Viitorul Voluntari - ACS Poli 1:2 (1:1)

Cred că e clar între timp pentru toată lumea: Poli este implicată într-un război din care nu cel mai bun va supravieţui, ci cel care are cea mai multă voinţă de a o face. Astăzi, într-un nou meci neconvingător, alb-violeţii au obţinut ceea ce a fost esenţial, marcând la singurele faze de poartă create, ambele pe fondul unor grave erori defensive ale gazdelor. Remarc însă precizia execuţiilor din cele două acţiuni, cu Nanu şi Szekely precişi cât pentru toate etapele disputate în acest an.

Meciul a început greu pentru noi, Axente fiind la un pas de gol în minutul 3, când i-a luat faţa lui Mera, însă a trimis pe lângă din interiorul careului. După o liberă irosită de gazde în minutul 12, de la marginea careului, a fost nevoie de intervenţia lui Nuno Claro când Axente a scăpat de Belu şi a trimis din unghi spre poartă. În ciuda presiunii exercitate de Viitorul, a fost de ajuns un luft în propria jumătate care l-a pus în acţiune pe Nanu, acesta a centrat pe fruntea lui Szekely, vârful nostru ţintind poarta fără greş pentru a deschide scorul în minutul 19. Din păcate atitudinea echipei a dezamăgit în cele ce-au urmat, căci Poli de abia ce a mai trecut de jumătatea terenului până la finalul reprizei. O minge respinsă de Mera la un şut al lui Daminuţă (ce de ex-jucători!) a menajat avantajul nostru, însă doar până în minutul 43. Atunci însă, Lazăr a pasat lung, Băluţă s-a strecurat între Morariju şi Şeroni şi fotbalistul gazdelor a ales o execuţie fenomenală, din alergare, care l-a depăşit pe Nuno Claro şi a poposit în plasa porţii noastre. Până la pauză a mai fost nevoie de o intervenţie a portarului nostru în faţa lui Axente pentru a menţine egalitatea pe tabelă.

Echipa a părut puţin mai determinată ieşind de la cabine, numai că jocul nu s-a schimbat fundamental. Szekely a avut o fază bunicică în minutul 54, pe care a finalizat-o cu un şut fără tărie la poartă adversă, în rest primul sfert de oră fiind neinteresant. Momentele decisive ale partidei au avut loc între minutele 64-65, când acelaşi Băluţă s-a încolăcit printre jucătorii noştri în careu şi a fost oprit de Morariju printr-o intervenţie care se putea solda cu lovitură de la unsprezece metri, înainte ca Poparadu să intercepteze cu capul o preluare absolut eronată a unui fundaş advers, mingea a ajuns la Nanu care a preluat perfect, a înaintat cu elan şi a tras puternic la colţul lung, iar în ciuda unei devieri a portarului, balonul a sfârşit în poartă! Viitorul a replicat furibund după minutul 70, masându-ne bine de tot în propria jumătate. Prima ocazie a venit la un şut de la distanţă al lui Larie, care a trecut de puţin pe lângă vinclul porţii noastre. Apoi, Tănase s-a jucat cu Belu şi Boldea, a trimis către poartă, mingea a trecut de Nuno Claro şi doar prezenţa salvatoarea a lui Morariju a păstrat rezultatul. La o fază fixă în minutul 82, portarul nostru a fost nevoit să intervină la un şut din apropiere, ca la cornerul următorul gazdele să trimite peste printr-o execuţie acrobatică. Până la final am reuşit să mai temperăm elanul Viitorului, dar şi aşa a mai fost nevoie de Nuno Claro într-o nouă instanţă, când acesta a prins impresionant şutul trimis de Larie din interiorul careului, în prelungirile partidei.  După patru minute suplimentare şi o liberă foarte enervantă dictată din 18 metri, a venit fluierul final şi marea gură de oxigen de care aveam nevoie pentru destinul nostru de prim divizionari!

Ca să mă refer puţin la ce cred că n-a mers astăzi, aş zice că mijlocul a fost teribil de ineficient. Trandu, Gorobsov şi O. Petre n-au izbutit recuperări, n-au putut ţine posesia, astfel că jocul nostru s-a bazat pe mingi lungi despre care ştim deja cât de lipsite de perspectivă sunt când Szekely stă izolat în faţă. Nu pot spune că apărarea a strălucit, însă cam fiecare jucător a avut măcar o intervenţie bună spre foarte bună, astfel că a existat un echilibru rezonabil acolo. Bărbuţ a avut foarte puţine oportunităţi să arate ceva, dat fiind jocul etalat, astfel că mi-a fost şi destul de greu să înţeleg titularizarea lui - chiar şi luând în considerare meciul bun de etapa trecută.

Ce m-a deranjat puţin, chiar dacă în mod ironic s-a dovedit a fi mutarea câştigătoare, este teama şi reţinerea cu care a abordat Alexa meciul. Jocul foarte defensiv, schimbările previzibile şi post pe post, au făcut ca Poli să nu prezinte multe argumente pentru victorie astăzi, însă eficienţa neobişnuită a acestei zile ne-a surâs. Adevărul e că n-ar trebui să ne plângem aşa de mult, obiectivul este salvarea de la retrogradere prin orice mijloace avem la dispoziţie. Şi din ce-am văzut în acest an, fix acestea sunt mijloacele care ne-au permis să adunăm punctele pe care le-am adunat.

Şi în încheiere, mi se pare de neînţeles de ce Nanu a devenit mai degrabă rezervă în acest retur, mai ales că lucrurile nu mergeau. Poate că nu are consistenţa pe care ne-am dori-o, dar e un jucător tehnic şi rapid, bun în faţa porţii, de departe cea mai bună variantă pe care o avem în acel flanc. Nu e ca şi cum Popovici sau Boldea au avut contribuţiile sale de-a lungul acestui sezon.

În final şi în sfârşit: BRAVO POLI!

Poli: N. Claro (6,5) - Belu (5,5), Mera (6), Şeroni (5,5), Morariju (6) - O. Petre (5), Gorobsov (5) - Bărbuţ (5), Trandu (5) , Nanu (7) - Szekely (6,5)

Schimbări:

Poparadu (6) pentru Gorobsov (min 51)
Boldea (5,5) pentru Bărbuţ (min 59)
Kneeshaw pentru Szekely (min 90)

ACS Poli - FC Vaslui 0:2 (0:1)

Al doilea meci cu ocazii numeroase în dreptul Politehnicii, a doua înfrângere acasă. O imprecizie la un corner şi o gafă în lanţ a apărării ne-au costat două goluri, şi pe deasupra am terminat partida în zece, Mansour fiind eliminat pentru cumul de frustrare şi două galbene. Pavajul către Liga a II-a, mă tem, acoperă tot mai mult din drum.

După un debut destul de echilibrat de partidă, scorul a fost deschis de oaspeţi în minutul 16, prin faza fixă deja numită. Tema reprizei pentru noi a reprezentat şuturile de la distanţă, cu Boldea, Trandu şi Bărbuţ încercându-şi norocul. Cea mai mare oportunitate, încununată cu ghinion, i-a aparţinut lui Bărbuţ, a cărui şut din lateral dreapta a lovit încheietura bărilor. Energia arătată de echipă n-a putut fi convertită în mai mult, din păcate, astfel că la pauză am intrat cu un scor neagreabil.

Repriza a doua a fost mai slabă pentru noi, oaspeţii încercându-l pe Nuno Claro în câteva rânduri, însă portarul nostru s-a prezentat bine. Mansour a avut un şut din marginea careului, fără elan, în minutul 66, prins însă. A urmat desprinderea vasluienilor, în minutul 72, după ce Şeroni a pasat mingea la adversar în propria jumătate, apoi a alunecat încercând să se replieze, şi Antal i-a pasat lui Viveiros, care a marcat în poarta goala. Şeroni a avut imediat o ocazie, dar a trimis cu capul peste, şi pe final tot el am impresia nu a profitat de o bâlbâială în careul advers şi a şutat slab pe portar. În rest, doar Antal ce-ar fi putut să marcheze la puţin timp după desprindere, mingea trecând însă pe lângă. Practic ultima fază a meciului a fost eliminarea lui Mansour, care nu are scuze pentru intervenţie absolut inutilă asupra fundaşului stânga advers.

Cred că e evident că nu am prea mult spor în a descrie acest meci. Dacă atitudinea echipei a părut destul de bună, carenţele tehnice şi jocul destul de haotic din atac, construit pe şuturi de la distanţă şi pase lungi, nu a dat roade deosebite. N-am menţionat cele două-trei faze la care s-ar fi putut acorda lovitură de pedeapsă pentru noi, deoarece nu acolo rezidă problema noastră fundamentală. Ea rezidă în faptul că începem fiecare meci cu un atacant care n-a mai arătat ceva chiar interesant de vreo opt etape. Sau că folosim doi închizători, din care unul nu pare foarte să aducă vreun plus de siguranţă echipei. Sau că în ciuda taliei noastre, nu reuşim să profităm de fazele fixe care ni se arată. Sau, sau, sau.

Astăzi mi-au plăcut Bărbuţ, Morariju, N. Claro şi O. Petre. Şeroni nu a fost în apele lui, chiar dacă a avut şi intervenţii bune, în vreme ce Petrovic a acordat ceea ce consider un corner deloc necesar la faza care a precedat primul gol al partidei. Mera a fost insipid, Szekely inexistent, dar măcar de la intrarea lui Mansour am început să facem ceva cu mingile lungi. În general însă, cei doi-trei jucători ofensivi erau izolaţi, iar mijlocul n-a reuşit decât în prima repriză să creeze pericol, cât timp vasluienii au lăsat mai multe spaţii.

Viaţa noului antrenor, Alexa, va fi extrem de dificilă. Mi se pare un risc deosebit să-ţi laşi soarta supravieţuirii în prima ligă, a unui proiect de asemenea anvergură, în mâinile unui antrenor fără experienţă, indiferent ce alte calităţi îl recomanda. Sper să mă înşel amarnic şi cât mai degrabă, căci timpul şi punctele fug de noi.

