţiune pe Nanu, acesta a centrat pe fruntea lui Szekely, vârful nostru ţintind poarta fără greş pentru a deschide scorul în minutul 19. Din păcate atitudinea echipei a dezamăgit în cele ce-au urmat, căci Poli de abia ce a mai trecut de jumătatea terenului până la finalul reprizei. O minge respinsă de Mera la un şut al lui Daminuţă (ce de ex-jucători!) a menajat avantajul nostru, însă doar până în minutul 43. Atunci însă, Lazăr a pasat lung, Băluţă s-a strecurat între Morariju şi Şeroni şi fotbalistul gazdelor a ales o execuţie fenomenală, din alergare, care l-a depăşit pe Nuno Claro şi a poposit în plasa porţii noastre. Până la pauză a mai fost nevoie de o intervenţie a portarului nostru în faţa lui Axente pentru a menţine egalitatea pe tabelă.
Echipa a părut puţin mai determinată ieşind de la cabine, numai că jocul nu s-a schimbat fundamental. Szekely a avut o fază bunicică în minutul 54, pe care a finalizat-o cu un şut fără tărie la poartă adversă, în rest primul sfert de oră fiind neinteresant. Momentele decisive ale partidei au avut loc între minutele 64-65, când acelaşi Băluţă s-a încolăcit printre jucătorii noştri în careu şi a fost oprit de Morariju printr-o intervenţie care se putea solda cu lovitură de la unsprezece metri, înainte ca Poparadu să intercepteze cu capul o preluare absolut eronată a unui fundaş advers, mingea a ajuns la Nanu care a preluat perfect, a înaintat cu elan şi a tras puternic la colţul lung, iar în ciuda unei devieri a portarului, balonul a sfârşit în poartă! Viitorul a replicat furibund după minutul 70, masându-ne bine de tot în propria jumătate. Prima ocazie a venit la un şut de la distanţă al lui Larie, care a trecut de puţin pe lângă vinclul porţii noastre. Apoi, Tănase s-a jucat cu Belu şi Boldea, a trimis către poartă, mingea a trecut de Nuno Claro şi doar prezenţa salvatoarea a lui Morariju a păstrat rezultatul. La o fază fixă în minutul 82, portarul nostru a fost nevoit să intervină la un şut din apropiere, ca la cornerul următorul gazdele să trimite peste printr-o execuţie acrobatică. Până la final am reuşit să mai temperăm elanul Viitorului, dar şi aşa a mai fost nevoie de Nuno Claro într-o nouă instanţă, când acesta a prins impresionant şutul trimis de Larie din interiorul careului, în prelungirile partidei. După patru minute suplimentare şi o liberă foarte enervantă dictată din 18 metri, a venit fluierul final şi marea gură de oxigen de care aveam nevoie pentru destinul nostru de prim divizionari!
Ca să mă refer puţin la ce cred că n-a mers astăzi, aş zice că mijlocul a fost teribil de ineficient. Trandu, Gorobsov şi O. Petre n-au izbutit recuperări, n-au putut ţine posesia, astfel că jocul nostru s-a bazat pe mingi lungi despre care ştim deja cât de lipsite de perspectivă sunt când Szekely stă izolat în faţă. Nu pot spune că apărarea a strălucit, însă cam fiecare jucător a avut măcar o intervenţie bună spre foarte bună, astfel că a existat un echilibru rezonabil acolo. Bărbuţ a avut foarte puţine oportunităţi să arate ceva, dat fiind jocul etalat, astfel că mi-a fost şi destul de greu să înţeleg titularizarea lui - chiar şi luând în considerare meciul bun de etapa trecută.
Ce m-a deranjat puţin, chiar dacă în mod ironic s-a dovedit a fi mutarea câştigătoare, este teama şi reţinerea cu care a abordat Alexa meciul. Jocul foarte defensiv, schimbările previzibile şi post pe post, au făcut ca Poli să nu prezinte multe argumente pentru victorie astăzi, însă eficienţa neobişnuită a acestei zile ne-a surâs. Adevărul e că n-ar trebui să ne plângem aşa de mult, obiectivul este salvarea de la retrogradere prin orice mijloace avem la dispoziţie. Şi din ce-am văzut în acest an, fix acestea sunt mijloacele care ne-au permis să adunăm punctele pe care le-am adunat.
Şi în încheiere, mi se pare de neînţeles de ce Nanu a devenit mai degrabă rezervă în acest retur, mai ales că lucrurile nu mergeau. Poate că nu are consistenţa pe care ne-am dori-o, dar e un jucător tehnic şi rapid, bun în faţa porţii, de departe cea mai bună variantă pe care o avem în acel flanc. Nu e ca şi cum Popovici sau Boldea au avut contribuţiile sale de-a lungul acestui sezon.
În final şi în sfârşit: BRAVO POLI!
Poli: N. Claro (6,5) - Belu (5,5), Mera (6), Şeroni (5,5), Morariju (6) - O. Petre (5), Gorobsov (5) - Bărbuţ (5), Trandu (5) , Nanu (7) - Szekely (6,5)
Schimbări:
Poparadu (6) pentru Gorobsov (min 51)
Boldea (5,5) pentru Bărbuţ (min 59)
Kneeshaw pentru Szekely (min 90)
24 martie 2014
ACS Poli - FC Vaslui 0:2 (0:1)
Al doilea meci cu ocazii numeroase în dreptul Politehnicii, a doua înfrângere acasă. O imprecizie la un corner şi o gafă în lanţ a apărării ne-au costat două goluri, şi pe deasupra am terminat partida în zece, Mansour fiind eliminat pentru cumul de frustrare şi două galbene. Pavajul către Liga a II-a, mă tem, acoperă tot mai mult din drum.
După un debut destul de echilibrat de partidă, scorul a fost deschis de oaspeţi în minutul 16, prin faza fixă deja numită. Tema reprizei pentru noi a reprezentat şuturile de la distanţă, cu Boldea, Trandu şi Bărbuţ încercându-şi norocul. Cea mai mare oportunitate, încununată cu ghinion, i-a aparţinut lui Bărbuţ, a cărui şut din lateral dreapta a lovit încheietura bărilor. Energia arătată de echipă n-a putut fi convertită în mai mult, din păcate, astfel că la pauză am intrat cu un scor neagreabil.
Repriza a doua a fost mai slabă pentru noi, oaspeţii încercându-l pe Nuno Claro în câteva rânduri, însă portarul nostru s-a prezentat bine. Mansour a avut un şut din marginea careului, fără elan, în minutul 66, prins însă. A urmat desprinderea vasluienilor, în minutul 72, după ce Şeroni a pasat mingea la adversar în propria jumătate, apoi a alunecat încercând să se replieze, şi Antal i-a pasat lui Viveiros, care a marcat în poarta goala. Şeroni a avut imediat o ocazie, dar a trimis cu capul peste, şi pe final tot el am impresia nu a profitat de o bâlbâială în careul advers şi a şutat slab pe portar. În rest, doar Antal ce-ar fi putut să marcheze la puţin timp după desprindere, mingea trecând însă pe lângă. Practic ultima fază a meciului a fost eliminarea lui Mansour, care nu are scuze pentru intervenţie absolut inutilă asupra fundaşului stânga advers.
Cred că e evident că nu am prea mult spor în a descrie acest meci. Dacă atitudinea echipei a părut destul de bună, carenţele tehnice şi jocul destul de haotic din atac, construit pe şuturi de la distanţă şi pase lungi, nu a dat roade deosebite. N-am menţionat cele două-trei faze la care s-ar fi putut acorda lovitură de pedeapsă pentru noi, deoarece nu acolo rezidă problema noastră fundamentală. Ea rezidă în faptul că începem fiecare meci cu un atacant care n-a mai arătat ceva chiar interesant de vreo opt etape. Sau că folosim doi închizători, din care unul nu pare foarte să aducă vreun plus de siguranţă echipei. Sau că în ciuda taliei noastre, nu reuşim să profităm de fazele fixe care ni se arată. Sau, sau, sau.
Astăzi mi-au plăcut Bărbuţ, Morariju, N. Claro şi O. Petre. Şeroni nu a fost în apele lui, chiar dacă a avut şi intervenţii bune, în vreme ce Petrovic a acordat ceea ce consider un corner deloc necesar la faza care a precedat primul gol al partidei. Mera a fost insipid, Szekely inexistent, dar măcar de la intrarea lui Mansour am început să facem ceva cu mingile lungi. În general însă, cei doi-trei jucători ofensivi erau izolaţi, iar mijlocul n-a reuşit decât în prima repriză să creeze pericol, cât timp vasluienii au lăsat mai multe spaţii.
Viaţa noului antrenor, Alexa, va fi extrem de dificilă. Mi se pare un risc deosebit să-ţi laşi soarta supravieţuirii în prima ligă, a unui proiect de asemenea anvergură, în mâinile unui antrenor fără experienţă, indiferent ce alte calităţi îl recomanda. Sper să mă înşel amarnic şi cât mai degrabă, căci timpul şi punctele fug de noi.
