Meciuri la foc continuu în această zi, căci imediat după partida echipei secunde ne-am mutat, cu mic cu mare, pe Dan Păltinișanu. Aici se desfășurau optimile Cupei României U17 Elită, în care Poli, clasată pe locul șapte în seria de vest, a întâlnit Chiajna, ocupanta locului trei din seria de est. Cu destui jucători care au evoluat la Poli II în acest retur, dar fără Sîntean, accidentat, echipa noastră a reușit să se impună într-o dispută, de altfel, echilibrată, grație reușitelor semnate de Haruț, Ochea și Andreici.
Scorul a fost deschis în minutul 16, când Haruț a transformat penalty-ul obținut de Popan. După o intervenție importantă a portarului Contra, am fi putut să ne desprindem prin Popan/Ochea, care n-au reușit însă să profite de spații din apărarea oaspeților. Mai mult, în minutul 31 un șut expediat de la 22m a ras bara porții adverse, însă tabela a rămas neschimbată până la pauză. Am reușit totuși golul doi la opt minute de la reluare, când Pop a recuperat sus, l-a lansat perfect pe Ochea și acesta, cu un fundaș în cârcă, a reușit să șuteze la firul ierbii pe lângă portar. O nouă intervenție a lui Contra ne-a salvat de gol în minutul 51, când portarul nostru a reușit chiar să prindă un șut puternic din interiorul careului, în poziție de unu la unu. N-a mai fost nimic de făcut în minutul 67, la o fază în care tatonarea largă în preajma careului a oferit timp și spațiu unui jucător advers, acesta plasând mingea pe jos în colțul drept al porții noastre. Părea că vom tremura, dar am rămas ageri pe contră, iar în minutul 71 Popan scapă spre poartă, apoi ține de minge în afara careului, înainte de a-l deschide pe Andreici, care finalizează asemenea lui Ochea (dacă nu cumva tot Ochea a marcat, așa cum apare pe site-ul oficial) și ne dă aer. Chiar în minutele de prelungire, după ce irosisem o șansă de patru contra unu, oaspeții au mai punctat o dată, din interiorul careului, deci golul trei s-a dovedit a fi golul decisiv pentru calificarea în sferturile Cupei.
O victorie muncită, în fața unui adversar capabil, așadar. Sub privirile echipei secunde, precum și a fostului coleg Vlad Dragomir, viteza noastră de atac s-a dovedit decisivă, cu Popan în formă bună. Sferturile de finală se vor disputa pe data de 8 iunie, deci miercuri, iar Poli va întâlni Pandurii Târgu Jiu. Locația rămâne să fie stabilită prin tragere la sorți luni dimineață.
Bravo Poli!
Un unsprezece aproximativ, cu scuzele de rigoare:
Poli : Contra - Ciurescu, Cochințu, Podină, Costinaș - Haruț, Pop, Andreici, Popan - Ochea, Sîrbu
Schimbări:
Strein pentru Sîrbu (min 63)
Corjescu pentru Ciurescu (min 69)
Iseini pentru Ochea (min 76)
Belu pentru Costinaș (min 79)
Sevici pentru Popan (min 80+2)
4 iunie 2016
Poli II - MB Jimbolia 8:0 (5:0)
Victorie la pas pentru echipa secundă, pentru prima oară în multe etape în formulă completă. Tripla lui Mailat şi golurile lui Golda, Velcotă, Bîrnoi, Kokora și Totic au tranșat o dispută care putea liniștit să se termine cu un scor chiar mai mare. Pentru Poli II a fost ultimul meci al sezonului, deși liga a IV-a mai include o etapă în care noi stăm. Poziția finală ne este aproape certă: locul 8 (poate 7), după un retur dificil, în care s-au rulat zeci de jucători, cum au fost disponibili.
Culmea, jocul a început cu una din puținele ocazii ale oaspeților, care l-au întins pe Rusu cu un șut din marginea careului. A fost un foc de paie: minutul 5, corner Postolache și Golda înscrie cu capul din careul mic. După o fază a lui Bîrnoi în flanc, finalizată de Sorescu peste, din voleu, a urmat și o minge lovită cu capul de Velcotă, care și ea a trecut deasupra porții. Se face minutul 23 și ne desprindem, după ce Golda deviază o minge lungă și Mailat scapă de marcaj şi înscrie. Presiunea la poarta adversă nu obosește, iar portarul Jimboliei intervine, cum-necum, la șuturile lui Mailat și Sorescu, din afara careului. Finalul de repriză aduce desprinderea: în minutul 38, Sorescu centrează, mingea traversează careul și ajunge la Mailat, care marchează; la două minute, Postolache dă o minge peste fundaşii adverşi, Velcotă are timp să preia şi să-şi plaseze şutul, fără şanse pentru portar; după ratările lui Golda și Velcotă în aceeași fază, urmează o contră perfectă, care pleacă din respingerea lui Totic, mingea e pasată rapid de Golda la Mailat, acesta are spațiu de alergat şi îi centrează lui Bîrnoi, care are şi el timp să finalizeze plasat şi bine.
După pauză urmează o serie de ratări, care include trei bare prin Sorescu, Golda şi Pădurariu. De abia în minutul 67 marcăm din nou, la capătul uneia din multele curse ale lui Mailat şi rapid mai dăm unul, când Kokora e ager pe respingere la şutul lui Codrean. Ultimul gol îi aparține lui Totic cu o finalizare în diagonală la recuperarea reuşită de Pădurariu. Jocul se termină cu aproape zece minute mai repede, dar meciul era terminat de mult.
A fost un mod frumos de a încheia un sezon care a avut destule momente de acest gen la echipa secundă. Ce va urma anul viitor pentru aceşti tineri - cine ştie?
Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Mailat, Postolache, Bîrnoi, Sorescu - Golda, Velcotă
Schimbări:
Pădurariu pentru Lazăr (min 46)
Kokora pentru Golda (min 62)
Potocianu pentru Postolache (min 62)
Codrean pentru Sporin (min 62)
3 iunie 2016
Trofeul CroVi 2016
Ne dorim de câteva luni să lansăm la apă această idee, dar evenimentele din jurul clubului ne-au împiedicat s-o facem. Acuma însă, cu toate riscurile de rigoare, inclusiv ca aceasta să fie atât ediția inaugurală, cât și ediția finală, vă prezentăm Trofeul CroVi.
Pe la începutul play-out-ului, am născocit să formalizăm o tradiție pe care o purtăm de ceva vreme cu noi, anume stabilirea celui mai bun jucător de la Poli din sezonul proaspăt încheiat. Viziunea noastră era să acordăm două trofee în acest an:
În schimb, am ales să nominalizăm doi jucători care au evoluat exemplar la Poli II, au ajuns în finala Cupei României la juniori A, și au impresionat când au jucat în Liga 1. Ne facem vinovați cu predilecția obișnuită față de jucătorii ofensivi, dar pentru oricine a văzut la lucru echipa secundă, e greu ca primele două nume care să-ți vină în minte să fie altele decât Deian Sorescu și Sebastian Mailat.
Cu felicitările de rigoare, am avut oportunitatea să le înmânăm celor doi trofeele în această după-amiază. Am profitat de moment și am stat de vorbă cu ei despre sezonul care s-a încheiat și ceea ce urmează pentru Poli, într-o conversație pe care o vom publica la începutul săptămânii viitoare. Dacă vă mai amintiți, un dialog cu Deian am avut deja la începutul sezonului. Până atunci, lăsăm imaginile să vorbească - nu înainte de a mulțumi celor de la Lipoplast și consilierului pe arhitectură și design, Florin Tâmpu, care au executat aceste trofee.
Ah, și cine dorește să-i mai vadă la lucru pe Mailat, Sorescu și compania la Poli II, mâine de la ora 10 se dispută penultima etapă a sezonului ligii a IV-a, pe terenul 1 din incinta bazei de la stadionul Dan Păltinișanu.
Pe la începutul play-out-ului, am născocit să formalizăm o tradiție pe care o purtăm de ceva vreme cu noi, anume stabilirea celui mai bun jucător de la Poli din sezonul proaspăt încheiat. Viziunea noastră era să acordăm două trofee în acest an:
- unul pentru echipa de seniori, bazat pe o medie între notele noastre și o evaluare a suporterilor
- unul pentru echipa de juniori, bazat pe impresiile adunate de noi, în principal de la Poli II
În schimb, am ales să nominalizăm doi jucători care au evoluat exemplar la Poli II, au ajuns în finala Cupei României la juniori A, și au impresionat când au jucat în Liga 1. Ne facem vinovați cu predilecția obișnuită față de jucătorii ofensivi, dar pentru oricine a văzut la lucru echipa secundă, e greu ca primele două nume care să-ți vină în minte să fie altele decât Deian Sorescu și Sebastian Mailat.
Cu felicitările de rigoare, am avut oportunitatea să le înmânăm celor doi trofeele în această după-amiază. Am profitat de moment și am stat de vorbă cu ei despre sezonul care s-a încheiat și ceea ce urmează pentru Poli, într-o conversație pe care o vom publica la începutul săptămânii viitoare. Dacă vă mai amintiți, un dialog cu Deian am avut deja la începutul sezonului. Până atunci, lăsăm imaginile să vorbească - nu înainte de a mulțumi celor de la Lipoplast și consilierului pe arhitectură și design, Florin Tâmpu, care au executat aceste trofee.
Ah, și cine dorește să-i mai vadă la lucru pe Mailat, Sorescu și compania la Poli II, mâine de la ora 10 se dispută penultima etapă a sezonului ligii a IV-a, pe terenul 1 din incinta bazei de la stadionul Dan Păltinișanu.
29 mai 2016
Poli - CSMS Iași 2:3 (2:1)
Unele lucruri se schimbă ușor: debutezi trei tineri, joci cu o formulă compactă, arăți determinare. Altele se schimbă mai greu: lipsa pregătirii, ratările repetate, forța de grup. Poli, cea din prima repriză, a arătat nesperat de solid, cu Sorescu, Mailat și Fridrich titulari, tocmai în fața unui club care lupta pentru accederea în Europa League. Poli, cea din a doua repriză, ne-a reamintit limitările acestei echipei, chiar dacă dintre veterani au luptat admirabil Croitoru și fundașul improvizat Elek - în vreme ce alții, Zicu, Goga, Nimely, n-au mai făcut față fizic. N-a fost însă fotbalul rău cu care ne-am obișnuit, am avut parte de două reușite frumoase cu doi tineri în prim plan, Mailat și Sorescu, iar fluierul de final ne-a găsit cu șase juniori în teren. Marea întrebare este unde ne va găsi primul fluier al sezonului 2016-2017.
Meciul a debutat lent, sub cupola de căldură care sufoca terenul. La Poli ne-a surprins imediat prezența lui Elek în apărare, în locul accidentatului Melinte, o improvizație care a funcționat extraordinar. Poate ne-a mai surprins puțin titularizarea lui Sorescu în flancul drept al apărării, el fiind o prezență normal în linia de mijloc, dar improvizația asta era previzibilă. Lucrurile au început să devină interesante după minutul 10: o minge ajunsă în centrul careului este reluată acrobatic de Goga, dar se încăpățânează să lovească bara. Un un-doi elegant în minutul 17 îl deschide pe Nimely în stânga, șutul său fiind respins de Grahovac, ieșit la întâmpinare. Iar apoi, minutul 20: Mailat primește o minge în dreapta, are spațiu, înaintează cu ea la picior, și când ajunge în douăzeci și doi de metri, o pleznește - și mingea zboară, zboară, zboară, cu o boltă perfectă direct în vinclul porții adverse! Părea neverosimil, iar cei mai afectați erau oaspeții, care nu găseau calea spre poarta noastră. Tot compartimentul defensiv s-a ținut bine, Sorescu și Fridrich au reușit să blocheze mai multe incursiuni în flanc, în vreme ce Elek și Torres au controlat zona centrală. După o secetă prelungită de ocazii, am beneficiat de o liberă din afara careului în minutul 37, pe care Javi s-a dus s-o execute: mingea a trecut zidul, dar din nou a lovit bara, în loc să binevoiască să intre în poartă! N-au mai scăpat însă ieșenii două minute mai târziu, când a fost rândul lui Sorescu să iasă la rampă. Acesta a pornit cu mingea la picior din propria jumătate, a schimbat o pasă cu Zicu care l-a deschis ideal pentru cursa sa în flanc, a pătruns în careu și i-a pasat lui Nimely, retras inteligent de lângă fundașul său, iar liberianul a pus latul și a mărit avantajul nostru. În minutul 41 ne-a ajutat și pe noi bara, la un șut din marginea careului, dar așa cum s-a întâmplat adesea în acest sezon, necazul ne aștepta când n-ar fi trebuit să mai vină. Fix la ultima fază a reprizei (bineînțeles că după expirarea timpului adițional dictat), Elek și-a trecut în cont singura scăpare importantă a meciului, a sărit pe sub minge, iar Golubovic a finalizat cu capul din centrul careului, în ciuda efortului făcut de Smaranda.
Că avea să ne fie tare greu în repriza secundă știam deja de pe urma ultimelor experiențe făcute în acest play-out. Dar nimeni nu se grăbea să înscrie chiar la reluare, astfel că prima șansă de gol - o oaspeților - s-a arătat doar în minutul 58, când o posesie neplăcută în careul nostru a fost finalizată cu șut, Smaranda reușind să pareze. Și totul putea să fie mai simplu, dacă în minutul 62 Goga, după o lansare lungă direct din liberă de la centrul terenului, odată ce-l depășise pe Grahovac și avea (doar) un fundaș în cârca, ar fi reușit să-și cadreze șutul în poarta goală. Dar n-a fost să fie, iar între timp formația noastră se prezenta rău din punct de vedere fizic. Ne rupeam repede la mijloc, cu Goga, Nimely, Zicu, uneori Javi și Croitoru rămânând fixați în jumătatea adversă la mingile pierdute pe faza de atac. Se impuneau schimbări, iar pas cu pas Ionuț Popa i-a introdus pe debutanții Velcotă, Bîrnoi și Oprea. Din păcate, diferența de calitate și de experiență s-a făcut simțită, căci niciunul dintre aceștia nu a intrat bine în joc. Oaspeții au forțat și au forțat, iar în minutul 82 au fost răsplătiți. când Fridrich a lăsat prea mult spațiu în flancul stâng, Llullaku a avut timp să-și așeze centrarea pe colțul lung, unde prietenul nostru Cristea, plecat dintr-o presupusă limită a ofsaidului, a împins balonul în poartă. Fără Javi, care mai ținea mingea la mijloc, ieșenii și-au permis să rămână sus și să pună constant presiune, ca în minutul 89 să marcheze golul victoriei. A fost, ca de atâtea ori, o fază familiară, un adversar liber în zonă centrală, douăzeci și ceva de metri, închizătorii pe altundeva, iar Piccioni a trimis un șut năprasnic, la colțul din dreapta jos al porții lui Smaranda, fără șanse pentru portarul nostru. Și așa s-a terminat, încă un meci pe care nu meritam să-l pierdem, ca atâtea altele în perioada Florin Marin, dar genul de meci care, dincolo de haosul administrativ care a umbrit tot ce s-a întâmplat la club în trecutul recent, ne-a arătat că viața în Liga 1 este grea.
A fost un rămas bun care lasă loc de ceva speranțe, în cazul în care se găsește o formulă pentru a continua activitatea fotbalistică la club anul viitor. S-a văzut destul de clar că aveam resurse în cadrul clubului cu care să abordăm acest retur, fără a transfera încă o echipă în aceasta iarnă. Da, clar, n-ar fi fost simplu deloc, căci nu reușești cu una, cu două să introduci meci de meci trei juniori de 18-19 ani, să-i capacitezi la maximum și să ai garanția rezultatului. Problema este că nici cu ce-ai adus n-ai avut garanția vreunui rezultat și, pe deasupra, te-ai umplut de ridicol prin prisma evoluțiilor avute. Și să mai vedem un lucru, relativ curios: Iașiul a jucat un fotbal lent, nicidecum la ce mă așteptăm de la o echipă în pragul Europei. Asta ne-a oferit timp și spațiu în prima repriză, cât au putut alerga Goga și Zicu, și așa am creat mai multe ocazii. N-am putut să nu mă gândesc la ultimul șut ratat al lui Zicu, chiar înainte de a fi schimbat, că a fost o expresie fidelă a contribuției sale la Poli în acest mandat.
Ca să continuăm în obiectivitate, Mailat a dat un gol spectaculos, dar este un jucător capabil de mai mult de atât. Popa a greșit în repriza secundă când l-a ținut retras, în favoarea lui Zicu, care din oboseală nu mai putea să se retragă, dar această decizie ne-a și limitat capacitatea de a contraataca. Iar prezența celor trei tineri s-a văzut mai puțin în repriza a doua și fiindcă ai nevoie de cai bătrâni la mijloc. Croitoru parcă a renăscut în postura de organizator al jocului, ceea ce am presupus că ar fi trebuit să fie rolul său de când a fost adus aici. Javi a făcut un meci destul de bun, oricum peste ce am văzut recent de la el, și a intrat bine în combinații. Iar Elek - dacă aveam pe parcursul sezonului un fundaș cu viteza lui Elek, altfel arăta recordul nostru defensiv. Și, la o adică, nici Torres nu a făcut un joc de lepădat. În schimb Nimely a suferit în avanposturi, prestația sa fiind salvată doar de golul izbutit din serviciul lui Sorescu.
Aș mai zice să nu ignorăm nici faptul că n-am jucat propriu-zis la rezultat, fiindcă dacă o făceam, nu terminam cu șase juniori meciul.
Dar asta e. Pentru toate reușitele lor, ne-a lipsit consistența ca echipă. Ceea ce știm (și știam), este că putem construi ceva interesant pentru sezonul viitor, așa cum puteam construi ceva interesant anul trecut, chiar și anul ăsta. Dacă am pleca cumva de la un zero, adică de la o situație în care să poți face un plan și o echipă, fără a ne trezi că pierdem tot ce-i bun din lipsă de bani sau, la fel de grav, lipsă de viziune, am avea cinci jucători tineri care sunt pregătiți de liga a 2-a, ținem încă cinci care să crească. Pe lângă ei, cu un jucător de tipul lui Croitoru, și alți câțiva luptători, am putea forma un lot bun pentru anul viitor. Mă tem că astea-s mai mult fantezii, în acest moment. Sau, ca să folosim niște termeni consacrați, "vise erotice".
Poli: Smaranda (5,5) - Sorescu (6,5), Elek (6,5), Torres (6), Fridrich (6) - Croitoru (6,5) - Mailat (6,5), Javi (6), Goga (5,5) - Zicu (5), Nimely (5,5)
Schimbări:
Velcotă (5) pentru Goga (min 67)
Bîrnoi pentru Zicu (min 75)
Oprea pentru Javi (min 80)
Meciul a debutat lent, sub cupola de căldură care sufoca terenul. La Poli ne-a surprins imediat prezența lui Elek în apărare, în locul accidentatului Melinte, o improvizație care a funcționat extraordinar. Poate ne-a mai surprins puțin titularizarea lui Sorescu în flancul drept al apărării, el fiind o prezență normal în linia de mijloc, dar improvizația asta era previzibilă. Lucrurile au început să devină interesante după minutul 10: o minge ajunsă în centrul careului este reluată acrobatic de Goga, dar se încăpățânează să lovească bara. Un un-doi elegant în minutul 17 îl deschide pe Nimely în stânga, șutul său fiind respins de Grahovac, ieșit la întâmpinare. Iar apoi, minutul 20: Mailat primește o minge în dreapta, are spațiu, înaintează cu ea la picior, și când ajunge în douăzeci și doi de metri, o pleznește - și mingea zboară, zboară, zboară, cu o boltă perfectă direct în vinclul porții adverse! Părea neverosimil, iar cei mai afectați erau oaspeții, care nu găseau calea spre poarta noastră. Tot compartimentul defensiv s-a ținut bine, Sorescu și Fridrich au reușit să blocheze mai multe incursiuni în flanc, în vreme ce Elek și Torres au controlat zona centrală. După o secetă prelungită de ocazii, am beneficiat de o liberă din afara careului în minutul 37, pe care Javi s-a dus s-o execute: mingea a trecut zidul, dar din nou a lovit bara, în loc să binevoiască să intre în poartă! N-au mai scăpat însă ieșenii două minute mai târziu, când a fost rândul lui Sorescu să iasă la rampă. Acesta a pornit cu mingea la picior din propria jumătate, a schimbat o pasă cu Zicu care l-a deschis ideal pentru cursa sa în flanc, a pătruns în careu și i-a pasat lui Nimely, retras inteligent de lângă fundașul său, iar liberianul a pus latul și a mărit avantajul nostru. În minutul 41 ne-a ajutat și pe noi bara, la un șut din marginea careului, dar așa cum s-a întâmplat adesea în acest sezon, necazul ne aștepta când n-ar fi trebuit să mai vină. Fix la ultima fază a reprizei (bineînțeles că după expirarea timpului adițional dictat), Elek și-a trecut în cont singura scăpare importantă a meciului, a sărit pe sub minge, iar Golubovic a finalizat cu capul din centrul careului, în ciuda efortului făcut de Smaranda.
Că avea să ne fie tare greu în repriza secundă știam deja de pe urma ultimelor experiențe făcute în acest play-out. Dar nimeni nu se grăbea să înscrie chiar la reluare, astfel că prima șansă de gol - o oaspeților - s-a arătat doar în minutul 58, când o posesie neplăcută în careul nostru a fost finalizată cu șut, Smaranda reușind să pareze. Și totul putea să fie mai simplu, dacă în minutul 62 Goga, după o lansare lungă direct din liberă de la centrul terenului, odată ce-l depășise pe Grahovac și avea (doar) un fundaș în cârca, ar fi reușit să-și cadreze șutul în poarta goală. Dar n-a fost să fie, iar între timp formația noastră se prezenta rău din punct de vedere fizic. Ne rupeam repede la mijloc, cu Goga, Nimely, Zicu, uneori Javi și Croitoru rămânând fixați în jumătatea adversă la mingile pierdute pe faza de atac. Se impuneau schimbări, iar pas cu pas Ionuț Popa i-a introdus pe debutanții Velcotă, Bîrnoi și Oprea. Din păcate, diferența de calitate și de experiență s-a făcut simțită, căci niciunul dintre aceștia nu a intrat bine în joc. Oaspeții au forțat și au forțat, iar în minutul 82 au fost răsplătiți. când Fridrich a lăsat prea mult spațiu în flancul stâng, Llullaku a avut timp să-și așeze centrarea pe colțul lung, unde prietenul nostru Cristea, plecat dintr-o presupusă limită a ofsaidului, a împins balonul în poartă. Fără Javi, care mai ținea mingea la mijloc, ieșenii și-au permis să rămână sus și să pună constant presiune, ca în minutul 89 să marcheze golul victoriei. A fost, ca de atâtea ori, o fază familiară, un adversar liber în zonă centrală, douăzeci și ceva de metri, închizătorii pe altundeva, iar Piccioni a trimis un șut năprasnic, la colțul din dreapta jos al porții lui Smaranda, fără șanse pentru portarul nostru. Și așa s-a terminat, încă un meci pe care nu meritam să-l pierdem, ca atâtea altele în perioada Florin Marin, dar genul de meci care, dincolo de haosul administrativ care a umbrit tot ce s-a întâmplat la club în trecutul recent, ne-a arătat că viața în Liga 1 este grea.
