Primul meci, prima victorie - o raritate pentru perioadele noastre de pregătire, am impresia. Chiar dacă deținătoarea cupei Sloveniei a deschis scorul degrabă, în minutul 2, când nou-venitul Popescu nu s-a înțeles cu Pap și a trimis în proprie poartă, Poli a egalat la fel de repede , în minutul 5, prin Popovici, la capătul lansării lui Hernandez. Bărbuț și Hernandez au mai avut șanse de a marca în prima repriză, în vreme ce Pap a intervenit în două rânduri în fața adversarilor.
În mitanul secund au intrat și trei trialiști - Sascha Kirchstein, un portar experimentat fost cândva la Hamburg, Tomislav Juric, un mijlocaș trecut pe la FC Brașov, și Rok Sirk, un vârf tânăr, fost la Maribor. Acesta din urmă a fost marcatorul unicului gol al reprizei, finalizând din zece metri o pasă de la Doman. Tot Doman ar fi putut să mărească avantajul nostru, în două rânduri, dar n-a fost să fie.
Uitându-mă la jucătorii folosiți, remarc o reprofilare pe o formulă cu un singur vârf, precum și improvizarea lui Melinte ca fundaș dreapta - post, precum menționam, fără acoperire. Va fi interesant de văzut dacă vreunul dintre jucătorii aflați în probe vor rămâne în lot, precum și ce alte surprize ne rezervă acest stagiu.
Până atunci, s-au dat în vânzare Policardurile și s-a oficializat colaborarea cu Joma, pentru echipamente.
Poli (rep. I): Pap - Belu, Scutaru, Cânu, D. Popescu - Bărbuț, Hernandez, Trandu, Boldea, Llorente - Popovici.
Poli (rep. a II-a): Kirschstein - Melinte, Bocșan, Petre, Neagu - Tomislav Juric, Ov. Popescu, Artean, Poparadu, Doman - Sirk
23 iunie 2015
20 iunie 2015
Baraj liga a III-a: ASU Poli - Lupac 5:1 (1:1)
Momentul mult așteptat de galeria polistă a debutat destul de nefericit, căci oaspeții din Lupac deschideau scorul la chiar primul șut, în minutul 3 în urma unei faze de contraatac. Dar alb-violeții și-au asumat rapid rolul de gazde și treptat s-au apropiat tot mai mult de poarta adversă, egalarea venind un sfert de oră mai târziu, prin Drăghici.
În ciuda dominării, jocului îi lipsea coerență. Echipa din Caraș s-a organizat bine în apărare, un egal cu gol în deplasare fiind un scor foarte bun pentru abordarea manșei retur. În schimb, poliștii n-au găsit nici cum luciditatea pentru a finaliza cu gol fazele de atac. Ambiție a existat din plin, dar uneori aceasta a dus și la lipsă de disciplină, Ghinescu încercând de câteva ori să șuteze din unghi, fără a avea vreo șansă concretă de a înscrie. Toate acestea au fost elocvente în ultimele minute ale primei reprize, când Poli a beneficiat de mai multe lovituri de la colț, dar n-a reușit să creeze o fază mai periculoasă decât bâlbâirea mingii prin careu. La unul din cornere s-a și încercat o schemă, care n-a reușit deloc, pe când o abordare mai directă pentru a marca un gol înainte de pauză ar fi fost mult mai indicată.
Situația necesita o schimbare, iar Brîndescu a efectuat una dublă chiar la pauză: Budur în locul lui Vucea, și Ilie în locul lui Stancu, ultima chiar cerută insistent de către public. Această mutare s-a simțit imediat după reulare, când Ghinescu a pătruns pe stânga și a centrat în fața porții, de unde Ilie trimite destul de slab, pe lângă poartă, părând că n-a știut dacă să șuteze sau să paseze mai departe lui Drăghici care aștepta cu poarta goală în față.
Încet, încet, echipa din Lupac începe să dea semne de oboseală, un jucător de câmp acuzând crampe încă din minutul 50, iar portarul începând deja să tragă de timp. N-au avut de ce să o facă prea mult, căci după o fază similară cu prima, Ilie reușește de această dată să înscrie din fața porții, după ce portarul nu reținuse șutul lui Ghinescu. Era minutul 58, iar 3 minute mai târziu se făcea 3-1. Ghinescu (din nou cel mai bun de pe teren, dacă nu era evident) trimite un șut centrare din colțul careului. Un jucător (cred că Ilie) se apleacă pentru a nu lovi mingea, care se scurge în colțul lung al porții, păcălindu-l pe portar, care nu a fost pe fază.
Meciul s-a cam liniștit după aceasta, 3-1 fiind un scor mulțumitor pentru Poli. Oaspeții ar fi putut reduce din diferență la un șut din colțul careului mic, respins de Burtic în corner, dar în general începuseră să cedeze fizic tot mai mult, la un moment dat având doi jucători căzuți din cauza crampelor în același timp. Pe acest fond, Poli nu refuză șansa majorării scorului. Mai întâi, în minutul 83 Budur e faultat în careu, provocând astfel și eliminarea fundașului, iar Drăghici transformă penalty-ul cu un șut ce lasă portarul fără șansă, deși acesta ghichise colțul. Se face 5-1 doar două minute mai târziu când Gălan agață o minge ce se ducea pe lângă poartă, trimițând-o peste portar pentru ca Gavriluță să o împingă cu capul în plasă. Scorul putea fi și mai drastic, dacă nu prin ocaziile lui Budur, atunci printr-un nou penalty în urma unui henț în careu. Dar Drăghici a ales să finalizeze prin scăriță, iar portarul n-a fost păcălit așa ușor.
Cu un asemenea scor, nu cred că mai există vreo îndoială în privința promovării. După doi ani în liga a patra, după un an de duel cu Ripensia, era timpul pentru un nou capitol pentru această echipă. Felicitări suporterilor și celor implicați în realizarea acestui mare pas! Urmează o nouă provocare și din păcate urmează un nou an în care suporterii poliști sunt în continuare dezbinați, fără vreo cale de mijloc la orizont. Nu ne rămâne decât să mergem înainte, căci înapoi nu s-a putut niciodată, dar tot e mai bine decât să stăm pe loc.
Poli: Burtic - Contescu, Gavriluță, Gălan, Taub – Rebenciuc, Naidin, Stancu, Vucea – Ghinescu, Drăghici
Schimbări:
Ilie pentru Stancu (min 46)
Budur pentru Vucea (min 46)
Filimon pentru Rebenciuc (min 78)
Feraru pentru Naidin (min 85)
În ciuda dominării, jocului îi lipsea coerență. Echipa din Caraș s-a organizat bine în apărare, un egal cu gol în deplasare fiind un scor foarte bun pentru abordarea manșei retur. În schimb, poliștii n-au găsit nici cum luciditatea pentru a finaliza cu gol fazele de atac. Ambiție a existat din plin, dar uneori aceasta a dus și la lipsă de disciplină, Ghinescu încercând de câteva ori să șuteze din unghi, fără a avea vreo șansă concretă de a înscrie. Toate acestea au fost elocvente în ultimele minute ale primei reprize, când Poli a beneficiat de mai multe lovituri de la colț, dar n-a reușit să creeze o fază mai periculoasă decât bâlbâirea mingii prin careu. La unul din cornere s-a și încercat o schemă, care n-a reușit deloc, pe când o abordare mai directă pentru a marca un gol înainte de pauză ar fi fost mult mai indicată.
Situația necesita o schimbare, iar Brîndescu a efectuat una dublă chiar la pauză: Budur în locul lui Vucea, și Ilie în locul lui Stancu, ultima chiar cerută insistent de către public. Această mutare s-a simțit imediat după reulare, când Ghinescu a pătruns pe stânga și a centrat în fața porții, de unde Ilie trimite destul de slab, pe lângă poartă, părând că n-a știut dacă să șuteze sau să paseze mai departe lui Drăghici care aștepta cu poarta goală în față.
Încet, încet, echipa din Lupac începe să dea semne de oboseală, un jucător de câmp acuzând crampe încă din minutul 50, iar portarul începând deja să tragă de timp. N-au avut de ce să o facă prea mult, căci după o fază similară cu prima, Ilie reușește de această dată să înscrie din fața porții, după ce portarul nu reținuse șutul lui Ghinescu. Era minutul 58, iar 3 minute mai târziu se făcea 3-1. Ghinescu (din nou cel mai bun de pe teren, dacă nu era evident) trimite un șut centrare din colțul careului. Un jucător (cred că Ilie) se apleacă pentru a nu lovi mingea, care se scurge în colțul lung al porții, păcălindu-l pe portar, care nu a fost pe fază.
Meciul s-a cam liniștit după aceasta, 3-1 fiind un scor mulțumitor pentru Poli. Oaspeții ar fi putut reduce din diferență la un șut din colțul careului mic, respins de Burtic în corner, dar în general începuseră să cedeze fizic tot mai mult, la un moment dat având doi jucători căzuți din cauza crampelor în același timp. Pe acest fond, Poli nu refuză șansa majorării scorului. Mai întâi, în minutul 83 Budur e faultat în careu, provocând astfel și eliminarea fundașului, iar Drăghici transformă penalty-ul cu un șut ce lasă portarul fără șansă, deși acesta ghichise colțul. Se face 5-1 doar două minute mai târziu când Gălan agață o minge ce se ducea pe lângă poartă, trimițând-o peste portar pentru ca Gavriluță să o împingă cu capul în plasă. Scorul putea fi și mai drastic, dacă nu prin ocaziile lui Budur, atunci printr-un nou penalty în urma unui henț în careu. Dar Drăghici a ales să finalizeze prin scăriță, iar portarul n-a fost păcălit așa ușor.
Cu un asemenea scor, nu cred că mai există vreo îndoială în privința promovării. După doi ani în liga a patra, după un an de duel cu Ripensia, era timpul pentru un nou capitol pentru această echipă. Felicitări suporterilor și celor implicați în realizarea acestui mare pas! Urmează o nouă provocare și din păcate urmează un nou an în care suporterii poliști sunt în continuare dezbinați, fără vreo cale de mijloc la orizont. Nu ne rămâne decât să mergem înainte, căci înapoi nu s-a putut niciodată, dar tot e mai bine decât să stăm pe loc.
Poli: Burtic - Contescu, Gavriluță, Gălan, Taub – Rebenciuc, Naidin, Stancu, Vucea – Ghinescu, Drăghici
Schimbări:
Ilie pentru Stancu (min 46)
Budur pentru Vucea (min 46)
Filimon pentru Rebenciuc (min 78)
Feraru pentru Naidin (min 85)
ACS Poli II, promovați în liga a IV-a
Până să ajungem la meniul principal al zilei (victoria categoria obținută de ASU Poli în barajul pentru promovarea în liga a III-a), notăm cu satisfacție că ACS Poli II a reușit să promoveze în liga a IV-a. Deși a avut aportul mai multor jucători de la echipa mare (Bocșan, Doman, Boldea, Nanu), confruntarea de la Banloc a fost câștigată la limită, cu 1-0, grație reușitei lui Bocșan din minutul 30. De remarcat și faptul că portarul advers a apărat un penalty executat de Marin în minutul 75.
Culmea face ca aceasta să fi fost doar a doua victorie la un singur gol diferență din întreg sezonul pentru Poli II, după cea din tur, tot cu Banloc (scor 3-2 pentru noi). Au mai fost două egaluri, cu ocupanta locului secund Biled și la Ghilad, și o unică înfrângere, tot în fața adversarului direct. În rest, 25 de victorii, 129 de goluri marcate și 14 primite. Ne lipsesc datele de la mai multe meciuri ale sezonului, dar (printre) cei mai buni marcatori ai echipei au fost Sebastian Velcotă, Patrick Niță și Cosmin Bârnoi.
S-au folosit o mulțime de jucători pe parcursul acestui an, dintre care am reușit să-i cataloghez pe cei mai mulți dintre ei:
Jucători: Haidău, Montenegro, Rusu - Motreanu, Bocșan, Oprea, Bârnoi, Lazăr, Nicoară, Niță, Chipirliu, Popescu, Velcotă, Golda, Maria, Kneeshaw, Dragomir, Simescu, Mărginean, Rotea, Jivcovici, Balaure, Todorov, Kokora, Sturz, Mezin, Lică, Duarte, Rus, Sorescu, Yazjy, Livan, Totici, Codrean, Marin, Nanu, Marincu, Fridrich, Cherecheș, Pop, Doman, Nanu, Boldea
Coordonator: Florin Bătrânu
Antrenor: Cristian Contescu
Felicitări tuturor și mult succes în continuare!
Culmea face ca aceasta să fi fost doar a doua victorie la un singur gol diferență din întreg sezonul pentru Poli II, după cea din tur, tot cu Banloc (scor 3-2 pentru noi). Au mai fost două egaluri, cu ocupanta locului secund Biled și la Ghilad, și o unică înfrângere, tot în fața adversarului direct. În rest, 25 de victorii, 129 de goluri marcate și 14 primite. Ne lipsesc datele de la mai multe meciuri ale sezonului, dar (printre) cei mai buni marcatori ai echipei au fost Sebastian Velcotă, Patrick Niță și Cosmin Bârnoi.
S-au folosit o mulțime de jucători pe parcursul acestui an, dintre care am reușit să-i cataloghez pe cei mai mulți dintre ei:
Jucători: Haidău, Montenegro, Rusu - Motreanu, Bocșan, Oprea, Bârnoi, Lazăr, Nicoară, Niță, Chipirliu, Popescu, Velcotă, Golda, Maria, Kneeshaw, Dragomir, Simescu, Mărginean, Rotea, Jivcovici, Balaure, Todorov, Kokora, Sturz, Mezin, Lică, Duarte, Rus, Sorescu, Yazjy, Livan, Totici, Codrean, Marin, Nanu, Marincu, Fridrich, Cherecheș, Pop, Doman, Nanu, Boldea
Coordonator: Florin Bătrânu
Antrenor: Cristian Contescu
Felicitări tuturor și mult succes în continuare!
19 iunie 2015
Lot cantonament Slovenia
Echipa a ajuns deja la Radenci, unde are loc cantonamentul acestei veri. Pe lângă întăririle trecute deja la catalog ieri, mai așteptăm un portar, un fundaș și un atacant - poate și un mijlocaș.
Va fi interesant de văzut ce impact vor avea Hernandez și Llorente. Amândoi provin de la școli de fotbal importante din Spania, dar nu au decât experiența ligilor a doua și a treia. Oricât de mult ne-ar place să denigrăm campionatul nostru, cred că există o diferență de calitate între Liga 1 și ligile inferioare din Spania. Întrebarea este dacă cei doi se potrivesc echipei, căci dacă o fac, atât ca profil de joc, cât și ca personalitate, atunci au șanse bune să se afirme aici. Exemplul oferit de Henrique anul trecut, care la rândul lui nu promitea mare lucru uitându-me la cifrele sale, este grăitor. E o chestie de experimentare, de risc calculat, atunci când aduci jucători gratis. Singurul lucru care mă surprinde este că ambii spanioli au contracte pe doi ani, o perioadă medie, dar oricum mai lungă decât cea cu care s-au semnat jucători acuma un an.