Poli: Nuno Claro (6) - Mera (5), Petrovic (5), Şeroni (5), Morariju (6) - Bărbuţ (6), Petre (6), Hasani (5), Trandu (5) - Boldea (5), Szekely (4,5)
Schimbări:
Mansour (5,5) pentru Hasani (min 38)
Nanu pentru Szekely (min 75)
Belu pentru Mera (min 82)
După un debut destul de echilibrat de partidă, scorul a fost deschis de oaspeţi în minutul 16, prin faza fixă deja numită. Tema reprizei pentru noi a reprezentat şuturile de la distanţă, cu Boldea, Trandu şi Bărbuţ încercându-şi norocul. Cea mai mare oportunitate, încununată cu ghinion, i-a aparţinut lui Bărbuţ, a cărui şut din lateral dreapta a lovit încheietura bărilor. Energia arătată de echipă n-a putut fi convertită în mai mult, din păcate, astfel că la pauză am intrat cu un scor neagreabil.
Repriza a doua a fost mai slabă pentru noi, oaspeţii încercându-l pe Nuno Claro în câteva rânduri, însă portarul nostru s-a prezentat bine. Mansour a avut un şut din marginea careului, fără elan, în minutul 66, prins însă. A urmat desprinderea vasluienilor, în minutul 72, după ce Şeroni a pasat mingea la adversar în propria jumătate, apoi a alunecat încercând să se replieze, şi Antal i-a pasat lui Viveiros, care a marcat în poarta goala. Şeroni a avut imediat o ocazie, dar a trimis cu capul peste, şi pe final tot el am impresia nu a profitat de o bâlbâială în careul advers şi a şutat slab pe portar. În rest, doar Antal ce-ar fi putut să marcheze la puţin timp după desprindere, mingea trecând însă pe lângă. Practic ultima fază a meciului a fost eliminarea lui Mansour, care nu are scuze pentru intervenţie absolut inutilă asupra fundaşului stânga advers.
Cred că e evident că nu am prea mult spor în a descrie acest meci. Dacă atitudinea echipei a părut destul de bună, carenţele tehnice şi jocul destul de haotic din atac, construit pe şuturi de la distanţă şi pase lungi, nu a dat roade deosebite. N-am menţionat cele două-trei faze la care s-ar fi putut acorda lovitură de pedeapsă pentru noi, deoarece nu acolo rezidă problema noastră fundamentală. Ea rezidă în faptul că începem fiecare meci cu un atacant care n-a mai arătat ceva chiar interesant de vreo opt etape. Sau că folosim doi închizători, din care unul nu pare foarte să aducă vreun plus de siguranţă echipei. Sau că în ciuda taliei noastre, nu reuşim să profităm de fazele fixe care ni se arată. Sau, sau, sau.
Astăzi mi-au plăcut Bărbuţ, Morariju, N. Claro şi O. Petre. Şeroni nu a fost în apele lui, chiar dacă a avut şi intervenţii bune, în vreme ce Petrovic a acordat ceea ce consider un corner deloc necesar la faza care a precedat primul gol al partidei. Mera a fost insipid, Szekely inexistent, dar măcar de la intrarea lui Mansour am început să facem ceva cu mingile lungi. În general însă, cei doi-trei jucători ofensivi erau izolaţi, iar mijlocul n-a reuşit decât în prima repriză să creeze pericol, cât timp vasluienii au lăsat mai multe spaţii.
Viaţa noului antrenor, Alexa, va fi extrem de dificilă. Mi se pare un risc deosebit să-ţi laşi soarta supravieţuirii în prima ligă, a unui proiect de asemenea anvergură, în mâinile unui antrenor fără experienţă, indiferent ce alte calităţi îl recomanda. Sper să mă înşel amarnic şi cât mai degrabă, căci timpul şi punctele fug de noi.
Poli: Nuno Claro (6) - Mera (5), Petrovic (5), Şeroni (5), Morariju (6) - Bărbuţ (6), Petre (6), Hasani (5), Trandu (5) - Boldea (5), Szekely (4,5)
Schimbări:
Mansour (5,5) pentru Hasani (min 38)
Nanu pentru Szekely (min 75)
Belu pentru Mera (min 82)
14 martie 2014
ACS Poli - FC Braşov 0:1 (0:0)
Soarta noastră se pecetluieşte încet, dar sigur. E puţin paradoxal faptul că jocul bunicel arătat astăzi, cu mai multe ocazii decât în celelalte meciuri cumulate şi, în orice caz, mai mult apetit ofensiv, a fost penalizat cu o înfrângere, înfrângere suferită cu om în plus, pe deasupra. Două mutări tactice eronate, fie din necesitate cum presupun că a fost ieşirea lui O. Petre, fie din impresia că poziţia de pe foaia de joc valorează mai mult decât potenţialul aport ofensiv în cazul lui Mera, au creat premisele unui eşec scump. Doisprezece puncte pierdute cu Braşov şi Botoşani, echipe accesibile şi rivale directe, dor tare.
Prezenţa lui Mansour în primul unsprezece şi, poate mai mult, jocul cu două vârfuri au dat altă faţă echipei noastre. După un debut mai timid punctat de un şut de la distanţă a lui Trandu, în care oaspeţii au păstrat posesia şi s-au plasat adânc în jumătatea noastră, albii au fost chiar periculoşi prin minutul 11. Atunci, Mera a trimis cu capul din corner, peste. Echilibrul s-a mai păstrat o vreme, până când ne-am apropiatde jumătatea de oră. Primul moment prielnic a fost mingea trimisă de Trandu în careu, la care Mera a ratat de puţin intercepţia, ca în minutul 30 Mansour să scape singur cu portarul, să suteze din unghi şi mingea să treacă pe lângă. Boldea şi-a încercat la scurt timp şutul de la marginea careului, dar n-a reuşit să-l plaseze, ca apoi Mansi să scape iar în flanc, să centreze, însă Szekely n-a ajuns la balon, portarul a deviat-o şi un fundaş al gazdelor a fost aproape de un autogol.
Repriza a doua n-a fost la fel de dinamică, însă Poli a părut să aibă iniţiativa. Cele mai mari ocazii ale noastre au venit în minutule 53 şi 56: întâi, Boldea a rămas singur cu portarul după devierea lui Szekely, a ales să şuteze şi apărătorul buturilor adverse a izbutit parada; apoi Mansi a beneficiat de o deviere de la Trandu, a întors un fundaş, însă şutul său a fost slab şi pe poziţia portarului. Oaspeţii au avut un gol anulat eronat în minutul 59, când Morariju şi-a pierdut omul din marcaj, înainte ca Trandu să aibă la rândul lui un gol anulat, pentru un ofsaid discutabil în prealabil la Boldea. Meciul s-a liniştit apoi, până când braşovenii s-au trezit în zece în minutul 80, după ce fostul nostru jucător Grigorie l-a prins cu un şut în cap pe Nuno Claro, din alergare. Introducerea lui Himcinschi cu scopul de a întări atacul s-a dovedit greşită, căci acesta mai mult s-a încurcat cu coechipierii săi, iar în minutul 88, la o minge pierdută uşor de Szekely la mijlocul terenului, ne-am trezit descoperiţi în flancul drept, de unde ieşise Mera, Scutaru a strâns în mod neintuitiv în centru, astfel că Cristea a rămas liber, a primit mingea şi a marcat pe lângă Nuno Claro. Tentativele neconvingătoare din finalul partidei nu s-au mai lăsat cu ocazii pentru noi, astfel că rezultatul a rămas cel stabilit de biruitorul Valenciei.
Pe lângă mişcările neinspirate pe parcursul partidei (pe lângă cei doi jucători menţionaţi, a mai intrat şi Bărbuţ, care a continuat seria de meciuri fără niciun aport), îmi vine greu să critic ceva anume. Poate pe Szekely, care în afară de câteva devieri mi s-a părut inferior lui Mansour, adus de prin proverbialele parcuri să joace în Liga 1. Echipa a arătat rezonabil, a avut ocazii, a fost descusută de o gafă, ca în celelalte partide de pe finalul anului trecut, când iar jucase bine şi am pierdut pe erori personale. Aş vrea mai multă inventivitate de la Trandu, a cărui pasă decisivă cam lipseşte, şi ceva mai multă viteză în joc în compartimentul ofensiv. De multe ori mi s-a părut că o pasă bună, o preluare rapidă şi o minge trimisă repede la un coechiper ar fi putut face daune considerabile apărării adverse. Dar n-a prea fost să fie.
Prezenţa lui Mansour a reprezentat un plus pentru echipă. Putea şi poate trebuia să facă mai multe la şansele avute, în vreme ce pun individualismul pe seama neintegrării sale în formula magică. Sper ca sosirea lui să nu fie tardivă şi că punctele pierdute acuma, cu toate adversarele noastre directe, nu vor cântări prea mult la finalul sezonului.
