Catalogul alb-violet: Poli - Horezu

A fost nevoie de un efort colectiv, să-i zicem, "uniform" ca să câştigăm vineri în maniera în care am făcut-o. Chiar dacă nu există jucător care să nu fi avut neajunsuri, unii  câte o eroare notabilă de-a lungul meciului, aproape toţi şi-au adus pozitiv contribuţia la obţinerea celor trei puncte.

Un mare merit îi revine lui Bălace şi echipei tehnice, pe de-o parte pentru că munca la apărarea fazelor fixe a dat roade, pe de alta pentru că au făcut câteva ajustări la primul unsprezece cu efecte marcante. Văzând la Dumbrăviţa că trioul Oprea - Sporin - Dincă arată destul de bine, cei trei au fost titularizaţi acolo unde au jucat şi în repriza secundă etapa trecută - Oprea în centrul apărării, Dincă în flancul drept, Sporin la închidere. Toţi trei au dat randament şi am ţinut să remarcăm prestaţia "veteranului" echipei pentru că a fost excelent la intercepţie, blocând aproape toate mingile zburate în direcţia careului nostru.

Precum scriam, a fost nevoie de un efort de echipă ca să obţinem punctele, dar am mai aprecia puţin jocul făcut de Dincă şi de Dorobanţu - doi jucători care au evoluat puţin spre foarte puţin anul trecut, cărora nu li se dădeau şanse mari la primul unsprezece, dar când au primit oportunitatea de a juca, au făcut-o cu determinare. La fel şi Daminescu, care în ciuda contribuţiei la primul gol şi a faptului că a alergat mult, sunt sigur că poate şi mai mult, dar are un mic dezavantaj de vârstă şi nici nu joacă pe un post care să-l favorizeze. Nici lui Românu nu i se poate critica implicarea, dar n-a avut o prestaţie inspirată.

Mai un lucru important: este foarte bine că am câştigat în absenţa unor titulari. Am mai scris că avem parte de cel mult un prim unsprezece care poate duce nivelul, iar faptul că am arătat ca o echipă competitivă şi fără Podină, Cochinţu, Pădurariu sau Ochea între titulari arată că mai mulţi dintre jucătorii neexperimentaţi au început să prindă curaj. Ba, mai mult, arată că în primul rând contează să ai o echipă care trage, iar concurenţa pe post este mereu un lucru bun.

Putem respira adânc cu obţinerea acestor puncte, dar sezonul merge mai departe. N-o să ne fie uşor la Ghiroda, cel mai important fiind să ne găsim cadenţa şi să arătăm că avem capacitatea de a lupta pentru puncte în fiecare meci, că această victorie n-a fost una întâmplătoare.

Poli - Flacăra Horezu 2:0 (1:0)

Finalmente a venit și victoria în acest sezon - prima de mai bine de patru luni, de la acel 1-0 cu FC Argeș! Golurile lui Iseini și Ochea ne aduc trei puncte de care aveam mare nevoie și ne oferă motive (concrete) să fim optimiști pentru viitor.

Nu cred că cineva se aștepta să avem parte de un meci ușor, iar în ciuda scorului, n-am avut. Am intrat precauți la joc, căutând să nu luăm gol, și aproape că am cedat la prima ocazie a oaspeților, care au trecut ușor de Dincă în flancul nostru drept, centrarea l-a găsit pe Mansour, dar lovitura sa de cap a trimis mingea în bară (min. 13). Același Dincă, de altfel energic și o prezență pozitivă, și-a răscumpărat greșeala cu un blocaj la sacrificiu la un șut din interiorul careului (min. 25). Deși am ieșit pe câteva atacuri promițătoare, fie n-am dat drumul suficient de repede la minge, fie n-am reușit să ne impunem unu la unu, astfel că singurele noastre tentative de gol au fost șuturile lui Velcotă de la mare distanță.

Am avut însă șansa de partea noastră, căci la o acțiune prelungită de atac în buza careului advers, Iseini și Daminescu au presat, iar un adversar a degajat cu sete...în spatele lui Iseini și mingea a intrat în poartă (min. 35)! Golul a fost recompensă pentru atitudinea pozitivă arătată în acea fază, dar n-a lipsit mult să ne vedem egalați degrabă - alb-violeții au părut copleșiți în minutele care au urmat, intervenția lui Mosoarcă fiind decisivă pentru a intra cu avantaj la cabine (min. 37).

Am stat destul de bine în partea secundă, chiar dacă adversarii au avut trei mingi periculoase trimise spre poartă - două pe lângă, una parată iar de Mosoarcă, în poziție de unu la unu cu fostul nostru jucător, Adi Popa (min. 57). Esențial a fost că nu am cedat la fazele fixe, Horezu beneficiind de mai multe cornere, gestionate eficient, chiar dacă nu mereu cu maximă siguranță, de alb-violeți. La fel de esențial a fost că ne-am desprins când ni s-a oferit prima (ok, a doua) mare oportunitate: după ce ratase anterior golul (min. 61), Iseini a conlucrat în flancul stâng pentru a-l deschide apoi pe R. Popa, acesta i-a centrat mingea lui Ochea, care a trimis din apropiere printre picioarele portarului (min. 67)!

Am mai avut șanse bune să ne desprindem până la final, cea mai mare tot semnată de Iseini după un schimb de pase cu Velcotă, însă șutul său a nimerit bara (min. 71). Oaspeții, marcați și de oboseala meciului de Cupă din această săptămână, au mai replicat doar printr-o liberă bătută de căpitanul Nistor, mingea lovind și în acest caz bara (min. 82). Și asta a fost!

Mă bucură nespus această victorie, atât de importantă mai ales pentru moralul jucătorilor. Și una bine-meritată pe deasupra, dovadă a faptului că atunci când ai atitudinea potrivită, ți se întâmplă lucruri bune.

Bravo Poli!

Poli: Mosoarcă – Dincă, Oprea, Chiriac, R. Popa – Sporin, Dorobanțu – Românu (min. 64, Ochea), Velcotă, Iseini – Daminescu (min. 88, Pădurariu)

Profil: Cristian Daminuță

Am tot auzit/vorbit despre necesitatea unor jucători experimentați. A apărut, finalmente, unul, și ce nume, ce legendă care n-a fost să fie!

Mai rar un jucător așa de talentat, care să nu capitalizeze asupra potențialului pe care l-a avut. Îmi aduc aminte de primele meciuri în care l-am văzut, la echipa secundă, de prezența sa în unsprezecele trimis împotriva lui Dinamo în acel meci din martie 2007, de toate speranțele pe care mi (ni) le-am pus în el în acea perioadă. Apoi a venit plecarea misterioasă la Inter și ce a urmat de acolo a fost din rău în mai rău, până la bizarul transfer către AC Milan.

Când a revenit la noi în 2012, Velcea nu i-a dat mari șanse, însă câțiva ani mai târziu Hagi a reușit să facă ceea ce doar el știe cum, să capaciteze jucători rătăciți, pierduți, și l-a făcut om de bază la o echipă importantă de Liga 1. Din nou decizii proaste, o plecare în Irak, revenirea prin liga secundă la noi, urmată de transferul în liga a V-a italiană, toate pe fugă. În primăvară, Daminuță s-a întors în zona noastră, jucând pentru Millenium Giarmata, unde i-a avut colegi pe Sporin, Cochințu și Ochea. Precum se știe, cu toții au retrogradat din L3 la finalul sezonului trecut.

Ce dovadă mai bună a deciziilor proaste luate, în afară de cea că la 29 de ani a schimbat deja 16 echipe?

Nu știu care este condiția fizică în care se prezintă, dar dacă își mai dorește să joace fotbal, cu siguranță poate să ne ajute - e puternic, un excelent executant de faze fixe, capabil la jocul de cap, și știe câte ceva despre fotbal. Până la urmă, la timona echipei este un om cu care a și jucat - mă rog, mai mult sau mai puțin - iar de Bălace va depinde să-i dea energie și să-l țină în frâu, în același timp.

Și dacă vreți să vedeți mai multe despre povestea lui, găsiți un interviu de o oră cu omul de la începutul acestui an aici.

Data nașterii: 15.02.1990
Locul nașterii: Timișoara, România
Inălțime: 188 cm
Greutate: 85 kg
Poziție: Mijlocaș la închidere/fundaș central

Sezon	Club	Ţară	Ligă	MJ	GM
2018-19	Millenium Giarmata	RO	C	14	4
2017-18	Abano	IT	D	-	-
2016-17	Olimpia Satu Mare	RO	B	3	0
2016-17	Ramat HaSharon	IS	B	6	1
2015-16	FCM Baia Mare	RO	B	16	0
2015-16	Zakho	IQ	A	-	-
2014-15	Viitorul C-ta.	RO	A	29	1
2013-14	Viitorul C-ta.	RO	A	18	0
2013-14	AC Milan	IT	A	0	0
2012-13	Flacăra Făget	RO	C	-	-
2012-13	Poli Timișoara	RO	B	1	0
2011	Sherrif Tiraspol	MD	A	8	2
2010-11	L'Aquila	RO	C	1	0
2009-10	Dinamo Buc.	RO	A	2	0
2009-10	Dinamo II Buc.	RO	B	5	1
2009-10	Modena	IT	B	3	0
2008-09	Inter Milano	IT	A	0	0
2007-08	Poli Timișoara	RO	A	0	0
2007-08	Poli II Timișoara	RO	B	17	0
2006-07	Poli Timișoara	RO	A	1	0
2006-07	Poli II Timișoara	RO	B	18	1
2005-06	Poli Timișoara	RO	A	1	0
2005-06	CFR Timișoara	RO	B	-	-
2004-05	Poli Timișoara	RO	A	0	0
Total:				143	10

MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate;  IT = Italia; RO = România; MD = Moldova; 
IQ = Irak; IS = Israel 
împrumutat
Sursa: Football Manager 2019, soccerway.com, romaniansoccer.ro

Catalogul alb-violet: Dumbrăvița - Poli

Problemele sportive nu au soluții simple la alb-violeți. Susceptibilitatea la faze fixe ne-a costat deja mai bine de zece goluri și îi vom mai plăti tribut până când nu devenim mai...atenți, maturi, implicați?

8 voturi

În primul rând, în cazul în care n-ați văzut meciul, găsiți câteva faze pe Dumbrăvița TV (link).