În orice caz, nu e ușor să integrezi jucători de afară peste noapte, chiar și atunci când au calitate. Am văzut-o la Rapid anul trecut, care deși a adus fotbaliști mai experimentați decât cei aduși de noi, nu au reușit să facă un salt suficient de consistent pentru a scăpa de retrogradare.
Transferul lui Zicu are, în aceste condiții, avantajul experienței, chiar dacă acesta nu se reîntâlnește prea mulți colegi: Scutaru, Poparadu și Popovici erau în lot în 2010, alături de antrenorul nostru actual, Alexa. Condițiile actuale sunt mult schimbare față de acuma cinci ani, atmosfera din jurul echipei este mai atenuată, astfel că va fi important, precum scriam și ieri, ca Zicu să-și găsească o sursă fiabilă de energie și motivație. Poate că venirea sa va reprezenta, precum își dorește conducerea, un imbold pentru spectatorii neutri să vină la stadion, dar va fi nevoie de mai mult de atât pentru a-i convinge să rămână alături de echipă. Un prim pas, însă, bine făcut.
Zvonurile îl treceau pe lista posibililor veniți pe Luchin, care ar avea și el avantajul experienței de aici, și în plus poate acoperi postul de fundaș dreapta, în cazul în care va fi necesar. În rest, așteptăm și vedem.
Pentru zilele următoare avem trei meciuri amicale confirmate, din patru programate:
22 iunie - NK Koper (locul 8 din 10, L1 Slovenia)
24 iunie - NK Zavrc (locul 5 din 10, L1 Slovenia)
26 iunie - NK Istra 1961 (locul 9 din 10, L1 Croatia)
Mai jos este lotul cu cei 23 de jucători deplasați în Slovenia. Probabil că vor mai exista mici remanieri la finalul cantonamentului, pentru a ne încadra în limita de 25 de jucători, mai ales dacă ar fi să mai sosească trei până atunci, însă sper să nu fie vorba de schimbări majore. Cheia succesului stă în continuitate.
Portari: Eduard Pap, Mădălin Smaranda
Fundași: Claudiu Belu, Cristian Bocșan, Gabriel Cânu, Cristian Scutaru, George Neagu, Cristian Melinte, Dan Popescu
Mijlocași: Răzvan Trandu, Nicu Boldea, Ovidiu Petre, Fernando Llorente Manas, Javi Hernandez Gonzalez, Adrian Poparadu, Ovidiu Popescu, Cătălin Doman, Andrei Artean
Atacanți: Cristi Bărbuț, Alexandru Popovici, Pedro Henrique, Robert Elek, Ianis Zicu
Va fi interesant de văzut ce impact vor avea Hernandez și Llorente. Amândoi provin de la școli de fotbal importante din Spania, dar nu au decât experiența ligilor a doua și a treia. Oricât de mult ne-ar place să denigrăm campionatul nostru, cred că există o diferență de calitate între Liga 1 și ligile inferioare din Spania. Întrebarea este dacă cei doi se potrivesc echipei, căci dacă o fac, atât ca profil de joc, cât și ca personalitate, atunci au șanse bune să se afirme aici. Exemplul oferit de Henrique anul trecut, care la rândul lui nu promitea mare lucru uitându-me la cifrele sale, este grăitor. E o chestie de experimentare, de risc calculat, atunci când aduci jucători gratis. Singurul lucru care mă surprinde este că ambii spanioli au contracte pe doi ani, o perioadă medie, dar oricum mai lungă decât cea cu care s-au semnat jucători acuma un an.
În orice caz, nu e ușor să integrezi jucători de afară peste noapte, chiar și atunci când au calitate. Am văzut-o la Rapid anul trecut, care deși a adus fotbaliști mai experimentați decât cei aduși de noi, nu au reușit să facă un salt suficient de consistent pentru a scăpa de retrogradare.
Transferul lui Zicu are, în aceste condiții, avantajul experienței, chiar dacă acesta nu se reîntâlnește prea mulți colegi: Scutaru, Poparadu și Popovici erau în lot în 2010, alături de antrenorul nostru actual, Alexa. Condițiile actuale sunt mult schimbare față de acuma cinci ani, atmosfera din jurul echipei este mai atenuată, astfel că va fi important, precum scriam și ieri, ca Zicu să-și găsească o sursă fiabilă de energie și motivație. Poate că venirea sa va reprezenta, precum își dorește conducerea, un imbold pentru spectatorii neutri să vină la stadion, dar va fi nevoie de mai mult de atât pentru a-i convinge să rămână alături de echipă. Un prim pas, însă, bine făcut.
Zvonurile îl treceau pe lista posibililor veniți pe Luchin, care ar avea și el avantajul experienței de aici, și în plus poate acoperi postul de fundaș dreapta, în cazul în care va fi necesar. În rest, așteptăm și vedem.
Pentru zilele următoare avem trei meciuri amicale confirmate, din patru programate:
22 iunie - NK Koper (locul 8 din 10, L1 Slovenia)
24 iunie - NK Zavrc (locul 5 din 10, L1 Slovenia)
26 iunie - NK Istra 1961 (locul 9 din 10, L1 Croatia)
Mai jos este lotul cu cei 23 de jucători deplasați în Slovenia. Probabil că vor mai exista mici remanieri la finalul cantonamentului, pentru a ne încadra în limita de 25 de jucători, mai ales dacă ar fi să mai sosească trei până atunci, însă sper să nu fie vorba de schimbări majore. Cheia succesului stă în continuitate.
Portari: Eduard Pap, Mădălin Smaranda
Fundași: Claudiu Belu, Cristian Bocșan, Gabriel Cânu, Cristian Scutaru, George Neagu, Cristian Melinte, Dan Popescu
Mijlocași: Răzvan Trandu, Nicu Boldea, Ovidiu Petre, Fernando Llorente Manas, Javi Hernandez Gonzalez, Adrian Poparadu, Ovidiu Popescu, Cătălin Doman, Andrei Artean
Atacanți: Cristi Bărbuț, Alexandru Popovici, Pedro Henrique, Robert Elek, Ianis Zicu
18 iunie 2015
Profil: Javier Hernandez
Data nașterii: 06.06.1989
Locul nașterii: Salamanca, Spania
Inălțime: 184 cm
Greutate:77 kg
Poziție: Mijlocaș ofensiv
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; ES=Spania; SE=Suedia
împrumutat
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com
Locul nașterii: Salamanca, Spania
Inălțime: 184 cm
Greutate:77 kg
Poziție: Mijlocaș ofensiv
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2014-15 | Burgos | ES | C | 35 | 5 |
| 2013-14 | Ourense | ES | C | 32 | 5 |
| 2012-13 | Salamanca | ES | C | 22 | 6 |
| 2011-12 | Salamanca | ES | C | 25 | 7 |
| 2010 | Halmstad | SE | A | 8 | 1 |
| 2009-10 | Castilla | ES | C | 6 | 1 |
| 2008-09 | Castilla | ES | C | 4 | 0 |
| 2007-08 | Castilla | ES | C | 24 | 2 |
| 2008-09 | Real Madrid C | ES | D | 33 | 13 |
| 2006-07 | Real Madrid C | ES | D | - | - |
| 2005-06 | Real Madrid | ES | A | - | - |
| 2004-05 | Salamanca | ES | B | - | - |
| Total: | 187 | 40 | |||
împrumutat
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com
Profil: Fernando Llorente Mañas
Data nașterii: 18.09.1990
Locul nașterii: Segovia, Spania
Inălțime: 179 cm
Greutate: 72 kg
Poziție: Mijlocaș defensiv
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; ES=Spania; împrumutat
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com
Locul nașterii: Segovia, Spania
Inălțime: 179 cm
Greutate: 72 kg
Poziție: Mijlocaș defensiv
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2014-15 | Burgos | ES | C | 16 | 2 |
| 2013-14 | Sabadell | ES | B | 20 | 2 |
| 2012-13 | Sabadell | ES | B | 9 | 0 |
| 2011-12 | Villarreal B | ES | B | 35 | 1 |
| 2010-11 | Villarreal B | ES | B | 2 | 0 |
| 2010-11 | Villarreal C | ES | D | 28 | 3 |
| 2009-10 | Villarreal B | ES | B | 1 | 0 |
| 2009-10 | Villarreal C | ES | D | 31 | 1 |
| 2008-09 | Atletico Madrid | ES | A | 0 | 0 |
| Total: | 142 | 9 | |||
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com
Profil: Ianis Zicu
Mult anticipata revenire a lui Zicu s-a confirmat! Acesta a semnat astăzi un contract pe un an, cu drept de prelungire. Spre deosebire de descălecarea sa anterioară, așteptările de la Zicu sunt mari, în vreme ce atmosfera din jurul echipei e mai puțin energică. Ne rămâne să sperăm că se va integra degrabă, căci e un profil de jucător de care aveam mare nevoie. Dincolo de toate însă, trebuie să i se ofere motivația să evolueze la cel mai înalt nivel al său, acel nivel care mai mereu poate face diferența.
Bine te-am regăsit, Ianis!
Data naşterii: 23.10.1983
Locul naşterii: Constanța
Înălţime: 179 cm
Greutate: 76 kg
Poziţie: Mijlocaș ofensiv/atacant
Bine te-am regăsit, Ianis!
Data naşterii: 23.10.1983
Locul naşterii: Constanța
Înălţime: 179 cm
Greutate: 76 kg
Poziţie: Mijlocaș ofensiv/atacant
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2014-15 | ASA Târgu Mureș | RO | A | 30 | 5 |
| 2013-14 | Petrolul Ploiești | RO | A | 10 | 0 |
| 2013 | Gangwon | KW | A | 27 | 6 |
| 2012 | Gangwon | KW | A | 17 | 9 |
| 2012 | Pohang | KW | A | 15 | 6 |
| 2011-12 | CSKA Sofia | BG | A | 15 | 13 |
| 2010-11 | Poli Timișoara | RO | A | 30 | 18 |
| 2009-10 | Dinamo București | RO | A | 18 | 0 |
| 2008-09 | Dinamo II București | RO | B | 1 | 1 |
| 2008-09 | Dinamo București | RO | A | 9 | 3 |
| 2007-08 | Dinamo București | RO | A | 12 | 2 |
| 2006-07 | Internazionale Milano | IT | A | 0 | 0 |
| 2006-07 | Rapid București | RO | A | 30 | 12 |
| 2005-06 | Dinamo București | RO | A | 27 | 9 |
| 2004-05 | Dinamo București | RO | A | 13 | 3 |
| 2004-05 | FC Parma | IT | A | 2 | 0 |
| 2003-04 | FC Parma | IT | A | 7 | 0 |
| 2003-04 | Internazionale Milano | IT | A | 0 | 0 |
| 2003-04 | Dinamo București | RO | A | 13 | 5 |
| 2002-03 | Farul Constanța | RO | A | 20 | 7 |
| 2002-03 | Poiana Dinamo | RO | B | 6 | 4 |
| 2001-02 | Dinamo București | RO | A | 16 | 2 |
| 2000-01 | Dinamo București | RO | A | 4 | 1 |
| 1999-00 | Dinamo București | RO | A | 0 | 0 |
| 1999-00 | Farul Constanța | RO | A | 0 | 0 |
| 1998-99 | Farul Constanța | RO | A | 0 | 0 |
| Total: | 322 | 106 | |||
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; IT = Italia, KW = Coreea de Sud
RO= România; împrumutatSursa: Football Manager 2015, soccerway.com
RO= România; împrumutatSursa: Football Manager 2015, soccerway.com
17 iunie 2015
Profil: Daniel Popescu
Avem primul transfer al verii, dublura pe postul de fundaș stânga - un fotbalist cu destulă experiență în primele două ligi.
Data nașterii: 20.02.1988
Locul nașterii: Galaţi
Inălțime: 172 cm
Greutate: 67 kg
Poziție: Fundaș
MJ= Meciuri jucate; GM= Goluri marcate; RO= România; împrumutat
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com
Data nașterii: 20.02.1988
Locul nașterii: Galaţi
Inălțime: 172 cm
Greutate: 67 kg
Poziție: Fundaș
| Sezon | Club | Ţară | Ligă | MJ | GM |
| 2014-15 | Oțelul Galați | RO | A | 29 | 0 |
| 2013-14 | Oţelul Galaţi | RO | A | 30 | 0 |
| 2013-14 | Oţelul Galaţi | RO | A | 5 | 0 |
| 2013-14 | Dunărea Galați | RO | B | 10 | 1 |
| 2012-13 | Dunărea Galaţi | RO | B | 27 | 1 |
| 2012-13 | Dunărea Galați | RO | B | 28 | 1 |
| 2012-13 | Dunărea Galați | RO | B | 23 | 0 |
| 2011-12 | Dunărea Galați | RO | B | 12 | 0 |
| 2010-11 | Dunărea Galați | RO | B | 24 | 0 |
| 2009-10 | Dunărea Galați | RO | B | 16 | 0 |
| 2012-13 | Delta Tulcea | RO | B | 5 | 0 |
| 2011-12 | Delta Tulcea | RO | C | ||
| 2010-11 | Faur Dinamo III | RO | C | ||
| Total: | 209 | 3 | |||
Sursa: Football Manager 2015, soccerway.com
8 iunie 2015
Rezumat sezon 2014/2015: partea a II-a
Ne grăbim să terminăm cu istoricul sezonului, căci azi are deja loc reunirea lotului, cu mici remanieri certe (plecările lui Rody, Keita, retragerea lui Bălace, revenirea lui Artean), și în rest în așteptarea noilor transferuri. Jucătorii pe care s-a bazat Alexa în acest retur au fost, la număr, ceva mai restrânși, făcând excepție de la debuturile din ultimele etape. Nu însă prea restrânși, căci tot am avut 23 de jucători rulați în angrenajul cheie al echipei. Belu, cu 25 de etape, a jucat cel mai mult în acest sezon pentru Poli, Neagu, Scutaru și Boldea cu câte 24. Pentru retur, prezențele lui Elek și Melinte s-a făcut puternic simțite, dar dacă e să ne uităm la cine ar fi titularii, în funcție de aparițiile pe teren în acest sezon, am remarca că sunt în mod consecvent aceeași fotbaliști:
Pap (15) - Belu (25), Scutaru (24), Cânu (20), Neagu (24) - Popescu (22) - Trandu (20), Poparadu (22), Boldea (24) - Bărbuț (20), Henrique (20)
Printre ei doar Keita și Popovici au adunat peste 15 prezențe. La fel de relevant este că am avut probleme cu accidentări, Scutaru, Cânu, Popescu și Bărbuț suferind perioade mai lungi de diverse afecțiuni - de aici și integrarea rapidă a unor jucători precum Elek și Melinte.