Poli: Nuno Claro (6) - Mera (5), Petrovic (5), Şeroni (5), Morariju (6) - Bărbuţ (6), Petre (6), Hasani (5), Trandu (5) - Boldea (5), Szekely (4,5)

Schimbări:

Mansour (5,5) pentru Hasani (min 38)
Nanu pentru Szekely (min 75)
Belu pentru Mera (min 82)

ACS Poli - FC Braşov 0:1 (0:0)

Soarta noastră se pecetluieşte încet, dar sigur. E puţin paradoxal faptul că jocul bunicel arătat astăzi, cu mai multe ocazii decât în celelalte meciuri cumulate şi, în orice caz, mai mult apetit ofensiv, a fost penalizat cu o înfrângere, înfrângere suferită cu om în plus, pe deasupra. Două mutări tactice eronate, fie din necesitate cum presupun că a fost ieşirea lui O. Petre, fie din impresia că poziţia de pe foaia de joc valorează mai mult decât potenţialul aport ofensiv în cazul lui Mera, au creat premisele unui eşec scump. Doisprezece puncte pierdute cu Braşov şi Botoşani, echipe accesibile şi rivale directe, dor tare.

Prezenţa lui Mansour în primul unsprezece şi, poate mai mult, jocul cu două vârfuri au dat altă faţă echipei noastre. După un debut mai timid punctat de un şut de la distanţă a lui Trandu, în care oaspeţii au păstrat posesia şi s-au plasat adânc în jumătatea noastră, albii au fost chiar periculoşi prin minutul 11. Atunci, Mera a trimis cu capul din corner, peste. Echilibrul s-a mai păstrat o vreme, până când ne-am apropiatde jumătatea de oră. Primul moment prielnic a fost mingea trimisă de Trandu în careu, la care Mera a ratat de puţin intercepţia, ca în minutul 30 Mansour să scape singur cu portarul, să suteze din unghi şi mingea să treacă pe lângă. Boldea şi-a încercat la scurt timp şutul de la marginea careului, dar n-a reuşit să-l plaseze, ca apoi Mansi să scape iar în flanc, să centreze, însă Szekely n-a ajuns la balon, portarul a deviat-o şi un fundaş al gazdelor a fost aproape de un autogol.

Repriza a doua n-a fost la fel de dinamică, însă Poli a părut să aibă iniţiativa. Cele mai mari ocazii ale noastre au venit în minutule 53 şi 56: întâi, Boldea a rămas singur cu portarul după devierea lui Szekely, a ales să şuteze şi apărătorul buturilor adverse a izbutit parada; apoi Mansi a beneficiat de o deviere de la Trandu, a întors un fundaş, însă şutul său a fost slab şi pe poziţia portarului. Oaspeţii au avut un gol anulat eronat în minutul 59, când Morariju şi-a pierdut omul din marcaj, înainte ca Trandu să aibă la rândul lui un gol anulat, pentru un ofsaid discutabil în prealabil la Boldea. Meciul s-a liniştit apoi, până când braşovenii s-au trezit în zece în minutul 80, după ce fostul nostru jucător Grigorie l-a prins cu un şut în cap pe Nuno Claro, din alergare. Introducerea lui Himcinschi cu scopul de a întări atacul s-a dovedit greşită, căci acesta mai mult s-a încurcat cu coechipierii săi, iar în minutul 88, la o minge pierdută uşor de Szekely la mijlocul terenului, ne-am trezit descoperiţi în flancul drept, de unde ieşise Mera, Scutaru a strâns în mod neintuitiv în centru, astfel că Cristea a rămas liber, a primit mingea şi a marcat pe lângă Nuno Claro. Tentativele neconvingătoare din finalul partidei nu s-au mai lăsat cu ocazii pentru noi, astfel că rezultatul a rămas cel stabilit de biruitorul Valenciei.

Pe lângă mişcările neinspirate pe parcursul partidei (pe lângă cei doi jucători menţionaţi, a mai intrat şi Bărbuţ, care a continuat seria de meciuri fără niciun aport), îmi vine greu să critic ceva anume. Poate pe Szekely, care în afară de câteva devieri mi s-a părut inferior lui Mansour, adus de prin proverbialele parcuri să joace în Liga 1. Echipa a arătat rezonabil, a avut ocazii, a fost descusută de o gafă, ca în celelalte partide de pe finalul anului trecut, când iar jucase bine şi am pierdut pe erori personale. Aş vrea mai multă inventivitate de la Trandu, a cărui pasă decisivă cam lipseşte, şi ceva mai multă viteză în joc în compartimentul ofensiv. De multe ori mi s-a părut că o pasă bună, o preluare rapidă şi o minge trimisă repede la un coechiper ar fi putut face daune considerabile apărării adverse. Dar n-a prea fost să fie.

Prezenţa lui Mansour a reprezentat un plus pentru echipă. Putea şi poate trebuia să facă mai multe la şansele avute, în vreme ce pun individualismul pe seama neintegrării sale în formula magică. Sper ca sosirea lui să nu fie tardivă şi că punctele pierdute acuma, cu toate adversarele noastre directe, nu vor cântări prea mult la finalul sezonului.

Într-un fel mă întreb dacă această prima floricică a primăverii, din jocul nostru, va mai avea timp să crească sub ghidarea lui Şunda sau nu. Dacă alternativele nu sunt de calitate, părerea mea este că o schimbare de antrenor n-ar face minuni. Of, Poli!

Poli: Nuno Claro (5,5) - Mera (5,5), Scutaru (5), Şeroni (6), Morariju (5,5) - Boldea (5,5), O. Petre (6), Trandu (5,5), Ahmetovic (5,5) - Mansour (6), Szekely (4,5)

Schimbări:

Bărbuţ (5) pentru Ahmetovic (min 58)
Poparadu pentru O. Petre (min 75)
Himcinschi pentru Mera (min 83)

Mansour din nou la Poli

Poate că nu intră la știrile cu "transferuri bombă". Probabil nu e jucătorul care să ne câștige meciurile de unul singur. Se poate accidenta chiar în primul meci, știindu-se fragilitatea lui fizică. Probabil nici nu e într-o formă fotbalistică foarte bună, ultimul meci oficial fiind în urmă cu aproape un an. Totuși, cred că poate fi la fel de util ca Szekely și că e mai bun ca ceilalți atacanți din echipă.

Dar nu despre asta vroiam să scriu. Sigur, Mansour nu a avut același aport ca un Bucur, de exemplu. A dat goluri importante, dar ne-a și scos peri albi când sărea mingea din el la 10 metri. Dar cu un palmares ce include 3 goluri din foarfecă, unul incredibil cu Argeșul și celelalte chiar împotriva lui Dinamo și Steaua, e demn de statutul de legendă. Golul cu Steaua mai ales, nu-l voi uita toată viața și am să‑l povestesc nepoților până se vor plictisi. De când a preluat Abiodun mingea pe dreapta am simțit că asta va urma. Eram chiar pe linia careului pe acea parte. M‑am ridicat și am strigat "Foarfecă!" când mingea încă era în aer. O clipă nu mi‑a venit să cred. Apoi am explodat de bucurie! Cel mai frumos gol pe care l-am văzut și trăit vreodată:



Mansour a fost cel mai longeviv dintre stranieri, activând la Poli din 2004 până în 2011, jucând 87 de meciuri oficiale în care a marcat de 18 ori. A început încă de pe vremea AEK-ului lui Doboș și a rămas până la final, refuzând chiar un transfer la Dinamo, pentru care a suportat consecințele. Iar acum a revenit la Timișoara, la această nouă încarnare a lui Poli. Indiferent de forma în care este, eu de-abia aștept să-l revăd în iarbă, pe Dan Păltinișanu. Bine ai revenit, Omul Foarfecă!

Botoșani - Poli 1:0 (0:0)

Roata se întoarce, și după șansa de a juca două meciuri cu om în plus și să obținem o victorie in extremis la Mediaș, acum noi am fost cei în inferioritate numerică și am pierdut nemeritat la Botoșani.

Se spune că viața e ca un film și meciul de azi ne-a arătat că așa e. Regizorul filmului Poli în sezonul acesta pare însă unul limitat, predispus la a ne arăta aceleași scene, editate diferit, a căror balanță morală tinde să se echilibreze în final.

Minutul 21, prima scenă reciclată: Popovici sare la cap, dar în elan îl lovește pe Croitoru, venit acolo fără nici o treabă cu mingea. La fel ca la Mediaș, dar cu rolurile inversate. În opinia mea, pentru asemenea faze nu se dă roșu, decât dacă impunem ca regulă că la cap nu ai voie să sari decât cu mâinile lipite de corp. Tot ce ne-au arătat aceste două momente similare, e că avem arbitri slabi și fără caracter, care nu pot lua cu hotărâre o decizie decât după ce văd sânge.

Dar nu era de ajuns să jucăm în 10, pentru că în minutul 51 revedem eliminarea din jocul cu Săgeata, dar de data aceasta cu Gorobsov în rol principal și cu o intrare mai clar de roșu, direct pe tibia aceluiași nefericit Croitoru, după ce în prealabil argentinianul se împiedicase de minge.

Și deși ne descurcam chiar și în 9 oameni, golul înfrângerii a venit într-un mod total neoriginal, fiind o copie a celui din meciul tur, un șut surpriză de pe la vreo 30 de metri al lui Vașvari, ce l-a prins cam ieșit pe Nuno Claro.

A mai fost pe final o minge șutată din 3 metri în mâna ghinionistului de azi, Croitoru. Dar așa cum nu trebuia să se dea penalty Mediașului la o fază asemănătoare a lui Gorobsov, așa nu s-a dat azi...

Dar să revenim la firul meciului și să spunem că începutul a fost dominat destul de steril de gazde. Prima ocazie a apărut prin minutul 15 când Vașvari a șutat prin surprindere, puțin din lateral, dar destul de slab, iar Nuno Claro a respins în corner. La faza ce a urmat, se creează o busculadă ca în curtea școlii, un adversar lovește mingea cu călcâiul, dar fundașii noștri reușesc să îndepărteze pericolul până la urmă.

Am replicat curând după o minge lungă ce îi găsește pe Szekely și Trandu foarte bine poziționați între fundașii adverși. Primul deviază cu capul, dar al doilea nu reușește să cadreze decât mijlocul porții.

După prima eliminare, presiunea adversă a fost ceva mai mare, aceștia au avut mai multe ocazii, dar am reușit să scăpăm cu fața curată până la urmă, ba chiar să stăm destul de sus, astfel încât să contracarăm avântul adversarului.

Era să ne compromitem chiar în minutul 26, când Nuno scapă foarte ușor o minge, câțiva jucători se ciocnesc între ei, iar Vertelis împinge mingea în poartă cu talpa. După lungi parlamentări între jucători, arbitrul central și arbitrul de careu, scăpăm în cele din urmă de acest gol penibil.