Căci nu aveam voie să luăm primul gol așa cum l-am luat - Stancu a bătut rău cornerul, Sporin a luftat de lângă bară, Daminescu și Mosoarcă au rămas pasivi, în vreme ce Telescu i-a luat fața lui Cochințu și a împuns mingea înspre poartă. Astea n-au mare lucru de-a face cu experiența sau cu diferența fizică față de adversari.

Al doilea corner a arătat mai mult a naivitate defensivă: Românu, intrat cu câteva secunde înainte, a evitat să intervină la o minge în zona lui, din spate doi adversari au țâșnit, scăpând din marcaj, iar mingea lovită inexact a circulat pe marginea careului mic înainte ca Făgărășanu să o trimită în plasă.

Altfel, a fost un meci ezitant și pentru portarul Mosoarcă, care pe lângă intervenția reușită în fața lui Drăghici, a părut temător în a ieși pe fazele fixe și a avut un moment neinspirat la o respingere care putea să ne coste un gol. Și el a acuzat probleme medicale în săptămâna dinaintea partidei, un scenariu care se repetă îngrijorător de des în rândul tinerilor noștri jucători.

Ca să vedem și partea pozitivă, am avut trei-patru faze cursive în repriza secundă, două încununate cu ocazii bune, ceea ce nu e mult...dar dacă înscriam când trebuia să înscriem era destul. Asta în condițiile în care n-a fost un meci grozav al lui Iseini și Velcotă a fost multă vreme izolat. Ne-au ajutat în partea secundă energia lui Românu și dispoziția la efort a lui Daminescu, cât și permutațiile făcute de Bălace la pauză - retragerea lui Oprea ca fundaș central, mutarea lui Sporin la închidere și introducerea unui fundaș dreapta mai ofensiv, în Dincă. Chiar dacă nu are un joc de pase care să se potrivească rolului la mijloc, Sporin a avut dinamismul și agresivitatea necesare unui „distrugător”, în vreme ce Oprea, care ratase mai toate pasele în față din prima repriză, a oferit un plus de siguranță apărării în partea a doua.

Normal că fiind mai ofensivi, ne-am expus adversarilor, dar riscurile fac parte din meserie, mai ales la 0-2. Exact ca anul trecut, dacă nu reușim să ne apărăm bine, se dovedește foarte dificil să adunăm puncte.

Ca și atitudine, nu toți jucătorii par la același nivel. Probabil că și situația îi apasă pe unii, însă alții n-au avut niciodată responsabilitatea rezultatelor și asta se vede în anumite momente din joc. Precum scriam, nu există soluții simple, unele lucruri vin doar cu timpul, dar deja suntem la patru puncte de echipa din fața noastră...

Dumbrăvița - Poli 2:0 (2:0)

Ne facem viața tare grea prin maniera în care gestionăm fazele fixe, acestea făcând diferența într-un meci destul de echilibrat în rest. Dumbrăvița nu a arătat ca o echipă de speriat, în ciuda numelor jucătorilor îmbrăcați în alb-verde, însă atunci când la fiecare corner mingea apucă să cadă în careul nostru, e clar că suntem expuși la a primi goluri.

Prima reușită a gazdelor a venit la o...non-ocazie de gol, dacă avem în vedere că doi jucători de la alb-violeți au ratat degajarea la un corner bătut prost, și balonul l-a găsit pe Telescu în careul mic (min. 13). La al doilea gol, Mosoarcă a fost temător în a ieși, ca și în alte rânduri în acest sezon, apărarea n-a reușit să respingă o minge recentrată de la bara a doua, și de această dată Făgărășanu a marcat din apropiere (min. 37). De notat însă că „Șarpe” reușise o paradă excepțională înainte, când a scos șutul lui Drăghici cu piciorul, însă la talia sa trebuie să își ajute colegii și să domine careul mic la fazele fixe. Cu curaj, vorba vine. A contat și înlocuirea lui Cochințu cu un minut înainte de gol, fundașul central fiind nerefăcut pe urma unei accidentări la gleznă suferite în meciul cu Fortuna.

Așezarea noastră s-a modificat pe parcursul meciului, cu Oprea retras în centrul apărării, unde a dat un randament mai bun decât la mijloc, Sporin urcat la închidere, Dincă jucat fundaș dreapta, cu Românu în fața lui. Totodată, Popeț i-a luat locul lui Mosoarcă între buturi, în speranța că talia sa ne va permite să gestionăm mai bine fazele fixe.

Partea secundă ne-a arătat mai mult fotbal, alb-violeții reușind să construiască trei-patru acțiuni legate, care, cu mai multă precizie la finalizare, ar fi trebuit să aducă măcar un gol. Daminescu putea înscrie când a primit o centrare de calitate din flancul stâng, găsit liber la unsprezece metri, însă a trimis cu capul pe centrul porții, deși avea timp inclusiv să preia și să tragă (min. 55). Românu a fost și el aproape din careu, dar n-a reușit să cadreze șutul la centrarea lui Velcotă (min. 66), iar la cea mai cursivă acțiune a echipei noastre, finalizarea lui Iseini a fost blocată de un adversar, mingea poposind în brațele portarului (min. 81). Și gazdele au avut șanse, dar Popeț, Dorobanțu, Popeț, în această ordine, au avut intervenții importante, iar atunci când portarul nostru a fost expus, dumbrăvițenii n-au putut să nimerească poarta goală.

Am ratat o șansă de a arăta bine, sincer. În așteptarea întăririlor care nu mai vin, sperăm la mai mult de la următorul meci acasă, cu altă echipă tare antrenată de un fost polist, Flacăra Horezu.


Poli: Mosoarcă (46 Popeț) – Sporin, Cochințu (36 Românu), Chiriac, Popa – Dorobanțu, Oprea – Daminescu (83, Țărțău), Ochea (46 Dincă), Iseini – Velcotă

Catalogul alb-violet: Poli - Craiova 1948

Cred că a venit momentul pentru o excepţie: după această partidă nu vom acorda note, ne rezumăm la calificativele oferite de comunitate.

Motivele sunt trei la mână: întâi, fiindcă apreciem situaţia dificilă în care s-a aflat echipa, absenţele din lot şi calitatea adversarului; apoi, fiindcă nu ni se pare constructiv să înşiruim o serie de note sub linie, cum ar cere-o rezultatul și prestația acestui meci, dar nici să le mărim artificial; iar nu în ultimul rând, fiindcă oricine poate fi copleşit de situaţie la primul meci mare. O dată.

Pur şi simplu nu este mare lucru de spus sau de analizat. Am fost inferiori fizic, ne-a lipsit curajul să punem mingea jos, iar când nu mai aveam miza rezultatului, am rămas în zece şi totul a fost mai dificil de executat. Craiova ne-a luat tare, a pus multă presiune, ştiind că invariabil va găsi breşe, dacă nu din acţiune, atunci la fazele fixe. Am jucat mai mereu mingea lungă, fără a oferi susţinere pentru Pădurariu sau Velcotă, iar când nu faci asta, n-ai cum să fii periculos, să câştigi posesia în zone promiţătoare. Când am încercat să ţinem de minge, de cele mai multe ori am pierdut-o în propria jumătate, fie datorită unor erori personale, fie din lipsa dinamicii în jocul nostru.

Realitatea rămâne neschimbată de la primele etape: este foarte greu să fii competitiv în L3 cu o echipă compusă preponderent din juniori. Am încheiat meciul cu doar trei jucători născuţi în anii 90 pe teren, Sporin, Ochea şi Dorobanţu. Precum scriam şi în cronică, e aproape imposibil să obţii un rezultat în aceste condiţii.
Dar puteam arăta mai mult curaj, să încercăm să facem lucrurile diferit, să ne creăm măcar o şansă de gol în nouăzeci de minute. Or fi fost Craiova mai tari, dar nu erau de neatins, primiseră goluri în ultimele patru meciuri

Mergem mai departe, cu alt meci dificil vineri, la rănita Dumbrăvița.

Poli - Craiova 1948 0:5 (0:3)

Nu aveam mari speranţe de la acest meci, o dispută dificilă în orice condiţii pentru alb-violeţi, una aproape imposibilă cu trei absenţe în axul central. Fără Podină, Cochinţu şi Oprea, oaspeţii au putut pune mereu presiune, au câştigat majoritatea duelurilor fizice şi ne-au ţinut ţintuiţi în propriul careu.

Chiar şi în aceste condiţii, craiovenii au primit o mână de ajutor din partea brigăzii de arbitri - un prim gol marcat din ofsaid şi o eliminare foarte uşoară la Toboşaru înainte de pauză. Aici se cam termină scuzele pentru noi, căci atunci când nu ieşi măcar o dată periculos din propria jumătate (!), este greu să mai comentezi ceva. Adversarii au fost superiori din toate punctele de vedere, au controlat mijlocul terenului cu autoritate şi au beneficiat de o grămadă de faze fixe - doar trei din cele cinci goluri pornind de la faze statice. "Doar" dar mai mult ca destul.

Să trecem reuşitele în cronică: o minge pierdută de Dincă la mijloc, Raicea lansat spre poartă, gol în diagonală; un corner recentrat la Dragu, scăpat din marcajul lui Sporin; o liberă bătută înapoi, mingea a circulat către careu, apoi i-a revenit lui Raicea, care a tras tare din 18 metri şi l-a învins pe Mosoarcă; Codoban, proaspăt intrat, a împins în poartă centrarea pe care a trimis-o Negru din zona lui Popa; un corner bătut pe colţul lung, de unde Gugu, complet nemarcat, a înscris.

Au mai fost şi alte ocazii, două-trei scoase de Mosoarcă, o bară, şi câteva tentative mai optimiste ale oaspeţilor La dominarea şi numărul de şanse avute de Craiova, era greu să iasă alt rezultat decât cel de pe tabelă.

Fără dubluri pe posturi, suntem sortiţi să repetăm scenariul de sezonul trecut, cu deznodământ şi mai dureros de această dată. Dar cu ce să aduci dubluri?

Poli: Mosoarcă – Daminescu, Sporin, Chiriac (46 Mitre), Popa – Ochea, Dorobanțu, Dincă (58 Românu), Iseini – Velcotă (46 Buga) – Pădurariu (27 Toboșaru)

Catalogul alb-violet: Pecica - Poli

Fiecare înfrângere face ca următorul meci să fie unul mai dificil. Din acest motiv este cu atât mai amar că am pierdut la Pecica, la capătul unei partide pe care o conduceam în minutul 89.