Care s-au evidențiat cel mai mult în acest sezon? Cu un minim de zece prezențe pentru includere, să ne uiătm la primii și ultimii trei jucători, după media notelor.
REMARCAȚII
1. Pedro Henrique (20 meciuri) - 6,19
Chiar dacă n-a strălucit ca în turul campionatului (media pe retur și play-off a fost "doar" de 6,00), brazilianul a rămas unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Cu unsprezece goluri a devenit golgheterul seriei, egalând recordul de goluri într-un sezon pentru un jucător al Politehnicii de la revenire, cel stabilit de Szekely anul trecut. Dacă ar putea replica acest nivel de performanță în Liga 1, ceea ce mulți din sfera fotbalistică par să creadă că este cu putință, e evident că va avea un viitor remarcabil. Important pentru noi este că am reușit să-l reținem pe anul viitor. Ar fi bine dacă pentru sezonul care urmează ar putea să-și îmbunătățească rezistența la efort, Henrique fiind înlocuit în treisprezece din cele douăzeci de partide pe care le-a disputat, și dacă ar găsi un plus de eficacitate în fața porții adverse.
2. Robert Elek (11 meciuri) - 6,10
S-a impus remarcabil de repede în primul unsprezece, iar cele patru goluri ale sale au compensat pentru lipsa reușitelor din aceeași perioadă în contul lui Henrique. Considerând circumstanțele aducerii sale, a fost un transfer extrem de oportun și unul care ne va fi de folos și în sezonul următor. Faptul că poate juca pentru echipa la fel de eficient precum poate marca este vital, mai ales în condițiile în care Henrique nu se implică prea mult în faza defensivă. Probabil că îi va fi greu să se remarce în Liga 1, nefiind nici un jucător de forță, nici un jucător de viteză, dar în angrenajul lotului nostru este o prezență importantă.
3. Cristi Bărbuț (20 meciuri) - 6,03
Absent în mare parte din acest an din cauza accidentării suferite chiar înainte de debutul meciurilor oficiale, forțat inoportun să revină ca apoi să stea și mai mult în afara lotului, rămânem cu sentimentul plăcut și speranța că Bărbuț și-a regăsit forma și că va avea un cuvânt important de spus în Liga 1. El completează un trio ofensiv între remarcații acestui sezon (ar fi urmat Cânu), ceea ce nu am mai avut de multă vreme.
CEILALȚI REMARCAȚI
1. George Neagu (24 meciuri) - 5,58
Deși am apreciat în mare parte plusul adus de Neagu în flancul stâng, lipsa sa de disciplină, concretizată într-o grămadă de cartonașe galbene, și aportul său ofensiv destul de limitat, au făcut să se claseze pe ultima treaptă a notelor. Repet, așa cu am făcut-o în tur, că de regulă o asemenea notă ar fi aproape de media echipei, dar în condițiile acestui an excelent, este cum este. Poate că suntem și noi prea duri cu așteptările pe care le avem de la jucătorii de bandă (considerând cine este următorul pe această listă), dar cert este că avem nevoie de încă un fotbalist pe stânga, mai ales după retragerea lui Bălace.
2. Claudiu Belu (25 meciuri) - 5,59
În fapt, Belu a fost mai bun în acest retur extins, decât anul trecut. Notele sale au suferit pe urma unor completări făcute la meciuri nenotate de noi în prima parte a campionatului, precum și de câteva chifle serioase date atunci când nu a fost suficient de prezent în meci. Deci chiar dacă se claseaza aici, putem avea satisfacția unui progres, testul adevărat fiind revenirea în Liga 1, unde neatenția se plătește mult mai scump decât în liga secundă. Și în acest flanc avem nevoie de o dublură bună, dacă nu vrem să jucăm cu improvizații în cazul în care apar probleme.
3. Nicu Boldea (24 meciuri) - 5.61
Întâmplător se face că Boldea a prins această ultima treaptă a podiumului dezamăgirilor, dar la fel de bine se puteau afla aici Poparadu (5,63) sau Trandu (5,64). Niciunul dintre acești mijlocași centrali nu a avut constanță, ceea ce a făcut ca titularizarea lor perpetuă să fie puțin bizară, în special în condițiile în care Doman s-ar fi recomandat să ia mai des locul unuia sau a altuia, în limitele posibilităților sale fizice. După ce în primul său an la Poli, Boldea a marcat de opt ori, faptul că a reușit să-și treacă în cont un singur gol acuma face parte din dezamăgirile sezonului. Aș vrea să văd mai mult de la toți trei mijlocașii menționați.
Pap (15) - Belu (25), Scutaru (24), Cânu (20), Neagu (24) - Popescu (22) - Trandu (20), Poparadu (22), Boldea (24) - Bărbuț (20), Henrique (20)
Printre ei doar Keita și Popovici au adunat peste 15 prezențe. La fel de relevant este că am avut probleme cu accidentări, Scutaru, Cânu, Popescu și Bărbuț suferind perioade mai lungi de diverse afecțiuni - de aici și integrarea rapidă a unor jucători precum Elek și Melinte.
Care s-au evidențiat cel mai mult în acest sezon? Cu un minim de zece prezențe pentru includere, să ne uiătm la primii și ultimii trei jucători, după media notelor.
REMARCAȚII
1. Pedro Henrique (20 meciuri) - 6,19
Chiar dacă n-a strălucit ca în turul campionatului (media pe retur și play-off a fost "doar" de 6,00), brazilianul a rămas unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. Cu unsprezece goluri a devenit golgheterul seriei, egalând recordul de goluri într-un sezon pentru un jucător al Politehnicii de la revenire, cel stabilit de Szekely anul trecut. Dacă ar putea replica acest nivel de performanță în Liga 1, ceea ce mulți din sfera fotbalistică par să creadă că este cu putință, e evident că va avea un viitor remarcabil. Important pentru noi este că am reușit să-l reținem pe anul viitor. Ar fi bine dacă pentru sezonul care urmează ar putea să-și îmbunătățească rezistența la efort, Henrique fiind înlocuit în treisprezece din cele douăzeci de partide pe care le-a disputat, și dacă ar găsi un plus de eficacitate în fața porții adverse.
2. Robert Elek (11 meciuri) - 6,10
S-a impus remarcabil de repede în primul unsprezece, iar cele patru goluri ale sale au compensat pentru lipsa reușitelor din aceeași perioadă în contul lui Henrique. Considerând circumstanțele aducerii sale, a fost un transfer extrem de oportun și unul care ne va fi de folos și în sezonul următor. Faptul că poate juca pentru echipa la fel de eficient precum poate marca este vital, mai ales în condițiile în care Henrique nu se implică prea mult în faza defensivă. Probabil că îi va fi greu să se remarce în Liga 1, nefiind nici un jucător de forță, nici un jucător de viteză, dar în angrenajul lotului nostru este o prezență importantă.
3. Cristi Bărbuț (20 meciuri) - 6,03
Absent în mare parte din acest an din cauza accidentării suferite chiar înainte de debutul meciurilor oficiale, forțat inoportun să revină ca apoi să stea și mai mult în afara lotului, rămânem cu sentimentul plăcut și speranța că Bărbuț și-a regăsit forma și că va avea un cuvânt important de spus în Liga 1. El completează un trio ofensiv între remarcații acestui sezon (ar fi urmat Cânu), ceea ce nu am mai avut de multă vreme.
CEILALȚI REMARCAȚI
1. George Neagu (24 meciuri) - 5,58
Deși am apreciat în mare parte plusul adus de Neagu în flancul stâng, lipsa sa de disciplină, concretizată într-o grămadă de cartonașe galbene, și aportul său ofensiv destul de limitat, au făcut să se claseze pe ultima treaptă a notelor. Repet, așa cu am făcut-o în tur, că de regulă o asemenea notă ar fi aproape de media echipei, dar în condițiile acestui an excelent, este cum este. Poate că suntem și noi prea duri cu așteptările pe care le avem de la jucătorii de bandă (considerând cine este următorul pe această listă), dar cert este că avem nevoie de încă un fotbalist pe stânga, mai ales după retragerea lui Bălace.
2. Claudiu Belu (25 meciuri) - 5,59
În fapt, Belu a fost mai bun în acest retur extins, decât anul trecut. Notele sale au suferit pe urma unor completări făcute la meciuri nenotate de noi în prima parte a campionatului, precum și de câteva chifle serioase date atunci când nu a fost suficient de prezent în meci. Deci chiar dacă se claseaza aici, putem avea satisfacția unui progres, testul adevărat fiind revenirea în Liga 1, unde neatenția se plătește mult mai scump decât în liga secundă. Și în acest flanc avem nevoie de o dublură bună, dacă nu vrem să jucăm cu improvizații în cazul în care apar probleme.
3. Nicu Boldea (24 meciuri) - 5.61
Întâmplător se face că Boldea a prins această ultima treaptă a podiumului dezamăgirilor, dar la fel de bine se puteau afla aici Poparadu (5,63) sau Trandu (5,64). Niciunul dintre acești mijlocași centrali nu a avut constanță, ceea ce a făcut ca titularizarea lor perpetuă să fie puțin bizară, în special în condițiile în care Doman s-ar fi recomandat să ia mai des locul unuia sau a altuia, în limitele posibilităților sale fizice. După ce în primul său an la Poli, Boldea a marcat de opt ori, faptul că a reușit să-și treacă în cont un singur gol acuma face parte din dezamăgirile sezonului. Aș vrea să văd mai mult de la toți trei mijlocașii menționați.
5 iunie 2015
Rezumat sezon 2014/2015: partea I-a
Ne grăbim și noi să trecem în arhivă datele statistice, înainte să se repede asupra noastră noul sezon. Orișicum, am avut știri și zvonuri cât pentru o lună de când s-a terminat campionatul, nenumărați foști poliști (bine, probabil numărați) fiind dați drept ținte ale clubului. Până să avem confirmări, să ne aplecăm atenția asupra meciurilor acestui retur/play-off, sezon, în ansamblu.
Din păcate ne lipsesc multe note, dat fiind că deplasările au rămas netelevizate de la un capăt la celălalt. De fapt mint, căci prima etapă de la Mioveni am putut s-o urmărim pe internet, dar în loc să fie începutul unei experiențe media pentru întreaga ligă secundă, a fost una din foarte puținele excepții. În aceste condiții, mediile sunt o combinație între notele acordate de noi și note din presă, ajustate puțin în mod uniform pentru a se încadra în tiparul nostru. Important este că suntem de acord cu ce exprimă.
E interesant prin ce ciclu de apreciere am trecut de-a lungul acestui sezon: am fost încrezători în echipă înainte de începutul sezonului și în primele etape, în ciuda rezultatelor mediocre; era să ne pierdem convingerea după meciul cu Reșița, dar de la acel moment până în prezent am trecut la alt nivel, unul de invincibilitate, chiar dacă jocul, pe alocuri, ne-a convins mai puțin decât în partide pierdute pe parcursul debutului. Dar noi suntem poeți, ne permitem pretenții și artificii artistice, chiar și atunci când le argumentăm pragmatic și calculat, cu gândul la ce fel de caracter va avea acest lot atunci când va da de greul Ligii 1 și cum se va susține clubul în anii următori.
Media sezonului este un 5,75 solid, cea mai mare medie pe care am avut-o până acuma! Asta deși ne lipsesc note de la victoriile categorice din deplasare cu Câmpina și Tărlungeni, sau egalurile de la Satu Mare (cel din tur și cel din final de playoff). La ultima promovare am avut 5,66, iar cea mai mare medie anterioară a fost în sezonul 2010/2011, 5,70, când am pierdut titlul în fața Oțelului.
Cele mai bune meciuri ale sezonului (cu note) au fost:
Dar astea sunt noduri în papură, la urma urmei, lucruri care să le dea de gândit lui Alexa și lui Stanciu - nu sunt însă critici aduse actualilor jucători. Până la urmă, nu poți juca mereu cu mult peste nivelul adversarilor, dacă nu cumva ești Barcelona, fapt care ne-a făcut să suferim uneori pe acest final lipsit de miză al sezonului.
Ne rămâne satisfacția unui sezon deosebit, marcat de o mare amărăciune: că foarte puțini par să fi trăit bucuria pe care ar fi trebuit s-o producă.
Din păcate ne lipsesc multe note, dat fiind că deplasările au rămas netelevizate de la un capăt la celălalt. De fapt mint, căci prima etapă de la Mioveni am putut s-o urmărim pe internet, dar în loc să fie începutul unei experiențe media pentru întreaga ligă secundă, a fost una din foarte puținele excepții. În aceste condiții, mediile sunt o combinație între notele acordate de noi și note din presă, ajustate puțin în mod uniform pentru a se încadra în tiparul nostru. Important este că suntem de acord cu ce exprimă.
E interesant prin ce ciclu de apreciere am trecut de-a lungul acestui sezon: am fost încrezători în echipă înainte de începutul sezonului și în primele etape, în ciuda rezultatelor mediocre; era să ne pierdem convingerea după meciul cu Reșița, dar de la acel moment până în prezent am trecut la alt nivel, unul de invincibilitate, chiar dacă jocul, pe alocuri, ne-a convins mai puțin decât în partide pierdute pe parcursul debutului. Dar noi suntem poeți, ne permitem pretenții și artificii artistice, chiar și atunci când le argumentăm pragmatic și calculat, cu gândul la ce fel de caracter va avea acest lot atunci când va da de greul Ligii 1 și cum se va susține clubul în anii următori.
Media sezonului este un 5,75 solid, cea mai mare medie pe care am avut-o până acuma! Asta deși ne lipsesc note de la victoriile categorice din deplasare cu Câmpina și Tărlungeni, sau egalurile de la Satu Mare (cel din tur și cel din final de playoff). La ultima promovare am avut 5,66, iar cea mai mare medie anterioară a fost în sezonul 2010/2011, 5,70, când am pierdut titlul în fața Oțelului.