Într-un fel mă întreb dacă această prima floricică a primăverii, din jocul nostru, va mai avea timp să crească sub ghidarea lui Şunda sau nu. Dacă alternativele nu sunt de calitate, părerea mea este că o schimbare de antrenor n-ar face minuni. Of, Poli!
Poli: Nuno Claro (5,5) - Mera (5,5), Scutaru (5), Şeroni (6), Morariju (5,5) - Boldea (5,5), O. Petre (6), Trandu (5,5), Ahmetovic (5,5) - Mansour (6), Szekely (4,5)
Schimbări:
Bărbuţ (5) pentru Ahmetovic (min 58)
Poparadu pentru O. Petre (min 75)
Himcinschi pentru Mera (min 83)
Prezenţa lui Mansour în primul unsprezece şi, poate mai mult, jocul cu două vârfuri au dat altă faţă echipei noastre. După un debut mai timid punctat de un şut de la distanţă a lui Trandu, în care oaspeţii au păstrat posesia şi s-au plasat adânc în jumătatea noastră, albii au fost chiar periculoşi prin minutul 11. Atunci, Mera a trimis cu capul din corner, peste. Echilibrul s-a mai păstrat o vreme, până când ne-am apropiatde jumătatea de oră. Primul moment prielnic a fost mingea trimisă de Trandu în careu, la care Mera a ratat de puţin intercepţia, ca în minutul 30 Mansour să scape singur cu portarul, să suteze din unghi şi mingea să treacă pe lângă. Boldea şi-a încercat la scurt timp şutul de la marginea careului, dar n-a reuşit să-l plaseze, ca apoi Mansi să scape iar în flanc, să centreze, însă Szekely n-a ajuns la balon, portarul a deviat-o şi un fundaş al gazdelor a fost aproape de un autogol.
Repriza a doua n-a fost la fel de dinamică, însă Poli a părut să aibă iniţiativa. Cele mai mari ocazii ale noastre au venit în minutule 53 şi 56: întâi, Boldea a rămas singur cu portarul după devierea lui Szekely, a ales să şuteze şi apărătorul buturilor adverse a izbutit parada; apoi Mansi a beneficiat de o deviere de la Trandu, a întors un fundaş, însă şutul său a fost slab şi pe poziţia portarului. Oaspeţii au avut un gol anulat eronat în minutul 59, când Morariju şi-a pierdut omul din marcaj, înainte ca Trandu să aibă la rândul lui un gol anulat, pentru un ofsaid discutabil în prealabil la Boldea. Meciul s-a liniştit apoi, până când braşovenii s-au trezit în zece în minutul 80, după ce fostul nostru jucător Grigorie l-a prins cu un şut în cap pe Nuno Claro, din alergare. Introducerea lui Himcinschi cu scopul de a întări atacul s-a dovedit greşită, căci acesta mai mult s-a încurcat cu coechipierii săi, iar în minutul 88, la o minge pierdută uşor de Szekely la mijlocul terenului, ne-am trezit descoperiţi în flancul drept, de unde ieşise Mera, Scutaru a strâns în mod neintuitiv în centru, astfel că Cristea a rămas liber, a primit mingea şi a marcat pe lângă Nuno Claro. Tentativele neconvingătoare din finalul partidei nu s-au mai lăsat cu ocazii pentru noi, astfel că rezultatul a rămas cel stabilit de biruitorul Valenciei.
Pe lângă mişcările neinspirate pe parcursul partidei (pe lângă cei doi jucători menţionaţi, a mai intrat şi Bărbuţ, care a continuat seria de meciuri fără niciun aport), îmi vine greu să critic ceva anume. Poate pe Szekely, care în afară de câteva devieri mi s-a părut inferior lui Mansour, adus de prin proverbialele parcuri să joace în Liga 1. Echipa a arătat rezonabil, a avut ocazii, a fost descusută de o gafă, ca în celelalte partide de pe finalul anului trecut, când iar jucase bine şi am pierdut pe erori personale. Aş vrea mai multă inventivitate de la Trandu, a cărui pasă decisivă cam lipseşte, şi ceva mai multă viteză în joc în compartimentul ofensiv. De multe ori mi s-a părut că o pasă bună, o preluare rapidă şi o minge trimisă repede la un coechiper ar fi putut face daune considerabile apărării adverse. Dar n-a prea fost să fie.
Prezenţa lui Mansour a reprezentat un plus pentru echipă. Putea şi poate trebuia să facă mai multe la şansele avute, în vreme ce pun individualismul pe seama neintegrării sale în formula magică. Sper ca sosirea lui să nu fie tardivă şi că punctele pierdute acuma, cu toate adversarele noastre directe, nu vor cântări prea mult la finalul sezonului.
Într-un fel mă întreb dacă această prima floricică a primăverii, din jocul nostru, va mai avea timp să crească sub ghidarea lui Şunda sau nu. Dacă alternativele nu sunt de calitate, părerea mea este că o schimbare de antrenor n-ar face minuni. Of, Poli!
Poli: Nuno Claro (5,5) - Mera (5,5), Scutaru (5), Şeroni (6), Morariju (5,5) - Boldea (5,5), O. Petre (6), Trandu (5,5), Ahmetovic (5,5) - Mansour (6), Szekely (4,5)
Schimbări:
Bărbuţ (5) pentru Ahmetovic (min 58)
Poparadu pentru O. Petre (min 75)
Himcinschi pentru Mera (min 83)
13 martie 2014
Mansour din nou la Poli
Poate că nu intră la știrile cu "transferuri bombă". Probabil nu e jucătorul care să ne câștige meciurile de unul singur. Se poate accidenta chiar în primul meci, știindu-se fragilitatea lui fizică. Probabil nici nu e într-o formă fotbalistică foarte bună, ultimul meci oficial fiind în urmă cu aproape un an. Totuși, cred că poate fi la fel de util ca Szekely și că e mai bun ca ceilalți atacanți din echipă.
Dar nu despre asta vroiam să scriu. Sigur, Mansour nu a avut același aport ca un Bucur, de exemplu. A dat goluri importante, dar ne-a și scos peri albi când sărea mingea din el la 10 metri. Dar cu un palmares ce include 3 goluri din foarfecă, unul incredibil cu Argeșul și celelalte chiar împotriva lui Dinamo și Steaua, e demn de statutul de legendă. Golul cu Steaua mai ales, nu-l voi uita toată viața și am să‑l povestesc nepoților până se vor plictisi. De când a preluat Abiodun mingea pe dreapta am simțit că asta va urma. Eram chiar pe linia careului pe acea parte. M‑am ridicat și am strigat "Foarfecă!" când mingea încă era în aer. O clipă nu mi‑a venit să cred. Apoi am explodat de bucurie! Cel mai frumos gol pe care l-am văzut și trăit vreodată:
Mansour a fost cel mai longeviv dintre stranieri, activând la Poli din 2004 până în 2011, jucând 87 de meciuri oficiale în care a marcat de 18 ori. A început încă de pe vremea AEK-ului lui Doboș și a rămas până la final, refuzând chiar un transfer la Dinamo, pentru care a suportat consecințele. Iar acum a revenit la Timișoara, la această nouă încarnare a lui Poli. Indiferent de forma în care este, eu de-abia aștept să-l revăd în iarbă, pe Dan Păltinișanu. Bine ai revenit, Omul Foarfecă!
Dar nu despre asta vroiam să scriu. Sigur, Mansour nu a avut același aport ca un Bucur, de exemplu. A dat goluri importante, dar ne-a și scos peri albi când sărea mingea din el la 10 metri. Dar cu un palmares ce include 3 goluri din foarfecă, unul incredibil cu Argeșul și celelalte chiar împotriva lui Dinamo și Steaua, e demn de statutul de legendă. Golul cu Steaua mai ales, nu-l voi uita toată viața și am să‑l povestesc nepoților până se vor plictisi. De când a preluat Abiodun mingea pe dreapta am simțit că asta va urma. Eram chiar pe linia careului pe acea parte. M‑am ridicat și am strigat "Foarfecă!" când mingea încă era în aer. O clipă nu mi‑a venit să cred. Apoi am explodat de bucurie! Cel mai frumos gol pe care l-am văzut și trăit vreodată:
Mansour a fost cel mai longeviv dintre stranieri, activând la Poli din 2004 până în 2011, jucând 87 de meciuri oficiale în care a marcat de 18 ori. A început încă de pe vremea AEK-ului lui Doboș și a rămas până la final, refuzând chiar un transfer la Dinamo, pentru care a suportat consecințele. Iar acum a revenit la Timișoara, la această nouă încarnare a lui Poli. Indiferent de forma în care este, eu de-abia aștept să-l revăd în iarbă, pe Dan Păltinișanu. Bine ai revenit, Omul Foarfecă!
8 martie 2014
Botoșani - Poli 1:0 (0:0)
Roata se întoarce, și după șansa de a juca două meciuri cu om în plus și să obținem o victorie in extremis la Mediaș, acum noi am fost cei în inferioritate numerică și am pierdut nemeritat la Botoșani.