17 voturi

Problema principală rămâne maniera în care gestionăm defensiv fazele fixe. Lipsa de experiență și de forță ne fac susceptibili în aceste momente de joc, din care au și venit o bună parte a ocaziilor echipei gazdă. Nu puteam face nimic cu penalty-ul dat aiurea în prelungiri, dar cu câteva minute înainte ne-am expus la o altă lovitură de la unsprezece metri...tot după un corner al pecicanilor.

Ca să ajungem la fazele fixe trebuie, de regulă, să pierdem posesia. Acesta a fost alt neajuns al jocului nostru la Pecica, fiindcă în momentele dificile am predat foarte ușor mingea. N-am încercat să construim sau să temporizăm prin pase, și n-am reușit să scoatem faulturi, să fragmentăm jocul. Acesta ar fi rolul lui Pădurariu, care, jucând cu spatele la poartă, trebuie să profite de fizicul său și să facă fundașilor adverși viața grea în a-i lua mingea. Au fost prea puține dueluri la cap câștigate, prea puține devieri utile.

Altfel, scăpatul de minge este o consecință a lipsei de încredere. Avem o echipă destul de tehnică, putem ține de minge, trebuie să avem și curajul s-o facem. La Pecica nu a ajutat faptul că terenul era unul denivelat, ceea ce a făcut controlul balonului dificil.

Subțirimea băncii s-a făcut din nou simțită. Am fi avut nevoie ca de aer de un jucător proaspăt născut în mileniul doi, care să intre cu mintea limpede. Este al doilea meci consecutiv în care Cochințu trebuie înlocuit și în lipsa unui fundaș de meserie, Chiriac este forțat să coboare în apărare. Intrarea lui Iovanovici nu s-a simțit, iar Românu părea sufocat după doar câteva minute pe teren. Singurul jucător cu ceva experiență de L3 de pe bancă era Dincă, abia refăcut după o accidentare. Bălace ar fi putut încerca să îl retragă pe Pădurariu și să introducă un jucător mai iute în avanposturi, pe Daminescu sau pe Buga, dar astea nu sunt soluții ca să închizi un meci.

Ca prestații individuale, au fost câțiva jucători care au arătat bine și au avut un aport consistent, în frunte cu Velcotă și Sporin. Păcat de ratarea ultimului. Mosoarcă s-a remarcat din nou cu câteva intervenții inspirate, însă a ezitat să iasă la golul egalizator dinainte de pauză. Iseini a fost periculos, Dorobanțu a marcat primul său gol la seniori, Popa a confirmat că este un jucător capabil, iar Podină și Cochințu au ținut destul de bine apărarea cât au jucat împreună. Doar că atunci când a fost greu, în ultimul sfert de oră, aproape nimeni nu s-a mai văzut în joc, mai ales de la mijloc în sus.

Morala: noi putem crește, în primul rând, ca echipă, asta va face diferența cea mai marcantă în rezultate.

Cronică 

Mosoarcă (7) - Sporin (7), Cochințu (6), Podină (6), Popa (6) - Ochea (5), Dorobanțu (7), Chiriac (5), Iseini (6) - Velcotă (8) - Pădurariu (4) + Iovanovici (5), Românu + Bălace (7) 

Comunitate 

Mosoarcă (7,1) - Sporin (6,7), Cochințu (6,5), Podină (6,5), Popa (6,5) - Ochea (6,0), Dorobanțu (6,7), Chiriac (6,0), Iseini (6,9) - Velcotă (8,1) - Pădurariu (6,0) + Iovanovici (6,1), Românu + Bălace (7,7)

Progresul Pecica - Poli Timișoara 3:2 (1:1)

Acest sezon aduce tot mai mult aminte de cel trecut - nu ajunge că avem o echipă tânără, care își caută încrederea, dar avem parte și de niște arbitraje, vorba vine, de Liga a III-a. Este foarte greu să construiești ceva, când ești mereu aproape, dar nu-ți iese ultimul pas.

A fost un meci ușor atipic la Pecica, formație cu destui jucători experimentați în primul unsprezece, începând cu Szabolcs Szekely, dar care și-a permis să-i țină pe bancă pe Bozian și Copil. Gazdele au dominat autoritar prima repriză, au făcut pressing sus și au avut două șanse prin sus-numitul atacant, dar finalizările acestuia au lăsat de dorit. Pe acest fond, alb-violeții au deschis scorul, după o fază construită în flancul stâng, prin Velcotă, care a rămas la minge cu puțin noroc, a ajuns în zona careului și a trimis balonul către Dorobanțu. Acesta a avut timp să preia, să se poziționeze și să tragă pe lângă portarul advers (min. 32). Jocul a revenit la ritmul anterior, însă în ciuda presiunii, Progresul nu a creat mare pericol. Au egalat, însă, în al doilea minut de prelungire al reprizei, după un corner care n-a prea fost și o ezitare a lui Mosoarcă, care n-a ieșit pe minge.

Partea secundă am început-o foarte bine și am înscris din nou, după o fază de efect a aceluiași Velcotă, care a finalizat plasat din marginea careului (min. 49). Dar nu e vorba doar de gol, ci de faptul că am dominat jocul, am fost prezenți în jumătatea adversă, am mai avut trei ocazii bune, la șuturile lui Iseini și Velcotă, dar mai ales la faza lui Sporin, care a ajuns central, cu portarul în față, însă n-a reușit să cadreze efortul. Așa cum era de așteptat, ulterior gazdele au început să riște mai multe, iar noi am reacționat cu teamă, am predat ușor posesia, ceea ce ne-a înghesuit într-un colț - sau, mă rog, în careu. Cochințu a scos o minge care curgea înspre poartă, după o fază în care trebuia să se dea fault la portar, apoi Mosoarcă a avut o dublă intervenție providențială, mai întâi blocând un șut și apoi alergând să degajeze mingea din fața unui adversar (min. 75). Gazdele au cerut penalty pentru o minge șutată în mâna unui jucător alb-violet după un corner, o fază la care se putea da ceva, dacă era să fie (min. 85).

Presiunea și-a spus până la urmă cuvântul și am suferit, din nou, pe o fază fixă - un aut urmat de o centrare, iar Szekely, demarcat în careu, a trimis puternic cu capul pe lângă portar (min. 89). În mod inexplicabil s-au dat șase minute de prelungire, iar în al patrulea arbitrul a contribuit cu cireașa de pe tort și l-a recompensat pe Szekely pentru un plonjon de calitate cu un penalty, după un duel cu Podină (e drept, a fost șmecher, și-a lăsat brațul în spate, iar de la 30 de metri unde era arbitrul...). Să mai menționez că a fost ofsaid în prealabil?

Arsene a înscris puternic și noi am plecat suferind, după alt meci din care puteam/meritam să scoatem mai mult.

E frustrant, dar nu avem ceva face. Putem doar să privim către jocul nostru, ce putem face mai bine, cum putem să ne expunem mai puțin. Faptul că nu avem rezerve care să ne împingă de la spate, care să intre cu calm și să consolideze jocul nostru, ne-a costat în ultimele două meciuri. Chiar și așa, privesc către partea pozitivă, am luptat de la egal la egal în toate etapele (facem abstracție de meciul jucat cu mulți juniori la Ghiroda). Băieții sunt pe o direcție bună, se călesc la Liga a III-a, dar contează mult să obținem niște puncte, niște victorii.

Hai Poli!

Poli: Poli: Mosoarcă – Sporin, Cochințu (62 Iovanovici), Podină, Popa – Ochea (87 Românu), Dorobanțu, Chiriac, Iseini – Velcotă – Pădurariu
 

Catalogul alb-violet: Poli - Filiași

Nu-mi vine ușor să notez un meci precum cel de vineri. Pe de-o parte, rezultatul, în fața unei echipe care n-a arătat așa de temător precum se specula că va arăta, este unul dezamăgitor. Pe de alta, mi-am setat așteptările la un nivel care să-mi permită să văd mai ales partea pozitivă, prestația încurajatoare a echipei.

21 de voturi

Dintre aceste lucruri pozitive, cel mai important mi se pare că duo-ul Iseini-Velcotă se anunță a fi unul care poate avea reușite frumoase împreună. Nu a fost o prestație perfectă (nici pentru ei, nici pentru vreunul dintre colegi), dar multe acțiuni au pornit de la combinațiile celor doi - deseori de efect, pe alocuri și, să le zicem, „excese de stil”. Între ei, Pădurariu a fost destul de ieșit din joc, el suferind si pe seama unei accidentari.

Și că ziceam că nimeni n-a avut un meci curat, ajunge să mă gândesc la ieșirea nereușita a lui Mosoarcă dinspre final, intercepția ratată a lui Sporin la un atac periculos al oaspeților în prima repriză, marcajul nefericit al lui Podină la primul gol al oaspeților, plasamentul ratat al lui Popa la aceeași fază, etc.

Cele mai apăsătoare erori i-au aparținut însă căpitanului Oprea, care a luat întâi un galben pentru un fault care nu se impunea la mijlocul terenului, și apoi un roșu direct (discutabil, dar un al doilea galben tot era) pentru un fault făcut tot undeva pe la mijloc, în flanc. Pe lângă efectul pe care l-a avut asupra ultimei jumătăți de oră din joc, absența mijlocașului ne va da probleme și pentru următoarele jocuri.

Și asta ne aduce ultimul punct de discutat de la acest meci. Da, primul unsprezece a arătat destul de bine, dar schimbările nu au adus nimic în jocul nostru. Buga, poate, ce a contribuit la gol și în alte câteva faze, vag si Romanu, care a intrat insa tarziu. Accidentarea lui Cochințu ne-a obligat la improvizații fiindcă nu avem rezervă de fundaș central, Mirescu fiind accidentat, deci nici n-ajungem să discutăm de rezerve apropiate valoric, ci de rezerve pur și simplu. Fără o bancă cu măcar doi jucători care să fie soluții în situații dificile, cum a fost cea din acest meci odată ce am rămas în zece, ești mereu la mâna soartei.

Dar știm asta, știm că ne trebuie încă trei sau patru jucători. Să vedem dacă Silviu Bălace, care va fi noul antrenor al echipei, îi va putea găsi și atrage.