Moldovenii au mai avut un șut de la distanță peste transversală, iar noi am răspuns printr-o foarte mare ocazie prin Szekely. Acesta este lansat de Șeroni cu o minge lungă de la mijlocul terenului, evită ofsaidul foarte inteligent, dar viteza nu este punctul lui forte, rămâne și fără suflu, iar ajuns în fața porții, trimite alături.

Reușim să terminăm repriza fără gol luat și avem ceva speranțe pentru repriza a doua. Din păcate, vine și a doua eliminare, iar cireașa de pe tort este că golul a căzut fix după ce Șunda l-a scos pe Szekely, astfel că am rămas și cu doi oameni mai puțin și fără atacant în condițiile în care trebuia să forțăm egalarea, nu să ținem de rezultat. În acest context, a doua schimbare mă miră foarte mult, căci Boldea, singurul jucător ofensiv rămas, este și el înlocuit de către Nanu.

Dar totuși, în mod extrem de surprinzător, noi am fost cei ce au atacat pe final de meci, ba chiar am pus presiune pe adversari, ținând mingea sus și profitând de multe faze fixe. Au avut și moldovenii câteva momente în care puteau închide jocul, dar ne-am descurcat cu bine.

Să consemnăm, deci, golul lui Șeroni în minutul 73, după o lovitură liberă bătută de Trandu, mingea fiind trimisă în prealabil în bară de un alt jucător. Dar golul este anulat pentru că Hasani sau Mera se aflau în ofsaid chiar în momentul executării loviturii libere. Cum se poate întâmpla așa ceva la niște jucători de liga întâi, mi-e greu să explic....

Nu știu ce s-a întâmplat în executarea fazelor fixe, dar avem mai multe ocazii, din care două foarte mari, tot ale lui Șeroni, cu capul, dar parate de portarul Lazăr.

După acest meci palpitant, dar cu final nefericit sper două lucruri: că toată șansa primită în primele două meciuri a fost plătită cu ghinionul din acest meci și că pe viitor vom trata fazele fixe așa cum am făcut-o în ultimele 20 de minute de azi.

Șeroni a fost din nou cel mai bun, atât în apărare, cât și în atac. Și Mera a rezolvat câteva faze mai grele. Am apreciat out-urile bătute până în careu de către Morariju, dar mai trebuie să evolueze în apărare și la centrări ca să primească laude depline. Gorobsov nu are scuză pentru eliminare, dar marea dezamăgire a fost Poparadu, care a fost aproape inexistent, s-a poziționat prost, iar când a atins mingea, de obicei o pierdea. Mi-e greu să apreciez prestația lui Nuno Claro. A scos câteva șuturi, dar parcă n-au fost prea grele și nu ne-a salvat așa cum a făcut-o Lazăr pentru echipa sa. Ba chiar dimpotrivă...

E totuși îmbucurătoare evoluția în 9 oameni. O fi doar îndârjirea jucătorilor sau chiar o reală îmbunătățire a jocului? Totul mi se pare așa de aleator de când e Șunda antrenor încât nu pot trage o concluzie.

Un egal ar fi fost bun, dar n-a fost să fie. Victoria cu Brașov e imperativă. Hai Poli!

Poli: Nuno Claro (5) - Mera (5,5), Scutaru (5,5), Șeroni (6,5), Murariju (5,5) - Gorobsov (4,5), Poparadu (4,5), Popovici (5), Boldea (5), Trandu (5,5) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Hasani (5) pentru Szekely (min 55)
Nanu (5,5) pentru Boldea (min 63)
Kneeshaw pentru Trandu (min 85)

Contemplare tactică

Mi-am petrecut seara contemplând puţin abordarea tactică a echipei, atât în general, cât şi în special cu privire la meciurile în care am evoluat în superioritate. Şi ziceam astfel, cu pălăria mea pesimistă pe cap:

Cred că nivelul de acuma este cam tot pe acolo pe unde era nivelul când a plecat Velcea. Poate că atunci motivele erau altele, însă nu văd cum acest meci a fost mai presus decât cel cu Corona sau decât cel cu Botoşani. Acest lucru mă face să mă gândesc că plusul de atitudine obţinut prin schimbarea antrenorului s-a disipat şi dacă situaţia nu va lua altă faţă curând, că a fost principala cauza pentru jocurile bune arătate pe finalul anului trecut.

Ma plângeam la un moment dat că nu jucăm pe flancuri, deşi avem jucători buni pe flancuri. Între timp se pare că încercăm excesiv să exploatăm flancurile, dar nu cred că în aceste două meciuri am dat mai mult de două-trei centrări utile. Nu mi se pare că avem destul curaj să încercăm şi zona centrală, deşi în mod anume au apărut ieri faze bune când am intrat acolo. Adesea văd însă un jucător la mijloc care preferă lungul de linie în locul jocului spre Gorobsov (sau Hasani, cine o fi pe acolo), probabil de teama unei recuperări care să lase echipa descoperită. Atunci când am construit central, s-a strâns acolo, au apărut şi mai mult spaţii în flancuri, implicit şi şanse mai bune pentru centrări sau şuturi. Poate că e prea simplistic să spunem că viteza de joc ne rezolvă toate problemele, însă fără ea şi în lipsa unor centrări de calitate, respectiv a unor jucători foarte abili în careu, e greu să ajungi periculos în zona careului advers. Un joc mai rapid înseamnă un joc mai riscant, fiindca presupunerea este că limita tehnica a unor jucători este joasă. Nu ştiu dacă e neapărat aşa.

Aş aprecia că la o echipă bine formată, chiar dacă de nivel mediu/inferior, se pot distinge două viteze de joc: cea de aşteptare, când scorul e de regulă favorabil sau oricum egal, şi cea activă, când scorul nu e favorabil. O echipă trebuie să se dovedească în stare de a face tranziţia de la o stare la cealaltă, chiar dacă asta înseamnă asumarea unor riscuri mai mari, şi nu stiu de ce echipa noastră nu pare, de regulă, sa fie capabilă de această tranziţie. Ieri a mers, cât de cât, însă rezultatul tot n-a fost cel dorit. Mai mult de atât, aceeaşi tranziţie trebuie făcută şi atunci când condiţiile din teren se schimbă - spre exemplu când rămâi cu un jucător în plus. E un moment prielnic să pui presiune, sa-ţi exerciţi superioritatea asupra adversarului, adesea dezorganizat. Însă noi n-am făcut acest lucru în niciuna din partidele când am avut superioritate, am continuat să jucăm pasiv, să permitem adversarului să-şi regăsească echilibrul. Un om în plus nu se simte daca nu dezvolţi un joc în viteză, fiindcă de regulă se repozitionează un jucator ofensiv, dar echipa în superioritate nu are aceeaşi flexibilitate în a-şi reconfigura linia de fund. Introducerea lui Bărbuţ a făcut întocmai acest lucru, dar mai erau doar zece minute când s-a produs înlocuirea, deci a fost tardiv.

Ştiu că m-am aruncat aici în teorie fotbalistică de colţ de stradă şi că n-am diplomele să-mi ateste competenţa, dar cred ca vorbim despre lucruri logice. Sunt convins că ele sunt ştiute de toţi cei implicaţi la club, deci nu ştiu de ce implementarea lor nu funcţionează.

ACS Poli - Săgeata Năvodari 1:1 (0:1)

Chiar dacă șansă își dă repetat silința să ne ajute, noi se pare că n-o prea facem. Cu om în plus din minutul 30, Poli n-a reușit să bată o rivală directă pentru surpaviețuirea în Liga 1, după o primă repriză lamentabilă, salvată doar parțial de mai multă determinare în a doua jumătate. Când introduci însă un jucător de 19 ani în primul lui meci la seniori în speranța ca acesta să facă diferența, îți dai seama că există multe lucruri care ar trebui să-ți dea bătăi de cap.

Prima repriză a fost una sterpă, fără mari ocazii de poartă. Doar şutul de la distanţă din minutul 12, trimis de Vezan şi apărat de Nuno Claro, ce a reprezentat acţiune de poartă. În rest, oaspeţii au părut mai în control, asta până când au rămas în zece după o intrare mai dură la mijlocul terenului. Părerea mea e că eliminarea a fost foarte uşoară. Avantajul numeric nu s-a resimţit degrabă şi jocul a trenat. În prelungiri, Scutaru a judecat eronat o fază şi a oferit un corner gratuit oaspeţilor. Aşa cum se cade la cadouri, oaspeţii au reuşit să deschidă scorul la acea lovitură de colţ, Morariju scăpându-şi omul din marcaj.

Mitanul secund a debutat cu două schimbări şi o primă ocazie pentru Poli, când Boldea a insistat în urma unei combinaţii cu Szekely, a ajuns să împingă mingea printre doi adversari, însă aceasta n-a trecut de portar. În minutul 55 am reuşit totuşi egalarea, Gorobsov executând o liberă din lateral stânga, iar Şeroni a deviat cu capul în poartă. Din păcate nu am rămas destul de sus în minutele următoare, astfel că exceptând o lovitură firavă de cap a lui Szekely, ocaziile au cam lipsit. De abia în minutul 79 am mai notat una, la şutul din afara careului a lui Trandu, parat de portarul advers. Un minut mai târziu, la o neînţelegere între Morariju şi Nuno Claro, am fost la câţiva centimetri de a încasa un gol, însă Nuno Claro a reuşit să intervină la şutul lui Chiacu. Ultimele zece minute au fost mai dinamice din partea noastră, odată cu intrarea lui Bărbuţ şi graţie eforturilor lui Popovici, însă nici atunci când am ajuns în faze promiţătoare, n-am putut obţine mai mult de un corner. Un rol important în acest sens a jucat noua achiziţie Kneeshaw, care n-a părut întocmai pregătit pentru a face diferenţa, chiar de a încercat să se implice în joc. În fine, a venit fluierul final şi ne-am trezit pierzând două puncte uşoare, din nou acasă.

Nu am prea multe laude de oferit astăzi, doar Şeroni, Gorobsov şi Popovici fiind peste medie. Debutanţii Dobrosavlevici şi Kneeshaw au încercat multe şi au reuşite puţine, ceea ce mă face să mă întreb de ce a intrat englezul la pauză în locul lui Hasani, când la fel de bine putea intra şi Bărbuţ - considerabil mai experimentat şi mai integrat în echipă, chiar dacă poziţia ar fi fost una mai atipică, însă una în care a mai jucat în trecut. Nici Morariju n-a arătat deloc bine azi, nici Nanu care a pierdut multe mingi, nici Szekely care n-a reuşit mai nimic, nici Boldea nu s-a remarcat, nici Hasani. Greu în aceste condiţii să obţii mai mult.