Se spune că viața e ca un film și meciul de azi ne-a arătat că așa e. Regizorul filmului Poli în sezonul acesta pare însă unul limitat, predispus la a ne arăta aceleași scene, editate diferit, a căror balanță morală tinde să se echilibreze în final.
Minutul 21, prima scenă reciclată: Popovici sare la cap, dar în elan îl lovește pe Croitoru, venit acolo fără nici o treabă cu mingea. La fel ca la Mediaș, dar cu rolurile inversate. În opinia mea, pentru asemenea faze nu se dă roșu, decât dacă impunem ca regulă că la cap nu ai voie să sari decât cu mâinile lipite de corp. Tot ce ne-au arătat aceste două momente similare, e că avem arbitri slabi și fără caracter, care nu pot lua cu hotărâre o decizie decât după ce văd sânge.
Dar nu era de ajuns să jucăm în 10, pentru că în minutul 51 revedem eliminarea din jocul cu Săgeata, dar de data aceasta cu Gorobsov în rol principal și cu o intrare mai clar de roșu, direct pe tibia aceluiași nefericit Croitoru, după ce în prealabil argentinianul se împiedicase de minge.
Și deși ne descurcam chiar și în 9 oameni, golul înfrângerii a venit într-un mod total neoriginal, fiind o copie a celui din meciul tur, un șut surpriză de pe la vreo 30 de metri al lui Vașvari, ce l-a prins cam ieșit pe Nuno Claro.
A mai fost pe final o minge șutată din 3 metri în mâna ghinionistului de azi, Croitoru. Dar așa cum nu trebuia să se dea penalty Mediașului la o fază asemănătoare a lui Gorobsov, așa nu s-a dat azi...
Dar să revenim la firul meciului și să spunem că începutul a fost dominat destul de steril de gazde. Prima ocazie a apărut prin minutul 15 când Vașvari a șutat prin surprindere, puțin din lateral, dar destul de slab, iar Nuno Claro a respins în corner. La faza ce a urmat, se creează o busculadă ca în curtea școlii, un adversar lovește mingea cu călcâiul, dar fundașii noștri reușesc să îndepărteze pericolul până la urmă.
Am replicat curând după o minge lungă ce îi găsește pe Szekely și Trandu foarte bine poziționați între fundașii adverși. Primul deviază cu capul, dar al doilea nu reușește să cadreze decât mijlocul porții.
După prima eliminare, presiunea adversă a fost ceva mai mare, aceștia au avut mai multe ocazii, dar am reușit să scăpăm cu fața curată până la urmă, ba chiar să stăm destul de sus, astfel încât să contracarăm avântul adversarului.
Era să ne compromitem chiar în minutul 26, când Nuno scapă foarte ușor o minge, câțiva jucători se ciocnesc între ei, iar Vertelis împinge mingea în poartă cu talpa. După lungi parlamentări între jucători, arbitrul central și arbitrul de careu, scăpăm în cele din urmă de acest gol penibil.
Moldovenii au mai avut un șut de la distanță peste transversală, iar noi am răspuns printr-o foarte mare ocazie prin Szekely. Acesta este lansat de Șeroni cu o minge lungă de la mijlocul terenului, evită ofsaidul foarte inteligent, dar viteza nu este punctul lui forte, rămâne și fără suflu, iar ajuns în fața porții, trimite alături.
Reușim să terminăm repriza fără gol luat și avem ceva speranțe pentru repriza a doua. Din păcate, vine și a doua eliminare, iar cireașa de pe tort este că golul a căzut fix după ce Șunda l-a scos pe Szekely, astfel că am rămas și cu doi oameni mai puțin și fără atacant în condițiile în care trebuia să forțăm egalarea, nu să ținem de rezultat. În acest context, a doua schimbare mă miră foarte mult, căci Boldea, singurul jucător ofensiv rămas, este și el înlocuit de către Nanu.
Dar totuși, în mod extrem de surprinzător, noi am fost cei ce au atacat pe final de meci, ba chiar am pus presiune pe adversari, ținând mingea sus și profitând de multe faze fixe. Au avut și moldovenii câteva momente în care puteau închide jocul, dar ne-am descurcat cu bine.
Să consemnăm, deci, golul lui Șeroni în minutul 73, după o lovitură liberă bătută de Trandu, mingea fiind trimisă în prealabil în bară de un alt jucător. Dar golul este anulat pentru că Hasani sau Mera se aflau în ofsaid chiar în momentul executării loviturii libere. Cum se poate întâmpla așa ceva la niște jucători de liga întâi, mi-e greu să explic....
Nu știu ce s-a întâmplat în executarea fazelor fixe, dar avem mai multe ocazii, din care două foarte mari, tot ale lui Șeroni, cu capul, dar parate de portarul Lazăr.
După acest meci palpitant, dar cu final nefericit sper două lucruri: că toată șansa primită în primele două meciuri a fost plătită cu ghinionul din acest meci și că pe viitor vom trata fazele fixe așa cum am făcut-o în ultimele 20 de minute de azi.
Șeroni a fost din nou cel mai bun, atât în apărare, cât și în atac. Și Mera a rezolvat câteva faze mai grele. Am apreciat out-urile bătute până în careu de către Morariju, dar mai trebuie să evolueze în apărare și la centrări ca să primească laude depline. Gorobsov nu are scuză pentru eliminare, dar marea dezamăgire a fost Poparadu, care a fost aproape inexistent, s-a poziționat prost, iar când a atins mingea, de obicei o pierdea. Mi-e greu să apreciez prestația lui Nuno Claro. A scos câteva șuturi, dar parcă n-au fost prea grele și nu ne-a salvat așa cum a făcut-o Lazăr pentru echipa sa. Ba chiar dimpotrivă...
E totuși îmbucurătoare evoluția în 9 oameni. O fi doar îndârjirea jucătorilor sau chiar o reală îmbunătățire a jocului? Totul mi se pare așa de aleator de când e Șunda antrenor încât nu pot trage o concluzie.
Un egal ar fi fost bun, dar n-a fost să fie. Victoria cu Brașov e imperativă. Hai Poli!
Poli: Nuno Claro (5) - Mera (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (6,5), Murariju (5,5) - Gorobsov (4,5), Poparadu (4,5), Popovici (5), Boldea (5), Trandu (5,5) - Szekely (5,5)
Schimbări:
Hasani (5) pentru Szekely (min 55)
Nanu (5,5) pentru Boldea (min 63)
Kneeshaw pentru Trandu (min 85)
Se spune că viața e ca un film și meciul de azi ne-a arătat că așa e. Regizorul filmului Poli în sezonul acesta pare însă unul limitat, predispus la a ne arăta aceleași scene, editate diferit, a căror balanță morală tinde să se echilibreze în final.
Minutul 21, prima scenă reciclată: Popovici sare la cap, dar în elan îl lovește pe Croitoru, venit acolo fără nici o treabă cu mingea. La fel ca la Mediaș, dar cu rolurile inversate. În opinia mea, pentru asemenea faze nu se dă roșu, decât dacă impunem ca regulă că la cap nu ai voie să sari decât cu mâinile lipite de corp. Tot ce ne-au arătat aceste două momente similare, e că avem arbitri slabi și fără caracter, care nu pot lua cu hotărâre o decizie decât după ce văd sânge.
Dar nu era de ajuns să jucăm în 10, pentru că în minutul 51 revedem eliminarea din jocul cu Săgeata, dar de data aceasta cu Gorobsov în rol principal și cu o intrare mai clar de roșu, direct pe tibia aceluiași nefericit Croitoru, după ce în prealabil argentinianul se împiedicase de minge.
Și deși ne descurcam chiar și în 9 oameni, golul înfrângerii a venit într-un mod total neoriginal, fiind o copie a celui din meciul tur, un șut surpriză de pe la vreo 30 de metri al lui Vașvari, ce l-a prins cam ieșit pe Nuno Claro.
A mai fost pe final o minge șutată din 3 metri în mâna ghinionistului de azi, Croitoru. Dar așa cum nu trebuia să se dea penalty Mediașului la o fază asemănătoare a lui Gorobsov, așa nu s-a dat azi...
Dar să revenim la firul meciului și să spunem că începutul a fost dominat destul de steril de gazde. Prima ocazie a apărut prin minutul 15 când Vașvari a șutat prin surprindere, puțin din lateral, dar destul de slab, iar Nuno Claro a respins în corner. La faza ce a urmat, se creează o busculadă ca în curtea școlii, un adversar lovește mingea cu călcâiul, dar fundașii noștri reușesc să îndepărteze pericolul până la urmă.
Am replicat curând după o minge lungă ce îi găsește pe Szekely și Trandu foarte bine poziționați între fundașii adverși. Primul deviază cu capul, dar al doilea nu reușește să cadreze decât mijlocul porții.
După prima eliminare, presiunea adversă a fost ceva mai mare, aceștia au avut mai multe ocazii, dar am reușit să scăpăm cu fața curată până la urmă, ba chiar să stăm destul de sus, astfel încât să contracarăm avântul adversarului.