Cele mai bune meciuri ale sezonului (cu note) au fost:
- Poli - FC Olt (6,19) [tur]
- Reșița - Poli (6,17) [playoff]
- Poli - Satu Mare (6,05) [tur]
- Poli - Metalul Reșița (6,00) [retur]
E cumva ciudat că nu găsim alte meciuri recente pe listă, nici măcar în primele cinci meciuri - cu rezerva că mai mult ca sigur meciul de la Tărlungeni ar fi fost undeva sus în această listă. Au fost câteva jocuri mai puțin convingătoare în această ultima parte, chiar și atunci când rezultatele ne-au surâs, precum victoriile cu Olt și Tărlungeni din play-off, cea cu Pâncota din retur, egalurile de la Mioveni, Oradea și Caransebeș. În acest spirit, să vedem lista celor mai slab notate meciuri (cu note doar la meciurile văzute de noi):
- Râmnicu Vâlcea - Poli [tur]
- Metalul Reșița - Poli (5,23) [tur]
- FC Bihor - Poli [retur]
- Poli - Râmnicu Vâlcea (5,45) [retur]
Așadar, doar un meci din acest an pe această listă, chiar primul, drept dovadă că și dacă n-am strălucit constant, am fost mai constanți decât în prima parte a anului. Ce ne-a lipsit de cele mai multe ori a fost precizia la finalizare, căci nu știu dacă am avut vreun meci anul ăsta în care să nu avem cel puțin o șansă clară de gol. Totuși, în șase din douzeci și opt de meciuri n-am marcat, iar în zece am marcat doar un gol - mai bine de jumătate din partide. Nu ne-a costat mult acuma, dar riscurile sunt mult mai mari în Liga 1, șansele mai puține, deci rămâne un departament la care trebuie să țintinm la ceva superior. Chiar și în aceste condiții, am dat golgheterul seriei, pe Henrique, care a disputat doar douăzeci de partide, în care înscris de unsprezece ori.
La fel de adevărat este că în nouăsprezece rânduri nu am luat gol, grație atât a apărării noastre, cât și a portarilor. A contat și atitudinea defensivă a multor adversari, care lasă un mic semn de întrebare referitor la nivelul actualei noastre linii de fund - dat fiind că momentele de presiune au fost rare, ne e greu să apreciem cum se vor descurca toți în prima ligă.
Dar astea sunt noduri în papură, la urma urmei, lucruri care să le dea de gândit lui Alexa și lui Stanciu - nu sunt însă critici aduse actualilor jucători. Până la urmă, nu poți juca mereu cu mult peste nivelul adversarilor, dacă nu cumva ești Barcelona, fapt care ne-a făcut să suferim uneori pe acest final lipsit de miză al sezonului.
Ne rămâne satisfacția unui sezon deosebit, marcat de o mare amărăciune: că foarte puțini par să fi trăit bucuria pe care ar fi trebuit s-o producă.
30 mai 2015
Olimpia Satu Mare - ACS Poli 1:1 (0:0)
Cu un unsprezece burdușit cu tineri fotbaliști (finalmente!), Poli a terminat la egalitate ultima partidă a sezonului, ultimul meci în liga secundă pentru, să sperăm, multă vreme de acuma încolo. Golul nostru a sosit la capătul unei combinații a "veteranilor" Trandu și Popescu, cel din urmă trecându-și în cont a treia reușită a sezonului. Pentru context, au debutat astăzi o serie de jucători: Radu Motreanu (1998), Harald Fridrich (1998), Deian Sorescu (1997) - toți titulari - Mădălin Livan (1996), Sebastian Velcotă (1998), Lucian Oprea (1998) - ca rezerve. Lor li s-au alăturat ca titulari Marin și Rus, ambii debutanți la Tărlungeni.
A fost o primă repriză destul de echilibrată, cu câteva ocazii de ambele părți. Popescu și Rus au pus în pericol poarta gazdelor în primul sfert de oră, la două faze consecutive, ca apoi Olimpia să aibă un gol anulat în minutul 17, pentru fault la portar. Doar Trandu a mai creat niște șanse pentru noi în prima repriză, în minutele 20 și 27, șuturile sale de la ceva distanță ocolind însă buturile adverse. Gazdele au avut mai multă inițiativă în a doua parte a reprizei, dar presiunea nu s-a concretizat în ocazii foarte mari, doar galbenele lui Motreanu și Rus mai fiind de semnalat până la pauză.
După două ratări singur cu portarul, semnate de Popovici și Rus în minutele 53 și 57, a venit și deschiderea scorului două minute mai târziu: cursă a lui Trandu în flancul stâng, o centrare perfectă către Popescu, acesta finalizând din cinci metri! Gazdele nu au trândăvit în acest răstimp, căci a fost nevoie de o intervenție a lui Haidău chiar înainte de deschiderea scorului, la un șut plasat sub bară, pentru a ne menține la egal. Din păcate avea să fie egal din nou: Olimpia a replicat foarte degrabă, Faur marcând cu capul, peste portarul nostru, în minutul 65. Nou-intratul Livan a avut șansa golului cu un sfert de oră rămas de jucat, ca apoi Popovici să mai rateze o șansă singur cu portarul, din doar șapte metri. Ambele echipe au rămas în zece în minutul 85, când Bocșan l-a lovit cu piciorul, în cădere, pe Mărkuș și acesta a ripostat. Șansa victoriei a avut-o Olimpia în prelungiri, Onicaș reluând pe lângă poartă din doar patru metri, astfel că scorul final a rămas egal - aparent, echitabil.
Capăt de drum pozitiv pentru Poli și Alexa, mai ales după ce în ultima săptămână s-au aliniat astrele și am stabilit noul manager sportiv (Daniel Stanciu), în vreme ce președintele clubului a anunțat că vom putea evolua în alb-violet începând de sezonul viitor! Pe deasupra, egalul obținut menține seria de meciuri fără înfrângere, ajunsă la 25 (oficiale)!
Mă uitam peste unsprezecele care a evoluat în meciul de istorie cu Dinamo, din 2007, acel egal nebănuit la vremea lui, devenit mult mai puțin surprinzător cu puțină perspectivă, căci cinci dintre titulari au ajuns (pe lângă Alexa) să evolueze pentru națională - Panti, Luchin, Lato, Torje și Pătraș (Moldova). Mulți dintre cei care au evoluat astăzi sunt în circuitul naționalelor de juniori și trecutul ne arată cât de important este să poată juca fotbal la un nivel cât mai înalt, cât mai devreme. Să sperăm că o vor putea face în alb-violet și pentru Timișoara.
Bravo Poli!
Poli: Haidău - Motreanu, Bocşan (cpt.), Fridrich, G. Neagu - Ov. Popescu - Trandu, M. Marin, Sorescu - Popovici, Rus
Livan pentru Marin (min 68)
Velcotă pentru Rus (min 80)
Oprea pentru Popovici (min 87)
A fost o primă repriză destul de echilibrată, cu câteva ocazii de ambele părți. Popescu și Rus au pus în pericol poarta gazdelor în primul sfert de oră, la două faze consecutive, ca apoi Olimpia să aibă un gol anulat în minutul 17, pentru fault la portar. Doar Trandu a mai creat niște șanse pentru noi în prima repriză, în minutele 20 și 27, șuturile sale de la ceva distanță ocolind însă buturile adverse. Gazdele au avut mai multă inițiativă în a doua parte a reprizei, dar presiunea nu s-a concretizat în ocazii foarte mari, doar galbenele lui Motreanu și Rus mai fiind de semnalat până la pauză.
După două ratări singur cu portarul, semnate de Popovici și Rus în minutele 53 și 57, a venit și deschiderea scorului două minute mai târziu: cursă a lui Trandu în flancul stâng, o centrare perfectă către Popescu, acesta finalizând din cinci metri! Gazdele nu au trândăvit în acest răstimp, căci a fost nevoie de o intervenție a lui Haidău chiar înainte de deschiderea scorului, la un șut plasat sub bară, pentru a ne menține la egal. Din păcate avea să fie egal din nou: Olimpia a replicat foarte degrabă, Faur marcând cu capul, peste portarul nostru, în minutul 65. Nou-intratul Livan a avut șansa golului cu un sfert de oră rămas de jucat, ca apoi Popovici să mai rateze o șansă singur cu portarul, din doar șapte metri. Ambele echipe au rămas în zece în minutul 85, când Bocșan l-a lovit cu piciorul, în cădere, pe Mărkuș și acesta a ripostat. Șansa victoriei a avut-o Olimpia în prelungiri, Onicaș reluând pe lângă poartă din doar patru metri, astfel că scorul final a rămas egal - aparent, echitabil.
Capăt de drum pozitiv pentru Poli și Alexa, mai ales după ce în ultima săptămână s-au aliniat astrele și am stabilit noul manager sportiv (Daniel Stanciu), în vreme ce președintele clubului a anunțat că vom putea evolua în alb-violet începând de sezonul viitor! Pe deasupra, egalul obținut menține seria de meciuri fără înfrângere, ajunsă la 25 (oficiale)!
Mă uitam peste unsprezecele care a evoluat în meciul de istorie cu Dinamo, din 2007, acel egal nebănuit la vremea lui, devenit mult mai puțin surprinzător cu puțină perspectivă, căci cinci dintre titulari au ajuns (pe lângă Alexa) să evolueze pentru națională - Panti, Luchin, Lato, Torje și Pătraș (Moldova). Mulți dintre cei care au evoluat astăzi sunt în circuitul naționalelor de juniori și trecutul ne arată cât de important este să poată juca fotbal la un nivel cât mai înalt, cât mai devreme. Să sperăm că o vor putea face în alb-violet și pentru Timișoara.
Bravo Poli!
Poli: Haidău - Motreanu, Bocşan (cpt.), Fridrich, G. Neagu - Ov. Popescu - Trandu, M. Marin, Sorescu - Popovici, Rus
Livan pentru Marin (min 68)
Velcotă pentru Rus (min 80)
Oprea pentru Popovici (min 87)
27 mai 2015
ACS Poli - Mioveni 0:0
N-au fost mulți cei care au venit la stadion să „sărbătorească” promovarea și probabil că nici n-au avut de ce. O zi friguroasă, în mijlocul săptămânii, un meci fără miză, chiar de a fost primul acasă după obținerea matematică a promovării și ultimul în calitate de gazde din acest sezon. Și nici nu avea să fie cel mai spectaculos meci, care deși a fost destul de cursiv în prima repriză, ocaziile au fost doar în a doua repriză.
În minutul 6 Bălace a bătut bine o lovitură liberă în prima repriză, dar prea central pentru a pune probleme portarului, iar în replică Nilă de la Mioveni a încercat o foarfecă din careu, dar mingea a fost trimisă mult pe lângă poartă. Avea să fie singura fază mai interesantă a oaspeților. Abia în minutul 59 putem consemna următoarea ocazie, când Boldea are un prim șut periculos, în stilul său caracteristic, de la 30 metri, dar puțin peste. Avem mai multe ocazii de a înscrie cu capul, prin Elek și Cânu, dar de fiecare dată mingea nu a fost suficient de bine plasată, astfel că portarul Mioveniului reușește să pareze de fiecare dată. Boldea mai încearcă o dată șutul în minutul 80, dar tot pe lângă. Cea mai mare ocazie am avut-o însă în ultimul minut al timpului regulamentar, când Bălace îl deschide pe Elek în careu, acesta trimite mai departe către Popovici, care cu toată poarta în față trimite în portar. Și pentru că meciul era prea calm, Cânu s-a enervat la o fază următoare, iar în urma unei încăierări în careu, este eliminat un jucător de la Mioveni.
Nu avem prea multe de spus legat de fotbalul prestat, decât că jocul de pase a mers, doar că n-a fost nimeni mai incisiv care să pună cu adevărat probleme apărării oaspete, care a fost organizată destul de bine.
În schimb, nu înțeleg de ce a fost convocat juniorul Oprea doar ca să stea pe bancă. Trebuia neapărat ca Belu sau Boldea (introduși în repriza a doua) să-i mai demonstreze ceva lui Alexa după atâta timp? Nici nu mai vreau să pomenesc că era vorba că va da șanse mai multor juniori de perspectivă. Să înțelegem deci, că n-avem perspectivă?
Omul meciului a fost cu certitudine Bălace, a cărui prestație a reprezentat un cântec de lebădă, acesta fiind ultimul său meci ca profesionist. Mi se pare cam trist faptul că plecăciunea sa către suporteri de la final n-a prea avut cine s-o vadă. Dar cu siguranță are spre ce privi în urmă cu bucurie. Noi îi urăm mult succes și pe viitor!
Și ca să încheiem într-o notă mai veselă, m-a încântat grupul de copii de la tribuna a doua care a cântat și a ovaționat pe parcursul meciului. Dacă e un semn că promovarea clubului în școli începe să dea roade, să sperăm că se va pune mai mult accent pe astfel de acțiuni.
ACS Poli: Pap (5,5) – Melinte (5,5), Cânu (6), Scutaru (5,5), Bălace (6,5) – Petre (5,5), Ovidiu Popescu (5,5), Poparadu (5,5), Trandu (5) – Nanu (5), Elek (6)
Schimbări:
Boldea (6) pentru Nanu (min 46)
Popovici (5,5) pentru Petre (min 46)
Belu (5) pentru Poparadu (min 62)
În minutul 6 Bălace a bătut bine o lovitură liberă în prima repriză, dar prea central pentru a pune probleme portarului, iar în replică Nilă de la Mioveni a încercat o foarfecă din careu, dar mingea a fost trimisă mult pe lângă poartă. Avea să fie singura fază mai interesantă a oaspeților. Abia în minutul 59 putem consemna următoarea ocazie, când Boldea are un prim șut periculos, în stilul său caracteristic, de la 30 metri, dar puțin peste. Avem mai multe ocazii de a înscrie cu capul, prin Elek și Cânu, dar de fiecare dată mingea nu a fost suficient de bine plasată, astfel că portarul Mioveniului reușește să pareze de fiecare dată. Boldea mai încearcă o dată șutul în minutul 80, dar tot pe lângă. Cea mai mare ocazie am avut-o însă în ultimul minut al timpului regulamentar, când Bălace îl deschide pe Elek în careu, acesta trimite mai departe către Popovici, care cu toată poarta în față trimite în portar. Și pentru că meciul era prea calm, Cânu s-a enervat la o fază următoare, iar în urma unei încăierări în careu, este eliminat un jucător de la Mioveni.
Nu avem prea multe de spus legat de fotbalul prestat, decât că jocul de pase a mers, doar că n-a fost nimeni mai incisiv care să pună cu adevărat probleme apărării oaspete, care a fost organizată destul de bine.
În schimb, nu înțeleg de ce a fost convocat juniorul Oprea doar ca să stea pe bancă. Trebuia neapărat ca Belu sau Boldea (introduși în repriza a doua) să-i mai demonstreze ceva lui Alexa după atâta timp? Nici nu mai vreau să pomenesc că era vorba că va da șanse mai multor juniori de perspectivă. Să înțelegem deci, că n-avem perspectivă?