A fost un rămas bun care lasă loc de ceva speranțe, în cazul în care se găsește o formulă pentru a continua activitatea fotbalistică la club anul viitor. S-a văzut destul de clar că aveam resurse în cadrul clubului cu care să abordăm acest retur, fără a transfera încă o echipă în aceasta iarnă. Da, clar, n-ar fi fost simplu deloc, căci nu reușești cu una, cu două să introduci meci de meci trei juniori de 18-19 ani, să-i capacitezi la maximum și să ai garanția rezultatului. Problema este că nici cu ce-ai adus n-ai avut garanția vreunui rezultat și, pe deasupra, te-ai umplut de ridicol prin prisma evoluțiilor avute. Și să mai vedem un lucru, relativ curios: Iașiul a jucat un fotbal lent, nicidecum la ce mă așteptăm de la o echipă în pragul Europei. Asta ne-a oferit timp și spațiu în prima repriză, cât au putut alerga Goga și Zicu, și așa am creat mai multe ocazii. N-am putut să nu mă gândesc la ultimul șut ratat al lui Zicu, chiar înainte de a fi schimbat, că a fost o expresie fidelă a contribuției sale la Poli în acest mandat.
Ca să continuăm în obiectivitate, Mailat a dat un gol spectaculos, dar este un jucător capabil de mai mult de atât. Popa a greșit în repriza secundă când l-a ținut retras, în favoarea lui Zicu, care din oboseală nu mai putea să se retragă, dar această decizie ne-a și limitat capacitatea de a contraataca. Iar prezența celor trei tineri s-a văzut mai puțin în repriza a doua și fiindcă ai nevoie de cai bătrâni la mijloc. Croitoru parcă a renăscut în postura de organizator al jocului, ceea ce am presupus că ar fi trebuit să fie rolul său de când a fost adus aici. Javi a făcut un meci destul de bun, oricum peste ce am văzut recent de la el, și a intrat bine în combinații. Iar Elek - dacă aveam pe parcursul sezonului un fundaș cu viteza lui Elek, altfel arăta recordul nostru defensiv. Și, la o adică, nici Torres nu a făcut un joc de lepădat. În schimb Nimely a suferit în avanposturi, prestația sa fiind salvată doar de golul izbutit din serviciul lui Sorescu.
Aș mai zice să nu ignorăm nici faptul că n-am jucat propriu-zis la rezultat, fiindcă dacă o făceam, nu terminam cu șase juniori meciul.
Dar asta e. Pentru toate reușitele lor, ne-a lipsit consistența ca echipă. Ceea ce știm (și știam), este că putem construi ceva interesant pentru sezonul viitor, așa cum puteam construi ceva interesant anul trecut, chiar și anul ăsta. Dacă am pleca cumva de la un zero, adică de la o situație în care să poți face un plan și o echipă, fără a ne trezi că pierdem tot ce-i bun din lipsă de bani sau, la fel de grav, lipsă de viziune, am avea cinci jucători tineri care sunt pregătiți de liga a 2-a, ținem încă cinci care să crească. Pe lângă ei, cu un jucător de tipul lui Croitoru, și alți câțiva luptători, am putea forma un lot bun pentru anul viitor. Mă tem că astea-s mai mult fantezii, în acest moment. Sau, ca să folosim niște termeni consacrați, "vise erotice".
Poli: Smaranda (5,5) - Sorescu (6,5), Elek (6,5), Torres (6), Fridrich (6) - Croitoru (6,5) - Mailat (6,5), Javi (6), Goga (5,5) - Zicu (5), Nimely (5,5)
Schimbări:
Velcotă (5) pentru Goga (min 67)
Bîrnoi pentru Zicu (min 75)
Oprea pentru Javi (min 80)
Dumbrăvița - Poli II 5:3 (0:3)
N-am învățat nimic - mai ales eu, care am plecat din nou la pauză, după ce plecasem la pauză și în etapa trecută. Atunci conduceam 3:1, s-a terminat 3:3, dar acuma am dat-o serios în zona crepusculară. Și asta după o primă repriză relativ liniștită, în care s-au văzut slăbicuni, dar gazdele n-au avut numeroase ocazii - gazde care au jucat cu nume precum Paleacu, Bălace și Nohai.
Cu un prim unsprezece populat de fețe mai cunoscute, precum Lazăr, Totic și Golda, aveam de ce să sperăm la mai mult ca în ultimele etape - deși ne-au lipsit în continuare piese importante (Fridrich, Sturz, Mailat, Sorescu, Sîntean), în vederea ultimei etape de Liga 1. În aceste condiții, flancul nostru drept a părut vulnerabil încă de la debut, iar Dumbrăvița ar fi putut profita în primul minut al jocului, însă finalizarea de la marginea careului a trecut peste. Deși aveau să mai fie incursiuni pe flancurile noastre, Rusu urma să fie chemat serios la datorie doar în ultima fază a reprizei. Până atunci, în minutul 4 am văzut un șut moale al lui Golda din marginea careului, după ce acesta făcuse un un-doi frumos cu Ochea în prealabil pentru a ajunge în poziția de șut. Două minute mai târziu, Ochea aleargă după o lansare în adâncime a lui Potocianu, este tras evident de tricou și se dă penalty - Postolache bate plasat, în dreapta portarului, pentru a deschide scorul. Șansa de doi-zero a avut-o Golda în minutul 10, după ce primise o pasă de la adversar în puțin peste douăzeci de metri, iar șutul său la colțul lung a ciupit bara, înainte de a ieși în aut de poartă. Avea să ne distanțăm la următoarea ocazie, în minutul 21, la capătul unei acțiuni în care mingea a circulat elegant de pe flancul drept spre flancul stâng, l-a găsit pe Gînju în careu, acesta a driblat nereușit, însă mingea i-a rămas la picior, și jucătorul de bandă nu a mai iertat cu un șut plasat la colțul lung. Jocul e liniștit în continuare, pe fondul unei călduri neplăcute de după-amiază, iar gazdele nu par să reușească mai nimic. Desprinderea (aparent) definitivă am dobândit-o în minutul 41, Golda obținând o liberă puțin în afara careului, lateral dreapta în direcția noastră de atac, iar Postolache a executat elegant, peste zid și departe de portar. Vâlvătaia Dumbrăviței a fost un șut/centrare din stânga porții noastre, la chiar ultima fază a reprizei, minge pe care Rusu a respins-o pe colțul scurt.
Situația părea clară. "Stupefacție" cred că e un cuvânt bun ca să descrie ce am simțit când am aflat scorul final, nu doar datorită întoarcerii incredibile, ci și fiindcă prea puține lucruri o anunțau în prima parte. Nu cunosc detalii, dar voi completa datele de statistică în momentul în care le am, pentru a avea o cronică aproximativ rotundă. Mi-e greu să fac alte comentarii în aceste condiții, și oricum cred că aș prefera să mă abțin.
Mâine (astăzi) vom vedea la lucru jucătorii care au dus greul la echipa secundă în acest sezon într-un cadru foarte diferit pentru ei. Va fi foarte interesant de urmărit cine prinde primul unsprezece și cum se va prezenta echipa. Adversarul este redutabil și motivat, deci știm ce ne așteaptă.
Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Postolache, Totic - Codrean, Potocianu, Strein, Gînju - Ochea, Golda
Au mai intrat: Pădurariu și Kokora
Cu un prim unsprezece populat de fețe mai cunoscute, precum Lazăr, Totic și Golda, aveam de ce să sperăm la mai mult ca în ultimele etape - deși ne-au lipsit în continuare piese importante (Fridrich, Sturz, Mailat, Sorescu, Sîntean), în vederea ultimei etape de Liga 1. În aceste condiții, flancul nostru drept a părut vulnerabil încă de la debut, iar Dumbrăvița ar fi putut profita în primul minut al jocului, însă finalizarea de la marginea careului a trecut peste. Deși aveau să mai fie incursiuni pe flancurile noastre, Rusu urma să fie chemat serios la datorie doar în ultima fază a reprizei. Până atunci, în minutul 4 am văzut un șut moale al lui Golda din marginea careului, după ce acesta făcuse un un-doi frumos cu Ochea în prealabil pentru a ajunge în poziția de șut. Două minute mai târziu, Ochea aleargă după o lansare în adâncime a lui Potocianu, este tras evident de tricou și se dă penalty - Postolache bate plasat, în dreapta portarului, pentru a deschide scorul. Șansa de doi-zero a avut-o Golda în minutul 10, după ce primise o pasă de la adversar în puțin peste douăzeci de metri, iar șutul său la colțul lung a ciupit bara, înainte de a ieși în aut de poartă. Avea să ne distanțăm la următoarea ocazie, în minutul 21, la capătul unei acțiuni în care mingea a circulat elegant de pe flancul drept spre flancul stâng, l-a găsit pe Gînju în careu, acesta a driblat nereușit, însă mingea i-a rămas la picior, și jucătorul de bandă nu a mai iertat cu un șut plasat la colțul lung. Jocul e liniștit în continuare, pe fondul unei călduri neplăcute de după-amiază, iar gazdele nu par să reușească mai nimic. Desprinderea (aparent) definitivă am dobândit-o în minutul 41, Golda obținând o liberă puțin în afara careului, lateral dreapta în direcția noastră de atac, iar Postolache a executat elegant, peste zid și departe de portar. Vâlvătaia Dumbrăviței a fost un șut/centrare din stânga porții noastre, la chiar ultima fază a reprizei, minge pe care Rusu a respins-o pe colțul scurt.
Situația părea clară. "Stupefacție" cred că e un cuvânt bun ca să descrie ce am simțit când am aflat scorul final, nu doar datorită întoarcerii incredibile, ci și fiindcă prea puține lucruri o anunțau în prima parte. Nu cunosc detalii, dar voi completa datele de statistică în momentul în care le am, pentru a avea o cronică aproximativ rotundă. Mi-e greu să fac alte comentarii în aceste condiții, și oricum cred că aș prefera să mă abțin.
Mâine (astăzi) vom vedea la lucru jucătorii care au dus greul la echipa secundă în acest sezon într-un cadru foarte diferit pentru ei. Va fi foarte interesant de urmărit cine prinde primul unsprezece și cum se va prezenta echipa. Adversarul este redutabil și motivat, deci știm ce ne așteaptă.
Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Postolache, Totic - Codrean, Potocianu, Strein, Gînju - Ochea, Golda
Au mai intrat: Pădurariu și Kokora
25 mai 2016
Voluntari - Poli 5:0 (2:0)
Mi se pare interesant că șed aici și contemplez să scriu că n-a fost cea mai slabă prestație a alb-violeților pe care am văzut-o în ultima lună. Cu dezavantajul unui arbitraj catastrofal, care a oferit cu ușurință gazdelor un dublu avantaj numeric și un penalty, pe lângă golul patru precedat de un ofsaid, jucătorii noștri se fac însă vinovați de blazarea cu care au abordat prima parte a partidei. Retrogradarea e acum în sac și mai avem de îndurat nouăzeci de minute din acest simulacru orchestrat de tot felul de protagoniști, de la primărie, până la femeia de serviciu - precum prea bine știm.
Așadar jocul a început prost și în minutul 5 era deja 0-1, după ce Filipov l-a driblat pe Goga în flancul drept și a centrat la colțul scurt pentru Enceanu, care a trimis cu capul le lângă Smaranda - Bocșan, marcaj din părți. Noi nu arătăm absolut nimic, îngreunați și de lentoarea lui Suarez la mijloc, respectiv izolarea în avanposturi a lui Nimely. Dacă mai pui și faptul că Goga e mai mult în propria jumătate decât altundeva, avem deja o ecuație imposibil de rezolvat. Prima contribuție arbitrală are loc în minutul 22, când Torres și Bălan aleargă umăr la umăr, fiecare cu brațul în fața celuilalt, spaniolul îl prinde și de tricou pe vârful Voluntariului care se așterne pe jos cum intră în careu. Tușierul semnalizează, arbitrul dă, Rus trage tare și pe centru, cu Smaranda plecat înspre stânga sa. Gazdele se retrag, ocazie cu care mai vedem și noi mingea, o primă semi ocazie aparținându-i lui Bărbuț, care alege un șut moale în defavoarea unei centrări la Goga, liber ca pasărea cerului. Mai bună șansa lui Nimely, o finalizare cu capul la liberă executată de Javi, însă mingea sare puțin pe lângă poartă. Cam atât.
Dacă zbaterea arătată pe final de primă repriză n-a convins, echipa a arătat o atitudine decentă în a doua parte. Două șanse mici ne parvin încă de la debut, mai bună cea a lui Popescu, a cărui șut de la douăzeci de metri a fost respins de Bornescu. În minutul 56, Javi bate o liberă din flancul drept, mingea e respinsă și Cânu încearcă o reluare din foarfecă, de puțin peste. Două minute mai târziu, la o săritură la cap la care nici fault nu se dă de cele mai multe ori, Cânu vede al doilea galben și rămânem în zece. Tot noi presăm iar în minutul 66, avem parte de două lucruri deosebite: primul, o contribuție pozitivă a lui Zicu, care îl lansează pe Elek în dreapta, vârful nostru ia fața lui Maftei și centrează în fața porții pentru Goga; aici intră în scenă al doilea, căci Goga, cu poarta goală în față, se împiedică în minge și reușește să trimită pe lângă din doar câțiva metri. Cinci minute mai târziu se încheie orice vals, după ce un un-doi rapid ne descoase în flancul nostru stâng, și Tudorie trebuie doar să pună latul la centrarea care îl găsește în centrul careului. Parodia arbitrală continuă, și la nici patru minute după ce a intrat în teren, Doman se vede eliminat pentru o talpă, deși intrarea sa a fost lipsită de forță, ambii jucători aruncându-se la o minge liberă - dacă asta ar fi fost unica problemă, poate mai avea vreun rost. Finalul e cel scontat, iar gazdele mai marchează în două rânduri chiar în minutele 88 și 90, după ce Smaranda reușise o paradă la șutul lui Ștefănescu. Ofsaidul clar al lui Filipov nu mai contează înainte de prima reușită, centrarea acestuia punându-i încă un gol pe tavă lui Tudorie, iar apoi ne vedem descoperiți pe un atac al gazdelor, finalizat cu un voleu spectaculos și puternic de Voduț.
Cert este că indiferent ce acuze pot fi aduse conducerii, și pot fi aduse destule, aceasta a încercat cu ultimele puteri să dea un mic elan jucătorilor imediat după venirea lui Grigoraș. Și chiar dacă trebuie să acceptăm că era greu să ștergi din răul făcut chiar înainte de acel moment, la niciun moment dat în ultima lună de zile nu am văzut sau simțit din partea celor de pe teren că își doresc, colectiv, să scăpăm de retrogradare. Poate cade prost că am insistat atâta la adresa arbitrajului tocmai în acest meci, când jocurile erau în mare făcute. Dar revin cu ce am spus și în decembrie, această echipă nu a primit aproape niciodată ceva ce nu i s-a cuvenit pe teren - excepție fiind victoria cu Steaua și o decizie favorabilă în acest play-out. Mai rar să vezi un club tăbăcit din toate părțile, de afară și dinăuntru, pe teren și de mass-media, iar nu în ultimul rând - pe tabelă.
Vom vedea ce ne rămâne după duminică, o zi care ar putea și ar trebui să prilejuiască niște debuturi în prima ligă în echipa noastră. Iar după aceea, e timpul unor decizii drastice, apolitice și, paradoxal poate, dictate de logică.
Poli: Smaranda (5) - Bocșan (4,5), Cânu (5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Bărbuț (5), Croitoru (5,5), Suarez (5), Javi (5) - Goga (5), Nimely (5)
Schimbări:
Zicu (5) pentru Suarez (min 35)
Elek (5,5) pentru Nimely (min 53)
Doman (4) pentru Goga (min 72)
Așadar jocul a început prost și în minutul 5 era deja 0-1, după ce Filipov l-a driblat pe Goga în flancul drept și a centrat la colțul scurt pentru Enceanu, care a trimis cu capul le lângă Smaranda - Bocșan, marcaj din părți. Noi nu arătăm absolut nimic, îngreunați și de lentoarea lui Suarez la mijloc, respectiv izolarea în avanposturi a lui Nimely. Dacă mai pui și faptul că Goga e mai mult în propria jumătate decât altundeva, avem deja o ecuație imposibil de rezolvat. Prima contribuție arbitrală are loc în minutul 22, când Torres și Bălan aleargă umăr la umăr, fiecare cu brațul în fața celuilalt, spaniolul îl prinde și de tricou pe vârful Voluntariului care se așterne pe jos cum intră în careu. Tușierul semnalizează, arbitrul dă, Rus trage tare și pe centru, cu Smaranda plecat înspre stânga sa. Gazdele se retrag, ocazie cu care mai vedem și noi mingea, o primă semi ocazie aparținându-i lui Bărbuț, care alege un șut moale în defavoarea unei centrări la Goga, liber ca pasărea cerului. Mai bună șansa lui Nimely, o finalizare cu capul la liberă executată de Javi, însă mingea sare puțin pe lângă poartă. Cam atât.
Dacă zbaterea arătată pe final de primă repriză n-a convins, echipa a arătat o atitudine decentă în a doua parte. Două șanse mici ne parvin încă de la debut, mai bună cea a lui Popescu, a cărui șut de la douăzeci de metri a fost respins de Bornescu. În minutul 56, Javi bate o liberă din flancul drept, mingea e respinsă și Cânu încearcă o reluare din foarfecă, de puțin peste. Două minute mai târziu, la o săritură la cap la care nici fault nu se dă de cele mai multe ori, Cânu vede al doilea galben și rămânem în zece. Tot noi presăm iar în minutul 66, avem parte de două lucruri deosebite: primul, o contribuție pozitivă a lui Zicu, care îl lansează pe Elek în dreapta, vârful nostru ia fața lui Maftei și centrează în fața porții pentru Goga; aici intră în scenă al doilea, căci Goga, cu poarta goală în față, se împiedică în minge și reușește să trimită pe lângă din doar câțiva metri. Cinci minute mai târziu se încheie orice vals, după ce un un-doi rapid ne descoase în flancul nostru stâng, și Tudorie trebuie doar să pună latul la centrarea care îl găsește în centrul careului. Parodia arbitrală continuă, și la nici patru minute după ce a intrat în teren, Doman se vede eliminat pentru o talpă, deși intrarea sa a fost lipsită de forță, ambii jucători aruncându-se la o minge liberă - dacă asta ar fi fost unica problemă, poate mai avea vreun rost. Finalul e cel scontat, iar gazdele mai marchează în două rânduri chiar în minutele 88 și 90, după ce Smaranda reușise o paradă la șutul lui Ștefănescu. Ofsaidul clar al lui Filipov nu mai contează înainte de prima reușită, centrarea acestuia punându-i încă un gol pe tavă lui Tudorie, iar apoi ne vedem descoperiți pe un atac al gazdelor, finalizat cu un voleu spectaculos și puternic de Voduț.
Cert este că indiferent ce acuze pot fi aduse conducerii, și pot fi aduse destule, aceasta a încercat cu ultimele puteri să dea un mic elan jucătorilor imediat după venirea lui Grigoraș. Și chiar dacă trebuie să acceptăm că era greu să ștergi din răul făcut chiar înainte de acel moment, la niciun moment dat în ultima lună de zile nu am văzut sau simțit din partea celor de pe teren că își doresc, colectiv, să scăpăm de retrogradare. Poate cade prost că am insistat atâta la adresa arbitrajului tocmai în acest meci, când jocurile erau în mare făcute. Dar revin cu ce am spus și în decembrie, această echipă nu a primit aproape niciodată ceva ce nu i s-a cuvenit pe teren - excepție fiind victoria cu Steaua și o decizie favorabilă în acest play-out. Mai rar să vezi un club tăbăcit din toate părțile, de afară și dinăuntru, pe teren și de mass-media, iar nu în ultimul rând - pe tabelă.
Vom vedea ce ne rămâne după duminică, o zi care ar putea și ar trebui să prilejuiască niște debuturi în prima ligă în echipa noastră. Iar după aceea, e timpul unor decizii drastice, apolitice și, paradoxal poate, dictate de logică.
Poli: Smaranda (5) - Bocșan (4,5), Cânu (5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Bărbuț (5), Croitoru (5,5), Suarez (5), Javi (5) - Goga (5), Nimely (5)
Schimbări:
Zicu (5) pentru Suarez (min 35)
Elek (5,5) pentru Nimely (min 53)
Doman (4) pentru Goga (min 72)
24 mai 2016
Poli II - Murani 3:3 (3:1)
M-am înghesuit să prind o repriză și din meciul codașelor acestui retur, însă nici de această dată echipa secundă nu a reușit să-și depășească condiția. E drept, după ce și-au făcut un avantaj bunicel pentru pauză, repriza secundă a fost abordată cu om în minus, datorită eliminării lui Bătrînu. Oaspeții au revenit grație avanatajului numeric, anulând astfel reușitele lui Sturz, de două ori, și Codrean.
Poli a început bine, iar prima șansă a apărut în minutul 6, după o urcare a lui Filip, un un-doi care l-a deschis pe Codrean în dreapta, centrarea acestuia ajungând la Ochea, care întâi a tras în blocaj și apoi a avut șansa încă unui șut, respins de portar. Scorul avea să se deschidă în minutul 13: Sturz, jucând atacant, a fost deschis spre poartă și portarul l-a agățat; culmea, acesta a fost iertat de eliminare, deși faza avea să fie aproape identică cu cea la capătul căreia Bătrînu a văzut cartonașul roșu; Sturz a transformat lovitura de pedeapsă cu un șut puternic. Mare șansă pentru desprindere în minutul 17, la o acțiune a lui Ochea, scăpat singur, acesta centrând mingea la Sturz, care a trimis cu latul pe lângă portar, dar și pe lângă poarta. Replica oaspeților vine în minutul 21 printr-o fază asemănătoare, finalizată din prima peste poarta apărată de - surpriză! - Kirschstein. În minutul 30 am reușit desprinderea, la capătul unei acțiuni în flancul drept, Codrean șutând anemic la poartă din marginea careului, însă mingea s-a scurs pe sub portar și a intrat în plasă. Imediat Sturz trece iar pe lângă șansa unei majorări, când apucă să împungă mingea înaintea portarului, dar balonul iese în aut de poartă. Cu șase minute înainte de pauză, Muraniul revine pe tabelă, Costescu fiind găsit la capătul unei pase filtrante pe lângă Bătrînu, spectator, și cu tot timpul din lume a avut grijă să-și plaseze finalizarea fără șanse pentru Kirschstein. N-avea să fie scorul pauzei, căci în minutul 42 am obținut o liberă din colțul careului, Sturz a executat plasat pe lângă zid, iar portarul advers n-a mai ajuns la balon. Din păcate, ultima fază a reprizei l-a găsit din nou depășit pe Bătrînu, care de această dată a faultat un adversar la marginea careului, în poziție bună de gol, chiar dacă în dreptul unui alt fundaș, și arbitrul a considerat că e cazul să îl elimine. Libera a trecut peste, însă avantajul era fragil.