Poli arată în continuare rău. Intră fără convingere în teren, nu îşi creează ocazii, se cramponează în acţiuni fără de succes cu centrări lamentabile din flancuri. Şi greşelile personale, ce să mai zici despre ele?

Mă tem să nu ni se termine şansa înainte ca noi să începem să jucăm fotbal.

Poli: Nuno Claro (6) - Dobrosavlevici (5), Scutaru (5), Şeroni (6,5), Morariju (5) - Popovici (6), Gorobsov (6), Hasani (5), Nanu (5) - Szekely (5), Boldea (5)

Schimbări:

Trandu (5,5) pentru Nanu (min 45)
Kneeshaw (5) pentru Hasani (min 45)
Bărbuţ pentru Dobrosavlevici (min 81)

Gaz Metan - ACS Poli 0:1 (0:0)

Poți spune orice despre acest meci, numai că n-a fost memorabil nu poți să spui. Culmea, deși s-a jucat un fotbal jalnic, deși Poli a evoluat ca o echipă foarte mică și n-a avut decât o singură ocazie tot meciul, chiar și cu om în plus încă din minutul trei, deși negrii au comis trei infracținui în careu din care două au fost penalizate cu lovitură de pedeapsă, doar Nuno Claro salvând ceva ceea ce nu părea că merită salvat, nu cred că va fi uitat cu ușurință acest meci. Genul de partidă despre care o să vorbești când Poli nu joacă nimic și cu un zâmbet larg o să spui: "Mai știi atunci cu Gaz Metan...?"

Măcar am învățat o lecție astăzi, că nu știi ce chestii ridicole se pot întâmpla ca să rămâi cu o amintire de povestit până când n-o să mai fie fotbalul. Adică pur și simplu genul acela de experiență care te face mai înțelept decât majoritatea microbiștilor fiindcă într-adevăr poți clama că le-ai văzut pe toate.

Despre joc nu sunt mai mult de cinci faze care să merite discutate. Prima este eliminarea lui Todea din debutul partidei, care l-a lovit cu cotul în figură pe Hasani și l-a lăsat însângerat pe gazon. Just. A doua este un penalty neacordat pe finalul primei reprize, când Bawab a fost ținut și împiedicat de același Hasani. A treia este penalty-ul acordat pentru cum Mera l-a ținut de gât pe un adversar, la o fază fixă pe deasupra, pe care ulterior Nuno Claro l-a apărat plonjând în stânga sa - era minutul  72. Trecem la a patra fază, cinci minute mai târziu, când Gorobsov a fost lovit în mână de minge, din nou în urma unei faze fixe, a fost iar penalty și Nuno Claro a sărit tot bine, în dreapta sa, pentru a para șutul la semi-înălțime a lui Petre. În final, a cincea și ultima acțiune care a și consemnat victoria noastră în minutul 88, Ahmetovic a lăsat mingea pentru Morariju, acesta a centrat aproape ideal pentru Nanu la colțul lung, de unde mijlocașul Politehnicii a înscris acrobatic. Sfârșit.

După ce mulțumim divinităților pentru cele trei puncte esențiale pe care le-am câștigat, propun să contemplăm puțin cât de prost a arătat Poli în această seară. În ciuda avantajului avut din debutul meciului, negrii n-au putut să-și creeze absolut nicio ocazie de poartă timp de aproape nouăzeci de minute. Singurele acțiuni construite au curs pe flancuri și toate mai puțin ultima au fost finalizate cu centrări eșuate. Practic echipa noastră n-a existat de la mijloc în sus și la ce presiune am fost supuși în repriza a doua, respectiv la ce gafe am făcut în defensivă, nu-mi prea vine să spun că am arătat prea bine nici din acest punct de vedere. În afară de Nuno Claro, Șeroni, Scutaru și poate jucătorii implicați la gol, Morariju și Nanu, nu cred că există fotbaliști care să aibă merite demne de menționat.

Și te uiți ca neinițiatul la transferurile efectuate în această iarnă. Normal că nu vreau să etichetez de pe acuma pe unul sau pe altul, dar așa cum am scris și în cronica meciului cu Sebiș, doar Morariju a arătat că ar putea fi util, și acest lucru s-a reconfirmat și astăzi. Staicu n-a existat, Hasani la fel, plus că a și scăpat de un penalty, iar Mera a arătat exact așa cum l-am știut dintotdeauna, bine până când a comis-o de era să-ți piardă meciul.

Greu de zis ce ne așteaptă. Echipele sunt aproape la coada clasamentului, mai toate au câștigat în această etapă, iar noi trebuie să dezvoltăm o întreagă dimensiune a jocului nostru care lipsește cu desăvârșire. Azi am arătat fără idei, fără viteză, fără determinare, fără orientare și nu cred că eram singurul care mă gândeam că merităm să pierdem când gazdele se pregăteau să execute penalty-urile. Șunda este obligat să găsească soluții, fiindcă oricât de scăzută ar fi valoarea unor jucători, nu cred că toate problemele noastre rezidă în acest lucru. Și oricine dă bugetul limitat drept principală cauză a insuccesului admite, din umilul meu punct de vedere, propriile limite, nimic altceva.

Bravo Poli (?)!

Poli: Nuno Claro (7,5) - Mera (5), Scutaru (6), Șeroni (6), Morariju (6) - Bărbuț (5), Hasani (5), Gorobsov (5), Trandu (5) - Staicu (5), Boldea (5)

Schimbări:

Popovici (5) pentru Bărbuț (min 45)
Nanu (6) pentru Trandu (min 60)
Ahmetovic pentru Staicu (min 86)

Amical: ACS Poli - Național Sebiș 0:0

Poate că pregătirea fizică intensă din ultima perioadă explică toate minusuruile din jocul nostru, așa cum ar dori unii sau alții să înțelegem. Probabil că este o cauză pentru care Poli nu evoluează la nivel maxim, însă atunci când nici cu o echipă de liga a III-a nu ești capabil să marchezi și arăți doar răzleț ceva interesant pe teren, e bine să-ți admiți problemele și să lucrezi serios la ele.

Nu știu dacă e bine sau nu, faptul că am avut totuși un număr rezonabil de ocazii. De vreo două ori n-am putut plasa mingea în poarta părăsită de portar (și în cazul nostru Scutaru a trebuit să intervină la o ieșire hazardată a lui Nuno Claro), de vreo alte patru ori n-am putut să o dăm altundeva decât unde se afla apărătorul buturilor adverse. În prima repriză galbenii de azi au evoluat cu ceea ce ar trebui să fie în mare primul unsprezece, în vreme ce mitanul secund a inclus rezerve, nou-veniți sau nu, și trialiști. Poate că garnitura de titulari s-a prezentat mai dominant, însă criza la construcție a fost aceeași în ambele cazuri, căci exceptând faze construite în flancuri și finalizate cu centrări sub-standard, atacurile noastre n-au strălucit de fel.

Nici nu pot spune că mi-a plăcut cineva anume. Poate efortul lui Bărbuț ce mi-a atras puțin atenția în sens pozitiv și poate că Morarjiu mi s-a părut o opțiune rezonabilă pe flancul stâng. M-a îngrijorat însă că Dobrosavlevici este cam reprofilat fundaș dreapta, în vreme ce restul nou-veniților au fost distinct mediocri. Anume, Ahmetovic, care a evoluat în prim echipă, n-a arătat mare lucru, Staicu nici atât. Hasani a părut pierdut la centru în repriza secundă, făcând multe greșeli, în vreme ce Ifedayo mi-a lăsat impresia că ar fi puțin cam lent în decizii. Himcinschi ce-a avut o fază bunicică, în rest nimic deosebit, iar un mijlocaș energic testat astăzi cu prenumele Kneeshaw a muncit mult, atât cât l-au ținut picioarele.

E ciudat să vezi ce decizii neintuitive iau anumiți jucători în dezvoltarea jocului, poate fiindcă nu se înțeleg încă prea bine sau fiindcă pur și simplu nu văd dincolo de situațiile în care se află. Nu știu ce să zic, mă declar sceptic că vom avea mari surprize pozitive odată cu începutul returului, dar vreau să mă las uluit.

Poli (rep I): Nuno Claro - Dobrosavlevici, Scutaru, Șeroni, Morariju - Ov. Petre - Bărbuț, Boldea, Gorobsov, Ahmetovic - Staicu (Himcinschi)

Poli (rep II-a): Pap - Popovici, Nohai, Poparadu, Bălace - Hasani - Ifedayo, Kneeshaw, Trandu, Nanu - Himcinschi (Szekely)

Încălzirea cu rezultate mediocre

S-a terminat stagiul turcesc și cu el s-a conturat evidența faptului că Poli nu arată prea diferit, în rezultate, față de pregătirea de la începutul turului. Bilanțul ne arată una bucată victorie, două egaluri și patru înfrângeri, patru goluri marcate, șase primite. Și judecând după ceea ce am văzut din rezumatul partidei cu Torpedo Zhodino, mă mir că n-am primit mai multe goluri.

Bineînțeles că trebuie să nu pierdem din vedere faptul că în medie am jucat un meci pe zi - practic am jucat de câteva ori chiar două. Însă nu are cum să nu te îngrijoreze faptul că nici până acuma clubul nu a fost capabil să întărească serios atacul, de nu reușești să câștigi niciun meci împotriva unor adversari rezonabil, dar nu impunători.

Sunt curios să văd echipa la lucru în amicalul din Timișoara programat joi, 13 februarie ora 15.30, cu Național Sebiș. Poate astfel înțeleg mai bine ce se întâmplă pe la Poli.

Gornik Zabrze (locul 2, Polonia) - Poli 0:0
Slavia Sofia (locul 9, Bulgaria) - Poli 2:0
Zeta Golubovic (locul 6, Muntenegru) - Poli 2:1
CSM Iași (locul 4, Liga a II-a) - Poli 0:0
Torpedo Zhodino (locul 5, Belarus) - Poli 3:1
FC Clinceni (locul 3, Liga a II-a) - Poli 2:1
Olimpic Sarajevo (locul 6, Bosnia) - Poli 1:0

În drumul spre evenimentul turcesc

Să începem direct cu lotul:

Portari: Nuno Claro, Pap, Kirev
Fundași: Nohai, Bocșan, Scutaru, Șeroni, Petrovic, Dobrosavlevici, Morariju, Bălace
Mijlocași: Bărbuț, Nanu, Poparadu, Gorobsov, Trandu, Balaure, Keita, Dragomir, Rogoveanu, Hasani, Ahmetovic
Atacanți: Popovici, Boldea, Himcinschi, Szekely, Staicu, Ifedayo

Ce s-a mai întâmplat cu lista participanților? A reapărut Bocșan, au apărut noile achiziții Morariju, Hasani, Ahmetovic, Staicu, au apărut doi juniori în persoanele lui Dragomir și Rogoveanu și a apărut Ifedayo Omsuyie, un atacant nigerian aflat în probe. 
Din lista inițială a dispărut Marovic, în vreme ce Roman este accidentat și Belu trebuie să se opereze la genunchi, deci probabil nu vom putea conta pe el o vreme.