Cronică

Mosoarcă (7) - Sporin (6), Cochințu (6), Podină (6), Popa (6) - Ochea (6), Oprea (3), Chiriac (6), Iseini (7) - Pădurariu (5) - Velcotă (7) + Buga (5), Mitre (4), Daminescu (4), Românu + Velcotă (6)

Comunitate

Mosoarcă (7,4) - Sporin (6,6), Cochințu (6,2), Podină (6,2), Popa (6,2) - Ochea (6,1), Oprea (4,8), Chiriac (5,8), Iseini (7,2) - Pădurariu (5,2) - Velcotă (7,3) + Buga (5,5), Mitre (4,6), Daminescu (4,6), Românu (5,7) + Velcotă (5,7)

Poli - ACSO Filiași 1:2 (0:0)

Alb-violeții au pierdut meciul, dar nu războiul, vorba vine. Putem scrie cu certitudine că înfrângerea este una nemeritată, căci băieții noștri au avut cinci-șase ocazii bune, chiar mai multe decât oaspeții, care s-au dovedit însă mai pragmatici. Golul nostru a fost înscris de Sebastian Velcotă, care a revenit la echipă și a adus un aport pozitiv în acest joc.

Celălalt debutant din acest joc a fost fundașul stânga Raul Popa, un jucător interesant, dar care nu este încă pregătit să ducă un meci întreg. Am avut un debut de joc foarte bun, căci timp de douăzeci de minute am dominat partida și ne-am creat patru ocazii mari de a înscrie, toate la capătul unor acțiuni cursive de atac cum n-am mai văzut de ceva vreme la Poli. Finalizarea a lăsat puțin de dorit, dar maniera în care Iseini, Velcotă și Ochea au conlucrat este dătătoare de speranțe. Adversarii au reintrat în joc ulterior și ne-au pus în pericol poarta mai ales la fazele fixe, fiind nevoie de intervenții inspirate ale lui Mosoarcă pentru a menține scorul egal. Poate cea mai mare șansă a oaspeților a venit spre finalul reprizei, când o bălbâială în careul nostru le-a permis acestor să finalizeze o acțiune prelungită de atac, mingea fiind deviată de puțin pe lângă colțul lung.

Am avut două victime pe parcursul primei părți, cu Cochințu ieșind la pauză și Ochea urmându-l după un sfert de oră. Între timp, Filiașul a reușit și deschiderea scorului, la o acțiune în care poziționarea fundașilor în zona stângă a defensivei noastre a lăsat de dorit (min. 55). N-am cedat și după o dublă ratare a lui Podină (de fapt două tentative blocate în aceeași fază), am reușit egalarea prin lovitura de cap a lui Velcotă (min. 65). O intervenție negândită a lui Oprea la mijlocul terenului ne-a văzut rămași în zece, dar atitudinea echipei a fost în continuare pozitivă. Modificările efectuate în general forțat de-a lungul reprizei nu au adus un plus semnificativ în joc, ceea ce ne-a limitat ofensiv, dar tot o slăbiciune de organizare la un corner a permis Filiașului să preia conducerea (min. 83). Puteam egala până la final, fie la libera lui Iseini, fie la mingea lungă pe care Velcotă n-a reușit s-o preia spre poartă, dar n-a fost să fie și am rămas cu buza umflată.

Înainte de a trece la concluzii, două cuvinte și despre un arbitraj...dezamăgitor. Fotoreporterul nostru, situat în spatele porții, a confirmat părerea pe care am avut-o din tribună, că Velcotă trebuia să primească un penalty în prima repriză. Ulterior, o intrare brutală asupra lui Ochea nu a fost sancționată de fel, ba mai mult, s-a lăsat jocul să continue deși jucătorul a fost lovit în zona capului! În partea secundă, Oprea a văzut roșu direct pentru o intrare care putea fi lejer sancționată cu galben (ar fi avut aceeași consecință, căci jucătorul nostru fusese avertizat, dar nu l-am fi pierdut două meciuri), iar la final s-au dat doar trei minute de prelungire, în condițiile în care au avut loc cinci schimbări, s-au marcat trei goluri și s-a dat un roșu. Ciupeli, mai mici și mai mari.

Revenind la ale noastre, cu siguranță putem aprecia jocul echipei. Primul unsprezece folosit astăzi a arătat că este unul competitiv, în ciuda vârstei, dar suferim la nivelul băncii de rezerve. Cel mai clar exemplu, în repriza secundă am fost forțați să folosim doi mijlocași centrali în centrul apărării, după accidentarea lui Cochințu. Se prefigurează o mutare la nivelul băncii tehnice, unde ar veni Silviu Bălace antrenor principal de săptămâna viitoare. Să sperăm că și cu doi-trei jucători cu experiență, căci chiar dacă direcția pare bună, riscăm să intrăm în cerc vicios al înfrângerilor, care scade încrederea de sine a unei echipe și așa tinere.

Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu (46 Buga), Podină, Popa (77 Românu) - Ochea (59 Mitre), Oprea, Chiriac, Iseini - Pădurariu (62 Daminescu) - Velcotă

CR: Ghiroda și Giarmata Vii - Poli 6:1 (4:0)

Inevitabilul s-a produs degrabă. În fața unei formații bune a Ligii a III-a, alb-violeții s-au dovedit inferiori din punct de vedere fizic și au arătat numeroase slăbiciuni la fazele fixe.

Totul a început de la golul primit, la o primă vedere, direct din aut - doar că Baranyi, complet nemarcat în careu, a deviat mingea aruncată puternic de la margine (min. 10). Nici n-am clipit și s-a făcut 2-0, același Baranyi, la fel de nemarcat, înscriind după un corner (min. 11). Chiar dacă Mosoarcă a mai scos câteva mingi de pe spațiul porții, nu am reușit nicicum să gestionăm fazele fixe, ba chiar am luat un al doilea gol după o lovitură de la margine - Bocșan a deviat cu capul mai departe către Baranyi, care a îndeplinit o formalitate (min. 23). S-a făcut 4-0 înainte de pauză (min. 40) la o fază plecată de la pasa greșită a lui Podină, apoi la reluare 5-0, când Iseini a faultat în careu și gazdele au primit un penalty. Au încercat o umilință, schema Messi-Suarez cu pasă în lateral, nu a ieșit, dar faza a continuat și tot au izbutit să înscrie (min. 50). A venit și un gol de partea noastră, la un șut al lui Buga din interiorul careului, care a dat peste mâinile portarului și a intrat în poartă (min. 63), dar la scurt timp am mai încasat un gol - iar după un corner, o degajare nereușite și o ieșire la ofsaid la fel de neinspirată (min. 68). Finalul a mai adus câteva ocazii, inclusiv una a noastră, la o liberă bătută de Iseini și scoasă de portar.

Revin la cele scrise chiar ieri - dacă nu aducem întăriri defensive, vom suferi grav și mă tem că aceasta nu va fi ultima înfrângere dizgrațioasă. Jucătorii încearcă, în linii mari, să se impună, un exemplu elocvent fiind Românu, care a jucat accidentat mai bine de douăzeci de minute, dar a tras de el și a reușit câteva faze bune. Dar până nu aducem câțiva jucători să organizeze defensiva, să ne dea un plus de talie, câțiva centimetri de barbă, ne va fi extrem de greu.

Factorii decizionali care poartă răspunderea acestui club trebuie să facă un ultim efort, dacă tot au insistat pentru înscrierea în acest sezon. Trebuie să-l facă în primul rând pentru că este vorba de Poli, trebuie să-l facă pentru acești copii care au rămas să poarte tricoul și trebuie să-l facă pentru suporterii care mai sunt alături de echipă (ca fapt divers, tribuna a fost arhiplină). Până și adversarii, cei care au primit jucători de la Poli de-a lungul ultimilor ani, cei care au activat la club în anii trecuți, înghit în sec de amarul situației actuale.

Poli: Mosoarcă - Sporin, Iovanovici, Podină, L. Codrea (min. 33 Tașcă) - Oprea (min. 52 Buga) - Românu, Dorobanțu, Ochea, Iseini - Pădurariu (min. 46 Daminescu)

Catalogul alb-violet: Fortuna - Poli

Anul acesta va aduce două-trei schimbări la catalog, una de mult în coacere, celelalte de nevoie. Ca să începem cu cele din urmă, nu vom mai face analize individuale, fiindcă nici nu vom avea acces la materiale video, ca să verificăm diverse faze cheie. Totodată, o să eliminăm notarea separată pe echipă, rămânând doar la cea pentru antrenor, fiindcă diferențele între cele două erau rare - și, mai degrabă o experesie a afinității față de antrenor, decât a deciziilor sale tactice.

Au fost 14 votanți.

Schimbarea mai semnificativă va fi la sistemul de notare. În anii trecuți, 95% din note erau între 4,5 și 6,5 - o abordare puțin drastică și limitată în sus. Începând cu acest sezon, vom elimina jumătățile de puncte și veți remarca o polarizare mai mare - în special în sus, dar și în jos. Deci să nu vă speriați când mai vedeți câte un 8 sau un 9.
Ca să aducem în discuție meciul de la Becicherecu Mic, marele plus vine la nivelul echipei, care a abordat meciul curajos și a luptat până în ultimul minut. Toate acțiunile de atac care au avut finalizare au avut și o bună cursivitate, pase inteligente și momente de bravură individuală. Va să zică nu au fost un rod al întâmplării, al unor mingi aruncate la nimereală - asta chiar dacă, mai ales în prima parte, am dat mult cu mingea direct la adversar, Pădurariu fiind izolat în față. Când adversarul ne-a oferit spații, am profitat de ele, și incursiunile din flanc înspre centru au dat ceva roade.

Evidente au fost slăbiciunile defensive. Prestația lui Mosoarcă a mascat multe erori - de plasament, de posesie, de marcaj - atât în flancuri, cât și pe centru. Buga a suferit mult în flancul stâng, în primul rând fiindcă nu este fundaș de meserie și avea o poziționare care nu-l avantaja în duelurile cu Hodiș, și în al doilea fiindcă a primit doar sporadic susținere de la Iseini. Nici Sporin, odată mutat în stânga, nu a fost mult mai comod, în special în repriza secundă. Au venit ocazii și din stânga, și din dreapta, dar și prin centru - acolo unde așezarea aceasta cu un singur închizător a oferit mai mult spațiu adversarilor, chiar dacă Chiriac și Oprea au fost ambii mai retrași ca profil.

Aici stă cheia unei echipe solide, avem nevoie de un fundaș central experimentat ca de aer, care să coordoneze cele două compartimente. Un coleg de aceeași factură la mijloc ar fi o altă mutare inspirată. Nu avem resurse să facem minuni, dar dacă nu găsim niște soluții aici, este doar o chestiune de timp până ce acest lucru se va vedea în rezultate și va debusola echipa. Rezervele pentru Cochințu și Podină sunt Mirescu (2001) și Tașcă (2002), doi jucători care au neapărată nevoie de colegi cu experiență în jurul lor pentru a nu rămâne expuși în fața adversarilor.