Cu Potocianu retras să acopere golul lăsat de Bătrînu, oaspeții au reușit totuși să marcheze relativ rapid după reluare, în minutul 62. Ne-a fost greu să mai punem la cale multe ocazii, din moment ce echipa era ruptă la mijloc, ceea a și permis celor din Murani să rămână sus. Presiunea de final a dat și roade, când cu un minut înainte de terminarea timpului regulamentar, aceștia au reușit să egaleze prin același Costescu.
În mod normal de etapa viitoare echipa secundă va fi inărită cu juniorii A, ceea ce ar trebui să le dea un plus pentru etapele rămase. Problema e că nimeni nu prea mai are pentru ce juca, la capătul unui sezon care se anunță dureros pe toate fronturile.
Poli: Kirschstein - Filip, Bătrînu, Podină, Demenescu - Codrean, Strein, Potocianu, Costinaș - Ochea, Sturz
Schimbări:
Găvruță pentru Costinaș (min 75)
Iseini pentru Codrean (min 88)
Poli a început bine, iar prima șansă a apărut în minutul 6, după o urcare a lui Filip, un un-doi care l-a deschis pe Codrean în dreapta, centrarea acestuia ajungând la Ochea, care întâi a tras în blocaj și apoi a avut șansa încă unui șut, respins de portar. Scorul avea să se deschidă în minutul 13: Sturz, jucând atacant, a fost deschis spre poartă și portarul l-a agățat; culmea, acesta a fost iertat de eliminare, deși faza avea să fie aproape identică cu cea la capătul căreia Bătrînu a văzut cartonașul roșu; Sturz a transformat lovitura de pedeapsă cu un șut puternic. Mare șansă pentru desprindere în minutul 17, la o acțiune a lui Ochea, scăpat singur, acesta centrând mingea la Sturz, care a trimis cu latul pe lângă portar, dar și pe lângă poarta. Replica oaspeților vine în minutul 21 printr-o fază asemănătoare, finalizată din prima peste poarta apărată de - surpriză! - Kirschstein. În minutul 30 am reușit desprinderea, la capătul unei acțiuni în flancul drept, Codrean șutând anemic la poartă din marginea careului, însă mingea s-a scurs pe sub portar și a intrat în plasă. Imediat Sturz trece iar pe lângă șansa unei majorări, când apucă să împungă mingea înaintea portarului, dar balonul iese în aut de poartă. Cu șase minute înainte de pauză, Muraniul revine pe tabelă, Costescu fiind găsit la capătul unei pase filtrante pe lângă Bătrînu, spectator, și cu tot timpul din lume a avut grijă să-și plaseze finalizarea fără șanse pentru Kirschstein. N-avea să fie scorul pauzei, căci în minutul 42 am obținut o liberă din colțul careului, Sturz a executat plasat pe lângă zid, iar portarul advers n-a mai ajuns la balon. Din păcate, ultima fază a reprizei l-a găsit din nou depășit pe Bătrînu, care de această dată a faultat un adversar la marginea careului, în poziție bună de gol, chiar dacă în dreptul unui alt fundaș, și arbitrul a considerat că e cazul să îl elimine. Libera a trecut peste, însă avantajul era fragil.
Cu Potocianu retras să acopere golul lăsat de Bătrînu, oaspeții au reușit totuși să marcheze relativ rapid după reluare, în minutul 62. Ne-a fost greu să mai punem la cale multe ocazii, din moment ce echipa era ruptă la mijloc, ceea a și permis celor din Murani să rămână sus. Presiunea de final a dat și roade, când cu un minut înainte de terminarea timpului regulamentar, aceștia au reușit să egaleze prin același Costescu.
În mod normal de etapa viitoare echipa secundă va fi inărită cu juniorii A, ceea ce ar trebui să le dea un plus pentru etapele rămase. Problema e că nimeni nu prea mai are pentru ce juca, la capătul unui sezon care se anunță dureros pe toate fronturile.
Poli: Kirschstein - Filip, Bătrînu, Podină, Demenescu - Codrean, Strein, Potocianu, Costinaș - Ochea, Sturz
Schimbări:
Găvruță pentru Costinaș (min 75)
Iseini pentru Codrean (min 88)
CR U19: Poli - UTA BD 2:3 (1:1)
În patru ani de zile, de când clubul a intrat sub egida solitară a municipalității, aceasta a fost prima șansă de a câștiga un trofeu - fără să contorizăm competiția amicală Cupa Fabric. N-a fost să fie, tocmai într-un duel cu rivala UTA, o rivală care a dedicat însă multe resurse acestei partide. Golurile lui Velcotă și Mailat au ținut doar aproape în finala Cupei României Elită U19.
Inspirația cronicii de azi vine de pe live-text-ul FRF.
Față în față cu formația antrenată de fostul polist, Dan Stupar, tinerii alb-violeți aveau parte de o sarcină foarte dificilă. Motivul: nu mai puțin de cinci dintre jucătorii arădeni au evoluat în acest sezon în liga secundă, dintre care trei sunt chiar oameni de bază la echipa mare. Practic, de la mijloc în sus UTA a folosit jucători obișnuiți cu un nivel competitiv ridicat, iar acest lucru pare să fi se fi simțit în desfășurarea partidei.
UTA a intrat mai bine în joc și a dominat prima jumătate de oră. Până să deschidă scorul în minutul 19, arădenii avuseseră deja patru șanse de gol, din care nu reușiseră să cadreze niciuna. Apoi însă, o fază pe flancul drept a precedat o centrare la colțul lung, de unde Man a trimis cu latul în poartă din cinci metri. Poli n-a reușit să ofere o replică rapidă, ba chiar a fost aproape de un deficit dublu, doar intervenția de pe linia porții a lui Lazăr păstrând proporțiile scorului la o acțiune în minutul 21. După încă un șut la poarta noastră, prins de Rusu, am beneficiat și noi de prima ocazie, când Popan a fost blocat în cinci metri. A urmat rândul lui Fridrich să ne scape de gol în minutul 34, înainte ca Mailat să-l testeze pe portarul advers cu un șut din paisprezece metri, respins. Și chiar înainte de pauză, cumva nesperat, am reușit egalarea: Velcotă a intrat în careu, a scăpat de un adversar printr-un dribling scurt, și a finalizat la vinclu din șaptesprezece metri!
Repriza secundă a început tot cu arădenii mai ofensivi, dar după trei oportunități la poarta noastră, a fost rândul lui Golda, Postolache și Mailat să-și încerce norocul, fără succes. În minutul 68, UTA a revenit prin avantaj, după ce o pasă filtrantă ne-a prins descoperiți și Petre a înscris. Avea să fie mai rău cinci minute mai târziu, același Petre reușind să-l învingă pe Rusu cu un șut din șaisprezece metri. Fără nicio altă șansă, am început să forțăm, dar șansele nu s-au grăbit să apară. A fost un șut al lui Postolache, de la treizeci de metri, peste, înainte ca Velcotă să fie faultat în careu în minutul 80. Mailat a transformat cu o scăriță, dar n-am mai reușit să înscriem până la final, astfel că deznodământul partidei a rămas nefavorabil.
Ca la echipa mare, și juniorii au arătat multe slăbiciuni defensive în acest an. Cu Lazăr și Totic reprofilați pe pozițiile de astăzi și o linie de mijloc care a avut istoric dificultăți în a tăia din fașă atacurile adverse, avea să ne fie greu. Nu cred să fi fost meci fără gol primit, iar în fața experienței arădenilor, acest lucru ne-a costat. E amar că nu s-a putut mai mult, în special în contextul actual, în care Poli avea nevoie așa de mare de un succes.
Ce știm este că avem niște juniori cu care se poate construi pentru viitor, dar a cui viitor și în ce condiții vom afla în luna următoare.
Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Popan, Oprea, Postolache, Mailat - Golda, Velcotă
Schimbări:
Pădurariu pentru Golda (min 69)
Kokora pentru Lazăr (min 74)
Filip pentru Rusu (min 88)
Gînju pentru Velcotă (min 88)
Inspirația cronicii de azi vine de pe live-text-ul FRF.
Față în față cu formația antrenată de fostul polist, Dan Stupar, tinerii alb-violeți aveau parte de o sarcină foarte dificilă. Motivul: nu mai puțin de cinci dintre jucătorii arădeni au evoluat în acest sezon în liga secundă, dintre care trei sunt chiar oameni de bază la echipa mare. Practic, de la mijloc în sus UTA a folosit jucători obișnuiți cu un nivel competitiv ridicat, iar acest lucru pare să fi se fi simțit în desfășurarea partidei.
UTA a intrat mai bine în joc și a dominat prima jumătate de oră. Până să deschidă scorul în minutul 19, arădenii avuseseră deja patru șanse de gol, din care nu reușiseră să cadreze niciuna. Apoi însă, o fază pe flancul drept a precedat o centrare la colțul lung, de unde Man a trimis cu latul în poartă din cinci metri. Poli n-a reușit să ofere o replică rapidă, ba chiar a fost aproape de un deficit dublu, doar intervenția de pe linia porții a lui Lazăr păstrând proporțiile scorului la o acțiune în minutul 21. După încă un șut la poarta noastră, prins de Rusu, am beneficiat și noi de prima ocazie, când Popan a fost blocat în cinci metri. A urmat rândul lui Fridrich să ne scape de gol în minutul 34, înainte ca Mailat să-l testeze pe portarul advers cu un șut din paisprezece metri, respins. Și chiar înainte de pauză, cumva nesperat, am reușit egalarea: Velcotă a intrat în careu, a scăpat de un adversar printr-un dribling scurt, și a finalizat la vinclu din șaptesprezece metri!
Repriza secundă a început tot cu arădenii mai ofensivi, dar după trei oportunități la poarta noastră, a fost rândul lui Golda, Postolache și Mailat să-și încerce norocul, fără succes. În minutul 68, UTA a revenit prin avantaj, după ce o pasă filtrantă ne-a prins descoperiți și Petre a înscris. Avea să fie mai rău cinci minute mai târziu, același Petre reușind să-l învingă pe Rusu cu un șut din șaisprezece metri. Fără nicio altă șansă, am început să forțăm, dar șansele nu s-au grăbit să apară. A fost un șut al lui Postolache, de la treizeci de metri, peste, înainte ca Velcotă să fie faultat în careu în minutul 80. Mailat a transformat cu o scăriță, dar n-am mai reușit să înscriem până la final, astfel că deznodământul partidei a rămas nefavorabil.
Ca la echipa mare, și juniorii au arătat multe slăbiciuni defensive în acest an. Cu Lazăr și Totic reprofilați pe pozițiile de astăzi și o linie de mijloc care a avut istoric dificultăți în a tăia din fașă atacurile adverse, avea să ne fie greu. Nu cred să fi fost meci fără gol primit, iar în fața experienței arădenilor, acest lucru ne-a costat. E amar că nu s-a putut mai mult, în special în contextul actual, în care Poli avea nevoie așa de mare de un succes.
Ce știm este că avem niște juniori cu care se poate construi pentru viitor, dar a cui viitor și în ce condiții vom afla în luna următoare.
Poli: Rusu - Sporin, Lazăr, Fridrich, Totic - Popan, Oprea, Postolache, Mailat - Golda, Velcotă
Schimbări:
Pădurariu pentru Golda (min 69)
Kokora pentru Lazăr (min 74)
Filip pentru Rusu (min 88)
Gînju pentru Velcotă (min 88)
22 mai 2016
Poli - Botoșani 1:4 (1:3)
A fost, în mare, un meci al nepăsării - jucătorilor, că se află pe teren, nouă că Poli este în colaps total. În timp ce Robu demitea antrenori pe facebook, admiram un simulacru pe Dan Păltinișanu, toată lumea parcă în așteptarea inevitabilului - retrogadarea, disoluția, ce o fi. Grigoraș, e drept, a eșuat total, eșecul său cel mai mare nefiind haosul tactic, cât inabilitatea de a monta jucătorii la un nivel, să zicem, al subzistenței. Aplauzele ironice ale lui Elek la huiduielile de la final nu se cad, dar denotă clar starea de spirit de la echipă. Lehamitea lor, lehamitea noastră, și pe undeva multă Schadenfreude.
Ca să vorbim despre fotbal puțin, am arătat fără spor de la bun început. Melinte, pasiv și lent, oferă oaspeților prima ocazie, însă finalizarea e moale și pe Smaranda. Noi nu contăm, iar prin urmare scorul se deschide în minutul 9: fază prelungită de atac a Botoșaniului, Cânu pune picior pe o intercepție trimițând mingea la aproximativ 20 metri de poartă, de unde Bordeianu o pleznește din prima și dă un gol de generic. După puțină zăpăceală cu un presupus henț în careul oaspeților, ne trezim cumva că egalăm în minutul 14: Bărbuț scapă în flanc, centrează în spate pentru Nimely, aceta preia și trage, portarul respinge în lateral, unde apare Doman să împingă mingea în poartă. Urmează două șanse decente pentru noi, prima când Doman și Bărbuț scapă doi la doi, dar primul alege să continue singur și finalizarea sa trece peste, ca apoi Goga să primească o minge lungă, trece de portar, dar apoi dă cu capul, din unghi, pe lângă poarta goală. După ce Smaranda respinge o minge în minutul 30, tot la o fază pe zona lui Melinte, ne vedem conduși în minutul 33, când Bărbuț se retrage pentru o recuperare, o reușește, dar apoi pune mingea pe tavă pentru șut lui Fulop, care finalizează excepțional din afara careului, fără șanse pentru Smaranda. Reacționăm ca morții, deși Doman mai aleargă puțin de unul singur, iar în minutul 36 se cam tranșează treabă: o diagonală în flancul nostru stâng ajunge la Ivanovici, acesta centrează de lângă Popescu, iar Cabrera vine nemarcat în centrul careului și înscrie cu capul. Imediat după reluare rămânem în zece, la o fază confuză, în care Tudor a acordat întâi galben, apoi s-a răzgândit și a dat roșu. Jenkins intrase foarte urât la un adversar, iar chiar dacă n-au existat urmări, decizia nu e una absurdă. Bara ne salvează de două ori în aceeași fază în minutul 45, și vine pauza.
Nimic nou după, iar oaspeții se desprind în minutul 49, reușind o contră rapidă după ce Javi degajează mingea în primul adversar, iar Ivanovici profită de urcarea lui Popescu și înscrie pe lângă Smaranda. Nimeni nu mai forțează, deși Botoșaniul mai are o ocazie în minutul 72, Smaranda reușind să respingă un alt șut bun de la distanță. Înainte de aceasta, Doman făcuse o nouă cursă, dar a ales aceeași finalizare slabă, în loc să deschidă jocul la un coechipier, iar după faza parată de Smaranda, Tudor ne refuză un penalty acordabil, când centrarea lui Elek e respinsă aproximativ de un fundaș și mingea îi sare acestuia în mână. Singurul care se agită e Elek, căci nu doar coechipierii, ci și publicul reacționează anesteziați. Meciul se termină cu scena aplauzelor ironice menționată mai sus.
Nu mai e mare lucru de spus. Bărbuț, D. Popescu, Nimely au arătat ceva atitudine, chiar dacă au făcut și greșeli. Doman a fost egoist, dar a reușit câteva jumătăți de acțiuni, pe lângă golul marcat. Smaranda vreo trei intervenții decente. Pe final, și Elek sau Croitoru au fost implicați odată ce a intrat pe teren. În rest, mai nimic notabil, de la foarte slab în jos, cu Jenkins, Javi și Melinte în prim plan. Că despre bulevardul Cânu - Torres/Bocșan/cine-o mai fi știm prea bine că există, și nici măcar nu a fost cauza principală pentru scorul de pe tabelă.
Probabil urmează un alt episod de figurație la Voluntari, iar apoi finalul de Dan Păltinișanu, în care sperăm să vedem niște fețe mai meritorii pe teren.
Poli: Smaranda (5,5) - Melinte (4), Cânu (4,5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Jenkins (3,5), Javi (4) - Bărbuț (5,5), Goga (5), Doman (5,5) - Nimely (5,5)
Schimbări:
Elek (5) pentru Doman (min 60)
Croitoru (5) pentru Bărbuț (min 60)
Abel pentru Javi (min 80)
Ca să vorbim despre fotbal puțin, am arătat fără spor de la bun început. Melinte, pasiv și lent, oferă oaspeților prima ocazie, însă finalizarea e moale și pe Smaranda. Noi nu contăm, iar prin urmare scorul se deschide în minutul 9: fază prelungită de atac a Botoșaniului, Cânu pune picior pe o intercepție trimițând mingea la aproximativ 20 metri de poartă, de unde Bordeianu o pleznește din prima și dă un gol de generic. După puțină zăpăceală cu un presupus henț în careul oaspeților, ne trezim cumva că egalăm în minutul 14: Bărbuț scapă în flanc, centrează în spate pentru Nimely, aceta preia și trage, portarul respinge în lateral, unde apare Doman să împingă mingea în poartă. Urmează două șanse decente pentru noi, prima când Doman și Bărbuț scapă doi la doi, dar primul alege să continue singur și finalizarea sa trece peste, ca apoi Goga să primească o minge lungă, trece de portar, dar apoi dă cu capul, din unghi, pe lângă poarta goală. După ce Smaranda respinge o minge în minutul 30, tot la o fază pe zona lui Melinte, ne vedem conduși în minutul 33, când Bărbuț se retrage pentru o recuperare, o reușește, dar apoi pune mingea pe tavă pentru șut lui Fulop, care finalizează excepțional din afara careului, fără șanse pentru Smaranda. Reacționăm ca morții, deși Doman mai aleargă puțin de unul singur, iar în minutul 36 se cam tranșează treabă: o diagonală în flancul nostru stâng ajunge la Ivanovici, acesta centrează de lângă Popescu, iar Cabrera vine nemarcat în centrul careului și înscrie cu capul. Imediat după reluare rămânem în zece, la o fază confuză, în care Tudor a acordat întâi galben, apoi s-a răzgândit și a dat roșu. Jenkins intrase foarte urât la un adversar, iar chiar dacă n-au existat urmări, decizia nu e una absurdă. Bara ne salvează de două ori în aceeași fază în minutul 45, și vine pauza.
Nimic nou după, iar oaspeții se desprind în minutul 49, reușind o contră rapidă după ce Javi degajează mingea în primul adversar, iar Ivanovici profită de urcarea lui Popescu și înscrie pe lângă Smaranda. Nimeni nu mai forțează, deși Botoșaniul mai are o ocazie în minutul 72, Smaranda reușind să respingă un alt șut bun de la distanță. Înainte de aceasta, Doman făcuse o nouă cursă, dar a ales aceeași finalizare slabă, în loc să deschidă jocul la un coechipier, iar după faza parată de Smaranda, Tudor ne refuză un penalty acordabil, când centrarea lui Elek e respinsă aproximativ de un fundaș și mingea îi sare acestuia în mână. Singurul care se agită e Elek, căci nu doar coechipierii, ci și publicul reacționează anesteziați. Meciul se termină cu scena aplauzelor ironice menționată mai sus.
Nu mai e mare lucru de spus. Bărbuț, D. Popescu, Nimely au arătat ceva atitudine, chiar dacă au făcut și greșeli. Doman a fost egoist, dar a reușit câteva jumătăți de acțiuni, pe lângă golul marcat. Smaranda vreo trei intervenții decente. Pe final, și Elek sau Croitoru au fost implicați odată ce a intrat pe teren. În rest, mai nimic notabil, de la foarte slab în jos, cu Jenkins, Javi și Melinte în prim plan. Că despre bulevardul Cânu - Torres/Bocșan/cine-o mai fi știm prea bine că există, și nici măcar nu a fost cauza principală pentru scorul de pe tabelă.
Probabil urmează un alt episod de figurație la Voluntari, iar apoi finalul de Dan Păltinișanu, în care sperăm să vedem niște fețe mai meritorii pe teren.
Poli: Smaranda (5,5) - Melinte (4), Cânu (4,5), Torres (4,5), D. Popescu (5) - Jenkins (3,5), Javi (4) - Bărbuț (5,5), Goga (5), Doman (5,5) - Nimely (5,5)
Schimbări:
Elek (5) pentru Doman (min 60)
Croitoru (5) pentru Bărbuț (min 60)
Abel pentru Javi (min 80)
21 mai 2016
CFR Timișoara - Poli II 2:0 (0:0)
Prestațiile lamentabile ale echipei secunde continuă, de data aceasta în fața codașei ligii a IV-a. Cu tot cu alibiul lotului subțire și a jucătorilor tineri spre foarte tineri utilizați, atitudinea arătată pe teren în această dimineață caldă a lăsat de dorit. Eliminarea lui Sîntean, pentru două galbene luate aiurea, sau scărița executată slab spre indolent de Sturz din unsprezece metri sunt doar cele mai evidente simptome. Sunt câțiva jucători care mai încearcă să joace fotbal, dar din ansamblul actual al echipei secunde, nu mai există aproape nimic care să merite excursiile microbistice matinale sâmbătă de sâmbătă.
Faptul că au fost ocazii nu încălzește. În minutul 11, un șut al lui Sîntean a fost împins în poartă din câțiva metri, dar s-a dat ofsaid. Gazdele au replicat repede, când David Filip a parat un șut trimis de lângă fundașul nostru stânga, Demenescu. În minutul 24, fundașul dreapta, Daniel Filip, s-a împiedicat în careu, oferind CFR-ului șansa golului, însă șutul din marginea careului mic a trecut pe lângă vinclu, la colțul lung. Replică rapidă a lui Sîntean, care a depășit doi adversar și a pus mingea pentru șut, execuție care a trecut mult peste. Tot Sîntean reușește să se întoarcă cu doi fundași în spate, scapă singur cu portarul și cade - se dă simulare și galben. Și din nou Sîntean e la capătul unei centrări a lui Codrean, dar șutul său trece pe lângă, ca în minutul 34, pe aceeași rută, să putem admira încă o finalizare peste, de această dată din voleu. După ce Filip prinde o liberă din 18 metri fără mari probleme, prindem o contră bună, Sîntean iar în prim plan, acesta intră în unghi, dar încearcă un lob din poziție moartă, mingea lovind bara înainte de a sări în brațele portarului. Și CFR-ul a avut o bară, chiar înainte de finalul reprizei, dar impresia de dominare a Politehnicii a fost una destul de clară.
Al doilea mitan a început însă prost. Gazdele au deschis scorul după o fază prelungită de atac, pornită de la degajarea (cu mâna) a portarului către Potocianu, acesta n-a ajuns la minge care a fost șutată de la 40 metri spre poarta noastră, Filip a scăpat în primă fază când mingea a lovit bara, dar acțiunea a continuat și Iordache a avut luxul de a ajunge netalonat în zonă centrală, la marginea careului, de unde a trimis peste Filip, ieșit la câțiva metri în fața liniei porții. La patru minute, în minutul 55, Sîntean a fost faultat, adversarul a primit galben, iar jucătorul nostru a bătut libera înainte de fluierul arbitrului, încasând al doilea galben. Tot Poli a păstrat posesia, dar ocazii ai mai apărut doar după minutul 70. A fost întâi un șut al lui Codrean din 25 metri, peste, ca apoi același Codrean să întoarcă un adversar în careu, înainte de a trimite slab și pe lângă țintă. Un alt șut al nostru a fost respins de un fundaș din drumul spre poartă, iar așa cum se întâmplă, gazdele s-au desprins la aproape următoarea fază, în minutul 76. După ce tușierul a acordat un corner imaginar la o intervenție a lui Sturz, acțiunea de atac ne-a găsit descoperiți în flancul stâng, unde Demenescu a fost depășit ușor, mingea a fost trimisă centrală, șutul deviat spre colțul lung, acolo aflându-se un alt om al gazdelor care a împins balonul în poartă. Era cam gata totul, dar și așa, în minutul 88 am avut parte de un penalty, pe care Sturz s-a dus să-l bată, însă a încercat o scăriță, fără a-l păcăli pe portar. Putea să se facă chiar 3-0, dar gazdele au ratat din poziție de unu la unu în ultima fază a jocului, astfel că umilința totală a fost evitată.