Danijel Morariju este născut în 01.01.1991 și evoluează în flancul drept, în principal ca și fundaș - deci el ar fi înlocuitorul lui Belu. Sârb de naționalitate, a jucat în campionatul intern, inclusiv la nivelul primei Ligi, în special la FK Cukaricki.

Marius Staicu este născut la 11.06.1987, vine de la Metalul Reșița și evolueaza ca vârf. Cu cinci reușite în unsprezece partide a fost golgheterul reșițenilor în tur. Format de Poli în tinerețea lui, a mai trecut pe la Calor și FC Caransebeș înainte să revină, ia-tă, la Timișoara. 

Aș fi vrut să ajung la amicalul de miercuri, deși nu cred că s-ar fi putut trage cine știe ce concluzii judecând după condițiile de joc. Rămâne ca timpul să ne arate dacă aceste transferuri ne vor fi de folos pentru returul dificil care ne așteaptă.

În așteptarea cantonamentului

Astăzi a fost anunțat lotul Politehnicii pentru cantonamentul local care va avea loc începând cu săptămâna viitoare. Acesta conține în mare jucătorii deja consacrați la club, cărora li se adaugă cei trei jucători înregimentați până acuma. Ce va rămâne în urma trialurilor desfășurate în ultima vreme vom afla în zilele următoare și acești fotbaliști se vor alătura lotului deja stabilit.

Așadar, este vorba despre:

Portari: Nuno Claro, Pap, Kirev
Fundași: Nohai, Belu, Scutaru, Șeroni, Petrovic, Dobrosavlevici, Marovic, Bălace
Mijlocași: Bărbuț, Nanu, Roman, Poparadu, Gorobsov, Trandu, Balaure,Keita
Atacanți: Popovici, Boldea, Himcinschi, Szekely

Vreo surpriză? Poate absența lui Bocșan, al cărui loc presupun că a fost luat de Dobrosavlevici - acesta joacă și în centrul apărării. Poate și absența lui Nicola, de care nu citisem până azi că e dat ca și plecat, însă nu pot spune că miră prea mult.

În continuare, la aproape trei săptămâni de la debutul acestui an, noutățile sunt puține. Și timpul trece. Se pare însă că există câteva nume de interes dintre fotbaliștii aflați în probe, anume: Hrvoje Spahija (25 de ani, ex-Elazigspor) e fundaș central croat, Edon Hasani (22 ani, ex-Ceahlăul) e mijlocaș central albanez iar Esmir Ahmetovic (23 ani, ex-Jagodina) e mijlocaș stânga bosniac.

Hasani numai ce a împlinit 22 de ani la începutul acestui an și e un jucător care a debutat în sezonul 2007/2008 în prima ligă albaneză (!). A părut să se consacreze la Vllaznia după ce a adunat 27 de jocuri în sezonul 2010/2011, însă apoi lucrurile au luat altă turnură, mijlocașul a trecut pe la Litex și Ceahlăul, în așa manieră că n-a mai adunat nici 20 de meciuri între 2011-2013.

Spahija e un fundaș central de 1,90 m cu experiență în liga croată și în Turcia, unde ar fi ajuns pe vreo 200k Euro, însă n-a adunat decât vreo două meciuri în sezonul trecut.

Ahmetovic este și el un jucător de talie la 1,89, ceea ce este mult pentru cineva care evoluează în flanc. Din păcate nu mi se pare că ar fi evoluat prea mult în meciuri la nivel înalt pe parcursul carierei sale, deci nu știu ce ar mai fi de spus despre el.

Pe lângă acești jucători ar mai fi doi brazileni în probe, Rafael și Beda. Dacă despre Rafael mi-e greu să găsesc ceva fără alte informații, Beda a fost crescut de Flamengo, a ajuns la Heerenven pe aproape un milion de Euro la 19 ani, însă n-a prea confirmat, s-a întors la Corinthians în Brazilia și de acolo a cam luat-o în jos. Nu este un jucător foarte înalt, însă îmi imaginez că sângele acela brazilian îi face degetele să plimbe mingea altfel. Rămâne de văzut dacă e așa cum ar trebui - poate cei care au fost la meciul trial de astăzi știu mai bine.

P.S. Cât de bizar este că Boștină a reapărut în trialuri după ce până acuma șase luni și-a petrecut toată cariera în cadrul clubului. Deci nu era destul de bun atunci și după jumătate de an de stat există vreo posibilitate să confirme brusc?

Primele mutări pe 2014

Alin Roman, Alin Dobrosavlevici și Fabian Himcinschi, trei tineri fotbaliști români, au fost transferați astăzi de către ACS Poli. Așadar, cine sunt acești jucători?

Roman, născut la 27.01.1994, este mijlocaș ofensiv, joacă însă și în flancul stâng. Format la LPS Banatul, a evoluat până în prezent la Baia Mare și Dinamo II, în Liga a II-a, respectiv o partidă la Dinamo în Liga I. Anul acesta s-a regăsit în lotul celor de la ASA Tg. Mureș, unde în mod curios/îngrijorător n-a prea prins echipa, bifând doar șapte prezențe pentru un total de 170 minute. În cele 40 de partide anterioare, a bifat totuși zece goluri, și probabil îl consider cel mai interesant din acest triou.

Dobrosavlevici, născut la 24.10.1994, competent ca și fundaș dreapta sau fundaș central, provine tot de la LPS via Dinamo. Cele 22 de prezențe în Liga a II-a la bucureșteni în anii anteriori, respectiv 13 prezențe în Liga a III-a cu două goluri în sezonul curent, îl recomandă mai degrabă ca pe o promisiune pentru viitor. 

Himcinschi, născut la 12.05.1994, este vârf. Pe vremuri, când evolua la naționala U17, era considerat o mare speranță a fotbalului românesc, dar de când a plecat la Empoli în 2011, n-a reușit nicicum să se impună. Și-a încercat norocul la Vaslui astă vară, unde a fost refuzat pe motiv că n-ar fi suficient de muncitor, și de atunci a mai prins un meci la Empoli Primavera, din câte pot să văd. N-a reușit încă să marcheze în campionat, nici pe când evolua la Alba Iulia, de unde provine, astfel că e destul de evident că are mult de recuperat în materie de meciuri oficiale, respectiv din aura de mare talent pe care a avut-o cândva.

Toți acești fotbaliști sunt suficient de tineri cât să putem spera că vor putea confirma într-un viitor la Poli. E bine însă că au fost achiziționați definitiv, căci varianta unui împrumut n-ar fi făcut prea mult sens - cum te poți afirma în Liga a V-a?

Până una-alta ne vedem așteptând transferuri cu perspective mai concrete pentru primul unsprezece al Politehnicii. Simt cumva că suntem din nou ușor în urmă, însă mai e timp să fiu contrazis.

Rezumat tur 2013/2014: partea a II-a

Un număr considerabil dintre echipierii lui ACS Poli au făcut o tranziție rapidă din Liga a III-a în Liga I. Lor li s-au alăturat mai recent sau mai puțin recent câțiva fotbaliști cu ceva mai multă experiență, însă miezul echipei îi conține în continuare pe Șeroni, Szekely, Trandu, Boldea sau Nanu. Trei dintre ei au fost și printre cei mai utili jucători ai echipei, ceea ce spune câte ceva despre Liga 1, însă spune mult mai multe despre ce poți obține cu determinare, forță de luptă și încredere de sine. 

Vor fi niște jucători cu multe meciuri care au scăpat de cele doua liste (Nanu, Scutaru, Bărbuț, Trandu, Boldea, Nohai). Dacă turul se termina ceva mai repede, Scutaru era printre cei remarcați pozitiv, în vreme ce Boldea se găsea la coada topului. Dacă Nanu a fost relativ constant, Bărbuț și Trandu au arătat ceva agreabil în special în debutul sezonului și au cam rămas restanți ulterior. Cât despre Nohai, a scăpat la mustață de lista celor "obraznici".

Să ne uităm, așadar, la cele două înșiruiri cu jucătorii care au avut aporturile cele mai semnificative pentru echipă.

Și în acest caz voi include cele două etape din retur la statistică, ca la finalul anului să avem diferențierea propriu-zisă între jumătățile sezonului a celor care mai rămân până atunci.

REMARCAȚII 

1. Alin Șeroni (17 meciuri) - 6.12 

Ar fi crezut cineva că Șeroni va izbuti un tur de o asemenea calitate? Fundașul central a arătat momente bune și anul trecut, nu e de negat, însă constanța din acest sezon este absolut remarcabilă. Probabil că singurul său regret ar putea fi că n-a reușit să marcheze de mai multe ori, dar cred că o va mai face, menținând acest nivel. Faptul că CFR Cluj s-au arătat interesați de el confirmă ceea ce am văzut și noi, anume că avem în ogradă un fundaș central de bună calitate, care de regulă se și completează cu colegul său de linie Scutaru. Nu pot să nu insist asupra progreesului făcut de Șeroni, de care îmi aduc aminte încă de la primul amical disputat de Poli anul trecut, pe urma căruia am trăit mereu cu senzația că nu știi la ce să te aștepți de la el, cu tacklingurile sale tip gung-ho de prin orice zonă a terenului. S-a disciplinat enorm de atunci și faptul că are capacitatea de a urca cu mingea, respectiv de a oferi lansări lungi de calitate, îl face un jucător nesperat de complet. Ne rămâne să sperăm că nu-l vom pierde prea curând!