Era să ne compromitem chiar în minutul 26, când Nuno scapă foarte ușor o minge, câțiva jucători se ciocnesc între ei, iar Vertelis împinge mingea în poartă cu talpa. După lungi parlamentări între jucători, arbitrul central și arbitrul de careu, scăpăm în cele din urmă de acest gol penibil.
Moldovenii au mai avut un șut de la distanță peste transversală, iar noi am răspuns printr-o foarte mare ocazie prin Szekely. Acesta este lansat de Șeroni cu o minge lungă de la mijlocul terenului, evită ofsaidul foarte inteligent, dar viteza nu este punctul lui forte, rămâne și fără suflu, iar ajuns în fața porții, trimite alături.
Reușim să terminăm repriza fără gol luat și avem ceva speranțe pentru repriza a doua. Din păcate, vine și a doua eliminare, iar cireașa de pe tort este că golul a căzut fix după ce Șunda l-a scos pe Szekely, astfel că am rămas și cu doi oameni mai puțin și fără atacant în condițiile în care trebuia să forțăm egalarea, nu să ținem de rezultat. În acest context, a doua schimbare mă miră foarte mult, căci Boldea, singurul jucător ofensiv rămas, este și el înlocuit de către Nanu.
Dar totuși, în mod extrem de surprinzător, noi am fost cei ce au atacat pe final de meci, ba chiar am pus presiune pe adversari, ținând mingea sus și profitând de multe faze fixe. Au avut și moldovenii câteva momente în care puteau închide jocul, dar ne-am descurcat cu bine.
Să consemnăm, deci, golul lui Șeroni în minutul 73, după o lovitură liberă bătută de Trandu, mingea fiind trimisă în prealabil în bară de un alt jucător. Dar golul este anulat pentru că Hasani sau Mera se aflau în ofsaid chiar în momentul executării loviturii libere. Cum se poate întâmpla așa ceva la niște jucători de liga întâi, mi-e greu să explic....
Nu știu ce s-a întâmplat în executarea fazelor fixe, dar avem mai multe ocazii, din care două foarte mari, tot ale lui Șeroni, cu capul, dar parate de portarul Lazăr.
După acest meci palpitant, dar cu final nefericit sper două lucruri: că toată șansa primită în primele două meciuri a fost plătită cu ghinionul din acest meci și că pe viitor vom trata fazele fixe așa cum am făcut-o în ultimele 20 de minute de azi.
Șeroni a fost din nou cel mai bun, atât în apărare, cât și în atac. Și Mera a rezolvat câteva faze mai grele. Am apreciat out-urile bătute până în careu de către Morariju, dar mai trebuie să evolueze în apărare și la centrări ca să primească laude depline. Gorobsov nu are scuză pentru eliminare, dar marea dezamăgire a fost Poparadu, care a fost aproape inexistent, s-a poziționat prost, iar când a atins mingea, de obicei o pierdea. Mi-e greu să apreciez prestația lui Nuno Claro. A scos câteva șuturi, dar parcă n-au fost prea grele și nu ne-a salvat așa cum a făcut-o Lazăr pentru echipa sa. Ba chiar dimpotrivă...
E totuși îmbucurătoare evoluția în 9 oameni. O fi doar îndârjirea jucătorilor sau chiar o reală îmbunătățire a jocului? Totul mi se pare așa de aleator de când e Șunda antrenor încât nu pot trage o concluzie.
Un egal ar fi fost bun, dar n-a fost să fie. Victoria cu Brașov e imperativă. Hai Poli!
Poli: Nuno Claro (5) - Mera (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (6,5), Murariju (5,5) - Gorobsov (4,5), Poparadu (4,5), Popovici (5), Boldea (5), Trandu (5,5) - Szekely (5,5)
Schimbări:
Hasani (5) pentru Szekely (min 55)
Nanu (5,5) pentru Boldea (min 63)
Kneeshaw pentru Trandu (min 85)
3 martie 2014
Contemplare tactică
Mi-am petrecut seara contemplând puţin abordarea tactică a echipei, atât în general, cât şi în special cu privire la meciurile în care am evoluat în superioritate. Şi ziceam astfel, cu pălăria mea pesimistă pe cap:
Cred că nivelul de acuma este cam tot pe acolo pe unde era nivelul când a plecat Velcea. Poate că atunci motivele erau altele, însă nu văd cum acest meci a fost mai presus decât cel cu Corona sau decât cel cu Botoşani. Acest lucru mă face să mă gândesc că plusul de atitudine obţinut prin schimbarea antrenorului s-a disipat şi dacă situaţia nu va lua altă faţă curând, că a fost principala cauza pentru jocurile bune arătate pe finalul anului trecut.
Ma plângeam la un moment dat că nu jucăm pe flancuri, deşi avem jucători buni pe flancuri. Între timp se pare că încercăm excesiv să exploatăm flancurile, dar nu cred că în aceste două meciuri am dat mai mult de două-trei centrări utile. Nu mi se pare că avem destul curaj să încercăm şi zona centrală, deşi în mod anume au apărut ieri faze bune când am intrat acolo. Adesea văd însă un jucător la mijloc care preferă lungul de linie în locul jocului spre Gorobsov (sau Hasani, cine o fi pe acolo), probabil de teama unei recuperări care să lase echipa descoperită. Atunci când am construit central, s-a strâns acolo, au apărut şi mai mult spaţii în flancuri, implicit şi şanse mai bune pentru centrări sau şuturi. Poate că e prea simplistic să spunem că viteza de joc ne rezolvă toate problemele, însă fără ea şi în lipsa unor centrări de calitate, respectiv a unor jucători foarte abili în careu, e greu să ajungi periculos în zona careului advers. Un joc mai rapid înseamnă un joc mai riscant, fiindca presupunerea este că limita tehnica a unor jucători este joasă. Nu ştiu dacă e neapărat aşa.
Aş aprecia că la o echipă bine formată, chiar dacă de nivel mediu/inferior, se pot distinge două viteze de joc: cea de aşteptare, când scorul e de regulă favorabil sau oricum egal, şi cea activă, când scorul nu e favorabil. O echipă trebuie să se dovedească în stare de a face tranziţia de la o stare la cealaltă, chiar dacă asta înseamnă asumarea unor riscuri mai mari, şi nu stiu de ce echipa noastră nu pare, de regulă, sa fie capabilă de această tranziţie. Ieri a mers, cât de cât, însă rezultatul tot n-a fost cel dorit. Mai mult de atât, aceeaşi tranziţie trebuie făcută şi atunci când condiţiile din teren se schimbă - spre exemplu când rămâi cu un jucător în plus. E un moment prielnic să pui presiune, sa-ţi exerciţi superioritatea asupra adversarului, adesea dezorganizat. Însă noi n-am făcut acest lucru în niciuna din partidele când am avut superioritate, am continuat să jucăm pasiv, să permitem adversarului să-şi regăsească echilibrul. Un om în plus nu se simte daca nu dezvolţi un joc în viteză, fiindcă de regulă se repozitionează un jucator ofensiv, dar echipa în superioritate nu are aceeaşi flexibilitate în a-şi reconfigura linia de fund. Introducerea lui Bărbuţ a făcut întocmai acest lucru, dar mai erau doar zece minute când s-a produs înlocuirea, deci a fost tardiv.
Ştiu că m-am aruncat aici în teorie fotbalistică de colţ de stradă şi că n-am diplomele să-mi ateste competenţa, dar cred ca vorbim despre lucruri logice. Sunt convins că ele sunt ştiute de toţi cei implicaţi la club, deci nu ştiu de ce implementarea lor nu funcţionează.
Cred că nivelul de acuma este cam tot pe acolo pe unde era nivelul când a plecat Velcea. Poate că atunci motivele erau altele, însă nu văd cum acest meci a fost mai presus decât cel cu Corona sau decât cel cu Botoşani. Acest lucru mă face să mă gândesc că plusul de atitudine obţinut prin schimbarea antrenorului s-a disipat şi dacă situaţia nu va lua altă faţă curând, că a fost principala cauza pentru jocurile bune arătate pe finalul anului trecut.
Ma plângeam la un moment dat că nu jucăm pe flancuri, deşi avem jucători buni pe flancuri. Între timp se pare că încercăm excesiv să exploatăm flancurile, dar nu cred că în aceste două meciuri am dat mai mult de două-trei centrări utile. Nu mi se pare că avem destul curaj să încercăm şi zona centrală, deşi în mod anume au apărut ieri faze bune când am intrat acolo. Adesea văd însă un jucător la mijloc care preferă lungul de linie în locul jocului spre Gorobsov (sau Hasani, cine o fi pe acolo), probabil de teama unei recuperări care să lase echipa descoperită. Atunci când am construit central, s-a strâns acolo, au apărut şi mai mult spaţii în flancuri, implicit şi şanse mai bune pentru centrări sau şuturi. Poate că e prea simplistic să spunem că viteza de joc ne rezolvă toate problemele, însă fără ea şi în lipsa unor centrări de calitate, respectiv a unor jucători foarte abili în careu, e greu să ajungi periculos în zona careului advers. Un joc mai rapid înseamnă un joc mai riscant, fiindca presupunerea este că limita tehnica a unor jucători este joasă. Nu ştiu dacă e neapărat aşa.