Dar oricum a fost o umilință. Chiar și cu acest lot slăbit, aveam alte pretenții de la echipa secundă, care de la meciul cu Ripensia încolo, a uitat cum să lupte pe teren. E drept, frații Filip, un Sturz demotivat, Bătrînu sub orice critică, egoismul cronic al lui Sîntean - toate acestea sunt greu de depășit de inspirația individuală a altor jucători. Codrean, care a evoluat bine în prima repriză, a avut parte de un moment oarecum amuzant, când nu a continuat cu pasă o fază promițătoare, iar apoi Săvoiu i-a explicat ce putea să facă, în vreme ce Sîntean le tot atrăgea atenția că el era liber - iar culmea, la faza imediat următoare, Codrean l-a găsit ideal pe Sîntean în centrul careului și acesta a ratat. Nu e vorba, se întâmplă, dar toată starea din jurul echipei pare una deplorabilă.
Poate vom vedea vreo tresărire dacă revin juniorii A în ultimele etape, însă doar din orgoliu - alte motivații nu văd să existe. Până atunci, ne îndreptăm atenția la meciul de mâine seară, respectiv la finala cupei pentru juniorii A, care se va disputa marți.
Poli: David Filip - Daniel Filip, Jivcovici, Sturz, Demenescu - Codrean, Bătrînu, Potocianu, Gînju - Sîntean, Dumitru
Schimbări:
Rusu pentru David Filip (min 58)
Albușel pentru Bătrînu (min 82)
Faptul că au fost ocazii nu încălzește. În minutul 11, un șut al lui Sîntean a fost împins în poartă din câțiva metri, dar s-a dat ofsaid. Gazdele au replicat repede, când David Filip a parat un șut trimis de lângă fundașul nostru stânga, Demenescu. În minutul 24, fundașul dreapta, Daniel Filip, s-a împiedicat în careu, oferind CFR-ului șansa golului, însă șutul din marginea careului mic a trecut pe lângă vinclu, la colțul lung. Replică rapidă a lui Sîntean, care a depășit doi adversar și a pus mingea pentru șut, execuție care a trecut mult peste. Tot Sîntean reușește să se întoarcă cu doi fundași în spate, scapă singur cu portarul și cade - se dă simulare și galben. Și din nou Sîntean e la capătul unei centrări a lui Codrean, dar șutul său trece pe lângă, ca în minutul 34, pe aceeași rută, să putem admira încă o finalizare peste, de această dată din voleu. După ce Filip prinde o liberă din 18 metri fără mari probleme, prindem o contră bună, Sîntean iar în prim plan, acesta intră în unghi, dar încearcă un lob din poziție moartă, mingea lovind bara înainte de a sări în brațele portarului. Și CFR-ul a avut o bară, chiar înainte de finalul reprizei, dar impresia de dominare a Politehnicii a fost una destul de clară.
Al doilea mitan a început însă prost. Gazdele au deschis scorul după o fază prelungită de atac, pornită de la degajarea (cu mâna) a portarului către Potocianu, acesta n-a ajuns la minge care a fost șutată de la 40 metri spre poarta noastră, Filip a scăpat în primă fază când mingea a lovit bara, dar acțiunea a continuat și Iordache a avut luxul de a ajunge netalonat în zonă centrală, la marginea careului, de unde a trimis peste Filip, ieșit la câțiva metri în fața liniei porții. La patru minute, în minutul 55, Sîntean a fost faultat, adversarul a primit galben, iar jucătorul nostru a bătut libera înainte de fluierul arbitrului, încasând al doilea galben. Tot Poli a păstrat posesia, dar ocazii ai mai apărut doar după minutul 70. A fost întâi un șut al lui Codrean din 25 metri, peste, ca apoi același Codrean să întoarcă un adversar în careu, înainte de a trimite slab și pe lângă țintă. Un alt șut al nostru a fost respins de un fundaș din drumul spre poartă, iar așa cum se întâmplă, gazdele s-au desprins la aproape următoarea fază, în minutul 76. După ce tușierul a acordat un corner imaginar la o intervenție a lui Sturz, acțiunea de atac ne-a găsit descoperiți în flancul stâng, unde Demenescu a fost depășit ușor, mingea a fost trimisă centrală, șutul deviat spre colțul lung, acolo aflându-se un alt om al gazdelor care a împins balonul în poartă. Era cam gata totul, dar și așa, în minutul 88 am avut parte de un penalty, pe care Sturz s-a dus să-l bată, însă a încercat o scăriță, fără a-l păcăli pe portar. Putea să se facă chiar 3-0, dar gazdele au ratat din poziție de unu la unu în ultima fază a jocului, astfel că umilința totală a fost evitată.
Dar oricum a fost o umilință. Chiar și cu acest lot slăbit, aveam alte pretenții de la echipa secundă, care de la meciul cu Ripensia încolo, a uitat cum să lupte pe teren. E drept, frații Filip, un Sturz demotivat, Bătrînu sub orice critică, egoismul cronic al lui Sîntean - toate acestea sunt greu de depășit de inspirația individuală a altor jucători. Codrean, care a evoluat bine în prima repriză, a avut parte de un moment oarecum amuzant, când nu a continuat cu pasă o fază promițătoare, iar apoi Săvoiu i-a explicat ce putea să facă, în vreme ce Sîntean le tot atrăgea atenția că el era liber - iar culmea, la faza imediat următoare, Codrean l-a găsit ideal pe Sîntean în centrul careului și acesta a ratat. Nu e vorba, se întâmplă, dar toată starea din jurul echipei pare una deplorabilă.
Poate vom vedea vreo tresărire dacă revin juniorii A în ultimele etape, însă doar din orgoliu - alte motivații nu văd să existe. Până atunci, ne îndreptăm atenția la meciul de mâine seară, respectiv la finala cupei pentru juniorii A, care se va disputa marți.
Poli: David Filip - Daniel Filip, Jivcovici, Sturz, Demenescu - Codrean, Bătrînu, Potocianu, Gînju - Sîntean, Dumitru
Schimbări:
Rusu pentru David Filip (min 58)
Albușel pentru Bătrînu (min 82)
19 mai 2016
CR U19: Viitorul Constanța - Poli 2:2 (2:2), 6:7 după penalty-uri
O rază de lumină, după atâta smoală - juniorii A ai clubului au reușit calificarea în finala Cupei României U19 Elită, în fața uneia dintre cele mai puternice școli de fotbal din țară. Chiar și fără unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei, în persoana lui Sorescu, tinerii poliști antrenați de Cristian Contescu s-au revanșat pentru eșecul din campionat și luptă în continuare pentru un trofeu.
Meciul a fost unul cu o primă repriză agitată, căci gazdele au reușit să înscrie de două ori în primele douăzeci de minute. Poli a replicat însă înainte de pauză, revenind pe tabelă grație reușitelor lui Mailat (min. 29) și Popan (min. 32). Scorul a rămas egal până la capătul celor nouăzeci de minute, iar Poli s-a impus la loviturile de departajare: Fridrich, Totic, Kokora, Postolache și Velcotă au înscris, în vreme ce Rusu a parat a patra execuție a gazdelor.
Pentru un plus de dramatism, adversari în ultimul act vor fi UTA BD. Aceștia au terminat campionatul pe locul 5, în aceeași serie cu noi, dar au fost învinși în ambele întâlniri cu Poli.
Finala se va disputa la Buftea, marți 24 mai, de la ora 20.00. Clubul învingător va fi premiat cu 5000 Euro, iar cealaltă finalistă va primi 2500 Euro.
Bravo băieți și hai Poli! În sfârșit un motiv de satisfacție.
L.E. Finala va avea loc la Deva, până la urmă.
Rezumatul meciului:
Poli: Rusu – Sporin, Postolache, Fridrich, Totic – Mailat (83 Kokora), Oprea, Bîrnoi – Velcotă, Golda (77 Pădurariu), Popan (90+3 Lazăr)
Schimbări:
Pădurariu pentru Golda (min 77)
Kokora pentru Mailat (min 83)
Lazăr pentru Popan (min 90+3)
 |
| Sursa: www.academiahagi.tv |
Pentru un plus de dramatism, adversari în ultimul act vor fi UTA BD. Aceștia au terminat campionatul pe locul 5, în aceeași serie cu noi, dar au fost învinși în ambele întâlniri cu Poli.
Finala se va disputa la Buftea, marți 24 mai, de la ora 20.00. Clubul învingător va fi premiat cu 5000 Euro, iar cealaltă finalistă va primi 2500 Euro.
Bravo băieți și hai Poli! În sfârșit un motiv de satisfacție.
L.E. Finala va avea loc la Deva, până la urmă.
Rezumatul meciului:
Poli: Rusu – Sporin, Postolache, Fridrich, Totic – Mailat (83 Kokora), Oprea, Bîrnoi – Velcotă, Golda (77 Pădurariu), Popan (90+3 Lazăr)
Schimbări:
Pădurariu pentru Golda (min 77)
Kokora pentru Mailat (min 83)
Lazăr pentru Popan (min 90+3)
16 mai 2016
Petrolul - Poli 3:2 (2:0)
Ne-am procopsit și azi cu iluzia unui rezultat strâns, deși am fost echipa care a arătat mai puțin fotbal și și-a dorit mai puțin punctele. Golurile lui Nimely și Jenkins, la două cornere bătute de Goga, maschează diferența dintre cele două formații. Există, cumva, și o parte plină a paharului - compusă din trei, chiar: întâi, că deși nu am arătat prea multe, tot am înscris de două ori; apoi, că în sfârșit am văzut debutul la prima echipă al lui Deian Sorescu; și în final, că Petrolul rămâne în cursă și are motive să învingă pe FC Voluntari în următoarea etapă. Dar...
Primul sfert de oră a fost echilibrat și destul de agreabil. Gazdele au beneficiat de două pase de la Cânu în minutele de debut, iar la a doua Astafei a scăpat cu Smaranda, șutul său trecând printre picioarele portarului, dar și pe lângă poartă. În minutul 7, centrarea lui Goga, după un corner bătut scurt, îl găsește pe Cânu la colțul lung, acesta nereușind să lovească cum și-ar fi dorit cu capul. A urmat o succesiune de faze definitorii pentru neșansa de care am avut parte în acest sezon; întâi, Goga face un un-doi cu Rajcomar, acesta îi dă mingea pentru șut, căpitanul nostru trimțând spre vinclu, dar puțin peste grație unei devieri. Nu se dă corner, iar la următoarea fază de atac a Petrolului, după puțină degringoladă defensivă, Abel degajează aiurea la un adversar, în treizeci de metri, acesta profită de spațiul din apărarea noastră și îl găsește pe Zoubir, care preia pe lângă același Abel și spaniolul îl trage de braț - destul când să-i permită ploieșteanului să cadă. Astafei transformă penalty-ul, iar noi părem loviți cu leuca. De remarcat că gazdele n-au cedat inițiativa și au rămas sus, iar după câteva semi-ocazii au fost răsplătiți în minutul 27: o minge filtrantă printre Cânu și Bocșan îl găsește pe Astafei, care preia larg, dar tot el ajunge la balon înaintea lui Smaranda, care îl agață și se dă încă un penalty, transformat și el, de Zoubir. Meciul intră în comă odată ce Petrolul se retrage, căci în ciuda unei posesii îmbunătățite, nu reușim să construim de fel, singura oportunitate venind la o centrare respinsă până la Abel, a cărui șut din marginea careului a fost deviat în afara terenului.
Repriza secundă a continuat în același ritm moale. După ce Petrolul a trimis o liberă în plasa laterală, în minutul 51, a mai trecut un sfert de oră până la următoarea ocazie - o minge pusă lui Zoubir de Astafei, francezul a trimis central, Smaranda reușind să respingă cu piciorul. La două minute, ne trezim, din nimic, revenind pe tabelă: corner Goga, Nimely vine bine, are o detentă impresionantă și trimite cu capul la colțul lung. Ar fi fost un moment bun să punem presiune, să băgăm frica de rezultat în adversar, în schimb Petrolul a reacționat suveran și a preluat decisiv frâiele partidei. După ce Pacar a trimis la o palmă pe lângă, scăpat cu Smaranda și tatonat de Cânu, în minutul 75 a fost rândul lui Astafei să aibă un șut deviat, din poziție ideală. Am recuperat la cornerul care a urmat, Nimely urcând cu mingea la picior, însă acesta a ales o continuare slabă, am fost (iar) prinși descoperiți în flanc, iar Pacar a refăcut diferența pe tabelă cu un șut la colțul lung. Jocul s-a liniștit și părea să se îndrepte spre un deznodământ fără alte evenimente, dar Sorescu a fost primul care n-a fost de acord în minutul 89, când la prima oportunitate pentru șut l-a testat pe Cobrea cu un exterior puternic, însă portarul gazdelor a fost pe fază. Iar apoi, în al doilea minut de prelungire, am beneficiat de încă un corner, Goga a bătut pe colțul lung, unde Jenkins a sărit peste adversari și trimis cu capul în poartă. Prea târziu pentru a mai conta, din păcate.
Problema cea mai mare astăzi e impresia că oricând ar fi vrut, Petrolul ar fi putut forța încă un gol. Nici măcar nu e așa de grav că adversarii noștri au atâtea ocazii, în termeni relativi - mai grav e că nu reușim să îi controlăm de fel atunci când ei forțează. Nu avem precizia execuțiilor care să le dea de gândit când se avântă în față. Mai mult, au fost destule momente în care lipsa de inteligență de joc a părut vizibilă, atât în faze simple, cât și în faze complicate: degajarea lui Abel la primul penalty; Bocșan aleargă la o minge în tușă, venită de la adversari, și în loc s-o lase afară, încearcă o pasă dificilă (și ratată) în lung de linie; Bărbuț se vede cu mingea în flanc, are doi oameni liberi în marginea careului, dar îi e teamă să paseze cu gândul la o contră; și câte și mai câte pase pline de risc în zona centrală, de cele mai multe ori direct la adversari.
Reacția la golul lui Nimely a fost și ea grăitoare - un simulacru de fericire, pe fondul lipsei de încredere așa de adânc înrădăcinate în spiritul echipei.
Pe lângă toate aceste observații, nu pot să nu comentez înlocuirile ineficiente făcute de Grigoraș - Doman pentru Rajcomar și Zicu pentru Abel. Primul a avut o fază imediat cum a intrat, dar în rest a lipsit aproape complet din joc, în vreme ce Zicu nici nu cred c-a atins mingea în douăzeci de minute. Nu înțeleg aceste mutări, Croitoru e o opțiune mai rezonabilă pentru final de meci în zona mediană, în vreme ce Doman e o soluție pentru un joc în viteză, nu ceea ce prestăm noi.
Mai câteva cuvinte despre jucători: plusuri trio-ului Goga, Nimely, Jenkins, nu doar fiindcă au fost implicați la goluri, ci fiindcă s-a văzut voința lor de a lupta. Ce înseamnă și școala englezească a detentei, apropo.
În rest, am fost adesea pasivi, impreciși, lenți sau toate la un loc, zona centrală a apărării deosebit de expusă. Aproape tot ce se întâmplă ne aduce aminte de cât de subțire este lotul, de câte mutări ineficiente s-au făcut în această iarnă, și asta doare. La fel doare că nimănui în afara unor sute de persoane nu îi pasă de această echipă - și asta e principala diferența între succesul repurtat de Petrolul în playout și ce se întâmpla la noi. Asta și, probabil, un antrenor mai bine pliat pe ce avea nevoie echipa.
Poli: Smaranda (5) - Melinte (5), Bocșan (5), Cânu (4,5), Popescu (5) - Abel (4), Jenkins (6) - Bărbuț (5), Nimely (6), Goga (6,5) - Rajcomar (5)
Schimbări:
Doman (5) pentru Rajcomar (min 46)
Zicu pentru Abel (min 73)
Sorescu pentru Nimely (min 79)
Primul sfert de oră a fost echilibrat și destul de agreabil. Gazdele au beneficiat de două pase de la Cânu în minutele de debut, iar la a doua Astafei a scăpat cu Smaranda, șutul său trecând printre picioarele portarului, dar și pe lângă poartă. În minutul 7, centrarea lui Goga, după un corner bătut scurt, îl găsește pe Cânu la colțul lung, acesta nereușind să lovească cum și-ar fi dorit cu capul. A urmat o succesiune de faze definitorii pentru neșansa de care am avut parte în acest sezon; întâi, Goga face un un-doi cu Rajcomar, acesta îi dă mingea pentru șut, căpitanul nostru trimțând spre vinclu, dar puțin peste grație unei devieri. Nu se dă corner, iar la următoarea fază de atac a Petrolului, după puțină degringoladă defensivă, Abel degajează aiurea la un adversar, în treizeci de metri, acesta profită de spațiul din apărarea noastră și îl găsește pe Zoubir, care preia pe lângă același Abel și spaniolul îl trage de braț - destul când să-i permită ploieșteanului să cadă. Astafei transformă penalty-ul, iar noi părem loviți cu leuca. De remarcat că gazdele n-au cedat inițiativa și au rămas sus, iar după câteva semi-ocazii au fost răsplătiți în minutul 27: o minge filtrantă printre Cânu și Bocșan îl găsește pe Astafei, care preia larg, dar tot el ajunge la balon înaintea lui Smaranda, care îl agață și se dă încă un penalty, transformat și el, de Zoubir. Meciul intră în comă odată ce Petrolul se retrage, căci în ciuda unei posesii îmbunătățite, nu reușim să construim de fel, singura oportunitate venind la o centrare respinsă până la Abel, a cărui șut din marginea careului a fost deviat în afara terenului.
Repriza secundă a continuat în același ritm moale. După ce Petrolul a trimis o liberă în plasa laterală, în minutul 51, a mai trecut un sfert de oră până la următoarea ocazie - o minge pusă lui Zoubir de Astafei, francezul a trimis central, Smaranda reușind să respingă cu piciorul. La două minute, ne trezim, din nimic, revenind pe tabelă: corner Goga, Nimely vine bine, are o detentă impresionantă și trimite cu capul la colțul lung. Ar fi fost un moment bun să punem presiune, să băgăm frica de rezultat în adversar, în schimb Petrolul a reacționat suveran și a preluat decisiv frâiele partidei. După ce Pacar a trimis la o palmă pe lângă, scăpat cu Smaranda și tatonat de Cânu, în minutul 75 a fost rândul lui Astafei să aibă un șut deviat, din poziție ideală. Am recuperat la cornerul care a urmat, Nimely urcând cu mingea la picior, însă acesta a ales o continuare slabă, am fost (iar) prinși descoperiți în flanc, iar Pacar a refăcut diferența pe tabelă cu un șut la colțul lung. Jocul s-a liniștit și părea să se îndrepte spre un deznodământ fără alte evenimente, dar Sorescu a fost primul care n-a fost de acord în minutul 89, când la prima oportunitate pentru șut l-a testat pe Cobrea cu un exterior puternic, însă portarul gazdelor a fost pe fază. Iar apoi, în al doilea minut de prelungire, am beneficiat de încă un corner, Goga a bătut pe colțul lung, unde Jenkins a sărit peste adversari și trimis cu capul în poartă. Prea târziu pentru a mai conta, din păcate.
Problema cea mai mare astăzi e impresia că oricând ar fi vrut, Petrolul ar fi putut forța încă un gol. Nici măcar nu e așa de grav că adversarii noștri au atâtea ocazii, în termeni relativi - mai grav e că nu reușim să îi controlăm de fel atunci când ei forțează. Nu avem precizia execuțiilor care să le dea de gândit când se avântă în față. Mai mult, au fost destule momente în care lipsa de inteligență de joc a părut vizibilă, atât în faze simple, cât și în faze complicate: degajarea lui Abel la primul penalty; Bocșan aleargă la o minge în tușă, venită de la adversari, și în loc s-o lase afară, încearcă o pasă dificilă (și ratată) în lung de linie; Bărbuț se vede cu mingea în flanc, are doi oameni liberi în marginea careului, dar îi e teamă să paseze cu gândul la o contră; și câte și mai câte pase pline de risc în zona centrală, de cele mai multe ori direct la adversari.
Reacția la golul lui Nimely a fost și ea grăitoare - un simulacru de fericire, pe fondul lipsei de încredere așa de adânc înrădăcinate în spiritul echipei.
Pe lângă toate aceste observații, nu pot să nu comentez înlocuirile ineficiente făcute de Grigoraș - Doman pentru Rajcomar și Zicu pentru Abel. Primul a avut o fază imediat cum a intrat, dar în rest a lipsit aproape complet din joc, în vreme ce Zicu nici nu cred c-a atins mingea în douăzeci de minute. Nu înțeleg aceste mutări, Croitoru e o opțiune mai rezonabilă pentru final de meci în zona mediană, în vreme ce Doman e o soluție pentru un joc în viteză, nu ceea ce prestăm noi.
Mai câteva cuvinte despre jucători: plusuri trio-ului Goga, Nimely, Jenkins, nu doar fiindcă au fost implicați la goluri, ci fiindcă s-a văzut voința lor de a lupta. Ce înseamnă și școala englezească a detentei, apropo.
În rest, am fost adesea pasivi, impreciși, lenți sau toate la un loc, zona centrală a apărării deosebit de expusă. Aproape tot ce se întâmplă ne aduce aminte de cât de subțire este lotul, de câte mutări ineficiente s-au făcut în această iarnă, și asta doare. La fel doare că nimănui în afara unor sute de persoane nu îi pasă de această echipă - și asta e principala diferența între succesul repurtat de Petrolul în playout și ce se întâmpla la noi. Asta și, probabil, un antrenor mai bine pliat pe ce avea nevoie echipa.
Poli: Smaranda (5) - Melinte (5), Bocșan (5), Cânu (4,5), Popescu (5) - Abel (4), Jenkins (6) - Bărbuț (5), Nimely (6), Goga (6,5) - Rajcomar (5)
Schimbări:
Doman (5) pentru Rajcomar (min 46)
Zicu pentru Abel (min 73)
Sorescu pentru Nimely (min 79)
12 mai 2016
Poli - Craiova 2:2 (0:1)
Nu meritam în nici un caz trei puncte în acest meci, dar parcă ne e așa ciudă că n-am reușit!
Un nou meci, o nouă formulă trimisă în teren de Grigoraș, același joc apatic, ineficient și cu greșeli grave în apărare. Un singur lucru schimbat: un portar cu o evoluție excelentă, Smaranda fiind cel care ne-a ținut în joc și ne-a dat speranțe până la final că am putea smulge o victorie providențială.