2. Nuno Claro (15 meciuri) - 6.00

Eram sceptic cu privire la portarul portughez, datorită lipsei sale de activitate din ultima vreme. La nivel de joc a reușit în multe rânduri să salveze tot ceea ce a putut salva, și chiar și în meciurile în care a greșit, a și salvat goluri. S-a dovedit însă că am plătit un alt tip de tribut lipsei jocurilor, căci Nuno Claro s-a accidentat de mai multe ori, iar înlocuitorul său desemnat ne-a cam pierdut două meciuri - la fel cum ultimul său înlocuitor ne-a câștigat unul. Cred că în ansamblu nu avem motive semnificative pentru a fi nemulțumiți de portarul nostru, care a reușit unele dintre cele mai spectaculoase parade ale turului. Micile sale fluctuații erau cunoscute de dinainte, însă e greu să fii mereu perfect când poarta îți este asediată mai des decât ți-ar cădea bine. Situația se va schimba doar când jocul nostru va fi altul și micile fluctuații vor conta mai mult.

3. Nicolas Gorobsov (13 meciuri) - 5.95

Nu e un secret că am fost mereu un admirator al talentului și al tatuajelor lui Gorobsov. Argentinianul a fost unul din puținele plusuri evidente în perioada mai neagră a acestui tur, a suferit pe seama accidentărilor, însă și fără lipsa aceasta de constanță s-a dovedit unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Bun la recuperare și la fazele fixe, și mai bun la dictarea tempo-ului și organizarea jocului, cea mai mare carența actuală a lui Gorobsov este că nu pare să aibă condiția fizică necesară pentru a menține nivelul său maxim de joc timp de nouăzeci de minute. 

4. Ovidiu Petre (15 meciuri) - 5.77

Poate că Petre este o alegere mai contorversară în acest top, în special datorită faptului că are mulți detractori. A lipsit la patru meciuri, respectiv a jucat doar o repriză în disputa cu FC Botoșani, partide din care Poli a scos un singur punct. Dacă ne place sau nu, Ov. Petre, cu toată povara istoricului său, dă o singuranță și o maturitate echipei de care este adesea lipsită. Când joacă bine, este în continuare unul dintre cei mai eficienți recuperatori din Liga 1, iar prezența sa le permite colegilor din linia de mijloc mai multă libertate. Ce pierde din mobilitate, compensează prin plasament și intuiție, și în ciuda vârstei sale oarecum înaintate, este cu un cap peste una din alternativele folosite în loc său, Poparadu. Mi-aș dori ca Belu să învețe câte ceva de la Ov. Petre, fiindcă dacă o face, are toate șansele să devină un închizător foarte abil. 

5. Szabolcs Szekely (18 meciuri) - 5.64

După un debut de-a dreptul magic, cu șase goluri în patru etape, Liga 1 a părut să se obișnuiască cu Szekely. Mai mereu izolat, vârful nostru a scos în repetate rânduri tot ce se putea scoate din jocul nostru ofensiv. Am văzut însă la el momente de descumpănire, jocuri în care au părut să-i lipsească încrederea și voința, pe care sper că va reuși să le depășească într-un viitor apropiat. Are un rol de travaliu, foarte fizic, și de multe ori fără susținere. La fel de adevărat este însă că nu intră prea bine în combinații cu coechipierii și în vreme ce la finalizare s-a dovedit inspirat, găsind spațiile atunci când era nevoie, îi este uneori greu să protejeze mingea cum s-ar cuveni. Orișicum, nu pot decât să-mi declar admirația pentru ascensiunea lui Szkeley, care a purtat o responsabilitate enormă pe umeri în persoana unicului vârf competent al echipei și grație golurilor sale avem o iarnă mai liniștită.

CEILALȚI "REMARCAȚI"

 1. Alex Popovici (15 meciuri) - 5.19

Cumva mă miră prezența lui Popovici pe primul loc în acest top, ba chiar la ceva distanță de ceilalți jucători care au evoluat un număr așa de mare de meciuri. Asemeni lui Bărbuț, nu pot să îmi alung senzația că în formula actuală nu își folosește pe deplin calitățile. Exceptând cursele sale solitare prin flanc, care mai mereu se încheie cu o minge pierdute în preajma careului, aportul său în joc îmi pare insuficient. Evident, ar fi de ajuns ca acele curse să aibă ceva mai multă finalitate și deodată valoarea sa în angrenajul echipei ar crește considerabil - puțină clarviziune, puțin control de sine, puțină înțelepciune are face toată diferența. Din păcate nici înlocuitorul său Bărbuț, care a avut măcar câteva partide bune la începutul turului și și-a trecut în cont două reușite, nu pare suficient de copt pentru a face ceea ce ne dormi de la un om în poziția lui. Țin să mai atrag atenția asupra unui fapt: în primul an de liga a II-a, Popovici a fost printre cei mai slabi jucători din tur și a devenit cel mai bun în retur. Probabil că îi ia ceva mai mult să se încadreze într-un angrenaj nou și, precum scriam mai sus, succesul său depinde mult de rolul în care este folosit.

2. Furtado (8 meciuri) - 5.20

O bară și un vis de vară, ar fi titlul aventurii lui Furtado în acest tur la Timișoara. Lent, greoi, neinspirat la finalizare, e greu de zis care anume a fost problema integrării portughezului. E drept că nici n-a prins foarte multe minute de joc, însă în orice caz mai multe ca alții, și în ciuda acestui fapt nu am văzut niciun fel de progres de-a lungul etapelor. Momentan se pare că semnele indică spre un Gluscevici  al erei noi - jucător cu reușite în campionate mici, dar neadaptat cerințelor unor campionate mai puternice. Așa puternice cum este Liga 1, măcar.

3. Souleymane Keita (10 meciuri) - 5.33

Cu apariții sporadice, însă prelungi, de-a lungul turului, Keita n-a reușit să impresioneze după un debut destul de promițător. Nici măcar acuma nu mi-a foarte clar ce rol ar trebui să joace, acel vârf retras/mijlocaș împins cu care nici Boldea nu s-a descurcat de fel. Nu prea știu ce să zic, mi-a lăsat o impresie destul de haotică, însă cel mai memorabil moment trebuie să fie acțiunea de la Chiajna, care s-a soldat cu un mare nimic. Ca nou venit, poate mai are nevoie de o perioadă de acomodare. El la echipă sau echipa la el.

4. Adrian Poparadu (13 meciuri) - 5.33

După ce a intrat de câteva ori în a doua parte a jocului și i-a venit foarte greu să facă un impact pozitiv, respectiv o absență considerabilă prin miezul turului, ne-am trezit cu el revenit pe flancul stâng, unde n-a fost groaznic, dar nici nu mi s-a părut o opțiune mai bună față de altă apariție surprinzătoare din acel flanc, anume Bălace. Mi-e greu să spun unde ar fi cel mai mult rost de Poparadu, probabil că la mijloc totuși, problema fiind că mijlocul este destul de ocupat de Petre-Gorobsov-Trandu. Doar locul celui din urmă dacă ar putea să-l ia, însă nu are capacitatea de servire a acestuia, deci e greu de spus. Oricum, sunt convins că pentru el e și mai greu să-și găsească nivelul evoluând așa de rar și în felurite zone ale terenului.

5. Eduard Nicola (9 meciuri) - 5.39

Chiar dacă "i-a luat fața" lui Nohai, nu cred că există o diferență semnificativă între ceea ce au oferit în acest tur cei doi fundași laterali. Măcar Nohai a avut avantajul unui număr mare de meciuri și a unei concurențe mai reduse pe post, în vreme ce Nicola a fost scos din schema și înlocuit ba cu Marovic, ba cu Poparadu, ba cu Bălace. Nu m-am putut edifica prea clar asupra calităților sale, deși probabil e mai util la mijloc decât în apărare, singura problema fiind că din ce am văzut nici nu se apropie de nivelul lui Nanu. Din păcate concluzia e una singura, anume că flancurile apărării noastre suferă de o hemoragie îngrijorătoare, pe care nu are cine s-o oprească.

Rezumat tur 2013/2014: partea I

Respirăm aer de Liga 1 şi părem să o facem cu oareşce succes, mai ales dacă e să ne gândim cât de dificil a părut returul sezonului trecut şi cât de puţine completări s-au făcut la lot. Puţine în sensul de puţine bune, că la număr au venit jucători, a căror confirmare se lasă şi acuma aşteptată. Dar pentru fiecare duo de Ruiz-Furtado, Dragu - Moldovan, există un Nuno Claro, un Gorobsov - chiar şi un Scutaru.

La final de an, după două etape din retur, suntem pe locul 11, cu 22 de puncte, la doar patru peste primul loc retrogradabil - deci soarta noastră stă în continuare în balanţa transferurilor ce au să vie. Debutul strălucitor din iulie parcă e din altă poveste, însă datorită lui ne aflăm în această poziţie decentă. A urmat declinul, schimbarea lui Velcea impusă de lipsa vreunei atitudini în joc a echipei (cât şi a rezultatelor, se înţelege), venirea lui Şunda care a coincis cu îmbunătăţirea aspectului jocului nostru, dar care a lăsat de dorit în privinţa pragmatismului. Erorile personale ne-au costat când ne-a fost lumea mai dragă şi am pierdut uşor puncte cu Pandurii, Astra, Ceahlăul şi Concordia. Astfel, primele zece etape de anul viitor, în care vom întâlni mai mulţi adversari direcţi, vor avea o importanţă deosebită şi nu ne permitem să facem prea mulţi paşi greşiţi. Va fi un aşa-zis test de bărbăţie (nu că ar fi mai prejos un test de feminitate) pentru toţi cei implicaţi la Poli.

Nici nu are rost să facem o listă la golgheteri, căci pe lângă Szekely care a marcat de nouă ori, Bărbuţ, Boldea şi Gorobsov care au marcat de două ori, doar Nanu şi Şeroni şi-au mai trecut numele pe lista marcatorilor. Destul de puţin, acesta fiind şi un motiv pentru care rezultatele noastre suferă - pericolul vine, aşa rar cum vine, de la prea puţini jucători. Nu facem golul pe meci şi doar două formaţii au înscris mai puţin decât noi - dar toată lumea ştie asta, să vedem reacţiile celor împuterniciţi.

E ciudat că cel mai reuşit meci al acestui tur a fost tocmai cel din prima etapă, cu Dinamo. Rămâne de văzut dacă cel mai slab meic, cel din retur cu Dinamo, va fi devansat până la final. Sper că nu. Aşadar, momentele bune în materie de meciuri:

1. Poli - Dinamo (6,12)
2. Năvodari - Poli (6,00)
3. Poli - CFR Cluj (5,92)
4. CFR Cluj - Poli (5,88)
5. Poli - Gaz Metan (5,88)

Nu ştiu acuma dacă aş spune că meciul de la Năvodari a fost vreo reuşită memorabilă în materie de fotbal, dar îmi aduc aminte că eram la munte şi vremea era frumoasă când m-am uitat la el, deci poate asta mi-a afectat percepţia. Totodată, victoria cu CFR a fost bineînţeles în retur, însă e mai reprezentativ să grupăm meciurile în perioadă în care au fost disputate, ca apoi statistic să fie împărţite cum se cuvine la final de an.