Omul meciului a fost cu certitudine Bălace, a cărui prestație a reprezentat un cântec de lebădă, acesta fiind ultimul său meci ca profesionist. Mi se pare cam trist faptul că plecăciunea sa către suporteri de la final n-a prea avut cine s-o vadă. Dar cu siguranță are spre ce privi în urmă cu bucurie. Noi îi urăm mult succes și pe viitor!
Și ca să încheiem într-o notă mai veselă, m-a încântat grupul de copii de la tribuna a doua care a cântat și a ovaționat pe parcursul meciului. Dacă e un semn că promovarea clubului în școli începe să dea roade, să sperăm că se va pune mai mult accent pe astfel de acțiuni.
ACS Poli: Pap (5,5) – Melinte (5,5), Cânu (6), Scutaru (5,5), Bălace (6,5) – Petre (5,5), Ovidiu Popescu (5,5), Poparadu (5,5), Trandu (5) – Nanu (5), Elek (6)
Schimbări:
Boldea (6) pentru Nanu (min 46)
Popovici (5,5) pentru Petre (min 46)
Belu (5) pentru Poparadu (min 62)
26 mai 2015
Rezultate sondaj 18.05.2015
N-am primit prea multe răspunsuri pe tema reconcilierii între cele două „Politehnici”, dar balanța înclină ușor spre varianta că ar trebui făcut mai mult decât s-a făcut până acum. Cred că e destul de clar pentru toată lumea că subiectul a fost abordat prost încă de la început, când Robu a tratat situația în stilu-i caracteristic, tranșând decizia așa cum a dorit el, fără a lua în considerare opinia altora, iritându-i pe cei din Druckeria și pe susținătorii lor. Dacă varianta utopică a susținerii de către ambele tabere a unei echipe din liga a cincea nu era agreabilă, atunci sunt sigur că se putea găsi o variantă în care cele două cluburi să poată coexista pașnic, dacă subiectul era abordat cu mai mult tact.
Dar n-a fost așa, astfel că acum, după aproape 3 ani, acea întâlnire între Robu și reprezentanții Druckeriei s-a reeditat. Deși din relatări reiese că a fost o discuție amiabilă, nicăieri nu am văzut vreun semn că s-a negociat ceva sau că vreuna din părți e dispusă să facă vreun sacrificiu, așa că mă întreb care a fost rostul întâlnirii, de unde și concluzia că absolut nimeni nu face ceva concret pentru rezolvarea situației.
Sunt destul de sigur că cei care au votat negativ consideră că situația nici măcar nu trebuie rezolvată. Până la urmă fiecare parte e decisă să meargă pe drumul pornit, iar astfel de discuții inutile ar putea chiar să distragă atenția de la obiectivele sportive. Sigur, ar fi frumos ca suporterii să fie uniți ca în vremurile bune și să nu existe discordie. Iar eu cred că și dacă privim lucrurile pragmatic, existența acestui conflict dăunează serios imaginii celor două echipe și ține departe destui spectatori de rând, care așteaptă liniștirea și limpezirea apelor.
Apropo de limpezirea apelor, pe lângă lipsa unor discuții cu substanță, există multe întrebări la care eu unul nu am văzut nici măcar o tentativă de răspuns și care complică și mai mult subiectul. Conform unor interpretări ale regulamentului, Universitatea n-ar putea susține ambele cluburi dacă ASU va promova în liga a treia. Care este poziția UPT în acest caz? Și mai important, de ce nu clarifică Druckeria acest aspect, dacă nu e nevoie de o negociere cu ACS și UPT pentru a-l rezolva? Și să nu uităm că această întâlnire a pornit de la dialogul între Robu și Brâncovan, acesta din urmă fiind renegat de Druckeria și acuzat de urmărirea intereselor personale. Te face să te întrebi cam câți membri mai au interese personale și vor fi renegați în viitor...
Și viitorul? Căci despre asta vorbim, până la urmă. O să dispară ACS odată cu schimbarea forțelor politice actuale, precum scriam acuma câteva săptămâni? O să se grupeze câteva sute sau mii de susținători vocali în jurul lui ACS, să-i dea o identitate emoțională? Și dacă se întâmplă asta, ce riscuri implică pentru ASU? Dacă circumstanțele o vor permite și puterea politică o va dori, cât de odios ar fi să rămână ASU fără Poli și fără alb-violet? Nu credem că există un viitor fericit cu două Poli. O variantă în care, cumva, cei cu putere de decizie aleg să construiască ceva comun este superioară oricărei alte variante. Dar, momentan, pare fantasmagorică.
Cu alte cuvinte, multe discuții în van, altele nici măcar în sensul rezolvării problemei. Nici nu e de mirare că deja a devenit un subiect iritant. E clar că nici una din persoanele implicate până acum nu a făcut și nu va face destul pentru o reconciliere. Așteptăm să apară acea persoană care să o facă? Cineva gen Stanciu, proaspăt anunțat ca manager sportiv, care să se afle și într-o relație bună cu suporterii ASU? Nu cred că își va asuma o asemenea responsabilitate, mai ales că atribuțiile unui astfel de post sunt cu totul altele.
Ca de obicei, timpul le va rezolva pe toate.
Credeți că ar trebui făcut mai mult pentru o reconciliere ACS-ASU?
Da - 6 voturi (60%)
Nu - 4 voturi (40%)
Total voturi: 10
Dar n-a fost așa, astfel că acum, după aproape 3 ani, acea întâlnire între Robu și reprezentanții Druckeriei s-a reeditat. Deși din relatări reiese că a fost o discuție amiabilă, nicăieri nu am văzut vreun semn că s-a negociat ceva sau că vreuna din părți e dispusă să facă vreun sacrificiu, așa că mă întreb care a fost rostul întâlnirii, de unde și concluzia că absolut nimeni nu face ceva concret pentru rezolvarea situației.
Sunt destul de sigur că cei care au votat negativ consideră că situația nici măcar nu trebuie rezolvată. Până la urmă fiecare parte e decisă să meargă pe drumul pornit, iar astfel de discuții inutile ar putea chiar să distragă atenția de la obiectivele sportive. Sigur, ar fi frumos ca suporterii să fie uniți ca în vremurile bune și să nu existe discordie. Iar eu cred că și dacă privim lucrurile pragmatic, existența acestui conflict dăunează serios imaginii celor două echipe și ține departe destui spectatori de rând, care așteaptă liniștirea și limpezirea apelor.
Apropo de limpezirea apelor, pe lângă lipsa unor discuții cu substanță, există multe întrebări la care eu unul nu am văzut nici măcar o tentativă de răspuns și care complică și mai mult subiectul. Conform unor interpretări ale regulamentului, Universitatea n-ar putea susține ambele cluburi dacă ASU va promova în liga a treia. Care este poziția UPT în acest caz? Și mai important, de ce nu clarifică Druckeria acest aspect, dacă nu e nevoie de o negociere cu ACS și UPT pentru a-l rezolva? Și să nu uităm că această întâlnire a pornit de la dialogul între Robu și Brâncovan, acesta din urmă fiind renegat de Druckeria și acuzat de urmărirea intereselor personale. Te face să te întrebi cam câți membri mai au interese personale și vor fi renegați în viitor...
Și viitorul? Căci despre asta vorbim, până la urmă. O să dispară ACS odată cu schimbarea forțelor politice actuale, precum scriam acuma câteva săptămâni? O să se grupeze câteva sute sau mii de susținători vocali în jurul lui ACS, să-i dea o identitate emoțională? Și dacă se întâmplă asta, ce riscuri implică pentru ASU? Dacă circumstanțele o vor permite și puterea politică o va dori, cât de odios ar fi să rămână ASU fără Poli și fără alb-violet? Nu credem că există un viitor fericit cu două Poli. O variantă în care, cumva, cei cu putere de decizie aleg să construiască ceva comun este superioară oricărei alte variante. Dar, momentan, pare fantasmagorică.
Cu alte cuvinte, multe discuții în van, altele nici măcar în sensul rezolvării problemei. Nici nu e de mirare că deja a devenit un subiect iritant. E clar că nici una din persoanele implicate până acum nu a făcut și nu va face destul pentru o reconciliere. Așteptăm să apară acea persoană care să o facă? Cineva gen Stanciu, proaspăt anunțat ca manager sportiv, care să se afle și într-o relație bună cu suporterii ASU? Nu cred că își va asuma o asemenea responsabilitate, mai ales că atribuțiile unui astfel de post sunt cu totul altele.
Ca de obicei, timpul le va rezolva pe toate.
Credeți că ar trebui făcut mai mult pentru o reconciliere ACS-ASU?
Da - 6 voturi (60%)
Nu - 4 voturi (40%)
Total voturi: 10
23 mai 2015
Unirea Tărlungeni - ACS Poli 0:5 (0:3)
Victorie tranșată rapid în această deplasare, cu trei goluri marcate în primele douăzeci de minute, timp în care gazdele au și ratat un penalty. Alexa a trimis doar cinci titulari obișnuiți în primul unsprezece, ceea ce nu ne-a împiedicat deosebit de mult în a face, din nou, scor - chiar cel mai mare scor al sezonului, scor record în ultimii trei ani! Pe deasupra, în repriza secundă au debutat doi tineri ai clubului, Marius Marin (mijlocaș, 1998) și Răzvan Rus (atacant, 1996).
Primul gol a fost marcat în minutul 8, prin Doman, care a convertit un penalty acordat pentru henț. Era deja 2-0 în minutul 14, grație unui efort personal al lui Popovici, vârful de astăzi driblând doi jucători înainte să-l depășească și pe portarul advers. Tărlungeni a beneficiat de un penalty cinci minute mai târziu, Bocșan fiind sancționat în urma unui duel în careu, însă Smaranda a parat execuția lui Dâlbea. Popovici a tranșat în mare jocul în minutul 22, când și-a trecut în cont dubla la capătul unei faze asemănătoare cu cea de la primul gol, finalizată cu șut în stânga lui Niczuly.
Restul primului mitan și mare parte din repriza secundă au fost mai liniștite, dar apoi Poli a început să forțeze în ultimul sfert de oră și acest lucru s-a văzut: Melinte, Popovici și Rus au avut șanse bune de a marca, înainte ca Rody să-și treacă în cont primul gol al sezonului. Era minutul 83, centrarea i-a aparținut lui Popescu și Rody a înscris cu capul, din șase metri! Cireașa de pe tort, Popovici și-a trecut în cont tripla la chiar ultima fază a jocului, cu o execuție din liberă, care a mers pe sub zid și mingea a poposit unde-i este locul - în poarta adversă.
A fost, așadar, o victorie lejeră, în ciuda menajării unui mare contingent dintre titulari. Singurele aspecte mai puțin pozitive sunt accidentările lui Belu (entorsă) și Doman, ambii înlocuiți pe parcursul jocului. Popovici, cu tresărirea pe final de sezon, de fapt primul meci după multă vreme în care a avut ocazia să joace, a făcut ceea ce nu mai reușise niciun alt jucător din era ACS: să marcheze trei goluri într-un meci. Ne rămâne să sperăm că atât el, cât și ceilalți jucători, își vor menține apetitul pentru goluri în ultimele două jocuri, în special cel de acasă cu CS Mioveni, cu care ocazie să putem sărbători împreună finalul acestui sezon - statistic, cel mai bun din ultimii ani! Alexa are șansa să consolideze acest "titlu", timp în care clubul ar face bine să desemneze oficial noul manager. Stanciu, prezent astăzi la Tărlungeni, pare să fi revenit în pole position.
Bravo Poli!
Poli: Smaranda - Belu, Melinte, Bocșan, Bălace - Popescu - Trandu, Doman, Boldea - Popovici, Rody
Schimbări:
Neagu pentru Belu (min 20)
Marin pentru Boldea (min 45)
Rus pentru Doman (min 52)
Primul gol a fost marcat în minutul 8, prin Doman, care a convertit un penalty acordat pentru henț. Era deja 2-0 în minutul 14, grație unui efort personal al lui Popovici, vârful de astăzi driblând doi jucători înainte să-l depășească și pe portarul advers. Tărlungeni a beneficiat de un penalty cinci minute mai târziu, Bocșan fiind sancționat în urma unui duel în careu, însă Smaranda a parat execuția lui Dâlbea. Popovici a tranșat în mare jocul în minutul 22, când și-a trecut în cont dubla la capătul unei faze asemănătoare cu cea de la primul gol, finalizată cu șut în stânga lui Niczuly.
Restul primului mitan și mare parte din repriza secundă au fost mai liniștite, dar apoi Poli a început să forțeze în ultimul sfert de oră și acest lucru s-a văzut: Melinte, Popovici și Rus au avut șanse bune de a marca, înainte ca Rody să-și treacă în cont primul gol al sezonului. Era minutul 83, centrarea i-a aparținut lui Popescu și Rody a înscris cu capul, din șase metri! Cireașa de pe tort, Popovici și-a trecut în cont tripla la chiar ultima fază a jocului, cu o execuție din liberă, care a mers pe sub zid și mingea a poposit unde-i este locul - în poarta adversă.
A fost, așadar, o victorie lejeră, în ciuda menajării unui mare contingent dintre titulari. Singurele aspecte mai puțin pozitive sunt accidentările lui Belu (entorsă) și Doman, ambii înlocuiți pe parcursul jocului. Popovici, cu tresărirea pe final de sezon, de fapt primul meci după multă vreme în care a avut ocazia să joace, a făcut ceea ce nu mai reușise niciun alt jucător din era ACS: să marcheze trei goluri într-un meci. Ne rămâne să sperăm că atât el, cât și ceilalți jucători, își vor menține apetitul pentru goluri în ultimele două jocuri, în special cel de acasă cu CS Mioveni, cu care ocazie să putem sărbători împreună finalul acestui sezon - statistic, cel mai bun din ultimii ani! Alexa are șansa să consolideze acest "titlu", timp în care clubul ar face bine să desemneze oficial noul manager. Stanciu, prezent astăzi la Tărlungeni, pare să fi revenit în pole position.
Bravo Poli!
Poli: Smaranda - Belu, Melinte, Bocșan, Bălace - Popescu - Trandu, Doman, Boldea - Popovici, Rody
Schimbări:
Neagu pentru Belu (min 20)
Marin pentru Boldea (min 45)
Rus pentru Doman (min 52)
19 mai 2015
Pentru Čišovský
Suferința majoră a lui Marián Čišovský, diagnosticat cu ALS la începutul acestui an, s-a făcut cunoscută într-un material publicat în ProSport astăzi, cu ocazia celebrării titlului câștigat de clubul lui Ciso, Victoria Plzen. Aceștia au dedicat trofeul fundașului central care a lăsat așa o impresie profundă asupra noastră în timpul petrecut aici.