Chiar în al doilea minut am fi putut deschide scorul când Bărbuț a recuperat o minge aproape de careul advers, dar Rajcomar (titular în premieră) n-a fost pe fază, căci ar fi putut rămâne într-o poziție foarte bună. De aici încolo însă, repriza a curs într-un singur sens, anume spre poarta noastră. Apărarea a părut în totală degringoladă în fața vitezei craiovenilor. Melinte, pe dreapta, a fost mai mereu depășit. Dar și pe axul central adversarii au pătruns în dese rânduri printre 2-3 jucători, fără prea mare opunere, poate din cauză că Jenkins a trebuit să se descurce singur la închidere, în fața sa fiind Hernandez și Goga. De foarte multe ori am fost salvați de ofsaid, dar câteva decizii la limită puteau să ne coste.
Prima ocazie a venit în minutul 13 când mingea a curs prin compartimentul nostru median, până la Băluță pe dreapta, dar din fericire șutul acestuia la colțul lung a trecut pe lângă. O șansă și mai mare au avut craiovenii cinci minute mai târziu, când mingea este trimisă printre Cânu și Torres, ultimul scăpându-l din marcaj și din poziția de ofsaid pe Rocha, care rămâne singur cu portarul. Smaranda mi s-a părut că a ieșit prea în față și că va fi ușor depășit, dar apoi s-a aruncat la picioarele adversarului, s-a întins cât a putut și a reușit in extremis să-i îndepărteze mingea.
Reușim cumva să mai temperăm avântul craiovenilor, poate și ajutați de desele întreruperi din partea arbitrului cam la orice contact, chiar de adesea împotriva noastră. Și cum necum, am fi putut deschide scorul în minutul 39, la un corner când Cânu s-a descotorosit foarte bine de marcaj și a trimis cu capul spre colțul scurt, dar acolo se afla un jucător advers ce respinge de pe linia porții.
Evident, nu dăm gol la singura noastră fază, dar încasăm unul la o fază de cascadorii râsului, cu același Cânu în prim plan. Popescu este nevoit să paseze în spate din cauza pressing-ului advers, numitul Cânu alunecă și îi permite lui Ivan să preia, dar acesta își face balonul prea lung și nu reușește să paseze cum trebuie, dar îl ajută Cânu care din piruetă alunecă din nou în momentul degajării, balonul îl lovește pe Rocha și sare spre poartă, efortul eroic al lui Torres fiind în zadar. Smaranda ne-a salvat de un al doilea gol la ultima fază a reprizei, întinzându-se să respingă lovitura de cap a lui Iliev în urma unui corner.
Nu puteam avea mari speranțe pentru repriza a doua, dar norocul face ca la un aut Rajcomar să rămână în poziție bună, iar centrarea sa să-l lovească pe Iliev în mână. Goga transformă penalty-ul și practic începem partea secundă de la scor egal.
Ba și mai bine, în minutul 52 o centrare e respinsă până la Elek, acesta îl vede pe Popescu venind și îi așează mingea. Șutul fundașului nostru nu e prea puternic, dar excelent plasat, mingea trecând printre sumedenia de picioare din careu și țopăie chiar până la rădăcina barei de pe colțul lung și în poartă.
Dar cumva imediat după reluare, Craiova ne prinde cu apărarea în degringoladă. Melinte e undeva mult mai avansat chiar decât colegul de bandă Bărbuț, iar centrarea venită de pe acea parte îl prinde și pe Torres prea lent ca să-i ia fața lui Băluță care înscrie din alunecare.
Restul reprizei ne arată o Poli haotică, în genunchi, dar care nu renunță să-și încerce șansa păstrată vie de paradele lui Smaranda. Cânu cam la orice fază uită ce înseamnă tatonare și se avântă aiurea în față lăsând spații largi pentru adversari. Așa s-a întâmplat în minutul 60, când Ivan scapă singur de la 40 de metri, încearcă un lob, dar portarul nostru reușește să devieze cu palma mingea în corner. Tot Ivan scapă printre fundașii noștri centrali, îl întoarce pe Torres, dar șutul său este din nou respins de Smaranda.
Din nou jocul se calmează un pic datorită schimbărilor și întreruperilor medicale. Dar ce schimbări! Rajcomar, care a încercat câte ceva, dar n-a prea putut îi lasă locul lui Zicu care părea că nu prea poate și că nici nu încearcă. Bărbuț n-a prea avut cine să îl pună în evidență astăzi, dar Pisas intrat în locul lui a fost într-o formă lamentabilă, fiind cred că primul jucător de la Poli care a fost aplaudat pentru o pasă în spate - prima care i-a reușit! Apoi Jenkins iese accidentat, după care și Cânu dă semne că nu mai poate, dar nu mai avem schimbări. Astfel, într-o luptă haotică, cu Hernandez încercând să-și recupereze forma de altă dată, ne chinuim să ducem mingea spre careul advers, în timp ce Smaranda ne ținea în siguranță careul propriu. Obținem și două lovituri libere în cele patru minute de prelungire, căci altfel nu știu cum am fi putut crea pericol, dar singura șansă mai interesantă este trimisă de Cânu cu capul peste poartă.
În alt context, acest egal ar fi fost chiar o minune, cu o sumedenie de șanse mari irosite de craioveni și cu un final de meci care ne-a găsit cu jumătate de echipă în pioneze. După cum spuneam, mijlocul ne-a lăsat descoperiți, dar asta nu scuză prestația de neînțeles a lui Cânu. În rest, fiecare fotbalist a jucat cam ce a putut, sau mai degrabă nu. Elek a fost cam retras și efortul lui tradițional nu s-a văzut precum în alte meciuri. Rajcomar a părut adesea că nu e în joc. Goga, peste colegii săi, nu a fost de ajuns pentru ca lega jocul, Hernandez având câteva tresăriri doar pe final, după cum spuneam. Nu știu ce altă variantă/formulă ar fi fost mai bună. După spusele lui Grigoraș, situația medicală l-a forțat la acest lot, în care a fost nevoie de aducerea renegatului Croitoru îndepărtat de la echipă în iarnă.
Din păcate, problemele sunt știute și nu se mai poate face nimic în acest moment când un sezon întreg (sau cel puțin de la sfârșitul turului) am avut parte de o delăsare și incompetență maxime pe toate palierele clubului, de la Robu și Bojin până la cel care tunde gazonul. Nu văd pe ce ne mai putem baza în continuare pentru cele 4 meciuri rămase, care presupun cel puțin 2 victorii în deplasare, cu cele 2 contracandidate la retrogradare, Petrolul și Voluntari. Fără jucători apți sunt puțini antrenori care pot realiza ceva pe teren. Deci singurul lucru în care mai putem spera e ca cei ce vor intra (de preferat cei mai în formă!) să dea maximum din cei 60-75% cât declară că pot. Canalizați atunci când trebuie se pot realiza minuni, precum azi.
Smaranda (7,5) - Melinte (5), Torres (4,5), Cânu (3,5), D. Popescu (6) - Jenkins (5,5) - Bărbuț (5), Hernandez (5,5), Goga (6), Elek (5,5), Rajcomar (5,5)
Schimbări:
Pisas (4,5) pentru Bărbuț (min 57)
Zicu pentru Rajcomar (min 69)
Croitoru pentru Jenkins (min 80)
Un nou meci, o nouă formulă trimisă în teren de Grigoraș, același joc apatic, ineficient și cu greșeli grave în apărare. Un singur lucru schimbat: un portar cu o evoluție excelentă, Smaranda fiind cel care ne-a ținut în joc și ne-a dat speranțe până la final că am putea smulge o victorie providențială.
Chiar în al doilea minut am fi putut deschide scorul când Bărbuț a recuperat o minge aproape de careul advers, dar Rajcomar (titular în premieră) n-a fost pe fază, căci ar fi putut rămâne într-o poziție foarte bună. De aici încolo însă, repriza a curs într-un singur sens, anume spre poarta noastră. Apărarea a părut în totală degringoladă în fața vitezei craiovenilor. Melinte, pe dreapta, a fost mai mereu depășit. Dar și pe axul central adversarii au pătruns în dese rânduri printre 2-3 jucători, fără prea mare opunere, poate din cauză că Jenkins a trebuit să se descurce singur la închidere, în fața sa fiind Hernandez și Goga. De foarte multe ori am fost salvați de ofsaid, dar câteva decizii la limită puteau să ne coste.
Prima ocazie a venit în minutul 13 când mingea a curs prin compartimentul nostru median, până la Băluță pe dreapta, dar din fericire șutul acestuia la colțul lung a trecut pe lângă. O șansă și mai mare au avut craiovenii cinci minute mai târziu, când mingea este trimisă printre Cânu și Torres, ultimul scăpându-l din marcaj și din poziția de ofsaid pe Rocha, care rămâne singur cu portarul. Smaranda mi s-a părut că a ieșit prea în față și că va fi ușor depășit, dar apoi s-a aruncat la picioarele adversarului, s-a întins cât a putut și a reușit in extremis să-i îndepărteze mingea.
Reușim cumva să mai temperăm avântul craiovenilor, poate și ajutați de desele întreruperi din partea arbitrului cam la orice contact, chiar de adesea împotriva noastră. Și cum necum, am fi putut deschide scorul în minutul 39, la un corner când Cânu s-a descotorosit foarte bine de marcaj și a trimis cu capul spre colțul scurt, dar acolo se afla un jucător advers ce respinge de pe linia porții.
Evident, nu dăm gol la singura noastră fază, dar încasăm unul la o fază de cascadorii râsului, cu același Cânu în prim plan. Popescu este nevoit să paseze în spate din cauza pressing-ului advers, numitul Cânu alunecă și îi permite lui Ivan să preia, dar acesta își face balonul prea lung și nu reușește să paseze cum trebuie, dar îl ajută Cânu care din piruetă alunecă din nou în momentul degajării, balonul îl lovește pe Rocha și sare spre poartă, efortul eroic al lui Torres fiind în zadar. Smaranda ne-a salvat de un al doilea gol la ultima fază a reprizei, întinzându-se să respingă lovitura de cap a lui Iliev în urma unui corner.
Nu puteam avea mari speranțe pentru repriza a doua, dar norocul face ca la un aut Rajcomar să rămână în poziție bună, iar centrarea sa să-l lovească pe Iliev în mână. Goga transformă penalty-ul și practic începem partea secundă de la scor egal.
Ba și mai bine, în minutul 52 o centrare e respinsă până la Elek, acesta îl vede pe Popescu venind și îi așează mingea. Șutul fundașului nostru nu e prea puternic, dar excelent plasat, mingea trecând printre sumedenia de picioare din careu și țopăie chiar până la rădăcina barei de pe colțul lung și în poartă.
Dar cumva imediat după reluare, Craiova ne prinde cu apărarea în degringoladă. Melinte e undeva mult mai avansat chiar decât colegul de bandă Bărbuț, iar centrarea venită de pe acea parte îl prinde și pe Torres prea lent ca să-i ia fața lui Băluță care înscrie din alunecare.
Restul reprizei ne arată o Poli haotică, în genunchi, dar care nu renunță să-și încerce șansa păstrată vie de paradele lui Smaranda. Cânu cam la orice fază uită ce înseamnă tatonare și se avântă aiurea în față lăsând spații largi pentru adversari. Așa s-a întâmplat în minutul 60, când Ivan scapă singur de la 40 de metri, încearcă un lob, dar portarul nostru reușește să devieze cu palma mingea în corner. Tot Ivan scapă printre fundașii noștri centrali, îl întoarce pe Torres, dar șutul său este din nou respins de Smaranda.
Din nou jocul se calmează un pic datorită schimbărilor și întreruperilor medicale. Dar ce schimbări! Rajcomar, care a încercat câte ceva, dar n-a prea putut îi lasă locul lui Zicu care părea că nu prea poate și că nici nu încearcă. Bărbuț n-a prea avut cine să îl pună în evidență astăzi, dar Pisas intrat în locul lui a fost într-o formă lamentabilă, fiind cred că primul jucător de la Poli care a fost aplaudat pentru o pasă în spate - prima care i-a reușit! Apoi Jenkins iese accidentat, după care și Cânu dă semne că nu mai poate, dar nu mai avem schimbări. Astfel, într-o luptă haotică, cu Hernandez încercând să-și recupereze forma de altă dată, ne chinuim să ducem mingea spre careul advers, în timp ce Smaranda ne ținea în siguranță careul propriu. Obținem și două lovituri libere în cele patru minute de prelungire, căci altfel nu știu cum am fi putut crea pericol, dar singura șansă mai interesantă este trimisă de Cânu cu capul peste poartă.
În alt context, acest egal ar fi fost chiar o minune, cu o sumedenie de șanse mari irosite de craioveni și cu un final de meci care ne-a găsit cu jumătate de echipă în pioneze. După cum spuneam, mijlocul ne-a lăsat descoperiți, dar asta nu scuză prestația de neînțeles a lui Cânu. În rest, fiecare fotbalist a jucat cam ce a putut, sau mai degrabă nu. Elek a fost cam retras și efortul lui tradițional nu s-a văzut precum în alte meciuri. Rajcomar a părut adesea că nu e în joc. Goga, peste colegii săi, nu a fost de ajuns pentru ca lega jocul, Hernandez având câteva tresăriri doar pe final, după cum spuneam. Nu știu ce altă variantă/formulă ar fi fost mai bună. După spusele lui Grigoraș, situația medicală l-a forțat la acest lot, în care a fost nevoie de aducerea renegatului Croitoru îndepărtat de la echipă în iarnă.
Din păcate, problemele sunt știute și nu se mai poate face nimic în acest moment când un sezon întreg (sau cel puțin de la sfârșitul turului) am avut parte de o delăsare și incompetență maxime pe toate palierele clubului, de la Robu și Bojin până la cel care tunde gazonul. Nu văd pe ce ne mai putem baza în continuare pentru cele 4 meciuri rămase, care presupun cel puțin 2 victorii în deplasare, cu cele 2 contracandidate la retrogradare, Petrolul și Voluntari. Fără jucători apți sunt puțini antrenori care pot realiza ceva pe teren. Deci singurul lucru în care mai putem spera e ca cei ce vor intra (de preferat cei mai în formă!) să dea maximum din cei 60-75% cât declară că pot. Canalizați atunci când trebuie se pot realiza minuni, precum azi.
Smaranda (7,5) - Melinte (5), Torres (4,5), Cânu (3,5), D. Popescu (6) - Jenkins (5,5) - Bărbuț (5), Hernandez (5,5), Goga (6), Elek (5,5), Rajcomar (5,5)
Schimbări:
Pisas (4,5) pentru Bărbuț (min 57)
Zicu pentru Rajcomar (min 69)
Croitoru pentru Jenkins (min 80)
4 mai 2016
CR f.j: Poli II - Ripensia 1:2 (1:1)
Succesul pare să aibă orice numai nu lipici la echipele Politehnicii. În ciuda mai multor șanse de a tranșa disputa de cupă cu liderul ligii a IV-a, formația noastră n-a reușit să facă diferența și s-a văzut învinsă cu un gol din fază fixă, căzut în minutul 90. Golul nostru, marcat de Mailat, a fost o mică bijuterie, dar din nou rămânem cel mult cu momente bune, dar nu un ansamblu reușit.
Oaspeții, cu o formulă parțial improvizată, au început mai tare, și după o ratare din câțiva metri în minutul 4, Filip a intervenit bine la un șut din marginea careului în minutul 10, când Codrean a oferit mingea pe tavă adversarilor. Prima șansă pentru noi, în minutul 14, l-a avut pe Sorescu la finalizare, la capătul centrării lui Podină (cred), dar decarul nostru a încercat un lob - ineficient. Două minute mai târziu, Mailat a deschis scorul cu o cursă de treizeci de metri, în care a lăsat pe drum trei - patru adversari, a găsit un culoar pe centru și a înțepat mingea peste portar din interiorul careului. O cursă de mare calitate. Am condus până în minutul 24, când o pasă lungă peste apărare a fost judecată slab de Fridrich, ceea ce i-a permis lui Sturza să rămână singur cu Filip, de unde nu a ratat. În minutul 35, o altă respingere nereușită, de această dată a lui Haruț, s-a soldat cu un șut pe lângă, din poziție bună, înainte ca Poli să ofere o replică serioasă prin Sîntean, care a trimis cu capul la centrarea lui Codrean, mingea a lovit transversala, dar a refuzat să treacă linia. După un șut al lui Mailat, pe lângă, din 25 metri, ultima fază a reprizei l-a întrebuințat pe portarul nostru, care a respins în față la o execuție din afara careului, ca apoi să blocheze la timp în duel cu un adversar.
Poli s-a impus mai bine la debutul reprizei secunde, dar dominarea noastră a fost sterilă. Fazelor cu potențial le-a lipsit pasa finală, astfel că prima ocazia am notat-o doar în minutul 66, când Sorescu a interceptat în jumătatea adversă și a încercat încă un lob, din poziție grea, mingea ratând ținta de puțin. În minutul 73, Zaluschi a ajuns în poziție de șut și a trimis tare, dar pe lângă, ca la două minute să fie din nou rândul lui Sorescu să tragă, mingea sa fiind respinsă de portar. Mare șansă pentru Ripensia în minutul 81, când Filip a ieșit greșit la o minge care și așa stătea de prea mult timp în careul nostru, dar cumva oaspeții au trimis din nou pe lângă cu poarta păzită doar de un jucător de câmp. Șanse bune am avut și noi în minutul 85, întâi la un corner bătut pe Sorescu direct pe poartă, scos in extremis de portar, ca la următorul corner mingea să ajungă, după puțină aventură, la Lazăr, a cărui centrare din flancul stâng l-a găsit pe Golda în fața porții, dar acesta n-a reușit să redirecționeze balonul cum și-ar fi dorit. Meciul a fost decis în pragul minutului 90, când Filip a respins o liberă de la 25 metri în corner, iar la mingea aruncată în careu, Briciu a fost cel care a ajuns primul și a înscris din apropierea porții. Deși am încercat să mai facem ceva la două cornere de-ale noastre în prelungiri, n-am mai reușit să trimitem mingea cu pericol spre poartă.
E păcat că am irosit o șansă bună de a ne obține o victorie de moral, în fața unui adversar care, chiar și slăbit, tot s-a prezentat solid. Prezența mai multor juniori A în primul unsprezece ne-a ajutat, dar n-a fost suficientă pentru a compensa slăbiciunile de la mijlocul terenului. Mingile lungi ale lui Fridrich devin o obișnuință deja, cu Pop și mai ales Postolache reticenți în a urca cu mingea din apărare și, mai grav, incapabili să deschidă jocul cu precizie în mod consecvent. Îngrijorătoare au fost și erorile lui Codrean, care nu pare să se regăsească în această parte a sezonului, în vreme ce Sîntean a primit puține mingi utile în față. Introducerea lui Popan la pauză a dinamizat puțin jocul nostru, dar nu rezolvat dificultățile la ultima pasă. Altfel, joc bunicel făcut de Podină, în flancul stâng, dar astăzi am fost expuși în flancuri, din lipsă de dublaj, și am suferit pe deasupra o accidentare rapidă în zona centrală, când Lazăr a trebuit introdus în locul lui Cochințu.
Un plus în jocul combinativ în jumătatea adversă ar face o diferență mare, cu Sorescu, Mailat și Sîntean capabili să creeze pagube, dar pentru asta avem nevoie de cineva prieten cu mingea în zona de mijloc. Până atunci, doar sclipirile individuale se remarcă.
Poli: Filip - Haruț, Cochințu, Fridrich, Podină - Pop, Postolache - Mailat, Sorescu, Codrean - Sîntean
Schimbări:
Lazăr pentru Cochințu (aprox. min 10)
Popan pentru Codrean (min 46)
Golda pentru Postolache (min 74)
Pădurariu pentru Podină (min 90+1)
Oaspeții, cu o formulă parțial improvizată, au început mai tare, și după o ratare din câțiva metri în minutul 4, Filip a intervenit bine la un șut din marginea careului în minutul 10, când Codrean a oferit mingea pe tavă adversarilor. Prima șansă pentru noi, în minutul 14, l-a avut pe Sorescu la finalizare, la capătul centrării lui Podină (cred), dar decarul nostru a încercat un lob - ineficient. Două minute mai târziu, Mailat a deschis scorul cu o cursă de treizeci de metri, în care a lăsat pe drum trei - patru adversari, a găsit un culoar pe centru și a înțepat mingea peste portar din interiorul careului. O cursă de mare calitate. Am condus până în minutul 24, când o pasă lungă peste apărare a fost judecată slab de Fridrich, ceea ce i-a permis lui Sturza să rămână singur cu Filip, de unde nu a ratat. În minutul 35, o altă respingere nereușită, de această dată a lui Haruț, s-a soldat cu un șut pe lângă, din poziție bună, înainte ca Poli să ofere o replică serioasă prin Sîntean, care a trimis cu capul la centrarea lui Codrean, mingea a lovit transversala, dar a refuzat să treacă linia. După un șut al lui Mailat, pe lângă, din 25 metri, ultima fază a reprizei l-a întrebuințat pe portarul nostru, care a respins în față la o execuție din afara careului, ca apoi să blocheze la timp în duel cu un adversar.
Poli s-a impus mai bine la debutul reprizei secunde, dar dominarea noastră a fost sterilă. Fazelor cu potențial le-a lipsit pasa finală, astfel că prima ocazia am notat-o doar în minutul 66, când Sorescu a interceptat în jumătatea adversă și a încercat încă un lob, din poziție grea, mingea ratând ținta de puțin. În minutul 73, Zaluschi a ajuns în poziție de șut și a trimis tare, dar pe lângă, ca la două minute să fie din nou rândul lui Sorescu să tragă, mingea sa fiind respinsă de portar. Mare șansă pentru Ripensia în minutul 81, când Filip a ieșit greșit la o minge care și așa stătea de prea mult timp în careul nostru, dar cumva oaspeții au trimis din nou pe lângă cu poarta păzită doar de un jucător de câmp. Șanse bune am avut și noi în minutul 85, întâi la un corner bătut pe Sorescu direct pe poartă, scos in extremis de portar, ca la următorul corner mingea să ajungă, după puțină aventură, la Lazăr, a cărui centrare din flancul stâng l-a găsit pe Golda în fața porții, dar acesta n-a reușit să redirecționeze balonul cum și-ar fi dorit. Meciul a fost decis în pragul minutului 90, când Filip a respins o liberă de la 25 metri în corner, iar la mingea aruncată în careu, Briciu a fost cel care a ajuns primul și a înscris din apropierea porții. Deși am încercat să mai facem ceva la două cornere de-ale noastre în prelungiri, n-am mai reușit să trimitem mingea cu pericol spre poartă.
E păcat că am irosit o șansă bună de a ne obține o victorie de moral, în fața unui adversar care, chiar și slăbit, tot s-a prezentat solid. Prezența mai multor juniori A în primul unsprezece ne-a ajutat, dar n-a fost suficientă pentru a compensa slăbiciunile de la mijlocul terenului. Mingile lungi ale lui Fridrich devin o obișnuință deja, cu Pop și mai ales Postolache reticenți în a urca cu mingea din apărare și, mai grav, incapabili să deschidă jocul cu precizie în mod consecvent. Îngrijorătoare au fost și erorile lui Codrean, care nu pare să se regăsească în această parte a sezonului, în vreme ce Sîntean a primit puține mingi utile în față. Introducerea lui Popan la pauză a dinamizat puțin jocul nostru, dar nu rezolvat dificultățile la ultima pasă. Altfel, joc bunicel făcut de Podină, în flancul stâng, dar astăzi am fost expuși în flancuri, din lipsă de dublaj, și am suferit pe deasupra o accidentare rapidă în zona centrală, când Lazăr a trebuit introdus în locul lui Cochințu.