Aş aprecia că la o echipă bine formată, chiar dacă de nivel mediu/inferior, se pot distinge două viteze de joc: cea de aşteptare, când scorul e de regulă favorabil sau oricum egal, şi cea activă, când scorul nu e favorabil. O echipă trebuie să se dovedească în stare de a face tranziţia de la o stare la cealaltă, chiar dacă asta înseamnă asumarea unor riscuri mai mari, şi nu stiu de ce echipa noastră nu pare, de regulă, sa fie capabilă de această tranziţie. Ieri a mers, cât de cât, însă rezultatul tot n-a fost cel dorit. Mai mult de atât, aceeaşi tranziţie trebuie făcută şi atunci când condiţiile din teren se schimbă - spre exemplu când rămâi cu un jucător în plus. E un moment prielnic să pui presiune, sa-ţi exerciţi superioritatea asupra adversarului, adesea dezorganizat. Însă noi n-am făcut acest lucru în niciuna din partidele când am avut superioritate, am continuat să jucăm pasiv, să permitem adversarului să-şi regăsească echilibrul. Un om în plus nu se simte daca nu dezvolţi un joc în viteză, fiindcă de regulă se repozitionează un jucator ofensiv, dar echipa în superioritate nu are aceeaşi flexibilitate în a-şi reconfigura linia de fund. Introducerea lui Bărbuţ a făcut întocmai acest lucru, dar mai erau doar zece minute când s-a produs înlocuirea, deci a fost tardiv.
Ştiu că m-am aruncat aici în teorie fotbalistică de colţ de stradă şi că n-am diplomele să-mi ateste competenţa, dar cred ca vorbim despre lucruri logice. Sunt convins că ele sunt ştiute de toţi cei implicaţi la club, deci nu ştiu de ce implementarea lor nu funcţionează.
1 martie 2014
ACS Poli - Săgeata Năvodari 1:1 (0:1)
Chiar dacă șansă își dă repetat silința să ne ajute, noi se pare că n-o prea facem. Cu om în plus din minutul 30, Poli n-a reușit să bată o rivală directă pentru surpaviețuirea în Liga 1, după o primă repriză lamentabilă, salvată doar parțial de mai multă determinare în a doua jumătate. Când introduci însă un jucător de 19 ani în primul lui meci la seniori în speranța ca acesta să facă diferența, îți dai seama că există multe lucruri care ar trebui să-ți dea bătăi de cap.
Prima repriză a fost una sterpă, fără mari ocazii de poartă. Doar şutul de la distanţă din minutul 12, trimis de Vezan şi apărat de Nuno Claro, ce a reprezentat acţiune de poartă. În rest, oaspeţii au părut mai în control, asta până când au rămas în zece după o intrare mai dură la mijlocul terenului. Părerea mea e că eliminarea a fost foarte uşoară. Avantajul numeric nu s-a resimţit degrabă şi jocul a trenat. În prelungiri, Scutaru a judecat eronat o fază şi a oferit un corner gratuit oaspeţilor. Aşa cum se cade la cadouri, oaspeţii au reuşit să deschidă scorul la acea lovitură de colţ, Morariju scăpându-şi omul din marcaj.
Mitanul secund a debutat cu două schimbări şi o primă ocazie pentru Poli, când Boldea a insistat în urma unei combinaţii cu Szekely, a ajuns să împingă mingea printre doi adversari, însă aceasta n-a trecut de portar. În minutul 55 am reuşit totuşi egalarea, Gorobsov executând o liberă din lateral stânga, iar Şeroni a deviat cu capul în poartă. Din păcate nu am rămas destul de sus în minutele următoare, astfel că exceptând o lovitură firavă de cap a lui Szekely, ocaziile au cam lipsit. De abia în minutul 79 am mai notat una, la şutul din afara careului a lui Trandu, parat de portarul advers. Un minut mai târziu, la o neînţelegere între Morariju şi Nuno Claro, am fost la câţiva centimetri de a încasa un gol, însă Nuno Claro a reuşit să intervină la şutul lui Chiacu. Ultimele zece minute au fost mai dinamice din partea noastră, odată cu intrarea lui Bărbuţ şi graţie eforturilor lui Popovici, însă nici atunci când am ajuns în faze promiţătoare, n-am putut obţine mai mult de un corner. Un rol important în acest sens a jucat noua achiziţie Kneeshaw, care n-a părut întocmai pregătit pentru a face diferenţa, chiar de a încercat să se implice în joc. În fine, a venit fluierul final şi ne-am trezit pierzând două puncte uşoare, din nou acasă.
Nu am prea multe laude de oferit astăzi, doar Şeroni, Gorobsov şi Popovici fiind peste medie. Debutanţii Dobrosavlevici şi Kneeshaw au încercat multe şi au reuşite puţine, ceea ce mă face să mă întreb de ce a intrat englezul la pauză în locul lui Hasani, când la fel de bine putea intra şi Bărbuţ - considerabil mai experimentat şi mai integrat în echipă, chiar dacă poziţia ar fi fost una mai atipică, însă una în care a mai jucat în trecut. Nici Morariju n-a arătat deloc bine azi, nici Nanu care a pierdut multe mingi, nici Szekely care n-a reuşit mai nimic, nici Boldea nu s-a remarcat, nici Hasani. Greu în aceste condiţii să obţii mai mult.
Poli arată în continuare rău. Intră fără convingere în teren, nu îşi creează ocazii, se cramponează în acţiuni fără de succes cu centrări lamentabile din flancuri. Şi greşelile personale, ce să mai zici despre ele?
Mă tem să nu ni se termine şansa înainte ca noi să începem să jucăm fotbal.
Poli: Nuno Claro (6) - Dobrosavlevici (5), Scutaru (5), Şeroni (6,5), Morariju (5) - Popovici (6), Gorobsov (6), Hasani (5), Nanu (5) - Szekely (5), Boldea (5)
Schimbări:
Trandu (5,5) pentru Nanu (min 45)
Kneeshaw (5) pentru Hasani (min 45)
Bărbuţ pentru Dobrosavlevici (min 81)
Prima repriză a fost una sterpă, fără mari ocazii de poartă. Doar şutul de la distanţă din minutul 12, trimis de Vezan şi apărat de Nuno Claro, ce a reprezentat acţiune de poartă. În rest, oaspeţii au părut mai în control, asta până când au rămas în zece după o intrare mai dură la mijlocul terenului. Părerea mea e că eliminarea a fost foarte uşoară. Avantajul numeric nu s-a resimţit degrabă şi jocul a trenat. În prelungiri, Scutaru a judecat eronat o fază şi a oferit un corner gratuit oaspeţilor. Aşa cum se cade la cadouri, oaspeţii au reuşit să deschidă scorul la acea lovitură de colţ, Morariju scăpându-şi omul din marcaj.
Mitanul secund a debutat cu două schimbări şi o primă ocazie pentru Poli, când Boldea a insistat în urma unei combinaţii cu Szekely, a ajuns să împingă mingea printre doi adversari, însă aceasta n-a trecut de portar. În minutul 55 am reuşit totuşi egalarea, Gorobsov executând o liberă din lateral stânga, iar Şeroni a deviat cu capul în poartă. Din păcate nu am rămas destul de sus în minutele următoare, astfel că exceptând o lovitură firavă de cap a lui Szekely, ocaziile au cam lipsit. De abia în minutul 79 am mai notat una, la şutul din afara careului a lui Trandu, parat de portarul advers. Un minut mai târziu, la o neînţelegere între Morariju şi Nuno Claro, am fost la câţiva centimetri de a încasa un gol, însă Nuno Claro a reuşit să intervină la şutul lui Chiacu. Ultimele zece minute au fost mai dinamice din partea noastră, odată cu intrarea lui Bărbuţ şi graţie eforturilor lui Popovici, însă nici atunci când am ajuns în faze promiţătoare, n-am putut obţine mai mult de un corner. Un rol important în acest sens a jucat noua achiziţie Kneeshaw, care n-a părut întocmai pregătit pentru a face diferenţa, chiar de a încercat să se implice în joc. În fine, a venit fluierul final şi ne-am trezit pierzând două puncte uşoare, din nou acasă.
Nu am prea multe laude de oferit astăzi, doar Şeroni, Gorobsov şi Popovici fiind peste medie. Debutanţii Dobrosavlevici şi Kneeshaw au încercat multe şi au reuşite puţine, ceea ce mă face să mă întreb de ce a intrat englezul la pauză în locul lui Hasani, când la fel de bine putea intra şi Bărbuţ - considerabil mai experimentat şi mai integrat în echipă, chiar dacă poziţia ar fi fost una mai atipică, însă una în care a mai jucat în trecut. Nici Morariju n-a arătat deloc bine azi, nici Nanu care a pierdut multe mingi, nici Szekely care n-a reuşit mai nimic, nici Boldea nu s-a remarcat, nici Hasani. Greu în aceste condiţii să obţii mai mult.