Iată şi ghiulele:

1. Dinamo - Poli (5,04)
2. Steaua - Poli (5,15)
3. Concordia - Poli (5,33)
4. Poli - Botoşani (5,36)
5. Poli - Astra (5,42)

Doare să vedem ce lamentabile au fost prestaţiile noastre din Bucureşti. A durut şi înfrângerea acasă cu Botoşani, care a fost o combinaţie crudă de neşansă şi impotenţă. La Concordia media este trasă grav în jos de gafele lui Scutaru, căci altfel partida se înscria în mediocritatea înfrângerilor ca note, undeva între 5.40-5.60 - nouă partide se regăsesc în această zonă!

Media totală a turului este de 5,61, ceea ce înseamnă că nu e chiar cea mai slabă medie din ultimii zece ani, însă este mai degrabă în coada clasamentului. Această statistică nu ne comunică însă ceva nebănuit, ci doar confirmă faptul că e loc de mai bine. Mai trebuie aduşi doi-trei jucători de primul unsprezece, se mai pot promova nişte juniori în preajma echipei mari, însă dincolo de toate trebuie să avem o viziune asupra lucrurilor şi trebuie să conferim o identitate socială clubului.

Cine este ACS Poli pentru Timişoara? Obiectivul răs-răstit şi rostit este că ACS Poli trebuie să ţină talentul din zonă în zonă şi să construiască din resurse proprii pentru viitor. Parţial sunt semne că s-ar întâmpla asta, însă trebuie să te întrebi ce fel de lupte s-au dat pentru jucători precum Rotariu, Buia sau Filip, toţi ajunşi la Dinamo, când locul lor de drept ar fi fost la Timişoara. Există mereu o pleiadă de cauze pentru care un junior nu se potriveşte unei echipe, când voinţele celor implicaţi nu coincid, însă dacă e să vorbim concret despre Rotariu, mi se pare greu acceptabil faptul că a putut face un asemenea impact în doar câteva luni şi are şanse ca în curând să plece la un club respectabil din Europa, totul pentru beneficiul unui club bucureştean.

Cine e responsabil pentru asemeneea scăpări? Cine plăteşte? Cine aduce oamenii înapoi la stadion?

Răspunsul cel mai simplu e "fotbalul". Dar atunci când fotbalul oscilează, o face speranţa pentru mai bine. Momentan acest lucru lipseşte la club, conducerea pare arhaică în gândire şi constituţie, astfel că după un an şi jumătate ACS Poli nu arată nicidecum aşa cum ar trebui să arate echipa fanion a oraşului. Anumite lucruri funcţionează, există oameni din zonă la club care au şi alte merite decât simplul fapt că sunt din zonă, a ajuns şi Şunda să mai antreneze pe Poli, avem o platforma onlineprezentabilă, însă comunicarea nu înseamnă automat implicare. Nu este suficient să exişti, este necesar să fie evident că îţi doreşti să faci acest lucru, să supravieţuieşti, să creşti, să te transformi, să fii mai bun, să degaji pasiune.

Pasiune.

Sărbători fericite!

Lucrurile mişcă încet, încet la Poli - momentan avem confirmate două plecări, în persoanele lui Ruiz şi Moldovan. Nicio surpriză, aş spune. Zvonuri ar mai fi, plecarea lui Bărbuţ printre ele, dar să nu ne încredem prea uşor. La capitolul veniri, nimic cert: Bud, cel mai concret zvon.

Aşadar, suntem în aşteptare. Să se mişte şi cei din birouri cu talent, puţin.

Şi până atunci, un Crăciun fericit şi un an nou la înălţime!

ACS Poli - CFR Cluj 1:0 (0:0)

De la agonie la extaz nu e drum lung, se pare. Alb-violeții au reușit să-și revină remarcabil de la umilința suferită etapa trecută și au încheiat anul, ca mai niciodată am impresia, cu o victorie nesperată! "Consecvența" lui Boldea s-a dovedit decisivă, acesta reușind să marcheze la unicul șut pe poartă trimis de către Poli. Dar când e suficient, e suficient.

Vom admite de la început că oaspeții au avut șansele mai mari de a-și tranșa acest meci. Chiar dacă în mare prima repriză a fost echilibrată și fără oportunități semnificative, a fost nevoie de două intervenții ale lui Pap, una la un corner și una la un șut din unghi, ca scorul să rămână egal. Noi am forțat mingile spre Szekely, fără mare succes, iar atunci când ni s-a arătat câte o incursiune cu mingea la picior de la mijlocul terenului, a lipsit inspirația ultimei pase. Altfel, clujenii au mai testat oarecum poarta de la distanță, însă fără a pune în pericol poarta lui Pap.

Mitanul secund a părut mai acut sub dominarea oaspeților. O deviere a lui Scutaru a trimis mingea în corner la un șut amenințător din minutul 48, iar în următorul sfert de oră am stat ca pe ace. Culminarea acestei dominări a avut loc între minutele 60-64, când întâi Maftei a trimis cu capul de lângă Szekely și mingea a lovit bara și apoi Pap a respins remarcabil la un șut din interiorul careului, înainte ca Deac să împingă mingea în poartă - din ofsaid. Au urmat patru schimbări în următoarele momente, jocul pierzându-și din intensitate. Și a venit minutul 76: corner Poli de pe dreapta, mingea respinsă ajunge la Boldea, acesta își pregătește trăgaciul, îi dă drumul și marchează! Clujenii s-au arătat surprinși de gol, nereușind să treacă într-o altă viteză. Dacă Bărbuț izbutea să gestioneze mai bine două faze în următorul sfert de oră, am fi avut cu siguranță oportunitatea de a ne dubla avantajul, dar mai important este că cei de la CFR nu au mai pus pericol mare la poarta lui Pap, ba au rămas și în zece, și după trei minute tensionante de prelungiri, punctele au fost sigilate în vistieria Politehnicii.

Așadar, încrederea lui Șunda a fost răsplătită pe deplin. Boldea, cam de nicăieri, a făcut un meci remarcabil, și nu o spun doar fiindcă a marcat golul decisiv - a muncit considerabil și a reușit mai multe execuții tehnice deosebite. La fel de important a fost aportul revenitului O. Petre, atotprezent, care a disciplinat echipa și a protejat apărarea închizând spațiile. După două prestații de uitat, Scutaru a fost la înălțime astăzi, în vreme ce Petrovic s-a descurcat bine în a-l înlocui pe Șeroni. Flancurile puteau face mai mult, Nohai fiind depășit îngrijorător în câteva rânduri, dar nici căderea lui Bălace la faza soldată cu parada lui Pap nu mi-a plăcut. La mijloc îl apreciez pe Gorobsov din nou, a cărui tehnicitate este mai mereu un deliciu vizual, însă aș dori pe viitor să își utilizeze cu mai mult folos pasele/lansările - nu de alta, dar are cu ce. Trandu nu m-a impresionat, evidențiindu-se doar cu un șut deviat de la marginea careului și o minge pasată adversarilor care au fost aproape de a ne taxa cu un gol. Îl mai menționez pe Szekely, a cărui eforturi mi-au plăcut, chiar de au fost lipsite de prea mult succes.
Finalmente, un mare bravo i se cuvine tânărului nostru portar Pap, providențial în cel puțin două rânduri și sigur în rest. Tot așa!

Îmi declar de pe acuma speranța că Șunda va rămâne la echipă - pur și simplu fiindcă merită. Lipsa rezultatelor a fost circumstanțială, căci jocul a crescut mult în calitate, și în general aș spune că a obținut punctele pe care trebuia să le obțină. Sper să înțeleagă toată lumea că fără răbdare este imposibil să construiești ceva durabil. Sună a clișeu, dar nu degeaba sună a clișeu, ci fiindcă e adevărat.

Bravo Poli!

Poli: Pap (7) - Nohai (5,5), Petorivc (6), Scutaru (6,5), Bălace (5,5) - O. Petre (6,5) - Popovici (5), Gorobsov (6), Trandu (5), Boldea (7) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Bărbuț (5,5) pentru Popovici (min 45)
Nanu pentru Trandu (min 67)
Poparadu pentru Boldea (min 81)

Dinamo - ACS Poli 4:0 (3:0)

Cel mai slab meci al sezonului a sosit în această primă etapă a returului, tocmai în fața prietenilor de la Dinamo, care au fost astăzi de o eficiență maximă, în vreme ce Poli s-a prezentat într-o formă absolut dezamăgitoare. Ironia sorții face ca toate cele patru goluri să fi plecat de la timișoreanul Rotariu, fapt permis de jocul execrabil făcut de Scutaru, care a cumva a reușit să-și depășească prestația din partida anterioară - în sens negativ, se înțelege. Ironic și cum a sfârșit cu banderola pe braț, după accidentarea lui Nuno Claro, dar astea-s fenomene explicabile la o echipă aflată în degringoladă.

Ca să fim succinți, aproape tot meciul a fost ocazia și golul, până la ultimele zece minute. Prima reușită a plecat din centrarea lui Rotariu de pe dreapta atacului dinamovist, Scutaru a sărit prost la minge și a trimis-o în proprie poartă. Era minutul 10. Doar șuturi de la distanță, peste, ale gazdelor, până la minutul 34. Atunci, Rotariu este lansat printre fundașii noștri, Scutaru în mod special inert la această fază, Nuno Claro îl oprește inițial pe dinamovist, însă mingea sare cu noroc înapoi la acesta și se face doi. Trei minute mai târziu apărarea noastră visătoare a arătat o slăbiciune colectivă, același Rotariu trecând de Scutaru în careu, după care a pus mingea în spate de unde Boubacar, absolut liber, a marcat cu un șut perfect plasat pe lângă jucătorii noștri înghesuiți în poartă. Ultimul gol a venit în minutul 54, Rotariu găsit de o pasă inspirată în poziție singur cu portarul, Nuno Claro a parat, dar din nou fără șansă, mingea ajungând la Curtean, care a marcat în poarta goală. Poli a mișcat puțin de tot în ultimele zece minute ale meciului, Bălgrădean parând două eforturi bune ale lui Boldea, dar tot Dinamo ar fi putut închide tabela dacă șutul lui Buia n-ar fi fost oprit de Șeroni. Fin.