Un plus în jocul combinativ în jumătatea adversă ar face o diferență mare, cu Sorescu, Mailat și Sîntean capabili să creeze pagube, dar pentru asta avem nevoie de cineva prieten cu mingea în zona de mijloc. Până atunci, doar sclipirile individuale se remarcă.
Poli: Filip - Haruț, Cochințu, Fridrich, Podină - Pop, Postolache - Mailat, Sorescu, Codrean - Sîntean
Schimbări:
Lazăr pentru Cochințu (aprox. min 10)
Popan pentru Codrean (min 46)
Golda pentru Postolache (min 74)
Pădurariu pentru Podină (min 90+1)
30 aprilie 2016
CFR Cluj - Poli 5:1 (1:0)
O înfrângere scontată, cu atât mai previzibilă cu cât echipa a fost obligată să evolueze în inferioritate șaizeci de minute. Dar asta nu scuză nici atitudinea lamentabilă aratată în teren, nici așezarea haotică din teren, nici carențele de noțiuni elementare ale jocului de care au dat dovadă cei ce reprezintă Politehnica în această seară. Golul lui Goga a fost singura clipă în care cineva a arătat ceva, iar în ciuda gălăgiei care s-a făcut la adresa lor, jucători precum el sau Cânu sunt singurii care nu s-au lăsat umiliți astăzi. Ce-am ajuns.
Nimeni nu avea așteptarea ca Poli să zburde la Cluj, dar prestația primei reprize a lăsat impresia unei formații din complet altă clasă valorică. CFR a dominat jocul de la bun început, dominare exprimată cel mai clar în numărul ridicat de cornere de care au beneficiat gazdele - dar din care n-a ieșit nimic. În ciuda acestei stări de fapt, șansele nu s-au chiar înghesuit să apară la poarta noastră. Au fost două șuturi pe lângă de la marginea careului până în minutul 20, când Gomis a avut o triplă intervenție spectaculoasă, ieșit în întâmpinare în mijlocul careului. Faza a plecat de la o pasă la adversar dată de Llorente, în speranța unei respingeri, Gomis a venit să închidă unghiul și a respins, a sărit apoi la balon pentru a-l sufla din fața unui adversar, și a intervenit din nou la șutul în forță al lui Nouvier din afara careului. Trei minute mai târziu, ne lovește năpasta: Scutaru se accidentează și trebuie înlocuit cu Bocșan. Jocul continuă în nota stabilită anterior, până în minutul 33, când Bocșan este presat și îi pasează în spate lui Gomis, acesta degajează din prima și prost la un clujean în zona centrală, gazdele scapă unu la unu dintr-o pasă precisă, iar intervenția lui Gomis, de această dată, se soldează cu eliminarea portarului nostru, care a comis henț la câțiva metri în afara careului. Strauss îi ia locul, înlocuindu-l pe Javi, și așa am bifat două schimbări în puțin peste jumătate de oră. Am tremurat la libera care a urmat, dar finalizarea pe respingere a CFR-ului a mers pe lângă. Singura noastră mini-mini-ocazia i-a aparținut lui Nimely, care a primit o minge din flancul drept și a încercat o reluare din prima, cu un voleu complicat, nereușit însă. În final, vine și golul gazdelor, în minutul 44, când Bocșan e lejer în marcaj la limita careului, primește susținere de la Melinte, dar nimeni nu coboară în flancul drept, unde Nouvier are tot timpul din lume să preia, să-și așeze șutul și să tragă - gol printre mâinile lui Strauss, nu foarte diferit în lentoarea reacției israelianului față de primul gol primit în egalul din turul play-out-ului.
Conform așteptărilor, repriza secundă a fost un dezastru. CFR-ul s-a desprins în minutul 51, când D. Popescu a fost depășit în flanc, centrarea l-a găsit pe Ruiz în careu, șutul său a fost respins întâi de Strauss, dar Bocșan a reacționat pierdut în spațiu, și tot jucătorul gazdelor a ajuns primul la minge, înscriind. La două minute, pe o lipsă de concentrare a apărării adverse, Goga a intrat în posesie în careul lui Marc, a depășit un adversar și a finalizat tare de la unsprezece metri, fără speranțe pentru portar. Miracolul a fost aproape în minutul 56, când tot Goga s-a strecurat în poziție de șut, la limita careului, însă i-a lipsit forța/precizia pentru a reuși o revenire nesperată. După bara de la 25m a lui Larie, CFR-ul ne-a descusut în minutul 66, cu Bocșan pierdut în spațiu între doi adversari, dar nemarcând niciunul, ceea ce i-a permis lui Bud să primească liber, liberissimo în marginea careului mic, de unde a marcat fără probleme. Am scăpat la dubla ocazie a lui Petrucci/Bud, Strauss parând înainte ca balonul să fie trimis peste cu poarta goală în față. Introducerea lui Zicu în minutul 71 n-a adus nicio ameliorare în jocul nostru, acesta nereușind niciun moment de fotbal în timpul petrecut pe teren, deși ar fi avut una-două mici oportunități să se remarce. S-au remarcat mai departe clujenii, cu largul concurs al apărării noastre, marcajul fiind iar larg la o centrare venită de pe același flanc al lui D. Popescu, Belek învingându-l pe Strauss cu un șut din cădere, la care portarul ar fi putut face mai mult. Ultimul gol, în minutul 91, copie la indigo - centrare din flancul nostru stâng, Bocșan îl uită pe Lopez, care trimite bine cu capul.
Problemele noastre defensive de astăzi au plecat de la linia de mijloc aleasă de Grigoraș, dublată de situația numerică din teren. În fapt, de când Melinte a plecat de la închidere, tot răul vine de la dinamica proastă creată de poziționarea lui Jenkins - și, astăzi, Llorente. spaniolul oferind o prestație în nota colegului său de linie, dacă nu mai rea. La toate golurile se vede cum suntem prinși descoperiți - întâi trebuie să vină Melinte, în loc să coboare un închizător, în a-l susține pe Bocșan; apoi Ruiz planează între liniile noastre fără nicio grijă, și profită de spațiul creat acolo; nici la golul trei nu stăteam mai bine, cu trei oameni liberi în proximitatea lui Bocșan; șamd. L-am apărat pe Grigoraș când a fost de apărat, dar obstinația cu care refuză să abordeze un joc mai retras și mai compact defensiv ne costă. Da, echipa era condusă, dar în loc să închidem mai bine jocul în așteptarea unei șanse, ne-am pus să așteptăm minunea lăsând spații nepermise între linii. Și dacă măcar am fi pus de-o ocazie, ceva - dar am avut două sclipiri ale lui Goga, pe erorile adversarilor, și atât.
În fine. Nimic nu se leagă pentru cei slabi. Când am respirat în speranța unui portar care să mai și scoată goluri, ne-am trezit în zece - culmea, pe una din calitățile lui Gomis, jocul de picior. Mă tem că putem concluziona deja că mai bine continuam cu Kirschstein - și cu mulți dintre cei care au plecat. Măcar aveam un plus de stabilitate. Dar nimeni nu știe ce face aici și nu avem talentul de a o salva pe ultima sută de metri. Că despre cei care au reprezentat echipa în teren astăzi, mai sunt prea puține de spus.
Ne mai așteaptă o jumătate de șansă cu Craiova, în speranța că Voluntariul va continua mai slab ca noi în meciurile rămase. Obiectivul e să adunăm un minim de patru puncte, cu victorie în deplasare la adversarii direcți. De aici încolo, mai vorbim.
Până atunci, să fie Paște cu fericire!
Poli: Gomis (4) - Melinte (5), Scutaru, Cânu (5,5), D. Popescu (4) - Llorente (4,5), Jenkins (4,5) - Nimely (5), Javi, Goga (6) - Elek (4,5)
Schimbări:
Bocșan (3,5) pentru Scutaru (min 23)
Strauss (4,5) pentru Javi (min 36)
Zicu pentru Elek (min 71)
Nimeni nu avea așteptarea ca Poli să zburde la Cluj, dar prestația primei reprize a lăsat impresia unei formații din complet altă clasă valorică. CFR a dominat jocul de la bun început, dominare exprimată cel mai clar în numărul ridicat de cornere de care au beneficiat gazdele - dar din care n-a ieșit nimic. În ciuda acestei stări de fapt, șansele nu s-au chiar înghesuit să apară la poarta noastră. Au fost două șuturi pe lângă de la marginea careului până în minutul 20, când Gomis a avut o triplă intervenție spectaculoasă, ieșit în întâmpinare în mijlocul careului. Faza a plecat de la o pasă la adversar dată de Llorente, în speranța unei respingeri, Gomis a venit să închidă unghiul și a respins, a sărit apoi la balon pentru a-l sufla din fața unui adversar, și a intervenit din nou la șutul în forță al lui Nouvier din afara careului. Trei minute mai târziu, ne lovește năpasta: Scutaru se accidentează și trebuie înlocuit cu Bocșan. Jocul continuă în nota stabilită anterior, până în minutul 33, când Bocșan este presat și îi pasează în spate lui Gomis, acesta degajează din prima și prost la un clujean în zona centrală, gazdele scapă unu la unu dintr-o pasă precisă, iar intervenția lui Gomis, de această dată, se soldează cu eliminarea portarului nostru, care a comis henț la câțiva metri în afara careului. Strauss îi ia locul, înlocuindu-l pe Javi, și așa am bifat două schimbări în puțin peste jumătate de oră. Am tremurat la libera care a urmat, dar finalizarea pe respingere a CFR-ului a mers pe lângă. Singura noastră mini-mini-ocazia i-a aparținut lui Nimely, care a primit o minge din flancul drept și a încercat o reluare din prima, cu un voleu complicat, nereușit însă. În final, vine și golul gazdelor, în minutul 44, când Bocșan e lejer în marcaj la limita careului, primește susținere de la Melinte, dar nimeni nu coboară în flancul drept, unde Nouvier are tot timpul din lume să preia, să-și așeze șutul și să tragă - gol printre mâinile lui Strauss, nu foarte diferit în lentoarea reacției israelianului față de primul gol primit în egalul din turul play-out-ului.
Conform așteptărilor, repriza secundă a fost un dezastru. CFR-ul s-a desprins în minutul 51, când D. Popescu a fost depășit în flanc, centrarea l-a găsit pe Ruiz în careu, șutul său a fost respins întâi de Strauss, dar Bocșan a reacționat pierdut în spațiu, și tot jucătorul gazdelor a ajuns primul la minge, înscriind. La două minute, pe o lipsă de concentrare a apărării adverse, Goga a intrat în posesie în careul lui Marc, a depășit un adversar și a finalizat tare de la unsprezece metri, fără speranțe pentru portar. Miracolul a fost aproape în minutul 56, când tot Goga s-a strecurat în poziție de șut, la limita careului, însă i-a lipsit forța/precizia pentru a reuși o revenire nesperată. După bara de la 25m a lui Larie, CFR-ul ne-a descusut în minutul 66, cu Bocșan pierdut în spațiu între doi adversari, dar nemarcând niciunul, ceea ce i-a permis lui Bud să primească liber, liberissimo în marginea careului mic, de unde a marcat fără probleme. Am scăpat la dubla ocazie a lui Petrucci/Bud, Strauss parând înainte ca balonul să fie trimis peste cu poarta goală în față. Introducerea lui Zicu în minutul 71 n-a adus nicio ameliorare în jocul nostru, acesta nereușind niciun moment de fotbal în timpul petrecut pe teren, deși ar fi avut una-două mici oportunități să se remarce. S-au remarcat mai departe clujenii, cu largul concurs al apărării noastre, marcajul fiind iar larg la o centrare venită de pe același flanc al lui D. Popescu, Belek învingându-l pe Strauss cu un șut din cădere, la care portarul ar fi putut face mai mult. Ultimul gol, în minutul 91, copie la indigo - centrare din flancul nostru stâng, Bocșan îl uită pe Lopez, care trimite bine cu capul.
Problemele noastre defensive de astăzi au plecat de la linia de mijloc aleasă de Grigoraș, dublată de situația numerică din teren. În fapt, de când Melinte a plecat de la închidere, tot răul vine de la dinamica proastă creată de poziționarea lui Jenkins - și, astăzi, Llorente. spaniolul oferind o prestație în nota colegului său de linie, dacă nu mai rea. La toate golurile se vede cum suntem prinși descoperiți - întâi trebuie să vină Melinte, în loc să coboare un închizător, în a-l susține pe Bocșan; apoi Ruiz planează între liniile noastre fără nicio grijă, și profită de spațiul creat acolo; nici la golul trei nu stăteam mai bine, cu trei oameni liberi în proximitatea lui Bocșan; șamd. L-am apărat pe Grigoraș când a fost de apărat, dar obstinația cu care refuză să abordeze un joc mai retras și mai compact defensiv ne costă. Da, echipa era condusă, dar în loc să închidem mai bine jocul în așteptarea unei șanse, ne-am pus să așteptăm minunea lăsând spații nepermise între linii. Și dacă măcar am fi pus de-o ocazie, ceva - dar am avut două sclipiri ale lui Goga, pe erorile adversarilor, și atât.
În fine. Nimic nu se leagă pentru cei slabi. Când am respirat în speranța unui portar care să mai și scoată goluri, ne-am trezit în zece - culmea, pe una din calitățile lui Gomis, jocul de picior. Mă tem că putem concluziona deja că mai bine continuam cu Kirschstein - și cu mulți dintre cei care au plecat. Măcar aveam un plus de stabilitate. Dar nimeni nu știe ce face aici și nu avem talentul de a o salva pe ultima sută de metri. Că despre cei care au reprezentat echipa în teren astăzi, mai sunt prea puține de spus.
Ne mai așteaptă o jumătate de șansă cu Craiova, în speranța că Voluntariul va continua mai slab ca noi în meciurile rămase. Obiectivul e să adunăm un minim de patru puncte, cu victorie în deplasare la adversarii direcți. De aici încolo, mai vorbim.
Până atunci, să fie Paște cu fericire!
Poli: Gomis (4) - Melinte (5), Scutaru, Cânu (5,5), D. Popescu (4) - Llorente (4,5), Jenkins (4,5) - Nimely (5), Javi, Goga (6) - Elek (4,5)
Schimbări:
Bocșan (3,5) pentru Scutaru (min 23)
Strauss (4,5) pentru Javi (min 36)
Zicu pentru Elek (min 71)
28 aprilie 2016
Poli II - Sânnicolau Mare 1:4 (1:1)
Viața grea continuă la Poli II, alb-violeții fiind învinși astăzi de o vecină de clasament. Diferența a fost făcută în ultimul sfert de oră, când oaspeții au profitat la maxim de slăbiciunile defensive deja bine cunoscute ale tinerilor poliști. Sîntean a marcat unicul gol pentru noi, dar impresia de ansamblu este una de neputință.
Prima repriză n-a fost una rea, chiar dacă oaspeții au început mai tare. Intervenția portarului Filip din minutul 5 n-a fost prea decisă, dar am scăpat cu fața curată, ca în minutul 11 să fim ajutați de bară, la un șut din lateral dreapta. Replica noastră vine câteva minute mai târziu prin Sîntean, care întâi trimite peste și apoi nu reușește să imprime forță unui șut din interiorul careului. Fața jocului se schimbă odată cu apariția lui Grigoraș pe margini și Poli are trei șanse mari de a marca între minutele 23-25. Prima, poate și cea mai mare, vine la capătul centrării lui Aharoni, care îl găsește pe Codrean în interiorul careului mic, însă voleul acestuia îl ia la țintă pe portarul advers; a doua șansă pleacă tot de la Aharoni, care trimite în zona centrală de unde Kokora trage o dată în portar și o dată în blocaj; a treia e o contră ce părea inițial să fie trei contra unu, dar zona careului s-a mai congestionat până la finalizare, care i-a aparținut lui Codrean, un șut slab, după ce mingea circulase pe ruta Aharoni - Sîntean. Așa cum se întâmplă, cinci minute mai târziu oaspeții deschid scorul: fundașii centrali nu pot bloca/deposeda un adversar în fața careului, jocul este deschis pe stânga, iar centrarea perfectă la colțul lung este finalizată cu calm. Filip are apoi de intervenit la un șut de la distanță, și chiar dacă n-o face prea sigur, faza se stinge, iar în minutul 39 reușim egalarea: Pop îl deschide pe Sîntean, acesta fentează un adversar și rămâne singur cu portarul, poziție din care nu greșește. Până la pauză, Filip arătă priză bună la alte două șuturi de la distanță, astfel că scorul rămâne egal.
Mitanul secund a fost unul mai tern, de ambele părți. Oaspeții nu au profitat de eroarea lui Podină din minutul 59, și nici la coordonarea slabă a liniei defensive în minutul 65, când Filip a respins acrobatic un șut din voleu. Am cedat până la urmă în minutul 70, la un nou moment de uluială al apărătorilor noștri centrali, fentați în două rânduri de un adversar singuratic, astfel că acesta a reușit să se poziționeze pentru un șut în forță de la marginea careului pe care Filip nu l-a mai prins. Replica noastră a lipsit, doar Sîntean mai încercând un șut, peste, în minutul 84, ca apoi oaspeții să marcheze de alte de două ori pe final. O fază plecată de la o greșeală a lui Totic, care în loc să-l lanseze în diagonală pe Aharoni, liber, a încercat un lung de linie pentru Sîntean, tatonat de doi adversari, iar pe recuperare Sânnicolau Mare a pătruns în careu, Filip a ieșit la întâmpinare, dar lipsa de marcaj din zona centrală a făcut ca mingea centrată acolo să fie finalizată lejer, cu latul, în poarta goală. În fine, în minutul 90 a fost rândul lui Podină să fie depășit 'ca-n curtea școlii', Filip a respins în primă fază, dar apoi mingea a revenit central și portarul nostru n-a mai avut ce face la al doilea șut. În sfârșit a venit și finalul partidei, un meci tare chinuit al unei echipe căreia îi lipsesc calitatea și experiența în aproape toate compartimentele.
Și ca să le spunem pe nume, am fost în special dezamăgit de Potocianu, Postolache și Codrean. Primul a greșit de atâtea ori azi că nici nu am putut numără, greșeli cu atât mai scumpe cu cât el este căpitanul echipei și ar trebui să ofere siguranță colegilor mai tineri; al doilea nu reușește nicicum să lege jocul la mijloc, deși ține mult de balon; iar al treilea a vrut, dar nu i-a ieșit nimic, fiind vădit cuprins de teamă odată cu înmulțirea nereușitelor.
Dar de ce să ne oprim aici? Aharoni, exceptând momentele în care a dat să-l impresioneze pe Grigoraș, s-a plimbat mai mult pe teren și a gesticulat la coechipieri; Podină a alternat intervențiile utile cu erorile costisitoare; Kokora a intrat în două, trei combinații constructive tot meciul și a trimis câteva șuturi peste din poziții bune; Haruț, deși ceva mai solid defensiv, a lipsit complet pe partea ofensivă, în vreme ce Totic a suferit la plasament.
Singurii jucători despre care pot să scriu de bine sunt: Pop, care a fost solid la recuperare, a oferit câteva pase verticale cu potențial, chiar dacă a dispărut pe final din joc; Filip, care a trecut peste nesiguranțele din prima repriză și a arătat priză la o serie de șuturi; și Sîntean, deși mai izolat ca de obicei, a fost singurul jucător care a reușit să mai lege ceva în ultima treime.
Chiar dacă am ajuns să avem o echipă încropită de ici, de colo, am văzut exemple de fotbal bun atunci când ochii lumii au fost îndreptați spre echipă - așa cum a fost cazul partidei cu Ripensia. Pe de-o parte, jucătorii trebuie să fie mai implicați și să să lege jocul mai mult, dar pe de altă parte e clar că vârsta sau lipsa de calitate a unor jucători prezintă limite greu de depășit în perioada imediat următoare.
Poli: Filip - Haruț, Potocianu, Podină, Totic - Codrean, Pop, Postolache, Aharoni - Sîntean, Kokora
Schimbări:
Gavruță pentru Kokora (min 77)
Andreca pentru Codrean (min 84)
Prima repriză n-a fost una rea, chiar dacă oaspeții au început mai tare. Intervenția portarului Filip din minutul 5 n-a fost prea decisă, dar am scăpat cu fața curată, ca în minutul 11 să fim ajutați de bară, la un șut din lateral dreapta. Replica noastră vine câteva minute mai târziu prin Sîntean, care întâi trimite peste și apoi nu reușește să imprime forță unui șut din interiorul careului. Fața jocului se schimbă odată cu apariția lui Grigoraș pe margini și Poli are trei șanse mari de a marca între minutele 23-25. Prima, poate și cea mai mare, vine la capătul centrării lui Aharoni, care îl găsește pe Codrean în interiorul careului mic, însă voleul acestuia îl ia la țintă pe portarul advers; a doua șansă pleacă tot de la Aharoni, care trimite în zona centrală de unde Kokora trage o dată în portar și o dată în blocaj; a treia e o contră ce părea inițial să fie trei contra unu, dar zona careului s-a mai congestionat până la finalizare, care i-a aparținut lui Codrean, un șut slab, după ce mingea circulase pe ruta Aharoni - Sîntean. Așa cum se întâmplă, cinci minute mai târziu oaspeții deschid scorul: fundașii centrali nu pot bloca/deposeda un adversar în fața careului, jocul este deschis pe stânga, iar centrarea perfectă la colțul lung este finalizată cu calm. Filip are apoi de intervenit la un șut de la distanță, și chiar dacă n-o face prea sigur, faza se stinge, iar în minutul 39 reușim egalarea: Pop îl deschide pe Sîntean, acesta fentează un adversar și rămâne singur cu portarul, poziție din care nu greșește. Până la pauză, Filip arătă priză bună la alte două șuturi de la distanță, astfel că scorul rămâne egal.
Mitanul secund a fost unul mai tern, de ambele părți. Oaspeții nu au profitat de eroarea lui Podină din minutul 59, și nici la coordonarea slabă a liniei defensive în minutul 65, când Filip a respins acrobatic un șut din voleu. Am cedat până la urmă în minutul 70, la un nou moment de uluială al apărătorilor noștri centrali, fentați în două rânduri de un adversar singuratic, astfel că acesta a reușit să se poziționeze pentru un șut în forță de la marginea careului pe care Filip nu l-a mai prins. Replica noastră a lipsit, doar Sîntean mai încercând un șut, peste, în minutul 84, ca apoi oaspeții să marcheze de alte de două ori pe final. O fază plecată de la o greșeală a lui Totic, care în loc să-l lanseze în diagonală pe Aharoni, liber, a încercat un lung de linie pentru Sîntean, tatonat de doi adversari, iar pe recuperare Sânnicolau Mare a pătruns în careu, Filip a ieșit la întâmpinare, dar lipsa de marcaj din zona centrală a făcut ca mingea centrată acolo să fie finalizată lejer, cu latul, în poarta goală. În fine, în minutul 90 a fost rândul lui Podină să fie depășit 'ca-n curtea școlii', Filip a respins în primă fază, dar apoi mingea a revenit central și portarul nostru n-a mai avut ce face la al doilea șut. În sfârșit a venit și finalul partidei, un meci tare chinuit al unei echipe căreia îi lipsesc calitatea și experiența în aproape toate compartimentele.