Poli arată în continuare rău. Intră fără convingere în teren, nu îşi creează ocazii, se cramponează în acţiuni fără de succes cu centrări lamentabile din flancuri. Şi greşelile personale, ce să mai zici despre ele?
Mă tem să nu ni se termine şansa înainte ca noi să începem să jucăm fotbal.
Poli: Nuno Claro (6) - Dobrosavlevici (5), Scutaru (5), Şeroni (6,5), Morariju (5) - Popovici (6), Gorobsov (6), Hasani (5), Nanu (5) - Szekely (5), Boldea (5)
Schimbări:
Trandu (5,5) pentru Nanu (min 45)
Kneeshaw (5) pentru Hasani (min 45)
Bărbuţ pentru Dobrosavlevici (min 81)
24 februarie 2014
Gaz Metan - ACS Poli 0:1 (0:0)
Poți spune orice despre acest meci, numai că n-a fost memorabil nu poți să spui. Culmea, deși s-a jucat un fotbal jalnic, deși Poli a evoluat ca o echipă foarte mică și n-a avut decât o singură ocazie tot meciul, chiar și cu om în plus încă din minutul trei, deși negrii au comis trei infracținui în careu din care două au fost penalizate cu lovitură de pedeapsă, doar Nuno Claro salvând ceva ceea ce nu părea că merită salvat, nu cred că va fi uitat cu ușurință acest meci. Genul de partidă despre care o să vorbești când Poli nu joacă nimic și cu un zâmbet larg o să spui: "Mai știi atunci cu Gaz Metan...?"
Măcar am învățat o lecție astăzi, că nu știi ce chestii ridicole se pot întâmpla ca să rămâi cu o amintire de povestit până când n-o să mai fie fotbalul. Adică pur și simplu genul acela de experiență care te face mai înțelept decât majoritatea microbiștilor fiindcă într-adevăr poți clama că le-ai văzut pe toate.
Despre joc nu sunt mai mult de cinci faze care să merite discutate. Prima este eliminarea lui Todea din debutul partidei, care l-a lovit cu cotul în figură pe Hasani și l-a lăsat însângerat pe gazon. Just. A doua este un penalty neacordat pe finalul primei reprize, când Bawab a fost ținut și împiedicat de același Hasani. A treia este penalty-ul acordat pentru cum Mera l-a ținut de gât pe un adversar, la o fază fixă pe deasupra, pe care ulterior Nuno Claro l-a apărat plonjând în stânga sa - era minutul 72. Trecem la a patra fază, cinci minute mai târziu, când Gorobsov a fost lovit în mână de minge, din nou în urma unei faze fixe, a fost iar penalty și Nuno Claro a sărit tot bine, în dreapta sa, pentru a para șutul la semi-înălțime a lui Petre. În final, a cincea și ultima acțiune care a și consemnat victoria noastră în minutul 88, Ahmetovic a lăsat mingea pentru Morariju, acesta a centrat aproape ideal pentru Nanu la colțul lung, de unde mijlocașul Politehnicii a înscris acrobatic. Sfârșit.
După ce mulțumim divinităților pentru cele trei puncte esențiale pe care le-am câștigat, propun să contemplăm puțin cât de prost a arătat Poli în această seară. În ciuda avantajului avut din debutul meciului, negrii n-au putut să-și creeze absolut nicio ocazie de poartă timp de aproape nouăzeci de minute. Singurele acțiuni construite au curs pe flancuri și toate mai puțin ultima au fost finalizate cu centrări eșuate. Practic echipa noastră n-a existat de la mijloc în sus și la ce presiune am fost supuși în repriza a doua, respectiv la ce gafe am făcut în defensivă, nu-mi prea vine să spun că am arătat prea bine nici din acest punct de vedere. În afară de Nuno Claro, Șeroni, Scutaru și poate jucătorii implicați la gol, Morariju și Nanu, nu cred că există fotbaliști care să aibă merite demne de menționat.
Și te uiți ca neinițiatul la transferurile efectuate în această iarnă. Normal că nu vreau să etichetez de pe acuma pe unul sau pe altul, dar așa cum am scris și în cronica meciului cu Sebiș, doar Morariju a arătat că ar putea fi util, și acest lucru s-a reconfirmat și astăzi. Staicu n-a existat, Hasani la fel, plus că a și scăpat de un penalty, iar Mera a arătat exact așa cum l-am știut dintotdeauna, bine până când a comis-o de era să-ți piardă meciul.
Greu de zis ce ne așteaptă. Echipele sunt aproape la coada clasamentului, mai toate au câștigat în această etapă, iar noi trebuie să dezvoltăm o întreagă dimensiune a jocului nostru care lipsește cu desăvârșire. Azi am arătat fără idei, fără viteză, fără determinare, fără orientare și nu cred că eram singurul care mă gândeam că merităm să pierdem când gazdele se pregăteau să execute penalty-urile. Șunda este obligat să găsească soluții, fiindcă oricât de scăzută ar fi valoarea unor jucători, nu cred că toate problemele noastre rezidă în acest lucru. Și oricine dă bugetul limitat drept principală cauză a insuccesului admite, din umilul meu punct de vedere, propriile limite, nimic altceva.
Bravo Poli (?)!
Poli: Nuno Claro (7,5) - Mera (5), Scutaru (6), Șeroni (6), Morariju (6) - Bărbuț (5), Hasani (5), Gorobsov (5), Trandu (5) - Staicu (5), Boldea (5)
Schimbări:
Popovici (5) pentru Bărbuț (min 45)
Nanu (6) pentru Trandu (min 60)
Ahmetovic pentru Staicu (min 86)
Măcar am învățat o lecție astăzi, că nu știi ce chestii ridicole se pot întâmpla ca să rămâi cu o amintire de povestit până când n-o să mai fie fotbalul. Adică pur și simplu genul acela de experiență care te face mai înțelept decât majoritatea microbiștilor fiindcă într-adevăr poți clama că le-ai văzut pe toate.
Despre joc nu sunt mai mult de cinci faze care să merite discutate. Prima este eliminarea lui Todea din debutul partidei, care l-a lovit cu cotul în figură pe Hasani și l-a lăsat însângerat pe gazon. Just. A doua este un penalty neacordat pe finalul primei reprize, când Bawab a fost ținut și împiedicat de același Hasani. A treia este penalty-ul acordat pentru cum Mera l-a ținut de gât pe un adversar, la o fază fixă pe deasupra, pe care ulterior Nuno Claro l-a apărat plonjând în stânga sa - era minutul 72. Trecem la a patra fază, cinci minute mai târziu, când Gorobsov a fost lovit în mână de minge, din nou în urma unei faze fixe, a fost iar penalty și Nuno Claro a sărit tot bine, în dreapta sa, pentru a para șutul la semi-înălțime a lui Petre. În final, a cincea și ultima acțiune care a și consemnat victoria noastră în minutul 88, Ahmetovic a lăsat mingea pentru Morariju, acesta a centrat aproape ideal pentru Nanu la colțul lung, de unde mijlocașul Politehnicii a înscris acrobatic. Sfârșit.
După ce mulțumim divinităților pentru cele trei puncte esențiale pe care le-am câștigat, propun să contemplăm puțin cât de prost a arătat Poli în această seară. În ciuda avantajului avut din debutul meciului, negrii n-au putut să-și creeze absolut nicio ocazie de poartă timp de aproape nouăzeci de minute. Singurele acțiuni construite au curs pe flancuri și toate mai puțin ultima au fost finalizate cu centrări eșuate. Practic echipa noastră n-a existat de la mijloc în sus și la ce presiune am fost supuși în repriza a doua, respectiv la ce gafe am făcut în defensivă, nu-mi prea vine să spun că am arătat prea bine nici din acest punct de vedere. În afară de Nuno Claro, Șeroni, Scutaru și poate jucătorii implicați la gol, Morariju și Nanu, nu cred că există fotbaliști care să aibă merite demne de menționat.
Și te uiți ca neinițiatul la transferurile efectuate în această iarnă. Normal că nu vreau să etichetez de pe acuma pe unul sau pe altul, dar așa cum am scris și în cronica meciului cu Sebiș, doar Morariju a arătat că ar putea fi util, și acest lucru s-a reconfirmat și astăzi. Staicu n-a existat, Hasani la fel, plus că a și scăpat de un penalty, iar Mera a arătat exact așa cum l-am știut dintotdeauna, bine până când a comis-o de era să-ți piardă meciul.
Greu de zis ce ne așteaptă. Echipele sunt aproape la coada clasamentului, mai toate au câștigat în această etapă, iar noi trebuie să dezvoltăm o întreagă dimensiune a jocului nostru care lipsește cu desăvârșire. Azi am arătat fără idei, fără viteză, fără determinare, fără orientare și nu cred că eram singurul care mă gândeam că merităm să pierdem când gazdele se pregăteau să execute penalty-urile. Șunda este obligat să găsească soluții, fiindcă oricât de scăzută ar fi valoarea unor jucători, nu cred că toate problemele noastre rezidă în acest lucru. Și oricine dă bugetul limitat drept principală cauză a insuccesului admite, din umilul meu punct de vedere, propriile limite, nimic altceva.