Nu prea rămâne nimic de zis. Toată echipa a fost sub orice critică, singurii a căror eforturi le-aș aprecia sunt Boldea, Bălace, Șeroni și Nuno Claro. Despre cel din urmă spun doar că n-avea ce face mai mult la goluri, foștii recășeni au arătat un spirit cât de cât rezonabil, la fel ca și veteranul Bălace. În rest, dezamăgire pe toate fronturile: Scutaru dezastru, Belu neimpresionant, Poparadu multe mingi pierdute, Bărbuț și Popovici neincisivi, Szekely amorțit, Gorobsov inexistent până la ultimul sfert de oră. Notez debutul lui Pap, care n-a apucat să se remarce - și atât.

Acest meci n-a fost reprezentativ pentru jocul arătat de Poli în celelalte înfrângeri recente, dar gustul lăsat a fost infinit mai amar date fiind proporțiile scorului și adversarul. Avem nevoie de complet altă atitudine în meciul cu CFR dacă e să nu ni se lase cu răul de fotbal peste pauza de iarnă. Mulți jucători au restanțe din ce în ce mai grave. Dar nu ei vor fi primii care plătesc, mă tem.

Poli: Nuno Claro (5,5) - Belu (5), Scutaru (3), Șeroni (5,5), Bălace (5,5) - Bărbuț (5), Poparadu (5), Gorobsov (5), Nanu (5) - Popovici (5), Szekely (5)

Schimbări:

Balaure (5) pentru Nanu (min 57)
Pap pentru Nuno Claro (min 60)
Boldea (6) pentru Szekely (min 66)

Concordia - ACS Poli 2:1 (1:0)

Uneori rămâi fără glas la meciuri de fotbal, fie fiindcă ţi se inflamează laringele, fie fiindcă amuţeşti ca urmare a ceea ce vezi. Alb-violeţii s-au văzut înfrânţi pentru a trei oară la rând şi pentru a treia oară la rând a fost un meci din care puteam şi trebuia să scoatem mai multe. Este însă greu să pleci cu puncte-n traistă când faci două cadouri impardonabile şi ţi se refuză un penalty clar ca lumina zilei la ultima fază a meciului, după ce te simţeai deja uşor jenat că era cu putinţă să fi fost cadorisit cu unul pe parcursul primei reprize. Dar nu poţi decât să-ţi vezi de treaba ta şi să corectezi erorile proprii, înainte de a cădea pradă frustrărilor de arbitraj, care mereu se pot infiltra dacă le faci loc.

Am avut parte de un prim mitan bun, din partea ambelor echipe, cu ocazii diverse şi variate. Cea dintâi ne-a aparţinut nouă, în minutul 8, când Szekely a primit o minge utilă în zona centrală, vârful nostru a depăşit un adversar şi a rămas în poziţie bună, dar şi-a făcut balonul cam lung, ceea ce a permis gazdelor să respingă în corner. Acestea au cam stat la cutie şi au ieşit din ea spre minutul 20, la o fază în care Poparadu a fost depăşit cu mare lejeritate în flanc, Nuno Claro reuşind să pareze şutul care a urmat. Deodată, jocul celor din Chiajna a căpătat o viteză ameninţătoare, pe fondul unor combinaţii bune pe spaţii mici, şi flancurile noastre au fost primele care să resimtă acest lucru. În minutul 24, la o mare debandadă în careul nostru, de părea că sunt mai mulţi jucători adverşi pe acolo decât de-ai noştri, mingea a lovit bara, înainte să fie şutată pe lângă vinclu. Nu reţin exact când, dar tot în aceeaşi perioadă, Nuno Claro a respins o centrare, balonul a ajuns la gazde care au avut vreo trei tentative de şut, ca în final mingea să treacă pe lângă. Finalmente, bălbâielile ne-au costat cum nu se putea mai urât: Scutaru a recuperat balonul în interiorul careului, a ales să n-o degajeze, şi când adversarul a revenit, l-a agăţat de picior, astfel că centralul a dictat penalty. Şutul puternic pe centrul porţii l-a învins pe Nuno Claro şi ne vedeam puşi, din nou, în ingrata poziţie de a răscumpăra erori individuale "fatale". Au fost câteva faze interesante în cele cincispreze minute rămas din repriză, mai ales de partea noastră, dintre care se remarcă două. Prima, Keita a fost lansat cu o pasă foarte lungă, a rămas singur cu portarul, nu a reuşit o preluare ideală însă a rămas la balon, până când fundaşul advers i-a împins subtil piciorul stâng, la dezechilibrat, şi am rămas cu buza umflată, mai ales că nu s-a dictat lovitura de la unsprezece metri. M-a frustat însă la fel de mult imprecizia tehnică a lui Keita, care poate găseşte o scuză în terenul prost, însă în ansamblul prestaţiei sale de azi, îmi vine greu s-o accept. A doua fază n-a fost una controversată, lui Poparadu revenindu-i o minge în preajma careului în minutul 37, numai că şutul acestuia a mers pe lângă. Se putea mai mult.

Atitudinea după pauză a fost cea potrivită, Poli a stat sus şi în minutul 56 a reuşit egalarea. Nicolas (!) Gorobsov a executat o liberă de la 25 de metri peste zid, lângă bară, şi portarul gazdelor n-a mai putut interveni! N-am fost foarte atenţi la reluare, căci Concordia a trecut îngrijorător de aproape de gol la imediat următoarea fază şi pentru a consolida un flanc stâng suferind, Şunda a ales să facă o mutare defensivă, în a-l introduce pe Nicola pentru Nanu. Jocul a mai pierdut din calitate, dar aş aprecia că Poli a avut în mare iniţiativa, astfel că atunci când gazdele au revenit în avantaj în minutul 84, a fost un moment tare amar. Au beneficiat însă de o neatenţie în lanţ din partea noastră, căci în timp ce unii jucători aşteptau ca Gorobsov să fie schimbat, mingea a fost repusă rapid din aut, Nicola a degajat în piciorul unui adversar de unde balonul a sărit la Wellington, care l-a depăşit pe Scutaru şi a profitat de ieşirea neconvingătoare a lui Nuno Claro, marcând în poarta goală. Pe fondul unei urcări numeroase în jumătatea adversă am avut şi noi o şansă la o minge înaltă, trimisă peste de Szekely, însă şi Concordia putea să se desprindă în minutul 90, intervenţia din postură de unu la unu a lui Nuno Claro fiind salvatoare. Finalul a fost cu cântec, căci în minutul 90+3 Trandu a trimis o minge peste apărarea adversă, aceasta la găsit pe Popovici, care a fost luat pe sus în careu in poziţie de unu la unu şi...s-a ales cu galben pentru simulare. Frustrarea mare ce a urmat a fost absolut justificată, însă revin la ceea ce am scris deja în deschidere: să ne concentrăm energia în a repara propriile greşeli, nu cele asupra care nu avem nicio putere.

Aşadar, încă o seară amară şi nedreaptă, asta dacă cineva mai avea nevoie de confirmare pentru faptul că şansa se reglează singură pe parcursul unui sezon. Mă îngrijorează mult fiindcă situaţia actuală, cu echipa jucând bine şi pierzând puncte pe erori personale, a definit destinul destulor formaţii promiţătoare care s-au trezit retrogradând. E şi foarte greu, cu defensiva vulnerabilă în flancuri, cu imprecizii tehnice în plan ofensiv, să nu-ţi pierzi încrederea. Mai ales atunci când piesele pe care te puteai baza, precum Scutaru, te trădează în aşa o manieră. Puţine lucruri funcţionează bine de la un capăt la celălalt - poate doar Şeroni, numai că şi el a fost depăşit astăzi în câteva faze. Keita a dezamăgit, Nanu şi Popovici au obţinut mult prea puţine de la o apărare înaltă precum a Chiajnei, Szekely a luptat exemplar o repriză şi a cam dispărut în a doua, Belu nu s-a încumetat să urce...
Doar omul meciului, Gorobsov, îşi merită chiar toate laudele astăzi, reuşind un joc complet, clarviziune în clipele dificile, execuţii competente chiar şi atunci când au fost dificile. N-a fost însă destul.

Şi mă tem că devine grav. Singura întrebare pe care o am acuma pentru Şunda este de ce a ales varianta Nicola înaintea variantei Bălace, care funcţionase decent în ultimele meciuri? În rest, materialul clientului.

Poli: N. Claro (5,5) - Nohai (5), Scutaru (3,5), Şeroni (6), Poparadu (5) - Belu (6) - Popovici (5), Gorobsov (7), Keita (5), Nanu (5,5) - Szekely (5,5)

Schimbări:

Nicola (5) pentru Nanu  (min 65)
Boldea pentru Keita (min 71)
Trandu pentru Gorobsov (min 82)

Bonfim, primul transfer al iernii?

Precum scriu şi anumite publicaţii online, fostul nostru jucător, Eder Bonfim, s-a aflat ieri pe Dan Păltinişanu. Chiar l-am remarcat urcând treptele stadionului şi mi-am pus încă de atunci întrebarea dacă e o simplă vizită de curtoazie în drumul spre vest dinspre est sau dacă există şi alte implicaţii.

Încercam să-mi aduc aminte de ce nu aveam aşa multe amintiri pozitive despre fundaşul dreapta brazilian din vremurile pe care le-a petrecut pe aici până prin 2010, înainte de a pleca spre Steaua.  După un tur foarte reuşit în 2009-2010, a urmat un retur dezamăgitor, mai ales datorită unor gafe majore comise în diverse partide. De fapt asta l-a şi definit pe Bonfim, care a oscilat frecvent între bine şi rău, dar a cărui aport ofensiv eclipsează ceea ce face Nohai, respectiv a cărui experienţă este mult superioară lui Belu - care şi aşa are un loc interesant rezervat la mijloc.

Se pare că Bonfim a părăsit pe Khazar Lankran, unde a avut un sezon impresionant ca cifre în 2011-2012, cu cinci goluri în 31 de partide. N-a mai jucat însă la fel de mult în anul următor şi din luna iulie a acestui an este fără contract. Mi-e greu să spun dacă ar fi un transfer oportun, dincolo de evidentul fapt că la subţirimea lotului nostru, orice jucător cu experienţă poate fi util. Sper că dacă într-adevăr se confirmă ipoteza posibilei sale veniri, cei însărcinaţi cu de-ale transferurilor să fie siguri că Bonfim mai are calităţile necesare pentru a evolua la nivelul Ligii 1. Adică să nu trăim din amintiri.