Cam atât pentru astăzi, că mâine este iarăși zi de meci. Notele în formă scriptică mai jos, cronică/comunitate. L-ați desemnat pe Iseini omul meciului, cu 64% din voturi. Noi mergem pe mâinile lui Mosoarcă de această dată, chiar dacă amândoi au arătat mult că și-au dorit ceva de la acest joc.

Cronică

Mosoarcă (9) - Sporin (6), Cochințu (6), Podină (6), Buga (5) - Oprea (6) - Daminescu (5), Chiriac (5), Ochea (7), Iseini (8) - Pădurariu (6) + Iovanovici (6), Românu (7), Mitre (-) + Velcotă (7)

Comunitate

Mosoarcă (7,8) - Sporin (6,1), Cochințu (6,5), Podină (6,9), Buga (6,1) - Oprea (7,4) - Daminescu (6,5), Chiriac (6,1), Ochea (7,0), Iseini (8,0) - Pădurariu (6,7) + Iovanovici (6,5), Românu (7,4), Mitre (6,3) + Velcotă (7,2)

Fortuna Becicherecu Mic - Poli Timișoara 1:1 (1:0)

Și, iată-ne în Liga a III-a. În fața a 250 de spectatori, la 20 de kilometri de Timișoara, pe un stadion pe care l-am văzut de zeci de ori în anii în care ieșeam din țară pe la Cenad, alb-violeții au dat piept cu Fortuna Becicherecu Mic. Precum scriam și în prefața acestui sezon, nu este o situație în care ar trebuie să se regăsească Poli - nu fiindcă cei care au rămas alături de echipă n-ar știi s-o savureze, ci datorită faptului că artizanii acestei situații dezastruoase au fost departe de arena becicherecheană.

Gazdele au pornit ca favorite în acest meci - o altă situație inedită, să joci împotriva lui Poli ca formație proaspăt promovată din L4 și să ai prima șansă la victorie. Mă temeam că ne va fi foarte greu, cu un jucător 97, doi 98, trei 99, un 00, doi 01 și doi 02 în primul unsprezece, majoritatea fără experiență la seniori. Bandorla de căpitan a purtat-o ultimul mohican al sezonului trecut, Lucian Oprea.

De la stânga la dreapta:
Pădurariu, Mosoarcă, Podină, Cochințu, Ochea, Oprea (R1)
Chiriac, Iseini, Buga, Daminescu, Sporin (R2)

Ambele formații s-au tatonat un sfert de oră, timp în care a devenit evident că improvizația lui Marco Buga în flancul stâng, acolo unde ar juca în mod normal fie Raul Popa, jucătorul venit de la CNPT, fie Podină, dacă am avea alt fundaș central, nu funcționa. Primele șanse le-am avut noi, cu Iseini artizan, dar odată ce gazdele au început să-și finalizeze ocaziile, a părut că jucătorii noștri le-au luat puțin de frică. Au fost două intervenții bune ale lui Mosoarcă, dar și câteva finalizări pe lângă din poziții promițătoare pentru Fortuna. Dominarea s-a lăsat cu gol abia pe final de repriză și, culmea, la un corner, din care Bârză a marcat cu capul (min. 40).

Cu scorul rămas strâns, am păstrat speranță pentru mai bine, iar atitudinea cu care băieții au început repriza secundă mi-a dat motive de încredere. Au fost două ocazii bune, ambele semnate de Iseini, dar ce-a de-a doua a arătat chiar a fotbal, cu o incursiune în flancul drept, un șut parat al lui Daminescu și o reluare din prima în bară a câștigătorului trofeului CroVi juniori de sezonul trecut (min. 50). Din fericire pentru noi, gazdele au jucat deschis în continuare. Asta a venit cu plusuri, că am avut spații, dar și cu minusuri, că au avut și șansele lor. Mosoarcă, însă, a fost inspirațional între buturi, iar până la finalul partidei a scos de cinci sau șase ori în poziție de unu la unu. Introducerea lui Românu a dinamizat flancul drept, de unde a venit și pericolul pentru poarta Fortunei. A fost, întâi, o pasă în lungă de linie pentru Ochea, acesta a depășit un adversar în marginea careului, a centrat tare pe colțul lung la Iseini, care a reluat cu capul, însă portarul a parat (min. 76); iar apoi, în minutele de final, tot Românu a luat o minge din propria jumătate, a trecut de un adversar, a schimbat flancul cu o pasă pentru Iseini care nu s-a precipiat, deși presat de un fundaș, a luat la țintă colțul din stânga portarului și a tras de la 16 metri, reușind egalarea! Mosoarcă ne-a păzit punctul în minutele de prelungire, și ne-am putut bucura de un debut, până la urmă reușit.

Reușit chiar dacă, repet, e greu să ne obișnuim cu ideea că un egal la Becicherec este un lucru bun pentru Poli. Dar cu cât mai repede ne vom obișnui cu ea, cu atât mai repede vom putea să stăm aproape de echipă și să-i susținem pe băieți, de la care vrem mai mult din ce am văzut astăzi: o atitudine pozitivă, dispoziție la efort, și mostre de fotbal pe alocuri. Cu doi, trei jucători cu experiență pe axul central, care să ajute mai ales la organizarea defensivă, am câștiga mult în consistență, ceea ce ne trebuie neapărat, la cum am văzut echipa reacționând după egalare. Până la urmă a fost un meci de debut și pentru mulți dintre jucători, emoțiile sunt naturale, dar pentru a-i ajuta să treacă peste ele și să nu-și piardă încrederea, avem nevoie de aceste completări.

Dacă tragem linia, eu m-am bucurat să-i văd pe băieți jucând, mi-a plăcut meciul și sper să continuăm pe această direcție.

Bravo Poli!

Poli: Mosoarcă - Sporin, Cochințu, Podină, Buga (min. 57 Iovanovici) - Oprea - Daminescu (min. 63 Românu), Chiriac (min. 77 Mitre), Ochea, Iseini - Pădurariu

Referitor la catalogul nostru alb-violet, îi dăm pornire și în acest sezon, să vedem cine mai dă note și dacă-și mai are rostul.

Debut de sezon în L3

Uneori stau și mă mai uit printre comentariile de pe Facebook, iar atunci când apare cineva care deplânge situația în care am ajuns (de exemplu să pierdem 2-6 cu Sântana sau 0-3 cu Gătaia), mă minunez la rându-mi că mai există persoane cu puterea să deplângă. Cândva pe la mijlocul sezonului trecut am renunțat să mai deplâng și am ales să trăiesc în moment. Căci atâta mai avem, momentul.

Ne aflăm la primul sezon din istoria lui Poli în L3 (din fotbalul romanesc 'modern', de dupa 1946), iar faptul că nu s-a discutat de fel despre asta în această vară, este grăitor pentru statutul care i se acordă în acest moment clubului. Am putut vedea de-a lungul acestor săptămâni cam care este nivelul de susţinere de care dispune. Am văzut ce s-a întâmplat cu baza de pregătire. Am văzut pe ce jucători s-a putut baza stafful tehnic. Am văzut cum Dumbrăviţa este tratată ca un fel de mecca a fotbalului timişorean în comparaţie cu Poli.

Sunt nişte realităţi triste pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Mai mult de atât, nici nu se mai zbate cineva să ceară vreo judecată. Ce-a fost a fost, ce-o să fie o să fie. Când un tovarăş polist mi-a zis în urmă cu şase luni că se va continua în L3 la minima rezistenţă în cazul retrogradării, am crezut că nu este posibil aşa ceva - nu fiindcă nu s-ar putea, ci fiindcă ar fi dincolo de ceea ce este demn pentru blazonul lui Poli şi cei care şi-au asumat să-l fluture în vânt. M-am înşelat.

Să ne uităm la lotul cu care vom aborda acest sezon:

Portari: Octavian Mosoarcă, Robert Popeţ

Fundaşi: Sinişa Sporin, Raul Cochinţu, Cristian Podină, Sebastian Mirescu, Laurenţiu Codrea, Octavian Taşcă, Cătălin Ţărţău, Bogdan Turdean, Raul Popa

Mijlocaşi: Lucian Oprea, Remi Ochea, Nafi Iseini, Velco Iovanovici, Alexandru Dincă, Cristian Mitre, Eduard Codrean, Marco Buga, Alexandru Daminescu, Sergiu Românu, Denis Dorobanţu

Atacanţi: Cristian Pădurariu, Alexandru Dobrincu, Flavius Toboşaru, Adrian Sevici

În primul rând, nu este cert că toţi vor continua - de exemplu, cu venirea lui Iseini în această săptămână, Roger Kecskes a luat drumul Dumbrăviţei. În al doilea rând, ar putea să mai vină nişte completări de lot. În al treilea, i-am urmărit la juniori pe majoritatea componenţilor lotului în anii trecuți. Din generația 1997 a rămas Pădurariu, din 1998 doar Codrean, Dincă, Oprea și Sporin, din 1999 Podină, Cochințu, Ochea, Dorobanțu și Sevici, iar de 2000 sunt tot doar patru jucători, Iovanovici, Mitre, R. Popa și Iseini. Diferența până la 26 de jucători o completează juniori activi U19, născuți 2001 și 2002: portarii Mosoarcă și Popeț, jucătorii de câmp Țărțău, Mirescu, Buga (toți 2001), respectiv L. Codrea, Tașcă, Turdean, Dobrincu, Românu, Toboșaru, Daminescu (toți 2002).

În fapt, singurii jucători seniori care au jucat fotbal cu consecvență anul trecut măcar la nivel de L3 sunt Sporin (28/4), Podină (25/0), Cochințu (24/4). Hai și Ochea (18/2). Pădurariu, Sevici, Dorobanțu și Dincă au prins, din varii motive, puține minute de joc. Dintre juniori, câțiva sunt pregătiți să facă pasul spre seniori, alții sunt încă destul de fragezi - fizic, în primul rând. Este clar că avem nevoie de câțiva jucători cu experiență ca de aer în toate compartimentele, dar mai ales în apărare. Doar că și aerul e pe bani la Poli.