Bravo Poli (?)!
Poli: Nuno Claro (7,5) - Mera (5), Scutaru (6), Șeroni (6), Morariju (6) - Bărbuț (5), Hasani (5), Gorobsov (5), Trandu (5) - Staicu (5), Boldea (5)
Schimbări:
Popovici (5) pentru Bărbuț (min 45)
Nanu (6) pentru Trandu (min 60)
Ahmetovic pentru Staicu (min 86)
13 februarie 2014
Amical: ACS Poli - Național Sebiș 0:0
Poate că pregătirea fizică intensă din ultima perioadă explică toate minusuruile din jocul nostru, așa cum ar dori unii sau alții să înțelegem. Probabil că este o cauză pentru care Poli nu evoluează la nivel maxim, însă atunci când nici cu o echipă de liga a III-a nu ești capabil să marchezi și arăți doar răzleț ceva interesant pe teren, e bine să-ți admiți problemele și să lucrezi serios la ele.
Nu știu dacă e bine sau nu, faptul că am avut totuși un număr rezonabil de ocazii. De vreo două ori n-am putut plasa mingea în poarta părăsită de portar (și în cazul nostru Scutaru a trebuit să intervină la o ieșire hazardată a lui Nuno Claro), de vreo alte patru ori n-am putut să o dăm altundeva decât unde se afla apărătorul buturilor adverse. În prima repriză galbenii de azi au evoluat cu ceea ce ar trebui să fie în mare primul unsprezece, în vreme ce mitanul secund a inclus rezerve, nou-veniți sau nu, și trialiști. Poate că garnitura de titulari s-a prezentat mai dominant, însă criza la construcție a fost aceeași în ambele cazuri, căci exceptând faze construite în flancuri și finalizate cu centrări sub-standard, atacurile noastre n-au strălucit de fel.
Nici nu pot spune că mi-a plăcut cineva anume. Poate efortul lui Bărbuț ce mi-a atras puțin atenția în sens pozitiv și poate că Morarjiu mi s-a părut o opțiune rezonabilă pe flancul stâng. M-a îngrijorat însă că Dobrosavlevici este cam reprofilat fundaș dreapta, în vreme ce restul nou-veniților au fost distinct mediocri. Anume, Ahmetovic, care a evoluat în prim echipă, n-a arătat mare lucru, Staicu nici atât. Hasani a părut pierdut la centru în repriza secundă, făcând multe greșeli, în vreme ce Ifedayo mi-a lăsat impresia că ar fi puțin cam lent în decizii. Himcinschi ce-a avut o fază bunicică, în rest nimic deosebit, iar un mijlocaș energic testat astăzi cu prenumele Kneeshaw a muncit mult, atât cât l-au ținut picioarele.
E ciudat să vezi ce decizii neintuitive iau anumiți jucători în dezvoltarea jocului, poate fiindcă nu se înțeleg încă prea bine sau fiindcă pur și simplu nu văd dincolo de situațiile în care se află. Nu știu ce să zic, mă declar sceptic că vom avea mari surprize pozitive odată cu începutul returului, dar vreau să mă las uluit.
Poli (rep I): Nuno Claro - Dobrosavlevici, Scutaru, Șeroni, Morariju - Ov. Petre - Bărbuț, Boldea, Gorobsov, Ahmetovic - Staicu (Himcinschi)
Poli (rep II-a): Pap - Popovici, Nohai, Poparadu, Bălace - Hasani - Ifedayo, Kneeshaw, Trandu, Nanu - Himcinschi (Szekely)
Nu știu dacă e bine sau nu, faptul că am avut totuși un număr rezonabil de ocazii. De vreo două ori n-am putut plasa mingea în poarta părăsită de portar (și în cazul nostru Scutaru a trebuit să intervină la o ieșire hazardată a lui Nuno Claro), de vreo alte patru ori n-am putut să o dăm altundeva decât unde se afla apărătorul buturilor adverse. În prima repriză galbenii de azi au evoluat cu ceea ce ar trebui să fie în mare primul unsprezece, în vreme ce mitanul secund a inclus rezerve, nou-veniți sau nu, și trialiști. Poate că garnitura de titulari s-a prezentat mai dominant, însă criza la construcție a fost aceeași în ambele cazuri, căci exceptând faze construite în flancuri și finalizate cu centrări sub-standard, atacurile noastre n-au strălucit de fel.
Nici nu pot spune că mi-a plăcut cineva anume. Poate efortul lui Bărbuț ce mi-a atras puțin atenția în sens pozitiv și poate că Morarjiu mi s-a părut o opțiune rezonabilă pe flancul stâng. M-a îngrijorat însă că Dobrosavlevici este cam reprofilat fundaș dreapta, în vreme ce restul nou-veniților au fost distinct mediocri. Anume, Ahmetovic, care a evoluat în prim echipă, n-a arătat mare lucru, Staicu nici atât. Hasani a părut pierdut la centru în repriza secundă, făcând multe greșeli, în vreme ce Ifedayo mi-a lăsat impresia că ar fi puțin cam lent în decizii. Himcinschi ce-a avut o fază bunicică, în rest nimic deosebit, iar un mijlocaș energic testat astăzi cu prenumele Kneeshaw a muncit mult, atât cât l-au ținut picioarele.
E ciudat să vezi ce decizii neintuitive iau anumiți jucători în dezvoltarea jocului, poate fiindcă nu se înțeleg încă prea bine sau fiindcă pur și simplu nu văd dincolo de situațiile în care se află. Nu știu ce să zic, mă declar sceptic că vom avea mari surprize pozitive odată cu începutul returului, dar vreau să mă las uluit.
Poli (rep I): Nuno Claro - Dobrosavlevici, Scutaru, Șeroni, Morariju - Ov. Petre - Bărbuț, Boldea, Gorobsov, Ahmetovic - Staicu (Himcinschi)
Poli (rep II-a): Pap - Popovici, Nohai, Poparadu, Bălace - Hasani - Ifedayo, Kneeshaw, Trandu, Nanu - Himcinschi (Szekely)
10 februarie 2014
Încălzirea cu rezultate mediocre
S-a terminat stagiul turcesc și cu el s-a conturat evidența faptului că Poli nu arată prea diferit, în rezultate, față de pregătirea de la începutul turului. Bilanțul ne arată una bucată victorie, două egaluri și patru înfrângeri, patru goluri marcate, șase primite. Și judecând după ceea ce am văzut din rezumatul partidei cu Torpedo Zhodino, mă mir că n-am primit mai multe goluri.
Bineînțeles că trebuie să nu pierdem din vedere faptul că în medie am jucat un meci pe zi - practic am jucat de câteva ori chiar două. Însă nu are cum să nu te îngrijoreze faptul că nici până acuma clubul nu a fost capabil să întărească serios atacul, de nu reușești să câștigi niciun meci împotriva unor adversari rezonabil, dar nu impunători.
Sunt curios să văd echipa la lucru în amicalul din Timișoara programat joi, 13 februarie ora 15.30, cu Național Sebiș. Poate astfel înțeleg mai bine ce se întâmplă pe la Poli.
Gornik Zabrze (locul 2, Polonia) - Poli 0:0
Slavia Sofia (locul 9, Bulgaria) - Poli 2:0
Zeta Golubovic (locul 6, Muntenegru) - Poli 2:1
CSM Iași (locul 4, Liga a II-a) - Poli 0:0
Torpedo Zhodino (locul 5, Belarus) - Poli 3:1
FC Clinceni (locul 3, Liga a II-a) - Poli 2:1
Olimpic Sarajevo (locul 6, Bosnia) - Poli 1:0
Bineînțeles că trebuie să nu pierdem din vedere faptul că în medie am jucat un meci pe zi - practic am jucat de câteva ori chiar două. Însă nu are cum să nu te îngrijoreze faptul că nici până acuma clubul nu a fost capabil să întărească serios atacul, de nu reușești să câștigi niciun meci împotriva unor adversari rezonabil, dar nu impunători.
Sunt curios să văd echipa la lucru în amicalul din Timișoara programat joi, 13 februarie ora 15.30, cu Național Sebiș. Poate astfel înțeleg mai bine ce se întâmplă pe la Poli.
Gornik Zabrze (locul 2, Polonia) - Poli 0:0
Slavia Sofia (locul 9, Bulgaria) - Poli 2:0
Zeta Golubovic (locul 6, Muntenegru) - Poli 2:1
CSM Iași (locul 4, Liga a II-a) - Poli 0:0
Torpedo Zhodino (locul 5, Belarus) - Poli 3:1
FC Clinceni (locul 3, Liga a II-a) - Poli 2:1
Olimpic Sarajevo (locul 6, Bosnia) - Poli 1:0
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)