Transferul său la Poli s-a concretizat în 2008, de la Artmedia Bratislava, și fotbalistul slovac a intrat degrabă în unsprezecele nostru de titulari. La capătul anului, unul destul de amar după titlul pierdut în disputa cu Unirea Urziceni, Čišovský se afla pe prima poziție a podiumului notelor acordate de către Cronica Violetă. Aprecierea prestațiilor sale era exuberantă:
28. Marian Čišovský: 6,09 (16) / 6,19 (27)
Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepțiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).
Și după ce a plecat de la noi, Ciso a rămas la înălțime, jucând pentru Viktoria Plzen până la începutul anului trecut. În 64 de meciuri a înscris 12 goluri în campionat, pe lângă care a marcat de cinci ori în cele 21 de partide disputate în Liga Campionilor - de două ori a acces cu Plzen în faza grupelor.
Mi-e greu să exprim tristețea pe care o simt în aceste momente, știind că unul dintre cei mai reprezentativi și admirabili sportivi care au trecut pe la Timișoara suferă de o boală incurabilă, la o vârstă la care ar trebui să-și petreacă timpul gândindu-se la ce urmează unei cariere de succes. Ne rămâne să îi ținem pumnii, ca boala să fie cât mai blândă cu el și să sperăm că vom mai avea ocazia să îl vedem la Timișoara, să îi mulțumim pentru ce a oferit clubului nostru!
Transferul său la Poli s-a concretizat în 2008, de la Artmedia Bratislava, și fotbalistul slovac a intrat degrabă în unsprezecele nostru de titulari. La capătul anului, unul destul de amar după titlul pierdut în disputa cu Unirea Urziceni, Čišovský se afla pe prima poziție a podiumului notelor acordate de către Cronica Violetă. Aprecierea prestațiilor sale era exuberantă:
28. Marian Čišovský: 6,09 (16) / 6,19 (27)
Ce zeu putem avea în echipă, e incredibil. Nu ştiu dacă am văzut vreun jucător atât de bun la Poli de când mă uit eu la meciuri, ceea ce chiar de nu e extraordinar de mult, e totuşi un deceniu şi jumătate. Pe lângă calităţile sale de fotbalist, de la intercepțiile excelente, la deposedările cheie, până la driblingurile sale şi pasele de cincizeci de metri, s-a remarcat prin devotament şi determinare, prestaţia sa împotriva Craiovei fiind una de referinţă pentru orice jucător actual sau viitor al Politehnicii. Eu nu am niciun dubiu că este cel mai bun fundaş în campionatul nostru, chiar dacă de fapt nu este de meserie un fundaş central, şi indiferent ce debitează statisticienii importaţi din Italia să îi ajute pe gazetari să ne explice fotbalul. Sper doar să continue în aceeaşi manieră şi anul viitor, căci am mai avut jucători superbi care după o scurtă perioadă de timp şi-au pierdut strălucirea (Emeghara, Osei).
Și după ce a plecat de la noi, Ciso a rămas la înălțime, jucând pentru Viktoria Plzen până la începutul anului trecut. În 64 de meciuri a înscris 12 goluri în campionat, pe lângă care a marcat de cinci ori în cele 21 de partide disputate în Liga Campionilor - de două ori a acces cu Plzen în faza grupelor.
Mi-e greu să exprim tristețea pe care o simt în aceste momente, știind că unul dintre cei mai reprezentativi și admirabili sportivi care au trecut pe la Timișoara suferă de o boală incurabilă, la o vârstă la care ar trebui să-și petreacă timpul gândindu-se la ce urmează unei cariere de succes. Ne rămâne să îi ținem pumnii, ca boala să fie cât mai blândă cu el și să sperăm că vom mai avea ocazia să îl vedem la Timișoara, să îi mulțumim pentru ce a oferit clubului nostru!
18 mai 2015
Rezultate sondaj 11.05.2015
Am pus o întrebare ipotetică acuma o săptămână care are meritul suspect de a fi total depășită în acest moment. Alexa a confirmat în weekend-ul acesta că Timofte nu va rămâne, circumstanțele plecării sale fiind ascunse în clar-obscurul unor jumătăți de declarații, în vreme ce Stanciu s-a alipit din nou de ASA Târgu Mureș, unde probabil va avea tot interesul să rămână, mai ales dacă se ia titlul. Importanța stabilirii unui nou manager sportiv, în condițiile în care sezonul viitor începe la o lună după terminarea acestuia, nu poate fi ignorată. Numele vehiculate pe lângă Stanciu ar fi Ovidiu Burcă, recent activ în același post la Oțelul Galați, sau Cristi Bobar, predecesorul lui Stanciu la Dinamo. Obiectivul declarat al lui Nicolae Robu este desemnarea cuiva în următoarea săptămână, în limitele bugetului existent, dar care să se conformeze la rigorile unui club precum ACS Poli. Dacă nu se găsește o soluție externă, s-ar putea apela la una internă/locală. Sună cel puțin îngrijorător.
Presiunea este să rezolvăm situațiile contractuale ale jucătorilor în cumpănă, precum și racolarea unor întăriri. Alexa trage momentan sforile și e important ca alegerea pentru director sportiv să fie deja pe aceeași lungime de undă cu antrenorul. E destul de clar că numele menționate până acuma se alinează acestei condiții.
Cât despre rezultatul sondajului, mi se pare surprinzător că Timofte nu a beneficiat de o susținere mai puternică. Împreună cu Alexa, a făcut o echipă bună pentru acest an, a adus mai mulți jucători în limitele noastre bugetare, dintre care Henrique s-a dovedit a fi o reală vedetă. Când aduci pe zero, îți poți asuma anumite eșecuri. În plus, a moștenit un lot vast, din care nu s-au putut elimina jucatori până la expirarea contractelor semnate in era Rosenblum, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu cei care n-au confirmat dintre cei noi.Cel mai mare eșec pentru Tim, dacă se va confirma, este pierderea lui Vlad Dragomir - jucătorul exponent al generației sale.
În rest, s-a expus (inutil) în explorarea unor sponsori, care nu au putut fi aduși la Timișoara în liga secundă. Spun inutil pentru că bulina neagră i-a revenit, aparent, exclusiv lui. Pe deasupra, n-a putut nici să aducă lumea la stadion sau să găsească vreo cale de mijloc cu Druckeria. Dar stau și mă întreb în ce măsură ar trebui să fie responsabilitatea unui director sportiv să se ocupe de aceste lucruri, și nu a unui director general/președinte, poziție de care Timofte a fost privat vara trecută.
În rest, s-a expus (inutil) în explorarea unor sponsori, care nu au putut fi aduși la Timișoara în liga secundă. Spun inutil pentru că bulina neagră i-a revenit, aparent, exclusiv lui. Pe deasupra, n-a putut nici să aducă lumea la stadion sau să găsească vreo cale de mijloc cu Druckeria. Dar stau și mă întreb în ce măsură ar trebui să fie responsabilitatea unui director sportiv să se ocupe de aceste lucruri, și nu a unui director general/președinte, poziție de care Timofte a fost privat vara trecută.
Personal, văd mult merit în continuitatea unui duo care a facilitat o promovare convingătoare.
Din păcate nu mai e loc de discuții și plecarea sa ne lasă descoperiți. Conducerea clubului a fost informată de mai bine de o lună de această decizie, astfel că nu există scuze pentru tergiversarea găsirii unui înlocuitor. Stanciu, chiar dacă are experiență și a dovedit o bună capacitate managerială, se arată nestatornic și în căutarea preamăririi. Nu știu, dacă ar veni, în ce măsura ar aprecia să lucreze în limitele financiare restrictive impuse de autoritățile locale. Poate are reuși să le schimbe, dar cu agitația actuală din spatele cortinei, e greu de spus cine are determinarea și voința să facă aceste schimbări. Cât despre Burcă și Bobar, sunt cantități necunoscute. Cel dintâi, măcar, a reușit să îndrepte puțin lucrurile la Oțelul, în condiții de foamete maximă. Să vedem.
Timpul trece...și până când va fi trecut tot, un sondaj nou despre relația ACS-ASU.
Alegeți:
Timofte - 7 voturi (50%)
Stanciu - 7 voturi (50%)
Stanciu - 7 voturi (50%)
Total voturi: 14
11 mai 2015
Rezultate sondaj 01.05.2015
Rezultatul sondajului cu referire la prestația lui Alexa în acest sezon nu este deloc surprinzător. Majoritatea covârșitoare apreciază că acesta s-a descurcat bine la cârma echipei.
Cu toate că acum 10 zile l-am criticat (și) pe baza rezultatelor neconvingătoare și mai ales a jocului mai modest din acea perioadă, în săptămâna ce a urmat lansării sondajului, Alexa ne-a impresionat cu două victorii categorice împotriva Reșiței, ocupanta locului secund, care ne-au și adus promovarea matematică. Dacă e să comparăm cel mai recent meci din Valea Domanului cu înfrângerea de pe același teren din începutul campionatului când doar 3 jucători au fost diferiți față de acum, e clar că echipa a crescut mult în bine de atunci. Și e meritul antrenorului că din sumedenia de jucători testați, a reușit să îi integreze pe cei mai buni, astfel încât să creeze o echipă bună, cu un joc pragmatic, dar și ofensiv grație diferiților atacanți de care dispune.
Doar câțiva cititori au evaluat la superlativ prestația lui Alexa, probabil impresionați de recordul statistic: cele mai multe goluri date, cele mai puține primite, seria de meciuri fără înfrângere etc. La fel de mulți au considerat că antrenorul principal este mai degrabă unul mediocru.
Amintind de criticile aduse și remarcând nivelul lamentabil al ligii secunde, concluzia este că performanța lui Alexa nu este de lăudat peste măsură, dar în acest sezon a arătat că este un antrenor peste medie.
Pentru sondajul următor (pe care îl găsiți în partea dreaptă a paginii) vă adresăm o întrebare mult mai simplă: Timofte sau Stanciu?
Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?
Foarte bună - 4 voturi (18%)
Bună - 14 voturi (63%)
Mediocră - 3 voturi (13%)
Slabă - 0 voturi (0%)
Foarte slabă - 1 vot(4%)
Total voturi: 22
Cu toate că acum 10 zile l-am criticat (și) pe baza rezultatelor neconvingătoare și mai ales a jocului mai modest din acea perioadă, în săptămâna ce a urmat lansării sondajului, Alexa ne-a impresionat cu două victorii categorice împotriva Reșiței, ocupanta locului secund, care ne-au și adus promovarea matematică. Dacă e să comparăm cel mai recent meci din Valea Domanului cu înfrângerea de pe același teren din începutul campionatului când doar 3 jucători au fost diferiți față de acum, e clar că echipa a crescut mult în bine de atunci. Și e meritul antrenorului că din sumedenia de jucători testați, a reușit să îi integreze pe cei mai buni, astfel încât să creeze o echipă bună, cu un joc pragmatic, dar și ofensiv grație diferiților atacanți de care dispune.
Doar câțiva cititori au evaluat la superlativ prestația lui Alexa, probabil impresionați de recordul statistic: cele mai multe goluri date, cele mai puține primite, seria de meciuri fără înfrângere etc. La fel de mulți au considerat că antrenorul principal este mai degrabă unul mediocru.
Amintind de criticile aduse și remarcând nivelul lamentabil al ligii secunde, concluzia este că performanța lui Alexa nu este de lăudat peste măsură, dar în acest sezon a arătat că este un antrenor peste medie.
Pentru sondajul următor (pe care îl găsiți în partea dreaptă a paginii) vă adresăm o întrebare mult mai simplă: Timofte sau Stanciu?
Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?
Foarte bună - 4 voturi (18%)
Bună - 14 voturi (63%)
Mediocră - 3 voturi (13%)
Slabă - 0 voturi (0%)
Foarte slabă - 1 vot(4%)
Total voturi: 22
9 mai 2015
Metalul Reșița - ACS Poli 0:3 (0:0)
Nu este ca și cum gazdele ne-au întâmpinat cu resemnare, și acest lucru a fost cel mai pregnant în prima jumătate de oră a meciului. Pap a fost nevoit să intervină de două ori, în minutele 6 și 25, reșițenii fiind periculoși în multe rânduri, dar destul de impreciși la finalizare. Poli a suferit și prin reaccidentarea lui Bărbuț, care a trebuit schimbat în minutul 25 cu Popescu, însă tocmai introducerea acestuia s-a dovedit a fi o mutare inspirată, întărind centrul, ceea ce ne-a permis să preluăm încet inițiativa. Pedro Henrique a dat primul semnal, cu un șut care n-a prins poarta, înainte ca brazilianul să-i pună mingea lui Ovidiu Petre, a cărui șut l-a întins pe Zimmermann. Minutul 40, nici șutul lui Popescu nu l-a putut învinge pe portarul reșițean, în vreme ce Belu nu a prins poarta la capătul unui corner. Pauza s-a consemnat după două minute adiționale, dar partida era deja înclinată în favoarea noastră.
Puțin peste zece minute ne-a mai luat până la deschiderea scorului, căci în minutul 57, proaspăt intratul Boldea i-a centrat lui Elek, lovitura de cap a acestuia a fost respinsă de Zimmermann, însă doar până la Henrique, care a trimis fără probleme în plasă! Poate că minutul 65 a fost decisiv pentru speranțele gazdelor, când Pap a respins o liberă de la marginea careului, mingea a revenit la un reșițean care a tras din demivole, pe lângă. Două minute mai târziu s-a făcut doi pentru noi, Popescu deschizându-l pe Henrique, acesta a pătruns în careu și a finalizat pe sub portar, a unsprezecea reușită în acest sezon! Meciul s-a stins în minutele rămase, Metalul nereușind să mai pună în pericol poarta noastră, Lovitura finală ne-a aparținut tot nouă, în chiar ultimul minut de prelungire, când la capătul unei faze rapide de atac, rolurile s-au inversat și Henrique i-a pasat lui Popescu, acesta marcând în poarta goală. Trei zero, și unicul regret este că nu mai era nimeni să se bucure alături de acești jucători care domină liga secundă, seria a ii-a, de mai bine de douăzeci de etape.
A fost un meci bun făcut de întreaga echipă, chiar dacă adversarul suferă deschis de câteva luni de zile. Henrique și Popescu s-au remarcat în mod devident, au fost incisivi și decisivi, la fel ca de atâte alte ori de-a lungul acestui sezon. Dar fiecare a avut aportul său către această victorie deloc facilă în primă instanță, apărarea fiind la post atunci când a fost pusă sub presiune, grație și a unor intervenții sigure ale lui Pap. I se cuvin și felicitări lui Alexa, care a mutat inspirat atât prin Popescu, cât și prin Boldea, acesta fiind pe deasupra doar al șaptelea meci ca integralist pentru Henrique - cu pasă de gol în ultimul minut, pentru bună măsură.