Au plecat jucători de toate culorile de la noi în această vară, de la cei cărora le-au expirat contractele, la cei care au avut căutare și au preferat siguranța unui colectiv stabil la alte cluburi de L3. Cu siguranță că echipa ar fi arătat mai bine dacă rămâneau Pop, Velcotă (cei doi plecați în Italia) , Codrea, Foca, David (la Dumbrăvița) și Chiriac (la Dinamo). Fără a dispune de resursele necesare pentru a ține de ei, conducerea a ales să le dea drumul, de regulă sub formă de împrumut, celor care nu și-au dorit să stea. Lupta este pentru a crea un colectiv care să tragă cât de cât într-o direcție, aceasta fiind unica noastră șansă pentru a vedea victorii. Să începem cu una şi vedem apoi câte se pot aduna.

Avem exemplul de acum doi ani al celor de la Centrul de Pregătire Timișoara, care cu o echipă compusă din jucători de 2000 (echivalentul ar fi 2002 acum), au început greu sezonul, dar în returul competiției au devenit competitivi. E drept, condițiile de acolo au fost excelente, iar mulți jucători se află acum în loturile unor echipe de L2.

Dacă Pavel Velcotă, alături de cei care îl vor susţine, va reuși să îi motiveze pe băieți să-şi redescopere potenţialul, vom putea savura momentul, atât cât va mai dura el. Nu are rost să vorbim despre obiective, echipa trebuie în primul rând să-şi găsească picioarele şi cheful de fotbal, jucătorii să-şi recâştige încrederea că...pot.

Dar dacă e să existe, obiectivul este ca jucătorii să arate că nu sunt o echipă a renegaţilor, ci că sunt o echipă a Timişoarei - nu doar la propriu, fiindcă majoritatea sunt născuţi aici, iar toţi sunt crescuţi la Poli, ci ca atitudine. E un cuvânt care pluteşte uşor de pe buzele oricui în fotbal, dar sper ca ai noştri să se ia la trânte cu el, ca un Sporin, un Iseini, un Daminescu să ne oblige să ne aducem aminte de ei în ciuda acestui petec mizerabil de istorie pe care-l parcurge clubul nostru.

Deci, fie ce-o fi, hai Poli!

Prezent și viitor

Nu ştiu dacă am mai avut o pauză de o lună în ultimii optsprezece ani. Cei mai ageri au remarcat că nu ne-am culcat complet pe o ureche, dar am zis să clarificăm puțin cele petrecute în ultima perioadă și ce urmează. Pe cât se poate.

Ca să le luăm pe rând, încep cu partea despre "suporterul blogger" care a fost aproape de a fi administrator special. La fel ca majoritatea dintre voi, mi-am dorit să fac totul pentru a ne garanta continuitatea, dar în anumite condiţii. Cea principală: să putem oferi necesarul pentru desfăşurarea activităţii sportive. Am discutat cu persoane mai experimentate decât mine despre situaţia de la club, resursele existente şi capacitatea pe care o am de a atrage finanţarea de care avem nevoie pentru a participa cu succes în acest sezon de Liga a III-a. Precum v-ați aştepta, nimeni care nu este deja investit emoţional în Poli nu vedea motive care să încurajeze implicarea mea la club. Dacă era altfel, era şi coadă pentru această poziţie.

Nu există un singur motiv pentru care am considerat că nu pot reuşi ceea ce îmi doresc. Că e treabă complicată, că sunt datorii, că jucătorii cu experienţă au plecat de la club, că există un vid de încredere faţă de Poli, toate au contat. Într-un final, decisivă a fost lipsa banilor sau, mai exact, inabilitatea mea de a asigura o sumă iniţială, care să ne permită să stabilizăm situaţia şi să dăm un impuls pozitiv pentru noul sezon. Apreciez timpul pe care mi l-au acordat decidenții și cei din club, inclusiv domnul Birlică, care mi-au răspuns la întrebări şi mi-au oferit o imagine a celor mai presante obligaţii.

În aceste condiţii, faptul că Petre Muşat şi-a arătat disponibilitatea pentru a prelua răspunderea rolului de administrator special este cu atât mai remarcabil. În mod cert, Muşat are o experienţă sportivă pe care eu nu o am şi este recunoscut în plan sportiv atât local, cât şi la federaţie. Mai mult de atât, este un polist cu state vechi, drept dovadă şi-a arătat de la primele discuţii disponibilitatea de a sta alături de mine, dacă aş fi fost numit. Vreau să-i răspund în fel.

Lucrurile n-aveau cum să fie altfel decât cum sunt în acest moment. Principala veste din care tragem cu toţii speranţe este că există niște bani care intră în club în baza unor contracte de sponsorizare. În rest, nu ai ce face decât să preiei lucrurile din mers și să le organizezi cât se poate de bine, ca să ajungem să jucăm fotbal. Despre problemele pe termen lung nici nu are sens să vorbim.

Aceste săptămâni i-au dat multe de muncă lui Mușat, atât din cele uzuale când vine vorba de preluarea administrării unei organizații în insolvență, cât și din cele organizatorice - cu prioritate stabilizarea echipei și asigurarea condițiilor pentru desfășurarea antrenamentelor și a meciurilor oficiale.

Demolarea/relocarea construcțiilor de la complexul „Adrian Stoicov” a fost o lovitură destul de greu de înțeles pentru mine, când orașul oricum suferă pe seama deficiențelor de infrastructură sportivă. Nu este ușor să te pregătești fără să ai unde să te schimbi, să te speli, iar când vine iarna, va fi greu să organizezi grupele de copii care au de mers la școală, dar nu mai dispun de nocturna necesară pentru antrenamente după ora 17.00. O asemenea decizie, venită taman de la membrul fondator al lui Poli pe care îți imaginai că te mai poți baza, nu îți oferă motive de încredere pentru viitor.

Odată ce finalizează toate demersurile organizatorice, conducerea clubului se va adresa suporterilor. Se pune preț ca atunci când se comunică, să se comunice lucruri certe și concrete. În ultima perioadă m-am ocupat personal de pagina oficială a clubului de pe Facebook, cât și de site-ul oficial, alături de Levente Balint și de Bianca Albu. Cred că aceste canale de comunicare trebuie să fie sursele principale de informații pentru noi, poliștii, și îmi voi da silința ca ele să fie actualizate la zi, ca primul reflex să fie verificarea lor, înainte de verificarea altor surse.

Nu știu sigur ce înseamna asta pentru cronică - aș vrea să continue această dualitate, fiindcă sunt lucruri de zis care își au locul aici, dar nu-mi dau seama încă sub ce formă s-o fac/facem. Poate că unii dintre voi mi-ați remarcat numele în Fotbal Vest, unde am preluat poziția neoficială a delegatului la cea mai puțin iubită dintre Poli din presa locală, deci vă recomand să apelați cu încredere la săptămânalul sportiv (alături de care am crescut de când eram copil) pentru câte un interviu, câte o știre cu alb-violeții și nu numai.

Cel mai bine, zic eu, e să lăsăm timpul să le despleticească pe toate. Iar cât mai putem trăi în alb-violet, s-o facem.

Multe întrebări, câteva răspunsuri

În sondajul completat săptămână această, nu puţini dintre voi au avut întrebări despre viitorul clubului - cine, ce, unde, cum. Am avut câteva discuţii cu factorii de decizie şi încerc să vă prezint nişte răspunsuri care să clarifice, măcar în parte, aşteptările noastre. Nu există multe certitudini, doar intenţii şi eforturi.

Perspectivele pe termen scurt

• Desemnarea unui nou administrator special

În 4-5 iulie are loc Adunarea Generală a Asociaţilor pentru desemnarea noului administrator special. Primăria, Consiliul Judeţean, Politehnca şi Ioan Miculaş îşi vor asuma această alegere. Dacă se desemnează un administrator special, aş lua-o ca pe un semn că activitatea va continua şi echipa se va înscrie în Liga a 3-a. Dacă nu, probabil că vor începe demersurile pentru intrarea în faliment.

Problema în numirea unui administrator special este că acesta trebuie să-şi asume atât plata datoriilor curente, cât şi a costurile de funcţionare. Ce rost ar avea altfel? Sumele datorate în acest moment sunt consistente, iar chiar dacă există contracte de sponsorizare în derulare, ele trebuie suplimentate. Pe lângă acestea, un sezon în Liga a 3-a costă de la un milion de RON în sus, şi asta la nivel de subzistenţă, nu ca să ataci promovarea.

Nu mai este mult până la AGA, există oameni cu care se discută. Cei care stăm aproape de club de ani de zile ştim cât de complicată este situaţia, ce semne de întrebare îşi pune orice posibil finanţator şi motivele pentru care nimeni nu s-a aruncat până acuma să astupe găuri şi să dezlege căile întortocheate care ne-au adus în acest punct.

• Lotul de jucători

O primă problemă a administratorului numit va fi că la club mai există doar o mână de jucători din lotul trecut, două mâini de jucători împrumutaţi şi mai multe mâini de juniori. Valoric am putea, poate, să încropim o echipă care nu retrogradează din L3, în condiţii de activitate normală - fără restanţe, neplăţi, etc.

Dacă nu mă înşel, singurii jucători din retur care mai au contract cu clubul sunt Mario Contra, Lucian Oprea, Dorin Codrea şi David Pop - iar toţi au restanţe salariale şi ar putea pleca liberi. Apoi, jucătorii împrumutaţi ar fi Podină, Cochinţu, Popan, Sporin, Ochea, David Filip, Daniel Filip şi Alexandru David dintre cei de la nivelul ligii a treia, care au şi jucat în această primăvară. Completările de la juniori ar putea veni de la jucătorii pe care i-am văzut în acest sezon, preponderent din generaţiile 2000, 2001 şi 2002. Nu poţi face însă o echipă doar din juniori şi să supravieţuieşti, nu suntem în situaţia Centrului Naţional de Pregătire, nu avem resursele lor.

Acestor jucători li s-ar alătura şi Motreanu, care pare însă că va pleca la Astra - de văzut în ce condiţii, fiindcă atâta timp cât nu se renunţă la participarea în liga a treia, orice transfer trebuie justificat şi să aducă un beneficiu clubului/creditorilor.

Nu ştiu câţi jucători îşi şi doresc să continue aici. Nu mulţi, îmi imaginez.

• Sume de plată

Administratorul special ar trebui să plătească, urgent, salariile jucătorilor pe care clubul îi mai are sub contract, atât la seniori, cât şi la juniori. Jucătorii care vin la finalul unor împrumuturi teoretic nu ar trebui să aibă restanţe, mai ales că toţi, mai puţin Motreanu, n-au fost la club de la intrarea în insolvenţă. Va fi foarte dificil şi foarte scump să găsească alţi jucători la un nivel valoric echivalent cu jucătorii care au evoluat sezonul trecut aici, dată fiind reputaţia clubului. 