Și ca să le spunem pe nume, am fost în special dezamăgit de Potocianu, Postolache și Codrean. Primul a greșit de atâtea ori azi că nici nu am putut numără, greșeli cu atât mai scumpe cu cât el este căpitanul echipei și ar trebui să ofere siguranță colegilor mai tineri; al doilea nu reușește nicicum să lege jocul la mijloc, deși ține mult de balon; iar al treilea a vrut, dar nu i-a ieșit nimic, fiind vădit cuprins de teamă odată cu înmulțirea nereușitelor.
Dar de ce să ne oprim aici? Aharoni, exceptând momentele în care a dat să-l impresioneze pe Grigoraș, s-a plimbat mai mult pe teren și a gesticulat la coechipieri; Podină a alternat intervențiile utile cu erorile costisitoare; Kokora a intrat în două, trei combinații constructive tot meciul și a trimis câteva șuturi peste din poziții bune; Haruț, deși ceva mai solid defensiv, a lipsit complet pe partea ofensivă, în vreme ce Totic a suferit la plasament.
Singurii jucători despre care pot să scriu de bine sunt: Pop, care a fost solid la recuperare, a oferit câteva pase verticale cu potențial, chiar dacă a dispărut pe final din joc; Filip, care a trecut peste nesiguranțele din prima repriză și a arătat priză la o serie de șuturi; și Sîntean, deși mai izolat ca de obicei, a fost singurul jucător care a reușit să mai lege ceva în ultima treime.
Chiar dacă am ajuns să avem o echipă încropită de ici, de colo, am văzut exemple de fotbal bun atunci când ochii lumii au fost îndreptați spre echipă - așa cum a fost cazul partidei cu Ripensia. Pe de-o parte, jucătorii trebuie să fie mai implicați și să să lege jocul mai mult, dar pe de altă parte e clar că vârsta sau lipsa de calitate a unor jucători prezintă limite greu de depășit în perioada imediat următoare.
Poli: Filip - Haruț, Potocianu, Podină, Totic - Codrean, Pop, Postolache, Aharoni - Sîntean, Kokora
Schimbări:
Gavruță pentru Kokora (min 77)
Andreca pentru Codrean (min 84)
Interviu: Denis Golda
Când m-am întâlnit cu Denis acum o săptămână, așteptările și ambițiile sale, precum și ale multora din jurul echipei de la juniori A, erau nu doar mărețe, ci și accesibile. Dar în șapte zile, Poli n-a reușit să adune mai mult de un punct în Liga Elitelor U19 și astfel a căzut de pe primul loc, pe locul al treilea în clasament, ratând șansa participării în faza națională a competiției. Este un moment greu pentru toți jucătorii din lot, dar cu atât mai mult pentru generația 97, din care face parte și Denis, care a ratat una din ultimele șanse la un trofeu de juniori. Dar pe cât își pot împărți vina între ei, la fel trebuie și clubul să și-o asume, căci decizia de a întinde cei mai buni jucători peste trei echipe (juniori B, juniori A, Poli II) ne-a costat puncte și, cel mai probabil, ne-a costat și această calificare.
Chiar și așa, pentru cel care a devenit atacantul titular al echipelor sale în ultimele douăsprezece luni, n-a fost un sezon rău. Dacă jucătorii cu care am discutat până acum erau obișnuiți cu locul în primul unsprezece sau cu prezențe la naționalele de juniori, Denis a avut de răbdat până ca momentul să se ivească. Dezvoltarea fizică puțin târzie a fost însă compensată de noțiuni tehnice și poziționale care să-l ajute să-și îndeplinească potențialul. Astfel se numără printre cei mai buni marcatori, atât la Poli II, cât și la juniori A, iar reușitele deosebite ale acestui an includ o triplă în chiar prima etapă a sezonului ligii a IV-a, pe care a izbutit-o în mai puțin de douăzeci de minute.
Să-l citim.
CV: Cum ai ajuns la fotbal?
DG: Am început și alte sporturi înainte: la trei ani am fost la înot, dar am făcut doar un an, fiindcă părinții mei au vrut să mă dea la dansuri. De la patru la cinci ani am fost la dansuri și atunci mi-au zis să aleg între dans și fotbal – am zis, inevitabil, nu am cum să aleg dansul, fotbalul era pe primul loc. Nu-mi plăcea să merg la dans fiindcă fie lipseam de la fotbal, fie îmi lua din timpul liber în care aș fi vrut să joc fotbal.
CV: Ai mai făcut și alte sporturi?
DG: Tenis de câmp puțin, în timp ce făceam și fotbal. Sora mea a practicat mai mult și m-am dus și eu de câteva ori să fac niște antrenamente. Mi-a plăcut, merg și acum în timpul liber cu prietenul meu Sturz. Noi doi mergem tot timpul – dar mă bate, știe mai bine ca mine.
CV: Unde ai început fotbalul?
DG: Am început la vârsta de cinci ani, la Ripensia, care atunci avea echipe de juniori. Am stat acolo până la vârsta de opt-nouă ani, când s-a întâmplat un incident: am făcut un antrenament cu alt antrenor decât cel care era de obicei la noi la grupă și a durat doar o oră în loc de două, așa că am rămas o oră în frig – nu știam să merg acasă, eram foarte mic! Atunci tatăl meu a spus că trebuie să aleg între Poli sau Banatul și am ales Poli. Oricum aveam de gând să fac și scoală, în cazul în care apărea o accidentare mai gravă, să nu mă bazez doar pe fotbal.
CV: Ai avut probleme cu accidentările?
DG: Nu, chiar n-am avut deloc. Doar recent a trebuit să fiu operat: am avut o bătătură în talpă care s-a agravat. A trebuit să plec obligatoriu la schi cu facultatea, fiindcă trebuia să dau examen, și am tot forțat. Când m-am întors, m-am dus la spital și mi-au spus că trebuie să mă taie, să curețe zona afectată. Am stat o lună cu cârje. Mi-a fost greu, dar am reușit să trec peste și mi-am revenit, ușor, ușor.
CV: Am văzut că porți o bandă la genunchi.
DG: Da, am avut ceva probleme și țin morțiș să-mi pun aia. Ca să am ceva să mă ajute să trec peste – și la mâna stângă îmi pun bandă, să trec peste stres. Să mă țină concentrat.
CV: La Poli ai trecut pe la toate grupele de juniori.
DG: Așa e, aproape toate, și acum termin junioratul. Îmi expiră și contractul, pe care l-am semnat în februarie, pe șase luni doar.
CV: N-ai avut contract pe trei ani?
DG: Nu, nu mi s-a propus. Poate că nu am fost destul de bun în viziunea lor, nu știu. N-am stat să mă gândesc la asta, am încercat să mă pregătesc cât mai bine, să le arăt că sunt un jucător bun.
CV: Dar marchezi destul de des, dacă e s-o iei așa.
DG: Da, dar până anul acesta n-am prea ajuns să joc. Au fost alții mai mari ca mine, mai buni ca mine, nu eram așa de dezvoltat și nu mi s-a acordat destulă încredere.
CV: Acum ești însă titular de obicei la juniori A, ai jucat la Poli II. Obiectivul este să vă calificați la faza națională la U19.
DG: Ne dorim foarte mult. Ne-au rechemat în ultimele șase meciuri înainte de pauza competițională la juniori, apoi ne-au trimis jucători de la echipa mare (Sorescu, Mailat, Rusu), și am zis că facem echipă să trecem mai departe. După primele două etape, juniorii A erau pe ultimul loc, dar venind noi și ajutându-i, am consolidat lotul.
CV: A fost greu să se împartă toți jucătorii între atâtea echipe.
DG: Noi am început din vară, treisprezece sau paisprezece, la echipa a doua, cu domnii Săvoiu și Bătrânu. Am continuat așa tot turul, cu rezultate destul de bune, nici nu ne așteptam. Apoi au venit și alții – nu pot să zic că ne-au stricat grupul, dar e altceva când ai fost un grup unit, noi între noi, și vine cineva nou și îți schimbă atmosferă.
CV: Jucători mai tineri sau de la echipa mare?
DG: Ne bucurăm când vin cei de la echipa mare, chiar ne ajută foarte mult. Cei mai mici ne comentează și nouă. Încercăm uneori să nu-i băgăm în seamă și să le zicem că nu e bine.
CV: Și domnul Săvoiu insinua că disciplina este uneori o problemă. Poate pleacă de la părinți, se cred de neatins.
DG: Cel mai sigur. Dar și anturajul în care trăiesc contează. De exemplu, el poate să stea aici, să joace fotbal, și părinții să fie în altă localitate, să nu-l poată controla.
CV: Pentru tine e un avantaj că familia e aproape?
DG: Chiar am noroc că părinții mei, sora mea, familia îmi e aproape. Sunt recunoscător că mă susțin.
CV: Vin la fiecare meci?
DG: Mama mea și sora mea nu vin. Le-am zis să nu mai vină, fiindcă am o superstiție – când vin ele, nu reușesc să mă concentrez de fel. Doar tata vine la majoritatea meciurilor și tot timpul când dau gol, mă uit la el, că știu că se bucură.
CV: Îți dă și indicații?
DG: [râde] Nu, nu. Știe că-mi fac treaba și nu se bagă.
CV: Joci doar atacant?
DG: Când am început fotbalul, am jucat și mijlocaș stânga. Am mai jucat și mijlocaș central, fiindcă mi s-a zis de multe ori că principalele mele calități sunt inteligența și tehnica. Nu am avut mare forță și n-am reușit să mă dezvolt – dacă n-ai forță, n-ai nici viteză. Atunci am jucat mijlocaș la creație, în spatele atacanților, de unde pleca pasa finală. Asta se întâmpla când eram la juniori C, la domnul Ivan. Apoi, când a venit domnul Frușa, am jucat atacant, dar nu prea am jucat, fiind și cu un an mai mare, la juniori B. Și anul trecut, la juniori A, cu domnul Stoicov, am prins câteva meciuri, dar tot chinuite. Mă mai trimiteau la echipa a doua și cumva am rămas pe acest post.
CV: Dar anul acesta a început extraordinar.
DG: Am intrat ca rezervă prin minutul 70 în prima etapă și până la final am dat hat-trick.
CV: Ce alți jucători te inspiră?
DG: Am mulți idoli. Mesut Özil pentru că e retras în spatele atacantului și are pasa finală, e un jucător extraordinar, David Beckham, care purta și el numărul șapte pe tricou, și Messi – țin cu Barcelona și chiar îmi place, el e probabil ‘idolul principal’. Ibrahimovic îmi place pentru execuție – ultimii antrenori mi-au zis că o nouă calitate a mea este execuția, simțul porții. Domnul Săvoiu și domnul Contescu m-au folosit ca vârf împins și îmi dădeau tot felul de indicații cum să înscriu cât mai ușor, doar din plasament. Domnul Săvoiu a fost atacant și chiar m-a bucurat când m-a luat deoparte și mi-a vorbit despre aceste ‘trucuri’ ale atacanților.
CV: De ce numărul șapte?
DG: A fost primul meu număr pe tricou, de când m-am apucat de fotbal, și e numărul meu norocos. Mereu am ținut să iau șaptele – dacă nu aveam șaptele, atunci șaptesprezece.
CV: Șaptezeci și șapte.
DG: [râde] Nu am reușit șaptezeci și șapte fiindcă nu avem echipament cu numărul ăsta.
CV: Să revenim puțin la juniori. Ați pierdut neașteptat cu Satu Mare.
DG: Am început foarte moale. Această înfrângere ne-a fost datorată tuturor. Nu că aș căuta scuze, dar prima oare ni s-a spus că vom juca pe terenul mare, apoi am fost duși pe un teren unde careurile de șaisprezece metri erau pline de nisip. După un sfert de oră era deja 0–2, greșelile noastre au dus la două goluri simple. Apoi am încercat să revenim prin Mailat, care a înscris din liberă, și am avut foarte multe cornere, dar n-am reușit să marcăm. Asta deși noi aveam talie și ei nu prea. Nu înțeleg cum de n-am reușit să marcăm. După pauză ei au fost aproape de a-și da și un autogol, noi am tot sperat. Eu am fost înlocuit cu Renato [Kokora], apoi fundașii centrali au urcat mai sus, am încercat să facem ceva pe deviere, să egalăm. Dacă marcam, cred că și întorceam scorul.
CV: În ce compartiment e mai puțin coezivă echipa?
DG: N-aș putea spune în atac, fiindcă avem cel mai bun atac din serie. Suferim însă pe partea defensivă, am luat gol la fiecare meci. Avem fundași centrali foarte înalți și dezvoltați, care în jocul aerian nu pierd nicio minge, dar se mai întâmplă [să greșească]. Asta nu îi convine nici antrenorului, nu ne convine nici nouă, fiindcă dacă luăm gol repede, ne e greu să întoarcem rezultatul.
CV: Mai sunt două etape.
DG: În ultima etapă întâlnim U Cluj, iar până atunci trebuie neapărat să batem pe Pandurii acasă, duminică. O să fie interesant, jucăm pe terenul mare, gazon bun – să-i pasăm așa cum știm noi, să ne facem jocul, și îi vom bate ca în tur.
CV: Vă puteți concentra cum trebuie la juniori A, venind după experiența de la Poli II, care e la un alt nivel?
DG: E un nivel diferit, dar noi avem încredere în noi și suntem uniți, ne dorim să ne calificăm. Dacă reușim, țintim și locul întâi.
CV: Ziceai că îți expiră contractul în vară. Care sunt perspectivele?
DG: Încă n-am avut nicio discuție cu clubul. Pe primul plan ar fi să rămân aici, depinde ce mi se oferă în vară. Dacă echipa mare retrogradează, sper să joc în liga a II-a, dacă nu e posibil să mă trimită împrumut undeva.
CV: Și dacă nu se aliniază lucrurile, cât timp îți dai până să zici că nu merge cu fotbalul?
DG: Nu m-am gândit la chestia asta. Sunt un jucător care pune foarte mult suflet în ceea ce face. Mă gândesc că o să mă integrez, sunt un coleg prietenos, mă înțeleg cu toată lumea, și cred că m-aș adapta oriunde m-ar trimite. Trebuie să-mi fac treaba și să arăt antrenorului că vreau să joc.
CV: Mi-ai spus deja că ești într-un fel nou între titulari – că n-ai fost în primul unsprezece în ultimii ani și acum ai reușit să te impui.
DG: De fiecare dată când antrenorul face echipa, mă gândesc la cum m-am pregătit în săptămâna aia. Îmi pun în minte dinaintea meciului cum se va desfășura, ce adversari voi avea, dacă-mi vine mingea la cap sau la picior cum să o lovesc, mă concentrez mereu dinainte. Mă bucur întotdeauna când prind primul unsprezece și așa mă motivez și pe mine, am mai multă încredere. Sunt obișnuit și ca rezervă, nu mă supăr când nu sunt titular, dar tot timpul când am intrat, am arătat că vreau să joc. Ăsta este și un atu pentru mine, că am fost călit.
CV: Cât la sută crezi că succesul tău depinde de tine și cât depinde de clubul la care ești?
DG: 60-70%. Cel mai mult ține de tine, de felul în care te pregătești. În funcție de unde te bagă antrenorul, trebuie să te informezi dacă n-ai mai jucat în acel post, să întrebi. Nu poți intra pe teren și să te gândești că doar te adaptezi. Majoritatea care jucăm fotbal, ne punem adesea în locul celuilalt și ne gândim cum am juca noi acolo. Oricum e important să fii polivalent.
CV: Cum ai relaționat cu antrenorii cu care ai lucrat?
DG: Am un antrenor căruia îi mulțumesc în mod deosebit, chiar dacă toți m-au ajutat pe parcurs. Este vorba de primul meu antrenor, Constantin Siliman. El e acum antrenor la Carani, în liga a V-a – chiar a dorit să mă vadă când am avut un meci acolo [n. ed. în Cupa României], dar eram accidentat. M-a învățat foarte multe, a avut încredere în mine, m-a dus la juniori mai mari când eram la Ripensia. I-a plăcut foarte mult de mine și chiar am ținut legătura cu el.
De la Poli, domnul Contescu mă ajută mult, mă joacă des și mă bucur că reușesc să înscriu și să-i fac pe plac. Și domnul Săvoiu – țin bine aminte acel prim meci la echipa a doua, când m-a băgat în repriza secundă într-un meci cu Ripensia din Cupa Fabric, și am dat gol de 1–0. De atunci a ținut morțiș să rămân la Poli II, să-l ajut.
Remarcăm faptul că, așa cum se întâmplă adeseori, calculele de acasă nu bat cu cele de pe teren. Deși gazonul pe Dan Păltinișanu a fost bun, jocul de pase n-a mers, iar echipa a sfârșit prin a trimite mingi lungi spre atacanți. Apoi, apărarea a suferit în meciul cu U Cluj, când n-am reușit să menținem un avantaj de două goluri.
Dorința nu poate înlocui concentrarea și disciplina, și pe cât este un avantaj că avem parte de o echipă care se cunoaște de mult timp, pe atât poate fi și o problemă când trebuie să rupi pisica proverbială în două, să spui lucrurilor pe nume și să-ți asumi neajunsurile. E clar că jucătorii au format prietenii strânse, dar oare e un lucru bun pentru producerea unor fotbaliști de viitor?
E greu de crezut că poate fi promovat un întreg grup de jucători la echipa mare, deci există potențial de tensiune când drumurile se despart. Această tensiune face parte din sportul de echipă și e bine ca jucătorii să fie familiarizați cu ea, precum și ca ea să fie transformată într-o forță pozitivă. Creșterea în aceeași formulă atâția ani duce la un risc de blazare, fără nevoia de autodepășire în lipsa unor presiuni din afara anturajului. Și ne întrebăm dacă nu tocmai această blazare, aceste tensiuni necontrolate, au dus la ratarea obiectivelor, în ciuda experienței superioare a echipei.
Avem șansa ca juniorii A să mai dispute Cupa României în acest sezon, pe parcursul lunii mai. Asta face parte din frumusețea fotbalului, că poți să aplici ceea ce înveți în mai multe competiții, cu efect imediat. Traiectoria lui Denis promite, poate mai mult ca în cazul celor care au succes de tineri și apoi stagnează când se apropie de seniorat. Dar în rest, regulile sunt aceleași, iar ce e mai greu (și mai frumos) încă urmează.
Chiar și așa, pentru cel care a devenit atacantul titular al echipelor sale în ultimele douăsprezece luni, n-a fost un sezon rău. Dacă jucătorii cu care am discutat până acum erau obișnuiți cu locul în primul unsprezece sau cu prezențe la naționalele de juniori, Denis a avut de răbdat până ca momentul să se ivească. Dezvoltarea fizică puțin târzie a fost însă compensată de noțiuni tehnice și poziționale care să-l ajute să-și îndeplinească potențialul. Astfel se numără printre cei mai buni marcatori, atât la Poli II, cât și la juniori A, iar reușitele deosebite ale acestui an includ o triplă în chiar prima etapă a sezonului ligii a IV-a, pe care a izbutit-o în mai puțin de douăzeci de minute.
Să-l citim.
CV: Cum ai ajuns la fotbal?
DG: Am început și alte sporturi înainte: la trei ani am fost la înot, dar am făcut doar un an, fiindcă părinții mei au vrut să mă dea la dansuri. De la patru la cinci ani am fost la dansuri și atunci mi-au zis să aleg între dans și fotbal – am zis, inevitabil, nu am cum să aleg dansul, fotbalul era pe primul loc. Nu-mi plăcea să merg la dans fiindcă fie lipseam de la fotbal, fie îmi lua din timpul liber în care aș fi vrut să joc fotbal.
CV: Ai mai făcut și alte sporturi?
DG: Tenis de câmp puțin, în timp ce făceam și fotbal. Sora mea a practicat mai mult și m-am dus și eu de câteva ori să fac niște antrenamente. Mi-a plăcut, merg și acum în timpul liber cu prietenul meu Sturz. Noi doi mergem tot timpul – dar mă bate, știe mai bine ca mine.
CV: Unde ai început fotbalul?
DG: Am început la vârsta de cinci ani, la Ripensia, care atunci avea echipe de juniori. Am stat acolo până la vârsta de opt-nouă ani, când s-a întâmplat un incident: am făcut un antrenament cu alt antrenor decât cel care era de obicei la noi la grupă și a durat doar o oră în loc de două, așa că am rămas o oră în frig – nu știam să merg acasă, eram foarte mic! Atunci tatăl meu a spus că trebuie să aleg între Poli sau Banatul și am ales Poli. Oricum aveam de gând să fac și scoală, în cazul în care apărea o accidentare mai gravă, să nu mă bazez doar pe fotbal.
CV: Ai avut probleme cu accidentările?
DG: Nu, chiar n-am avut deloc. Doar recent a trebuit să fiu operat: am avut o bătătură în talpă care s-a agravat. A trebuit să plec obligatoriu la schi cu facultatea, fiindcă trebuia să dau examen, și am tot forțat. Când m-am întors, m-am dus la spital și mi-au spus că trebuie să mă taie, să curețe zona afectată. Am stat o lună cu cârje. Mi-a fost greu, dar am reușit să trec peste și mi-am revenit, ușor, ușor.
CV: Am văzut că porți o bandă la genunchi.
DG: Da, am avut ceva probleme și țin morțiș să-mi pun aia. Ca să am ceva să mă ajute să trec peste – și la mâna stângă îmi pun bandă, să trec peste stres. Să mă țină concentrat.
CV: La Poli ai trecut pe la toate grupele de juniori.
DG: Așa e, aproape toate, și acum termin junioratul. Îmi expiră și contractul, pe care l-am semnat în februarie, pe șase luni doar.
CV: N-ai avut contract pe trei ani?
DG: Nu, nu mi s-a propus. Poate că nu am fost destul de bun în viziunea lor, nu știu. N-am stat să mă gândesc la asta, am încercat să mă pregătesc cât mai bine, să le arăt că sunt un jucător bun.
CV: Dar marchezi destul de des, dacă e s-o iei așa.
DG: Da, dar până anul acesta n-am prea ajuns să joc. Au fost alții mai mari ca mine, mai buni ca mine, nu eram așa de dezvoltat și nu mi s-a acordat destulă încredere.
CV: Acum ești însă titular de obicei la juniori A, ai jucat la Poli II. Obiectivul este să vă calificați la faza națională la U19.
DG: Ne dorim foarte mult. Ne-au rechemat în ultimele șase meciuri înainte de pauza competițională la juniori, apoi ne-au trimis jucători de la echipa mare (Sorescu, Mailat, Rusu), și am zis că facem echipă să trecem mai departe. După primele două etape, juniorii A erau pe ultimul loc, dar venind noi și ajutându-i, am consolidat lotul.
CV: A fost greu să se împartă toți jucătorii între atâtea echipe.
DG: Noi am început din vară, treisprezece sau paisprezece, la echipa a doua, cu domnii Săvoiu și Bătrânu. Am continuat așa tot turul, cu rezultate destul de bune, nici nu ne așteptam. Apoi au venit și alții – nu pot să zic că ne-au stricat grupul, dar e altceva când ai fost un grup unit, noi între noi, și vine cineva nou și îți schimbă atmosferă.
CV: Jucători mai tineri sau de la echipa mare?