Bineînțeles că promovarea era ca și garantată după victoria de etapa trecută, dar faptul că am etanșat-o cu un meci așa de convingător trebuie să ne ofere satisfacție. Am cârcotit noi pe aici că lucrurile nu sunt mai mult decât perfecte, că nu avem ambidexteritatea de a construi un unsprezece solid atât pentru prezent, cât și pentru viitor, dar nimeni nu poate imputa echipei că nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor de la începutul sezonului. Aș spune că nu e de mirare, am remarcat încă din primele meciuri că această formulă a Politehnicii are alt nivel de entuziasm decât cea care a precedat-o, altă calitate în joc, și chiar dacă a durat câteva etape să atingă un echilibru optim pentru a obține rezultatele pe care le așteptam, a făcut-o. Ne rămân trei meciuri de disputat, trei jocuri în care Alexa poate pune la o parte manta precauției și echipa își poate savura succesul. Un singur meci va fi acasă, cel din 30 mai cu CS Mioveni, un prilej pentru a ne arăta recunoștința, aprecierea, bucuria.
Bravo Poli!
Poli: Pap (6,5) - Belu (6), Scutaru (6), Melinte (6), Neagu (6) - O. Petre (6) - Bărbuț, Keita (5,5), Poparadu (6) - Elek (6), Henrique (7)
Schimbări:
Popescu (7) pentru Bărbuț (min 25)
Boldea (6) pentru Keita (min 56)
Popovici pentru Elek (min 85)
2 mai 2015
Poli - Reșița 2:1 (2:0)
Că tot am vorbit de bunele și relele lui Alexa, astăzi am avut parte mai mult de bune decât de rele și Poli aproape că a impresionat timp de 75 de minute. În orice caz, am arătat că merităm fără nici un dubiu promovarea și am dominat cu ușurință a doua clasată, scorul putând fi unul mult mai categoric în favoarea noastră. E drept totuși că Reșița nu a fost în cea mai bună formă astăzi, absențele din lot contând probabil destul de mult. Apărarea a fost punctul slab, pe care am și mizat, atacanții noștri depășindu-i și în viteză și în forță.
În ciuda ploii, meciul a arătat din start că nu va fi unul plicticos, ambele echipe trecându-și în cont câte o mare ocazie în primele minute. Mai întâi Henrique este lansat foarte bine, avansează deși are un fundaș în cârcă, dar nu reușește să plaseze balonul pe lângă portar. Apoi reșițenii au o acțiune finalizată cu un șut din dreapta careului mic, blocat de Scutaru în ultimul moment. Fără intervenția sa, probabil că Pap ar fi avut mari probleme să respingă. A fost și singura ocazie a oaspeților în prima repriză.
În rest, noi avem mai multe șanse foarte bune, dar ratate cu destulă nonșalanță de către Henrique, aflat astăzi într-un semi-reviriment după perioada mai slabă în care trece de la începutul anului. Mai întâi, lansat din nou bine pe partea dreaptă, trimite pe lângă portar de această dată, dar și pe lângă bară. Apoi Trandu și Elek încearcă câte un șut surprinzător de la distanță. Primul este ușor deviat și prins de Zimmermann, iar al doilea este puțin peste. Minutul 25 ne aduce și deschiderea scorului în urma unei scheme foarte frumoase, ce ne arată cât de mult ne ajută că exersăm aceste faze. Cu Boldea și Popescu aproape de colțul terenului, mingea este trimisă pe jos spre colțul careului, unde apare Trandu nestingherit și trimite din prima o centrare înaltă. Henrique se înalță din mijlocul careului și trimite cu capul. Zimmermann respinge în primă fază, dar până la urmă Scutaru împinge mingea în poartă.
După 10 minute, Pedro reușește până la urmă să marcheze, tot după o lansare bună, de această dată din partea lui Neagu. Dar, din nou singur cu portarul, trimite destul de slab. Zimmermann parează, dar nu destul de bine, mingea urmându-și drumul spre poartă. Tot brazilianul este protagonistul ultimei faze a reprizei când se accidentează, din păcate, și este schimbat la pauză. Boldea a încercat o pasă la întâlnire, dar trimite slab permițând portarului să prindă. Pedro ajunge târziu și se ciocnește de acesta.
Repriza a doua continuă sub dominarea noastră, dar prin introducerea lui Popovici pierdem din forță și incisivitate. Astfel, Popescu are două șanse, întâi printr-un efort de la distanță, puțin peste, apoi cu un șut pe jos, pe lângă poartă. Tot Popescu îl găsește excelent pe Boldea în careu, acesta driblează frumos din preluare, dar șutul din poziție foarte bună este pe lângă.
Ca răzbunare, reșițenii reușesc să marcheze în minutul 75, destul de întâmplător, cu un șut lobat din colțul careului, ce îl depășește pe Pap, ieșit mult prea în față, și intră aproape de vinclu. Acest gol schimbă cursul bun al meciului, căci echipa noastră se complace din nou în jocul pragmatic, la fel ca în finalul ultimelor meciuri, cu trageri de timp și refuzul de a ieși la joc în ultimele minute. E drept, Alexa e nevoit să îl schimbe pe Popovici, accidentat și acesta, deși inițial era vizat Boldea, care a avut o nouă prestație cu multe inexactități, chiar dacă a fost foarte prezent în meci. Dar apoi recurge la schimbarea defensivă a lui Popescu cu Poparadu, deși Lazăr așteaptă de ceva vreme să reintre într-un meci oficial. Ironic, chiar Boldea și Poparadu sunt protagoniștii unei mari ocazii ce putea fi golul 3. Boldea pătrunde din dreapta, îi plasează mingea lui Poparadu, iar șutul său la firul ierbii lovește bara. Și Doman ratează în stilul lui Henrique, când îl ia la țintă pe Zimmermann după o pătrundere în careu. Ultima ocazie îi aparține lui Belu care din colțul careului mic încearcă o foarfecă la o recentrare înaltă. Dar Zimmermann s-a aflat din nou la post.
Nu sunt prea multe de spus. Am jucat bine, am dominat, dar problemele noastre își fac din nou simțită prezența. Finalizarea a fost slabă, căci scorul putea fi mult mai mare, dar datorită ratărilor am fost nevoiți să avem ceva emoții pe final. Henrique a jucat bine azi, n-a avut practic nici o problemă cu fundașii adverși, dar a ratat mult prea ușor în poziții clare. Bocșan a fost titular (grație accidentării lui Cânu și gestului „altruist” al lui Melinte la meciul trecut) și n-a avut probleme, iar Popescu a avut o revenire în teren excelentă, după accidentarea din al doilea meci oficial al anului. Evoluția lui Pap a fost și ea bună, cu excepția golului, el fiind mereu acolo unde trebuie, să prindă sau să respingă mingea.
Mai avem nevoie de un singur punct, pe care îl putem obține chiar la Reșița. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că sunt curios cum vom juca odată ce obiectivul va fi îndeplinit. Trebuie, totuși, să vedem și ceva nou, pentru că nu ne permitem să stăm pe loc.
Poli: Pap (5,5) - Belu (5,5), Bocșan (5,5), Scutaru (6,5), Neagu (5,5) - O. Petre (6), Popescu (6,5), Trandu (6), Boldea (5,5) - Henrique (6,5), Elek (6)
Schimbări:
Popovici pentru Henrique (min 46)
Doman pentru Popovici (min 75)
Poparadu pentru Popescu (min 79)
În ciuda ploii, meciul a arătat din start că nu va fi unul plicticos, ambele echipe trecându-și în cont câte o mare ocazie în primele minute. Mai întâi Henrique este lansat foarte bine, avansează deși are un fundaș în cârcă, dar nu reușește să plaseze balonul pe lângă portar. Apoi reșițenii au o acțiune finalizată cu un șut din dreapta careului mic, blocat de Scutaru în ultimul moment. Fără intervenția sa, probabil că Pap ar fi avut mari probleme să respingă. A fost și singura ocazie a oaspeților în prima repriză.
În rest, noi avem mai multe șanse foarte bune, dar ratate cu destulă nonșalanță de către Henrique, aflat astăzi într-un semi-reviriment după perioada mai slabă în care trece de la începutul anului. Mai întâi, lansat din nou bine pe partea dreaptă, trimite pe lângă portar de această dată, dar și pe lângă bară. Apoi Trandu și Elek încearcă câte un șut surprinzător de la distanță. Primul este ușor deviat și prins de Zimmermann, iar al doilea este puțin peste. Minutul 25 ne aduce și deschiderea scorului în urma unei scheme foarte frumoase, ce ne arată cât de mult ne ajută că exersăm aceste faze. Cu Boldea și Popescu aproape de colțul terenului, mingea este trimisă pe jos spre colțul careului, unde apare Trandu nestingherit și trimite din prima o centrare înaltă. Henrique se înalță din mijlocul careului și trimite cu capul. Zimmermann respinge în primă fază, dar până la urmă Scutaru împinge mingea în poartă.
După 10 minute, Pedro reușește până la urmă să marcheze, tot după o lansare bună, de această dată din partea lui Neagu. Dar, din nou singur cu portarul, trimite destul de slab. Zimmermann parează, dar nu destul de bine, mingea urmându-și drumul spre poartă. Tot brazilianul este protagonistul ultimei faze a reprizei când se accidentează, din păcate, și este schimbat la pauză. Boldea a încercat o pasă la întâlnire, dar trimite slab permițând portarului să prindă. Pedro ajunge târziu și se ciocnește de acesta.
Repriza a doua continuă sub dominarea noastră, dar prin introducerea lui Popovici pierdem din forță și incisivitate. Astfel, Popescu are două șanse, întâi printr-un efort de la distanță, puțin peste, apoi cu un șut pe jos, pe lângă poartă. Tot Popescu îl găsește excelent pe Boldea în careu, acesta driblează frumos din preluare, dar șutul din poziție foarte bună este pe lângă.
Ca răzbunare, reșițenii reușesc să marcheze în minutul 75, destul de întâmplător, cu un șut lobat din colțul careului, ce îl depășește pe Pap, ieșit mult prea în față, și intră aproape de vinclu. Acest gol schimbă cursul bun al meciului, căci echipa noastră se complace din nou în jocul pragmatic, la fel ca în finalul ultimelor meciuri, cu trageri de timp și refuzul de a ieși la joc în ultimele minute. E drept, Alexa e nevoit să îl schimbe pe Popovici, accidentat și acesta, deși inițial era vizat Boldea, care a avut o nouă prestație cu multe inexactități, chiar dacă a fost foarte prezent în meci. Dar apoi recurge la schimbarea defensivă a lui Popescu cu Poparadu, deși Lazăr așteaptă de ceva vreme să reintre într-un meci oficial. Ironic, chiar Boldea și Poparadu sunt protagoniștii unei mari ocazii ce putea fi golul 3. Boldea pătrunde din dreapta, îi plasează mingea lui Poparadu, iar șutul său la firul ierbii lovește bara. Și Doman ratează în stilul lui Henrique, când îl ia la țintă pe Zimmermann după o pătrundere în careu. Ultima ocazie îi aparține lui Belu care din colțul careului mic încearcă o foarfecă la o recentrare înaltă. Dar Zimmermann s-a aflat din nou la post.
Nu sunt prea multe de spus. Am jucat bine, am dominat, dar problemele noastre își fac din nou simțită prezența. Finalizarea a fost slabă, căci scorul putea fi mult mai mare, dar datorită ratărilor am fost nevoiți să avem ceva emoții pe final. Henrique a jucat bine azi, n-a avut practic nici o problemă cu fundașii adverși, dar a ratat mult prea ușor în poziții clare. Bocșan a fost titular (grație accidentării lui Cânu și gestului „altruist” al lui Melinte la meciul trecut) și n-a avut probleme, iar Popescu a avut o revenire în teren excelentă, după accidentarea din al doilea meci oficial al anului. Evoluția lui Pap a fost și ea bună, cu excepția golului, el fiind mereu acolo unde trebuie, să prindă sau să respingă mingea.
Mai avem nevoie de un singur punct, pe care îl putem obține chiar la Reșița. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că sunt curios cum vom juca odată ce obiectivul va fi îndeplinit. Trebuie, totuși, să vedem și ceva nou, pentru că nu ne permitem să stăm pe loc.
Poli: Pap (5,5) - Belu (5,5), Bocșan (5,5), Scutaru (6,5), Neagu (5,5) - O. Petre (6), Popescu (6,5), Trandu (6), Boldea (5,5) - Henrique (6,5), Elek (6)
Schimbări:
Popovici pentru Henrique (min 46)
Doman pentru Popovici (min 75)
Poparadu pentru Popescu (min 79)
1 mai 2015
Eseu despre Alexa
Începusem să aștern niște gânduri legate de starea anostă pe care am trăit-o la meciurile din acest an și am ajuns să scriu o analiză destul de lungă a lui Alexa în acest an. Chiar când eram gata să public, apăruse „bomba” cu posibila demisie a lui Timofte. Cuplată și cu o plecare a antrenorului ar fi făcut cam degeaba toată această postare. Dar cum Alexa a spus el însuși că vrea să rămână pentru a conduce echipa în liga întâi, cred că e momentul cel mai potrivit pentru acest articol.
Promovarea bate la ușă, oricât de mult încearcă să ne convingă staff-ul tehnic al clubului că „încă nu suntem promovați” și că „mai e mult de muncă”. Totuși, acest lucru nu mă prea entuziasmează. La urma urmei, promovarea era nu doar obiectivul principal, ci și singurul deznodământ acceptabil. Și cu bugetul și condițiile pe care le-am avut, cu nivelul general extrem de scăzut al tuturor adversarilor noștri, promovarea era un lucru normal. Iar lucrurile normale nu prea au cum să entuziasmeze, doar să mulțumească.
Astfel, nici Alexa nu cred că are mari motive de bucurie, dacă și-ar face o analiză obiectivă, ca din punctul de vedere al unui conducător sau patron al clubului de fotbal. Și pentru că nu-mi dau seama cine din anturajul ACS Poli ar putea suplini acest rol, zic să ne punem noi în postura ipotetică de șefi ai antrenorului principal și să vedem cum apreciem prestația sa. Doar clubul e susținut din banii noștri, nu?
Așadar, obiectivul principal al promovării va fi atins conform așteptărilor, după cum spuneam, dar nici un șef nu te va ridica în slăvi pentru că te înscrii în limitele normalului. Sigur, aici ar fi și vina conducerii că a propus doar acest obiectiv, care ar fi trebuit să fie mai degrabă o necesitate, nu o țintă finală. Ținta finală ar fi trebuit să fie crearea unei echipe care să reziste în prima ligă. Astfel, simpla bifare a obiectivului nu ar trebui să atragă laude sau motive de extaz. Cel mult câteva aplauze și speranța că o va ține tot așa.