Totodată, administratorul va trebui să găsească resurse să plătească restanţe sau să negocieze cu toţi angajaţii care ar putea duce la depunctarea echipei. Aceasta este cea mai semnificativă sumă, dar nu pot spune cu precizie cât şi ce se poate temporiza. Oricum, într-un fel sau altul, ea va trebui plătită, dacă echipa continuă. 

Nu în ultimul rând, trebuie plătită o garanţie financiară pentru participarea în L3 până în data de 15 iulie, în valoare de 20.000 RON. Practic acesta este cel mai târziu termen la care vom ştii cu certitudine dacă Poli va continua în L3.

• Reorganizare

În funcţie de resursele disponibile, structura administrativă a clubului va suferi şi ea, mai mult ca sigur, o transformare, dacă este să continue activitatea. Sportiv am avut nevoie de o reorganizare de mult timp, fiindcă am suferit la acest capitol şi multe decizii greşite au fost luate ca urmare a acestor lipsuri.

Există o mare încărcătură negativă care atârnă pe umerii lui Poli.

Perspectivele pe termen lung

Revenim la o discuţie mai veche: vin astăzi şi cumpăr clubul, ce preiau de valoare? Există câţiva jucători, câţiva juniori, nişte oameni în departamentul administrativ care au experienţă în domeniu. Există şi palmaresul, care nu are însă greutate comercială, atâta timp cât în oraş mai activează un club care şi-l arogă, direct sau indirect.

Datoria de aprox. 10 milioane de euro poate fi negociată în momentul propunerii planului de reorganizare, în funcţie de votul şi de interesele grupelor de creditori. La cât, este ceva care nu va fi stabilit decât atunci când se încearcă negocierea. Dacă apare un şeic cu 3 milioane şi propune să plătească proporţional fiecărui creditor 30% din sumele datorate (sau poate 50% unora şi 0% altora), poate că va avea succes, poate că nu. Nu cred că a purtat cineva această discuţie până acuma. 

În lipsa vreunui alt deznodământ în lupta cu Curtea de Conturi (şi nu ştiu ce se mai poate face în acest sens), acesta este singurul scenariu pentru a avea continuitate pe termen lung. Multă lume nu cred că a înţeles că şi dacă acuma există un cadru legal să oferi bani fotbalului, în situaţia noastră de la Poli este prea complicat/riscant să o faci din cauza acestei decizii judecătoreşti, atât din cauza unei posibile expuneri legale, cât mai ales din punct de vedere politic. Aşadar, cine vine să plătească aceşti bani din buzunarul propriu pentru un club care are puţine active şi nişte drepturi derivate din asocierea pentru palmares care necesită, însă, o validare juridică într-o dispută teoretică cu ASU Politehnica? 

Orice alte idei despre fuziuni şi transferuri de identitate depind de acest lucru. 

Şi, să fim sinceri, ce sacrificii mai merită făcute? Cât de jos să mai cobori şi pentru ce? Dacă vom continua, mi se pare imperativ să fie altfel decât a fost până acuma. Este posibil aşa ceva?

Cauzele unei salvări nereuşite

În vreme ce clubul pare să-și trăiască ultimele săptămâni, noi mai parcurgem o analiză finală a sezonului trecut - mai exact, a returului desfășurat în 2019 -, înainte de a opina despre treburi mai atotcuprinzătoare.

Am sperat mult că eforturile făcute în iarnă vor fi suficiente pentru a propulsa echipa în lupta pentru salvarea de la retrogradare. În cantonament am avut o discuţie despre şansele noastre cu Valeriu Răchită, a cărei concluzie a şi fost redată într-unul din rapoartele sale lunare. El le-a estimat la 70%, cu lotul pe care îl aveam atunci. Mi s-a părut optimist atunci (în gândurile mele răspunsul era 20%, dacăt atâta), dar nici n-aveai cum să te înhami la această luptă fără optimism. Oricum, n-a fost un optimism gratuit, ci unul bazat pe principiile aduse de Răchită cu sine în formarea şi gestionarea lotului. Dacă nu erau clare deja din perioada de triere în ianuarie, cu siguranţă au devenit în cele trei luni de competiţie pe care le-am trăit.

Într-un fel am fost aproape - dacă două din înfrângerile la limită luau direcţia noastra, mai ales la început de campanie, discutam în alţi termeni acuma. În alt fel am fost departe - prea multe meciuri la limita ca să adunăm punctele de care aveam nevoie. Să ne uităm mai pe larg la cei mai importanţi factori:

1) Puterea limitată de atragere a jucătorilor

Proasta reputaţia ca urmare a neplăţii salariilor sezonul trecut nu a fost ştearsă prin intrarea în insolvenţă - chiar dacă ulterior situaţia, începând din septembrie, s-a ameliorat (temporar). N-a ajutat de fel nici faptul că am intrat în iarnă la zece puncte distanţă de salvare, cu puţini jucători pregătiţi să-şi asume riscul unei retrogradări în palmares. Prin urmare, foarte mulţi dintre jucătorii contactaţi de Răchită au refuzat să vină la Timişoara, preferând variante mai calme. Consecinţa a fost punctul doi.

2) Completarea târzie a lotului cu patru titulari

Când alţii au terminat de transferat, jucătorii rămaşi fără contracte şi-au mutat atenţia înspre noi. Nouă fotbalişti care aveau să fie de bază în primul unsprezece al lui Răchită au venit după cantonament, câţiva în săptămâna dinaintea primului meci, doi chiar şi după prima etapă. Recuperarea unor restanţe fizice a afectat integrarea unora, în vreme ce formarea unui unsprezece stabil, cu relaţii de joc, a avut de suferit. Practic doar Olteanu şi Paramatti au fost în cantonament şi au şi fost titulari de drept. Ceilalţi au jucat fie prin rotaţie, fie s-au impus odată ce lotul s-a subţiat numeric din cauza accidentărilor şi excluderilor.

3) Plecările de pe parcurs şi jucătorii care n-au confirmat

Putem discuta despre jucătorii care au fost în Antalya, nu s-au impus în primul unsprezece şi, ulterior, au fost excluşi din lot din cauza atitudinii lor (Bilia, Bîrnoi, Pop). Poate Răchită a fost prea aspru. Putem discuta şi despre cei care au ales să plece înainte de debutul returului (Motreanu, Drăghici, să-l punem şi pe Haruţ aici), fiindcă s-au simțit dați la o parte.
Toţi ar fi fost jucători de lot rezonabili, cei doi fundaşi dreapta U21 ne-ar fi oferit flexibilitate în alegerea primului unsprezece, Bădăuţă ar fi fost bun ca o dublură la Drăghici, oferindu-şi unul altuia concurenţă. Poate că lotul ar fi fost mai complet, dar nu cred că prezenţa acestora ar fi făcut o diferenţă decisivă la şansele noastre de salvare.

Mai grav a fost faptul că nici cei care au venit să-i înlocuiască nu au confirmat cu adevărat, cu câteva excepţii. Adică şi ei au fost, în genere, jucători de lot, cu meritul adiţional că s-au integrat pozitiv în colectiv. Singurii care au confirmat şi au ridicat vizibil nivelul echipei prin aportul lor individual au fost Paramatti şi Moldovan. Nu că alţii n-ar fi jucat fotbal, n-ar fi făcut-o şi bine pe alocuri, dar n-au avut constanţă şi, în ciuda efortului depus, au avut un raport egal între reuşite şi nereuşite. Poate cele mai mari mistere au fost Olteanu, Sidorenco şi Ţîgîrlaş, jucători care la experienţa lor, la calităţile pe care le au, speram că vor face diferenţa în momentele dificile, dar n-au reușit. Un vârf capabil să marcheze goluri din acţiune, adică un Sidorenco mai percutant (chiar şi venind din flanc), ar fi contat decisiv.

Ca să nu mai vorbim de accidentarea lui Rogoveanu, poate cel mai important om, ca rol, în echipa gândită de Răchită. Rupt chiar înainte de primul meci, în care a tras să joace totuşi o repriză (slab), nu şi-a mai găsit ritmul şi l-am pierdut definitiv la Snagov, după doar 238 de minute.

3) Inabilitatea de a ne apropia de pluton în prima jumătate a mini-returului

În ciuda acestor neajunsuri, au contat şi micile momente. Fotbalul este, până la urmă, un sport de moral. Ce însemna să nu rateze Sidorenco acel penalty cu Luceafărul şi să câştigăm meciul, să înscrie Bădăuţă la şansele avute la Arad şi să intrăm cu două goluri avantaj la pauză? Un început îmbelşugat cu puncte, chiar şi dacă fotbalul era mai chinuit, dădea altă încredere echipei, poate tocmai cât să facă diferenţa în meciurile echilibrate ulterioare, în care s-au irosit şanse bune.

Arbitrajul a venit cu plusuri și minusuri în acest retur. Tind să cred că în ciuda câtorva erori importante împotriva echipei (UTA, Clinceni, Cluj), am avut parte și de decizii la limită luate în favoarea noastră. Față de tur, când toate deciziile 50-50 (sau mai rău) au mers împotriva noastră, a fost altceva. Oricum, nu arbitrajul a fost cauza principala noastră problemă.

4) Rezultatele peste aşteptări ale adversarilor

Primele şapte echipe au făcut 252 de puncte în primele 17 etape din tur, în vreme ce primele şapte echipe din 2019 au făcut 240 de puncte cele 17 etape scurse în acest an. Adică punctele au fost distribuite ceva mai egal, în jos, iar dacă ne uităm că în primele şapte din retur se numără Metaloglobus, Luceafărul şi Farul, toate la, sau aproape de retrogradare la începutul anului, devine şi mai clar cât de dificil ar fi fost să ne salvăm. Pandurii şi Energeticianul, care au ajuns să dispute ultimul loc retrogradabil, erau la 18/19 puncte de noi în ianuarie. A fost cel mai rău scenariu posibil pentru Poli, deşi am scris şi în analiza de după prima etapă a anului că cele două formaţii sunt candidate serioase la retrogradare.

S-o mai spun şi altcumva: doar primele trei clasate s-ar fi salvat la finalul sezonului cu punctele acumulate în 2019 dacă începeau cu 10 puncte în iarnă. Dacă mai avem în vedere şi cum o grămadă de puncte  au mers  la echipe care aveau mare nevoie de ele, în meciuri din care teoretic nu aveau de ce să câştige la fotbalul arătat în rest, pare ca şi cum am fi avut nevoie de ceva chiar spectaculos să ne salvăm.