DG: Ne bucurăm când vin cei de la echipa mare, chiar ne ajută foarte mult. Cei mai mici ne comentează și nouă. Încercăm uneori să nu-i băgăm în seamă și să le zicem că nu e bine.
CV: Și domnul Săvoiu insinua că disciplina este uneori o problemă. Poate pleacă de la părinți, se cred de neatins.
DG: Cel mai sigur. Dar și anturajul în care trăiesc contează. De exemplu, el poate să stea aici, să joace fotbal, și părinții să fie în altă localitate, să nu-l poată controla.
CV: Pentru tine e un avantaj că familia e aproape?
DG: Chiar am noroc că părinții mei, sora mea, familia îmi e aproape. Sunt recunoscător că mă susțin.
CV: Vin la fiecare meci?
DG: Mama mea și sora mea nu vin. Le-am zis să nu mai vină, fiindcă am o superstiție – când vin ele, nu reușesc să mă concentrez de fel. Doar tata vine la majoritatea meciurilor și tot timpul când dau gol, mă uit la el, că știu că se bucură.
CV: Îți dă și indicații?
DG: [râde] Nu, nu. Știe că-mi fac treaba și nu se bagă.
CV: Joci doar atacant?
DG: Când am început fotbalul, am jucat și mijlocaș stânga. Am mai jucat și mijlocaș central, fiindcă mi s-a zis de multe ori că principalele mele calități sunt inteligența și tehnica. Nu am avut mare forță și n-am reușit să mă dezvolt – dacă n-ai forță, n-ai nici viteză. Atunci am jucat mijlocaș la creație, în spatele atacanților, de unde pleca pasa finală. Asta se întâmpla când eram la juniori C, la domnul Ivan. Apoi, când a venit domnul Frușa, am jucat atacant, dar nu prea am jucat, fiind și cu un an mai mare, la juniori B. Și anul trecut, la juniori A, cu domnul Stoicov, am prins câteva meciuri, dar tot chinuite. Mă mai trimiteau la echipa a doua și cumva am rămas pe acest post.
CV: Dar anul acesta a început extraordinar.
DG: Am intrat ca rezervă prin minutul 70 în prima etapă și până la final am dat hat-trick.
CV: Ce alți jucători te inspiră?
DG: Am mulți idoli. Mesut Özil pentru că e retras în spatele atacantului și are pasa finală, e un jucător extraordinar, David Beckham, care purta și el numărul șapte pe tricou, și Messi – țin cu Barcelona și chiar îmi place, el e probabil ‘idolul principal’. Ibrahimovic îmi place pentru execuție – ultimii antrenori mi-au zis că o nouă calitate a mea este execuția, simțul porții. Domnul Săvoiu și domnul Contescu m-au folosit ca vârf împins și îmi dădeau tot felul de indicații cum să înscriu cât mai ușor, doar din plasament. Domnul Săvoiu a fost atacant și chiar m-a bucurat când m-a luat deoparte și mi-a vorbit despre aceste ‘trucuri’ ale atacanților.
CV: De ce numărul șapte?
DG: A fost primul meu număr pe tricou, de când m-am apucat de fotbal, și e numărul meu norocos. Mereu am ținut să iau șaptele – dacă nu aveam șaptele, atunci șaptesprezece.
CV: Șaptezeci și șapte.
DG: [râde] Nu am reușit șaptezeci și șapte fiindcă nu avem echipament cu numărul ăsta.
CV: Să revenim puțin la juniori. Ați pierdut neașteptat cu Satu Mare.
DG: Am început foarte moale. Această înfrângere ne-a fost datorată tuturor. Nu că aș căuta scuze, dar prima oare ni s-a spus că vom juca pe terenul mare, apoi am fost duși pe un teren unde careurile de șaisprezece metri erau pline de nisip. După un sfert de oră era deja 0–2, greșelile noastre au dus la două goluri simple. Apoi am încercat să revenim prin Mailat, care a înscris din liberă, și am avut foarte multe cornere, dar n-am reușit să marcăm. Asta deși noi aveam talie și ei nu prea. Nu înțeleg cum de n-am reușit să marcăm. După pauză ei au fost aproape de a-și da și un autogol, noi am tot sperat. Eu am fost înlocuit cu Renato [Kokora], apoi fundașii centrali au urcat mai sus, am încercat să facem ceva pe deviere, să egalăm. Dacă marcam, cred că și întorceam scorul.
CV: În ce compartiment e mai puțin coezivă echipa?
DG: N-aș putea spune în atac, fiindcă avem cel mai bun atac din serie. Suferim însă pe partea defensivă, am luat gol la fiecare meci. Avem fundași centrali foarte înalți și dezvoltați, care în jocul aerian nu pierd nicio minge, dar se mai întâmplă [să greșească]. Asta nu îi convine nici antrenorului, nu ne convine nici nouă, fiindcă dacă luăm gol repede, ne e greu să întoarcem rezultatul.
CV: Mai sunt două etape.
DG: În ultima etapă întâlnim U Cluj, iar până atunci trebuie neapărat să batem pe Pandurii acasă, duminică. O să fie interesant, jucăm pe terenul mare, gazon bun – să-i pasăm așa cum știm noi, să ne facem jocul, și îi vom bate ca în tur.
CV: Vă puteți concentra cum trebuie la juniori A, venind după experiența de la Poli II, care e la un alt nivel?
DG: E un nivel diferit, dar noi avem încredere în noi și suntem uniți, ne dorim să ne calificăm. Dacă reușim, țintim și locul întâi.
CV: Ziceai că îți expiră contractul în vară. Care sunt perspectivele?
DG: Încă n-am avut nicio discuție cu clubul. Pe primul plan ar fi să rămân aici, depinde ce mi se oferă în vară. Dacă echipa mare retrogradează, sper să joc în liga a II-a, dacă nu e posibil să mă trimită împrumut undeva.
CV: Și dacă nu se aliniază lucrurile, cât timp îți dai până să zici că nu merge cu fotbalul?
DG: Nu m-am gândit la chestia asta. Sunt un jucător care pune foarte mult suflet în ceea ce face. Mă gândesc că o să mă integrez, sunt un coleg prietenos, mă înțeleg cu toată lumea, și cred că m-aș adapta oriunde m-ar trimite. Trebuie să-mi fac treaba și să arăt antrenorului că vreau să joc.
CV: Mi-ai spus deja că ești într-un fel nou între titulari – că n-ai fost în primul unsprezece în ultimii ani și acum ai reușit să te impui.
DG: De fiecare dată când antrenorul face echipa, mă gândesc la cum m-am pregătit în săptămâna aia. Îmi pun în minte dinaintea meciului cum se va desfășura, ce adversari voi avea, dacă-mi vine mingea la cap sau la picior cum să o lovesc, mă concentrez mereu dinainte. Mă bucur întotdeauna când prind primul unsprezece și așa mă motivez și pe mine, am mai multă încredere. Sunt obișnuit și ca rezervă, nu mă supăr când nu sunt titular, dar tot timpul când am intrat, am arătat că vreau să joc. Ăsta este și un atu pentru mine, că am fost călit.
CV: Cât la sută crezi că succesul tău depinde de tine și cât depinde de clubul la care ești?
DG: 60-70%. Cel mai mult ține de tine, de felul în care te pregătești. În funcție de unde te bagă antrenorul, trebuie să te informezi dacă n-ai mai jucat în acel post, să întrebi. Nu poți intra pe teren și să te gândești că doar te adaptezi. Majoritatea care jucăm fotbal, ne punem adesea în locul celuilalt și ne gândim cum am juca noi acolo. Oricum e important să fii polivalent.
CV: Cum ai relaționat cu antrenorii cu care ai lucrat?
DG: Am un antrenor căruia îi mulțumesc în mod deosebit, chiar dacă toți m-au ajutat pe parcurs. Este vorba de primul meu antrenor, Constantin Siliman. El e acum antrenor la Carani, în liga a V-a – chiar a dorit să mă vadă când am avut un meci acolo [n. ed. în Cupa României], dar eram accidentat. M-a învățat foarte multe, a avut încredere în mine, m-a dus la juniori mai mari când eram la Ripensia. I-a plăcut foarte mult de mine și chiar am ținut legătura cu el.
De la Poli, domnul Contescu mă ajută mult, mă joacă des și mă bucur că reușesc să înscriu și să-i fac pe plac. Și domnul Săvoiu – țin bine aminte acel prim meci la echipa a doua, când m-a băgat în repriza secundă într-un meci cu Ripensia din Cupa Fabric, și am dat gol de 1–0. De atunci a ținut morțiș să rămân la Poli II, să-l ajut.
Remarcăm faptul că, așa cum se întâmplă adeseori, calculele de acasă nu bat cu cele de pe teren. Deși gazonul pe Dan Păltinișanu a fost bun, jocul de pase n-a mers, iar echipa a sfârșit prin a trimite mingi lungi spre atacanți. Apoi, apărarea a suferit în meciul cu U Cluj, când n-am reușit să menținem un avantaj de două goluri.
Dorința nu poate înlocui concentrarea și disciplina, și pe cât este un avantaj că avem parte de o echipă care se cunoaște de mult timp, pe atât poate fi și o problemă când trebuie să rupi pisica proverbială în două, să spui lucrurilor pe nume și să-ți asumi neajunsurile. E clar că jucătorii au format prietenii strânse, dar oare e un lucru bun pentru producerea unor fotbaliști de viitor?
E greu de crezut că poate fi promovat un întreg grup de jucători la echipa mare, deci există potențial de tensiune când drumurile se despart. Această tensiune face parte din sportul de echipă și e bine ca jucătorii să fie familiarizați cu ea, precum și ca ea să fie transformată într-o forță pozitivă. Creșterea în aceeași formulă atâția ani duce la un risc de blazare, fără nevoia de autodepășire în lipsa unor presiuni din afara anturajului. Și ne întrebăm dacă nu tocmai această blazare, aceste tensiuni necontrolate, au dus la ratarea obiectivelor, în ciuda experienței superioare a echipei.
Avem șansa ca juniorii A să mai dispute Cupa României în acest sezon, pe parcursul lunii mai. Asta face parte din frumusețea fotbalului, că poți să aplici ceea ce înveți în mai multe competiții, cu efect imediat. Traiectoria lui Denis promite, poate mai mult ca în cazul celor care au succes de tineri și apoi stagnează când se apropie de seniorat. Dar în rest, regulile sunt aceleași, iar ce e mai greu (și mai frumos) încă urmează.
25 aprilie 2016
Despre tactică și eșec
Când a plecat Florin Marin, am scris că nu este mutarea de care aveam nevoie la momentul respectiv. Faptul că Grigoraș nu are rezultate, mai ales în condițiile în care a preluat o echipă complet debusolată, are o mulțime de cauze și nu e de mirare.
Sâmbătă nu am văzut nimic greșit în abordarea partidei, deși la ultima aventură tactică am criticat alegerea antrenorului. Dar atunci a fost compromisă apărarea fără a oferi un plus pozițional, în timp ce împotriva Chiajnei am optat pentru cei doi jucători avansați în bandă, care erau astfel mai liberi și mai puțin expuși în același timp. Această așezare a funcționat deoarece oaspeții jucau cu două vârfuri, iar o apărare cu trei fundași centrali reprezintă o opțiune viabilă pentru a-i contracara. Am văzut că au fost puține probleme până la gol, cu excepția unei faze în care Scutaru n-a fost dublat în duelul său cu Milevsky, în prima repriză. Iar la gol, dincolo de erorile defensive, a confirmat ieri și D. Popescu hențul făcut de atacantul ucrainean la preluare, ratat, așa cum pare să se întâmple mai mereu, de arbitrul adițional.
Durerea noastră pleacă de la carențele tehnice individuale, care ne-au împiedicat să obținem mai mult: Elek, incapabil să înscrie cu poarta goală sau să întoarcă un adversar unu la unu; Bărbuț, idem partea cu depășirea unui adversar - hai că nu la fiecare încercare, dar măcar cu oareșce regularitate; mingea sare mai nou din piciorul lui Javi ca din al lui Mansour; Nimely e bătăios, dar lent, și nu a avut cu cine să intre în combinatii (ce fază a ieșit cu Zicu în preajmă, pe final de meci); fazele fixe sunt executate de la mediocru în jos; iar in apărare acoperim lamentabil spațiile și ne dublăm imprecis, târziu sau deloc.
Pe care din lucrurile astea le poate corecta un antrenor? Grigoraș a făcut deja un lucru util, introducându-l pe Bocșan în primul unsprezece, un jucator care deși mai are de progresat până să fie titular de drept, îți oferă un plus de talie de care ai mare nevoie - vezi ce fundași avea Chiajna în centru, ce periculoși au fost la cornere (1.88/1.89 față de 1.85/1.86 la Scutaru/Cânu). Cât despre alte transformări antrenorești, plasamentul și instinctul necesar, respectiv rutinarea prin exerciții până la imprimarea unui instinct, a unei intuiții colective, necesită luni, dacă nu ani de pregătire. Un antrenor nou poate să faca doar două, trei lucruri care chiar au impact pe termen scurt: să rupă ritmul și să motiveze jucătorii prin forța sa de caracter, respectiv să aibă inspirația unei descoperiri tactice/a unui jucător neglijat, grație perspectivei 'curate' cu care vine la club. Evident, exceptând situația în care predecesorul său a fost un incompetent colosal, iar poate unii regretă să vadă că Florin Marin, cu toate neajunsurile lui, n-a fost așa ceva.
Să ne uitam și la Chiajna: nu joacă fotbal mai bine decât noi. Dar au calitatea necesară să facă diferența când apar oportunități, sau care să creeze oportunități: pe Milevsky (șapte meciuri, șase goluri, dar am vazut că rolul lui nu e neapărat de a marca) nu l-a învățat Falub cum să preia mingea cu trei adversari în spate, cum să i-o bage printre picioare lui Jenkins, cum să dea călcâie pe lângă Cânu; nici Obodo nu a descoperit poziționarea la fazele fixe de când a ajuns la Concordia. Cine a văzut că oaspeții au fost mai determinați decât noi, a văzut greșit. Au avut însă mai multă încredere, tocmai prin prisma calității pe care le-o oferă acești doi jucători. Dacă Chiajna ar fi trebuit să-și permită să aducă acești jucători, e altă discuție.
Poli, în ciuda semi-eșecurilor din campionatul regulat, era o echipa mai solidă nu doar grație disciplinei (inodore) a lui Florin Marin, ci mai ales din lipsa presiunii și încrederea pe care ți-o dădea (o vreme) prezența unui Luchin, Goga, Zicu în teren. Dar nimic nu ține la infinit, iar noi am intrat într-un cerc vicios al rezultatelor.
Am râs (și mai râd, melancolic în retrospecție) citind că Rajcomar a fost singurul jucător dorit de Florin Marin. Sunt convins că esența acestei dorințe nu se referea așa de mult la fotbalistul Rajcomar, cât la tipul de vârf pe care și-l dorea în echipa. Până la urmă, Rajcomar e un jucător pe modelul lui Milevsky, care joacă cu spatele la poartă, intră în combinații cu mijlocașii și le oferă spații - numai că Rajcomar nu are talentul ucraineanului, care deși de abia se mișcă, atunci când o face, o face cu rost. Prin constrast, Elek e un vârf care atacă poarta, nu este în natura lui să țină de minge, să se impună fizic în fața a doi, trei jucători de la 1.85m în sus. Faptul că nu are instinct de marcator face ca aportul pe care îl poate aduce echipei să fie unul limitat - de cate ori să tot scapi vertical spre poartă pe mingi lungi? Scorul la pauză putea să fie 2-0 doar din șansele sale.
Ce mă ia pe mine cu misteriosul este înlocuirea lui Llorente cu Jenkins la mijloc. Poate pentru colaboarea cu Nimely, poate fiindcă e un jucător care construiește ceva mai disciplinat și are un spirit mai apropiat de ce își dorește Grigoraș să vadă, dar cred că e o greșeală. E drept ca englezul e încă în faza de revenire, dar din ce am văzut in meciuri, Llorente era unul dintre cei mai constanți jucători, activ la recuperare și un pasator superior lui Jenkins. Întamplător era al treilea jucător ca note în play-out, chiar dacă ăsta nu e cine știe ce reper. E o modificare bizară fiindcă nu se cerea ca prestații.
Ca să închei: nu-mi îndrept tunurile asupra lui Grigoras fiindcă, așa cum am scris cu ocazia tevaturii numirii sale, problemele de la club sunt atât de anchilozante că e greu de zis ce antrenor putea să vină să ne salveze. Nu avem bani, nu avem pasiune în jurul echipei și nu avem iscusință/calitate pe teren sau în afara lui. Greu să depăsești asemenea carențe prin organizare tactică. Iar faptul că ne merge mai rău acuma ține mai mult de presiunea rezultatelor, de numeroasele accidentări și de pierderea de 'viteza' a lui Javi la mijloc, decât de o diminuare a jocului nostru colectiv ca urmare a unor intervenții grigorașiene.
P.S. Să nu ingorăm nici că suntem la al treilea antrenor care nu are rezultate superioare cu această echipă.
Sâmbătă nu am văzut nimic greșit în abordarea partidei, deși la ultima aventură tactică am criticat alegerea antrenorului. Dar atunci a fost compromisă apărarea fără a oferi un plus pozițional, în timp ce împotriva Chiajnei am optat pentru cei doi jucători avansați în bandă, care erau astfel mai liberi și mai puțin expuși în același timp. Această așezare a funcționat deoarece oaspeții jucau cu două vârfuri, iar o apărare cu trei fundași centrali reprezintă o opțiune viabilă pentru a-i contracara. Am văzut că au fost puține probleme până la gol, cu excepția unei faze în care Scutaru n-a fost dublat în duelul său cu Milevsky, în prima repriză. Iar la gol, dincolo de erorile defensive, a confirmat ieri și D. Popescu hențul făcut de atacantul ucrainean la preluare, ratat, așa cum pare să se întâmple mai mereu, de arbitrul adițional.
Durerea noastră pleacă de la carențele tehnice individuale, care ne-au împiedicat să obținem mai mult: Elek, incapabil să înscrie cu poarta goală sau să întoarcă un adversar unu la unu; Bărbuț, idem partea cu depășirea unui adversar - hai că nu la fiecare încercare, dar măcar cu oareșce regularitate; mingea sare mai nou din piciorul lui Javi ca din al lui Mansour; Nimely e bătăios, dar lent, și nu a avut cu cine să intre în combinatii (ce fază a ieșit cu Zicu în preajmă, pe final de meci); fazele fixe sunt executate de la mediocru în jos; iar in apărare acoperim lamentabil spațiile și ne dublăm imprecis, târziu sau deloc.
Pe care din lucrurile astea le poate corecta un antrenor? Grigoraș a făcut deja un lucru util, introducându-l pe Bocșan în primul unsprezece, un jucator care deși mai are de progresat până să fie titular de drept, îți oferă un plus de talie de care ai mare nevoie - vezi ce fundași avea Chiajna în centru, ce periculoși au fost la cornere (1.88/1.89 față de 1.85/1.86 la Scutaru/Cânu). Cât despre alte transformări antrenorești, plasamentul și instinctul necesar, respectiv rutinarea prin exerciții până la imprimarea unui instinct, a unei intuiții colective, necesită luni, dacă nu ani de pregătire. Un antrenor nou poate să faca doar două, trei lucruri care chiar au impact pe termen scurt: să rupă ritmul și să motiveze jucătorii prin forța sa de caracter, respectiv să aibă inspirația unei descoperiri tactice/a unui jucător neglijat, grație perspectivei 'curate' cu care vine la club. Evident, exceptând situația în care predecesorul său a fost un incompetent colosal, iar poate unii regretă să vadă că Florin Marin, cu toate neajunsurile lui, n-a fost așa ceva.
Să ne uitam și la Chiajna: nu joacă fotbal mai bine decât noi. Dar au calitatea necesară să facă diferența când apar oportunități, sau care să creeze oportunități: pe Milevsky (șapte meciuri, șase goluri, dar am vazut că rolul lui nu e neapărat de a marca) nu l-a învățat Falub cum să preia mingea cu trei adversari în spate, cum să i-o bage printre picioare lui Jenkins, cum să dea călcâie pe lângă Cânu; nici Obodo nu a descoperit poziționarea la fazele fixe de când a ajuns la Concordia. Cine a văzut că oaspeții au fost mai determinați decât noi, a văzut greșit. Au avut însă mai multă încredere, tocmai prin prisma calității pe care le-o oferă acești doi jucători. Dacă Chiajna ar fi trebuit să-și permită să aducă acești jucători, e altă discuție.
Poli, în ciuda semi-eșecurilor din campionatul regulat, era o echipa mai solidă nu doar grație disciplinei (inodore) a lui Florin Marin, ci mai ales din lipsa presiunii și încrederea pe care ți-o dădea (o vreme) prezența unui Luchin, Goga, Zicu în teren. Dar nimic nu ține la infinit, iar noi am intrat într-un cerc vicios al rezultatelor.
Am râs (și mai râd, melancolic în retrospecție) citind că Rajcomar a fost singurul jucător dorit de Florin Marin. Sunt convins că esența acestei dorințe nu se referea așa de mult la fotbalistul Rajcomar, cât la tipul de vârf pe care și-l dorea în echipa. Până la urmă, Rajcomar e un jucător pe modelul lui Milevsky, care joacă cu spatele la poartă, intră în combinații cu mijlocașii și le oferă spații - numai că Rajcomar nu are talentul ucraineanului, care deși de abia se mișcă, atunci când o face, o face cu rost. Prin constrast, Elek e un vârf care atacă poarta, nu este în natura lui să țină de minge, să se impună fizic în fața a doi, trei jucători de la 1.85m în sus. Faptul că nu are instinct de marcator face ca aportul pe care îl poate aduce echipei să fie unul limitat - de cate ori să tot scapi vertical spre poartă pe mingi lungi? Scorul la pauză putea să fie 2-0 doar din șansele sale.
Ce mă ia pe mine cu misteriosul este înlocuirea lui Llorente cu Jenkins la mijloc. Poate pentru colaboarea cu Nimely, poate fiindcă e un jucător care construiește ceva mai disciplinat și are un spirit mai apropiat de ce își dorește Grigoraș să vadă, dar cred că e o greșeală. E drept ca englezul e încă în faza de revenire, dar din ce am văzut in meciuri, Llorente era unul dintre cei mai constanți jucători, activ la recuperare și un pasator superior lui Jenkins. Întamplător era al treilea jucător ca note în play-out, chiar dacă ăsta nu e cine știe ce reper. E o modificare bizară fiindcă nu se cerea ca prestații.
Ca să închei: nu-mi îndrept tunurile asupra lui Grigoras fiindcă, așa cum am scris cu ocazia tevaturii numirii sale, problemele de la club sunt atât de anchilozante că e greu de zis ce antrenor putea să vină să ne salveze. Nu avem bani, nu avem pasiune în jurul echipei și nu avem iscusință/calitate pe teren sau în afara lui. Greu să depăsești asemenea carențe prin organizare tactică. Iar faptul că ne merge mai rău acuma ține mai mult de presiunea rezultatelor, de numeroasele accidentări și de pierderea de 'viteza' a lui Javi la mijloc, decât de o diminuare a jocului nostru colectiv ca urmare a unor intervenții grigorașiene.
P.S. Să nu ingorăm nici că suntem la al treilea antrenor care nu are rezultate superioare cu această echipă.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)