Iar în cazul de față mi-e teamă ca „tot așa” să nu ducă la o retrogradare „tot așa” ca sezonul trecut. Sigur, nivelul echipei e mai ridicat, dar avem oare semne că putem rezista în prima ligă? E greu de spus, pentru că nu știm care e nivelul primei ligi față de cel al umililor noștri adversari de acum. (Poate acel amical anulat cu Dinamo ar fi fost chiar util)
Dar dacă ne referim doar la echipa noastră, nu mă impresionează cifrele record din dreptul nostru, pentru că sunt înșelătoare. Avem cel mai bun golaveraj și cele mai multe goluri, dar are cineva siguranța că atunci când vom avea nevoie de gol, îl vom și marca? Impresia mea e că deși am putut bate la scor atât cele mai slabe echipe, cât și pe cele mai bune, uneori ne-am chinuit groaznic chiar și să avem șuturi pe poartă. Cu alte cuvinte, precizia la finalizare e relativ slabă în continuare, dar e și fluctuantă. Degeaba vom bate 6-0 ultima clasată, dacă nu vom putea înscrie atunci când trebuie cu locurile 13, 12, 11...
Și dacă tot am menționat vechi metehne, să completăm lista: în continuare jocul cu om în plus pare că e în dezavantajul nostru, nu știm să ținem de rezultat sau să profităm de superioritatea în joc. Legat de acest ultim punct, efectiv m-a călcat pe nervi abordarea de pe finalul ultimelor trei jocuri (și nu numai), când, aflându-ne chiar și în superioritate numerică, am ales să ne apărăm și să ținem de rezultat cu dinții, de parcă jucam barajul retrogradării, nu extinderea avansului la 10 puncte. Înțeleg să fim prudenți și pragmatici, dar rezultatul în aceste trei finaluri de meci a fost atât penibil (Pap avertizat și Melinte elminat pentru trageri de timp, un corner la care nimeni nu a urcat în atac, și am pierdut mingea aproape instant încercând să o protejăm), cât și periculos: dacă recitiți cronicile veți observa că adversarii noștri au avut mari ocazii tocmai în aceste minute în care ne apăram, iar Mioveni chiar ne-au și egalat. Pare că Alexa nu învață din propriile greșeli.
Pentru laude, Alexa ar fi trebuit să ne impresioneze în vreun fel. Oare cu ce ne-ar fi putut Alexa impresiona sezonul acesta? Ar fi putut ca jocul echipei să fie spectaculos în mod constant, astfel încât să aducă și să mențină publicul pe stadion, în ciuda proastei imagini a clubului și a incompetenței celor responsabili de ea. N-a fost cazul, căci excelenta serie de 6 victorii categorice din sfârșitul anului trecut, nu a fost confirmată cu un joc care să placă ochiului în acest început de an.
Ar fi putut să ne uimească cu un tânăr talent cooptat în echipa mare. A început bine cu introducerea lui Dragomir, dar apoi lipsa perseverenței a dus la situația pe care o știm, tânărul fiind pe moment exclus din lot și cu un pas peste hotare. Sigur, poate că Alexa nu ar fi avut oricum ce să facă în acest caz, dar mai sunt și alți tineri lăudați de a căror valoare nici măcar nu ne putem pronunța pentru că nu li s-a dat vreo șansă, deși oportunități au fost. Mai este și Bocșan, care a primit șanse, dar doar când nu exista alternativă mai experimentată. Dar despre asta am vorbit deja. Dacă ar fi să facem comparații, cu Velcea am obținut nu doar o promovare surprinzătoare, dar l-am câștigat și pe Bărbuț.
Scopul meu nu e să îl defăimez pe Alexa. Dar aceste observații după aproape un sezon cu el la cârmă sugerează că deși nu e un antrenor rău, el nu impresionează, în ciuda cifrelor spectaculoase. Evident, sunt și aspecte bune: jocul parcă e ceva mai cursiv, se pasează mai mult, avem mai multe soluții de atac decât „mingea la bătaie” sau „sprintul lui Bărbuț”. Fazele fixe pare că sunt exersate și am progresat destul de bine la acest capitol, deși mai e de lucru. Avem jucători mai buni, mai tehnici, unii pentru care Alexa a și mizat. Doman, de exemplu, ar putea fi genul de jucător care să facă diferența în prima ligă. Iar Popescu - pe care nu l-am menționat în precedentul paragraf, pentru că nu a fost promovat din sânul clubului - a fost unul dintre cei mai buni jucători. În fine, simplul fapt că Alexa reușește o promovare în primul său sezon complet ca antrenor, este ceva de remarcat și un posibil semn al unei cariere de succes.
Dar până la urmă chiar trebuie ca Alexa să ne impresioneze? Nu este de ajuns normalul? Depinde mult și de ce lot vom putea avea la dispoziție sezonul viitor și de multe alte variabile externe, dar la o adică, nu zic că nu ne putem menține în prima ligă chiar și cu lotul actual. Ideea e că totul e prea incert și ne-am fi așteptat ca după 3 ani de la existența clubului în starea sa actuală, să avem ceva garanții că nu au fost degeaba. E poate nedrept să pun totul în cârca antrenorului, cu o conducere atât de incompetentă alături, dar asta este diferența între mediocru și excepțional. Dacă echipa impresiona și ar fi indus opiniei publice părerea că nu vom avea probleme în prima ligă, atunci nu cred că ar fi fost atâtea tensiuni, scandaluri și poate nici stadionul atât de gol.
Per ansamblu, pare că Alexa nu a progresat prea mult față de anul trecut, când era la același nivel cu Velcea și Șunda. Și e păcat, pentru că un pas înainte ar fi un pas mare, căci toate problemele enumerate mai sus gravitează în jurul aceleași slăbiciuni, pe care o știm încă din primele meciuri. Din prudență excesivă ne apărăm și atunci când nu trebuie și nu putem profita de situațiile de superioritate. De frica eșecului nu se bazează pe jucători tineri neconsacrați (vezi introducerea lui Scutaru în loc de Bocșan în meciul cu Tărlungeni) chiar și când, grație avansului considerabil, un eșec nu ar fi un dezastru. Of, de-ar putea căpitanul Alexa să-l îmbărbăteze puțin pe antrenorul Alexa!
Această analiză ar fi putut fi mai potrivită la finalul sezonului, dar aș zice că pentru noi sezonul următor începe în curând, după următoarele 2-3 meciuri. Astfel că Alexa se va putea lipsi de orice prudență și să ne impresioneze cu adevărat.
Hai Poli!
Aceasta a fost părerea noastră, dar suntem foarte curioși și de opinia cititorilor noștri. Votați în sondajul din dreapta paginii: „Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?”
Promovarea bate la ușă, oricât de mult încearcă să ne convingă staff-ul tehnic al clubului că „încă nu suntem promovați” și că „mai e mult de muncă”. Totuși, acest lucru nu mă prea entuziasmează. La urma urmei, promovarea era nu doar obiectivul principal, ci și singurul deznodământ acceptabil. Și cu bugetul și condițiile pe care le-am avut, cu nivelul general extrem de scăzut al tuturor adversarilor noștri, promovarea era un lucru normal. Iar lucrurile normale nu prea au cum să entuziasmeze, doar să mulțumească.
Astfel, nici Alexa nu cred că are mari motive de bucurie, dacă și-ar face o analiză obiectivă, ca din punctul de vedere al unui conducător sau patron al clubului de fotbal. Și pentru că nu-mi dau seama cine din anturajul ACS Poli ar putea suplini acest rol, zic să ne punem noi în postura ipotetică de șefi ai antrenorului principal și să vedem cum apreciem prestația sa. Doar clubul e susținut din banii noștri, nu?
Așadar, obiectivul principal al promovării va fi atins conform așteptărilor, după cum spuneam, dar nici un șef nu te va ridica în slăvi pentru că te înscrii în limitele normalului. Sigur, aici ar fi și vina conducerii că a propus doar acest obiectiv, care ar fi trebuit să fie mai degrabă o necesitate, nu o țintă finală. Ținta finală ar fi trebuit să fie crearea unei echipe care să reziste în prima ligă. Astfel, simpla bifare a obiectivului nu ar trebui să atragă laude sau motive de extaz. Cel mult câteva aplauze și speranța că o va ține tot așa.
Iar în cazul de față mi-e teamă ca „tot așa” să nu ducă la o retrogradare „tot așa” ca sezonul trecut. Sigur, nivelul echipei e mai ridicat, dar avem oare semne că putem rezista în prima ligă? E greu de spus, pentru că nu știm care e nivelul primei ligi față de cel al umililor noștri adversari de acum. (Poate acel amical anulat cu Dinamo ar fi fost chiar util)
Dar dacă ne referim doar la echipa noastră, nu mă impresionează cifrele record din dreptul nostru, pentru că sunt înșelătoare. Avem cel mai bun golaveraj și cele mai multe goluri, dar are cineva siguranța că atunci când vom avea nevoie de gol, îl vom și marca? Impresia mea e că deși am putut bate la scor atât cele mai slabe echipe, cât și pe cele mai bune, uneori ne-am chinuit groaznic chiar și să avem șuturi pe poartă. Cu alte cuvinte, precizia la finalizare e relativ slabă în continuare, dar e și fluctuantă. Degeaba vom bate 6-0 ultima clasată, dacă nu vom putea înscrie atunci când trebuie cu locurile 13, 12, 11...
Și dacă tot am menționat vechi metehne, să completăm lista: în continuare jocul cu om în plus pare că e în dezavantajul nostru, nu știm să ținem de rezultat sau să profităm de superioritatea în joc. Legat de acest ultim punct, efectiv m-a călcat pe nervi abordarea de pe finalul ultimelor trei jocuri (și nu numai), când, aflându-ne chiar și în superioritate numerică, am ales să ne apărăm și să ținem de rezultat cu dinții, de parcă jucam barajul retrogradării, nu extinderea avansului la 10 puncte. Înțeleg să fim prudenți și pragmatici, dar rezultatul în aceste trei finaluri de meci a fost atât penibil (Pap avertizat și Melinte elminat pentru trageri de timp, un corner la care nimeni nu a urcat în atac, și am pierdut mingea aproape instant încercând să o protejăm), cât și periculos: dacă recitiți cronicile veți observa că adversarii noștri au avut mari ocazii tocmai în aceste minute în care ne apăram, iar Mioveni chiar ne-au și egalat. Pare că Alexa nu învață din propriile greșeli.
Pentru laude, Alexa ar fi trebuit să ne impresioneze în vreun fel. Oare cu ce ne-ar fi putut Alexa impresiona sezonul acesta? Ar fi putut ca jocul echipei să fie spectaculos în mod constant, astfel încât să aducă și să mențină publicul pe stadion, în ciuda proastei imagini a clubului și a incompetenței celor responsabili de ea. N-a fost cazul, căci excelenta serie de 6 victorii categorice din sfârșitul anului trecut, nu a fost confirmată cu un joc care să placă ochiului în acest început de an.
Ar fi putut să ne uimească cu un tânăr talent cooptat în echipa mare. A început bine cu introducerea lui Dragomir, dar apoi lipsa perseverenței a dus la situația pe care o știm, tânărul fiind pe moment exclus din lot și cu un pas peste hotare. Sigur, poate că Alexa nu ar fi avut oricum ce să facă în acest caz, dar mai sunt și alți tineri lăudați de a căror valoare nici măcar nu ne putem pronunța pentru că nu li s-a dat vreo șansă, deși oportunități au fost. Mai este și Bocșan, care a primit șanse, dar doar când nu exista alternativă mai experimentată. Dar despre asta am vorbit deja. Dacă ar fi să facem comparații, cu Velcea am obținut nu doar o promovare surprinzătoare, dar l-am câștigat și pe Bărbuț.
Scopul meu nu e să îl defăimez pe Alexa. Dar aceste observații după aproape un sezon cu el la cârmă sugerează că deși nu e un antrenor rău, el nu impresionează, în ciuda cifrelor spectaculoase. Evident, sunt și aspecte bune: jocul parcă e ceva mai cursiv, se pasează mai mult, avem mai multe soluții de atac decât „mingea la bătaie” sau „sprintul lui Bărbuț”. Fazele fixe pare că sunt exersate și am progresat destul de bine la acest capitol, deși mai e de lucru. Avem jucători mai buni, mai tehnici, unii pentru care Alexa a și mizat. Doman, de exemplu, ar putea fi genul de jucător care să facă diferența în prima ligă. Iar Popescu - pe care nu l-am menționat în precedentul paragraf, pentru că nu a fost promovat din sânul clubului - a fost unul dintre cei mai buni jucători. În fine, simplul fapt că Alexa reușește o promovare în primul său sezon complet ca antrenor, este ceva de remarcat și un posibil semn al unei cariere de succes.
Dar până la urmă chiar trebuie ca Alexa să ne impresioneze? Nu este de ajuns normalul? Depinde mult și de ce lot vom putea avea la dispoziție sezonul viitor și de multe alte variabile externe, dar la o adică, nu zic că nu ne putem menține în prima ligă chiar și cu lotul actual. Ideea e că totul e prea incert și ne-am fi așteptat ca după 3 ani de la existența clubului în starea sa actuală, să avem ceva garanții că nu au fost degeaba. E poate nedrept să pun totul în cârca antrenorului, cu o conducere atât de incompetentă alături, dar asta este diferența între mediocru și excepțional. Dacă echipa impresiona și ar fi indus opiniei publice părerea că nu vom avea probleme în prima ligă, atunci nu cred că ar fi fost atâtea tensiuni, scandaluri și poate nici stadionul atât de gol.
Per ansamblu, pare că Alexa nu a progresat prea mult față de anul trecut, când era la același nivel cu Velcea și Șunda. Și e păcat, pentru că un pas înainte ar fi un pas mare, căci toate problemele enumerate mai sus gravitează în jurul aceleași slăbiciuni, pe care o știm încă din primele meciuri. Din prudență excesivă ne apărăm și atunci când nu trebuie și nu putem profita de situațiile de superioritate. De frica eșecului nu se bazează pe jucători tineri neconsacrați (vezi introducerea lui Scutaru în loc de Bocșan în meciul cu Tărlungeni) chiar și când, grație avansului considerabil, un eșec nu ar fi un dezastru. Of, de-ar putea căpitanul Alexa să-l îmbărbăteze puțin pe antrenorul Alexa!
Această analiză ar fi putut fi mai potrivită la finalul sezonului, dar aș zice că pentru noi sezonul următor începe în curând, după următoarele 2-3 meciuri. Astfel că Alexa se va putea lipsi de orice prudență și să ne impresioneze cu adevărat.
Hai Poli!
Aceasta a fost părerea noastră, dar suntem foarte curioși și de opinia cititorilor noștri. Votați în sondajul din dreapta paginii: „Cum apreciați prestația lui Alexa în acest sezon?”
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)