5) Problemele financiare

Orice s-ar spune, faptul că nu am avut linişte financiară şi că nu am putut plusa cu prime nu a ajutat. Da, e plin de exemple prin România cu cluburi care au restanţe de mai multe luni, dar niciunul nu se afla în situaţia noastră. Dacă ne uităm la clasament, singurele echipe care sunt sub linie au dificultăţi financiare - cu excepţia Aerostarului. Dacă ţineam moralul ceva mai sus, puteam scoate puncte la Bacău, puteam să le scoatem şi cu Mioveni, și cu Daco-Getica. Am fi pus măcar presiune pe adversare, să fim aproape de linie. Era un scenariu către care am luptat de la bun început, să facem cât mai multe puncte, "căci nu se ştie".

Ca să nu mai spunem că era o chestie de demnitate, de onoare, să nu îi lași neplătiți pe toți cei care au venit/stat să dea o față acestui retur, de la jucători, la toți angajații clubului. Lipsa de susţinere din partea patronatului în acest 2019, de la cap la coadă, cu un buget asigurat, care să-ţi permită să construieşti şi să încerci improbabilul, este cel puţin dezamăgitoare.

Trofeul CroVi 2019

Totul se schimbă, nimic nu dispare - adică ocupaţia noastră săptămânală poate lua alte forme şi în sufletul nostru se poate căsca un gol greu de umplut, dar ceva tot o să-l umple. De exemplu, trăirile ultimilor ani, care se vor expanda, legate la supapa de nostalgie şi melancolie. Meritul acestui sezon, aşa cum a decurs el, cu deznodământul său...tragic, este că ne-a oferit încă o oportunitate să ne aducem aminte de ce o iubim pe Poli, un ultim tango fotbalistic.

94% din cei 120 de fani care au votat în sondajul din acest an au ales să acordăm trofeul, semn că n-a fost o trăire exprimată doar în mintea cronicarilor. O scriu cu atât mai mult cu cât am avut şansa să stau personal mai aproape de echipă din iarnă, să mă implic în a apropia clubul de ceea ce am simţit că ne lipsea în anii trecuţi - vasăzică, sigur voi avea melancolii expandate în suflet, dar nu cred că voi fi singurul.

A fost cea mai strânsă votare din aceşti patru ani de CroVi, iar cu doar câteva ore înainte de miezul nopţii, trei jucători erau umăr la umăr. Câteva voturi au făcut diferenţa, astfel că pentru a 4-a ediţie a trofeului CroVi, acesta îi va reveni lui Dinu Moldovan. Este al doilea an consecutiv în care un portar câştigă titlul, în faţa a doi tineri alb-violeţi, Dorin Codrea şi Denis Golda, dar cred că este, în primul rând pe criterii fotbalistice, o alegere cât se poate de justificată. A fost o jumătate de sezon fără greşeli notabile pentru Moldovan, care şi-a trecut în cont numeroase intervenţii providenţiale, oferind un mare plus de siguranţă echipei. N-am avut şansă în multe lucruri sezonul acesta, dar în cazul venirii lui Dinu Moldovan ne putem declara norocoşi.

Pentru trofeul CroVi juniori l-am ales noi, în urma consultărilor cu antrenorul echipei U19, Pavel Velcotă, pe Nafi Iseini. În lipsa unui junior care să se afirme net la echipa mare, am căutat un reprezentant care îşi încheie junioratul în acest an. Ne-a fost greu să luăm o decizie, cu destui jucători care aveau argumente în favoarea lor, dar tânărul mijlocaş născut în anul 2000, chiar dacă n-a fost constant în evoluţiile sale, şi-a ridicat echipa în multe momente importante, fiind golgheterul echipei din acest sezon, cu douăzeci de reuşite. A debutat în L2, dar a ieşit din schema primei echipe odată ce a depus memoriu pentru a fi declarat liber - o situaţie regretabilă, născută din problemele pe care le avem la club, care l-a privat de şansa de a mai aduna minute la acest nivel. Rămâne însă unul dintre cei mai importanţi jucători de la U19, fără de care este greu de crezut că echipa ar fi ajuns în finala pe ţară a Campionatului Naţional.

Nu am reuşit să ne întâlnim cu ambii jucători la un loc, dar i-am luat pe rând şi am cules impresii din acest moment de la acest final de sezn.

Mai întâi, însă, rezultatele detaliate ale votării. La fel ca anul trecut, jucătorii au primit trei puncte pentru un loc 1, două puncte pentru un loc 2 și un singur punct pentru un loc 3. Chiar dacă Golda a adunat cele mai multe menţiuni de trei puncte, Moldovan s-a regăsit cu o mai bună frecvenţă în topurile voastre, ceea ce a făcut în final diferenţa.

Trofeele sunt un concept original pe care l-am elaborat împreună cu designerul Timea Bendek​ de la LIPOPLAST​, secția de sticle speciale.

Dinu Moldovan

Cât de dificilă a fost această jumătate de sezon - mai ales din punct de vedere mental, dată fiind presiunea rezultatelor?

Pentru mine a fost ok. Am venit să cresc în experiență, știind că obiectivul era greu de realizat. M-a ajutat mult faptul că am jucat și am crescut valoric. Știam unde vin, știam ce o să urmeze, dar am încercat să salvăm situația.

A fost vreun moment în care ai simțit că nu mai credeați?

Cred că doar în ultimele două meciuri, cel cu Mioveni și cel cu Daco-Getica. Atâta timp cât am avut șanse matematice, am luptat până la capăt. Noi tot timpul am crezut, doar că am avut și ghinionul că atunci când câștigam noi, câștigau și echipele de deasupra. În rest cred că am făcut o echipă competitivă, am jucat bine și nu am dezamăgit în ultimele trei luni.

Ai avut multe meciuri în care ai jucat bine, ai vreunul preferat?

Sincer, m-am simțit bine din momentul în care am venit aici. N-am stat să mă gândesc, dar este clar că cea mai mare satisfacție era după victorii. Dar dacă ar fi să aleg unul singur...meciul cu ASU Timișoara, faptul că am bătut la ei acasă, că am simțit oamenii din tribună aproape.

Cum ai resimțit relația cu conducerea, antrenorii, colegii și suporterii?

M-am simțit super ok la Timișoara, am găsit un grup unit, cu mulți tineri. Chiar dacă au fost problemele financiare de care se știe, grupul ne-a ajutat să trecem peste ele. Suporterii...poate că puțini, dar buni! Au fost alături de noi până în ultimul moment. Când am stat împreună după meciul cu Mioveni ne-au felicitat, iar noi le-am mulțumit, le suntem recunoscători.

Cu ce rămâi pe urma acestor trei luni de la Timișoara?

Cu o experiență foarte mare, sunt lucruri din care am învățat multe și din care mai am ce învăța.

Ce urmează pentru tine?

Nu știu încă. Urmează vacanța, sper să fie cât mai bine, îmi doresc să joc oriunde m-aș duce. Sper să am noroc vara asta, să găsesc o echipă bună și să cresc în continuare.

Nafi Iseini

Cum a fost sezonul pentru voi la U19? Perspectivele erau gri în toamnă, când aţi început cu un 0-3 acasă împotriva celor de la LPS Banatul. La final îi băteaţi cu 7-1.

Nimeni nu ne-a dat nicio şansă. Până să îi învingem pe ASU în turneul zonal, nimeni n-a crezut în noi, abia după aceea au început să creadă. Cred că ne-a ambiţionat asta pe final.

Poţi identifica cel mai bun moment?

Pentru mine meciul din zonale cu Craiova, când am înscris o triplă. Pentru echipă, meciul cu Poli Iaşi, când am jucat toţi foarte motivaţi, am dat primele două goluri repede, am simţit că am controlat partida.

Care a fost cel mai greu moment?

Înfrângerea din finală, normal. Eram siguri că-i batem, uitându-ne la rezultate: ei au trecut la limită de Baia Mare, care apoi au suferit cu Iaşi, de care noi trecuserăm cu autoritate. Până la urmă a fost fix invers de cum ne-am aşteptat, am fost inferiori la toate capitolele: fizic, tehnic, psihic. Chiajna avea şi doi jucători care au evoluat în Liga 1, a contat şi acest aspect.

Cum de nu ai rămas în iarnă în lotul echipei mari?

Am fost la trialul din iarnă, dar domnul Răchită mi-a transmis că nu am fizic pentru liga secundă. Am o tehnică bună, dau binişor şi fazele fixe, dar...

Răchită avea dreptate?

Da. Încerc să schimb asta, fac sală, fac antrenamente cu un antrenor, dar nu este uşor să progresez.

Cum ai simţit meciurile pe care le-ai disputat la seniori?

Am jucat cu U Cluj şi cu FC Argeş. La primul meci nici nu am vrut să intru, aşa emoţii aveam. Speram să se termine meciul cât mai repede! Dar apoi mi-a mai trecut, cu FC Argeş, chiar dacă rezultatul a fost unul rău, m-am simţit mai liniştit, fiind cu mai mulţi tineri în jur.

Ai fost căpitan la juniori, ce a însemnat asta pentru tine?

Când eram mai mic, îmi era important să fiu căpitan, îl rugam pe domnul Săvoiu să mă pună, dar n-am mai ţinut neapărat de banderolă ulterior. Pentru turneu am dat cu banul între mine şi Mosoarcă, am ieşit eu şi după ce am bătut pe Gică Popescu, am luat-o de bine aşa.

Ce îţi rezervă vitorul, mai ales pe termen mediu lung?

Eu am fost declarat liber de contract, datorită problemelor financiare de la club, deci urmează să văd ce se întâmplă în lunile următoare. Pe termen lung vreau să ajung în Liga 1 undeva, dar preferabil nu în ţară. Nu cred că felul în care se gestionează fotbalul este pozitiv aici. Aş vrea să am o experienţă afară, să fiu în alt mediu o vreme. Urmează primul meu sezon la seniori, va fi o schimbare mare, sper să facă faţă - partea fizică va cântări mult. Joc în spatele vârfurilor, acolo mă simt cel mai bine, deci este un aspect esenţial.

Când tragi linia, cum a fost anul acesta?

Păi la începutul anului nu credeam nici eu că ajungem în finală, deci am depăşit aşteptările. Per ansamblu a fost un sezon cu multe lucruri pozitive pentru mine, m-a ajutat să cresc şi este foarte important să continui astfel.